dăm lui Cristos preeminența

Să ne păstrăm în singurul curent divin al lucrării Domnului în mișcarea Domnului

28/12/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cartea Fapte dezvăluie că în mișcarea Domnului pe pământ există un singur curent divin al lucrării Domnului și că trebuie să ne păstrăm în acest curent, căci acolo unde curge curentul vieții și al lucrării, acolo este apă, acolo este binecuvântare și Dumnezeu se mișcă în mod neîmpiedicat. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan”.

Trebuie să vedem că există o istorie divină care se desfășoară în istoria omenirii. Da, există multe evenimente care se întâmplă în exterior, atât local, cât și global, dar Dumnezeu are o istorie divină.

Vedem acest lucru în tip reprezentativ în cele patru feluri de lăcuste din Ioel; aceste patru feluri de lăcuste denotă cele patru secțiuni ale guvernării umane, dacă legăm acest lucru cu Daniel 2, cu marea imagine umană.

Mai întâi, există lăcusta tăietoare, simbolizând Babilonul, apoi lăcusta roitoare, simbolizând Medo-Persia, lăcustele lingătoare, simbolizând imperiul grecesc și, în final, lăcusta mistuitoare, simbolizând Imperiul Roman.

Aceste patru tipuri de lăcuste denotă cele patru secțiuni ale întregului guvern uman, așa cum este semnificat de marea imagine umană din Daniel 2. Toate acestea se termină cu Anticristul, ultimul Cezar al Imperiului Roman reînviat, iar apoi guvernarea umană va lua sfârșit.

Apoi, împărăția lui Dumnezeu va veni pentru o mie de ani; aceasta va fi luna de miere a biruitorilor ca mireasă cu Cristos.

Dumnezeu folosește guvernul uman pentru a-Și duce la îndeplinire economia. De exemplu, în timp ce Imperiul Roman pedepsea Israelul rebel, Dumnezeu a făcut ceva în tăcere și în mod misterios – El a folosit Imperiul Roman pentru a menține regiunea din jurul Mării Mediterane într-o ordine pașnică.

Au fost construite străzi, au fost stabilite rute de transport maritim pe mare și o limbă comună – greaca – a fost vorbită de toate popoarele. În acea perioadă Dumnezeu S-a încarnat născându-se dintr-o fecioară într-un oraș mic, Betleem, și în cele din urmă a locuit în Nazaret.

Când Cristos S-a născut, nimeni nu a observat, totuși iată-L pe Dumnezeu devenind om. El a venit să aprofundeze și să extindă istoria divină în cadrul istoriei umane. S-a născut ca om-Dumnezeu, a trăit o viață umană perfectă pe pământ și a murit o moarte atotinclusivă pe cruce.

A murit moartea unui criminal sub forma romană a pedepsei capitale și, deși oamenii nu și-au dat seama de acest lucru, Cristos a murit de o moarte de substituție, atotinclusivă.

După trei zile, El a înviat; în dimineața învierii Sale, S-a înălțat în secret la Tatăl în prospețimea învierii Sale și s-a întors seara pentru a se sufla Sine în discipolii Săi.

El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii Săi pentru a-i învăța să trăiască în prezența Sa invizibilă, apoi S-a înălțat la ceruri. După zece zile, în timp ce discipolii se rugau într-un acord, El a coborât din nou, fiind revărsat peste credincioși! Aleluia!

Aceștia au devenit parte a continuării lui Cristos și au continuat să scrie istoria divină în istoria umană. Fie ca noi să vedem ce face Dumnezeu în mod intrinsec și fie ca noi să fim în curentul divin al lucrării Domnului astăzi, menținându-ne în acest curent în această epocă.

Viziunea curentului vieții divine și a curentul părtășiei pentru mărturia lui Isus

Cartea Fapte dezvăluie că, în lucrarea Domnului, există un singur curent divin al lucrării Domnului și că trebuie să ne păstrăm în acest curent astăzi.

Curge Domnul în noi? Suntem noi în curentul divin? Curentul divin, care a curs de-a lungul generațiilor, este unic și trebuie să ne menținem în acest curent unic (1 Ioan 1:3; Apocalipsa 22:1).

Întrucât există un singur curent divin și întrucât curentul este unic, trebuie să ne menținem în acest curent unic. Părtășia este curgerea vieții divine; părtășia este curgerea curentului divin unic în acest univers.

Ioan a spus că ceea ce au văzut și auzit apostolii este ceea ce ne raportează și ei, pentru ca noi să avem părtășie cu ei, iar părtășia lor este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Cristos.

Aceasta este o părtășie verticală cu Dumnezeu și o părtășie orizontală cu sfinții. Trebuie să vedem ceva nou cu Domnul în fiecare zi; Cristos este întotdeauna nou și vrem să Îl savurăm din nou în fiecare zi și raportăm acest lucru și sfinților, pentru ca noi să avem părtășie cu ei.

Pe orizontală, avem părtășie orizontală cu apostolii și sfinții; pe verticală, avem părtășie cu Dumnezeul Triunic. Părtășia este o părtășie împletită – împletirea părtășiei verticale și orizontale. Așa se împletește Dumnezeu în ființa noastră.

Auzim și vedem ceva de la Domnul în Cuvânt și în lucrare și le raportăm altora, pentru ca și ei să aibă părtășie cu noi, iar părtășia noastră este cu Dumnezeul Triunic!

În Apocalipsa 22:1 vedem o imagine a acestei părtășii; există un râu de apă a vieții, strălucitor ca cristalul, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, în mijlocul străzii cetății.

În eternitate și pentru eternitate, există un râu de apă a vieții care curge din tronul lui Dumnezeu pentru a-i uda pe toți. Această apă izvorăște din tron într-un mod în mod neîmpiedicat. Dumnezeu vine la noi ca viață, ca o curgere de apă vie.

Oricine este însetat poate veni la Domnul și poate bea apa vieții fără plată (Apocalipsa 22:17). Pentru veșnicie, Domnul va fi păstorul nostru și ne va călăuzi la izvoarele apei vieții (7:17).

Această apă a vieții este Dumnezeu Însuși; Îl bem, savurăm plăcerile Lui și suntem saturați cu grăsimea Lui. Astăzi, există un râu de apă vie care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Viața lui Dumnezeu curge din Dumnezeu Însuși în Mântuitorul răscumpărător (Mielul) cu autoritate conducătoare pentru a fi viață pentru noi chiar acum.

Odată cu curgerea apei vieții, există pomul vieții, care ne hrănește cu roade proaspete în fiecare lună (Apocalipsa 22:2). Tot ce avem nevoie este în acest râu de apă a vieții, căci bogățiile vieții divine curg în râu.

Trebuie să vedem că există un singur râu al vieții divine care curge de la Dumnezeu de-a lungul epocilor și în eternitate. Există un râu de părtășie, căci oricine bea din această apă vie este în același râu. Există o singură stradă în Noul Ierusalim, iar apa vie curge în mijlocul străzii.

Părtășia Trupului lui Cristos este râul vieții divine. Pe măsură ce bem din Domnul și Îl savurăm, Îl lăsăm să curgă în noi și prin noi, iar acest râu divin curge în noi și din noi.

Nu te poți rătăci niciodată în Noul Ierusalim, căci există o singură stradă în orașul sfânt, iar în mijlocul străzii se află râul cu apa vieții, cu pomul vieții crescând de ambele părți.

Dacă avem curgerea vieții, râul vieții divine, avem tot ce ne trebuie. Amin, oriunde curge acest râu viu, există viață, există provizie și există mărturia Domnului Isus!

Dacă urmăm râul divin, vom fi aduși în locul unde este Domnul Isus. Râul de apă vie ne va face să cunoaștem ceva despre Cristos, va infuza ceva din Cristos în ființa noastră și ne va face mărturia lui Isus Cristos. Amin!

Întreaga Biblie ne arată că toate nevoile omului sunt satisfăcute în Dumnezeu și numai de Dumnezeu. Dumnezeu Însuși este singura provizie pentru om și tot ceea ce face Dumnezeu este să vină la om și să se dăruiască omului pentru a fi totul pentru savurarea și experimentarea sa.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul, cu cât bem mai mult Duhul ca și curgere a apei vii, cu atât putem fi mai mult în curentul divin, râul vieții divine și râul părtășiei care ne conduce să fim mărturia lui Isus.

