mărturia lui Isus

Cristos ne va satisface, ne va păstori, ne va adăposti, ne va hrăni și ne va șterge lacrimile!

17/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Mărturia lui Isus este marea mulțime care atât în eternitate, cât și acum savurează păstorirea și grija Domnului; în special, nu vom mai flămânzi și nu vom mai avea sete; soarele aprins și căldura arzătoare nu ne vor mai lovi; Mielul ne va păstori și ne va călăuzi și El ne va șterge lacrimile.

Amin, Doamne, ne deschidem astăzi păstoririi Tale. Vrem să savurăm toate binecuvântările de a fi poporul Tău, cei aflați sub păstorirea Ta. Îți mulțumim că ești hrana și băutura noastră pentru a ne potoli setea și foamea. Îți mulțumim că ești acoperirea noastră împotriva căldurii. Îți mulțumim că ești Mielul care ne păstorește și ne călăuzește spre izvoarele apelor vieții. Amin, Doamne, șterge Tu orice lacrimă din ochii noștri! Amin!

Săptămâna aceasta am savurat Martorul credincios al lui Dumnezeu (Cristos) pentru mărturia lui Isus. Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu, căci El este mărturia și expresia lui Dumnezeu.

Apoi, mărturia lui Isus, așa cum se vede în cartea Apocalipsa, sunt cele șapte lampadare de aur. Lampadarul de aur ne arată semnificația Dumnezeului Triunic, iar în practică astăzi, biserica este mărturia lui Isus, realizarea și expresia deplină a Dumnezeului Triunic.

Ceea ce este special la lampadarele de aur este că sunt identice, strălucesc cu Dumnezeu ca lumină și Îl exprimă pe Dumnezeu. Fie ca noi să rămânem în savurarea și experimentarea lui Cristos astăzi și fie ca noi să rămânem sub strălucirea Domnului.

O, cât de mult avem nevoie de strălucirea Domnului. În îndurarea Lui, El strălucește asupra noastră și, dacă cooperăm cu Domnul deschizându-ne către El și fiind goliți, putem străluci cu El ca lumină a noastră.

Mai mult, mărturia lui Isus este marea mulțime văzută în Apocalipsa 7; această mare mulțime este întregul Trup al celor răscumpărați de Dumnezeu, care au fost răpiți la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului.

Astăzi putem savura binecuvântările Domnului și, pentru eternitate, vom savura toate binecuvântările sub păstorirea Domnului. El ne păstorește astăzi și ne va păstori pentru eternitate cu toate binecuvântările spirituale în locurile cerești și în Cristos, căci chiar și astăzi putem savura binecuvântările Sale.

Chiar dacă trecem prin necazuri, ne deschidem Domnului, ne spălăm hainele în sângele Mielului și îl biruim pe vrăjmaș și mergem mai departe în Domnul. Suntem cei care ieșim din necaz cu ramuri de palmier în mâini, căci suntem victorioși asupra necazului. Învățăm astăzi să-L slujim pe Domnul, în pregătirea slujirii noastre către El pentru eternitate! Amin!

Nu vom mai flămânzi și nu vom mai înseta: Cristos ne satisface ca apă vie și pâine vie!

În Apocalipsa 7:16 vedem promisiunea Domnului că, în calitate de marea mulțime, nu vom mai flămânzi și nu vom mai înseta. Ce promisiune este aceasta! Astăzi poate că flămânzim și însetăm, dar pentru eternitate nu vom mai flămânzi și nu vom mai înseta!

A flămânzi și a înseta înseamnă a avea o speranță care nu este încă satisfăcută; nu înseamnă doar a flămânzi și a înseta fizic, ci a avea o dorință sau o speranță care nu este încă satisfăcută sau împlinită (vezi Ioan 6:35).

Astăzi flămânzim și însetăm după multe lucruri și avem speranțe și dorințe care nu sunt încă satisfăcute. Dar Domnul promite că pentru eternitate nu vom mai flămânzi și nu vom mai înseta! Slavă Domnului!

Aceasta nu este doar o promisiune pentru viitor, ci și ceva pe care putem savura astăzi. Dacă venim la Domnul cu exersarea duhului nostru, dacă venim la El în cuvântul Său, El este pâinea vieții pentru noi și nu vom mai flămânzi niciodată. El ne potolește foamea, căci El este pâinea vieții.

Iar dacă bem apa pe care ne-o dă El, nu vom mai înseta niciodată, căci apa pe care ne-o dă El va deveni în noi un izvor de apă care țâșnește în viața eternă (Ioan 4:14).

Astăzi, în viața noastră de zi cu zi, putem veni la Domnul și să-I chemăm Numele, deschizându-ne Lui din adâncul ființei noastre, astfel încât să putem fi satisfăcuți. Cristos promite tuturor celor care cred în El că vor fi satisfăcuți și vor primi o viață satisfăcătoare.

În lume ni se oferă mâncare și băutură, dar acestea nu ne satisfac. Nu ne putem satisface pe noi înșine; Cristos ne poate satisface, căci El devine satisfacția noastră. Lumea și tot ce are ea de oferit ne pot satisface doar temporar; suntem satisfăcuți doar pentru moment, dar nu ne poate satisface pentru eternitate.

Dar slavă Domnului, odată ce venim la Domnul și bem și mâncăm din El, când ne împărtășim din Cristos ca pâine vie și apă a vieții, nu ne va fi niciodată sete și nu ne va fi niciodată foame.

Aceasta este promisiunea Domnului și ne bazăm pe cuvântul Lui; El promite că oricine bea din El nu va înseta niciodată veșnic și cine Îl mănâncă ca pâine a vieții nu va fi niciodată flămând (vv. 13-14). Aleluia!

Odată ce Îl mâncăm pe Domnul, suntem satisfăcuți! Odată ce-L bem ca pe apa vie, nu ne va mai fi niciodată sete! Da, tot ne va fi sete, dar putem continua să venim la El ca să-L mâncăm și să-L bem!

A-L contacta pe Dumnezeu Duhul în duhul nostru înseamnă a bea apa vie, iar a bea apa vie înseamnă a-I aduce o adevărată închinare lui Dumnezeu (vv. 23-24).

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești atât de disponibil pentru noi ca pâine vie și apă vie. Amin, Doamne, ne este foame și ne este sete. Venim la Tine astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău. Ne exersăm duhul pentru a chema Numele Tău. O, Doamne Isuse, avem o dorință interioară, o speranță, care nu este satisfăcută; venim la Tine să bem din Tine și să Te mâncăm ca pâinea vie! Aleluia, toți cei care cred în Domnul Isus vor fi satisfăcuți și-L vor primi ca viața lor satisfăcătoare! Amin, Doamne, Te contactăm ca Duh în duhul nostru pentru a bea apa vie! Umple-ne astăzi. Saturează-ne în interior. Astâmpără-ne setea și potolește-ne foamea!

Mielul-Dumnezeu de pe tron ne va umbri – soarele și căldura nu ne vor lovi!

O altă promisiune a Domnului pentru eternitate este că noi, ca trup al celor răscumpărați ai Săi, nu vom fi afectați de soarele aprins și de căldura arzătoare (Apocalipsa 7:16). Astăzi soarele poate fi atât de fierbinte și, în multe locuri, există căldură arzătoare.

Unii oameni numesc asta încălzire globală, iar alții trăiesc cu ea zi și noapte; uneori soarele este atât de strălucitor și căldura este atât de puternică încât nu poți sta afară prea mult timp. Domnul promite că soarele aprins și căldura arzătoare nu ne vor lovi. Slavă Domnului!

Mielul-Dumnezeu care stă pe tron ne va umbri, umbrindu-ne cu Sine Însuși (Apocalipsa 7:15-16). A fi sub soarele aprins și căldura arzătoare se poate referi și la necazurile, încercările și suferințele noastre.

Uneori vremea este frumoasă afară sau suntem înăuntru, așa că nu suntem afectați de căldura fizică și de soare, dar în interior suferim și suntem sub multă presiune. Am putea avea un spin în carne și Îl putem ruga pe Domnul să-l îndepărteze de la noi. Poate exista o problemă în mediul nostru, o anumită situație presantă și un anumit mediu dureros, iar noi ne aflăm sub „căldura arzătoare” și „soarele aprins”.

