ne exersăm duhul

Excelența Cunoașterii lui Cristos este Excelența lui Cristos conștientizată de către noi

13/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Trebuie să avem excelența cunoașterii lui Cristos, care este derivată din excelența persoanei Sale; când vedem o revelație cu privire la Cristos, vom realiza scumpătatea Sa supremă și valoare Sa imensă și vom renunța la orice altceva pentru a-L câștiga doar pe El.

Apostolul Pavel, înainte de convertirea sa, era zelos pentru lege; el a considerat legea ca fiind cel mai prețios lucru și a făcut totul având legea în vedere.

El a considerat că a fi neprihănit în conformitate cu legea era cel mai important lucru și a mers până acolo că i-a persecutat pe acei evrei care L-au urmat pe Isus, pe care el L-a considerat ca fiind eretic și vorbind împotriva legii.

Pavel a fost ghidat de ceea ce a văzut și a considerat ca fiind cel mai prețios și mai excelent; în toate lucrurile pe care le-a făcut și le-a vorbit, el a fost conform legii și a căutat să-I placă lui Dumnezeu împlinind legea.

Zelul său pentru lege era un semn al aprecierii legii de către el; râvna lui a ieșit din aprecierea lui și el era chiar mândru de acest lucru.

Cristos este infinit mai prețios și mai excelent decât legea și decât orice altcineva, dar dacă nu vedem scumpătatea Sa, nu Îl putem aprecia. Odată ce vedem scumpătatea lui Cristos, vom renunța la orice altceva, considerând toate lucrurile ca fiind gunoi din cauza lui Cristos.

Avem nevoie de o revelație a scumpătății și excelenței lui Cristos; atunci, vom avea excelența cunoașterii lui Cristos, care este derivată din excelența persoanei Sale.

Putem considera multe lucruri ca fiind prețioase și excelente, dar odată ce Îl vedem pe Cristos, odată ce realizăm excelența Sa supremă, Îl vom considera ca fiind cel mai excelent și mai prețios, și orice altceva va păli în comparație cu El.

Fie ca să fim și noi ca Pavel, considerând toate lucrurile ca murdărie, deșeuri și gunoi, din cauza lui Cristos, din cauza excelenței cunoașterii lui Cristos.

Numai Dumnezeu ne poate dezvălui pentru a vedea o revelație a lui Cristos; numai venind la Domnul și fiind deschis către El, rugându-L să ne dezvăluie ca să vedem excelența cunoașterii lui Cristos și putem ca să-L apreciem.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ilumineze ochii inimii noastre ca să-L vedem pe Cristos, să avem excelența cunoașterii lui Cristos și să-L apreciem până când toate celelalte lucruri devin nimic în comparație cu El.

Excelența cunoașterii lui Cristos este cunoașterea subiectivă a lui Cristos de către noi

Excelența cunoașterii lui Cristos pe care Pavel a văzut-o și a socotit-o ca fiind ceva foarte înalt este derivată din excelența persoanei Sale (vezi Fil. 3:8; Mat. 17:5; Col. 1:13).

Pentru Dumnezeu Cristos este Cel mai prețios, Singurul care Îl desfătează, cea mai excelentă ființă din univers; dar pentru noi, El poate să nu fie atât de excelent sau prețios, deoarece ducem lipsă de o revelație a Sa.

Excelența cunoașterii lui Cristos nu este cunoașterea care aparține lui Cristos, cunoașterea pe care Cristos Însuși o are; mai degrabă, această cunoaștere este cunoașterea noastră subiectivă despre Cristos (Ioan 17:3).

Aceasta este viața eternă, să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să-L cunoaștem pe Cristos într-un mod subiectiv; când Îl cunoaștem pe Cristos având o revelație a Lui, Îl vom aprecia până la maxim.

În Fil. 3:8 cunoașterea înseamnă de fapt a avea o revelație, o viziune cu privire la Cristos și excelența Sa. Îl apreciem pe Cristos nu doar prin faptul că avem o cunoaștere mentală despre El, ci având o viziune, o revelație despre Cristos și excelența Sa.

Când îi face plăcere lui Dumnezeu să-L reveleze pe Fiul Său în noi, vom renunța la orice altceva și Îl vom savura, Îl vom aprecia și Îl vom ține la cea mai înaltă considerație (Galateni 1:15-16).

În calitate de credincioși în Cristos, am văzut o revelație a excelenței lui Cristos, dar trebuie să-L vedem mai mult până când vom avea excelența cunoașterii lui Cristos, care este cunoașterea noastră subiectivă a lui Cristos.

Pentru a avea o revelație cu privire la Cristos, avem nevoie de trei lucruri: mai întâi e nevoie să fie îndepărtate vălurile, apoi e nevoie ca ochii inimii noastre să fie luminați și lumina divină să strălucească. Avem nevoie ca Domnul să ne înlăture vălul pentru ca noi să fim dezvăluiți și să vedem.

Apoi, trebuie ca ochii inimii noastre să fie iluminați; ochii noștri spirituali sunt în inima noastră și trebuie să avem o vedere interioară a lui Cristos, o revelație despre cine este El și ce este El (Efeseni 1:17-23).

În cele din urmă, avem nevoie de lumină; avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a-L vedea pe Cristos și pentru a avea excelența cunoașterii lui Cristos.

Fie ca să ne rugăm să avem un duh de înțelepciune și revelație în deplina cunoaștere a lui Cristos, pentru ca să avem revelația persoanei lui Cristos, prin faptul că ochii inimii noastre sunt iluminați.

Practic vorbind, aceasta implică cuvântul lui Dumnezeu; lumina divină trebuie să strălucească asupra adevărului din cuvântul lui Dumnezeu pentru ca noi să primim o revelație lăuntrică despre cine este Cristos.

Când citim Biblia și ne întoarcem inima către Domnul, chemând numele Lui și deschizându-ne ființa către El, lumina divină va străluci asupra faptelor și adevărurilor din Cuvânt.

Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a ne ruga cu Cuvântul, vom primi o revelație a lui Cristos. Avem nevoie de un duh de înțelepciune și revelație; revelația nu vine mai întâi în mintea noastră ca cunoaștere, ci vine mai întâi în duhul nostru ca o viziune lăuntrică.