Doamne Isuse, arată-ne o viziune a râului divin care curge din eternitate în timp și curge în noi și printre noi! Aleluia, există un râu de apă a vieții, strălucitor ca cristalul, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului în mijlocul străzii din Noul Ierusalim! Amin, Doamne, fie ca să vedem râul de apă vie curgând din tronul lui Dumnezeu și ajungând la noi! Fie ca să rămânem pe strada unică din Noul Ierusalim pentru a ne bucura de râul vieții divine și de râul părtășiei! Venim la Tine, Doamne dragă, să Te bem ca apa vie. Venim să bem apa vieții gratuit! Aleluia, bem din Cristos, savurăm plăcerile Lui și suntem satisfăcuți cu grăsimea Lui! O, Doamne, Te întronăm în ființa noastră. Păstrează-ne în râul divin. Vrem să rămânem în părtășia vieții divine. Curgi în noi și curgi din noi. Fie ca să-L vedem și să-L auzim pe Cristos zi de zi într-un mod nou și fie ca să le raportăm și altora, pentru a putea avea părtășie cu ei!

Ne păstrăm în singurul curent al lucrării Domnului dându-I Domnului preeminența

Unde curge viața divină a lui Dumnezeu, avem viața lui Dumnezeu, părtășia Trupului lui Cristos, mărturia lui Isus și lucrarea lui Dumnezeu (Gen. 2:10-14; Ps. 36:8-9; 46:4a; Ioan 7:37-39; Apoc. 22:1).

În cartea Fapte, în special, vedem că în lucrarea Domnului pe pământ există un singur curent divin al lucrării Domnului și că trebuie să ne menținem în acest curent.

În primul rând, curentul divin era într-o singură persoană, Isus Cristos, care, prin moarte și înviere, a fost lărgit pentru a fi Trupul lui Cristos, cuprinzându-i pe toți credincioșii în Cristos.

Curentul divin a început din ziua Cincizecimii și a curs în Ierusalim, apoi la Antiohia, în Asia, în Europa și în toată lumea. Astăzi suntem în curentul părtășiei Trupului și trebuie să ne menținem în unicul curent al lucrării Domnului astăzi.

Curentul divin curge peste tot pe pământ și trebuie să ne menținem în acest curent astăzi. Când Dumnezeu curge într-o țară, acolo se află lucrarea Domnului.

Curentul divin se află într-un anumit loc înainte de a ajunge acolo și trebuie să te alături curentului divin. Dacă avem curentul divin, avem totul.

Este tragic să lucrezi încă pentru Domnul în exterior, dar să nu fii în curentul divin al lucrării Sale în interior. Putem face multe lucruri pentru Domnul și ne putem bucura de o anumită binecuvântare, dar suntem oare în curentul divin al lucrării Domnului în acel loc?

Este ușor de înțeles cum vine curentul în noi; însă există oare curentul lui Dumnezeu curgând în tine astăzi? Nu ar trebui să presupunem că avem curentul vieții, ci mai degrabă trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să-I spunem Domnului: Doamne Isuse, vreau să fiu în curgerea vieții!

Trebuie să avem tronul lui Dumnezeu așezat în centrul ființei noastre, luându-L ca autoritate unică și trebuie să ne supunem tronului Său. Din tronul Său izvorăște și curge râul apei vieții.

Oriunde mergem și orice am face, dacă există sentimentul că curgerea râului vieții va fi oprită prin continuarea în acel lucru anume, trebuie să ne oprim. Trebuie să oprim ceea ce facem și ceea ce spunem pentru a menține curgerea vieții.

De multe ori trebuie să ne abținem de la anumite activități care nu sunt ale Domnului, pentru a putea menține curgerea vieții.

Dacă suntem curentul divin al lucrării Domnului, lucrarea pe care o facem nu va fi grea sau obositoare; mai degrabă, va fi un pat pe care să ne întindem și să ne odihnim, căci Domnul face toată lucrarea.

Totuși, dacă muncim din greu și suntem foarte împovărați în timp ce Îi slujim Domnului, trebuie să ne dăm seama că nu suntem în curent. Trebuie să învățăm lecția că trebuie să ne lăsăm purtați de curentul Duhului Sfânt.

Nu putem merge nicăieri să lucrăm pentru Domnul sau să începem o lucrare pentru Domnul fără curgerea curentului Duhului Sfânt. Pur și simplu nu putem face asta.

Când Îi dăm Domnului preeminența în întreaga noastră ființă, luându-L ca prima noastră dragoste, El devine curentul divin pentru noi, curgând în noi și din noi ca primele noastre lucrări (Apocalipsa 2:4-5; Coloseni 1:18; 1 Corinteni 2:9; 3:12).

Trebuie să-I dăm Domnului preeminența în ființa noastră, luându-L ca prima noastră dragoste în toate lucrurile; apoi, El devine râul divin către noi și El va curge în noi și din noi ca primele lucrări.

Primele lucrări sunt lucrări care sunt motivate de, provin din și Îl exprimă pe Domnul ca prima noastră dragoste. Numai lucrările motivate de prima dragoste sunt aurul, argintul și pietrele prețioase. Amin!

Fie ca noi să-I dăm Domnului primul loc în noi. Fie ca noi să fim constrânși de dragostea Lui să-L privim și să-L luăm ca fiind totul în viața noastră.

Când Îl iubim cu prima dragoste, vom face primele lucrări, care sunt doar Domnul curgând prin noi ca lucrări ale noastre în dragoste pentru El.

Alții își vor da seama că suntem iubitori nebuni ai Domnului. Fie ca noi să fim astfel de oameni, cei care vărsăm totul asupra Domnului în dragoste.

Curgerea vieții divine, care a început în ziua cincizecimii și a curs de-a lungul tuturor generațiilor până în ziua de azi, este doar un curent pentru scopul lui Dumnezeu de a zidi biserica pentru expresia Sa corporativă (vezi Matei 16:18; Ezechiel 47:1-12).

Există un singur curent divin al lucrării Domnului și vrem să ne menținem în acest curent, dându-I Domnului preeminența în toate lucrurile.

Doamne Isuse, dă-ne să vedem o viziune a curentului divin al lucrării Domnului care curge de-a lungul epocilor! Aleluia, acolo unde curge curentul divin, avem viața lui Dumnezeu, părtășia Trupului, mărturia lui Isus și lucrarea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să ne menținem în curentul divin al lucrării Domnului. Te iubim, Doamne. Ne deschidem Ție. Îți dăm preeminența în întreaga noastră ființă, luându-Te ca prima noastră dragoste. O, Doamne, constrânge-ne cu dragostea Ta ca să facem toate lucrurile una cu Tine și în Tine. Fie ca Tu să devii râul divin către noi. Curgi în noi, Doamne, și curgi din noi ca primele lucrări. Fie ca lucrările pe care le facem pentru Domnul să fie motivate de, să provină din și să-L exprime pe Domnul ca prima noastră dragoste! O, Doamne, ne dăm Ție. Îți acordăm primul loc în noi. Acordăm râului divin preeminența în ființa noastră. Curgi în noi. Fie ca noi să vedem că revărsarea vieții divine este doar un râu pentru scopul lui Dumnezeu de a zidi biserica pentru expresia Sa corporativă! Fie ca noi să ne menținem în râul divin astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Keeping Ourselves in the One Divine Stream of the Lord’s Work in the Lord’s Move, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim pe Domnul pentru a deveni mărturia lui Isus

27/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, pentru a putea deveni mărturia lui Isus pe pământ astăzi.

Principalul lucru în viața bisericii ar trebui să fie să mâncăm din pomul vieții, adică să să-L savurăm pe Cristos ca rezervă a vieții; facem acest lucru mai întâi iubindu-L pe Domnul cu prima dragoste și, prin urmare, acordându-I Lui primul loc și savurându-L pentru a putea avea strălucirea Lui și a fi mărturia lui Isus. Amin!

Slavă Domnului că El ne readuce la Sine, înapoi la savurarea lui Cristos ca pom al vieții! Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, ne aflăm într-o situație triunghiulară, așa cum a fost Adam la început: trebuie să alegem între pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Diferența dintre Adam și noi este că noi avem deja viața divină, în timp ce Adam nu a avut-o; totuși, chiar dacă am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu, tot trebuie să alegem să mâncăm din pomul vieții zi de zi.

