o Doamne Isuse

Ne exersăm întreaga ființă să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca mister al lui Dumnezeu

31/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristosul nostru atotinclusiv este misterul lui Dumnezeu și, pentru ca noi să-L cunoaștem, să-L apreciem și să-L iubim ca mister al lui Dumnezeu, întreaga noastră ființă trebuie să fie exersată, căci trebuie să fim mângâiați în inima și mintea noastră, toate părțile ființei noastre interioare trebuind să fie îndreptate spre El.

Doamne Isuse, Te iubim! Ne îndreptăm întreaga ființă spre Tine! Dă-ne să vedem o viziune despre cine ești Tu, ca să Te putem iubi mai mult! Amin!

Cristos este într-adevăr un mister; El este misterul lui Dumnezeu. În primul rând, întregul univers este un mister, iar misterul universului este Dumnezeu. Care este sensul universului? Putem studia și aprecia vastitatea universului, dar dacă nu știm că Dumnezeu este sensul universului, totul este în zadar.

Dumnezeu este misterul universului. Iar Dumnezeu Însuși este un mister; nu-L putem vedea cu ochii noștri fizici și nici nu-L putem atinge cu mâinile noastre. Misterul lui Dumnezeu, conform Bibliei, este Cristos.

Cristos Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl manifestă pe Dumnezeu. Dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu, trebuie să venim la Cristos. Și când venim la Cristos, ne dăm seama că Cristos este, de asemenea, un mister. Misterul lui Cristos, conform cu Efeseni, este biserica.

În Matei 16:16-18, Domnul Isus i-a întrebat pe discipolii Săi cine spun oamenii că este El. Unii au spus că este unul dintre profeți, în timp ce Petru, fiind inspirat de Dumnezeu Tatăl, a spus: Tu ești Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Ce revelație!

Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, misterul lui Dumnezeu. Dar Domnul Isus nu s-a oprit aici; El a continuat să spună: Voi zidi biserica Mea pe această piatră. Pe stânca revelației a cine este Cristos, El Își zidește biserica, și porțile Hadesului nu o vor birui. Uimitor!

Odată ce Îl vedem pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, El ne conduce să vedem biserica în calitate de misterul lui Cristos. Împreună, Cristos și biserica sunt marele mister. De fapt, Cristos și biserica, ca mare mister, sunt sensul existenței noastre umane.

De ce trăim pe acest pământ? Nu este doar pentru Dumnezeu; trăim aici pentru Cristos și biserică. Sensul nostru în existența și viața noastră umană este să Îl savurăm și să-L primim pe Cristos ca viață a noastră și să-L trăim pe Cristos pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Când ne împărtășim din Cristos ca mister al lui Dumnezeu, devenim biserica în calitate de mister al lui Cristos și, împreună, noi și Cristos, Cristos și noi ca biserică, suntem marele mister. Cât de minunat!

Cristosul atotinclusiv este misterul lui Dumnezeu – El este definiția, explicația și expresia lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu

Coloseni 2:2 ne spune că Cristos este misterul lui Dumnezeu; Cristosul atotinclusiv revelat în Biblie este misterul lui Dumnezeu. Mai întâi, Dumnezeu Însuși este un mister, iar apoi Cristos este misterul lui Dumnezeu; Cristos este misterul misterului.

Misterul lui Dumnezeu indică ceva de neînțeles și inexplicabil. Amin! Cristos este misterul lui Dumnezeu; Cristosul atotinclusiv este definiția, explicația și expresia lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu.

Ioan 1:1 ne spune că la început era Cuvântul, Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Apoi, versetul 14 ne spune că Cuvântul a devenit carne și a locuit printre noi, plin de har și realitate. Fiind misterul lui Dumnezeu, Cristosul atotinclusiv și vast este expresia și definiția lui Dumnezeu ca Cuvânt al lui Dumnezeu.

Versetul 18 spune în continuare că nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; totuși, singurul Fiu al lui Dumnezeu, care este în sânul Tatălui, L-a făcut cunoscut. Cristos a venit să-L declare pe Dumnezeu, să-L manifeste pe Dumnezeu și să-L facă real pentru noi.

Cum îl putem cunoaște pe Dumnezeu? El locuiește într-o lumină de neapropiat și nicio ființă umană nu-L poate vedea; cu toate acestea, El este exprimat, explicat și manifestat în Cristos. Cristos este misterul lui Dumnezeu. El Îl demonstrează pe Dumnezeu. El Îl explică pe Dumnezeu. El Îl definește pe Dumnezeu. El Îl exprimă pe Dumnezeu.

De exemplu, Biblia ne spune că Dumnezeu este dragoste; cum îl putem cunoaște pe Dumnezeu ca dragoste și cum este Dumnezeu dragoste? Trebuie doar să ne uităm la Domnul Isus; când era pe pământ, El L-a exprimat pe Dumnezeu ca dragoste.

Odată, mergea pe drum și era o procesiune funerară, căci singurul fiu al unei văduve murise și erau pe cale să-l îngroape. Domnul Isus L-a exprimat pe Dumnezeu ca dragoste în acest caz, atingând sicriul și apoi înviind acest om și dându-l înapoi mamei sale (Luca 7). Aceasta este dragoste.

Deși nu I s-a cerut acest lucru, El a arătat compasiune, îndurare și dragoste; L-a exprimat și l-a definit pe Dumnezeu ca dragoste. Acesta este Dumnezeu ca dragoste.

Apoi a existat un alt caz în care o femeie a fost prinsă în adulter și toți cei din jurul ei știau asta; erau pe cale să o ucidă cu pietre, dar L-au întrebat pe Domnul ce să facă, ce părere are El despre asta.

Pe de o parte, Cristos a exprimat dreptatea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu este drept; pe de altă parte, El L-a exprimat pe Dumnezeu ca dragoste. Răspunsul Lui a fost: „Cine este fără păcat să arunce primul cu piatra”. Acesta este Dumnezeu ca dragoste exprimat prin Isus Cristos, care este misterul lui Dumnezeu.

Când cei de acolo au auzit cuvântul Domnului, au plecat, unul câte unul, începând de la cel mai în vârstă la cel mai tânăr. Apoi Domnul a iertat-o de păcatele ei și a trimis-o să nu mai păcătuiască. Acesta este Dumnezeu ca dragoste.

Pentru a vedea cine este Dumnezeu, ce este Dumnezeu și cum este El, trebuie să venim la Isus, căci Cristos este misterul lui Dumnezeu.

El este definiția, expresia și explicația lui Dumnezeu; ca Cuvânt al lui Dumnezeu, El nu numai că L-a vorbit pe Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu în vorbirea Sa, ci, mai mult decât atât, L-a trăit pe Dumnezeu pentru a-L manifesta pe Dumnezeu și a-L face real pentru noi.

Viața omenească a Domnului a fost minunată și misterioasă, căci El nu S-a exprimat pe Sine și nici nu Și-a făcut propria lucrare; El nu Și-a rostit propriile cuvinte, nu Și-a căutat propria glorie și El nu a exprimat ceea ce era El. El pur și simplu L-a exprimat pe Dumnezeu, fiind pe deplin una cu Dumnezeu, și L-a definit pe Dumnezeu, L-a manifestat și L-a explicat pe Dumnezeu.

Odată, Domnul Isus era în templu și i-a văzut pe schimbătorii de bani făcând comerț în casa lui Dumnezeu și S-a umplut de zelul casei lui Dumnezeu, care L-a motivat și i-a alungat pe toți. Aceasta era sfințenia lui Dumnezeu exprimată prin persoana lui Cristos.

Dacă vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, trebuie să citim Evangheliile și îl vom vedea pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, exprimându-L pe Dumnezeu, manifestându-L pe Dumnezeu și făcându-L real pentru noi.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție astăzi. Vrem să Te cunoaștem ca misterul lui Dumnezeu. Aleluia, Cristosul atotinclusiv este misterul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să vedem acest mister astăzi. Fie ca să ne dăm seama că Dumnezeu este un mister, iar Cristos este misterul acestui mister! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pe măsură ce venim la cuvântul Tău astăzi, ca să putem vedea cine este Dumnezeu. Aleluia, Dumnezeu este lumină, viață, sfințenie și dreptate, iar Dumnezeu este exprimat prin Cristos! Ce minunat e că Cristos L-a exprimat pe Dumnezeu, L-a definit pe Dumnezeu și ni L-a explicat, căci în cuvintele și faptele Sale îl vedem pe Dumnezeu manifestat! Amin, Doamne, Te iubim. Te iubim ca mister al lui Dumnezeu. Dă-ne să vedem mai mult cine ești Tu ca mister al lui Dumnezeu. Fie ca noi să vedem că Cristosul atotinclusiv și vast este definiția, expresia și explicația lui Dumnezeu! Aleluia, Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu care S-a încarnat pentru a fi carne și a locui printre noi, și din plinătatea Lui am primit cu toții, har după har! Te iubim, Doamne Isuse!

Ne exersăm fiecare parte a ființei noastre să-L cunoaștem și savurăm pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu

Noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Domnul Isus și vrem să trăim în părtășie cu El pe tot parcursul zilei. Cu toate acestea, cât de mult Îl iubim pe Domnul și Îl apreciem depinde de cât de mult Îl cunoaștem și cât de mult ne dăm seama despre El.