Trebuie să avem revelația lui Cristos din nou și din nou, iar acest lucru ne va determina să cunoaștem și să apreciem excelența cunoașterii lui Cristos, care este cunoașterea subiectivă a lui Cristos de către noi.

Când vom avea o cunoaștere atât de subiectivă despre Cristos, vom uita orice altceva și vom renunța la orice altă urmărire, țel sau vis, căci vom prețui excelența cunoașterii lui Cristos.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne să vedem o revelație a persoanei excelente a lui Isus Cristos, Fiul Preaiubit al Tatălui. Dă-ne un duh de înțelepciune și revelație în deplina cunoaștere a Lui și luminează ochii inimii noastre ca să-L vedem pe Cristos. Amin, Doamne, strălucește în noi prin cuvântul Tău, ca să avem o cunoaștere subiectivă a lui Cristos. Fie ca să avem excelența cunoașterii lui Cristos, o cunoaștere subiectivă a lui Cristos, pentru ca să-L apreciem, să-L iubim, să-L prețuim și să abandonăm orice altceva pentru a-L câștiga!

Excelența cunoașterii lui Cristos este excelența lui Cristos conștientizată de noi

Când Cristos i-a fost revelat de către Dumnezeu, Pavel a văzut supereminența, scumpătatea supremă a lui Cristos; el și-a dat seama de valoarea extraordinară a lui Cristos (vezi Fapte 9:3-5, 20, 22; 22: 13-16; 26:13-16).

Înainte de a-L întâlni pe Cristos pe drumul spre Damasc, Pavel a iubit legea până la cel mai înalt grad, și nu I-a dat nici o atenție lui Cristos; de aceea, când L-a cunoscut pe Cristos, când Dumnezeu l-a revelat pe Cristos în el, a început să dobândească cunoașterea lui Cristos.

Cu această revelație a lui Cristos, Pavel a început să aibă cunoștința lui Cristos și a început să-L aprecieze și să-L prețuiască până la cel mai înalt grad.

Excelența cunoașterii lui Cristos este excelența lui Cristos conștientizată de noi (Ioan 16:13-14; Galateni 1:15-16); o astfel de cunoaștere este lăuntrică, subiectivă și personală, iar când Îl vedem pe acest Cristos, vom fi capturați de către El.

Cristos în persoana Lui este deja excelent, dar este posibil sau poate nu ne-am dat seama de excelența acestei persoane. Odată ce ne dăm seama, vom avea excelența cunoașterii lui Cristos.

Cu toții trebuie să avem o viziune a scumpătății lui Cristos și excelența cunoașterii lui Cristos atotinclusiv și nelimitat (1 Pet. 2:4). Dacă nu vedem o viziune, nu putem avea experiența lui Cristos; viziunea noastră este întotdeauna mai mare și mai înaltă decât experiența noastră, așa că viziunea noastră despre Cristos trebuie să fie excelentă și mare.

Este foarte important să avem mai multă viziune cu privire la Cristos, deoarece experiența noastră individuală nu poate ajunge niciodată la standardul revelației lui Cristos.

De exemplu, dacă Îl cunoaștem pe Cristos doar ca fiind Mielul lui Dumnezeu care îndepărtează păcatul lumii, dacă Îl cunoaștem doar ca Mântuitorul omenirii, atunci vom crede în El și vom avea viața eternă, dar experimentarea lui Cristos de către noi nu ar trebui să se oprească la acest lucru.

Limita superioară a experienței noastre despre Cristos este revelația lui Cristos pe care o avem, viziunea cu privire la Cristos pe care o vedem. Viziunea cu privire la Cristos văzută de Pavel a fost foarte mare, iar el a scris pe larg în cartea Colosenilor despre această persoană excelentă (vezi Col. 1:12, 15-19; 2: 2-3, 9, 16-17; 3: 4, 10).

Când citim cartea Coloseni, vedem articol după articol despre ceea ce este Cristos și vom avea o apreciere mai mare a persoanei Sale.

Câștigarea excelenței cunoașterii lui Cristos poate fi ilustrată prin experiența turiștilor care fac cumpărături în Hong Kong, mai ales când aceștia merg la comercianții de jad.

Comercianții de jad prezintă aceste produse în așa fel încât ascultătorii să cunoască excelența acestor lucruri și ca rezultat ei sunt bucuroși să plătească orice preț pentru a le avea.

Înainte ca turiștii să intre în magazin, nu aveau cunoștința acestor obiecte prețioase, dar, odată ce li se prezintă scumpătatea , ei câștigă excelența cunoștinței acestor obiecte de jad.

Dacă avem o revelație a excelenței lui Cristos, vom avea în mod automat și excelența cunoașterii lui Cristos.

Doamne Isuse, avem nevoie să vedem o viziune a scumpătății lui Cristos, pentru a avea excelența cunoașterii Cristosului atotinclusiv și nelimitat. Fie ca Dumnezeu să binevoiască să-L reveleze pe Fiul Său în noi! Fie ca orice văl de pe ochii noștri să fie îndepărtat și să avem ochii inimii noastre iluminate pentru a-L vedea acest Cristos prețios și excelent sub lumina divină. Amin, Doamne, dă-ne viziunea după viziunea cu privire la Cristos, pentru ca să-L experimentăm și să-L savurăm ca o asemenea Personană minunată, prețioasă și excelentă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Excellency of the Knowledge of Christ is the Excellency of Christ Realized by us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 5 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

“Comutăm întrerupătorul” legii Duhului vieții și suntem în Cuvântul constant și instantaneu al Domnului

09/11/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Rămânem în Cristos și Cristos rămâne în noi “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și dând mereu mulțumiri; de asemenea, facem acest lucru fiind cuvântul constant din Scripturi și cuvântul actual ca Duh.

În această întreagă săptămână am văzut că trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește; Pavel a spus că el poate face toate lucrurile în Acela care l-a întărit, și a învățat secretul de a fi mulțumit.

Când învățăm secretul de a fi în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, putem face toate lucrurile în El și, de asemenea, putem fi adevărați, demni, drepți, curați, frumoși și vorbiți de bine.