A mânca din pomul vieții ar trebui să fie principala noastră preocupare în viața noastră creștină și în viața de biserică. Când Îl mâncăm pe Cristos ca viață, împărtășindu-ne din El în duh și rămânând în părtășie cu El, suntem pe linia vieții.

Dar dacă nu facem alegerea de a ne întoarce către duhul nostru și de a ne concentra mintea asupra duhului, implicit suntem în carne, iar sinele este exprimat; rezultatul este moartea. O, Doamne Isuse!

În întreaga Biblie și de-a lungul istoriei umane, vedem aceste două linii – linia vieții și linia morții. Linia vieții începe cu pomul vieții și se termină cu Noul Ierusalim. Linia morții începe cu pomul cunoștinței binelui și răului și se termină cu lacul de foc.

Dacă citim Biblia având în vedere aceste două linii, ne vom da seama că toate persoanele menționate în Biblie au fost fie pe linia vieții, fie pe linia morții. Mai mult, unii au fost pe linia morții, dar apoi au trecut la linia vieții și apoi au mers pe linia morții.

Suntem la fel și noi astăzi. Ne putem trezi dimineața și să-L contactăm pe Domnul în timpul nostru personal cu El și alegem calea vieții; dar după câteva ore, când trebuie să ne ocupăm de anumite lucruri sau când cineva ne vorbește, pur și simplu trecem la linia morții.

Linia vieții și linia morții pot fi văzute în Romani 5 până la 8, iar noi, credincioșii în Cristos, trebuie să știm cum să fim pe linia vieții și să rămânem pe linia vieții astăzi.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim cu dragostea dintâi, dându-I primul loc în toate lucrurile

Fie ca Domnul să ne lumineze să vedem că a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, adică a-L savura pe Cristos ca rezervă a vieții, ar trebui să fie lucrul principal în viața bisericii de astăzi (Gen. 2:9, 16; Apoc. 2:7). Atât personal, cât și colectiv, trebuie să fim cei care mănâncă pe Cristos ca pom al vieții, împărtășindu-ne zilnic din Cristos și din bogățiile Sale și rămânând în savurarea lui Cristos.

Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos. Dacă să-L savurăm pe Cristos, avem multă mulțumire în viața de biserică, dar dacă nu o facem, viața de biserică poate părea săracă. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca pom al vieții, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică!

Fie ca noi să fim cei care Îl aleg pe Domnul Isus zi de zi. Fie ca noi să alegem nu doar să cunoaștem despre El citind Scripturile, ci și mai mult, să venim la El în cuvântul Său pentru a-L cunoaște subiectiv, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții (Ioan 5:39-40).

În Apocalipsa 2:7, Domnul Isus promite biruitorului că îi va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Primul și cel mai important lucru în viața de biserică nu este să lucrăm pentru Domnul, ci să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.

Trebuie să-L mâncăm pe Domnul zi de zi, chiar oră de oră. Trebuie să chemăm Numele Domnului, să ne rugăm Lui și să avem părtășie cu El pe tot parcursul zilei. Pe măsură ce citim cuvântul Lui, citim cu rugăciune cuvântul Lui și Îl mâncăm pe El ca pom al vieții.

Cu cât Îl mâncăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bine. Cu cât mâncăm mai mult din pomul vieții, cu atât primim mai multă rezervă de viață și cu atât vom umbla mai mult pe linia vieții.

Dar pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, este nevoie să-L iubim cu prima noastră dragoste; dacă părăsim prima noastră dragoste față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus (Apocalipsa 2:4-7).

Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-L iubim, chiar să-L iubim cu prima noastră dragoste. Trebuie să-I acordăm Domnului primul loc, preeminența, în toate lucrurile (Coloseni 1:18). El trebuie să aibă preeminența. Cristos trebuie să fie primul în noi.

Fie ca noi să recâștigăm prima dragoste față de Domnul considerându-L pe Domnul Isus ca fiind primul în toate lucrurile. Fie ca noi să facem din Cristos totul în viața noastră, biruind astfel pierderea dragostei dintâi.

Gândește-te la situația ta înaintea Domnului: este Cristos primul în toate lucrurile pentru tine? Ocupă Cristos primul loc în felul în care te îmbraci, în lucrurile pe care le porți, în felul în care umbli și în felul în care vorbești? Trebuie să ne întoarcem la Domnul și să ne pocăim pentru pierderea dragostei noastre dintâi.

Trebuie să ne pocăim și să ne amintim de unde am căzut și trebuie să facem primele fapte, faptele care vin din dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Fie ca niciodată să nu lăsăm dragostea noastră pentru Domnul să se învechească.

Dacă părăsim dragostea noastră dintâi față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus! O, Doamne! Prima cauză a degradării, așa cum se vede în vorbirea Domnului către biserica din Efes în Apocalipsa 2, este părăsirea dragostei dintâi.

În Vechiul Testament, Israel L-a falimentat pe Dumnezeu pentru că L-a părăsit pe Dumnezeu, izvorul apelor vii; în Noul Testament, prima cauză a degradării bisericii este părăsirea dragostei dintâi pentru Domnul. A-L părăsi pe Cristos înseamnă doar a-L părăsi pe El, a nu-L lua ca primul în toate lucrurile.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, acordându-I primul loc în toate lucrurile. Pe măsură ce ne îmbrăcăm, pe măsură ce ne ocupăm de atâtea lucruri, fie ca noi să să verificăm cu Domnul ce simte El în legătură cu una sau alta.

Chiar și atunci când ne îmbrăcăm cu o anumită cămașă sau un pantalon, putem să verificăm cu Domnul să ne lumineze, chiar să ne dezvăluie ce simte El în legătură cu aceasta. Trebuie să avem multe discuții intime cu Domnul în legătură cu toate lucrurile și în toate lucrurile.

A recâștiga dragostea dintâi înseamnă a-L considera pe Domnul Isus ca fiind primul în toate; dacă facem din Cristos totul în viața noastră, aceasta înseamnă că am biruit pierderea dragostei dintâi (Coloseni 1:18b; Ioan 14:21, 23; Psalmul 90:1; 91:1; Filipeni 3:13-14).

Fie ca noi să ne rugăm mult înaintea Domnului cu privire la acest lucru, pocăindu-ne într-un mod sincer și întorcându-ne la El din nou și din nou. Fie ca să învățăm să ne întoarcem inima către El în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, astfel încât să-I putem da primul loc în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi! Amin, Doamne, fie ca mâncatul lui Cristos ca pom al vieții să fie lucrul principal în viața de biserică! Fă-ne să venim la Tine pentru a Te savura și a ne împărtăși din Tine ca viața și sursa noastră de viață. Fie ca toți sfinții să aibă o savurare bogată a lui Cristos, astfel încât conținutul vieții de biserică să fie bogat în Cristos! Amin, Doamne, Te iubim! Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să Te iubim cu cea mai bună dragoste, cu prima dragoste. Fă-ne să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. O, Doamne, iartă-ne că ne-am părăsit prima dragoste față de Tine. Vrem să Te iubim mai mult. Recâștigă-ne prima dragoste pentru Tine. Fie ca să Te iubim cu cea mai bună dragoste. O, Doamne, Îți dăm preeminența în toate lucrurile. Fie ca Tu să fii primul în toate. Ai Tu preeminența în viața noastră de zi cu zi, cu toate lucrurile zilnice în care suntem implicați. Vrem să-L facem pe Cristos totul pentru noi, astfel încât să-L putem iubi cu cea mai bună dragoste și să-L mâncăm astăzi ca pomul vieții!

Îl iubim pe Domnul, mâncăm din pomul vieții, avem strălucirea Sa și suntem mărturia lui Isus

În Apocalipsa 2:1-7, Domnul a adresat un cuvânt bisericii din Efes în care a folosit patru cuvinte – dragoste, viață, lumină și lampadar. Mai întâi, le-a spus că avea ceva împotriva lor, adică, că își părăsiseră dragostea dintâi. Apoi a spus că trebuie să se pocăiască și să-și amintească de unde au căzut și să facă lucrările dintâi, altfel lampadarul va fi luat de la ei (aceasta implică lumina).

În cele din urmă, El le promite biruitorilor că le va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Putem spune că vorbirea Domnului către biserica din Efes poate fi rezumată în aceste patru cuvinte cruciale – dragoste, viață, lumină și lampadar.