Chiar și astăzi Îl putem savura pe Domnul care ne umbrește, ca o umbrelă mare. Ne putem bucura de umbra Domnului în timp ce trăim o viață ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Există un fel de viață care se află sub umbra lui Dumnezeu – este o viață ascunsă în Dumnezeu (Psalmul 36:7-9; Efeseni 6:17; Ps. 91:1; 17:8; 57:1; Rut 2:12).

Cristos, ca Iehova și totodată ca om, este Împăratul care îngrijește și acoperă poporul lui Dumnezeu. Cristos este Împăratul care domnește și un om care este ca un refugiu împotriva vântului și un acoperământ împotriva furtunii. El este ca niște izvoare de apă într-un loc uscat și ca umbra unei stânci uriașe într-un pământ pustiu (Isaia 32:1-2).

Fie ca noi să venim la El în toate problemele noastre, în mediile noastre care ne presează și în situațiile noastre de suferință și fie ca noi să-L savurăm ca fiind Cel care ne umbrește și care este refugiul nostru. Fie ca noi să-L experimentăm ca fiind Cel care ne umbrește și al cărui har este suficient în toate situațiile noastre.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru promisiunea Ta de a fi cu noi în toate suferințele, situațiile care ne presează și necazurile noastre. Ne deschidem Ție. Vrem să Te savurăm. Fie ca viața noastră să fie ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Fie ca noi să rămânem în duhul nostru contopit, uniți cu Tine ca un singur duh. Amin, Doamne, alergăm la Tine și ne ascundem în Tine de toate presiunile și suferințele. Acoperă-ne. Umbrește-ne. Protejează-ne. Îți mulțumim că ești Împăratul care ne hrănește, are grijă de noi și ne acoperă! Îți mulțumim că ești refugiul nostru de vânt și un acoperământ de furtună. Venim la Tine ca să Te savurăm ca fiind izvoarele de apă într-un loc uscat. Te savurăm ca fiind realitatea umbrei unei stânci mari într-un pământ pustiu. Amin, Doamne, harul Tău ne este de ajuns!

Mielul care este în mijlocul tronului ne va păstori și ne va călăuzi la izvoarele apelor vieții!

În veșnicie, Domnul promite că Mielul care este în mijlocul tronului ne va păstori și ne va călăuzi la izvoarele apelor vieții (Apocalipsa 7:17). Aleluia! El ne păstorește astăzi și ne va păstori în veșnicie. Domnul este Păstorul nostru și nu ducem lipsă de nimic (Psalmul 23:1).

Păstorirea include hrănirea și, de asemenea, îngrijirea cu drag, iar sub păstorirea Domnului, nu ne va lipsi nimic. Am putea încerca să ne îmbunătățim, dar acest lucru nu funcționează.

Am putea încerca să ne asigurăm niște hrană pentru noi înșine, dar acest lucru nu ne satisface. Avem nevoie de un Păstor. Suntem ca niște miei, iar El este Păstorul nostru. Avem nevoie de Domnul ca Păstor al sufletelor noastre. Putem savura păstorirea Lui astăzi.

Când venim la El, indiferent de condiția noastră, indiferent cât de jos am fi, El este Păstorul nostru. El ne hrănește tot timpul. El hrănește mieii cu experiența Sa de Miel al lui Dumnezeu, care este pe tronul lui Dumnezeu în și pentru casa lui Dumnezeu (Psalmul 23:2-6; Apocalipsa 22:1).

El este ca o găină mare care ne ascunde sub aripile Sale și în El suntem în siguranță; El ne păstorește și se asigură că suntem bine îngrijiți. Putem veni la Domnul, putem fi în locul secret al Celui Preaînalt și putem rămâne la umbra Celui Atotputernic (Psalmul 91:1).

El ne izbăvește de multe pericole. El ne adăpostește. El are izvoarele vieții (Psalmul 87:7) și există un râu de apă a vieții care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului (Apocalipsa 22:1).

Nu doar pentru veșnicie, ci chiar și astăzi, putem veni la Domnul și putem savura păstorirea Lui. El ne conduce în prezența Lui, ne păstorește și noi Îl savurăm, având sufletul nostru în odihna și pacea Lui.

Nu ne putem niciodată îmbunătăți; avem nevoie de un Păstor care să ne hrănească tot timpul. Ce bucurie odihnitoare este aceasta! Aceasta este binecuvântarea noastră de astăzi și aceasta va fi binecuvântarea noastră de care ne vom bucura pentru veșnicie!

Pentru veșnicie, vom fi păstoriți la izvoarele apei vieții de către Mielul de pe tron și Îl vom mânca ca pomul vieții și vom bea apa vieții care curge din tronul lui Dumnezeu! El ne face să ne culcăm și să ne odihnim. El ne restaurează sufletul. Ce Păstor minunat avem!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție ca Păstor al sufletului nostru. Îți mulțumim că ești bunul nostru Păstor. Te iubim și venim la Tine pentru a savura minunata Ta păstorire. Călăuzește-ne, Doamne, la izvoarele de apă a vieții. Înviorează-ne sufletul. Eliberează-ne de multe primejdii. Adăpostește-ne. Acoperă-ne. Hrănește-ne. Ne deschidem astăzi îngrijirii Tale cu drag și hrănirii Tale. Aleluia, sub păstorirea lui Cristos, nu vom duce lipsă de nimic! Slavă Domnului, chiar dacă nu ne putem niciodată îmbunătăți, îl avem pe Cristos ca Păstor al sufletului nostru care să ne hrănească tot timpul! Ne deschidem astăzi minunatei Tale păstoriri!

El va șterge orice lacrimă din ochii noștri

Apocalipsa 7:17 spune că Cristos va șterge orice lacrimă din ochii noștri; acesta este ceva ce El va face pentru veșnicie. Astăzi avem multe lacrimi. Plângem, căci sufletul nostru nu este satisfăcut, suferim și multe necazuri sunt porția noastră. În această epocă, lacrimile sunt ceva obișnuit pentru noi.

Domnul, însă, spune că El pune lacrimile noastre în burduful lui Dumnezeu (Psalmul 56:8). El are grijă de noi, ne iubește și pune lacrimile noastre în burduful Său. Cât de prețios este acest lucru!

Chiar și Domnul Isus a plâns când era pe pământ. A plâns lângă mormântul lui Lazăr, a plâns în drum spre Ierusalim și a plâns în Ghetsimani (Evrei 5:7). Lacrimile sunt inevitabile în această epocă. Dar slavă Domnului, lacrimile noastre sunt puse în burduful lui Dumnezeu și consemnate în cartea Lui (vezi Fapte 20:19, 31; Psalmul 56:8; comp. cu Maleahi 3:16).

Dar în epoca următoare și pentru veșnicie, deoarece Mielul ne hrănește cu ape ale vieții pentru satisfacția noastră, apa lacrimilor este ștearsă (vezi Ieremia 9:1; 2:13; comp. cu 15:16; Plângeri 3:21-25, 55-56). Aceasta este promisiunea Sa pentru veșnicie. Slavă Domnului că zilele de întristare și lucrurile care ne întristează nu vor dura. Amin!

Lumea trece, iar noi suntem binecuvântați să bem din Dumnezeul Triunic curgător până când vom deveni totalitatea vieții eterne, Noul Ierusalim (Ioan 4:14).

Aceasta este o binecuvântare de care ne vom bucura pentru veșnicie. Astăzi avem tristețe și lacrimi și putem bea râul apei vieții; însă putem fi mângâiați că într-o zi tristețile noastre vor trece și vom bea pentru veșnicie din Dumnezeul Triunic curgător!