Care este acest secret de a fi în Cristos ca Cel care ne întărește? Este secretul rămânerii în Domnul, adică să locuim în El, să rămânem în părtășie cu El tot timpul, pentru ca să experimentăm și să savurăm rămânerea Sa în noi.

A rămâne în Cristos înseamnă a trăi în Trinitatea divină; a rămâne în Cristos înseamnă a-L lua pe Cristos ca locuință a noastră. A-L avea pe Cristos rămânând în noi înseamnă a trăi împreună cu Trinitatea divină, adică a avea prezența lui Cristos ca savurarea noastră pentru ca El să fie una cu noi.

Fie ca să învățăm secretul de a rămâne în Domnul, pentru ca El să rămână în noi. Fie ca să rămânem în Cristos ca Îmăărat al nostru, astfel încât El să poată rămâne în noi și să ne facă regina Sa, palatul Său regal, biserica Sa glorioasă.

A-L lua pe Dumnezeu ca locuință a noastră – locuința noastră eternă – este cea mai înaltă și mai deplină experiență a lui Dumnezeu. Când Îl luăm pe El ca locuință, El devine totul pentru noi; El devine nu doar rezerva și protecția noastră, ci tot ceea ce avem nevoie.

A rămâne în Cristos și a-I permite să rămână în noi înseamnă a trăi în realitatea încorporării universale a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu credincioșii răscumpărați și regenerați.

Este o pre-gustare a Noului Ierusalim – noi suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, noi trăim în Dumnezeu și Dumnezeu trăiește în noi, iar noi, ca persoane, suntem în Dumnezeu și Dumnezeu ca persoană locuiește în noi.

Noi rămânem în Cristos pentru ca El să rămână în noi iubindu-L; când Îl iubim pe Domnul, Tatăl și Fiul vin la noi ca să facă un locaș cu noi, și rămânem în El așa cum și El rămâne în noi.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât avem prezența Lui și cu atât mai mult savurăm tot ceea ce este El; în același timp, El vine la noi să facă un locaș cu noi și să ne facă locașul Său pe măsură ce devenim locașul Său.

În cele din urmă, a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi înseamnă a da atenție învățăturii lăuntrice a ungerii; mai întâi sângele Domnului ne curăță și apoi ungerea Lui ne învață toate lucrurile, ne saturează cu elementul lui Dumnezeu și pur și simplu rămânem în Domnul.

În acest articol vrem să vedem ultimele două moduri sau căi de a rămâne în Domnul pentru ca El să rămână în noi.

Rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru

Un mod foarte simplu de a rămâne în Cristos pentru ca El să rămână în noi este “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru (vezi Rom. 8: 2, 4).

În fiecare zi trebuie să “comutăm întrerupătorul”, mai ales dimineața; Cristos este legea Duhului de viață ca principiu automat instalat în noi, dar trebuie să “comutăm întrerupătorul” prin exersarea duhului nostru.

Ca Domnul să rămână în noi și ca noi să rămânem în El este complet legat de Duhul care dă viață din duhul nostru; noi rămânem în El și El rămâne în noi prin intermediul Duhului din duhul nostru.

Prin intermediul Duhului bogat și incomensurabil din duhul nostru, noi știm cu deplină siguranță că noi și Dumnezeu suntem una și că rămânem unul în celălalt (vezi 1 Corinteni 15:45b; Rom. 8:16; 1 Cor. 6:17 ; Fil. 1:19; Ioan 3:34; 1 Ioan 3:24; 4:13).

Cum “comutîm întrerupătorul” legii Duhului vieții? În 1 Tes. 5:16-18 Pavel ne oferă câteva simple moduri de a face asta: mereu bucurați-vă, rugați-vă neîncetat și mulțumiți în toate lucrurile!

Modul de a rămâne în Cristos ca fiind Cel care ne întărește, pentru ca El să fie activat în noi ca Dumnezeul care operează în interior este bucurându-ne mereu, rugându-ne neîncetat și mulțumind în toate lucrurile.

Mai ales când nu simțim să facem asta, trebuie să ne bucurăm; trebuie să-L lăudăm pe Domnul!

Și trebuie să continuăm să respirăm duhual; la fel cum din punct de vedere fizic trebuie să respirăm în mod constant altfel murim, tot așa duhual trebuie să ne rugăm neîncetat!

Cum ne putem ruga neîncetat? A ne ruga nu înseamnă doar să-i ceri lui Dumnezeu lucruri sau să-i spui lucruri; rugăciunea noastră cea mai simplă este, O, Doamne Isuse… – chemarea numelui Domnului este pentru a ne expira pe noi înșine și a-L inspira pe El.

La fel cum un bec este mereu aprins dacă este conectat în mod corect la fluxul de energie electrică, și noi trebuie să ne rugăm neîncetat și, în orice, trebuie să mulțumim! Când ne rugăm, suntem strălucitori în interior; când mulțumim, suntem înviorați în interior.

Nu trebuie doar ca să ne rugăm, ci și să mulțumim în toate lucrurile; rugăciunea fără mulțumire nu funcționează, de aceea trebuie să ne rugăm și să mulțumim și trebuie să dăm mulțumiri împreună cu rugăciunea.

Activitatea duhului nostru este aceea de a ne ruga Domnului; chiar și fără a deschide gura fizic pentru a spune ceva, duhul nostru „respiră” automat în noi pentru a avea părtășie cu Domnul.

S-ar putea să ne simțim deșelați, dar atunci când chemăm din interior, O Doamne Isuse! – chiar dacă nu scoatem un sunet la exterior, Îl vom inspira pe Domnul.

Cu toții trebuie să practicăm acest tip de rugăciune neîntreruptă, o rugăciune care este inaudibilă, dar constantă, ceva ce are loc mereu în duhul nostru.

Când ne rugăm neîncetat, ne exersăm în mod constant duhul pentru a-L contacta pe Domnul; acest lucru ne va determina să trăim și să umblăm în duhul nostru activat și spontan vom rămâne în Domnul și Îl vom savura ca viața noastră.