Fiind credincioși în Cristos care Îl urmăresc și doresc să fie salvați de orice degradare, venim la Domnul zi de zi pentru a-L iubi, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, a rămâne sub lumina Domnului și a fi mărturia lui Isus, lampadarul ținându-L pe El sus ca lumină.

Fie ca noi să biruim pierderea dragostei dintâi, astfel încât să putem continua să mâncăm din Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul. Aceasta înseamnă că trebuie să-I dăm Domnului preeminența în orice fel și în toate, astfel încât să putem recâștiga dragostea dintâi.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îl vom savura ca pom al vieții, iar aceasta va fi lucrul principal din viața de biserică. Pe măsură ce să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, vom avea strălucirea Sa, căci viața Sa este lumina vieții (Ioan 8:12).

Amin, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții face ca viața divină să strălucească asupra noastră și să ne aducă în lumina divină! În lumina divină, mărturisim ceea ce Domnul expune în noi și avem mai multă părtășie cu Dumnezeu și unii cu alții (1 Ioan 1:7, 9). Atunci, vom străluci în viața noastră de zi cu zi și împreună, ca lampadar.

Însă dacă nu-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, nu vom avea apetit să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și nu va exista strălucire; acest lucru ne va face să pierdem mărturia lui Isus, căci Domnul va veni și va lua lampadarul. O, Doamne!

A-L iubi pe Domnul, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a fi sub strălucirea Lui sunt atât de importante pentru a fi mărturia lui Isus astăzi! Dacă avem dragoste față de Domnul, chiar și cea mai bună dragoste, vom avea viață și Îl vom mânca pe Cristos ca pom al vieții.

Pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, lumina divină strălucește asupra noastră și devenim mărturia lui Isus, lampadarul care Îl ține pe Cristos ca lumină.

Fie ca noi să ne păstrăm în savurarea lui Cristos ca dragoste, viață și lumină a noastră, astfel încât să putem păstra mărturia lui Isus ca strălucire a lampadarului în localitatea noastră (Apocalipsa 12:17).

Dacă avem mărturia lui Isus, vom mărturisi despre persoana lui Cristos ca Dumnezeu și ca om și vom mărturisi despre viața umană a lui Cristos, crucificarea, învierea, înălțarea, coborârea și a doua venire a Sa. Amin!

Starea rea a celor răi, însă, este că ei nu vin la Domnul ca să mănânce și să-L savureze pe Domnul (vezi Isaia 55:1-2, 6-7; 57:20-21). O, Doamne! Cei răi fac multe lucruri, dar ei nu vin să-L contacteze pe Domnul, să-L ia, să-L primească, să-L guste și să să-L savureze. În ochii lui Dumnezeu, nimic nu este mai rău decât aceasta (Ieremia 2:13).

Fie ca noi să ne oprim din a face lucruri pentru El și din lucrarea noastră și pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul, iubindu-L cu prima dragoste și permițându-I să strălucească asupra noastră. Fie ca noi să venim la El să bem din El, chiar să mâncăm bunătatea Sa, lăsând sufletul nostru să se desfăteze de grăsimea Sa.

Fie ca noi să-L căutăm pe Domnul cât timp se poate găsi, să-L chemăm cât timp este aproape și să părăsim orice cale rea sau gânduri rele pe măsură ce ne întoarcem la Iehova!

Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru Domnul și în viața de biserică, dar țelul nostru principal este să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, să-L iubim cu prima dragoste și-L lăsăm să strălucească asupra noastră, căci în acest fel devenim și ținem mărturia lui Isus.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în orice fel și în toate lucrurile, ca să ne putem recâștiga dragostea dintâi. Te iubim, Doamne Isuse, și Îți dăm cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, venim la Tine cu dragoste pentru a Te savura astăzi ca pom al vieții. Fie ca Tu să devii viața și sursa noastră de viață în toate lucrurile astăzi. Fie ca viața Ta să strălucească în noi și să expună orice întuneric și păcat! Vrem să ne mărturisim păcatele și să rămânem în lumină, așa cum Tu ești în lumină. O, Doamne Isuse, strălucește în noi și strălucește prin noi! Fie ca noi să fim cei care țin mărturia lui Isus, permițându-I lui Cristos să strălucească prin ei în toate lucrurile, atât personal, cât și corporativ! Amin, Doamne, vrem să biruim părăsirea dragostei dintâi, să menținem mâncatul lui Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul! Aleluia, suntem mărturia lui Isus, expresia corporativă a lui Cristos pe care Îl mâncăm ca pom al vieții și pe care Îl iubim cu dragostea dintâi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eat Christ as the Tree of Life and Love the Lord to become the Testimony of Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos are preeminența în trăirea noastră omenească atunci când suntem una cu El pentru a-L exprima

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească – trebuie să-L exprimăm pe Cristos în trăirea noastră omenească trăind în uniunea organică cu El.

Cristosul atotinclusiv și vast este preeminent în Dumnezeirea Triunică, în economia lui Dumnezeu, în administrația lui Dumnezeu și în vechea și noua creație; acest Cristos trebuie să devină Cel preeminent în noi.

Când Îl vedem pe Cristos, când vedem prețiozitatea Sa supremă și preeminența Sa, Îi vom permite să ne umple întreaga ființă; El va înlocui apoi fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine Însuși.

Cheia este să vedem și să permitem; Domnul nu ne forțează, ci mai degrabă, El strălucește asupra noastră, El ne arată cine este El și ce este El în economia lui Dumnezeu și în toate lucrurile și, dacă Îi permitem, El ne infuzează ci Sine Însuși.

Prin urmare, voința noastră este foarte importantă; voința noastră este cheia. Dacă privim la trăirea de om-Dumnezeu a Domnului Isus, vedem că El a fost un om adevărat și real; El Și-a negat propria voință pentru a lua voința divină ca voință a Sa.

Momentul definitoriu al întregii Sale vieți a fost când El a fost în grădina Ghețimani, unde a realizat că voia lui Dumnezeu pentru El este crucea. Rugăciunea Domnului a fost, prin urmare, Nu voia Mea, ci voia Ta va fi făcută.

Acesta este de fapt un rezumat al modului în care El a trăit întreaga Sa viață – nu voia Sa, ci voia lui Dumnezeu. Aceasta arată că voința umană a Domnului nu s-a potrivit cu voința divină în acel moment, dar El Și-a negat în mod conștient voința Sa umană și a luat în mod conștient crucea, care a fost voia Tatălui.

O asemenea persoană, Isus Cristos, omul-Dumnezeu, acum trăiește în noi și El vrea să fie exprimat în noi și prin noi.

Ne putem da seama că dorința lui Dumnezeu este ca Cristos să aibă primul loc în tot ceea ce este legat de noi, și putem să-I dăm preeminența în mod voit; cu toate acestea, pot exista momente în care nu putem fi de acord cu voia Sa și aranjamentul Său…chiar și în asemenea clipe trebuie să-I spunem, Doamne, voia Ta să se facă, nu voia mea.

Cristos și numai Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale.

Istoria noastră ca credincioși ar trebui să fie o repetare și o reproducere a istoriei Domnului, iar experiența lui Cristos ar trebui să fie istoria noastră ca și credincioși în Cristos.

Aleluia, suntem una în mod organic cu Domnul, pentru că am fost altoiți în El și tot ceea ce El este și are devine al nostru, toate experiențele Sale devin istoria noastră, iar experiența noastră este a lui Cristos și a ceea ce prin care El a trecut!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească: El trebuie să fie exprimat în noi

La sfârșitul cărții Coloseni, în Col. 3:18 – 4:1, Pavel vorbea despre relațiile umane cum ar fi părinții, soțiile, soții, copiii, stăpânii și sclavii.

Astfel de îndemnuri pot fi luate cu ușurință ca fiind sfaturi etice și morale și este posibil să dorim să le practicăm, dar, de fapt, toate acestea sunt o expresie a vieții noastre în unirea organică cu Domnul.

Pentru noi, ca credincioși în Cristos, este crucial să ne dăm seama că suntem într-o uniune organică cu Cristos, iar viața noastră ar trebui să fie viața Sa, pentru că El este viața noastră și El ar trebui să fie exprimat prin noi.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în viața noastră umană: El trebuie să fie exprimat în noi și prin noi, în viața noastră umană și prin viața noastră umană.