Astăzi nu putem evita lacrimile, dar credem în cuvântul lui Dumnezeu, suntem satisfăcuți, savurăm ocrotirea lui Dumnezeu și suntem sub păstorirea Domnului. Aleluia!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Îți mulțumim pentru grija Ta iubitoare față de noi. Credem în promisiunea Ta că vei șterge orice lacrimă din ochii noștri! Amin, Doamne, deși lacrimile sunt inevitabile în această epocă, Tu le pui în burduful Tău și le notezi în cartea Ta. Îți mulțumim pentru grija și dragostea Ta față de noi. Adapă-ne, Doamne dragă, cu apele vieții pentru satisfacția noastră, până când apa lacrimilor este ștearsă! Credem în Tine și ne bazăm pe cuvântul Tău. Fii satisfacția noastră. Adăpostește-ne. Păstorește-ne. Vrem să Te savurăm astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ will Satisfy us, Shepherd us, Shelter us, Feed us, and Wipe away our Tears, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Mărturia lui Isus este marea mulțime și suntem pregătiți să-L slujim pe Dumnezeu

16/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Mărturia lui Isus este marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeu în templu și care a fost răpită la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului cu toate binecuvântările spirituale din ceruri și în Cristos, pe care le putem savura astăzi; am fost răscumpărați prin sângele Domnului, trecem prin necaz și ieșim victorioși și ne spălăm hainele în sângele Mielului astăzi! Aleluia!

În cartea Apocalipsa vedem câteva tipuri reprezentative ale bisericii ca mărturie a lui Isus; primul este lampadarele de aur, care sunt de aur prin natură, strălucesc în întuneric și sunt identice unele cu altele. Aleluia!

În primul rând, lampadarul de aur îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic care este realizat și exprimat ca biserici, iar bisericile sunt mărturia lui Isus. Apoi, lampadarul este făcut din aur, care este bătut împreună; această batere a aurului semnifică experimentarea suferințelor lui Cristos de către noi.

Trecem prin multe lucruri în mediul nostru și avem multă suferință. Pe măsură ce ne deschidem Domnului în toate aceste lucruri, câștigăm mai mult din Cristos și suntem „bătuți” în lampadarul de aur.

Pe măsură ce ne coordonăm cu sfinții pe care Domnul i-a pus alături de noi, rugându-ne și având părtășie împreună, suntem zidiți împreună în mărturia strălucitoare a Domnului.

În toate dificultățile și încercările noastre, fie ca noi să-L întâlnim pe Domnul ca marea lumină, astfel încât chiar și suferințele noastre să ne ajute să câștigăm mai mult din Cristos.

Fie ca noi să avem o viziune a Cristosului glorios ca Fiu al Omului umblând în mijlocul nostru și fie ca noi să-L cunoaștem pe Cel care umblă printre bisericile locale.

El este Cel care trăiește în vecii vecilor – El trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi. El apare chiar acum înaintea feței lui Dumnezeu pentru noi și El nu ne va dezamăgi niciodată și nu ne va părăsi. Ce Cristos minunat avem!

Dacă doar privim la El, privim fața Lui și Îi permitem să ne privească cu cei șapte ochi ai Săi, suntem infuzați cu El, suntem curățiți de orice nu este de la El și rămânem sub strălucirea Lui.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou pentru îndurarea Sa, căci iluminarea stă în îndurarea lui Dumnezeu. Când Îl atingem pe Domnul, când atingem îndurarea Sa, primim lumina Sa, iar arătarea Sa este viziunea noastră.

Avem nevoie de strălucirea Domnului în fiecare zi; trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Lui, să ne deschidem Domnului, să ne punem capăt nouă înșine, să nu ne certăm cu lumina și să trăim continuu în lumină, astfel încât să putem fi sub strălucirea Domnului și să-L facem să strălucească prin noi.

Mărturia lui Isus este marea mulțime răscumpărată din fiecare neam și victorioasă prin necaz

În Apocalipsa, capitolul 7, vedem un alt tip reprezentativ al mărturiei lui Isus – marea mulțime din fiecare neam și din toate semințiile, popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe și cu ramuri de palmier în mâini (v. 9).

Mărturia lui Isus este marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeul în templu; ei sunt întregul trup al celor răscumpărați de Dumnezeu, care au fost răpiți la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului cu toate binecuvântările spirituale din ceruri și în Cristos pe care le putem savura astăzi (vezi Apocalipsa 7:9-17; Efeseni 1:3; Galateni 3:14; Gen. 12:2; comp. cu Apocalipsa 21:3-4; 22:3-5; Isaia 49:10).

Toți aceștia au trecut prin necaz; ei ies din necazul cel mare, ceea ce nu se referă la perioada necazului cel mare, ci la faptul că au trecut prin necaz. Biserica a trecut prin necazuri mari în toate epocile și chiar și astăzi.

Lumea persecută biserica (Ioan 16:33) și oriunde s-ar afla biserica, va exista întotdeauna un anumit grad de persecuție.

În Apocalipsa 7:14, ni se spune că marea mulțime a ieșit din necazul cel mare; versetul 9 menționează că ies într-un mod victorios, căci țin ramuri de palmier în mâini. Slavă Domnului!

Toți păcătoșii iertați de Dumnezeu, toți cei răscumpărați de Dumnezeu, vor fi în cele din urmă răpiți la cer și vor savura binecuvântarea Domnului.

Marea mulțime este formată din cei care au fost răscumpărați cu sângele Mielului din fiecare neam, seminție, popor și limbă pentru a fi constituenții bisericii (Apocalipsa 7:9a; 5:9; Romani 11:25; Fapte 15:14, 19; 1 Corinteni 6:19-20).

Aceștia suntem noi, toți credincioșii în Cristos, care am fost răscumpărați de Cristos și acum facem parte din biserică. Suntem din fiecare neam, din fiecare seminție, din fiecare popor și din orice limbă. Am fost cumpărați cu sângele Mielului și Îl proclamăm pe Cristos.

Trecem prin necaz, ieșim din necazul cel mare și ne spălăm hainele în sângele Mielului pentru a le face albe (Apocalipsa 7:14).

Nu am fost doar răscumpărați prin sângele Mielului; ne spălăm hainele în sângele Mielului pentru a veni înaintea Domnului și a ne împărtăși din toate bogățiile și binecuvântările Sale!

Pe măsură ce trecem prin necazuri, experimentăm suferințe, persecuții și necazuri și este posibil să ni se păteze hainele. Viața noastră de zi cu zi, comportamentul nostru și acțiunile și faptele noastre pot să nu fie drepte, dar putem aplica sângele prețios al lui Cristos.

Ne dăm seama că sângele prețios al lui Cristos răspunde înaintea lui Dumnezeu la toate acuzațiile diavolului împotriva noastră și ne dă victoria asupra lui (Apocalipsa 12:11). Când aplicăm sângele lui Cristos, pe de o parte, suntem spălați și curățiți, iar pe de altă parte, vrăjmașul este învins!

Datorită Cristosului răscumpărător, o fântână de sânge e deschisă pentru toate păcatele și impuritățile noastre (Zaharia 13:1; Ioan 19:34), putem fi sub acel sânge, și putem fi spălați de toate petele noastre de vinovăție (Imnuri, #1006, strofa 1). Slavă Domnului!

De asemenea, ne putem ridica pentru a umbla în lumina lui Dumnezeu, chiar mai presus de lume și păcat, cu o inimă înnoită și haine albe, căci Îl avem pe Cristos întronat în noi (Imnuri 1010, strofa 3).

Slavă Domnului că El a murit pentru noi pe cruce ca Mielul lui Dumnezeu și acum ne putem cufunda sub acel sânge și pierde toate petele noastre de vinovăție. El ne spală, ne curăță și mergem mai departe cu El într-o viață nouă, iar vrăjmașul este învins! Slavă Domnului!

A ne spăla hainele înseamnă a ne păstra conduita curată prin spălarea sângelui Mielului. Dacă facem aceasta, avem dreptul să ne apropiem de Dumnezeu și să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții și să intrăm în cetatea vieții ca domeniu al binecuvântărilor lui Dumnezeu (1 Ioan 1:7; Apocalipsa 22:14).

Mărturia lui Isus este marea mulțime a celor răscumpărați de Dumnezeu care ies din necaz și stau înaintea tronului lui Dumnezeu și înaintea Mielului cu ramuri de palmier în mâini. Ramurile de palmier semnifică victoria noastră asupra necazului, pe care l-am îndurat pentru Domnul (Ioan 12:13; Exod 15:27).

Faptul că au ramuri de palmier în mâini este, de asemenea, un semn de satisfacție prin faptul că sunt udați.

