Cristos e Păstorul nostru

Să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru astăzi

18/07/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe măsură ce Domnul Isus ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, nu numai că îl experimentăm pe Cristos, ci și Îl savurăm, căci câștigăm gustul savurării Domnului în sufletul nostru și savurăm ceea ce mâncăm – îl mâncăm pe Cristos și Îl savurăm, Cel care este Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru!

Săptămâna aceasta am savurat ideea de a deveni o reproducere a lui Cristos și de a-L experimenta pe Cristos ca Păstor al sufletului nostru. Pe de o parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca model și să călcăm pe urmele Lui NU imitându-L în mod exterior, ci devenind reproducerea Lui. Pe de altă parte, trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre.

Când citim Evangheliile, vedem modelul unui om-Dumnezeu minunat care a trăit o viață perfectă înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor și L-a exprimat pe Dumnezeu în orice mod posibil. El ne-a prezentat viața Sa ca model și ne cheamă să-L urmăm trăind în același fel în care a trăit El.

Așa cum a fost El în această lume, așa ar trebui să fim și noi astăzi. Toți credincioșii autentici în Cristos trebuie să fie un mic Isus care trăiește din nou în propria lor situație și mediu. Când alții ne văd, ar trebui să-L vadă pe Cristos, căci Cristos ar trebui să trăiască în noi și Cristos ar trebui să fie exprimat prin noi.

Trebuie să-L învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus. Aceasta înseamnă că avem nevoie ca Cristos să fie reprodus în noi. El trăiește în noi, locuiește în noi și Își face domiciliul în noi și este format în noi.

Modul în care Îl trăim pe Cristos nu este încercând să-L imităm sau să-L copiem, ci savurându-L, chiar lăsându-L să trăiască în noi, îngăduindu-I să-Și facă domiciliul în inimile noastre și lăsându-L să fie format în noi.

Când Cristos este format în noi, când este văzut în noi, alții Îl vor vedea în noi și El Se va manifesta în noi. Pe partea negativă, am fost răstigniți împreună cu Cristos și nu mai suntem noi cei care trăiesc. Pe partea pozitivă, Cristos trăiește în noi, iar viața pe care o trăim în trup o trăim în credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a jertfit pentru noi. Amin!

În 1 Petru 2:25 vedem că Cristos este Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre; prin pocăință și credință în Cristos, ne-am întors la El. El ne cunoaște sufletul, vede prin ce trecem și ne păstorește în mod organic pentru a avea grijă de bunăstarea sufletului nostru. El își exercită supravegherea asupra stării ființei noastre interioare și are grijă de noi în dragoste.

Avem atât de multe probleme, atât de multe răni și atât de multe necazuri; Domnul, însă, ne invită să venim la El cu toate problemele, ostenelile, poverile și rănile noastre și El ne va da odihnă sufletului nostru. Cât de minunată este păstorirea Lui!

Domnul ne păstorește și ne restaurează sufletul până când Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos

Pe măsură ce Domnul Isus ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, noi, credincioșii în Cristos, nu numai că îl experimentăm pe Cristos în duhul nostru, ci Îl și savurăm în sufletul nostru (Filipeni 2:2; 3:1). Duhul nostru este viață; ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru, suntem umpluți de viață, iar Cristos are o cale de a se răspândi din duhul nostru în sufletul nostru.

Cu toate acestea, sufletul nostru are multe probleme și, din cauza problemelor din suflet, nu ne întoarcem cu adevărat la Domnul, nu-L exprimăm pe Cristos și nu trăim pentru economia lui Dumnezeu.

De exemplu, în Filipeni 2:2 vedem că credincioșii filipeni aveau oarecare disensiuni pentru că nu erau uniți în suflet și nu gândeau la un singur lucru în mintea lor, care este partea conducătoare a sufletului lor. Pentru că nu erau uniți în suflet, gândind același lucru și având aceeași dragoste, exista o oarecare disensiuni între ei.

S-ar putea să fie la fel și cu noi astăzi. Poate că nu provocăm o tulburare majoră în viața de biserică, dar, pentru că nu suntem uniți în suflet cu sfinții, s-ar putea să nu fim una cu ei, iar savurarea noastră de Cristos este absentă. Cristos a venit în duhul nostru prin regenerarea noastră, iar acum El trebuie să Se răspândească în sufletul nostru și să ne transforme sufletul.

Numai atunci când Cristos se răspândește, ocupă și saturează întregul nostru suflet putem fi făcuți una în suflet. Avem nevoie de păstorirea Domnului; El ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul până când nu numai că Îl experimentăm pe Cristos, ci Îl și savurăm.

Una este să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru și cu totul altceva e să-L savurăm în sufletul nostru. Adevărul este că de multe ori experimentăm ceva din Cristos în viața noastră creștină, dar avem foarte puțină savurare, căci sufletul nostru nu Îl savurează pe Domnul.

Acest lucru nu este normal; experimentarea noastră din Cristos ar trebui să ducă la savurare, la savurarea lui Cristos în sufletul nostru. Trebuie să ne bucurăm în Domnul. Dar cum ne putem bucura în Domnul dacă sufletul nostru nu este fericit? Duhul nostru poate exulta în Domnul, dar sufletul nostru ne poate apăsa.

De aceea avem nevoie ca Domnul să ne păstorească sufletul. El ne păstorește spre apele odihnei și ne face fericiți în El. Este normal ca un creștin să aibă savurare. Este normal ca un creștin să se bucure în Domnul în ciuda suferințelor și încercărilor prin care trece.

Da, avem experiențe profunde și grele și este posibil chiar să experimentăm frecvent judecata disciplinară a lui Dumnezeu în viața noastră creștină; totuși, dacă ne deschidem Domnului în toate lucrurile și Îi permitem să ne păstorească sufletul, vom experimenta și Îl vom savura pe Cristos.

Totul depinde de gustul pe care îl avem în sufletul nostru. Pe măsură ce creștem în această lume de astăzi și suntem formați și pregătiți ca ființe umane, dezvoltăm un anumit gust, care de multe ori nu este să-L savurăm pe Domnul, ci să savurăm alte lucruri din această lume în afară de Domnul.

Așadar, Domnul ne aduce înapoi la savurarea de Sine în sufletul nostru. Mai întâi, El ne hrănește și ne dă să mâncăm, El este odihna noastră și ne călăuzește și ne conduce. Apoi, El ne aduce la savurarea de Sine în sufletul nostru. Pe măsură ce Domnul ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, nu numai că îl experimentăm pe Cristos, ci și Îl savurăm.

Omenește vorbind, putem mânca o anumită masă sănătoasă, dar s-ar putea să nu o savurăm, căci gustul nostru este pentru ceva care nu este atât de sănătos, dar totuși foarte gustos. Așadar, trebuie să ne obișnuim ființa să mănânce sănătos și chiar să savurăm mâncare sănătoasă, astfel încât să putem alege să mâncăm sănătos și să trăim într-un mod sănătos.

În mod similar, Domnul Isus ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, astfel încât nu numai să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru, ci și mai mult, să avem gustul savurării lui Cristos în sufletul nostru.

Experimentarea lui Cristos este în primul rând în duhul nostru, dar savurarea lui Cristos este în sufletul nostru (Filipeni 1:27; 2:2). Dacă există o problemă cu sufletul nostru, putem avea experimentarea lui Cristos fără savurarea lui Cristos.

În ceea ce-L privește pe Cristos, gustul nostru este în principal cu sufletul nostru; acesta este motivul pentru care, pentru a avea savurarea lui Cristos, avem nevoie ca Domnul să păstorească fiecare parte a sufletului nostru, în special mintea noastră.

Trebuie să ne deschidem Domnului zi de zi și chiar să-I cerem să vină în mintea noastră pentru a ne păstori mintea. El cunoaște situația noastră, înțelege cum ne simțim și vede cât de mult rătăcim în mintea noastră.

Ne putem deschide către El și Îi putem permite să ne păstorească mintea, astfel încât să Îl putem savura pe Domnul în sufletul nostru. Fie ca noi să ne deschidem către El și să Îl savurăm ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru astăzi!

Doamne Isuse, ne deschidem păstoririi Tale în sufletul nostru. Restaurează-ne sufletul. Vrem nu doar să-L experimentăm pe Cristos, ci și să-L savurăm. Amin, Doamne, ai o cale să ne păstorești mintea. Ne întoarcem inima Ție și ne îndreptăm atenția către duhul nostru. O, Doamne, răspândește-Te din duhul nostru în fiecare parte a sufletului nostru. Răspândește-Te în mintea, emoția și voința noastră. Ai o cale să ne înnoiești mintea. Răspândește-Te în emoțiile noastre și saturează-ne emoțiile cu Tine Însuți. Amin, Doamne, ai Tu o cale în voința noastră; răspândește-Te în voința noastră și supune-ne voința. Ne deschidem păstoririi Tale interioare. Îți mulțumim că ești Păstorul nostru organic în duhul nostru. Fie ca noi nu doar să Te experimentăm în duhul nostru, ci să Te savurăm mai mult în sufletul nostru! O, Doamne, fie ca sufletul nostru să guste savurarea lui Cristos! Vindecă sufletul nostru de toate problemele, rănile și durerile și adu sufletul nostru în savurarea Cristosului atotinclusiv! Amin, Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi doar pentru a Te savura!

Îl experiementăm și Îl savurăm pe Cristos ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru

Ce privilegiu este ca noi, credincioșii în Cristos, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru (1 Petru 2:25)! Prin pocăință și credință în Cristos ne-am întors la El și zilnic învățăm să-I permitem să ne păstorească și să supravegheze situația sufletului nostru.

De multe ori suntem ca cei doi ucenici din Luca 24, care erau triști și dezamăgiți că Domnul murise și mergeau la Emaus. Domnul li s-a alăturat, mergând cu ei și S-a prefăcut că nu știe ce se întâmplă, pentru ca ei să se deschidă Lui.

De multe ori Domnul, care cunoaște starea reală a ființei noastre interioare, ni se alătură și merge împreună cu noi, cerându-ne să-I spunem ce se întâmplă cu adevărat. Și noi putem fi ca acești doi ucenici, certându-L pe Domnul și întrebându-L cum de nu știe ce se întâmplă. O, Doamne!