Aceasta înseamnă că nu ar trebui să dorim sau să aspirăm să trăim „o viață îngerească” sau „să trăim ca făpturile cerești care întotdeauna Îl laudă pe Dumnezeu”; mai degrabă, oriunde ne-a pus Domnul și în orice situație ne aflăm, trebuie să-I dăm lui Cristos preeminența în viața noastră umană, exprimându-L.

Dumnezeu nu dorește să fie exprimat prin îngeri sau alte ființe spirituale; El dorește ca Cristos să fie exprimat prin viața umană (Fil. 1:19-21).

Trăirea noastră ca credincioși în Cristos trebuie să fie în unire cu Cristos; aceasta înseamnă că în viața noastră trebuie să fim una cu El (1 Cor. 6:17; Ioan 15:4-5).

Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și acum trăim în El, din cauza Lui, cu El și prin El! Trebuie să fim una cu Domnul Isus la fel cum El este una cu Tatăl (Ioan 10:30; 14:10; 6:57).

Cum L-a trăit Cristos pe Tatăl? Cum L-a exprimat El pe Tatăl tot timpul în lucrarea Sa, trăirea Sa, vorbirea Sa și atitudinea Sa?

Cheia este în Ioan 6:57, unde Domnul a spus că Tatăl cel viu l-a trimis și El a trăit din cauza Tatălui, așa că noi, cei trimiși de El, trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui.

Aceasta înseamnă că Tatăl L-a trimis pe Fiul său, iar Fiul a trăit o viață mâncându-L pe Tatăl, primind rezerva de viață din cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce L-a adus într-o părtășie continuă cu Tatăl.

Drept urmare, Cristos L-a trăit pe Tatăl și L-a exprimat pe Tatăl. Așa ar trebui să trăim.

Noi și Cristos ar trebui să avem acum o viață și o singură trăire; Cristos ne locuiește pe dinăuntru, viața Sa devine viața noastră, iar trăirea noastră devine trăirea Lui (Galateni 2:20).

Când vedem o viziune a Cristosului atotinclusiv și vast și vom realiza că am fost uniți în mod organic de El, nu vom mai trăi în noi înșine, ci în Cristos, în unirea organică cu Domnul.

Trăirea credincioșilor împreună cu Cristos are ca rezultat exprimarea lui Cristos în trăirea lor omenească; aceasta înseamnă să-I dăm lui Cristos preeminența în trăirea noastră omenească.

Deci ar trebui să facem totul în numele Domnului Isus (Col. 3:17); aceasta înseamnă că ar trebui să facem toate lucrurile în Duhul, prin Duhul și în conformitate cu Duhul.

Numele denotă persoana, iar persoana Domnului este Duhul (2 Cor. 3:17). Ca noi să facem lucruri în numele Domnului Isus înseamnă ca noi să acționăm în Duhul; aceasta înseamnă să-L trăim pe Cristos și să-I dăm preeminența în trăirea noastră omenească.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în trăirea noastră omenească. Trăiește-Te prin noi, Doamne Isuse, căci Tu ești chiar viața noastră. Mulțumim Doamne că ne-ai adus într-o uniune organică cu Tine, unde viața Ta devine viața noastră și trăirea noastră devine trăirea Ta. Amin Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău, să fii aprovizionat în interior într-un mod bogat cu tot ceea Tu ce ești și să trăim datorită Ție! Doamne, fii exprimat prin noi! Fie ca să nu fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi, pentru ca El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească!

Trăind viața noastră omenească în unirea organică cu Cristos pentru a-L exprima în trăirea noastră

În Col. 3:12 – 4:16 Pavel vorbește despre problema trăirii sfinților în unirea cu Cristos.

În primul rând, trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră (3:12-15) și să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat (vv. 16-17), și apoi, putem trăi în unire cu Cristos.

A trăi în unire cu Cristos înseamnă că în viața noastră nu suntem despărțiți de El; mai degrabă, rămânem în El la fel cum mlădițele rămân în viță, căci despărțiți de El nu putem face nimic (Ioan 15:1-5).

Tot ceea ce facem separați de Cristos nu are valoare în ochii lui Dumnezeu; dacă suntem despărțiți de Cristosul atotinclusiv care este unit cu noi ca un singur duh, nu putem face nimic.

În omul nostru natural putem face multe lucruri și suntem predispuși să facem multe lucruri chiar și pentru Dumnezeu, dar în ochii lui Dumnezeu, ceea ce contează este ceea ce facem în unirea cu Cristos.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în trăirea noastră și să avem trăirea noastră omenească în unirea organică cu Cristos, pentru ca noi să-L exprimăm.

Dorința lui Dumnezeu este ca El să fie exprimat prin om, adică El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească.

În Col. 3:18 – 4: 1 și Efes. 5:22 – 6:9 vedem relațiile etice ale credincioșilor; acestea nu trebuie să fie realizate ca un act sau ca un lucru pe care ne străduim să facem, ci ar trebui trăite în unirea noastră organică cu Domnul.

În Efeseni, accentul se pune pe nevoia de a avea relații etice pline de duh pentru exprimarea Trupului în viața normală a bisericii.

În Coloseni, accentul este că ar trebui să-L ținem pe Cristos ca Cap și să-L luăm ca viață, având cuvântul Său bogat care să ne locuiască, astfel încât cele mai înalte relații etice să emită din Cristos ca viața noastră pentru a-L exprima.

Fie ca noi să trăim în unire cu Cristos, pentru ca Cristos să fie exprimat prin umanitatea noastră.

Când vom permite păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și să permite cuvântului lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, Îl vom exprima în mod spontan pe Cristos în trăirea noastră omenească.

Religii precum hinduismul, budismul și catolicismul estimează trăirea noastră omenească pe un nivel de jos; ele nu pun accent pe viața de căsnici sau viața de familie corespunzătoare, ci mai degrabă încurajează bărbații să rămână necăsătoriți și să dorească la „să trăiască o viață angelică”.

Dar o astfel de viață îngerească nu-L poate exprima pe Cristos; mai degrabă, Cristos trebuie să fie exprimat prin soți, părinți, soții, copii, stăpâni și sclavi.

Dumnezeu este suveran în aranjarea cu cine ar trebui să ne căsătorim și ce copii să avem, iar prin trăirea de către noi a vieții de familie putem învăța multe lecții valoroase de la Domnul.

Cu toate acestea, este mai ușor să-L trăim și să-L exprimăm pe Cristos în întâlniri decât în acasă la noi, în viața noastră de familie; dar cât de minunat este ca un frate sau o soră să-L exprime pe Cristos în viața lor de căsnicie!

Fie ca să învățăm prin numeroasele experiențe din trăirea noastră omenească, din viața de familie, din viața de muncă și din viața de biserică să-L trăim pe Cristos, să-L exprimăm pe Cristos și să-L manifestăm pe Cristos!

Fie ca să facem toate lucrurile în numele Domnului Isus, fiind una cu El, pentru ca în calitate de soții să ne supunem soților noștri, în calitate de soți să ne iubim soțiile noastre și să nu fim amari împotriva lor, în calitate de copii să ne supunem părinților noștri, în calitate de părinți nu-i întărâtăm la mânie pe copii, și în calitate de sclavi să ne sluji stăpânii în timp la fel cum Îl slujim pe Domnul!

Doamne Isuse, vrem să rămânem în unirea organică cu Tine, pentru ca să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos în viața noastră umană. Îi permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat! Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim viața de zi cu zi în unirea organică cu Domnul, astfel încât să fim una cu El ca El să fie exprimat prin noi. Trăiește-te, Doamne Isuse, prin noi, căci Tu ești chiar viața noastră! Vrem să învățăm să rămânem în Tine și să Te trăim în trăirea noastră omenească, în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină și în viața noastră de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ has the Preeminence in our Human Living when we are One with Him to Express Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în experiențele noastre spirituale

10/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminență în ființa noastră tripartită și în experiențele noastre spirituale; în calitate de cel atotinclusiv și vast, El trebuie să aibă preeminență în ființa noastră în toate lucrurile.

El a intrat în noi pentru a fi viața noastră și El ne infuzează pentru a fi chiar esența dragostei cu care Îl iubim.