Pe partea negativă, trecem prin multe necazuri; chiar dacă suntem un popor al bucuriei, un popor care Îl savurează pe Domnul și își exersează duhul pentru a se împărtăși din Dumnezeu cu bogățiile Sale în duh; pe partea fizică, suntem un popor care suferă.

Dar slavă Domnului, într-o zi vom ieși triumfători din necazul cel mare și vom sta înaintea Mielului cu ramuri de palmier în mâini! Cel care stă pe tron va locui peste noi, umbrindu-ne cu Sine Însuși ca fiind Cel întrupat în Cristos (Ioan 1:14).

Și nu ne va mai fi sete, nici nu ne va mai fi foame, căci Mielul care este în mijlocul tronului ne va păstori și ne va călăuzi la izvoarele apelor vieții.

În Dumnezeul Triunic, ca templu al lui Dumnezeu, Îl vom sluji zi și noapte pentru a-L savura ca sărbătoare veșnică a tabernacolelor și pentru a înflori în viață precum palmierul (Apocalipsa 7:15a; 3:12; Lev. 23:40; Neemia 8:15; Psalmul 92:12-13; Ioan 7:2, 37-39; Romani 1:9; Coloseni 2:19). Slavă Domnului, ce destin glorios avem!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne faci mărturia Ta astăzi. Aleluia, suntem marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeu în templu! Slavă Domnului, chiar dacă astăzi trecem prin greutăți, dificultăți, persecuții și necazuri, într-o zi vom ieși din fiecare necaz și vom sta înaintea tronului lui Dumnezeu și a Mielului cu ramuri de palmier în mâini! Amin, Doamne, venim la Tine astăzi; ne spălăm hainele în sângele Mielului. Curăță-ne și spală-ne din nou astăzi. Îți mulțumim că ne-ai cumpărat cu sângele Mielului din fiecare neam, trib, popor și limbă pentru a fi constituenții bisericii! Amin, Doamne, ne spălăm hainele și le albim în sângele Mielului astăzi! Slavă Domnului, sângele lui Isus ne spală, ne curăță și, de asemenea, răspunde înaintea lui Dumnezeu la toate acuzațiile diavolului împotriva noastră, dându-ne victoria asupra lui! Amin, Doamne, ne spălăm hainele, mâncăm din pomul vieții și intrăm pe porți în cetate pentru a savura binecuvântările eterne ale lui Dumnezeu!

Slujirea noastră în timp de astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate: primirea lui Dumnezeu, savurarea lui Dumnezeu și distribuirea lui Dumnezeu reprezintă slujirea noastră!

Care este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu? Cum putem învăța să-L slujim pe Dumnezeu? Pentru eternitate, Îl vom sluji pe Dumnezeu; cum învățăm să-L slujim pe Dumnezeu? Mulți cred că făcând multe lucrări exterioare pentru Dumnezeu învățăm să-L slujim pe Dumnezeu pentru eternitate.

Ce înseamnă ca să-I slujim lui Dumnezeu? Care este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu? Trebuie să ne dăm seama că astăzi noi, ca credincioși în Cristos, suntem răscumpărați de Dumnezeu pentru a-L sluji pe Dumnezeu.

A-L sluji pe Dumnezeu, însă, nu înseamnă că trebuie să muncim din greu pentru Dumnezeu, punându-ne deoparte și făcând una și alta pentru Domnul. Aceasta este o înțelegere naturală a slujirii. Îl slujim pe Dumnezeu astăzi savurându-L pe Dumnezeu. Dumnezeu ne dă lucruri și trebuie să fim credincioși în lucrurile pe care ni le-a încredințat (Matei 25:19-23).

Slujirea noastră de astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate. Singurul scop al lui Dumnezeu în timp este să Se distribuie în noi zi de zi (Ioan 7:37-39).

În viața Domnului pe pământ, El L-a slujit pe Dumnezeu; principala Sa slujbă nu a fost doar să facă minuni sau să rostească cuvântul lui Dumnezeu, ci să fie deschis către Dumnezeu, să-L primească pe Dumnezeu, să-L savureze pe Dumnezeu și să-L distribuie pe El.

Slujirea noastră în timp astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate; slujba noastră către Dumnezeu, în esență, este să-L primim pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L distribuim.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a primi astăzi instruire și educație spirituală, astfel încât să putem învăța cum să-L slujim pe Dumnezeu.

Trebuie să-L slujim pe Dumnezeu astăzi primindu-L pe Dumnezeu, savurându-L pe Dumnezeu și distribuindu-L pe Dumnezeu. Dacă suntem credincioși astăzi care-L savurează pe Dumnezeu, Îl primim pe Dumnezeu și, de asemenea, Îl distribuim, vom ști cum să-L slujim pe Dumnezeu în eternitate. Când Dumnezeu vine în noi și iese din noi, aceasta este slujirea.

Trebuie să ne deschidem către Domnul astăzi pentru a-L savura. Trebuie să învățăm să-L savurăm pe Domnul și să-L primim. De atâtea ori suntem plini, prea plini pentru a-L putea savura pe Domnul și a-L primi; prin urmare, Domnul nu se poate împărți în noi.

Fie ca astăzi, în timp, să învățăm să ne deschidem Domnului și să primim distribuirea Sa divină. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi; fie ca să învățăm să-L primim pe Dumnezeu, să-L savurăm și să-L distribuim pe Dumnezeu.

Îl vom sluji pe Dumnezeu zi și noapte; Îl vom sluji fiind deschiși către El, savurându-L, primindu-L și distribuindu-L în alții. Dacă suntem vase deschise pentru Domnul, primindu-L și împărțindu-L pe Dumnezeu, vom fi pregătiți să-I slujim în eternitate.

După cum vedem în Apocalipsa 22:3, Îl vom sluji pe Dumnezeu în eternitate; aceasta nu înseamnă în principal să facem lucruri pentru Dumnezeu sau să aranjăm una sau alta în biserică.

Adevărata noastră slujire, chiar dacă ne ocupăm de multe aspecte practice în viața de biserică și în viața de familie, este să fim deschiși către Domnul, să primim distribuirea Lui divină și să învățăm să-L administrăm altora.

Trebuie să avem grijă de toate acestea, trebuie să ajutăm cu copiii sau cu tinerii, trebuie să-i vizităm pe cei noi sau pe cei dau înapoi, dar în toate aceste lucruri, adevărata noastră slujire este să-L lăsăm pe Dumnezeu să vină în noi și să iasă din noi.

Când primim mai mult din Dumnezeu și Îl distribuim pe Dumnezeu în alții, aceasta este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu. Și când facem continuu acest lucru, suntem pregătiți să-L slujim pe Dumnezeu în eternitate. Pentru eternitate, Dumnezeu Se va distribui în noi și, de asemenea, prin noi în alții.

Doamne Isuse, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Ne deschidem pentru a învăța să Te slujim. Salvează-ne de la a face doar multe lucruri în exterior pentru Tine, fără să Te savurăm. O, Doamne, fie ca să vedem că slujirea noastră în timp este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate. Fie ca să ne dăm seama că singurul scop al lui Dumnezeu în timp este să Se distribuie în noi zi de zi. Amin, Doamne, ne deschidem distribuirii Tale divine. Ne deschidem pentru a primi mai mult din Tine în ființa noastră. Distribuie-Te în mintea, emoția și voința noastră. Ne deschidem ființa interioară către Tine; curgi în toate părțile ființei noastre interioare. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi, fiind vase deschise pentru Dumnezeu pentru distribuirea Sa divină! Aleluia, când Dumnezeu vine în noi și iese din noi, aceasta este slujirea noastră! Amin, Doamne, fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi, fiind deschiși la distribuirea divină a lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos, primindu-L pe Cristos și distribuindu-L altora! Fie ca aceasta să fie esența slujirii noastre! O, slavă Domnului, în eternitate Îl vom sluji pe Domnul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Testimony of Jesus is the Great Multitude & We’re being Prepared to Serve God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Lampadarul de aur Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic exprimat și realizat prin biserici

13/07/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Lampadarul de aur Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic realizat și exprimat prin bisericile locale; prin lampadar vedem semnificația Dumnezeului Triunic: Tatăl este substanța întrupată în Fiul și exprimată prin Duh, chiar cele șapte Duhuri, exprimate prin biserici, mărturia lui Isus.