Ucenicii I-au spus Domnului: „Tu singur locuiești ca străin în Ierusalim și nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?” (v. 18). Atunci Domnul i-a întrebat: „Ce lucruri?” (v. 19).

Așa că I-au povestit despre lucrurile care se întâmplaseră cu Domnul, iar Domnul a profitat de ocazie pentru a deschide Scripturile și, de asemenea, pentru a le deschide înțelegerea, ca ei să-L vadă pe Cristos, să-L savureze pe Cristos și să-L experimenteze pe Cristos. Apoi, când a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o în casă, „li s-au deschis ochii și L-au recunoscut” (v. 30-31).

Așa ne păstorește Domnul. Uneori, El ne păstorește venind alături de noi și Îi spunem atât de multe lucruri fără sens. Putem chiar să-L mustrăm pe Domnul sau să-I punem întrebări fără sens. Totuși, Domnul merge cu noi, El umblă cu noi și ne vorbește.

Iar rezultatul este că suntem încurajați, întăriți și hrăniți și, în cele din urmă, ne dăm seama că a fost Domnul de la bun început! Cât de mult Îi mulțumim pentru că ne-a păstorit în sufletul nostru și pentru că ne-a restaurat sufletul prin minunata Sa păstorire!

Fiind Păstor al sufletelor noastre, Domnul este și Supraveghetorul sufletelor noastre. Supraveghetorii din biserică sunt prezbiterii, care nu trebuie să-i conducă peste sfinți, ci să supravegheze situația lor (1 Petru 5:1-3). Modul în care ar trebui să păstorească turma lui Dumnezeu este prin supravegherea lor, îngrijirea lor și rugăciunea pentru ei, astfel încât să-i poată păstori conform lui Dumnezeu.

Cuvântul grecesc pentru supraveghetor înseamnă cineva care supraveghează o anumită condiție sau situație. Asta face Domnul cu noi și în noi. El este deasupra noastră, luând supravegherea în ceea ce ne privește, observând ceea ce facem și apoi ne păstorește înapoi la Sine.

Slavă Domnului că El este Supraveghetorul sufletelor noastre, îngrijindu-ne conform lui Dumnezeu și păstorindu-ne înapoi la Sine. Faptul că El ne supraveghează înseamnă că El are grijă de noi.

O mamă este o supraveghetoare; ea nu își conduce copiii și nici nu îi corectează și nu îi ajustează, ci, mai mult decât atât, le supraveghează starea și are grijă de ei. Ea vrea doar să aibă grijă de fiecare nevoie pe care o vede la copiii ei, așa că îi supraveghează.

Același lucru este valabil și pentru Domnul Isus ca Supraveghetor al nostru. El veghează asupra noastră, ne observă și are grijă de noi pentru a ne satisface fiecare nevoie. Rezultatul este că Îl iubim, ne întoarcem la El, Îl experimentăm și Îl savurăm și Îi permitem să ne ducă acolo unde vrea El să fim.

Îți mulțumim, dragă Doamne Isuse, că ești Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre. O, cât de minunat este să fim aici, sub grija și supravegherea Ta! Ne deschidem Ție, Doamne, căci nu știm de ce avem nevoie și unde ne aflăm, dar Tu știi! Credem că Tu ne păstorești în grija Ta iubitoare. Îți mulțumim că vii alături de noi și mergi cu noi oriunde mergem. Îți mulțumim că ne înțelegi și ești dispus să asculți toate problemele, rănile și situațiile noastre. O, Doamne, îți mulțumim că putem veni la Tine așa cum suntem, cu toate plângerile, problemele și necazurile noastre. Pur și simplu ne deschidem grijii Tale iubitoare în păstorirea Ta. Fie ca să învățăm să ne deschidem Ție din nou și din nou, pe măsură ce Tu mergi alături de noi, ca să putem primi păstorirea Ta conform supravegherii Tale. Amin, Doamne Isuse, du-ne mai departe cu Tine. Răspândește-Te mai mult în ființa noastră. Infuzează-ne cu tot ceea ce ești Tu. Sufletul nostru Te primește cu brațele deschise: intră, umple-ne, saturează-ne și ocupă-ne pe deplin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we Experience and Enjoy Christ as the Shepherd and Overseer of our Soul Today!, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru este astăzi Păstorul sufletelor noastre

16/07/2025 by Credincios in Cristos 6 Comments

Pe măsură ce devenim reproducerea lui Cristos, Îl putem experimenta și savura pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre; El este Păstorul sufletelor noastre, supraveghind starea noastră interioară, îngrijindu-se de situația ființei noastre, mângâindu-ne și restaurându-ne sufletul.

Ce Păstor minunat avem! Apostolul Petru vorbește despre Cristos, Păstorul sufletelor noastre (1 Petru 2:25). Când a murit pe cruce pentru noi, El a fost Mântuitorul nostru; în învierea Sa, El vine la noi ca Păstor al sufletelor noastre.

Unii spun că duhul și sufletul pot fi folosite interschimbabil, dar această porțiune a cuvântului ne arată clar că Cristos a venit să păstorească sufletul nostru, care este diferit de duhul nostru.

Petru însuși a experimentat păstorirea Domnului și, în multe dintre experiențele sale, ne putem identifica cu el, căci el este exact ca noi. De multe ori a spus ceva greșit, imediat după ce a rostit cel mai înalt adevăr din univers, și a fost mustrat și dojenit de Domnul de atâtea ori.

El a văzut o revelație a lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, căci i s-a acordat o viziune a lui Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Dar câteva versete mai târziu, după ce a fost lăudat și apreciat de Domnul, Isus i-a spus: „Înapoia Mea, Satano!”

Cum s-a simțit Petru în acel moment? Trebuie să fi fost un cuvânt greu pentru el de spus în fața ucenicilor. Apoi, chiar înainte ca Domnul Isus să fie capturat și dat la moarte, Petru face acea declarație îndrăzneață că, chiar dacă toți ceilalți Îl reneagă pe Domnul, el nu o va face niciodată.

Dar doar câteva ore mai târziu, s-a lepădat de Domnul de trei ori. Și pumnalul a venit în inimă când a cântat cocoșul, iar Domnul s-a întors și s-a uitat la Petru. Petru a văzut acea privire. A ieșit afară și a plâns amarnic. Ultima sa faptă pentru Domnul a fost să se lepede de El de trei ori înainte de moartea Sa. O, Doamne!

Dar apoi, în Ioan 21, după cum știm, Domnul a venit să-i păstorească sufletul. Petru L-a experimentat pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Domnul Isus a venit să-i păstorească sufletul lui Petru. El a reaprins dragostea lui Petru pentru Domnul și i-a încredințat misiunea de a păstori oile Domnului și de a hrăni mieii Săi, așa cum Domnul l-a păstorit și l-a hrănit.

Noi, cei care credem în Cristos, avem un Păstor; îl avem pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Nu este un lucru mic. Gândurile noastre sunt de multe ori sălbatice, călătoresc peste tot și sunt de neoprit. Emoțiile noastre sunt peste tot și, în funcție de cum ne simțim sau de cum este mediul, suntem în sus sau în jos.

Iar voința noastră este atât de încăpățânată încât nimeni nu-i poate face față. Cât de mult Îi mulțumim Domnului că avem un Păstor – Isus Cristos ca Păstor al sufletelor noastre!

Ca Păstor al sufletelor noastre, Cristosul pneumatic supraveghează starea noastră interioară și are grijă de situația ființei noastre interioare

Ființa noastră interioară este atât de complicată, dar avem un Păstor care are grijă de sufletul nostru. Avem nevoie de un păstor care să aibă grijă de noi în ceea ce privește gândurile noastre. Avem nevoie de un Păstor pentru mintea noastră, cineva care să ne poată călăuzi cu gândurile și conceptele noastre.

Dacă cineva ne spune un anumit lucru cu un anumit ton, o zi grozavă se transformă într-o zi proastă, pentru că mergem de la a fi sus la a fi jos pur și simplu. Un singur cuvânt ne poate ruina întreaga săptămână.

Cât de mult Îi mulțumim Domnului pentru că este Păstorul sufletelor noastre, Cel care este Duhul care supraveghează starea noastră interioară, îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare! Și cei necredincioși trec prin multe lucruri, iar sufletul lor are o nevoie profundă de păstorire, dar nu au un Păstor pentru sufletele lor.

Slavă Domnului pentru că a venit la noi ca Păstor al sufletelor noastre pentru a ne conduce și a ne îndruma. El ne conduce la locul potrivit și ne îndrumă spre locul corect pentru ca noi să Îl savurăm și să-L experimentăm.

Un exemplu de păstorire a Domnului este atunci când El a mers împreună cu doi dintre ucenicii Săi la Emaus (Luca 24:13-35). Ei erau tulburați și triști de moartea Domnului și erau nedumeriți să audă că unele dintre femei spuneau că Domnul a înviat, așa că Domnul li s-a alăturat în drum și a început să vorbească cu ei.

Au mers împreună șapte mile, iar Domnul a conversat cu ei; în cele din urmă, El le-a explicat Scripturile de la Moise până la profeți pentru a le arăta lucrurile referitoare la El. Inima lor ardea în ei, dar nu L-au recunoscut.

Apoi, El s-a purtat ca și cum ar fi trebuit să meargă mai departe, dar ei L-au convins să rămână cu ei, iar la masa de cină, când a binecuvântat pâinea, a frânt-o și le-a dat-o, și-au dat seama că era Domnul. Reacția Lui a fost să dispară dintre ei și s-au ridicat imediat și s-au întors la Ierusalim pentru a mărturisi că L-au văzut pe Domnul.

De atâtea ori Domnul umblă cu noi, mergând în jos acolo unde vrem să mergem, departe de viața de biserică sau de Domnul, și El se poartă ca și cum nu știe prin ce trecem sau cu ce ne luptăm. Totuși, El, ca Păstor al sufletelor noastre, are grijă de noi, ne deschide înțelegerea și infuzează ceva din Sine în noi.

Când ne vorbește, când ne păstorește îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare, inima noastră este restaurată, suntem umpluți de speranță și ne întoarcem la Domnul și la viața de biserică.