În noi înșine nu avem dragoste pentru Domnul, dar când privim la El, când Îl savurăm în cuvântul Său, El infuzează esența Sa iubitoare în noi și generează în noi dragostea cu care Îl iubim.

Cristos trebuie să aibă preeminență în dragostea noastră; este posibil să avem ceva dragoste față de El și față de alții, dar dragostea noastră nu durează prea mult. Trebuie să petrecem timp cu Domnul, să-I permitem să ne iubească și să învățăm să-L iubim.

Chiar și noi frații, trebuie să învățăm să-L contactăm pe Domnul într-un mod afectuos, iubindu-L pe Domnul și fiind iubiți de El, pentru a putea răspunde dragostei Sale.

Îl iubim pe Domnul pentru că El ne-a iubit mai întâi și îi iubim pe ceilalți pentru că Domnul pune dragoste în noi. Dragostea noastră față de Domnul este un răspuns la dragostea Sa față de noi; dragostea Sa este sursa, iar dragostea noastră este cea care primește.

Slavă Domnului, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt (Rom 5:5), iar cu această dragoste îl iubim pe Domnul și îi iubim și pe ceilalți!

Dumnezeu se distribuie pe Sine Însuși ca Duhul în noi, iar atributul Său divin de dragostea vine împreună cu viața Sa pentru a ne determina să avem dragoste autentică.

Ceea ce avem prin naștere este o formă de dragoste – avem virtutea umană a dragostei, care este o „dragostea de tip mănușă” – pare a fi iubire, dar nu este plină de realitate.

Când Îl avem pe Cristos distribuit în noi ca Duh, suntem plini de dragostea Sa; atunci putem să-L iubim pe Dumnezeu, să ne iubim unii pe alții, să iubim biserica, să-i iubim pe sfinți și să-i iubim pe oamenii care nu sunt foarte vrednic de iubit.

Dragostea noastră pentru Domnul trebuie să fie absolută; El vrea să-L iubim din toată inima noastră și El vrea să fie centrul inimii noastre.

Pe de o parte, trebuie să-L urmăm pe Domnul luându-ne crucea, negându-ne sinele și pierzându-ne viața sufletească; pe de altă parte, când vedem acest Cristos atotinclusiv și vast, Îl iubim și suntem infuzați cu dragostea Sa.

În felul acesta Cristos devine preeminent în dragostea noastră și noi Îi dăm primul loc în dragostea noastră.

Când Îi dăm lui Cristos primul loc în dragostea noastră, Îl vom iubi pe El mai întâi; nu-i vom urî pe ceilalți, ci mai degrabă îi vom iubi cu Cristos ca dragostea noastră și îi vom oferi Domnului cea mai înaltă și cea mai bună dragoste.

Îl vom prețui pe Cristos mai presus de munca noastră, de afacerile noastre, de familia noastră, de traiul nostru și de relațiile noastre. Ce Cristos avem!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită, căci El este chiar viața noastră

Dumnezeu a dorit să ne facă de cunoscut care sunt bogățiile gloriei acestei taine printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei (Col. 1:27).

Cristos a devenit nu numai Mântuitorul și Domnul nostru, ci chiar și viața noastră; când viața noastră Cristos se va manifesta, vom fi și noi manifestați cu El în slavă (Col. 3:4).

Ca viață a noastră, Cristos trebuie să devină totul pentru noi în viața noastră de zi cu zi; El ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită.

Cristosul care ne locuiește pe dinăuntru nu este un Cristos mic sau limitat – El este imaginea lui Dumnezeu invizibil, întruparea plinătății lui Dumnezeu și punctul focal al economiei lui Dumnezeu.

El este mai mare și mai larg decât universul, El umple toate lucrurile și El locuiește în noi, așteptând ocazia să se răspândească pe Sine în toată ființa noastră, pentru ca noi să-L trăim.

Fie ca noi să învățăm să-i dăm întregul spațiu din ființa noastră, căci Cristos trăiește în noi și locuiește în noi pentru a fi speranța gloriei pentru noi.

El vrea să fie primul nu numai în universul nostru personal, ci și în ființa noastră tripartită; aceasta înseamnă că Cristos ar trebui să aibă preeminență în trupul nostru, în sufletul nostru și în duhul nostru.

Dumnezeul păcii vrea să ne sfințească în întregime și ca duhul și sufletul și trupul nostru să fie păstrate complete, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos (1 Tes. 5:23). Cristos vrea să ne sfințească saturând și îmbibând toate cele trei părți ale ființei noastre cu El însuși.

El este atât obiectiv cât și subiectiv pentru noi; ne închinăm lui Cristos Cel întronat în ceruri, dar experimentăm, savurăm și ne împărtășim din Cristosul care locuiește în duhul nostru și suntem una cu El într-un mod foarte subiectiv (1 Cor. 6:17; Efeseni 3:17).

Pe de o parte, Cristos este pe tron administrând universul pentru a duce la îndeplinire economia Sa; ca atare, ne închinăm Lui. Pe de altă parte, Cristos ne locuiește pe dinăuntru și este un singur duh cu noi, iar ca atare, noi Îș experimentăm, Îl savurăm și ne împărtășim de El.

El este atât de mare încât universul există în El; universul în continuă expansiune, care este prea mare pentru ca mintea noastră să înțeleagă, este mult mai mic decât Cristos, iar Acesta este porțiunea noastră!

Când Îl vedem pe Cristosul atotinclusiv și realizăm cât de vast, imens și atotinclusiv este El, vom realiza că nici o problemă nu este prea mare pentru El, ci mai degrabă, El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Motivul pentru care încă dorim lucruri bune în pe lângă Cristos este faptul că nu am văzut că El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive; s-ar putea să credem că avem nevoie cutare sau cutare lucru, dar singurul lucru de care avem nevoie este Cristos, Cel atotinclusiv și vast.

Trebuie să fim infuzați, saturați și îmbibați cu Cristosul atotinclusiv, vast și preeminent până când, în experiența noastră, El este totul pentru noi (vezi Col. 2: 16-17; 3:4, 10-11).

Deoarece El este viața noastră, tot ceea ce El are și a obținut și a atins a devenit subiectiv pentru noi; în mod universal, Cristos este vast, dar în experiența noastră, El este viața noastră, ființa noastră (Rom. 8:34, 10).

Cristosul atotinclusiv și vast, care este mai mare decât universul și în Care toată plinătatea este încântată să locuiască – Acesta locuiește în noi pentru a deveni subiectiv pentru noi și El vrea să fie preeminent în ființa noastră tripartită.

Conținutul și elementul constitutiv al ființei noastre ar trebui să fie doar Cristosul atotinclusiv și vast. Ar trebui să-I permitem lui Cristos să ne umple întreaga noastră ființă și să ne înlocuiască cu Sine însuși fiecare aspect al vieții noastre naturale.

Fie ca noi să vedem o revelație a acestui Cristos atotinclusiv și vast și să-I permitem să umple întreaga noastră ființă până când El va înlocui fiecare aspect al vieții noastre naturale cu El însuși!

Voia noastră umană trebuie să se potrivească cu voia divină; acest lucru nu se întâmplă prea des, așa că atunci când vedem voia divină și suntem unul cu Domnul, trebuie să-L rugăm să facă în noi orice vrea El să facă pentru a-și îndeplini scopul.

Trebuie să cooperăm cu Domnul în rugăciune, alegând ca voia Sa să se facă în noi, căci dorința noastră profundă este să Îi facem plăcere și să fim una cu El.

Doamne Isuse, ai preeminență în ființa noastră tripartită. Îți mulțumim că ai intrat în noi pentru a fi viața noastră în mod subiectiv; acum putem experimenta, savura și participa în Cristosul care locuiește în duhul nostru! Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și Cristosul atotinclusiv, vast, și preeminent locuiește în noi! Amin, Doamne Isuse, infuzează-ne, saturează-ne și îmbibă-ne cu Cristosul atotinclusiv, vast, și preeminent până când în experiența noastră vei deveni totul pentru noi! Fie ca conținutul și elementul constitutiv al ființei noastre să fie doar Cristosul atotinclusiv și vast, și fie ca acest minunat Cristos să umple întreaga noastră ființă până când El va înlocui fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine însuși!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în experiențele noastre spirituale – noi suntem una în mod organic cu El

Este o mare capcană ca un credincios să caute experiențe; experiențele nu sunt deloc semnificative decât dacă experiența lui Cristos devine experiența noastră.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-I permitem lui Cristos să aibă preeminența nu numai în ființa noastră tripartită, ci și în experiențele noastre spirituale.