Amin, Doamne, descoperă-ne pentru a vedea ce semnifică lampadarul de aur și cum putem experimenta această realitate în viața noastră creștină și în viața de biserică. Ne deschidem Ție, Doamne. Îndepărtează orice văluri. Îndepărtează orice concepții din ființa noastră. Fie ca să vedem bisericile locale ca lampadarul de aur. Fie ca să vedem lampadarul de aur semnificându-L pe Dumnezeul Triunic exprimat prin biserici! Aleluia pentru lampadarul de aur! Amin!

Cristos este Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus. În primul rând, Cristos a venit ca întrupare a lui Dumnezeu pentru a fi Martorul lui Dumnezeu. El Îl cunoaște pe Dumnezeu, Îl întrupează pe Dumnezeu și Îl mărturisește pe Dumnezeu.

Când alții L-au văzut pe El, L-au văzut pe Dumnezeu. Când alții L-au auzit, L-au auzit pe Dumnezeu. Când alții au fost atinși de El, au fost atinși de Dumnezeu. Cristos este expresia lui Dumnezeu, Martorul credincios al lui Dumnezeu.

El nu a venit să mărturisească despre Sine însuși sau să se exprime pe Sine, ci să mărturisească despre ceea ce este Dumnezeu și să-L exprime pe Dumnezeu.

Apoi, El a trecut printr-un proces și a fost finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață, chiar Duhul realității. Acum, Duhul realității îl exprimă pe Cristos, care Îl exprimă pe Dumnezeu. Duhul realității este în duhul nostru, una cu duhul nostru. Pe măsură ce ne exersăm duhul, devenim mărturia lui Isus.

Când credem în Domnul Isus și Îl primim ca viața și totul pentru noi, El Îl mărturisește pe Dumnezeu în noi și pentru noi și ne face martori ai lui Cristos, parte a mărturiei lui Isus.

Cartea Apocalipsa ni-L prezintă pe Cristosul revelat și biserica mărturisitoare, care este mărturia lui Isus. Îl savurăm pe Cristosul revelat și devenim biserica mărturisitoare, mărturia lui Isus. Așa cum Cristos l-a exprimat pe Dumnezeu, tot așa și noi, ca mărire a lui Cristos, îl exprimăm pe Cristos și Îl mărturisim. Cristos este mărturia lui Dumnezeu, iar noi, ca biserică, suntem mărturia lui Isus.

Suntem continuarea lui Cristos, mărirea lui Cristos, chiar Cristosul mărit ca expresie corporativă a Dumnezeului Triunic. Când alții ne văd pe noi, credincioșii în Cristos care suntem biserica, ei Îl văd pe Cristos, iar când ne aud, ei Îl aud pe Cristos. Fie ca noi să fim în realitate mărturia lui Isus pe pământ astăzi!

Lampadarul de aur Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic: Tatăl întrupat în Cristos și exprimat prin cele șapte Duhuri

Dacă ne uităm la lampadarul de aur, de la Geneza la Apocalipsa, ne dăm seama că acesta Îl semnifică pe Însuși Dumnezeul Triunic. Lampadarul implică semnificația Dumnezeului Triunic.

În ceea ce privește lampadarul, vedem multe detalii, dintre care trei sunt substanța lampadarului, forma lampadarului și lămpile lampadarului.

În primul rând, lampadarul este făcut din aur, aur curat și nimic altceva decât aur (Exod 25:31-40). Substanța lampadarului este aurul; aurul îl semnifică pe Tatăl cu natura Sa divină, care este substanța lampadarului. Natura divină a lui Dumnezeu este semnificată prin aur.

Există și o formă, un suport; lampadarul nu este o grămadă de aur, ci aur bătut împreună într-o formă, iar acest suport îl reprezintă pe Cristos Fiul ca întrupare a Tatălui.

Dumnezeu este invizibil, locuind în lumină de neapropiat, dar Cristos a venit să-L întrupeze pe Dumnezeu și să-L facă real, tangibil și accesibil. Când îl vedem pe Cristos, îl vedem pe Dumnezeu într-un mod pe care îl putem înțelege și chiar atinge.

De asemenea, există șapte lămpi pe lampadar, care semnifică cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu ca expresie a Tatălui în Fiul.

Trebuie să ne deschidem către Domnul și să-I permitem să strălucească asupra noastră pentru a realiza și a înțelege ce este lampadarul în experiența noastră, ce semnifică și cum îl putem savura și experimenta astăzi.

Lampadarul este atât unul, cât și șapte; în substanța sa, este unul, dar în expresia sa, este șapte, căci are șapte lămpi. În substanță, lampadarul este o singură bucată de aur, dar are șapte lămpi.

Acest lucru ne arată că, în substanța Sa, Dumnezeul Triunic este unul; El este unul în substanță și esență, dar în expresia Sa, El este cele șapte Duhuri (Apocalipsa 4:5; 5:6).

Tatăl ca substanță, realitatea aurului, este întrupat în Cristos ca formă, suport, iar Fiul este exprimat ca cele șapte Duhuri, realitatea celor șapte lămpi.

În Zaharia 3:9 și 4:10 vedem din nou lampadarul și acolo ni se spune că cele șapte lămpi sunt cei șapte ochi ai lui Cristos și cei șapte ochi ai lui Dumnezeu. În Apocalipsa vedem că cei șapte ochi ai Mielului sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, Duhul lui Dumnezeu intensificat de șapte ori.

Acest lucru ne arată că lampadarul implică semnificația Dumnezeului Triunic, deoarece Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic întrupat și exprimat.

Noul Testament ne arată că Dumnezeu a ieșit din eternitate în timp pentru a fi întrupat în Cristos, iar Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul, care a fost intensificat de șapte ori pentru a fi cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu.

Dumnezeu Tatăl (aurul divin) este întrupat în Cristos Fiul (lampadarul) și apoi este pe deplin exprimat prin Duh (cele șapte lămpi). Putem înțelege acest lucru logic și îl putem înțelege mental, dar trebuie să vedem o viziune a lampadarului de aur care Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic și să aplicăm acest lucru experienței noastre creștine.

Dumnezeu are o singură întrupare, căci El este un singur Dumnezeu; întruparea unică a lui Dumnezeu este Cristos, Fiul (Ioan 1:16-18). Cristos a venit să-L întrupeze pe Dumnezeu și să-L exprime pe Dumnezeu (vv. 1, 14). Întruparea este suportul.

Apoi, pe lampadar sunt șapte lămpi, care semnifică o expresie completă; cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, Duhul intensificat de șapte ori, sunt expresia completă a lui Dumnezeu pentru mișcarea Sa.

Șapte este numărul pentru finalizarea mișcării lui Dumnezeu. Dumnezeu a fost exprimat în mișcarea Sa de-a lungul secolelor; cele șapte lămpi semnifică Duhul intensificat ca expresie a lui Cristos în mișcarea completă a lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Dumnezeu strălucește; pe de altă parte, El Se mișcă. El este intensificat de șapte ori ca Duh pentru a Se distribui în om și pentru a-Și îndeplini economia eternă.

Mai ales în această epocă întunecată, la sfârșitul acestei epoci, Dumnezeul Triunic în Cristos ca Duh a fost intensificat de șapte ori pentru a contracara degradarea bisericii, a produce biruitori, a finaliza Noul Ierusalim și a îndeplini administrația lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Pe de o parte, Trinitatea Divină este pentru distribuirea Dumnezeului Triunic în om; pe de altă parte, Trinitatea Divină este pentru îndeplinirea administrației eterne a lui Dumnezeu.

Dumnezeu este Triunic și El lucrează ca Tatăl (aurul), Fiul (suportul) și Duhul (cele șapte lămpi) pentru a-Și îndeplini administrația și a-Și împlini economia pe pământ, pentru exprimarea Sa corporativă. Vedem toate acestea în viziunea lampadarului de aur.

În Apocalipsa vedem în continuare că cele șapte Duhuri sunt cei șapte ochi ai Mielului și cele șapte lămpi de foc care ard înaintea tronului lui Dumnezeu pentru a îndeplini lucrarea lui Dumnezeu. Duhurile nu sunt separate de Cristos; ele sunt ochii lui Cristos, chiar cei șapte ochi ai pietrei de zidire.