Cu toții putem mărturisi că Domnul nu ne părăsește: El pur și simplu merge împreună cu noi ca Păstor al sufletelor noastre și, chiar dacă ne putem rătăci în mintea noastră, El este acolo cu noi pentru a ne păstori sufletul. Păstorirea organică a lui Cristos are grijă în primul rând de sufletul nostru (Psalmul 23:3).

Dacă El ar veni la noi ca Dumnezeu pentru a avea grijă de noi și a ne păstori, am reacționa la fel ca apostolul Ioan din Apocalipsa 1, căzând cu fața la pământ ca morți, căci ne-ar fi frică de el.

Dar Domnul a trecut printr-un proces, a trăit o viață sub guvernarea lui Dumnezeu și acum El este Păstorul sufletelor noastre. El a devenit omul-Dumnezeu și apoi a devenit Duhul dătător de viață care a venit în duhul nostru și ne-a păstorit din interior. El păstorește sufletul nostru din interiorul nostru, îngrijindu-se de starea interioară a ființei noastre.

Cristos ne păstorește îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-și supravegherea asupra stării ființei noastre interioare (vezi Evrei 13:17). El știe unde ne aflăm, știe care este nevoia noastră și are grijă de noi ca Păstor al sufletelor noastre. Acest fel de păstorire este o mângâiere interioară, intrinsecă, organică. Este atât de mângâietor să-L avem ca Păstor al nostru!

În Ioan 14, Domnul a spus că Îi va cere Tatălui să ne trimită un alt Mângâietor, iar Duhul a venit; acum Domnul ca Duh, este Păstorul nostru. Cât de mult Îl iubim pe Domnul Isus ca Păstor al sufletelor noastre!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în înviere ca să fii Mângâietorul, Păstorul sufletelor noastre! Îți mulțumim, Doamne dragă, că nu ne-ai lăsat orfani, ci ai venit la noi ca să ne fii Păstorul. Avem nevoie de Tine ca Păstorul sufletelor noastre! O, Doamne, numai Tu cunoști situația din mintea, emoția și voința noastră. Îți mulțumim că ai venit în duhul nostru prin regenerare. Ne deschidem Ție. Păstorește-ne din interior. Îți deschidem fiecare parte a ființei noastre. Ne deschidem păstoririi Tale organice, căci Tu știi cum să ai grijă de sufletul nostru. Ne încredem în Tine ca Cristosul pneumatic care supraveghează starea noastră interioară și are grijă de situația ființei noastre interioare! Amin, Doamne Isuse, îți mulțumim că ne păstorești având grijă de bunăstarea sufletului nostru. Tu ne cunoști din interior și vezi care-i situația cu sufletul nostru. Ne deschidem păstoririi Tale interioare, căci Tu exerciți supravegherea stării ființei noastre interioare. Amin, Doamne, Te iubim ca Păstor al sufletelor noastre!

Cât de mult avem nevoie de Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru ca să ne păstorească în sufletul nostru!

Deoarece sufletul nostru este foarte complicat, avem nevoie de Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Avem nevoie de Cristos, care este Duhul dătător de viață, pentru a ne păstori în sufletul nostru, pentru a avea grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, împreună cu toate problemele, nevoile și rănile noastre (Ioan 14:16-17; 1 Corinteni 15:45b; 6:17).

El vrea să Se răspândească în sufletul nostru, să ne ocupe sufletul și să ne satureze sufletul cu Sine Însuși, așa că a devenit Păstorul sufletelor noastre. El vrea să-Și facă domiciliul în sufletul nostru, dar există atât de multe probleme acolo și există multe nevoi și răni în sufletul nostru.

Avem o mulțime de probleme, nevoi și răni în sufletul nostru; avem nevoie de Domnul ca Păstor al nostru. El vine să aibă grijă de problemele și nevoile noastre. El vine să toarne untdelemn și vin pe rănile noastre. El cunoaște situația noastră, ne înțelege pe deplin și El este iubitul Păstor al sufletelor noastre.

Ca Păstor pneumatic, Cristos are grijă de noi din interiorul duhului nostru. Păstorirea Sa începe din duhul nostru și se răspândește în fiecare parte a sufletului nostru. El este în duhul nostru, iar din duhul nostru, Cristos ajunge la toate părțile sufletului nostru pentru a avea grijă de noi într-un mod tandru, organic și atotinclusiv.

Nu vă topește acest lucru inima? El are grijă de ființa noastră interioară. Însuși Dumnezeul Triunic, care vrea să-Și facă domiciliul în noi și să ia în stăpânire fiecare parte a ființei noastre, a venit să fie Păstorul sufletelor pentru a ne îngriji și a ne păstori părțile interioare.

Psalmul 23 ne vorbește despre minunata slujire a Domnului ca Păstor. El ne călăuzește pe căile dreptății, pentru numele Său. El ne restaurează sufletul. El ne înviorează, ne înnoiește, ne transformă și ne restaurează sufletul.

Cum face El asta? În calitate de credincioși în Cristos, învățăm să avem un timp cu Domnul dimineața, un timp de înviorare de dimineață. Ne luptăm foarte mult cu asta, pentru că fiecare dintre noi are propriul set de situații și probleme și există multe întreruperi.

Este o luptă de-o viață ca noi să avem timp cu Domnul. Poate că suntem singuri și poate că studiem, dar suntem atât de ocupați cu studiile noastre, încât ne luptăm cu timpul nostru cu Domnul. Putem lucra și avem un loc de muncă solicitant care începe foarte devreme, așa că ne luptăm și mai mult pentru timpul nostru cu Domnul.

Putem să ne căsătorim și să avem unul sau mai mulți copii, ne luptăm și mai mult. Dar prețuim timpul nostru cu Domnul. Prețuim timpul petrecut cu Păstorul sufletelor noastre. Pe măsură ce venim la Domnul dimineața pentru a-L atinge într-un mod personal, El ne vorbește în cuvântul Său. Vorbirea Lui și strălucirea Lui ne restaurează sufletul.

Avem multe probleme, multe nevoi și multe răni, dar ne putem deschide către El și El ne restaurează; El ne restaurează sufletele. Fie ca noi să luăm inițiativa în fiecare zi de a veni la Domnul și pur și simplu să petrecem timp cu El. Fie ca noi să venim la El cu toate ostenelile și poverile noastre și să primim odihnă de la El.

În ciuda tuturor frustrărilor, a tuturor lucrurilor cu copiii noștri, temele, vasele, micul dejun, serviciul, traficul, colegii noștri de muncă etc. – vrem doar să petrecem timp cu dragul nostru Păstor! El este păstorul sufletelor noastre și, atunci când Îl contactăm în cuvântul Său, El ne restaurează sufletul.

Pe măsură ce trecem prin lucruri în viața noastră de zi cu zi și ne deschidem pur și simplu către El, nu există nicio condamnare sau critică din partea Lui; El pur și simplu ne înțelege, are grijă de noi și ne restaurează.

Trebuie să luptăm pentru ca ființa noastră să fie restaurată în interior, pentru ca Cristos să fie format în noi și pentru ca El să-Și facă domiciliul în inima noastră. Cristos ne restaurează, ne înviorează și ne transformă sufletul (Romani 12:2; Efeseni 4:23), călăuzindu-ne să umblăm după duh pe cărările dreptății, pentru ca să putem împlini cerințele dreptății Sale (Romani 8:4).

Pentru a fi drepți, adică pentru a fi în regulă cu Dumnezeu, cu oamenii, cu situațiile, persoanele și lucrurile, trebuie să fim înviorați și transformați în sufletul nostru, pentru a putea fi corecți și echilibrați în mintea, emoțiile și voința noastră.

Suntem ca niște oi rătăcite. Atât de multe lucruri ne influențează, atât de multe situații ne afectează și atât de mulți oameni ne pot face să fim rătăciți și doborâți.

Dar slavă Domnului, ne-am întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre! El are grijă de noi, cunoaște situația și starea reală a sufletului nostru și știe că avem multe probleme în noi.

De multe ori, când venim la întâlnirile bisericii, simțim cum Domnul ne mângâie sufletul și ne restaurează. El ne restaurează sufletul. Poate că nu suntem dispuși să ne întoarcem către El sau să-L contactăm, dar El vine și ne păstorește, iar noi pur și simplu ne întoarcem către El și Îl savurăm și mai mult.

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca Păstor al sufletelor noastre astăzi. Ne întoarcem la Tine, Doamne dragă, ca Păstor și Supraveghetor al sufletului nostru. Ne deschidem Ție. Tu vezi situația noastră și Tu cunoști starea sufletului nostru. Restaurează-ne sufletul. Nu vrem să fim ca niște oi care rătăcesc; ne întoarcem la Tine din nou! O, Doamne, Tu vezi cât de complicat este sufletul nostru! Avem nevoie de Tine ca Duh dătător de viață în duhul nostru, ca să ne păstorești în sufletul nostru! Ne deschidem păstoririi Tale, căci Tu ai grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, împreună cu toate problemele, nevoile și rănile noastre. O, Doamne, Te iubim! Ne deschidem păstoririi Tale din interiorul nostru. Ne întoarcem către duhul nostru și ne deschidem Ție. Fie ca păstorirea Ta să ajungă în fiecare parte a sufletului nostru, astfel încât Tu să ne poți restaura sufletul. Da, Doamne, înviorează, transformă și înnoiește sufletul nostru, astfel încât să putem fi restaurați în sufletul nostru astăzi! Ne deschidem grijii Tale interioare, tandre, organice și atotinclusive, ca Păstor al sufletelor noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Today Christ as the Life-giving Spirit in our spirit is the Shepherd of our Souls, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Oamenii împărăției Îl savurează pe Cristos ca Medic, Păstor și Domn al secerișului

17/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În slujba Sa împărătească pentru instaurarea împărăției Sale cerești în stadiul încarnării Sale, Domnul Isus S-a considerat ca fiind Medic, Păstor și Domn al secerișului; astăzi Îl putem savura și experimenta pe Cristos ca Medicul nostru, Păstorul nostru și Domnul secerișului. Ce Cristos minunat avem!