Dacă Îl cunoaștem pe Domnul doar ca Mântuitor și Răscumpărător al nostru, avem o anumită apreciere pentru El; totuși, dacă Îl cunoaștem ca fiind misterul lui Dumnezeu, așa cum este revelat în Coloseni, Îl vom aprecia mai mult și Îl vom iubi mai mult.

Trebuie să mergem mai departe pentru a-L cunoaște pe Domnul nu doar ca Mântuitor și Domn al nostru, ci și mai mult, ca misterul lui Dumnezeu.

Coloseni 2:2 nu ne spune doar că Cristos este misterul lui Dumnezeu; mai degrabă, spune: „Pentru ca inimile lor să fie mângâiate, fiind uniți în dragoste și spre toate bogățiile deplinătății priceperii, spre cunoașterea deplină a tainei lui Dumnezeu, adică Cristos”.

Înainte de a putea avea cunoașterea deplină a misterului lui Dumnezeu, Cristos, întreaga noastră ființă trebuie să fie exersată și pregătită! Când inimile noastre sunt mângâiate, când suntem uniți în dragoste, rezultatul va fi toată bogăția deplinei siguranțe a înțelegerii, o înțelegere care este legată de misterul lui Dumnezeu, Cristos.

Când citim Efeseni 3:3 și 9, putem vedea misterul lui Dumnezeu, Cristos, doar dacă ne exersăm duhul; duhul nostru uman este vital și crucial în a-L vedea pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu.

Dar Coloseni ne arată, de asemenea, că fiecare parte a ființei noastre – duhul nostru, sufletul nostru și trupul nostru – trebuie să fie exersată și concentrată asupra lui Cristos dacă vrem să-L cunoaștem ca mister al lui Dumnezeu.

Ființa noastră, întreaga noastră ființă umană, este foarte complicată; dacă ne uităm în oglindă la fața noastră, ne vom da seama cât de complexă este fața noastră și cât de uimitor și minunat este trupul nostru.

Mai mult, dacă ne uităm la noi înșine, în interior, vom realiza că sufletul nostru este atât de complicat, căci avem mintea, emoția și voința și există multe gânduri, considerații, decizii și sentimente în noi.

Ființa noastră interioară este foarte complexă și nu ne cunoaștem pe deplin pe noi înșine. Mai mult, avem și un duh omenesc care are conștiința, intuiția și părtășia.

Fiecare parte a ființei noastre umane este complexă; pentru a-L cunoaște și a-L savura pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, trebuie să exersăm fiecare parte a ființei noastre.

Dumnezeu este un mister; totuși, El este revelat în Cristos, care este misterul lui Dumnezeu. Cristos, ca mister al lui Dumnezeu, este misterul misterului. Cum putem înțelege sau savura un astfel de mister al unui mister? Nu este vorba doar de citirea literei Scripturilor; întreaga noastră ființă trebuie să fie exersată și concentrată asupra Domnului.

În calitate de credincioși în Cristos, îl avem pe Cristos locuind în duhul nostru (Galateni 4:22; 2 Timotei 4:22); când ne exersăm duhul, Îl contactăm pe Cristos ca Duh care locuiește în noi. Cristos nu este ceva doar obiectiv sau exterior pe care îl putem cunoaște prin fapte sau evenimente exterioare; El este o persoană interioară și Îl putem cunoaște în interior exersându-ne duhul.

Când ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Domnul (2 Corinteni 3:16) pe măsură ce venim la cuvântul Său, ne dăm seama că El este Cel crucificat și înviat, care trăiește atât pe tronul din ceruri, cât și în duhul nostru.

Pentru a cunoaște o astfel de Persoană, trebuie să ne deschidem către El din adâncul ființei noastre și să-I chemăm numele. O, Doamne Isuse! Când chemăm numele Domnului din adâncul ființei noastre, când ne exersăm duhul pentru a chema numele lui Isus, Îl cunoaștem și Îl apreciem în duhul nostru.

Fie ca noi să învățăm să ne exersăm duhul deschizând cea mai profundă parte a ființei noastre pentru a chema numele Domnului Isus! Făcând acest lucru, Îl contactăm ca Cel viu din noi. El locuiește în noi, căci El este în duhul nostru; totuși, trebuie să ne deschidem către El din adâncul ființei noastre!

Dar acest lucru nu este suficient; pe de o parte, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L chema pe Domnul din adâncul ființei noastre, iar pe de altă parte, trebuie să avem inima îndreptată către El (Fapte 2:21)!

Inima noastră trebuie să fie îngrijită cu drag și încălzită pentru a fi deschisă către Domnul. Mintea noastră trebuie să fie sobră, emoțiile noastre trebuie să fie echilibrate și reglate, iar voința noastră trebuie să fie supusă.

Întreaga noastră ființă interioară trebuie să fie exersată pentru a-L contacta pe Domnul și a-L cunoaște pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu. Trebuie să-I cerem Domnului să ne mângâie inimile și să ne acorde cunoașterea deplină a lui Cristos ca mister al lui Dumnezeu.

Dacă vrem să avem toate bogățiile siguranței depline a înțelegerii cu privire la misterul lui Cristos, fiecare parte a ființei noastre trebuie să fie exersată. Chiar și trupul nostru trebuie să fie exersat, nu somnoros sau culcat, ci concentrat pe contactarea Domnului în cuvântul Său. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi.

Fie ca să-L vedem pe Cristos ca mister al lui Dumnezeu, ca să-L putem cunoaște și aprecia și, prin urmare, să-L iubim și chiar să-L trăim ca mister al lui Cristos, biserica!

Doamne Isuse, ne îndreptăm întreaga ființă spre Tine. Ne exersăm duhul pentru a chema Numele Tău din adâncul ființei. O, Doamne Isuse! Doamne Isuse! Chemăm Numele Tău și ne exersăm să Te contactăm! Amin, Doamne, ne îndreptăm inima către Tine. Mângâie-ne inima. Îngrijește Tu cu drag inimile noastre și fă-ne să ne îndreptăm inima către Tine! Te iubim, Doamne, și ne deschidem către Tine! Fie ca să fim uniți în dragoste și spre toate bogățiile deplinei siguranțe a înțelegerii! Adu-ne la deplina cunoaștere a misterului lui Dumnezeu, Cristos! O, Doamne, fie ca să Te vedem și să Te cunoaștem ca mister al lui Dumnezeu. Fie ca să avem deplina cunoaștere a misterului lui Dumnezeu, Cristos. Ne îndreptăm întreaga ființă spre Tine. Ne exersăm duhul și sufletul pentru a ne concentra doar asupra misterului! Doamne Isuse, fără Tine nu avem inimă pentru nimic altceva! Tu ești Cel mai prețios! O, Doamne, mintea, voința și emoțiile noastre sunt absolut pentru Tine! Suntem dispuși să ne dăm chiar și viața pentru Tine! Te iubim și vrem să Te cunoaștem mai mult! Te apreciem și ne dăruim Ție, căci fiecare parte a ființei noastre este pentru Tine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Exercise our whole Being to Enjoy the All-inclusive Christ as the Mystery of God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 28 cu tema: Misterul lui Dumnezeu — Cristos (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Chemăm numele Domnului, suferim pentru numele Său și vorbim cu îndrăzneală în numele Său

12/01/2026 by Credincios in Cristos 8 Comments

Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești, chemând numele Domnului, suferind pentru numele Domnului și vorbind în numele Domnului – numele lui Isus! Aleluia!

În Evanghelii îl vedem pe Domnul Isus care a venit ca Dumnezeu încarnat pentru a fi om; El a trăit o viață umană perfectă, a murit o moarte atotinclusivă și atotterminătoare pe cruce, apoi a înviat și S-a înălțat la ceruri.

În cartea Fapte, cartea imediat următoarea după Evanghelii, vedem continuarea lui Cristos, căci El este reprodus și continuat în discipolii Săi. Discipolii Săi erau adunați în ziua învierii Sale, iar Domnul a venit și a suflat în ei Duhul Sfânt, zicând: „Primiți suflarea sfântă!”

Apoi, în ziua cincizecimii, cei o sută douăzeci se rugau într-un singur acord, iar Domnul S-a revărsat ca Duh peste ei ca putere. Acum, ei erau umpluți atât în interior cu Duhul cât și erau îmbrăcați în exterior cu Duhul pentru a fi duplicatul lui Cristos, continuarea lui Cristos.

Ei trăiau ca ființe umane, dar trăiau în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești pentru a fi Dumnezeul care acționează. Erau atât de una cu Domnul în duh încât au devenit Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Rezultatul vieții și lucrării lor a fost răspândirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care se mișcă, se răspândește și merge înainte. Ieșirile Lui sunt din cele mai vechi timpuri și El încă merge înainte în om astăzi.

Noi suntem continuarea cărții Fapte, căci noi, cei care credem în Cristos, suntem continuarea lui Cristos pe pământ astăzi. De asemenea, trebuie să trăim în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești de astăzi.

Și facem aceasta chemând Numele Domnului! O, Doamne Isuse! Discipolii erau cei care chemau Numele Domnului și noi suntem, de asemenea, cei care chemăm!