Când El ne privește cu cei șapte ochi ai Săi, primim mântuirea, suntem mântuiți și devenim parte a clădirii lui Dumnezeu. Când cei șapte ochi privesc oamenii, aceștia sunt mântuiți și zidiți în casa lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, luminează ochii inimii noastre pentru a vedea ce semnifică lampadarul de aur și cum îl putem aplica experienței noastre creștine. Amin, Doamne, fie ca să vedem că Tatăl este semnificat prin aur, căci natura divină a lui Dumnezeu este semnificată prin aur. Fie ca să ne dăm seama că Tatăl a fost întrupat în Fiul, realitatea suportului. Ce minunat e că Fiul L-a întrupat pe Tatăl, făcându-L cunoscut pe Dumnezeu și exprimându-L pe Dumnezeu! Aleluia, Fiul a devenit un Duh dătător de viață care a fost intensificat de șapte ori pentru a fi realitatea celor șapte lămpi ale lampadarului! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru intensificarea Ta! Intensifică-Te în noi. Intensifică-Ți mântuirea organică și împlinește-Ți economia. Aleluia, cele șapte Duhuri sunt cei șapte ochi ai Mielului și cele șapte lămpi de foc care ard înaintea tronului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să Te privim ca fiind cele șapte Duhuri, cei șapte ochi ai Mielului. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Zidește-ne casa lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Lampadarul de aur Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic exprimat și realizat ca biserici, mărturia lui Isus

Pe de o parte, lampadarul de aur Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic, căci aurul, suportul și lămpile sunt un tip reprezentativ al Tatălui, Fiului și Duhului. Pe de altă parte, în Apocalipsa 1, vedem că există șapte lampadare de aur, care semnifică bisericile; lampadarul de aur simbolizează biserica.

Cum poate Dumnezeul Triunic să devină sau să fie exprimat ca biserică, chiar ca bisericile? Care este legătura, cum se întâmplă și cum putem noi face parte din ea? Avem nevoie cu adevărat de strălucirea Domnului referitor la acest lucru, care este foarte misterios și minunat.

Lampadarul de aur Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic: Tatăl, ca substanță, este întrupat în Fiul, Fiul, ca întrupare, este exprimat prin Duh, iar Duhul este strălucirea și expresia Tatălui împreună cu Fiul.

Mai mult, Duhul este pe deplin realizat și exprimat în biserici; bisericile sunt mărturia lui Isus (Exod 25:31-40; Zaharia 4:2-10; Apocalipsa 1:10-12). Slavă Domnului că Tatăl este substanța, Fiul este întruparea, iar Duhul este expresia și manifestarea Dumnezeului Triunic.

Când primim Evanghelia, când Îl atingem pe Domnul și suntem atinși de El, suntem infuzați cu Dumnezeul Triunic, căci cei șapte ochi ai Mielului strălucesc asupra noastră și în noi pentru a-L infuza pe Dumnezeu în noi.

Prin strălucirea Lui, natura divină a lui Dumnezeu este infuzată în noi și primim viața și natura divină; acum noi, oamenii de lut, avem niște aur în noi, Dumnezeu în Cristos ca Duh ca viață și natură a noastră în interior, în duhul nostru.

Pe măsură ce rămânem sub strălucirea și infuzarea Domnului, suntem constituiți cu Cristos puțin mai mult și strălucim așa cum El strălucește. El Se infuzează în noi ori de câte ori ne întoarcem către El.

Pe măsură ce ne deschidem Domnului zi de zi, Îl privim și rămânem sub strălucirea Sa, El infuzează și transfuzează tot ceea ce este în noi și devenim parte a expresiei Sale corporative, biserica în calitate de mărturie a lui Isus.

Timpul petrecut cu Domnul și prezența noastră în întâlnirile bisericii ne face să fim infuzați cu Domnul și, împreună, suntem zidiți pentru a fi expresia corporativă a lui Dumnezeu, mărturia lui Isus.

Astăzi, biserica nu este doar un grup de urmași ai lui Isus și nici nu este doar adunarea celor chemați. În exterior, poate părea că acesta este cazul; în interior, realitatea interioară a bisericii este că biserica este întruparea lui Cristos și reproducerea Duhului. Minunat!

Pe de o parte, Duhul este realitatea lui Cristos (Ioan 14:17-20; 16:13-15). Pe de altă parte, biserica este reproducerea Duhului (Apocalipsa 22:17).

Pe măsură ce suntem infuzați cu ceea ce este Dumnezeu, devenim la fel ca El și devenim mărturia lui Isus, chiar reproducerea Duhului. Astăzi, biserica cu Duhul este întruparea lui Cristos, mărturia lui Isus (Apocalipsa 1:2, 9; 19:10).

Cu cât mai mult savurăm Duhul, atingem Duhul, suntem infuzați cu Duhul și suntem umpluți cu Duhul, cu atât suntem mai mult mărturia lui Isus.

Dumnezeu a făcut totul; de partea Lui, El a trecut printr-un proces și a fost finalizat; El este acum și mai intensificat pentru a contracara și a birui orice degradare a bisericii și pentru a ne produce ca biruitori ai Săi pentru zidirea bisericii și finalizarea Noului Ierusalim.

Acum, noi, ca și credincioși în Cristos în bisericile locale, trebuie pur și simplu să ne deschidem Domnului și să-I permitem, ca Duh, să ne infuzeze mai mult cu Sine Însuși, astfel încât să putem fi reproducerea lui Cristos și retipărirea Duhului.

Dacă ne deschidem Lui zi de zi, El ne va face reproducerea Lui, astfel încât să-L putem exprima astăzi în mod corporativ. Cât de mult iubim bisericile locale de astăzi, expresiile locale ale Trupului unic al lui Cristos, mărturia lui Isus!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim bisericile locale, lampadarele de aur! Aleluia, lampadarul de aur Îl semnifică nu numai pe Dumnezeul Triunic în Cristos ca fiind cele șapte Duhuri care strălucesc pentru expresia lui Dumnezeu, ci și biserica! Ce minunat e că biserica de astăzi este expresia lui Dumnezeu, mărturia lui Isus, lampadarul de aur care strălucește pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu în această epocă întunecată. Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Ne deschidem distribuirii Tale divine, ca Tată în Fiul care curge ca Duh. Dă-ne să primim mai mult din Duh astăzi. Umple-ne cu Duhul. Infuzează-ne ca Duh. Fie ca Duhul lui Dumnezeu să lucreze în noi, să opereze înăuntrul nostru și să ne umple pentru a ne face expresia corporativă a lui Dumnezeu, mărturia lui Isus! Aleluia, bisericile locale de astăzi sunt lampadarele de aur care strălucesc pe Dumnezeu în această epocă întunecată! Slavă Domnului, astăzi nu există doar biserica universală, ci și bisericile locale ca mărturie a lui Isus pe pământ, ținând cuvântul vieții și strălucind în această epocă întunecată! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Golden Lampstand Symbolises the Triune God Expressed & Realised as the Churches, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să ne păstrăm în singurul curent divin al lucrării Domnului în mișcarea Domnului

28/12/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cartea Fapte dezvăluie că în mișcarea Domnului pe pământ există un singur curent divin al lucrării Domnului și că trebuie să ne păstrăm în acest curent, căci acolo unde curge curentul vieții și al lucrării, acolo este apă, acolo este binecuvântare și Dumnezeu se mișcă în mod neîmpiedicat. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan”.

Trebuie să vedem că există o istorie divină care se desfășoară în istoria omenirii. Da, există multe evenimente care se întâmplă în exterior, atât local, cât și global, dar Dumnezeu are o istorie divină.

Vedem acest lucru în tip reprezentativ în cele patru feluri de lăcuste din Ioel; aceste patru feluri de lăcuste denotă cele patru secțiuni ale guvernării umane, dacă legăm acest lucru cu Daniel 2, cu marea imagine umană.

Mai întâi, există lăcusta tăietoare, simbolizând Babilonul, apoi lăcusta roitoare, simbolizând Medo-Persia, lăcustele lingătoare, simbolizând imperiul grecesc și, în final, lăcusta mistuitoare, simbolizând Imperiul Roman.