Nu ar trebui să căutăm doar experiențe spirituale, ci, mai degrabă, să-L iubim pe Domnul, să-L căutăm pe Domnul și să dorim să-L experimentăm; apoi, experiența Sa devine experiența noastră, iar aceasta este o adevărată experiență spirituală.

Istoria lui Cristos este experiența unui creștin, iar experiența lui Cristos este istoria creștinului (1 Cor. 1:30; Rom. 6: 3-5; Gal. 2:20; Efes. 2: 5-6).

El a devenit totul pentru noi, căci noi și El suntem uniți în mod organic în duh.

Este de la Dumnezeu că suntem în Cristos Isus, care ne-a devenit înțelepciune de la Dumnezeu – atât dreptate, cât și sfințire și răscumpărare.

Am fost botezați în Cristos și în moartea Sa; am fost înmormântați împreună cu El prin botez, pentru ca la fel cum Cristos a fost înviat din morți, tot așa și noi să umblăm în noutatea vieții, trăind în asemănarea învierii Sale.

Aleluia, am fost crucificați împreună cu Cristos și noi nu mai trăim noi, ci Cristos este Cel care trăiește în noi; iar viața care acum trăim în trup o trăim în credință, în unirea organică cu Cristos pentru ca El să trăiască în noi.

Am fost morți în păcate și ofense, dar Dumnezeu ne-a ridicat împreună cu Cristos și ne-a așezat împreună cu El în Cristos Isus!

Aleluia, istoria lui Cristos este experiența noastră, iar experiența lui Cristos este istoria noastră ca credincioși în Cristos!

Istoria lui Cristos devine experiența și istoria noastră spirituală, deoarece suntem într-o unire organică cu Domnul.

În unirea noastră organică cu Cristos, tot ceea prin care Cristos a trecut a devenit istoria noastră; pur și simplu rămânând în El ca viță, experiențele Sale devin istoria noastră și experiențele noastre de astăzi (Ioan 15:1, 4-5).

În Coloseni, în special, există o serie de fraze care indică experimentarea lui Cristos de către noi, iar acestea ne oferă o imagine completă a experimentării corespunzătoare a lui Cristos.

În Col. 1:27-28 vedem că Cristos este în noi speranța gloriei și trebuie să creștem în El până când vom deveni pe deplin crescuți în Cristos.

În Col. 2:6 vedem că, așa după cum L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, ar trebui să și umblăm în El; pe de o parte, L-am primit, pe de altă parte, ar trebui să umblăm în El, fiind înrădăcinați și fiind zidiți în El.

În v. 8 vedem că ar trebui să fim conformați lui Cristos și să nu lăsăm pe nimeni să ne ducă în captivitate ca pradă prin filosofia sa și înșelăciunea goală, potrivit tradiției oamenilor, conform elementelor lumii și nu în conformitate cu Cristos.

În v. 13 vedem că Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Cristos, iertându-ne toate nelegiurile și în vv. 19-20 vedem că Îl ținem pe Cristos ca și Cap, din care tot Trupul crește cu creșterea lui Dumnezeu.

Aleluia, am fost uniți cu Domnul ca un singur duh, iar El este Cel preeminent in experiențele noastre spirituale, căci experiențele noastre reale sunt de fapt experiența lui Cristos!

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale. Nu dorim să căutăm nicio experiență care este în afară de Tine. Doamne, vrem să Te experimentăm în ceea ce ești și ceea ce ai realizat. Îți mulțumim că ne-ai unit cu Tine ca un singur duh, pentru că în această unire organică ceea ce Tu ești și ai a devenit al nostru! Aleluia, Îl putem experimenta pe Cristos în întruparea Sa, în viața Sa umană, în crucificarea Sa, în moartea Sa, în învierea și înălțarea Sa, deoarece suntem într-o unire organică cu El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ should have Preeminence in our Tripartite Being and in our Spiritual Experiences, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-I dăm lui Cristos preeminența în dragostea noastră prin menținerea dragostei dintâi pentru Domnul

08/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca Cristos să aibă preeminența în noi și ca El să aibă primul loc în universul nostru personal, Cristos ar trebui să aibă preeminența în dragostea noastră (Apoc. 2:4).

De fapt, ori de câte ori nu avem o iubire fierbinte și arzătoare pentru Domnul, intrăm în degradare și dezolare și devastare, dar de fiecare dată când ne exercităm inima pentru a-L iubi și pentru a trata cu orice lucru care ne împiedică dragostea, suntem recâștigați și restabiliți.

În cartea Coloseni vedem cum Cristos este Cel preeminent în administrația lui Dumnezeu și în economia Sa și cum El vrea să fie Cel preeminent și în universul nostru personal.

Este un lucru pentru Cristos să fie preeminent în lucrurile legate de Dumnezeu și de creația Lui, dar este ceva mai subiectiv și practic pentru noi să-I dăm Domnului primul loc în toate lucrurile din experiența noastră de zi cu zi.

Cum putem să-I dăm lui Cristos primul loc în toate lucrurile și cum să-I dăm Lui preeminența în universul nostru personal, adică în tot ceea ce este legat de noi?

Cum poate fi Cristos Cel preeminent în viața noastră de familie, viața de biserică, viața de căsnicie, viața de muncă și viața personală?

Cheia este modul nostru de vedere, viziunea noastră; dacă avem o viziune a preeminenței lui Cristos, viața noastră și viața noastră de biserică vor fi revoluționate, căci ne vom da seama că în toate lucrurile Cristos trebuie să aibă primul loc.

Când Îl vedem pe Cristos ca fiind Cel Preeminent, Îl vom iubi din ce în ce mai mult. Atunci când Îi acordăm atenție, ne concentrăm asupra Sa și Îl iubim, ne vom da pe noi înșine ca să-L savurăm.

Aceasta înseamnă că, atunci când Cristos este preeminent în noi, El va fi primul în toate – nu doar în unele lucruri, ci în toate lucrurile care sunt legate de noi.

Când Cristos are primul loc în noi, rezultatul spontan este acela că vom urî tot ce iese din sine și din carne; vom urî și vom respinge pe toți înlocuitorii lui Cristos care sunt în noi și vom renunța la orice altceva decât Cristos.

Dacă Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, vom arunca toate celelalte distrageri și ne vom concentra doar asupra Lui. Când vom vedea o revelație a preeminenței lui Cristos, vom fi constituiți cu El și vom fi eliberați de orice lucru care-L înlocuiește pe Cristos.

Vom fi eliberați de elementele lumii, gnosticism, misticism, legalism și ascetism; în plus, vom renunța la toate gândurile religioase, toate gândurile morale și etice, toate lucrurile filozofice și chiar tot felul de daruri spirituale.

Vom deveni apoi oameni care se potrivesc cu Dumnezeu, avându-L pe Cristos și numai pe Cristos ca fiind Cel preeminent în toate. Fie ca să vedem preeminența lui Cristos și să-I dăm primul loc în toate lucrurile!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în dragostea noastră, prin menținerea și dezvoltarea dragostei noastre dintâi pentru Domnul

Conform cu Apoc. 2:4, primul semn că degradarea începe este că pierdem dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Cristos trebuie să aibă preeminență în toate lucrurile, inclusiv în dragostea noastră; pentru că dragostea este un lucru mare, Cristos trebuie să fie preeminent în ea.

A da Domnului primul loc în toate lucrurile înseamnă a-L iubi cu dragostea dintâi; trebuie să menținem și să dezvoltăm prima noastră dragoste pentru Domnul.

În viața de căsnicie și în viața noastră creștină avem nevoie de aceste două lucruri – dezvoltarea și menținerea dragostei noastre pentru Domnul.

Natura unei relații de dragoste este aceea că are nevoie de întreținere – nu o putem ignora, trebuie să menținem dragostea.

De asemenea, dragostea trebuie să fie progresivă; mereu merge înainte. Aceasta înseamnă că în fiecare zi trebuie să ne menținem dragostea pentru Domnul.

În viața noastră de căsnicie nu putem uita să-i spunem soțului sau soției noastre că îl / o iubim; nu putem spune, Ți-am spus „Te iubesc” ieri sau săptămâna trecută și de atunci nu s-a schimbat nimic! Mai degrabă, trebuie să ne dezvoltăm și să ne menținem relația de dragoste.