Chemăm Numele Domnului pentru a fi mântuiți (Fapte 2:21), chemăm Numele Domnului pentru a savura bogățiile Sale (Romani 10:13) și chemăm Numele Domnului pentru a-L inspira și a savura tot ceea ce este El.

Suntem cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură, împreună cu cei care Îl cheamă. Numele lui Isus este cel mai înalt nume de pe pământ și din cer. El este Conducătorul și Mântuitorul nostru. Când chemăm Numele Lui, suntem mântuiți.

Când citim cartea Fapte, vedem cât de mult au chemat discipolii Numele Domnului; aceasta nu era o practică exterioară pentru ei, ci calea de a fi mântuiți mai mult în viața Domnului.

Dumnezeu Și-a turnat Duhul și noi chemăm Numele Domnului pentru a savura bogățiile Sale

Profeția lui Ioel și împlinirea ei cu privire la jubileul lui Dumnezeu din Noul Testament are două aspecte. În primul rând, de partea lui Dumnezeu, El Și-a turnat Duhul în înălțarea lui Cristos cel înviat; apoi, de partea noastră, chemăm numele Domnului nostru Isus cel înălțat, care a realizat totul, a câștigat totul și a obținut totul (Fapte 2:16-18, 21; Ioel 2:28-29, 32a).

Această chemare a numelui Domnului nu a fost o practică nouă care a început odată cu Noul Testament; mai degrabă, mulți dintre cei care-L căutau pe Domnul în Vechiul Testament au chemat numele Domnului, căci a început cu Enos și a fost continuată de Iov, Avraam, Isaac, Moise, copiii lui Israel, Samson, Samuel, David și alții.

Este porunca lui Dumnezeu și dorința Lui ca poporul Său să-I cheme numele. A-L chema pe Domnul este calea plină de bucurie ca noi să bem din izvorul mântuirii lui Dumnezeu și calea plăcută de a ne desfăta în Dumnezeu, adică de a-L savura. Fie ca să-L chemăm zilnic (Psalmul 88:9; Fapte 2:21).

În 1 Corinteni ni se spune că nimeni nu poate zice „Doamne Isuse” decât în Duhul Sfânt; aceasta înseamnă că, atunci când chemăm Numele Domnului, suntem în Duhul Sfânt. Aici savurăm tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi ca Duh.

Avem acces la Duh chemând Numele Domnului. Am fost botezați într-un singur Trup și ni s-a dat să bem un singur Duh (1 Corinteni 12:13); bem Duhul chemând Numele Domnului.

În fiecare zi, indiferent dacă suntem în sus sau în jos, dacă suntem triști sau fericiți, sau dacă ne simțim bine sau nu atât de bine, putem și ar trebui să chemăm Numele Domnului Isus.

Domnul trebuie să recâștige chemarea Numelui Domnului printre noi. Petru a menționat chemarea Numelui Domnului în ziua cincizecimii ca împlinire a profeției lui Ioel.

Putem participa la jubileul Noului Testament chemându-L pe Domnul. Pentru a savura și a ne împărtăși din Cristosul atotinclusiv cu tot ceea ce El a realizat, a câștigat și a obținut, trebuie să chemăm Numele Domnului.

Primii credincioși practicau chemarea numelui Domnului peste tot (1 Corinteni 1:2), iar necredincioșii și în special persecutorii i-au identificat pe urmașii Domnului prin chemarea numelui Domnului de către ei (Fapte 9:14, 21).

Când Ștefan, primul martir, era persecutat până la moarte, el L-a chemat pe Domnul, iar acest lucru trebuie să-l fi impresionat cu siguranță pe Saul, unul dintre persecutorii săi (7:58-60; 22:20).

Mai târziu, Saul i-a persecutat pe cei care chemau, luând chemarea lor ca un semn, și după ce a fost prins și convertit de Domnul, a fost botezat chemând Numele Domnului.

Suntem cu toții îndemnați de Pavel să practicăm chemarea numelui Domnului dintr-o inimă pură și să fim alături de astfel de oameni astăzi (2 Timotei 2:22).

Istoria noastră divină dinăuntrul istoriei omenești este o istorie a chemării Numelui Domnului pentru a savura bogățiile lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos ca plinătate a lui Cristos (Romani 10:12-13; Efeseni 3:8, 19; 1:22-23).

Am început în istoria divină prin pocăință și chemarea numelui Domnului și trăim în istoria divină chemând Numele Domnului. Tot ce facem, fiecare decizie pe care o luăm și tot ce vorbim, o facem chemând Numele Domnului.

Nu vrem să fim detașați de El; vrem să rămânem în unitate cu Domnul chemând Numele Lui. Aceasta nu este o incantație sau o repetare zadarnică; chemăm Numele care ne dă viață!

Prin chemarea Numelui Domnului, ne menținem în istoria de aur a lui Dumnezeu, istoria divină, o istorie care începe cu Enos (Gen. 4:26), continuă prin Vechiul și Noul Testament (Iov 12:4; Gen. 12:8; 26:25; Deut. 4:7; Judec. 15:18; 1 Samuel 12:18; Psalmul 116:4, 13, 17; 80:18; 88:9; 1 Împ. 18:24; Isaia 12:4; Plângerile 3:55, 57; Psalmul 99:6; Isaia 55:6; Iona 1:6; 2 Împ. 5:11; Isaia 41:25; Fapte 2:21; 7:59; 9:14, 21; 22:16; Romani 10:12-13). 1 Cor. 1:2; 2 Timotei 2:22) și se încheie cu ultima rugăciune din Biblie (Apoc. 22:20). Amin!

Avem o istorie de aur, istoria divină, prin chemarea Numelui Domnului. Numele Domnului este glorios și puternic și noi fugim în Numele Lui chemând Numele Lui.

Numele Lui este balsam în durere, bucurie în întristare și mângâiere în suferință. Când trecem prin suferință, putem chema Numele Lui. Când suntem în durere, chiar și atunci când suntem în groapa cea mai de jos, putem chema Numele Domnului, iar El nu-Și ascunde urechea de respirația noastră, de strigătul nostru.

Ce privilegiu este pentru noi că Dumnezeul nostru este atât de aproape și drag, căci ori de câte ori chemăm Numele Lui, El este acolo cu noi!

Chemarea numelui Său este respirația noastră, strigătul nostru. El este aproape de noi și Îl chemăm. Îl chemăm nu numai atunci când avem nevoie de El, ci tot timpul, căci vrem să savurăm bogățiile Lui!

Doamne Isuse, vrem să fim oamenii care trăiesc în istoria divină astăzi, chemând numele Domnului! O, Doamne Isuse! Îți mulțumim că ai revărsat Duhul din abundență; ne deschidem să primim Duhul chemând numele Domnului! Slavă Domnului, când chemăm numele Domnului înălțat, suntem mântuiți și savurăm toate bogățiile Lui! Amin, Doamne, vrem să rămânem în istoria divină astăzi, chemându-L continuu pe Domnul. Vrem să chemăm numele Tău pentru a savura bogățiile lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos ca plinătate a lui Cristos! O, Domnul este atât de aproape și drag nouă atunci când chemăm Numele Lui! El este Domnul tuturor și bogat pentru toți cei care Îl cheamă! Amin, Doamne Isuse, chemăm Numele Tău! Vrem să ne păstrăm în istoria divină de aur a lui Dumnezeu, chemând Numele Tău astăzi și în fiecare zi! Vrem să avem părtășie și să rămânem cu cei care cheamă Numele Domnului dintr-o inimă pură!

Suntem onorați să suferim pentru Numele Domnului și să vorbim cu îndrăzneală în Numele lui Isus

Trăind astăzi în istoria divină, suferim pentru Numele Domnului în istoria omenească, așa cum au suferit primii discipoli (Fapte 4:18-20, 29-31; 5:41-42; 9:13-16; 2 Corinteni 6:4; 11:23; Coloseni 1:24-25).

Când suferim pentru Numele Domnului, trebuie să ne dăm seama că este o adevărată onoare să fim dezonorați pentru Numele Lui! El este omul dezonorat, dar Isus onorat de Dumnezeu, iar noi Îl onorăm, Îl iubim și considerăm o onoare să fim batjocoriți pentru numele Lui!

Pentru alți oameni, este o rușine să fie dezonorați pentru numele Domnului, dar pentru noi, credincioșii în Cristos care chemăm numele Domnului, este o mare onoare.

Îl iubim pe Domnul. Ne place să chemăm numele Lui, ne place să trăim într-un singur duh cu El. Și pe tot parcursul zilei, chemăm numele Lui pentru a savura bogățiile Sale.

Ne detronăm pe noi înșine și-L întronăm pe El, pe Domnul Isus. Va veni ziua când întregul univers se va închina în numele lui Isus și Îl va proclama Domn; până atunci, chemăm numele Lui zi de zi!

Primii discipoli au fost persecutați pentru numele lui Isus și au fost amenințați să nu mai vorbească pe baza acestui nume. Însă ei au considerat o onoare să fie dezonorați în numele Domnului și au continuat să se țină de acest nume, să cheme numele Domnului și să-L proclame!

Numele Domnului este totul pentru noi, căci numele Său este însăși persoana Sa. Îl savurăm, Îl iubim, Îl chemăm și savurăm tot ceea ce este El chemând numele Lui!