El a venit să aducă împărăția lui Dumnezeu, împărăția cerurilor; putem intra în această împărăție și o putem vedea prin regenerare și putem trăi în această împărăție trăind în duhul contopit, căci această împărăție este în duhul nostru.

Împărăția lui Dumnezeu nu este ca alte împărății, căci Domnul Isus a dat multe pilde pentru a ilustra ce fel de împărăție este. Atât în Marcu, cât și în Matei, Domnul Isus a spus că împărăția este ca un Semănător care seamănă sămânța, iar sămânța crește și se dezvoltă; așa este împărăția astăzi.

Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că, în aspectul vieții, împărăția lui Dumnezeu este Domnul Isus ca Semănător care vine să Se semene pe Sine ca sămânță prin cuvântul Său pentru a crește în noi într-un domeniu, împărăția lui Dumnezeu, unde Dumnezeu poate domni și guverna.

Ce viziune minunată a împărăției în aspectul său organic putem vedea azi! Dacă vedem că împărăția este sămânța împărăției care este semănată pentru a crește în noi și a aduce rod, chiar a deveni o recoltă bogată, vom realiza că întregul Nou Testament vorbește despre acest lucru.

Elementul intrinsec al întregii învățături a Noului Testament este că Dumnezeul Triunic S-a încarnat pentru a fi semănat în noi, poporul Său ales și răscumpărat, astfel încât El să poată crește și să se dezvolte în noi într-o împărăție. Aleluia!

Astăzi, noi, ca credincioși în Cristos, avem sămânța împărăției în noi și trebuie să cooperăm cu Domnul Isus pentru a-L lăsa să crească în noi, astfel încât El să se dezvolte și să se maturizeze în noi pentru a deveni împărăția lui Dumnezeu.

Când spunem: „Doamne Isuse, crești în noi!”, de fapt cooperăm cu Domnul pentru ca El să crească în ființa noastră.

Când tratăm cu păcatele ascunse, plăcerile lumești și îngrijorările vieții și ne îndreptăm inima către Domnul, tratăm solul inimii noastre, astfel încât Domnul, ca sămânță a împărăției, să crească în noi și să se dezvolte într-o împărăție pentru ca Domnul să domnească și să guverneze. Aleluia!

Fie ca noi să fim cei care astăzi cooperează cu Domnul, trăind în realitatea împărăției, astfel încât, la întoarcerea Sa, El să ne răsplătească cu manifestarea împărăției și să ne dea să fim co-împărați cu El în mileniu! Amin!

Cristos este Medicul nostru, Păstorul nostru și Domnul Recoltei pentru a-Și întemeia împărăția

Domnul Isus este Dumnezeul Triunic în umanitate, Dumnezeu încarnat ca om pentru a fi Împăratul ceresc al împărăției cerurilor. Când a slujit pe pământ, El a avut o slujbă împărătească pentru instaurarea împărăției Sale cerești.

În stadiul încarnării Sale, adică de la întruparea Sa până la moartea Sa, Cristos a administrat în slujirea Sa împărătească pentru instaurarea împărăției Sale cerești. Cum a slujit El? Nu a venit ca Judecător, chiar dacă putea judeca pe cei din jurul Lui, nici nu a venit ca un împărat inabordabil, la care alții nu puteau ajunge sau cu care nu puteau vorbi.

Dimpotrivă, El se considera Medic, Păstor și Domn al recoltei. El este atât de minunat și fiecare dintre aceste aspecte se referă la noi, la nevoile noastre și la lucrarea Lui în noi și pentru ca noi să devenim cetățeni ai împărăției Sale cerești.

Cristos a venit ca Medic al nostru pentru a ne vindeca, a ne recâștiga, a ne înviora și a ne mântui pentru a ne face poporul împărăției Sale

Domnul Isus nu a venit ca Judecător, ci ca Medic. El a venit să slujească în calitate de Medic al nostru, pentru a ne vindeca, a ne recâștiga, a ne înviora și a ne mântui pentru ca noi să fim reconstituiți pentru a fi noii Săi cetățeni cerești (Matei 9:11-13).

Fariseii credeau că nu sunt bolnavi, ci mai degrabă se credeau îndreptățiți, crezând că au nevoie de învățături mai bune; cu toate acestea, Domnul a spus că El a venit ca Medic pentru cei bolnavi. Cei bolnavi au nevoie de doctor.

Domnul a venit ca vindecător, ca Medic; El a venit să cheme oamenii să-L urmeze în împărăția Sa cerească, dar Și-a dat seama că cei din jurul Lui erau bolnavi. Așadar, El nu i-a judecat după dreptate, ci a venit ca Medic al nostru după milă și har.

Dacă citim Evanghelia după Matei, ne vom da seama că oamenii pe care El i-a făcut împărăția Sa cerească erau leproși (Matei 8:2-4), paralitici (vv. 5-13; 9:2-8), cei cu febră (8:14-15), cei posedați de demoni (vv. 16, 28-32), cei bolnavi de tot felul de boli (v. 16), vameși disprețuiți și păcătoși (9:9-11).

Așa eram cu toții și, chiar și după ce am fost mântuiți de Domnul, suntem încă bolnavi, având nevoie de Domnul ca Medic al nostru. El ne vizitează nu ca Judecător, ci ca Medic al nostru; dacă ne-ar vizita ca Judecător, am fi cu toții judecați și condamnați, dar El vine la noi ca Vindecătorul și Medicul nostru.

El vine să ne vindece, să ne învioreze și să aibă grijă de noi, pentru ca noi să putem fi poporul împărăției Sale. Dacă El ar veni ca judecător, niciunul dintre noi nu ar putea fi calificat, selectat și chemat să fie poporul împărăției Sale cerești.

Dar mulțumim Domnului că El a venit să slujească în calitate de Medic al nostru, pentru ca El să ne vindece, să ne recâștige, să ne învioreze și să ne mântuiască, pentru ca noi să putem fi reconstituiți pentru a fi noii Săi cetățeni cerești.

Cu toții suntem bolnavi. Avem nevoie de Domnul ca Medic al nostru. Nu suntem puternici, nici întregi sau pe deplin sănătoși; avem nevoie de Domnul Isus.

Fie ca noi să fim sub strălucirea Domnului pentru a realiza că, în calitate de Medic al nostru, El ne restaurează, ne vindecă și ne face bine, pentru ca noi să putem fi poporul împărăției Sale.

Fie ca Domnul să îndepărteze orice dreptate de sine și orice autojustificare de la noi, sub lumina Sa strălucitoare, pentru ca noi să putem veni la El așa cum suntem, cu bolile și afecțiunile noastre, pentru ca El să ne vindece, să ne învioreze și să ne restaureze.

Chiar și după ce suntem mântuiți de Domnul, după ce primim viața Lui divină în duhul nostru, sufletul nostru are încă atâtea probleme, atâtea afecțiuni și atâtea boli; avem nevoie de Domnul ca Medic al nostru și trebuie să venim la El din nou și din nou pentru vindecare și înviorare.

Uneori, când suntem în drum spre întâlnire, ne dăm seama că suntem ca un paralitic, incapabil să mergem și atât de slabi încât avem nevoie ca alții să ne poarte cu dragoste.

Uneori, la sfârșitul zilei, simțim că avem o boală, o afecțiune, ceva care ne face pur și simplu incapabili să creștem în viață, să-L atingem pe Domnul și să le administrăm viață altora.

Așadar, trebuie să venim la Domnul ca Medic al nostru pentru a-L lăsa să ne vindece și să ne învioreze.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca Medic al nostru. Suntem atât de bolnavi și atât de plini de boli. Venim la Tine așa cum suntem și Te primim ca Medic al nostru. Avem nevoie de Tine, Doamne dragă! Avem nevoie de vindecarea și însănătoșirea Ta. Avem nevoie de Tine să ne înviorezi și să ne mântuiești. Reconstituie-ne, Doamne, pentru a putea fi noii Tăi cetățeni cerești. Îți mulțumim că ai venit la noi ca Medic al nostru pentru a ne vindeca, a ne recâștiga, a ne înviora și a ne mântui. Te iubim, Doamne. Ne deschidem Ție. Avem nevoie de Tine. Noi suntem bolnavii care au nevoie de vindecarea Ta. Îți mulțumim că nu ai venit la noi ca Judecător pentru a ne condamna și a ne respinge. Cât de mult Te iubim ca Medic al nostru care ne recâștigă sănătatea, ne înviorează și ne vindecă de bolile noastre. Amin, Doamne, venim la Tine așa cum suntem pentru a Te savura și a Te experimenta ca Vindecătorul nostru, Medicul nostru! Fă-ne oameni ai împărăției Tale, cu care poți stabili împărăția Ta cerească pe acest pământ corupt!

Cristos a venit ca Păstor al nostru pentru a ne îngriji, plin de compasiune și dragoste

Matei 9:35-36 ne spune că Domnul, ca Împărat ceresc al împărăției cerurilor, a străbătut toate cetățile și satele, învățând în sinagogi, predicând Evanghelia împărăției și vindecând orice boală și orice neputință.

În timp ce făcea aceasta, El a văzut mulțimile și a fost mișcat în mila Sa pentru ele, pentru că erau hărțuite și lepădate ca niște oi fără păstor.

Domnul Isus, ca Împărat ceresc, a venit să-Și stabilească împărăția pe pământ și, când a văzut poporul lui Israel, S-a mișcat de milă pentru ei, căci Și-a dat seama că sunt ca niște oi fără păstor.

Erau hărțuiți, așa cum oile erau jupuite de un păstor crud și, prin urmare, sufereau durere. Erau lepădați, abandonați de un păstor rău și căzând într-o stare de suferință în care erau fără adăpost, rătăceau din loc în loc și neajutorați.

Așa eram noi toți: eram cu toții ca niște oi fără păstor. Cei puși peste noi să ne păstorească ne lovesc, ne împrăștie și ne jupuiesc. De fapt, chiar și în creștinismul de astăzi, în multe așa-numite biserici și denominațiuni, cei mai importanți nu își păstoresc oile, ci mai degrabă le hărțuiesc, le leapădă și le jupuiesc. O, Doamne!