Aleluia, știm care este voia lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi: să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și, în orice, să mulțumim! În acest fel, “comutăm întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru și rămânem în Domnul. Amin!

Fie ca noi să exersăm acest lucru în viața noastră de zi cu zi și să avem o asemenea rugăciune neîntreruptă.

Fie ca să ne dăm seama că legea Duhului vieții, adică Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul este un principiu spontan și o putere automată, și El nu poate funcționa în noi decât dacă ne bucurăm mereu, ne rugăm neîncetat și în toate lucrurile aducem mulțumiri!

Dacă facem aceste trei lucruri, economia lui Dumnezeu va funcționa în noi, vom activa legea Duhului vieții și vom rămâne în Domnul.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi, “comutând întrerupătorul” legii Duhului vieții din duhul nostru! Mulțumim Doamne că ai venit să fii Duhul care dă viață din duhul nostru, astfel încât să putem rămâne în Tine și Tu în noi. Amin, Doamne, vrem să fim cei care ne bucurăm mereu, ne rugăm neîncetat și dăm mulțumiri în toate pentru ca noi să rămânem în Domnul și Domnul să rămână în noi! Doamne Isuse, vrem să Te respirăm! Vrem să Te lăudăm și să Te savurăm! Vrem să ne rugăm neîncetat și să mulțumim mereu, rugându-ne și mulțumind înaintea Ta!

Rămânem în Domnul pentru ca El să rămână în noi având de-a face cu cuvântul constant și instantaneu al Domnului

Un mod și o practică minunată ca noi să rămânem pe Cristos pentru ca El să rămână în noi este a avea de-a face cuvântul constant din Scripturi – care este în afara noastră – și cu cuvântul prezent ca Duh – care este în noi (Ioan 5:39-40; 6:63; 2 Cor. 3:6; Apocalipsa 2:7).

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu – Cuvântul scris în Biblie, trebuie să ne rugăm, Doamne, vin la Tine în Cuvântul Tău! Altfel, putem fi la fel ca fariseii care, chiar dacă au venit la cuvântul lui Dumnezeu, nu au venit la Domnul, pentru a avea viață (Ioan 5:39-40).

Putem primi viață citind cuvântul lui Dumnezeu numai dacă venim la Domnul și Îl atingem pe El.

Duhul este Cel care dă viață; cuvintele pe care Domnul ni le vorbește sunt duh și sunt viață.

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, avem explicația, definiția și expresia Domnului misterios; atunci când Îl contactăm pe Domnul în interior și avem cuvântul Său prezent, avem experiența păstrării Domnului Cristos și avem prezența Domnului în mod practic (Efeseni 5:26; 6:17-18).

Cuvântul scris al lui Dumnezeu este „logosul”; cuvântul prezent, instant, rostit ca Duh este „rhema”.

Trebuie să învățăm să convertim logos-ul în rhema, astfel încât să nu avem doar o cunoaștere mentală a cuvântului lui Dumnezeu ci să primim vorbirea instantanee a Domnului din noi.

Când citim cu rugăciune cuvântul, primim vorbirea instantanee a Domnului în cuvântul Său, iar cuvântul Său rămâne în noi; când cuvântul Său rămâne în noi, noi rămânem în Domnul și El în noi.

Domnul vrea să ne curățească, să ne spele și să ne purifice prin vorbirea Lui în cuvântul Său, pentru ca El să prezinte biserica Lui Însuși fiind glorioasă, neavând nicio pată, nici o rid sau vreun astfel lucru.

Când convertim cuvântul scris al lui Dumnezeu în vorbirea prezentă a Domnului în noi, toate bătrânețea și ridurile noastre sunt înlăturate și devenim tineri, noi și proaspeți cu Domnul.

Dacă rămânem în Cuvântul constant și scris al Domnului, cuvintele Sale instantanee și vii vor rămâne în noi (Ioan 8:31; 15:7; 1 Ioan 2:14).

Rămânem în Domnul și cuvintele Sale rămân în noi pentru ca să vorbim în El și El să vorbească în noi; aceasta este pentru zidirea lui Dumnezeu în om și omul în Dumnezeu. Minunat!

Pe de o parte îi permitem cuvântului lui Dumnezeu să rămână în noi în mod bogat și, în acest fel, rămânem în Dumnezeu, iar pe de altă parte, rămânem în Domnul Însuși și El rămâne în noi. Rezultatul acestui fapt este că vorbim în Cristos și Cristos vorbește în noi pentru zidirea lui Dumnezeu în om și a omului în Dumnezeu. Aleluia!

În 2 Cor. 2:17 Pavel spune că vorbim în Cristos înaintea lui Dumnezeu, iar în 13:3 spune că Cristos vorbește în noi.

Ori de câte ori vorbim, trebuie să ne rugăm ca vorbirea noastră să fie în Cristos și ca Cristos să vorbească în noi; aceasta este o profețire autentică (1 Cor. 14:4) și aceasta zidește biserica. Trebuie să profețim vorbind în Domnul și permițându-I să vorbească în noi.

Doamne Isuse, vrem să rămânem în Tine rămânând în cuvântul Tău; fie ca Cuvântul Tău să fie nu doar cuvinte scrise în Biblie, ci cuvinte vii, instantanee, vorbite de Tine pentru a ne da viață. Amin, Doamne, vrem să ne rugăm peste cuvântul Tău, pentru ca noi să avem Cuvântul Tău instant și prezent care să ne împărtășească viața! Vrem să rămânem în cuvântul Tău constant și scris, astfel încât cuvintele Tale instantanee și vii să rămână în noi! Amin, Doamne, vrem să rămânem în Tine și lăsăm ca cuvintele Tale să rămână în noi, ca să putem vorbi în Tine și să vorbești în noi pentru zidirea lui Dumnezeu în om și a omului în Dumnezeu! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Switch on the Law of the Spirit of Life and be in the Lord’s Constant and Instant Word (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 4 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim recâștigați de la stăpânirea omenească și de la stăpânirea de sine pentru a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu

23/08/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am născut din Dumnezeu pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu și suntem în proces de a fi recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și, în cele din urmă, la stăpânirea directă a lui Dumnezeu prin intuiția duhului nostru.