Aceste patru tipuri de lăcuste denotă cele patru secțiuni ale întregului guvern uman, așa cum este semnificat de marea imagine umană din Daniel 2. Toate acestea se termină cu Anticristul, ultimul Cezar al Imperiului Roman reînviat, iar apoi guvernarea umană va lua sfârșit.

Apoi, împărăția lui Dumnezeu va veni pentru o mie de ani; aceasta va fi luna de miere a biruitorilor ca mireasă cu Cristos.

Dumnezeu folosește guvernul uman pentru a-Și duce la îndeplinire economia. De exemplu, în timp ce Imperiul Roman pedepsea Israelul rebel, Dumnezeu a făcut ceva în tăcere și în mod misterios – El a folosit Imperiul Roman pentru a menține regiunea din jurul Mării Mediterane într-o ordine pașnică.

Au fost construite străzi, au fost stabilite rute de transport maritim pe mare și o limbă comună – greaca – a fost vorbită de toate popoarele. În acea perioadă Dumnezeu S-a încarnat născându-se dintr-o fecioară într-un oraș mic, Betleem, și în cele din urmă a locuit în Nazaret.

Când Cristos S-a născut, nimeni nu a observat, totuși iată-L pe Dumnezeu devenind om. El a venit să aprofundeze și să extindă istoria divină în cadrul istoriei umane. S-a născut ca om-Dumnezeu, a trăit o viață umană perfectă pe pământ și a murit o moarte atotinclusivă pe cruce.

A murit moartea unui criminal sub forma romană a pedepsei capitale și, deși oamenii nu și-au dat seama de acest lucru, Cristos a murit de o moarte de substituție, atotinclusivă.

După trei zile, El a înviat; în dimineața învierii Sale, S-a înălțat în secret la Tatăl în prospețimea învierii Sale și s-a întors seara pentru a se sufla Sine în discipolii Săi.

El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii Săi pentru a-i învăța să trăiască în prezența Sa invizibilă, apoi S-a înălțat la ceruri. După zece zile, în timp ce discipolii se rugau într-un acord, El a coborât din nou, fiind revărsat peste credincioși! Aleluia!

Aceștia au devenit parte a continuării lui Cristos și au continuat să scrie istoria divină în istoria umană. Fie ca noi să vedem ce face Dumnezeu în mod intrinsec și fie ca noi să fim în curentul divin al lucrării Domnului astăzi, menținându-ne în acest curent în această epocă.

Viziunea curentului vieții divine și a curentul părtășiei pentru mărturia lui Isus

Cartea Fapte dezvăluie că, în lucrarea Domnului, există un singur curent divin al lucrării Domnului și că trebuie să ne păstrăm în acest curent astăzi.

Curge Domnul în noi? Suntem noi în curentul divin? Curentul divin, care a curs de-a lungul generațiilor, este unic și trebuie să ne menținem în acest curent unic (1 Ioan 1:3; Apocalipsa 22:1).

Întrucât există un singur curent divin și întrucât curentul este unic, trebuie să ne menținem în acest curent unic. Părtășia este curgerea vieții divine; părtășia este curgerea curentului divin unic în acest univers.

Ioan a spus că ceea ce au văzut și auzit apostolii este ceea ce ne raportează și ei, pentru ca noi să avem părtășie cu ei, iar părtășia lor este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Cristos.

Aceasta este o părtășie verticală cu Dumnezeu și o părtășie orizontală cu sfinții. Trebuie să vedem ceva nou cu Domnul în fiecare zi; Cristos este întotdeauna nou și vrem să Îl savurăm din nou în fiecare zi și raportăm acest lucru și sfinților, pentru ca noi să avem părtășie cu ei.

Pe orizontală, avem părtășie orizontală cu apostolii și sfinții; pe verticală, avem părtășie cu Dumnezeul Triunic. Părtășia este o părtășie împletită – împletirea părtășiei verticale și orizontale. Așa se împletește Dumnezeu în ființa noastră.

Auzim și vedem ceva de la Domnul în Cuvânt și în lucrare și le raportăm altora, pentru ca și ei să aibă părtășie cu noi, iar părtășia noastră este cu Dumnezeul Triunic!

În Apocalipsa 22:1 vedem o imagine a acestei părtășii; există un râu de apă a vieții, strălucitor ca cristalul, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului, în mijlocul străzii cetății.

În eternitate și pentru eternitate, există un râu de apă a vieții care curge din tronul lui Dumnezeu pentru a-i uda pe toți. Această apă izvorăște din tron într-un mod în mod neîmpiedicat. Dumnezeu vine la noi ca viață, ca o curgere de apă vie.

Oricine este însetat poate veni la Domnul și poate bea apa vieții fără plată (Apocalipsa 22:17). Pentru veșnicie, Domnul va fi păstorul nostru și ne va călăuzi la izvoarele apei vieții (7:17).

Această apă a vieții este Dumnezeu Însuși; Îl bem, savurăm plăcerile Lui și suntem saturați cu grăsimea Lui. Astăzi, există un râu de apă vie care curge din tronul lui Dumnezeu și al Mielului. Viața lui Dumnezeu curge din Dumnezeu Însuși în Mântuitorul răscumpărător (Mielul) cu autoritate conducătoare pentru a fi viață pentru noi chiar acum.

Odată cu curgerea apei vieții, există pomul vieții, care ne hrănește cu roade proaspete în fiecare lună (Apocalipsa 22:2). Tot ce avem nevoie este în acest râu de apă a vieții, căci bogățiile vieții divine curg în râu.

Trebuie să vedem că există un singur râu al vieții divine care curge de la Dumnezeu de-a lungul epocilor și în eternitate. Există un râu de părtășie, căci oricine bea din această apă vie este în același râu. Există o singură stradă în Noul Ierusalim, iar apa vie curge în mijlocul străzii.

Părtășia Trupului lui Cristos este râul vieții divine. Pe măsură ce bem din Domnul și Îl savurăm, Îl lăsăm să curgă în noi și prin noi, iar acest râu divin curge în noi și din noi.

Nu te poți rătăci niciodată în Noul Ierusalim, căci există o singură stradă în orașul sfânt, iar în mijlocul străzii se află râul cu apa vieții, cu pomul vieții crescând de ambele părți.

Dacă avem curgerea vieții, râul vieții divine, avem tot ce ne trebuie. Amin, oriunde curge acest râu viu, există viață, există provizie și există mărturia Domnului Isus!

Dacă urmăm râul divin, vom fi aduși în locul unde este Domnul Isus. Râul de apă vie ne va face să cunoaștem ceva despre Cristos, va infuza ceva din Cristos în ființa noastră și ne va face mărturia lui Isus Cristos. Amin!

Întreaga Biblie ne arată că toate nevoile omului sunt satisfăcute în Dumnezeu și numai de Dumnezeu. Dumnezeu Însuși este singura provizie pentru om și tot ceea ce face Dumnezeu este să vină la om și să se dăruiască omului pentru a fi totul pentru savurarea și experimentarea sa.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul, cu cât bem mai mult Duhul ca și curgere a apei vii, cu atât putem fi mai mult în curentul divin, râul vieții divine și râul părtășiei care ne conduce să fim mărturia lui Isus.

Doamne Isuse, arată-ne o viziune a râului divin care curge din eternitate în timp și curge în noi și printre noi! Aleluia, există un râu de apă a vieții, strălucitor ca cristalul, care izvorăște din tronul lui Dumnezeu și al Mielului în mijlocul străzii din Noul Ierusalim! Amin, Doamne, fie ca să vedem râul de apă vie curgând din tronul lui Dumnezeu și ajungând la noi! Fie ca să rămânem pe strada unică din Noul Ierusalim pentru a ne bucura de râul vieții divine și de râul părtășiei! Venim la Tine, Doamne dragă, să Te bem ca apa vie. Venim să bem apa vieții gratuit! Aleluia, bem din Cristos, savurăm plăcerile Lui și suntem satisfăcuți cu grăsimea Lui! O, Doamne, Te întronăm în ființa noastră. Păstrează-ne în râul divin. Vrem să rămânem în părtășia vieții divine. Curgi în noi și curgi din noi. Fie ca să-L vedem și să-L auzim pe Cristos zi de zi într-un mod nou și fie ca să le raportăm și altora, pentru a putea avea părtășie cu ei!