Doamne Isuse, vrem să chemăm numele Tău astăzi! Slavă Domnului, putem trăi în istoria divină chemând numele Domnului! O, este o adevărată onoare pentru noi să fim dezonorați în numele Domnului. Amin, Doamne, Tu ești Cristosul onorat de Dumnezeu, dar Isus dezonorat de om și ne place să chemăm numele Tău. Nu ne este rușine de numele Tău. O, Doamne Isuse, continuăm să chemăm numele Tău astăzi! Iubim numele glorios, numele lui Isus! Te înălțăm, Te întronăm și Îți dăm toată gloria și cinstea! Isus este Domnul!

Continuăm istoria divină dinăuntrul istoriei omenești vorbind cu îndrăzneală în numele lui Isus (Fapte 9:27; Filipeni 2:9-11; 1 Tesaloniceni 2:2; 2 Corinteni 4:5). Primii discipoli nu considerau doar o onoare să fie dezonorați în numele lui Isus; ei vorbeau și cu îndrăzneală în numele lui Isus.

În loc să fie slăbiți în credința lor, astfel încât să o ia ușor pentru o vreme, ei și-au exersat duhul și L-au savurat și mai mult pe Domnul, vorbind cu îndrăzneală în numele lui Isus! Amin!

Fie ca noi să fim cei care ducem la îndeplinire istoria divină dinăuntrul istoriei omenești vorbind cu îndrăzneală în numele lui Isus. Putem vorbi în numele Domnului, deoarece numele Lui este suma totală a tot ceea ce este Domnul pentru noi în persoana și lucrarea Sa.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și ne adunăm cu sfinții în întâlnirile bisericii, suntem hrăniți din belșug și infuzați cu ceea ce este Domnul și împreună chemăm numele Domnului.

Când chemăm Numele Lui, chemăm o persoană vie, una care a făcut totul și care este totul! El este bogat pentru toți cei care Îl cheamă, iar noi Îl chemăm zilnic! Nu numai că suntem mântuiți chemând numele Domnului, dar suntem și alimentați și încurajați să vorbim în numele Lui!

Astăzi trăim într-o epocă în care oamenii nu se tem să vorbească atunci când acumulează niște bogății, chiar dacă bogățiile lor se vor diminua și vor epuiza.

Nu trebuie să ne fie rușine sau să ne temem să vorbim cu îndrăzneală în numele lui Isus, aducând atât de mulți oameni să cunoască acest nume, să-L cheme și să savureze bogățiile lui Cristos chemând numele Domnului!

Doamne Isuse, ne place să chemăm numele Tău! Ești atât de bogat pentru noi când Te chemăm! O, Doamne Isuse! Chemăm numele Tău și primim persoana cu acel nume! Te iubim și iubim tot ceea ce faci pentru noi și în noi. Vrem să continuăm istoria divină dinăuntrul istoriei omenești vorbind cu îndrăzneală în numele lui Isus! Amin, numele lui Isus este punctul nostru de sprijin – este victoria noastră! Stăm în numele Tău, vorbim cu îndrăzneală în numele Tău și chemăm numele Tău! O, cât de bogat este Domnul pentru toți cei ce-L cheamă! Cât de bogat este Domnul pentru toți cei ce-și deschid gura și spun: O, Doamne Isuse! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care cheamă Numele Tău și să-i ajutăm pe mulți să savureze bogățiile Tale chemând Numele Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Call on the Name of the Lord, Suffer on behalf of His Name, Speak Boldly in His Name, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 7 cu tema: Să continuăm să trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești în continuarea cărții Fapte pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția lui Dumnezeu

13/05/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită; împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția cu rezultatul împărăției și al bisericii, iar astăzi trăim în viața de biserică trăind în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Amin!

Când unii creștini aud despre împărăția lui Dumnezeu, ei pot crede că împărăția este ceva care vine în viitor, căci Domnul ne-a spus să ne rugăm: Vie împărăția Ta. Ei pot crede că împărăția nu este aici – biserica este aici, dar împărăția va veni cândva în viitor.

Într-un fel, au dreptate, dar într-un alt sens, o astfel de înțelegere a împărăției lui Dumnezeu este incompletă și frustrează foarte mult experiența și savurarea noastră din Cristos.

Când Ioan Botezătorul a venit ca premergător al Domnului Isus, el a predicat Evanghelia spunându-le tuturor să se pocăiască și să fie botezați, căci împărăția lui Dumnezeu este aproape. Apoi, Domnul Isus, când a predicat Evanghelia și când Și-a trimis ucenicii să predice Evanghelia, a proclamat că toată lumea trebuie să se pocăiască, căci împărăția cerurilor s-a apropiat.

De fapt, împărăția nu este doar domnia lui Dumnezeu și domnia Lui, ci mai mult, împărăția este persoana minunată a lui Isus Cristos. El este Împăratul împărăției lui Dumnezeu și a venit să Se semene pe Sine ca sămânță a împărăției în inimile noastre.

Când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, am primit împărăția lui Dumnezeu în noi și acum suntem parte a împărăției lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu este în noi. Cristos este împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții și El locuiește în noi, trăiește în noi, se răspândește în noi și își face casa în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este astăzi în biserică, căci predicarea Evangheliei produce biserica. Când oamenii cred în Domnul Isus și se pocăiesc, își mărturisesc păcatele și sunt botezați, ei devin parte a bisericii.

Însă pe măsură ce trăim viața de biserică, trebuie să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu. Este ușor să ne întâlnim doar cu sfinții sau să participăm în mod regulat la întâlniri creștine, dar să nu fim în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Biserica este împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi, iar noi, cei care credem în Cristos, trebuie să trăim sub conducerea și autoritatea lui Dumnezeu, atât personal, cât și colectiv, pentru ca noi, ca biserică, să putem aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Pe de o parte, da, trebuie să ne rugăm ca împărăția să vină; pe de altă parte, cooperăm cu Dumnezeu pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția produce biserica și biserica aduce împărăția lui Dumnezeu

Noul Testament prezintă mai întâi împărăția lui Dumnezeu. În Evanghelia după Matei, vedem împărăția lui Dumnezeu, cu Cristos ca Împărat ceresc venind să aducă împărăția lui Dumnezeu. Apoi, după ce este prezentată împărăția, este introdusă și biserica.

Predicarea Evangheliei împărăției produce credincioși în Cristos ca cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu, iar acești credincioși sunt zidiți pentru a fi biserica. Împărăția produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. În Evanghelii, Domnul Isus a menționat biserica doar de două ori, și ambele dăți sunt în contextul împărăției și legate de împărăție.

Când i-a revelat lui Petru că își va zidi biserica pe această piatră, Domnul a mai spus că i-a dat lui Petru cheile împărăției cerurilor ca să lege și să dezlege pe pământ ce a fost legat și dezlegat în ceruri (Matei 16:18-19).

Biserica și împărăția sunt strâns legate; merg împreună în cea mai strânsă legătură. Cheile împărăției ne sunt date pentru a face posibilă zidirea bisericii. Ce este biserica și cum ia naștere biserica? Când Evanghelia este predicată și împărăția este primită de unii oameni, acolo se va zidi o biserică.

Când un grup de oameni acceptă guvernarea cerului și sunt regenerați prin viața divină, ei sunt biserica din acea localitate. Împărăția produce biserica, căci prezența împărăției lui Dumnezeu produce biserica.

Aceasta este jumătate din revelația Noului Testament; cealaltă jumătate este că biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Când L-am primit pe Domnul Isus ca Mântuitor și viață a noastră, chemând Numele Lui, nu L-am chemat doar pe Isus, ci, mai mult, am spus, Doamne Isuse, întronându-L în centrul ființei noastre.

Împărăția produce biserica, căci atunci când împărăția lui Dumnezeu este stabilită în centrul credincioșilor, biserica este acolo. Apoi, noi, ca biserică, suntem zidiți împreună pentru a fi împărăția lui Dumnezeu astăzi și ne rugăm ca împărăția Domnului să vină (Matei 6:10).

Mai mult, atunci când noi, ca biserică, ne supunem domniei cerești, când suntem în supunere față de ceruri, vom fi una cu Domnul pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu. Biserica aduce împărăția.

Prezența dușmanului lui Dumnezeu împiedică îndeplinirea voii lui Dumnezeu pe pământ; biserica este aici pentru a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu, a-l alunga și a aduce împărăția lui Dumnezeu. Amin! Dacă ne uităm în jur astăzi, tot ce vedem este răzvrătirea dușmanului, tacticile sale josnice de a-i epuiza pe sfinți și de a uzurpa întreaga omenire.

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să fim sub domnia cerească astăzi și, împreună, ca biserică, trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu în realitate, pentru a putea face ca dușmanul să sufere pierderi, a-l alunga și a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Când biserica a cedat împărăției dreptul de a domni și s-a supus stăpânirii sale, biserica aduce stăpânirea cerului pe pământ (Coloseni 2:19; Efeseni 4:15-16). Este posibil, totuși, ca viața de biserică să fie lipsită de realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Putem trăi o viață creștină normală, făcându-ne propriile lucruri, căutându-L pe Domnul, întâlnindu-ne cu sfinții și fiind implicați în slujirea din viața de biserică, dar fără a fi în realitatea împărăției lui Dumnezeu, căci nu ne putem supune domniei Domnului și nici nu-L întronăm în ființa noastră. O, Doamne!