Pe de o parte, este atât de minunat să ne dăm seama că noi, ființele umane, ne-am născut din Dumnezeu pentru a face parte din specia divină, parte a împărăției lui Dumnezeu; aici, în împărăția lui Dumnezeu, savurăm tot ceea ce este Dumnezeu și luăm parte la toate lucrurile divine.

Pe de altă parte, însă, pe măsură ce trăim conform duhului și ne rugăm cu Cuvântul lui Dumnezeu în împărăția lui Dumnezeu, noi suntem recâștigați spre stăpânirea directă a lui Dumnezeu prin faptul că suntem mai întâi sub stăpânirea de sine și apoi sub stăpânirea lui Dumnezeu.

Căderea omului așa cum se vede în Geneza este progresivă; mai întâi, omul a decăzut din stăpânirea directă a lui Dumnezeu spre stăpânirea conștiinței, apoi de la stăpânirea conștiinței sale la stăpânirea omenească.

Societatea în care trăim astăzi este stăpânită de om; omul a stabilit reguli, societatea a stabilit reguli, și familiile stabilesc reguli, iar noi creștem și ne dezvoltăm și ne trăim viața conform acestor reguli create de om. Totuși, aceste reguli sunt bune, pentru că tratează răzvrătirea din ființa noastră și ne mențin în calea de a fi stăpâniți în mod direct de către Dumnezeu.

Dar trebuie să ne dăm seama că doar faptul că urmăm litera legii, regulile societății și regulile din familia noastră nu este suficient; Dumnezeu vrea ca noi să fim recâștigați la stăpânirea directă a lui Dumnezeu, iar aceasta are loc mai întâi prin stăpânirea conștiinței noastre.

Trebuie să ne exersăm duhul și să avem o conștiință dornică, permițând conștiinței noastre să stăpânească în noi și să ne îndrume. Conștiința noastră este reprezentantul lui Dumnezeu în noi; ne spune întotdeauna când facem ceva greșit, când păcătuim și când facem ceva care nu este plăcut lui Dumnezeu.

În societatea omenească de astăzi, cei care sunt conduși de conștiința lor sunt un pic mai nobili și mai presus decât cei care sunt pur și simplu stăpâniți de lege. În viața de biserică învățăm să trăim sub stăpânirea conștiinței noastre, trăind o viață lipsită de ofensă în conștiința noastră înaintea lui Dumnezeu și înaintea omului.

Totuși, Domnul dorește să mergem chiar mai departe pentru a putea fi aduși în stăpânirea directă a lui Dumnezeu prin intuiția duhului nostru; pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, ne ocupăm de conștiința noastră și trăim în fața Sa, există un simț în duhul nostru care ne direcționează și ne arată ceea ce dorește Dumnezeu de la noi și cu noi.

Să vedem căderea omului de la stăpânirea lui Dumnezeu la stăpânirea de sine și la stăpânirea omului

Unii împart Biblia în șapte dispensațiuni, care sunt dispensațiunea inocenței, a conștiinței, a guvernării omenești, a promisiunii lui Dumnezeu, a legii, a harului și a împărăției.

Primele trei dintre acestea sunt clasificate potrivit principiului de guvernare – în dispensațiunea inocenței vedem principiul stăpânirii lui Dumnezeu, în dispensațiunea conștiinței vedem principiul stăpânirii de sine, iar în dispensațiunea guvernării omenești vedem principiul stăpânirii omului.

Când Dumnezeu l-a creat pe om, omul era în părtășie directă cu Dumnezeu, trăind înaintea lui Dumnezeu și cu Dumnezeu, și el nu cunoștea păcatul; el era sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Bariera păcatului nu exista între Dumnezeu și om, iar omul trăia înaintea lui Dumnezeu și era responsabil față de Dumnezeu; el nu trăia doar conform unor legi exterioare sau după regulile omului, ci conform intuiției duhului său, în prezența directă a lui Dumnezeu.

Adam n-a cunoscut nici binele, nici răul – L-a cunoscut doar pe Dumnezeu și cuvântul Său; Dumnezeu i s-a arătat personal, a umblat cu Dumnezeu și a trăit sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu (Gen. 2:16-17). El a fost un suflet viu cu trupul ca organism și cu duhul ca organ, iar intuiția și părtășia din duh cu Dumnezeu erau neîmpiedicate.

Dar apoi a intrat păcatul. Când Adam a păcătuit, conștiința sa a fost activată și el a căzut de sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu în stăpânirea conștiinței sale.

Din momentul izgonirii lui Adam din grădina Edenului și până în momentul ieșirii lui Noe din arcă, Dumnezeu a stabilit conștiința înăuntrul omului pentru a-L reprezenta în stăpânirea asupra omului (Fapte 24:16).

Aceasta a fost o perioadă în care Domnul a aranjat ca omul să-L urmeze pe Dumnezeu potrivit cu conștiința sa.

De exemplu, Abel s-a supus evangheliei și, chiar dacă oamenii nu mâncau carne la vremea aceea, el a crescut oi pentru a le oferi lui Dumnezeu pentru răscumpărarea sa, dându-și seama că este nevoie de vărsarea sângelui pentru iertarea păcatelor.

Dar Cain avea un simțământ și o viziune diferită și era unul care nu se supunea conștiinței sale.

Deoarece omul a ignorat mustrarea și controlul conștiinței, ce a urmat a fost uciderea și curvia, care au rezultat într-o corupție groaznică și în plinătatea răutății.

Rezultatul omului care trăiește sub stăpânirea conștiinței sale, adică sub stăpânirea de sine, a fost că pământul era plin de violență și nelegiuire, iar Domnul a trebuit să schimbe dispensațiunea pentru a stabili guvernarea omenească.

Dumnezeu a trebuit să intervină și să judece acea generație rea, salvând doar pe Noe și familia sa. După potop, deoarece omul nu era nici supus față de stăpânirea lui Dumnezeu, nici ascultător față de stăpânirea de sine, Dumnezeu l-a autorizat pe om să-L reprezinte stăpânind asupra omului (Gen. 9:6; Rom. 13:1).