Israeliții jalnici erau chinuiți și în suferință sub mâinile preoților cei mai de seamă și ale cărturarilor, păstorii răi. Dar slavă Domnului, El a venit nu doar ca Medic al nostru pentru a ne vindeca și a ne înviora, ci mai mult, a venit la noi ca Păstorul nostru.

El este Păstorul cel bun (Ioan 10:11); El este Păstorul oilor Sale.

Când a venit la evrei prima dată, ei erau ca niște leproși, paralitici, posedați de demoni și tot felul de persoane jalnice, pentru că nu aveau un păstor care să aibă grijă de ei.

Și noi eram așa, nu doar morți în păcate și greșeli, ci și mai rău, eram contagioși și incurabili, într-o situație și o condiție jalnică, posedați de demoni care profitau de noi și având nevoie stringentă de păstorire. O, Doamne!

Slavă Domnului că a venit la noi ca Păstorul nostru pentru a ne îngriji, a ne sluji și a fi mișcat de milă față de noi. El îi vede pe cei suferinzi, în chin și într-o stare de suferință și își dă seama că atât de mulți oameni sunt fără adăpost, rătăcind din loc în loc și neajutorați.

Slavă Domnului pentru că are o inimă pentru noi toți, oile Sale, și vine la noi ca Păstor al nostru pentru a ne căuta, a ne pune pe umerii Săi, a ne aduce înapoi la turma Sa și a ne păstori.

El este Bunul Păstor și ne îngrijește într-un mod tandru, iubitor și plin de compasiune. El ne conduce la apele odihnei. Ne călăuzește și ne restaurează sufletul.

Chiar și astăzi, ca oi ale Sale în turma Sa, încă avem nevoie de păstorirea Lui; păstorirea Lui nu este doar inițială, ci continuă, pe tot parcursul vieții noastre creștine.

A fost profețit în Isaia 53:6 și 40:11 că El este Păstorul poporului Său și a venit ca Păstor al nostru pentru a ne îngriji cu dragoste. Rezultatul este că devenim poporul împărăției Sale pentru împărăția Sa cerească pe pământ. Slavă Domnului, bunul nostru Păstor!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ai venit la noi ca Păstor al nostru. Îți mulțumim că ești mișcat de compasiune pentru noi, văzând că eram hărțuiți și lepădați ca niște oi fără păstor. O, Doamne, Te iubim ca Păstor al nostru! Îți mulțumim că ai venit la noi în starea noastră umilă și jalnică pentru a ne îngriji și a ne păstori cu dragoste. O, Doamne, avem nevoie de păstorirea Ta! Suntem ca niște oi lepădate și hărțuite; sufletul nostru este neliniștit și are nevoie de grijă și apă! Venim la Tine, Doamne Isuse, căci Tu ești Bunul nostru Păstor. Tu ești Păstorul sufletului nostru. Ne deschidem către păstorirea Ta astăzi. Avem nevoie de Tine ca Păstor al nostru. Păstorește-ne în toate zilele vieții noastre. Fă-ne cetățenii împărăției Tale cerești pe pământ. Amin, Doamne, ne deschidem Ție pentru a ne bucura de păstorirea Ta astăzi!

Cristos este Domnul secerișului și Îl rugăm să scoată lucrători în secerișul Său

Pe de o parte, Cristos, ca Împărat ceresc, a venit la noi ca Medic și Păstor al nostru; pe de altă parte, El a venit și ca Domn al secerișului (Matei 9:37-38). Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini. Domnul, ca împărat al împărăției cerești, își consideră poporul, cetățenii împărăției lui Dumnezeu, în calea vieții.

Pe de o parte, suntem oi care au nevoie de un Păstor, iar pe de altă parte, suntem oameni bolnavi care au nevoie de un Medic. Cristos este Medicul și Păstorul nostru. De asemenea, Cristos este Domnul secerișului, iar noi suntem recolta Sa, ceva ce ține de viață.

Suntem grâu viu, căci Cristos, ca sămânță a împărăției, a venit în noi și a fost semănat în noi pentru a crește și a se dezvolta în noi. Chiar dacă mulți Îl resping pe Domnul, unii oameni Îl primesc totuși și fac parte din recolta care trebuie secerată.

Sunt mulți astăzi care au nevoie de secerarea Domnului, dar cine va merge să-i secere și să-i aducă în împărăția lui Dumnezeu? Împăratul împărăției cerești se considera nu numai Păstorul oilor, ci și Domnul secerișului, Cel care stăpânește recolta (vezi 1 Corinteni 3:6-9).

Deoarece secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini, trebuie să-L rugăm pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său. Amin! Astăzi secerișul este copt și trebuie să-I cerem Domnului secerișului să scoată lucrători ca să adune secerișul!

Trebuie să ne rugăm pentru mulți care vor ieși una cu Domnul, fiind echipați de El, să secere secerișul și să-i aducă pe mulți în hambarul Domnului, împărăția lui Dumnezeu.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care am fost secerați de Domnul prin mulți care au ieșit să facă lucrarea de secerare și astăzi ne rugăm Domnului secerișului să trimită lucrători la secerișul Său.

Priviți lumea de astăzi, în special în țările occidentale: sunt atât de mulți care sunt gata să fie secerați. Așadar, trebuie să ne rugăm ca Domnul secerișului să scoată mulți lucrători ca să secere secerișul! Fie ca noi să-L rugăm pe Domnul secerișului să scoată lucrători, chiar să ne scoată pe noi, în secerișul Său.

Dumnezeu, în economia Sa, are un plan de îndeplinit și are nevoie ca poporul Său să-L roage. Amin! El vrea să facă multe lucruri; El vrea să mântuiască mulți oameni și să-i aducă în împărăția Sa, dar este nevoie să-L rugăm să facă acest lucru, chiar să scoată pe mulți în secerișul Său.

Pe măsură ce Îl rugăm pe Domnul secerișului, El va răspunde la rugăciunea noastră și va îndeplini ceea ce ne-am rugat cu privire la planul Său. Mai ales în Europa, trebuie să ne rugăm ca Domnul secerișului să scoată pe unii, chiar și pe mulți, pentru a secera secerișul.

În această țară a Anticristului, unde acea persoană rea se va ridica înainte de întoarcerea Domnului, trebuie să-L rugăm pe Domnul secerișului să scoată mulți lucrători în secerișul Său, astfel încât secera să iasă și să secere secerișul.

Fie ca mulți credincioși în Cristos să fie pe deplin echipați și încărcați cu bogățiile lui Cristos pentru a veni pe continentul întunecat al Europei și a se revărsa pe ei înșiși timp de mulți ani, astfel încât mulți să fie secerați și aduși în împărăția lui Dumnezeu pentru a deveni oamenii împărăției!

Doamne Isuse, Te rugăm, ca Domn al secerișului, să scoți lucrători în secerișul Tău! Amin, Doamne, mai ales în Europa, scoate mulți lucrători ca să secere recolta și să aducă pe mulți în împărăția lui Dumnezeu! Secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini: Te rugăm, Doamne al secerișului, să scoți mulți lucrători la secerișul Tău! Este dorința Ta ca mulți să fie mântuiți și să ajungă la deplina cunoaștere a adevărului. Te rugăm să pregătești și să scoți mulți lucrători care să predice Evanghelia împărăției, să facă o lucrare de secerare și să-i aducă pe mulți în împărăția Ta! O, Doamne, secerișul este mare, dar lucrătorii sunt puțini: scoate-ne pe noi și scoate-i pe mulți afară ca să secere recolta! Fie ca Tu să câștigi o recoltă bogată de ființe vii care sunt mântuite, regenerate și transformate pentru a fi cetățeni cerești ai împărăției lui Dumnezeu pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Kingdom People Enjoy Christ as our Physician, Shepherd, and the Lord of the Harvest, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 8 (Să predicăm evanghelia împărăției și să facem discipoli din națiuni) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Domnul Isus ne păstorește în savurarea deplină a Sa în casa lui Dumnezeu

11/02/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul Isus ne păstorește întru savurarea deplină a Sa în casa lui Dumnezeu acum și pentru eternitate. Amin!

Domnul Isus, în calitate de Păstor al nostru, ne păstorește întru savurarea deplină a Sa însuși, chiar și atunci când mergem în valea umbrei morții și El ne pune o masă înaintea vrăjmașilor noștri; în toate zilele noastre și pentru eternitate dorim să locuim în casa Lui și să ne ospătăm cu El și cu El. Aleluia!

Domnul Isus a venit ca Păstorul nostru minunat; El a spus în Ioan 10 că El este Păstorul cel Bun, iar noi, ca oile Lui, auzim glasul Lui. Mulțumim Domnului că am auzit glasul Domnului și că am ieșit din orice stână la El pentru a fi tuma Sa.

El este Păstorul și noi suntem oile Lui. El ne conduce afară din stână și să întru savurarea deplină a Sa ca pășunea noastră bogată. Domnul ca Păstor dorește ca noi să savurăm bogățiile ființei Sale, de bogățiile a tot ceea ce este El, ca Cristos atotinclusiv.

Acesta este motivul pentru care Dumnezeu ne-a calificat pentru o porție din Cristos împreună cu sfinții în lumină (Coloseni 1:12). Aleluia! Zi de zi Domnul ne păstorește întru savurarea deplină a Sa; El este pășunile verzi și El, ca Duh, este ape odihnitoare pentru noi.

Domnul este odihna noastră și, pe măsură ce Îl bem ca Duhul care dă viață, noi, ca oile Sale, ne odihnim, locuim în siguranță și ne împărtășim din ceea ce este El în duh pentru partea noastră astăzi.

Mulțumim Domnului pentru păstorirea Sa minunată. El ne păstorește mai departe în a doua etapă pentru a ne restaurează sufletul și pentru a ne călăuzi pe cărările dreptății (Ps. 23:3).

Pe de o parte, Îl mâncăm și Îl bem pe Domnul Isus, pentru că El este hrana și băutura noastră pentru a fi provizia noastră interioară. Pe de altă parte, umblăm pe cărările dreptății, adică umblăm conform duhului, astfel încât să putem îndeplini toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu.