Fie ca noi, ca biserică, să ne dăm seama că noi, ca biserică, suntem pentru aducerea împărăției prin intermediul autorității împărăției!

Scopul lui Dumnezeu în crearea omului în Gen. 1:26 ar trebui să fie împlinit de și prin biserică, căci biserica este aici pentru a-L exprima pe Cristos și a-L reprezenta pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu. Biserica este o entitate organică umplută cu viața lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Când biserica este zidită în viața lui Dumnezeu și sub domnia cerească, biserica Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl reprezintă cu autoritatea Sa. În cele din urmă, vedem Noul Ierusalim ca fiind împlinirea bisericii, miresa lui Cristos (Efeseni 5; Apocalipsa 21-22). Când apare Noul Ierusalim, vedem împărăția și biserica contopindu-se într-unul singur.

Noul Ierusalim combină în sine atât biserica, cât și împărăția, căci Noul Ierusalim exprimă gloria lui Dumnezeu și reprezintă autoritatea lui Dumnezeu de a-Și exercita stăpânirea asupra întregului univers.
Fie ca noi să ne dăm seama că împărăția produce biserica, biserica aduce împărăția, iar rezultatul final este împărăția și biserica.

Fie ca noi să-I acordăm Domnului terenul în ființa noastră pentru a-Și exercita autoritatea în noi și a aduce împărăția Sa în noi. Fie ca noi să fim cei care trăiesc în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică de astăzi, pentru ca Dumnezeu să-Și poată exprima pe deplin suveranitatea și, prin urmare, să-Și îndeplinească voia și să-Și arate gloria în biserică.

Doamne Isuse, vrem să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică de astăzi. Te luăm ca viață a noastră, Doamne, și vrem să trăim prin Tine. Venim la Tine să Te mâncăm, să Te bem și să Te savurăm în duh, pentru ca să putem trăi nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din duhul nostru. Amin, Doamne, chemăm Numele Tău, Doamne Isuse, și Te întronăm în centrul ființei noastre. Îți dăm preeminența. Întemeiază-Ți tronul în inima noastră. Vrem să fim în realitate în împărăția lui Dumnezeu pe măsură ce trăim viața de biserică. Fie ca noi să vedem că împărăția produce biserica, iar biserica aduce împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca Tu să câștigi biserica în calitate de un domeniu în care Tu poți domni și domni. Fie ca natura bisericii și condițiile împărăției să fie în noi și printre noi, astfel încât Dumnezeu să-Și poată exprima pe deplin suveranitatea! Amin, Doamne, fie ca biserica să Te exprime în chipul Tău glorios și, de asemenea, să-L reprezinte pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa pentru a trata dușmanul lui Dumnezeu și a aduce împărăția lui Dumnezeu!

Fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită!

După cum se vede în Matei 16:18-19, fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită. Existența bisericii se referă la conducerea și domnia împărăției; zidirea bisericii este, de asemenea, legată de și depinde de realitatea împărăției lui Dumnezeu în noi și printre noi.

În ceea ce privește zidirea bisericii, trebuie să ne dăm seama că a fi zidit nu înseamnă doar a ne întâlni și a petrece timp plăcut în prezența Domnului, împărtășind savurarea noastră din Cristos și a fi în coordonare în timp ce slujim împreună.

Zidirea bisericii înseamnă a zidi autoritatea lui Dumnezeu în om. Una este ca biserica să fie tabernaculul lui Dumnezeu și templul lui Dumnezeu, locul unde locuiește Dumnezeu, și alta este ca biserica să fie cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu.

Pe vremea lui Ezra și Neemia, când poporul lui Israel s-a întors în țara sfântă, a zidit mai întâi templul, iar apoi cetatea a trebuit zidită ca protecție pentru templul lui Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să aibă o împărăție pe pământ.

Fără împărăția lui Dumnezeu ca domeniu în care este zidită biserica, biserica nu are protecție, iar dușmanul poate intra și o poate distruge. A zidi biserica înseamnă pentru noi să zidim templul lui Dumnezeu ca locul unde ne bucurăm de prezența lui Dumnezeu spre satisfacția lui Dumnezeu.

De asemenea, a zidi biserica înseamnă a fi în împărăția lui Dumnezeu în realitate, căci fără împărăție ca realitate a bisericii, biserica nu poate fi zidită!

Pe de o parte, trebuie să ne bucurăm de bogățiile lui Cristos și să ne împărtășim din El în duh și trebuie să ne unim și să împărtășim cu alții despre Cristosul pe care L-am experimentat; aceasta este pentru a zidi biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu.

Dar trebuie să existe un alt aspect al bisericii, aspectul bisericii ca fiind cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu. Împărăția trebuie să fie realitatea bisericii, altfel biserica nu poate fi zidită.

La sfârșitul Bibliei, nu mai avem templul: există doar cetatea, cetatea sfântă a Noului Ierusalim. Unde este templul? Templul nu mai există, căci Dumnezeu și Mielul sunt templul (Apocalipsa 21:22). Uau!

Astăzi suntem atât de fericiți să fim în biserică în calitate de templu al lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu; aici avem prezența lui Dumnezeu și bogățiile lui Cristos sunt atât de reale pentru noi. În biserică, în calitate de casă a lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv împreună cu toți sfinții și înțelegem dimensiunile universal vaste ale lui Cristos împreună cu sfinții (Efeseni 3:16-22). Ce loc minunat!

Dar cum rămâne cu biserica în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, adică realitatea împărăției lui Dumnezeu fiind în biserică – experimentăm noi acest lucru astăzi? Pentru ca biserica să fie zidită, avem nevoie nu doar de organizarea exterioară a lucrurilor, de aranjamente sau chiar doar de savurarea lui Cristos, deși toate acestea sunt necesare.

Calea de a zidi biserica este să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu în viața de biserică. Dumnezeu are nevoie de o împărăție pe pământ, iar această împărăție este în viața de biserică. Cheile împărăției ne sunt date pentru a face posibilă zidirea bisericii (Matei 16:18; 18:18; Ioan 20:23).

Când are loc zidirea bisericii, vrăjmașul atacă cu toată puterea sa; atunci trebuie să folosim cheile împărăției pentru a închide porțile Hadesului.

Trebuie să folosim cheile subiective ale împărăției prin negarea sinelui, pierderea vieții sufletești și luarea crucii pentru a-L urma pe Domnul, astfel încât porțile Hadesului să nu biruiască biserica zidită.

Fie ca împărăția cerurilor să-și afirme autoritatea asupra noastră, pentru ca noi să putem fi zidiți în biserică.

Doamne Isuse, fie ca împărăția să fie realitatea bisericii de astăzi, pentru ca biserica să poată fi zidită. Amin, Doamne, Te lăudăm că lucrezi la zidirea bisericii Tale astăzi! Îți mulțumim că ne-ai dat cheile împărăției cerurilor, ca să putem închide porțile Hadesului și să cooperăm cu Tine pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină în biserică! Facă-se voia Ta în și prin biserică! Îți mulțumim că ne-ai adus în viața de biserică. Fie ca noi să ne dăm seama că biserica este adusă la viață prin autoritatea împărăției, iar biserica aduce împărăția. Amin, Doamne, vrem să fim astăzi compania credincioșilor care permit împărăției cerurilor să-și afirme autoritatea asupra lor, astfel încât să putem fi zidiți în biserică! Vrem nu doar să Te savurăm ca viața noastră, ci și mai mult, să fim sub domnia cerească astăzi, pentru a putea trăi în realitatea împărăției așa cum trăim viața de biserică! Amin, Doamne, câștigă biserica nu doar în calitate de casă a lui Dumnezeu, ci și ca împărăție a lui Dumnezeu în experiența noastră de astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Kingdom Produces the Church and the Church Brings in the Kingdom of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne pocăim pentru împărăție și suntem botezați pentru a fi cufundați în Dumnezeul Triunic

19/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca Împărat și Domn al nostru și trebuie să fim botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt pentru a fi cufundați în Dumnezeul Triunic și a savura tot ceea ce este El. Amin!

Este foarte interesant să vedem că prima Evanghelie, Evanghelia după Matei, nu este despre Cristos ca viață sau ca om potrivit, ci ca Împărat; evanghelia lui Matei este evanghelia Împăratului-Mântuitor.

Doar atunci când Cristos este Împăratul și Domnul nostru Îl putem savura pe El ca fiind realitatea a tot ceea ce este și are Dumnezeu.

Când predicăm Evanghelia pentru a face discipoli din toate națiunile, botezându-le în Dumnezeul Triunic, trebuie să predicăm evanghelia împărăției, astfel încât păcătoșii răzvrătiți să devină cetățeni ai împărăției lui Dumnezeu. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți de Dumnezeu nu doar pentru ca noi să savurăm viața eternă cu El, ci și pentru a îndeplini marea noastră misiune: să mergem și să facem discipoli din toate neamurile, botezându-le în Dumnezeu Însuși.

Suntem chemați nu doar să-L savurăm pe Cristos personal și corporativ, ci și să fim trimiși de Dumnezeu pentru a face discipoli din toate națiunile și a le scufunda în Dumnezeul Triunic. Aleluia!