Regula era că, dacă omul varsă sânge de om, de către om va fi vărsat sângele său; aceasta este stăpânirea omului asupra omului.

Astăzi există multe națiuni și fiecare națiune are propriile legi și reguli; există stăpânirea autorităților politice, puterea societății și controlul din familie – toate acestea sunt permise de Dumnezeu pentru a-L reprezenta în stăpânirea omului.

Așadar, acum fiecare persoană trebuie să fie supusă autorităților pe care Dumnezeu le-a pus peste el (Rom. 13:1).

Astăzi trăim în dispensațiunea guvernării omenești, în care omul este stăpânit de om și este responsabil față de om, iar atunci când omul nu reușește să păzească legile și regulile stabilite de om, omul va fi judecat de către om.

Să fim recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și la stăpânirea directă a lui Dumnezeu

Astăzi în societate există multe persoane care au probleme cu stăpânirea omenească asupra omului; Dumnezeu l-a autorizat pe om să stăpânească asupra omului pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu în tratarea răzvrătirii omului, dar unii au o problemă cu acest lucru.

De exemplu, chiar și un lucru atât de mic, cum ar fi traversarea străzii atunci când nu trebuie și în zona în care nu trebuie, arată nu doar graba sau nepăsarea, ci ignorarea stăpânirii omenești. Accelerarea în locuri unde există o limită de viteză și încălcarea regulilor de trafic arată că chiar și noi avem o problemă cu stăpânirea omenească.

Din moment ce omul s-a degradat de la stăpânirea lui Dumnezeu la stăpânirea omenească, Dumnezeu – în mântuirea omului – trebuie să-l recâștige de la stăpânirea omenească la stăpânirea divină ca omul să trăiască din nou înaintea lui Dumnezeu în simplitate și sub autoritatea Sa directă (vezi Mat. 5:3, 8; 6:33).

Modul în care El o face este mai întâi prin a ne recâștiga la stăpânirea conștiinței noastre, adică să trăim sub stăpânirea de sine.

Căderea omului a fost o cădere de la stăpânirea lui Dumnezeu la stăpânirea de sine și apoi de la stăpânirea de sine la stăpânirea omului; cu cât un om este mai mult stăpânit de Dumnezeu, cu atât devine mai nobil, dar cu cât cineva este mai mult stăpânit de om, cu atât devine mai josnic.

Astăzi condiția omului este aceea că respinge complet stăpânirea lui Dumnezeu și, chiar dacă pot exista unii care sunt sub stăpânirea de sine, fiind controlați de conștiința lor, impactul conștiinței lor este foarte slab.

Pe măsură ce omul s-a degradat prin căderea de la a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu la stăpânirea de sine și apoi la stăpânirea omenească, Dumnezeu vrea ca omul să fie recâștigat înapoi la El Însuși, trecând (și nu rămânând) prin stadiul stăpânirii de sine.

Trebuie să ne revizuim pașii în recâștigarea Domnului de la a fi doar sub stăpânirea omului la stăpânirea conștiinței noastre și de a fi sub stăpânirea conștiinței noastre până la a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Acest fel de recâștigare nu poate fi realizat într-o clipă; este nevoie de timp, este nevoie de multă experiență și implică o mulțime de falimente și greșeli din partea noastră pentru a fi recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și la stăpânirea divină.

Pe măsură ce ne exersăm duhul prin rugăciune, rugându-ne cu cuvântul, și contactându-L pe Domnul în părtășie, conștiința noastră devine dornică și vom da atenție conștiinței noastre, ocupându-ne de tot ceea ce intervine între noi și Dumnezeu și între noi și alții.

Apoi, trebuie să mergem și mai adânc și mai sus pentru a trăi nu doar sub stăpânirea conștiinței noastre, ci sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu.

Cine dintre oameni cunoaște lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în om (1 Cor. 2:11)? Când Îl contactăm pe Dumnezeu, Duhul cu duhul nostru caută în adâncimile omului, iar Duhul contopit cu duhul nostru caută și în adâncimile lui Dumnezeu, dezvăluindu-ne lucrurile și conducându-ne prin intuiția din duhul nostru.

Domnul Isus a fost o astfel de Persoană; El cunoștea în duhul Său despre ceilalți și cu privire la lucrurile despre care se certau (vezi Marcu 2:8) și le-a putut spune un cuvânt despre acest lucru.

Fie ca noi să fim cei care se află în proces de a fi recâștigați de la stăpânirea omenească la stăpânirea de sine și chiar mai mult la stăpânirea directă a lui Dumnezeu, astfel încât să trăim încă o dată înaintea lui Dumnezeu în simplitate și sub autoritatea Sa directă.

Doamne Isuse, recâștigă-ne de la a fi doar sub stăpânirea omenească la a fi sub stăpânirea conștiinței noastre și chiar mai mult la a fi sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu. Păstrează-ne în acest proces de a fi pe deplin aduși sub stăpânirea directă a lui Dumnezeu, astfel încât să putem trăi încă o dată înaintea lui Dumnezeu în simplitate și sub autoritatea Sa directă. Doamne, ne exersăm duhul ca să Te contactăm, să Te savurăm și să fim în părtășie cu Tine. Ne exersăm ca să dăm atenție conștiinței noastre și să tratăm tot ceea ce ne atenționează conștiința. Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a trăi în prezența Ta, sub stăpânirea Ta directă, cunoscând voia Ta prin intuiția din duhul nostru!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Recovered from the Rule of Man and Self-Rule to be under the Direct Rule of God(sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 1 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

În lumina divină din întâlnirile bisericii vedem cu claritate mișcarea și administrația lui Dumnezeu

27/07/2019 by Credincios în Cristos 1 Comment

Cele șapte lămpi ale lampadarului de aur sunt cele șapte Duhuri dinaintea tronului lui Dumnezeu, cele șapte lămpi de foc care ard înaintea tronului lui Dumnezeu; acest lucru ne arată că cele șapte lămpi sunt legate de mișcarea și administrația lui Dumnezeu.