Numai atunci când umblăm conform duhului, fiind alimentați cu Cristosul pe care Îl savurăm mâncând și bând din El, putem îndeplini cerințele drepte ale lui Dumnezeu. De fapt, dreptatea lui Dumnezeu este trăită din noi pe măsură ce umblăm conform duhului.

Deci Domnul ne păstorește zi de zi pentru a trăi după duhul nostru. Pe măsură ce trăim în acest fel, suntem înviorați, restaurați și înnoiți, iar sufletul nostru este transformat.

Pe măsură ce-L bem pe Domnul ca apa noastră vie și ne umplem cu El, Îl revărsăm și altora. Pe de o parte, savurăm și experimentăm minunata păstorire a Domnului.

Pe de altă parte, pe măsură ce experimentăm și savurăm păstorirea Lui, Îl exprimăm și pentru a-i păstori pe alții, conducându-i să-L savureze pe Cristos, să bea Duhul și să fie restaurați și înviorați în sufletul lor pentru transformarea lor.

Domnul ne păstorește pentru a experimenta prezența Lui în timp ce mergem prin valea umbrei morții

Ps. 23:4 ne spune că Domnul, Păstorul nostru minunat, are grijă de noi chiar și în timp ce mergem prin valea umbrei morții. El ne păstorește în a treia etapă a experimentării prezenței lui Cristos pneumatic înviat în timp ce mergem prin valea umbrei morții (Ps. 23:4; 2 Tim. 4:22; 2 Cor. 12:7-10).

Deși mergem prin valea umbrei morții, nu ne temem de niciun rău, căci prezența Domnului este cu noi. Domnul, ca Duh, este cu duhul nostru astăzi și putem savura prezența Lui chiar și atunci când suntem în vale.

Putem savura prezența Domnului pentru a fi mângâiați, salvați și susținuți atunci când mergem în valea umbrei morții.

Nu putem evita să avem necazuri și probleme atunci când trăim pe acest pământ. Ne dorim să avem o familie, dar soția sau soțul nostru ne poate face greutăți, sau unul dintre copiii noștri poate avea o anumită boală sau dizabilitate.

Chiar și în viața de biserică ca paradis al lui Dumnezeu pe pământ, poate exista o anumită persoană cu care Domnul ne pune, care este foarte dificilă și ni se pare imposibil să ne coordonăm cu ea.

Este posibil să existe o mare neînțelegere la serviciu cu privire la noi și toată lumea poate evita să vorbească cu noi și nu putem face nimic în acest sens. Oh, Doamne.

Sunt multe cazuri în care mergem prin valea umbrei morții; nu suntem în moarte, dar acolo este umbra morții. În astfel de situații, toiagul Domnului și nuiaua Sa ne mângâie; El ne conduce și ne păstorește prin însăși prezența Sa.

Viața noastră creștină nu este o „plimbare în parc” și nu fiecare zi este o zi fericită; de multe ori trecem prin valea umbrei morții. Pe măsură ce trecem prin situații dificile în care umbra morții este prezentă, trebuie să ne amintim că Domnul este cu noi; prezența Sa este cu noi.

În astfel de situații, putem savura prezența Lui într-un mod mai profund, mai drag și mai dulce. Poate exista o tragedie care lovește, o boală care vine peste noi sau suntem puși într-un mediu sau într-o situație care este provocatoare, opresivă și exagerat de dificilă.

Apostolul Pavel a spus că el are în sine sentința de moarte; a fost atât de greu încât a crezut că va muri. Uneori poate părea că nu se vede un sfârșit, nicio lumină la capătul tunelului, pentru că valea umbrei morții este atât de lungă.

În astfel de situații trebuie să ne amintim că Domnul este cu noi. Prezența lui este cu noi. Toiagul și nuiaua Sa ne mângâie, iar Domnul ne ocrotește, ne instruiește, ne călăuzește și ne conduce.

Chiar dacă totul în jurul nostru poate fi atât de întunecat și nu există unde să ne întoarcem, pentru că totul este atât de dificil și suntem presați peste măsură, venim la Domnul.

Suntem forțați să venim la Domnul așa cum suntem și să-L întrebăm: De ce, Doamne? Ce se întâmplă, Doamne? Cum mă vei ajuta, Doamne?

Atunci Domnul avea să aibă grijă de noi prin toiagul Său și nuiaua Sa; Poate că nu pășunea și apa vie ne furnizează, ci toiagul Lui și nuiaua Sa, iar prezența Lui este cu noi tot timpul.

Trebuie doar să ne odihnim în Domnul. Pe măsură ce ne odihnim în El în timp ce mergem prin valea umbrei morții, valea se va scurta, umbra va fi redusă și moartea va fi îndepărtată.

2 Tim. 4:22 spune: Domnul este cu duhul nostru; El nu este cu noi într-un mod general, ci El este cu duhul nostru într-un mod specific. Pe măsură ce trăim mersul prin valea umbrei morții, trebuie să savurăm prezența Domnului într-un mod apropiat și intim, pentru că El ne păstorește chiar și acolo, în vale.

Doamne Isuse, Te iubim și iubim păstorirea Ta. Mulțumim că ești alături de noi ca minunatul nostru Păstor. Ne deschidem păstoririi Tale. Chiar dacă mergem prin valea umbrei morții, credem că Tu ești cu noi. Amin, Doamne, Tu ești cu duhul nostru. Putem savura prezența Ta. Venim la Tine așa cum suntem. Chiar dacă toate lucrurile din jurul nostru sunt dificile și par să nu existe nicio ieșire, suntem presați din toate părțile și venim la Tine. Avem încredere în prezența Ta. Pur și simplu vrem să rămânem în prezența Ta. Avem încredere în Tine. Ne odihnim în Tine, căci vei scurta valea, vei reduce umbra și vei îndepărta moartea. O, Doamne, nu privim la dificultățile din mediul nostru și nu ne concentrăm asupra morții din jurul nostru; pur și simplu ne concentrăm asupra Ta! Călăuzește-ne și instruiește-ne prin toiagul Tău și nuiaua Ta. Adu-ne într-o experiență mai profundă și mai dulce a prezenței Tale. O, Doamne, Te iubim și ne deschidem păstoririi Tale chiar și în valea umbrei morții!

Domnul ne păstorește să ne ospătăm cu El în prezența adversarilor noștri: ne luptăm și ne ospătăm cu El!

În a patra etapă a păstoririi Sale, Domnul ne aduce într-o savurare mai profundă și mai înaltă a Cristosului înviat. El întinde o masă înaintea noastră în prezența vrăjmașilor noștri (Ps. 23:5). Wow!

Chiar și în prezența adversarilor noștri, când suntem pe câmpul de luptă, Domnul întinde o masă înaintea noastră pentru ca noi să ne ospătăm cu El (1 Cor. 10:21).

Domnul ne păstorește în război, în luptă, în timp ce luptăm împotriva dușmanilor noștri.

Nu ar trebui să încercăm să luptăm în noi înșine sau singuri; trebuie să-i cerem Domnului să ne păstorească în această luptă. El întinde o masă înaintea noastră în prezența adversarilor noștri (vezi 2 Sam. 4:4; 9:7, 13; Geneza 14:18-20; Neem. 4:17).

Învingem inamicul nu cu arme și tancuri sau arme nucleare, ci prin ospățul în Domnul. Domnul a câștigat biruința și El, fiind Cel biruitor, întinde o masă a biruinței înaintea noastră.

Mâncăm mâncarea și mâncăm și uriașii din țară. Amin! În fiecare zi, noi, credincioșii în Cristos, suntem într-o luptă, pentru că suntem de partea Domnului și dușmanul continuă să ne atace, să ne frustreze și să ne ispitească.

Luptăm zi de zi împotriva dușmanului dinăuntru și a adversarului din afară. Dacă nu luptăm cu inamicul, vom fi învinși.

Este posibil să avem adversari în afacerile noastre, acasă sau chiar în biserică; nu luptăm împotriva oamenilor, ci împotriva dușmanului din aer care folosește oameni și situații pentru a ne frustra din savurarea lui Cristos și împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Pe de o parte, ne ospătăm cu Domnul și ne împărtășim din bogățiile Sale; pe de altă parte, luptăm pentru victorie.

Dacă suntem învinși în timpul săptămânii, ne va fi greu să venim la Masa Domnului și să-L savurăm pe El împreună cu sfinții, pentru că suntem o persoană învinsă.

Dar dacă ne luptăm zilnic pentru a-L savura pe Domnul și ne luptăm bucurându-ne de Domnul, vom avea un ospăț bogată în ziua Domnului, căci Domnul va fi ospățul nostru.

El ne pune masa înaintea noastră pentru ca noi să-L savurăm și să ne ospătăm cu El. Domnul ne unge capul cu untdelemn și paharul curge de dă peste el (Ps. 23:5b; Evr. 1:9; 1 Cor. 10:16a, 21).

Pe de o parte, Domnul Isus Cristos a fost uns de Dumnezeu și El este unsul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, când ne ospătăm din El și savurăm păstorirea Lui pentru a învinge vrăjmașul, suntem și noi unși cu ulei.

Suntem unși cu uleiul bucuriei exultante pentru a fi una cu Cristos ca Cel Uns. Și paharul nostru dă pe dinafară. Ne ospătăm cu El și bem cu El și savurăm binecuvântarea Domnului. Aleluia!

În Ps. 23:5 Îl avem pe Dumnezeu Triunic ca parte a noastră într-un mod bogat: Fiul este ospățul, Duhul este untdelemnul pentru ungere, iar Tatăl este sursa binecuvântării.

Domnul ne păstorește întru savurarea deplină a Sa însuși, ca Dumnezeul Triunic procesat și finalizat: Dumnezeu Tatăl ca sursă de binecuvântare, Dumnezeu Fiul ca ospăț și Dumnezeu Duhul ca ulei pentru ungere. Ce păstorire minunată!

Și putem avea o pregustare a acestui lucru la întâlnirea de la Masa Domnului când ne adunăm pentru a ne ospăta împreună cu Domnul și cu sfinții. Vrăjmașii sunt acolo înaintea noastră și în jurul nostru, dar Domnul întinde o masă înaintea noastră în prezența potrivnicilor noștri și suntem unși de El și paharul nostru dă pe dinafară. Aleluia!