În primul rând, trebuie să fim chemați, apoi trebuie să fim trimiși. La fel ca Isaia în Isa. 6, totuși, de multe ori ne dăm seama că Dumnezeul nostru este sfânt, drept și glorios și că suntem păcătoși, trăind printre oameni cu buze necurate și inimi păcătoase.

Când venim la Domnul și Îl contactăm, El are o cale de a ne spăla, de a ne curăța și de a ne purifica, și atunci putem fi cei care sunt trimiși de El. Trebuie să fim trimiși de Domnul pentru a merge și a face discipoli din toate națiunile.

El este Domnul, El este Cel care are toată autoritatea în cer și pe pământ și noi suntem trimiși de El în numele Său pentru a predica evanghelia împărăției și a face din oamenii păgâni oameni ai împărăției.

Fie ca noi să fim mai întâi sub autoritatea și stăpânirea Domnului în viața noastră de zi cu zi, luându-L pe El drept autoritatea noastră supremă și supunându-ne tronului Său.

Ne aflăm în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, unde suntem conduși de Domnul în dragoste.

Pe măsură ce rămânem sub autoritatea Domnului în împărăția Sa, vom coopera cu El nu numai savurînd tot ceea ce este El, ci și mai mult, mergând la alții pentru a le predica evanghelia împărăției.

Așa cum savurăm bogățiile lui Cristos fiind sub conducerea Lui în împărăția lui Dumnezeu, tot așa vrem astăzi să predicăm evanghelia împărăției întregului pământ locuit ca o mărturie și mulți vor crede.

Îi luăm pe cei care cred, pe păcătoșii pocăiți și îi scufundăm prin botez în Dumnezeul Triunic! Ce însărcinară măreață!

Trebuie să ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu, pentru ca El să aibă un domeniu unde să domnească și să Se distribuie în noi ca binecuvântare

Cartea lui Matei începe cu Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam (Mat. 1:1). Nu începe cronologic cu Isus ca Fiul lui Avraam, ci după punctul de vedere al împărăției, deci El este mai întâi fiul lui David, Împăratul.

Când Domnul Isus a ieșit să predice evanghelia și să-și îndeplinească lucrarea, El a proclamat și a spus: Pocăiți-vă, căci împărăția cerurilor s-a apropiat (Matei 4:17).

Înainte de a-L putea savura pe Dumnezeu ca viață și ca binecuvântare, trebuie să ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu. Evanghelia din Noul Testament este prezentată în primul rând nu ca evanghelia vieții, evanghelia harului sau evanghelia păcii, ci ca evanghelia împărăției.

Pentru ca Dumnezeu să poată distribui tot ceea ce este El în noi, trebuie să ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu. Chiar și în Evanghelia după Ioan vedem că, dacă nu suntem regenerați, nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:3, 5).

De ce trebuie să ne pocăim? Trebuie să ne pocăim pentru că suntem păcătoși și mai ales pentru că suntem răzvrătiți. Suntem răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și suntem chiar dușmani ai lui Dumnezeu.

Prin urmare, pentru ca noi să savurăm ceva din Cristos, trebuie mai întâi să ne pocăim, să ne schimbăm mintea și să-L acceptăm pe Domnul ca Împărat și Mântuitor al nostru (Matei 3:2; 10:7; Marcu 1:15).

Pentru că suntem rebeli, trebuie să ne pocăim și să-L primim pe Cristos ca autoritate, ca Suveran și Împărat al nostru; când El domnește și domnește în noi în împărăția lui Dumnezeu, putem savura tot ceea ce este El.

Odată ce există împărăția lui Dumnezeu în noi prin pocăința noastră pentru împărăție, vom primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Cu toții dorim să primim binecuvântarea, dar această binecuvântare necesită o sferă în care Dumnezeu poate domni și guverna.

Dumnezeu nu ne dă doar ceva ce noi numim, binecuvântarea; El vrea să-și întemeieze împărăția în noi, iar apoi El poate distribui tot ce este El în noi. Fără ca împărăția lui Dumnezeu să fie în inima noastră, nu există nicio cale ca Dumnezeu să vină și să ne binecuvânteze și nu putem savura distribuirea divină.

De aceea trebuie să chemăm numele Domnului, Doamne Isuse! Nu spunem doar „O, Isuse”, ci „Doamne Isuse!” Când Îl numim Domn, El este întronat în ființa noastră și împărăția Sa este înființată în noi.

Mai întâi trebuie să-L cunoaștem și să-L primim pe Cristos ca Fiu al lui David și apoi ca Fiu al lui Avraam. Mai întâi trebuie să recunoaștem statutul de împărat al Domnului și să ne dăm seama că ar trebui să fim sub domnia și suveranitatea Lui, iar apoi Îl putem savura pe El ca binecuvântare a noastră.

Când Domnul vine la noi, El vine ca Mântuitor-Împărat; El vine ca Împărat al împărăției cerurilor și, când Îl primim ca Împărat și Domn al nostru, El își poate stabili împărăția în noi și poate distribui tot ce este El în noi.

La fel este și cu predicarea de către noi a evangheliei. Pentru ca noi să ne îndeplinim marea însărcinare a Domnului pentru noi, trebuie să predicăm evanghelia împărăției pentru a-i aduce pe mulți în împărăția lui Dumnezeu.

Apoi, trebuie să-i facem discipoli botezându-i în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt.

Nu le putem spune oamenilor doar lucrurile bune pe care Domnul le poate face pentru ei și atât; trebuie să-i conducem să cheme numele Domnului Isus pentru ca ei să-L primească ca Mântuitor-Împărat al lor (Matei 24:14).

Odată ce Domnul Isus devine Mântuitor-Împărat în ființa noastră, odată ce împărăția Sa este înființată în inima noastră, El poate distribui tot ce este El în noi și suntem sub binecuvântarea Sa.

Cu cât suntem mai mult sub stăpânirea Domnului în viața noastră de zi cu zi, cu atât Îl savurăm mai mult pe Dumnezeul Triunic ca binecuvântare a noastră. Această binecuvântare este a vieții, pentru că este binecuvântarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat ca Duh atotinclusiv.

Fie ca noi să fim astăzi sub stăpânirea lui Dumnezeu și să predicăm evanghelia împărăției pentru a aduce pe mulți sub stăpânirea lui Dumnezeu pentru ca El să aibă un domeniu, o sferă în care El poate conduce și domni.

Doamne Isuse, credem în Tine și Te luăm ca Domn și Împărat al nostru. Isus Cristos este Domnul! Amin, Isus Cristos este Domnul nostru! Te tronăm în ființa noastră. Credem în Tine, ne pocăim de păcatele noastre și de trecutul nostru și Te luăm ca Împărat și Suveran al nostru. Suntem sub conducerea Ta astăzi. Înființează-ți tronul în inima noastră. Amin, Doamne, te luăm ca Fiul lui David, ca să Te savurăm ca Fiu al lui Avraam. Tu ești Împăratul și Domnul nostru. Ne deschidem Ție, ne supunem sub stăpânirea Ta și Te luăm ca Domnul nostru. Aleluia, în împărăția lui Dumnezeu putem savura binecuvântarea Lui! Ce loc minunat este aici, în împărăția lui Dumnezeu, unde putem savura binecuvântarea Duhului atotinclusiv! Te iubim, Doamne, ne place să savurăm binecuvântarea Ta și suntem una cu Tine pentru a predica evanghelia împărăției! Amin, fie ca toți să audă evanghelia împărăției, ca să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu și să savureze tot ceea ce este Dumnezeu!

A fi botezat înseamnă a fi scufundat în Dumnezeul Triunic pentru savura tot ceea ce este El

După ce ne pocăim pentru împărăția lui Dumnezeu, trebuie să fim botezați. După ce predicăm evanghelia împărăției și oamenii se pocăiesc pentru împărăție, ei trebuie să fie botezați.

Botezul nu este doar un semn exterior; noi botezăm oamenii nu doar în apă, ci în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt (Matei 28:19). Există un singur nume pentru Trinitatea Divină și noi botezăm oamenii în Dumnezeul Triunic.

Noi nu botezăm oamenii în numele Tatălui și apoi din nou în numele Fiului și apoi din nou în numele Duhului. Mai degrabă, noi facem discipoli națiunile botezându-i în Dumnezeul Triunic, în numele unic al Dumnezeului Triunic!

Există un singur nume pentru Dumnezeul nostru Unic: Tatăl, Fiul și Duhul. Dumnezeul Unic nu numai că lucrează împreună prin Tatăl trimițând pe Fiul și pe Fiul lucrând prin Duhul; chiar mai mult, Dumnezeul Triunic are un singur nume – Tatăl, Fiul și Duhul.

După ce Cristos a trecut prin moartea și învierea Sa și a terminat procesul ca om de la întruparea lui Dumnezeu prin viața, moartea și învierea Sa umană, El este Dumnezeul Triunic care a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul pe care să-L savurăm și din care să ne împărtășim.

Acum există o astfel de persoană numită Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt; există un singur nume pentru Dumnezeul Triunic. Dumnezeul Triunic nu este trei persoane care sunt separate și neînrudite; Dumnezeul Triunic este unul, inseparabil. Dar aici vedem că există un singur nume pentru întregul Dumnezeu Triun.