Am văzut nevoia noastră de a aprinde lămpile din Locul Sfânt, care este legată de faptul că suntem umpluți cu Cristos, saturați cu Duhul, savurarea umanității lui Isus și de a avea cuvântul viu vorbit al Domnului, pentru ca să putem funcționa în întâlniri și să aprindem lămpile.

În calitate de credincioși în Cristos suntem preoți ai lui Dumnezeu și este responsabilitatea noastră ca preoți să aprindem lămpile în Locul Sfânt, adică să facem ca lumina să se înalțe.

Această lumină nu este o lumină artificială sau o lumină naturală, ci lumina care vine de la Dumnezeu, lumina care vine din natura divină a lui Cristos și din umanitatea Sa contopită cu Duhul lui Cristos.

Pentru ca să experimentăm aprinderea autentică a lămpilor în întâlnirile bisericii, trebuie să Îl avem pe Cristos, întruparea Dumnezeului Triunic, ca lampadar, natura divină reprezentată de aur, umanitatea înnobilată a lui Cristos reprezentată de fitil, și Duhul lui Cristos reprezentat de uleiul cu toate stadiile procesului lui Cristos, și trebuie să fim persoane sfinte ca preoți, îmbrăcați cu expresia lui Cristos reprezentată de veșmintele preoțești.

Acest lucru nu vorbește despre o practică sau o rutină exterioară, ci despre viața zilnică cu trăirea noastră zilnică; nu putem truca acest lucru – trebuie să fim asemenea persoane.

Când venim la întâlnire, pur și simplu prezentăm ceea ce am savurat, ceea ce am făcut, ceea ce suntem și unde suntem în relația noastră cu Cristos.

Trebuie să ne ocupăm zilnic de Cristos în toate aceste aspecte, să Îl savurăm și să Îl experimentăm, iar Cristos trebuie să fie real în experiența noastră pentru viața de biserică, pentru ca lumina să se înalțe în biserică.

Când suntem astfel de persoane care au o astfel de experiență, vom determina spontan lumina să se înalțe în întâlnire și fiind uniți cu ceilalți preoți, vom lupta pentru interesul lui Dumnezeu.

Astăzi vrem să vedem cum faptul de a determina lumina să se înalțe în întâlnire și faptul de a avea lumina divină este legat de cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, iar acestea sunt pentru mișcarea lui Dumnezeu, administrația și tronul Său.

Domnul să ne dezvăluie și să facă să strălucească lumina în noi și prin noi pentru a fi una cu El și să permitem Duhului intensificat de șapte ori să opereze în noi și să ne aducă pe deplin sub tronul lui Dumnezeu, iar prin noi să aibă o cale de a guverna în univers pentru administrația și mișcarea Sa pe pământ.

Sub lumina divină din întâlnirile bisericii vedem economia lui Dumnezeu și mișcarea Sa

În Apocalipsa 1:4 și 4:5 vedem că cele șapte lămpi ale lampadarului de aur sunt cele șapte Duhuri dinaintea tronului lui Dumnezeu, cele șapte lămpi de foc care ard înaintea tronului lui Dumnezeu.

În acest univers Dumnezeu are un centru de administrație, care este tronul Său. De la acest tron, Dumnezeu administrează universul și se mișcă pentru a-Și executa politica eternă.

Cele șapte lămpi de foc care ard înaintea tronului lui Dumnezeu simbolizează faptul că cele șapte lămpi sunt absolut legate de administrația, economia și mișcarea lui Dumnezeu.

Cele șapte Duhuri reprezentate de cele șapte lămpi de foc dinaintea tronului lui Dumnezeu nu sunt doar pentru ca noi să fim vii, ci pentru ca Dumnezeu să Își execute administrația în univers și pe acest pământ, inclusiv în execuția economiei Sale în această epocă.

De aceea, pentru ca noi să cunoaștem administrația și economia lui Dumnezeu, trebuie să avem lumina lampadarului de aur din cele șapte lămpi care strălucesc și iluminează.

Uneori ne putem uita la situația din jurul nostru, mai ales în societatea de astăzi, și putem crede că Dumnezeu nu are control, ci mai degrabă, inamicul face multe lucruri pentru a împiedica mișcarea lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, dacă avem revelația divină și ne exersăm duhul pentru a face ca lumina să se înalțe, ne vom da seama că cele șapte Duhuri se mișcă în mod constant pe pământ pentru a executa economia și administrația lui Dumnezeu, iar atunci când facem ca lumina să se înalțe, Dumnezeu se poate mișca și administra în univers.

Lumina naturală nu ne poate ajuta să cunoaștem economia, administrația și scopul etern al lui Dumnezeu; numai lumina divină ne poate da o cunoaștere adevărată cu privire la scopul lui Dumnezeu.

Trebuie să cerem ca această lumină, lumina divină, să strălucească și să ne facă cunoscută economia Sa.

Odată ce intrăm în domeniul bisericii, suntem luminați pentru a cunoaște scopul etern al lui Dumnezeu; odată ce suntem în lumina strălucitoare din biserică, cunoaștem dorința intenției lui Dumnezeu, economia Sa și, de asemenea, calea pe care ar trebui să o luăm pentru călătoria dinaintea noastră înspre scopul lui Dumnezeu.

De multe ori nu știm unde ne aflăm, care este situația noastră și ce se întâmplă; de multe ori avem întrebări și nu înțelegem ce se întâmplă cu adevărat, dar de îndată ce intrăm într-o întâlnire, chiar și când sfinții cântă, primim lumina divină.

S-ar putea ca nici măcar să nu cerem lumina divină sau răspunsul lui Dumnezeu, dar imediat ce ne punem sub lumina divină din biserică, totul devine clar pentru noi. În sanctuarul lui Dumnezeu – în duhul nostru și în biserică – primim revelație divină și obținem explicația tuturor problemelor noastre.

În Psalmul 73:16-17 vedem cum psalmistul era derutat de situația în care se afla, deoarece el suferea în timp ce era drept, iar cei răi prosperau în timp ce făceau lucruri rele.

Cu cât încerca mai mult să înțeleagă acest lucru, cu atât mai neclar devenea pentru el, pentru că nu avea nici un sens și-l determina să fie tulburat. În cele din urmă, a intrat în sanctuarul lui Dumnezeu, și atunci a văzut sfârșitul lor.