Doamne Isuse, păsetorește-ne într-o savurare mai profundă și mai înaltă a Cristosului înviat. Aleluia, Domnul întinde o masă înaintea noastră în prezența adversarilor noștri! Amin, Doamne, vrem să ne ospătăm cu Tine, chiar dacă ne luptăm cu dușmanul. Suntem una cu Tine pe acest pământ; luptăm pentru interesul Tău și ne luptăm pentru a învinge dușmanii. În același timp, vrem să ne ospătăm asupra Ta și cu Tine, căci Tu ai devenit un ospăț bogat pentru noi. Da, Isus este ospățul nostru! În fiecare zi mâncăm din El și Îl primim, astfel încât să fim alimentați din belșug și întăriți pentru a lupta în Domnul! Amin, Doamne, mulțumim că ai devenit astăzi ospățul nustru. Îți mulțumim că ne-ai uns capul cu ulei, cu uleiul bucuriei exultante! Aleluia, Duhul ne unge și ne umple, iar paharul nostru curge pe dinafară! O, Doamne, condu-ne către o savurare mai înaltă și mai profundă a lui Cristos ca Duh, într-o asemenea măsură încât să ne ospătăm în prezența vrăjmașilor noștri, să fim unși cu uleiul bucuriei exultante și paharul nostru dă pe dinafară!

Domnul ne păstorește în savurarea deplină a Sa pe tot parcursul vieții a bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa lui Dumnezeu

Putem crede că a ospăta în prezența vrăjmașilor noștri și a fi unși cu untdelemnul bucuriei este cea mai înaltă savurare a lui Cristos, dar conform Ps. 23:6, Domnul ne păstorește și mai departe.

Domnul ne păstorește în a cincea etapă a savurării pe tot parcursul vieții în bunătății divine și a bunătății iubitoare în casa lui Iehova. Ce ziceți de asta!

Cu siguranță bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pentru toată durata zilelor noastre. Amin!

Pe măsură ce rămânem sub păstorirea organică a Cristosului pneumatic (Cristos ca Duh), bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pe toată durata zilelor noastre.

Uneori ne putem îngrijora că, pe măsură ce trecem prin valea umbrei morții, ne putem întoarce sau părăsi viața de biserică; nu trebuie să ne facem griji, pentru că Domnul, în calitate de Păstor al nostru, ne va aduce la savurarea deplină a Sa în casa Sa.

Nu ne încredem în puterea noastră de a ne păstra, ci în puterea de păstrare a Domnului; El este păstorul nostru.

Bunătatea se referă la harul lui Cristos, bunătatea se referă la dragostea Tatălui, iar urma implică părtășia Duhului. Aceasta arată spre 2 Cor. 13:14 unde avem harul lui Cristos Fiul, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și părtășia Duhului Sfânt fiind cu noi.

Domnul ne păstorește pentru a-L savura pe-a lungul vieții de tot ceea ce este și a făcut și a făcut Dumnezeul Triunic. Dumnezeul Triunic se distribuie pe Sine în noi în minunata Sa distruibre divină, iar bunătatea și îndurarea ne vor urma cu siguranță în toate zilele vieții noastre.

Acesta este destinul nostru și locul în care ne conduce păstorirea Domnului.

Savurarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat ne introduce în savurarea lui Dumnezeu în casa lui Dumnezeu (Cristos, biserica, duhul nostru și Noul Ierusalim—Ioan 1:14; 2:21; 1 Tim. 3:15-16; Efes. 2:22; Apoc. 21:2-3) în perioada în care vom locui în timpul zilelor noastre (22:2-3) în epoca prezentă (22:2-3), în epoca viitoare și în eternitate.

Pur și simplu trebuie să fim deschiși către păstorirea Domnului zi de zi. Indiferent ce s-ar întâmpla, fii deschis către păstorirea Sa dinăuntru.

El ne va conduce în savurarea deplină lui Dumnezeu în casa lui Dumnezeu și vom locui în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre de astăzi și pentru eternitate. Aleluia!

Încă nu suntem în Noul Ierusalim, dar rămânând sub păstorirea Domnului astăzi, avem o pregustare a Noului Ierusalim.

Nu trebuie să ne îngrijorăm că într-o zi putem părăsi viața de biserică din cauza problemelor, necazurilor sau neînțelegerilor; pur și simplu ar trebui să rămânem sub păstorirea Domnului astăzi.

Trebuie să căutăm să locuim în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre (Ps. 27:4-8), pentru a putea privi frumusețea lui Dumnezeu, plăcerea și desfătarea Sa.

Vrem să rămânem aici, savurând prezența Domnului și privindu-L față în față, astfel încât să fim transformați după chipul Său (2 Cor. 3:18). Vrem să rămânem în casa Domnului și să-l întrebăm pe Dumnezeu, verificând cu El despre toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi (Ps. 27:4; Ios. 9:14).

Ce binecuvântare este pentru noi să ne întoarcem la Domnul și să verificăm cu El în fiecare detaliu, deschizându-ne către El. Există multe provocări și dificultăți și nu există unde să te întorci decât către Domnul, întrebându-L și atingându-L.

Vrem să fim ascunși în adăpostul lui Dumnezeu și să ne ascundem în ascunzătoarea cortului lui Dumnezeu.

Pe măsură ce ne uităm în jurul nostru și vedem toate lucrurile care se întâmplă, ne dăm seama că lumea devine un loc înfricoșător; dar există un adăpost, un cort al lui Dumnezeu, biserica, unde ne putem ascunde!

În casa lui Dumnezeu suntem înviați și avem capul înălțat de către Dumnezeu (Ps. 27:5-6). Uneori putem avea o depresie slabă; când ne atingem de Domnul ca Păstor, El ne ridică capul.

El ne umple cu Sine ca Duh și suntem înălțați de El. Nu vom mai privi de sus la lucrurile de pe pământ, ci la El. Vom oferi jertfe de strigăte de bucurie cu cântări și psalmii pentru slava lui Dumnezeu (Evr. 13:15; Fil. 2:11). Amin!

Pur și simplu Îl vom lăuda pe Domnul, pentru că este totul din El, iar păstorirea Sa ne aduce în savurarea deplină a Sa în casa Sa! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, astăzi ne deschidem minunatei Tale păstoriri. Aleluia, sub păstorirea organică a Domnului, bunătatea și îndurarea ne vor urma în toate zilele vieții noastre și vom locui în casa lui Iehova pentru toată durata zilelor noastre! Amin, Doamne, păstrează-ne în savurarea păstoririi Tale astăzi. Fie ca harul lui Cristos și dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt să fie cu noi zi de zi! Vrem să locuim în casa Ta pe toată durata zilelor noastre – atât în epoca prezentă, cât și în cea care vine și în eternitate! Căutăm să locuim în casa lui Dumnezeu în toate zilele vieții noastre pentru a vedea frumusețea lui Dumnezeu și pentru a întreba în prezența lui Dumnezeu. O, Doamne, ne place să fim în casa Ta, privind frumusețea Ta și verificând cu Tine legat de toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. Tu ești Cel care ne ascunde în adăpostul Tău și în cortul Tău de toți vrăjmașii. Ne ridici și ne înalți capul. Te lăudăm. Îți oferim jertfe de strigăte de bucurie cu cântări și psalmiri! Slavă Dumnezeului nostru! Slavă Domnului pentru păstorirea Sa minunată!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Lord Jesus Shepherds us into the Full Enjoyment of Himself in the House of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 2 (Cristos ca fiind Cel cu fapte guvernate ceresc, Păstorul nostru, odihna noastră și Semănătorul) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv semnificat în Vechiul Testament citind cu rugăciune Cuvântul

14/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristosul atotinclusiv și vast este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers; tot ceea ce este pozitiv este un arhetip al lui Cristos; avem nevoie în special să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv semnificat în Vechiul Testament.

În Rom. 1:20 Pavel ne spune că lucrurile invizibile ale lui Dumnezeu, atât puterea eternă, cât și caracteristicile Sale divine, fiind văzute clar de la crearea lumii, sunt percepute de lucrurile făcute, astfel încât oamenii să fie fără scuză.

Cu alte cuvinte, lucrurile invizibile ale minunatului nostru Dumnezeu Triunic sunt manifestate în creația fizică, iar această creație vorbește despre Dumnezeu și despre caracteristicile Sale.

Așadar, pe măsură ce trecem prin diversele experiențe ale vieții noastre de zi cu zi și întâlnim lucruri din împrejurimile noastre, ne dăm seama că aceste lucruri Îl semnifică pe Cristosul care ne locuiește pe dinăuntru, pentru ele că sunt simboluri și umbre ale ceea ce El este în realitate în duh.

Creația fizică și lucrurile materiale ne aduc în duhul nostru contopit pentru a intra în domeniul vast al acestei realități ca Duhul finalizat; aici, în Duhul, putem savura împreună cu toți sfinții dimensiunile fără măsură ale lui Cristos, vastitatea și întinderea Sa.

Pe de o parte Cristos este realitatea tuturor nevoilor noastre în viața noastră de zi cu zi, iar pe de altă parte, El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers.

Cristos este respirația noastră; El a trecut printr-un proces pentru a deveni aerul viu ca noi să-L inspirăm și El, ca Duhul, ne dă viață ori de câte ori apelăm la numele Lui.

Pe măsură ce-L respirăm pe Domnul și exersăm să chemăm numele Său, Îl primim în noi și ne suntem transportați în viața Lui, ceea ce echivalează cu trăirea în Noul Ierusalim.

Îl putem bea pe Domnul ca râul cu apa vieții care curge din tron; El curge ca apa vie și putem veni la El așa cum suntem și doar să bem!

Râul de apă pe care îl bem conține pomul vieții, căci în Noul Ierusalim pomul vieții crește pe ambele părți ale râului vieții.

Pe măsură ce Îl bem pe Domnul, Îl și mâncăm; apoi, El devine, de asemenea, îmbrăcămintea și locașul nostru.

Pe măsură ce Îl luăm pe Domnul ca realitate a tuturor nevoilor noastre zilnice, pe măsură ce Îl aplicăm la viața noastră ca realitate a fiecărui lucru pozitiv, suntem aduși în El pentru a trăi o viață a Noului Ierusalim.