Dr. Scofield a spus în studiul său biblic că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt numele final al singurului Dumnezeu adevărat. Acesta este numele final, iar în acest nume, noi suntem botezați și îi botezăm pe alții pentru a putea fi cufundați în Dumnezeul Triunic.

Numele denotă persoana; numele Tatălui Fiu Duh denotă Tatăl care este sursa, Fiul care este cursul și Duhul ca curgere. Slavă Domnului, când suntem botezați în apă suntem botezați lăuntric și cufundați în Dumnezeul Triunic.

Pentru discipolizarea națiunilor, trebuie să le botezăm în numele unic al Tatălui, al Fiului și al Duhului, pentru a le aduce într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

Când îi botezăm pe alții în Dumnezeul Triunic, îi aducem într-o unire organică cu Dumnezeu, astfel încât să-L savureze ca realitatea lor, sub distribuirea Lui divină.

Numele este suma totală a Ființei Divine, echivalentă cu persoana Sa. A boteza pe cineva în numele Dumnezeului Triunic înseamnă a-l scufunda în tot ceea ce este Dumnezeul Triunic.

Trebuie să vedem acest lucru și să ne dăm seama că botezul înseamnă a fi scufundat în Dumnezeul Triunic. Noi facem discipoli din toate națiunile punându-i pe oameni în Dumnezeul Triunic.

Nu lărgim împărăția lui Dumnezeu, convingându-i pe alții că Dumnezeu există și convingându-i că trebuie să se pocăiască sau se vor duce în iad. Aceasta este o evanghelie foarte joasă.

Evanghelia împărăției este să te pocăiești pentru împărăția lui Dumnezeu și să fii cufundat în Dumnezeul Triunic pentru a deveni una cu Dumnezeu și a fi umplut cu Dumnezeu.

Botezul nu este doar o procedură prin care toți noii convertiți trebuie să treacă după ce au crezut în Isus; botezul înseamnă scufundarea altora în Dumnezeul Triunic pentru a fi aduși într-o unire organică cu El. Amin!

Prin credință, suntem uniți cu Dumnezeul Triunic și prin botez suntem cufundați în Dumnezeul Triunic și suntem umpluți cu El.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în timp ce ieșim să îndeplinim marea noastră misiune de a face discipoli din toate națiunile, botezându-le în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt, pentru ca ei să fie cufundați în Dumnezeul Triunic și să fie pe deplin una cu Dumnezeu!

Doamne Isuse, credem în Tine și suntem una cu Tine! Aleluia, putem fi botezați în Dumnezeul Triunic pentru a fi cufundați în Dumnezeul Triunic și făcuți pe deplin una cu Dumnezeu! Amin, Doamne, Te lăudăm că ești unul și trei – Tu ești Tatăl, Fiul și Duhul, iar noi suntem cufundați în Tine! Ce Persoană minunată ești, iar noi suntem acum în Tine și Tu ești în noi! Te lăudăm, Doamne, că ne-ai făcut discipolii Tăi botezându-ne în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt. Aleluia, suntem cufundați în Dumnezeul Triunic pentru a fi una cu Dumnezeu și a fi plini de Dumnezeu! Amin, Doamne, suntem acum sub distribuirea Ta divină, savurând tot ceea ce ești și fiind una cu Tine pentru a face discipoli din toate neamurile. Mergem în numele Tău și cu autoritatea Ta să-i botezăm pe credincioșii pocăiți în Dumnezeu, pentru ca ei să fie cufundați în Dumnezeul Triunic și aduși într-o unire organică cu Dumnezeu! Aleluia, prin botez suntem aduși în savurarea a tot ceea ce este Dumnezeu! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Repent for the Kingdom and are being Baptized to be Immersed into the Triune God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 3 (Să facem discipoli din toate națiunile, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al Duhului Sfânt) ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Adevărații căutători ai lui Dumnezeu cheamă numele Domnului pentru a fi mântuiți și a savura bogățiile Sale

05/12/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură; toți ar trebui să fim cei care chemăm astăzi numele Domnului dintr-o inimă pură. Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, vrem să fim un vas al onoarei, un vas util Domnului pentru scopul Său de astăzi. Pentru aceasta, trebuie să căutăm dreptatea, credința, dragostea și pacea; trebuie să-L urmărim pe Cristos ca realitate a dreptății, credinței, dragostei și păcii.

În viața noastră creștină, trebuie să urmărim experimentarea lui Cristos și savurarea lui Cristos. În primul rând, Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, realizând că Experimentarea lui Cristos de către noi se bazează pe temelia dreptății lui Dumnezeu. Experimentarea lui Cristos de către noi nu se bazează pe meritul nostru sau pe propria noastră dreptate; se sprijină complet pe Cristos ca dreptate a noastră.

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca credință; credința își are originea în El și El generează credința în noi. Zi de zi trebuie să venim la Domnul în Cuvântul Său pentru a fi împreună cu El, a-L primi, a fi infuzați cu El și a avea o capacitate de credință. Prin credință ne naștem din Dumnezeu pentru a fi fii Săi și prin credință ne putem împărtăși din viața și natura lui Cristos pentru a-L exprima.

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca dragoste; El este Dumnezeu Însuși exprimat, iar Dumnezeu este dragoste. Dragostea lui Dumnezeu a fost manifestată prin venirea Domnului să moară pentru noi. Când vedem dragostea Lui când a murit pentru noi, pur și simplu Îi răspundem cu dragoste. Suntem atinși de dragostea Lui, ne deschidem către El și Dumnezeu revarsă dragostea Sa în inimile noastre pentru ca noi să-L iubim și, de asemenea, să-i iubim pe alții.

Pe măsură ce rămânem sub distribuirea divină a lui Dumnezeu ca dragoste în noi, vom deveni la fel ca Dumnezeu în dragostea Sa și îi vom iubi nu numai pe cei care sunt demn de iubit, ci pe toți oamenii, așa cum Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. Fie ca noi să rămânem în Domnul ca dragoste, astfel încât să putem trăi o viață în care să-i iubim pe alții în mod obișnuit cu dragostea care este Dumnezeu Însuși! Amin!

Trebuie să-L urmărim pe Cristos ca pace; El este pacea noastră, El ne dă pace și El a devenit pace în noi și în jurul nostru. În lumea de astăzi avem probleme, încercări și necazuri, dar în Domnul avem pace. El ne-a lăsat pacea Sa, care este El Însuși ca pacea noastră. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al păcii și în curând va zdrobi pe Satana sub picioarele noastre. Ce Dumnezeu avem!

Pacea Sa păzește inimile noastre, chiar patrulând înaintea inimilor și gândurilor noastre în Cristos Isus. Mai mult, El a făcut pace între noi și Dumnezeu și între noi și ceilalți! Acum este pace în Trupul lui Cristos și există pace între noi și Dumnezeu. Aleluia!

Toți căutătorii adevărați ai Domnului cheamă numele Domnului atât în Vechiul, cât și în Noul Testament

Îi mulțumim Domnului că ne-a dezvăluit să vedem că putem chema numele Domnului astăzi pentru a savura toate bogățiile Sale. Această practică de a-L chema pe Domnul nu este o practică nouă în Noul Testament; mai degrabă, a început cu a doua generație a omenirii, cu Enos în Geneza 4:26. Enosh înseamnă fragil și muritor; trebuie să fi realizat că este slab și muritor, așa că a chemat numele lui Iehova.

Iov a chemat de asemenea pe Domnul (Iov 12:4; 27:10), la fel și Avraam (Geneza 12:8; 13:4; 21:33), Isaac (26:25), Moise și copiii lui Israel (Deut. 4:7), Samson (Judec. 15:18; 16:28), Samuel (1 Sam. 12:18; Psa. 99:6), David (2 Sam. 22:4, 7), psalmistul Asaf (Psalmistul 80:18), psalmistul Heman (88:9), Ilie (1 Împ. 18:24), Isaia (Isaia 12:4), Ieremia (Lam. 3:55, 57) și alții (Psalmul 99:6).

Toți acești căutători autentici ai Domnului au chemat numele Domnului, fiecare în timpul vieții lor, și au savurat prezența Domnului cu ei. Unii erau în suferință, în timp ce alții aveau multe greutăți, așa că au chemat numele Domnului.

În cartea sa, Isaia le spune celor care-L caută Domnul să-L cheme (Isaia 55:6). Chiar și neamurile știau că profeții lui Israel aveau obiceiul de a chema numele Domnului (Iona 1:6; 2 Împ. 5:11). A chema numele Domnului este porunca lui Dumnezeu (Psal. 50:15; Ieremia 29:12) și este, de asemenea, dorința Sa (Psal. 91:15; Sof. 3:9; Zah. 13:9).

Când chemăm numele Domnului, ne desfătăm în Dumnezeu (Iov 27:10) și bem cu bucurie din izvorul mântuirii lui Dumnezeu (Isaia 12:3-4). Trebuie să chemăm numele Domnului în fiecare zi (Psalmul 88:9). Profetul Ioel a vorbit despre această practică jubilatoare în Ioel 2:32, iar noi intrăm în jubileul Noului Testament chemând numele Domnului. Amin!

În Noul Testament, vedem chemarea Numelui Domnului, începând cu Fapte 2:21, unde Petru a menționat profeția lui Ioel și a spus că aceasta s-a împlinit în acele zile. Aleluia! Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit! În ziua Cincizecimii, a avut loc împlinirea profeției lui Ioel, căci oricine a chemat Numele Domnului a fost mântuit.