Când a intrat în sanctuar, în Locul Sfânt, a înțeles.

Aceasta este și situația noastră – când intrăm în biserică, când ajungem la întâlnirile bisericii, înțelegem. De foarte multe ori ne confruntăm cu probleme și cu lucruri încurcate, dar îndată ce intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu, înțelegem imediat.

De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că în Locul Sfânt se află strălucirea celor șapte lămpi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu pentru ducerea la îndeplinire a administrației și mișcării lui Dumnezeu pe pământ.

Când intrăm în domeniul bisericii, devenim clari în interior; când stăm în întâlnire și ne deschidem puțin Domnului, lucrurile devin foarte clare pentru noi.

Sub lumina divină în întâlnirile bisericii, suntem luminați în legătură cu voința lui Dumnezeu; suntem foarte clari cu privire la economia lui Dumnezeu și cunoaștem epoca în care ne aflăm astăzi.

Acest lucru se întâmplă pentru că avem lumina divină care strălucește asupra noastră din cele șapte lămpi ale lampadarului de aur, și în lumină vedem toate lucrurile.

Când ne exersăm duhul și suntem în întâlnirile bisericii, cunoaștem scopul etern al lui Dumnezeu, intenția inimii Sale și economia Sa, și știm ce cale ar trebui să luăm pentru călătoria din fața noastră.

Doamne Isuse, venim la Tine cu toate întrebările, peregrinările și lucrurile noastre derutante; vrem să fim sub lumina Ta în sanctuarul lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne dăruim Ție ca să fim în duhul contopit și în întâlnirile bisericii, astfel încât să putem fi clari cu privire la scopul Tău, mișcarea Ta, economia Ta și intenția inimii Tale. Numai în lumina Ta divină din sanctuarul lui Dumnezeu putem vedea economia lui Dumnezeu, intenția inimii Sale și numai aici știm ce cale să luăm pentru călătoria dinaintea noastră înspre scopul lui Dumnezeu!

Să vedem că cele șapte lămpi de foc sunt pentru mișcarea administrației lui Dumnezeu

Potrivit cu Apocalipsa 4, accentul cu cele șapte lămpi de foc arzător nu este pe faptul de a lumina poporul lui Dumnezeu, ci pe mișcarea administrației lui Dumnezeu.

În acest capitol vedem cum Cristos Își îndeplinește misiunea în calitate de Stăpânitor al împăraților pământului prin cele șapte Duhuri arzătoare dinaintea tronului pentru a controla în mod suveran întreaga situație a lumii ca mediul să fie potrivit astfel ca poporul ales al lui Dumnezeu să primească mântuirea Sa (vezi Fapte 5:31, 17:26-27, Ioan 17:2, 2 Cron. 16:9).

Dumnezeu are o lucrare de predicare a Evangheliei pentru a elibera adevărul, a câștiga poporul Său ales și a mântui omul; aceasta este o parte a mișcării administrației lui Dumnezeu și pentru aceasta este nevoie ca cele Șapte Duhuri în calitate de ochii lui Iehova să funcționeze pretutindeni și să îndeplinească acest lucru.

Cum se raportează acest lucru la noi? Biserica joacă un rol important în acest lucru, pentru că noi, în calitate de credincioși, aprindem lămpile, astfel încât administrația lui Dumnezeu să fie îndeplinită prin biserică.

Pe de o parte, flacăra celor șapte Duhuri arzătoare judecă, purifică și perfectează biserica pentru a produce lampadarele de aur.

Pe de altă parte, arderea acestor lămpi de foc ne motivează să ne ridicăm și să trecem la acțiune pentru îndeplinirea economiei lui Dumnezeu (Dan. 11:32).

Dumnezeu are o economie, o mișcare și o administrație; totuși, suntem de multe ori departe de Dumnezeu, trăim și ne mișcăm în întuneric, și întreaga lume se află în întuneric.

Chiar și în întâlnirile bisericii, când ne concentrăm pe noi înșine, pe nevoile noastre, pe situația noastră și pe lucrurile noastre, de multe ori rămânem în întuneric.

Dar când ne exersăm duhul pentru a fi în sanctuarul lui Dumnezeu și facem ca lumina să se înalțe, lumina divină ne va aduce la punctul în care vedem clar scopul lui Dumnezeu, economia Sa și administrația Sa.

Sub strălucirea luminii divine, suntem una cu Dumnezeu în economia Sa și ne rugăm într-un singur duh cu El pentru îndeplinirea administrației Sale.

Cristos strălucește, lumina Sa divină perfectează, arde și judecă tot ce este omul natural din noi, și apoi suntem motivați să stăm într-un singur duh cu Domnul pentru mișcarea și economia Sa pe pământ.

Când ne exersăm pentru a aprinde lămpile în Locul Sfânt pentru ca lumina divină să strălucească, ne vom ridica, vom lupta una cu Domnul și vom călători împreună cu Dumnezeu. Trebuie să facem ca lumina să se înalțe – nu doar o mică lumină, ci lămpi de foc cu o lumină aprinsă! Fie ca lumina aprinsă să existe în recâștigarea Domnului astăzi!

Fie ca noi să vedem cum Cristos aranjează toate lucrurile în situația lumii și cum aranjează mediul ca poporul ales al lui Dumnezeu să primească mântuirea Sa, și fie ca să fim motivați să ne ridicăm și să trecem la acțiune pentru îndeplinirea economiei lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să ne ridicăm și să ne exersăm duhul pentru a fi în sanctuarul lui Dumnezeu și să facem ca lumina divină să strălucească! Amin, Doamne, fie ca să existe o lumină aprinsă în toate bisericile locale din recâștigarea Domnului astăzi! Să permitem ca flacăra celor șapte Duhuri arzătoare să judece, să purifice și să perfecteze biserica pentru a produce lampadarele de aur. Amin, Doamne, fie ca această ardere a lămpilor de foc să ne motiveze să ne ridicăm și să trecem la acțiune pentru îndeplinirea economiei lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, fie ca lumina divină să strălucească și să fim una cu Tine pentru îndeplinirea economiei Tale pe pământ!