Trăim o miniatură a Noului Ierusalim pe pământ, căci Îl luăm pe Domnul și trăim în El ca tabernaculul lui Dumnezeu cu omul, iar El trăiește în noi ca biserică astăzi.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv semnificat de ființe umane, animale, plante, minerale, oferte și alimente în Vechiul Testament

Universul cu miliarde de lucruri și persoane în el a fost creat în scopul descrierii lui Cristos.

Prin urmare, când El a vrut să Se reveleze pe Sin însuși discipolilor Săi, El a putut găsi cu ușurință în orice mediu ceva sau cineva care să servească drept ilustrare a ce El este (vezi Col. 1:15-17; Ioan 1:51; 10:9-11; 12:24; Mat. 12:41-42).

Pe măsură ce Domnul umbla pe pământ, El arăta lucrurile pozitive din jurul Lui și le aplica în Sine Însuși. El a spus că El este scara, ușa, pășunea, păstorul, bobul de grâu, Cineva mai mare ca Iona și ca Solomon etc.

Scopul creației este acela de a exprima și de a expune ceea ce este Domnul sub toate aspectele Sale.

Când Îl luăm pe Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv, ne dăm seama că El nu a creat doar universul care să fie exprimat prin acesta, ci astfel încât, în toate aceste aspecte pozitive ale universului, El să ne întâlnească și să devină real pentru noi!

Este ca și cum Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât El vrea să ne curteze prin tot ceea ce ne înconjoară, așa că El a pus „poze ale Sale” peste tot în natură, în univers, în persoanele pozitive și în orice loc, pentru a ne arăta interesul Să pentru noi și intensitatea iubirii Sale față de noi.

Creația materială nu există doar pentru a arăta cine este Cristos, ci pentru ca noi să-L luăm ca realitate a fiecărui lucru pozitiv și să fim într-o relație romantică cu El prin multe rugăciuni și tranzacții cu El.

Vechiul Testament folosește în special șase categorii principale de lucruri ca arhetipuri pentru a-L descrie pe Cristos – ființe umane, animale, plante, minerale, ofrande și alimente.

În Vechiul Testament vedem multe ființe umane care Îl semnifică pe Cristos; Adam (Rom. 5:14), Melchizedek (Evrei 7:1), Isaac (Mat. 1:1), Iona (12:41) și Solomon (v. 42) sunt cu toții un arhetip al lui Cristos.

Mai mult, animalele Îl semnifică pe Cristos, cum ar fi un miel (Ioan 1:29), un leu, un bou, un vultur (Ezechiel 1:10) și o gazelă (Cântarea Cântărilor 2:9).

Ca miel, Cristos a devenit o ofrandă pentru a trata păcatele noastre prin răscumpărare; ca bou, El nu doar că a fost făcut o ofrandă, dar a veni și ca să ne poarte poverile ca sclav al lui Dumnezeu pentru noi.

Ca leu, Cristos este Cel învingător care îl învinge pe Satan în numele nostru. Ca vultur, El este Cel transcendent și ceresc care ne poartă pentru a ne ridica deasupra tuturor lucrurilor.

Ca un porumbel, Cristos este frumos și fără vicleșug, iar ca turturea, El este umil și sărac.

Plantele Îl semnifică pe Cristos (care este pomul vieții – Gen. 2:9), cum ar fi vița de vie (Ioan 15:1), mărul (SS 2:3), smochinul, măslinu, și rodiile (Deut. 8:8). Diferitele părți ale unui pom sunt, de asemenea, un arhetip al lui Cristos, cum ar fi rădăcina, butucul, înmugurirea, lăstarul, ramura și fructul (Isaia 11:1, 10; 4:2; Luca 1:42; Apocalipsa 5:5).

Mineralele Îl simbolizează de asemenea pe Cristos, cum ar fi aurul, argintul, cuprul și fierul (Deut. 8:9, 13) și diferite tipuri de piatră: piatra vie (1 Pet. 2:4), stânca (1 Cor. 10 :4), piatra de temelie (Mat. 21:42), piatra de vârf (Zech. 4:7), piatra de temelie și pietre prețioase (1 Corinteni 3:11-12).

Ofrandele Îl semnifică pe Cristos, cum ar fi ofranda pentru păcat, ofranda pentru fărădelege, ofranda arsă, ofranda de mâncare, darul de pace, ofrandă legănată, ofranda ridicată și ofranda de băutură (Lev. 1 —7; Ex. 29:26-28; Num. 28:7-10; cf. Ioan 4:24).

Alimentele Îl semnifică pe Cristos, cum ar fi pâinea, grâul, orzul, strugurii, smochinele, rodiile, măslinele, laptele și mierea (Ioan 6:35; Deut. 8:8-9; 26:9).

Ce Cristos avem! El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers, iar multe ființe umane, animale, plante, minerale, ofrande și alimente din Vechiul Testament Îl descriu ca fiind totul pentru noi!

Doamne Isuse, Te iubim și Te luăm ca realitate a fiecărui lucru pozitiv din univers. Amin, Doamne Isuse, Tu ești adevărata scară care ne aduce în Dumnezeu și Îl aduce pe Dumnezeu în noi. Tu ești ușa către pășunea cea bună, Tu ești Păstorul, Tu ești bobul de grâu, Tu ești mai mare ca Iona și ca Solomon! Ești atât de bogat și atât de minunat și ne place să te vedem, să Te contactă, să Te aplicăm și să Te experimentăm în timp ce vedem lucrurile pozitive din jurul nostru și în Biblie! Aleluia, putem să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv astăzi!

Realitatea Cristosului atotinclusiv este Duhul care ne infuzează prin Cuvânt

Noi nu suntem panteiști, adică nu-L vedem pe Dumnezeu pretutindeni și ne închinăm la cutare sau cutare lucru ca fiind Dumnezeu; din contră, conform Bibliei, vedem și realizăm că Cristos este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și Îl aplicăm în rugăciune ca o asemenea persoană.

De fapt, elementele realității tuturor arhetipurilor – toate arhetipurile pozitive ale lui Cristos în Vechiul și Noul Testament, în natură, în împrejurimile noastre și în univers – sunt în Duhul!

Cristos astăzi este Duhul și singurul mod în care Îl putem savura pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive și a tuturor arhetipurilor este în Duhul.

Duhul infuzează și distribuie toată bogăția a ceea ce Cristos este întru noi prin cuvintele Domnului (vezi Fil. 1:19; Ioan 6:63; Col. 3:16; Efes. 6:17-18; Apocalipsa 2:7).

Pe măsură ce contactăm Domnul în cuvântul Său, El ne vorbește, El ne aprovizionează din belșug, cuvintele Lui devin duh și viață pentru noi și Îl mâncăm ca pomul vieții.

Faptul că suntem creștini nu înseamnă că nu mai avem probleme sau încurcături; mai degrabă, avem probleme și suferințe la fel ca ceilalți oameni, dar ne putem bucura în necazurile noastre și nu putem fi anxioși.

Cum este posibil, totuși, să facem acest lucru? Putem face acest lucru pentru că Îl experimentăm pe Cristos și cunoaștem Duhul.

Pe de o parte avem Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, în mâinile noastre, iar esența Bibliei este Cristos.

Pe de altă parte, Cristos astăzi a devenit Duhul, iar acest Duh este unit cu duhul nostru; chiar mai mult, Însuși Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru (Rom. 8:16).

Duhul cu duhul nostru vorbește; „Duhul vorbește bisericilor (Apocalipsa 2:7) și„ Duhul și mireasa spun… ” (Apocalipsa 22:17).

Cum vorbește Duhul și ce vorbește Duhul? Ei bine, potrivit cuvântului Domnului din Ioan 6:63, cuvintele pe care Domnul ni le vorbește sunt duh și sunt viață.

Cuvintele Domnului, Duhul Domnului și Domnul Însuși sunt una; Îl putem găsi pe Domnul în cuvântul Său și atunci când ne exersăm duhul peste Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne ruga cu cuvântul, Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca duh și viață.

Când citim cu rugăciune cuvintele Domnului, primim rezerva bogată de la El și El devine real pentru noi în cuvântul Său.

Nu ar trebui doar să citim Biblia cu mintea noastră; mai degrabă, ori de câte ori venim la cuvântul Domnului, ar trebui să ne deschidem întreaga noastră ființă, să ne exersăm duhul și să absorbim bogățiile Duhului în Biblie.

Pe măsură ce ne exersăm duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, Îl savurăm și absorbim bogățiile lui Cristos, bogățiile Cristosului atotinclusiv și vast, iar Duhul ne transmite realitatea a ceea ce este Cristos.

Duhul vorbitor care locuiește în noi transmite bogățiile lui Cristos întru ființa noastră, ne conduce prin orice circumstanță și ne îndrumă să întâlnim oameni, evenimente și lucruri.

Deci, pentru ca noi să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv, care este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și a arhetipurilor din Vechiul Testament – ființele umane, animalele, plantele, mineralele, ofrandele și alimentele – trebuie să petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său!

Realitatea tuturor acestor bogății se află în Duh, iar când ne exersăm duhul pentru a citi cu rugăciune Cuvântul, Duhul ne infuzează și distribuie toate aceste bogății în noi prin cuvintele Domnului.

Fie ca noi toți să mâncăm zi de zi cuvintele Domnului și să primim distribuirea Duhului, pentru ca noi să-L putem aplica, experimenta și savura pe Cristosul atotinclusiv în viața noastră de zi cu zi!

Doamne Isuse, venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru pentru a citi cu rugăciune Cuvântul și pentru a primi bogata dispensare a Duhului în duhul nostru! Amin, Doamne Isuse, vrem să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive din univers. Îndrumă-ne să trăim în realitatea a tot ceea ce Tu ești, pentru ca noi să te savurăm, să fim transformați în imaginea Ta și să Te exprimăm. Doamne, vrem să rămânem în cuvântul Tău, savurându-Te Tine și absorbind tot ceea ce Tu ești, pentru ca noi să fim plini de Tine, saturați cu Tine și constituiți cu bogățiile Tale pentru a deveni plinătatea Ta, expresia Ta pe pământ!