Domnul Isus a venit ca Dumnezeu întrupat și a devenit Duhul dătător de viață și, ca Duh, El a fost suflat și turnat asupra poporului Său; tot ce trebuie să facă ei este doar să cheme numele Domnului. Astăzi noi, credincioșii în Cristos, putem chema numele Domnului pentru a savura toate bogățiile Sale. Suntem cei care chemăm Numele Domnului în orice loc (1 Cor. 1:2) pentru a savura Dumnezeul Triunic procesat și a savura mântuirea Sa deplină (Romani 10:10-13).

Primii credincioși, primii ucenici ai lui Isus, au exersat să cheme numele Domnului Isus atât de mult încât a devenit un lucru distinct legat de ei. Necredincioșii, cei din jurul creștinilor, mai ales persecutorii, știau că urmașii lui Isus chemau numele Domnului. Înainte să se convertească și să devină Pavel, Saul a știut să-i distingă și să-i închidă pe ucenicii lui Isus: ei chemau numele lui Isus (Fapte 9:14, 21).

Când Ștefan a fost persecutat și chiar ucis cu pietre, el a chemat numele Domnului Isus (7:59) și acest lucru l-a impresionat cu adevărat pe Saul, unul dintre cei care l-au persecutat (v. 58-60; 22:20). Mai târziu, necredinciosul Saul i-a persecutat pe cei care chemau numele lui Isus (9:14, 21), pentru că știa că ei Îl urmau pe Isus.

Dar slavă Domnului, Saul a fost prins de Domnul și s-a convertit la Cristos și a fost botezat, chemând numele Domnului – el însuși a devenit un astfel de chemător! El a continuat să cheme numele Domnului și, de asemenea, l-a însărcinat pe Timotei să cheme numele Domnului și să-L urmărească pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Lui (2 Tim. 2:22).

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament vedem că cei care căutau pe Dumnezeu, cei care L-au iubit pe Dumnezeu și L-au căutat în dragoste, chemau numele Domnului. Fie ca și noi să fim asemenea persoane azi.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne place să chemăm numele Tău. Doamne Isuse! Vrem să chem numele Tău pentru a savura toate bogățiile Tale! Vrem să fim mântuiți continuu, chemând numele Tău! Doamne, amin, mântuiește-ne! Vrem să bem din izvoarele mântuirii cu bucurie, chemând numele Domnului! Amin, Doamne, vrem să chemăm numele Tău în orice loc și în orice moment! Recâștigă practica minunată de a chema numele Domnului printre noi. Fie ca noi să fim cei care Te iubim, să Te urmărim și să Te căutăm chemând astăzi numele Domnului! Aleluia, Domnul este aproape de noi ori de câte ori Îl chemăm! Slavă Domnului, suntem mântuiți când chemăm numele Domnului! Amin, Doamne, trebuie să fim mântuiți! Mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta pe măsură ce chemăm numele Tău. Salvează-ne de la a nu chema Numele Tău în orice loc și în orice moment! O, Doamne Isuse, fă-ne cei care cheamă Numele Tău în toate detaliile vieții noastre zilnice! Te iubim, Doamne, și ne place să chemăm numele Tău!

Să fim cei care cheamă Numele Domnului pentru a fi mântuiți și a savura zilnic bogățiile Sale

Atât Vechiul, cât și Noul Testament dezvăluie că aceia care L-au căutat în mod iubitor pe Dumnezeu au chemat numele Său. În Vechiul Testament, căutătorii iubitori ai lui Dumnezeu chemau numele lui Iehova și au savurat prezența Sa. În Noul Testament, primii credincioși chemau numele Domnului și L-au urmărit pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Această practică jubilantă și plăcută, însă, a fost pierdută și e chiar criticată astăzi. Toți credincioșii în Cristos ar trebui să fie cei care cheamă numele Domnului. Când predicăm Evanghelia, trebuie să-i ajutăm pe alții să cheme numele Domnului. Trebuie să-i încurajăm pe cei care ascultă să spună: Doamne Isuse!

De fapt, cu cât cineva cheamă numele Domnului mai puternic și mai profund, cu atât mai mult va fi mântuit. Cu cât chemăm mai mult numele Domnului, cu atât mai mult experimentăm mântuirea Sa. Fie ca Domnul să recâștige între noi aspectul chemării Numelui Domnului.

Deși unii credincioși ar putea să neglijeze acest lucru sau să-l critice și să i se opună, trebuie să chemăm numele Domnului Isus în orice moment. Unii credincioși cred că este un fel de mantră, cum ar fi incantarea în alte religii; totuși, dacă cineva cheamă numele Domnului Isus, el primește persoana cu acel nume!

Acest nume este cel mai înalt nume. Numele Lui merită chemat, pentru că numele Lui este un nume dătător de viață. Este privilegiul și responsabilitatea noastră astăzi să Îl savurăm pe Domnul chemând numele Lui. Nu doar la început, atunci când am crezut în Domnul, ci chiar și pe tot parcursul zilei, pe măsură ce facem asta și asta, trebuie să continuăm să chem numele Domnului.

Când suntem în jos, trebuie să chemăm numele Lui, pentru că El este bogat pentru toți cei care cheamă numele Lui (Romani 10:13). Când suntem în regulă și lucrurile merg bine, mai trebuie să chemăm numele Lui pentru a savura bogățiile Sale. Putem scoate apă vie din izvoarele mântuirii chemând numele Domnului.

Noi untem cei care cheamă numele Domnului în orice loc și Îl urmărim pe Cristos împreună cu cei care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură. A chema numele Domnului nu este doar ceva ce facem ca o rutină sau practică; acesta este modul nostru de a-L savura pe Domnul și de a absorbi mai mult din bogățiile Sale.

Când Biblia spune că trebuie să ne rugăm neîncetat, trebuie să ne dăm seama că cel mai bun mod de a face acest lucru este să chemăm numele Domnului. Când suntem la lucru, putem chema numele Lui în interior; chiar dacă ne ocupăm de multe lucruri la locul nostru de muncă, tot putem chema numele Domnului. Când călătorim undeva sau suntem pe drum, putem invoca numele Domnului.

S-ar putea să fim destul de stresați din cauza unui proiect la care lucrăm; putem chema numele Domnului pentru a avea prezența Sa cu noi. Când chemăm numele lui Isus, obținem persoana cu acest nume. Când chemăm numele Domnului, El, ca persoană vie, este cu noi și ne asigură tot ce avem nevoie.

Niciun alt nume nu este la fel de dătător de viață și de puternic ca numele Domnului. Când suntem în jos, când ne simțim învinși, putem invoca numele Domnului, iar El va fi cu noi, ne va înălța și ne va aduce la biruința Sa. Când suntem asupriți și deprimați, putem invoca numele Domnului și El va fi cu noi acolo unde suntem, El ne va alimenta și în El, vom obține biruința.

Chiar și atunci când suntem în cea mai de jos groapă, într-un loc în care credem că nimeni nu ne poate ajuta și suntem pe cale să pierim, trebuie să chemăm numele Domnului, iar Domnul ne va asculta respirația și strigătul nostru (Lam. 3:55, 57).

Când suntem pe cale să împărtășim ceva într-o întâlnire și nu știm sigur cum să începem când suntem pe cale să împărtășim ceva despre Domnul altora și nu știm ce să spunem, putem invoca numele Domnului iar El va avea o cale să ne umple și să curgă prin noi.

Fie ca noi toți să savurăm beneficiile minunate ale chemării Numelui Domnului. Putem chema numele Lui când suntem la duș și când ne spălăm pe dinți. Putem chema numele Domnului atunci când folosim toaleta pentru a lua o mică pauză din ziua stresantă de la birou.

Oriunde ne-am afla, orice am face și oricare ar fi starea noastră, putem și trebuie să invocăm numele Domnului. Și trebuie să facem asta nu doar personal, ci și corporativ, împreună cu sfinții. Sfinții din viața de biserică sunt cei care cheamă numele Domnului în orice loc. Să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții care cheamă numele Domnului din inimă pură!

Doamne Isuse, vrem să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim pe Cristos împreună cu sfinții care cheamă numele Domnului dintr-o inimă pură! Amin, Doamne, fugim de orice poftă și Te urmărim împreună cu cei ce cheamă numele Tău! Vrem să chemăm numele Tău pe tot parcursul zilei. Amintește-ne să Te chemăm oriunde ne aflăm și orice facem. Doamne Isuse, vrem să fim cei care cheamă numele Tău minunat în orice loc. Vrem să chemăm numele Tău și să Te urmărim alături de cei care cheamă numele Tău! Aleluia, numele Domnului este bogat, minunat și dătător de viață! Slavă Domnului, putem chema numele Domnului și putem fi mântuiți! O, ce nume – numele lui Isus! Numele dătător de viață – numele lui Isus! Amin, Doamne, vrem să chemăm numele Tău astăzi. Vrem să chemăm numele Tău atunci când suntem singuri și când suntem cu alții. Vrem să Te inspirăm și să ne expirăm pe noi înșine în timp ce chemăm numele Tău din nou și din nou! O, Doamne Isuse, ne place să chemăm numele Tău!