În mod similar, trebuie să Îi dăm Domnului preeminența în dragostea noastră prin menținerea și dezvoltarea dragostei noastre pentru El; acest lucru vine în principal prin petrecerea timpului nostru cu El.

Orice lucru iubim este lucrul pe care toată inima noastră și chiar întreaga noastră ființă sunt focusate și ocupate și chiar deținute de acesta (vezi 1 Tim. 6:10; 2 Tim. 3:2-4; 4:8; Tit 1:8).

Pentru ca Cristos să aibă primul loc în dragostea noastră înseamnă că ne fixăm întreaga noastră ființă – duh, suflet și trup, împreună cu inima, sufletul, mintea și puterea noastră – absolut pe El, adică să lăsăm ca întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El, astfel încât El să devină totul pentru noi iar noi suntem una cu El practic în viața noastră de zi cu zi.

Aceasta înseamnă să-i oferim lui Cristos preeminența în dragostea noastră.

Conform cu ceea ce Biblia spune, în special în 1 și 2 Timotei și în conformitate cu experiența noastră, putem fi iubitori de multe lucruri diferite.

Poate că nu toți iubim aceleași lucruri, dar există tot felul de lucruri pe care le iubim; și trebuie să permitem ca dragostea noastră pentru Cristos să devină preeminentă asupra tuturor acelor lucruri.

În 2 Tim. 3:2-4 vedem că putem fi iubitori de sine, iubitori de bani sau iubitori de plăcere; acestea trei merg împreună și ne împiedică să fim iubitori de Dumnezeu.

În 2 Tim. 4:8 Pavel a spus că el iubește arătarea Domnului. În 2 Tim. 4:10 Dima l-a abandonat pe Pavel, iubind epoca prezentă. Cristos trebuie să fie preeminent în dragostea noastră.

Trebuie să biruim dragostea față de epoca prezentă, iubirea de bani, iubirea de sine și iubirea de plăcere.

Cum facem asta? Doar iubindu-L pe Cristos. Când Îl iubim, ne dăm seama că El este mai bun decât toate celelalte lucruri; ne dăm seama că ne pierdem timpul când suntem în celelalte lucruri, căci Cristos este cu atât mai bun!

Faptul dacă avem o zi de glorie în victoria bisericii sau în zilele grele ale declinului bisericii depinde de ce fel de dragostea avem (Apoc. 2:4; 2 Tim. 3:2-4).

Declinul bisericii începe cu pierderea dragostei dintâi pentru Domnul.

În propria noastră viață creștină, imediat ce încetăm să ne menținem și să ne dezvoltăm dragostea pentru Domnul, ceea ce se întâmplă este declinul și degradarea; imediat ce Îl iubim, există recâștigare.

Dragostea noastră pentru Domnul ar trebui să fie absolută; nu ar trebui să iubim pe nimeni sau nimic mai presus de El (Mat. 10:37-39).

Domnul nu vrea 50% din dragostea noastră sau chiar 90%; El vrea 100%.

În Mat. 10 El spune că cel care iubește tatăl sau mama mai presus de El nu este vrednic de El; chiar și în relațiile noastre intime, trebuie să-i dăm Domnului preeminența.

Îl iubim pe Domnul pentru că El ne-a iubit mai întâi, infuzându-Și esența Sa iubitoare întru și generând în noi dragostea cu care Îl iubim (1 Ioan 4:19, 8, 16).

Cum Îl putem iubi pe Domnul? Nu este din noi înșine sau prin noi înșine, ci în dragostea care El Însuși distribuit întru noi.

De fiecare dată când venim la Domnul în cuvântul Său, pentru a petrece timp cu El, în timp ce Îl contactăm într-un mod intim și afectuos, suntem infuzați de El Însuși ca dragostea și Îi dăm preeminența în dragostea noastră.

Doamne Isuse, Te iubim. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Fii preeminent în ființa noastră, în inima noastră și în tot ceea ce este legat de noi. Doamne, vrem să menținem și să dezvoltăm dragostea noastră dintâi față de Tine, petrecând mult timp cu Tine în cuvântul Tău, întorcându-ne inima către Tine și exersându-ne duhul pentru a auzi vocea Ta. Dragă Doamne Isuse, Te iubim! Ne dăm pe noi înșine doar să Te iubim. Ne fixăm întreaga noastră ființă cu inima, mintea, sufletul și puterea noastră, absolut pe Tine, pentru a putea fi ocupați și posedați de Tine!

Suntem mântuiți de degradare și dezolare dându-I lui Cristos preeminența în dragostea noastră

Cauza pustiirii templului lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, nu a fost doar pentru că copiii lui Israel erau răi și păcătoși; mai degrabă, adevăratul motiv a fost că ei nu I-au dat lui Dumnezeu primul loc.

Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, nu-L înălțăm pe Cristos și nu-I dăm preeminența în toate lucrurile, cădem în pustie și degradare.

Eșecul nostru de a-I da lui Cristos preeminența, eșecul nostru de a-L onora și de a-L înălța, este cauza reală a faptului că devenim păcătoși și răi. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim mântuiți de degradare și pustiire, dându-i lui Cristos preeminența în toate lucrurile, în special în dragostea noastră!

Atunci când Îl apreciem și Îl înălțăm în mod corespunzător pe Cristos și de fiecare dată când îi dăm lui Cristos preeminența prin faptul că-L înălțăm până la cel mai înalt grad, suntem restaurați și aduși într-o adevărată trezire.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îi dăm primul loc în toate.

Dumnezeu i-a acordat lui Cristos locul cel mai înalt din univers, poziția cea mai înaltă, poziția de preeminență (Psa. 80:17); în experiența noastră, intrăm pe calea restaurării ori de câte ori îl înălțăm pe Cristos.

Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, Îl înălțăm pe Cristos și Îi dăm primul loc în toate lucrurile, va exista restaurare și trezire.

Dacă viața noastră de biserică este oarecum rece și veche și dacă dorim să avem o trezire în biserică, trebuie să ne exersăm să-I dăm preeminența lui Cristos, recunoscându-L ca fiind Cel care este la dreapta lui Dumnezeu. Când chemăm o asemena persoană, suntem restabiliți și treziți! Amin!

În viața noastră privată, în viața de căsnicie, în viața de familie și în viața de biserică, Cristos trebuie să fie înălțat și doar Lui trebuie să-I dăm preeminența în toate lucrurile! Când Îl înălțăm pe Cristos în fiecare aspect al vieții noastre, va fi restaurare peste tot!

Iar când ieșim să vorbim Evanghelia altora, trebuie doar să le spunem că Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit om, a murit pe cruce pentru păcatele lor, a înviat și S-a înălțat la dreapta lui Dumnezeu în ceruri și acum trebuie să-L cheme!

Ori de câte ori un păcătos îl cheamă pe Domnul Isus, el Îl înalță pe Cristos și acel păcătos este regenerat. Ca oameni regenerați, trebuie să ne adunăm în întrunirile bisericii și să-L înălțăm pe Cristos, să-L lăudăm, să-I cântăm și să strigăm laudele Lui!

Nu ar trebui să fim tăcuți, ci trebuie să ne exercităm dreptul nostru spiritual de a-L înălța pe Cristos! Cu toții ar trebui să cântăm laudele Sale și cu toții ar trebui să ne exersăm atât inima pentru a-L iubi pe El cât și duhul nostru pentru a-L înălța!

Aleluia! Cu cât Îl înălțăm mai mult pe Cristos și Îi dăm preeminența în dragostea noastră și în orice lucru, cu atât vom fi înviorați și restabiliți.

Doamne Isuse, Tu ești la dreapta lui Dumnezeu. Tu ai preeminența în viața noastră privată, în viața de familie, în viața noastră de căsnicie și în viața noastră de biserică. Doamne Isuse Hristoase, Te înălțăm! Te lăudăm! Tu ești omul de la dreapta lui Dumnezeu și Tu ai cea mai înaltă poziție din univers! Aleluia, chiar dacă omul L-a respins pe Cristos și L-a pus pe cruce, Dumnezeu L-a înviat din morți și L-a așezat la dreapta Maiestății Sale în ceruri! Slavă Domnului Isus Cristos!