Ne păstrăm în singurul curent al lucrării Domnului dându-I Domnului preeminența

Unde curge viața divină a lui Dumnezeu, avem viața lui Dumnezeu, părtășia Trupului lui Cristos, mărturia lui Isus și lucrarea lui Dumnezeu (Gen. 2:10-14; Ps. 36:8-9; 46:4a; Ioan 7:37-39; Apoc. 22:1).

În cartea Fapte, în special, vedem că în lucrarea Domnului pe pământ există un singur curent divin al lucrării Domnului și că trebuie să ne menținem în acest curent.

În primul rând, curentul divin era într-o singură persoană, Isus Cristos, care, prin moarte și înviere, a fost lărgit pentru a fi Trupul lui Cristos, cuprinzându-i pe toți credincioșii în Cristos.

Curentul divin a început din ziua Cincizecimii și a curs în Ierusalim, apoi la Antiohia, în Asia, în Europa și în toată lumea. Astăzi suntem în curentul părtășiei Trupului și trebuie să ne menținem în unicul curent al lucrării Domnului astăzi.

Curentul divin curge peste tot pe pământ și trebuie să ne menținem în acest curent astăzi. Când Dumnezeu curge într-o țară, acolo se află lucrarea Domnului.

Curentul divin se află într-un anumit loc înainte de a ajunge acolo și trebuie să te alături curentului divin. Dacă avem curentul divin, avem totul.

Este tragic să lucrezi încă pentru Domnul în exterior, dar să nu fii în curentul divin al lucrării Sale în interior. Putem face multe lucruri pentru Domnul și ne putem bucura de o anumită binecuvântare, dar suntem oare în curentul divin al lucrării Domnului în acel loc?

Este ușor de înțeles cum vine curentul în noi; însă există oare curentul lui Dumnezeu curgând în tine astăzi? Nu ar trebui să presupunem că avem curentul vieții, ci mai degrabă trebuie să ne întoarcem către duhul nostru și să-I spunem Domnului: Doamne Isuse, vreau să fiu în curgerea vieții!

Trebuie să avem tronul lui Dumnezeu așezat în centrul ființei noastre, luându-L ca autoritate unică și trebuie să ne supunem tronului Său. Din tronul Său izvorăște și curge râul apei vieții.

Oriunde mergem și orice am face, dacă există sentimentul că curgerea râului vieții va fi oprită prin continuarea în acel lucru anume, trebuie să ne oprim. Trebuie să oprim ceea ce facem și ceea ce spunem pentru a menține curgerea vieții.

De multe ori trebuie să ne abținem de la anumite activități care nu sunt ale Domnului, pentru a putea menține curgerea vieții.

Dacă suntem curentul divin al lucrării Domnului, lucrarea pe care o facem nu va fi grea sau obositoare; mai degrabă, va fi un pat pe care să ne întindem și să ne odihnim, căci Domnul face toată lucrarea.

Totuși, dacă muncim din greu și suntem foarte împovărați în timp ce Îi slujim Domnului, trebuie să ne dăm seama că nu suntem în curent. Trebuie să învățăm lecția că trebuie să ne lăsăm purtați de curentul Duhului Sfânt.

Nu putem merge nicăieri să lucrăm pentru Domnul sau să începem o lucrare pentru Domnul fără curgerea curentului Duhului Sfânt. Pur și simplu nu putem face asta.

Când Îi dăm Domnului preeminența în întreaga noastră ființă, luându-L ca prima noastră dragoste, El devine curentul divin pentru noi, curgând în noi și din noi ca primele noastre lucrări (Apocalipsa 2:4-5; Coloseni 1:18; 1 Corinteni 2:9; 3:12).

Trebuie să-I dăm Domnului preeminența în ființa noastră, luându-L ca prima noastră dragoste în toate lucrurile; apoi, El devine râul divin către noi și El va curge în noi și din noi ca primele lucrări.

Primele lucrări sunt lucrări care sunt motivate de, provin din și Îl exprimă pe Domnul ca prima noastră dragoste. Numai lucrările motivate de prima dragoste sunt aurul, argintul și pietrele prețioase. Amin!

Fie ca noi să-I dăm Domnului primul loc în noi. Fie ca noi să fim constrânși de dragostea Lui să-L privim și să-L luăm ca fiind totul în viața noastră.

Când Îl iubim cu prima dragoste, vom face primele lucrări, care sunt doar Domnul curgând prin noi ca lucrări ale noastre în dragoste pentru El.

Alții își vor da seama că suntem iubitori nebuni ai Domnului. Fie ca noi să fim astfel de oameni, cei care vărsăm totul asupra Domnului în dragoste.

Curgerea vieții divine, care a început în ziua cincizecimii și a curs de-a lungul tuturor generațiilor până în ziua de azi, este doar un curent pentru scopul lui Dumnezeu de a zidi biserica pentru expresia Sa corporativă (vezi Matei 16:18; Ezechiel 47:1-12).

Există un singur curent divin al lucrării Domnului și vrem să ne menținem în acest curent, dându-I Domnului preeminența în toate lucrurile.

Doamne Isuse, dă-ne să vedem o viziune a curentului divin al lucrării Domnului care curge de-a lungul epocilor! Aleluia, acolo unde curge curentul divin, avem viața lui Dumnezeu, părtășia Trupului, mărturia lui Isus și lucrarea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să ne menținem în curentul divin al lucrării Domnului. Te iubim, Doamne. Ne deschidem Ție. Îți dăm preeminența în întreaga noastră ființă, luându-Te ca prima noastră dragoste. O, Doamne, constrânge-ne cu dragostea Ta ca să facem toate lucrurile una cu Tine și în Tine. Fie ca Tu să devii râul divin către noi. Curgi în noi, Doamne, și curgi din noi ca primele lucrări. Fie ca lucrările pe care le facem pentru Domnul să fie motivate de, să provină din și să-L exprime pe Domnul ca prima noastră dragoste! O, Doamne, ne dăm Ție. Îți acordăm primul loc în noi. Acordăm râului divin preeminența în ființa noastră. Curgi în noi. Fie ca noi să vedem că revărsarea vieții divine este doar un râu pentru scopul lui Dumnezeu de a zidi biserica pentru expresia Sa corporativă! Fie ca noi să ne menținem în râul divin astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Keeping Ourselves in the One Divine Stream of the Lord’s Work in the Lord’s Move, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

O revelație a poporului lui Dumnezeu care este zidit cu Dumnezeul Triunic pentru a fi locuința Sa

27/01/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să vedem o revelație a poporului lui Dumnezeu care este zidit cu Dumnezeul Triunic pentru a fi locuința Sa pe pământ, așa cum este revelat în imaginile și tipurile din tabernacul.

În primul rând, ca popor al lui Dumnezeu, trebuie să vedem o revelație a lui Dumnezeu, ca să putem vedea cine este El, cum este El, ce anume Îi face plăcere și ce nu Îi face plăcere, și ce intenționează să facă.

În Vechiul Testament, această revelație a lui Dumnezeu și cine este El poate fi văzută nu în cartea Genezei cu creația sau chemarea omului, ci în cartea Exodului, când Dumnezeu a adus poporul Său pe muntele Său și le-a dat legea.

Legea dată de Dumnezeu poporului Său nu era pentru ca ei să o păzească în modul exterior și să se asigure că o împlinesc; mai degrabă, legea a fost dată ca să le arate cine este Dumnezeu. Prin lege, poporul lui Dumnezeu a văzut și și-a dat seama că Dumnezeul lor era plin de dragoste, lumină, sfințenie și dreptate, iar ei Îl iubeau pe Dumnezeul lor.

Cu toate acestea, mulți au luat legea într-un mod exterior și au păzit-o și au fost uciși de litera legii.

Căutătorii iubitori ai Domnului din poporul Său – ca de pildă psalmiștii și profeții – L-au căutat pe Dumnezeu, L-au iubit pe Dumnezeu, L-au savurat pe Dumnezeu și L-au cunoscut pe Dumnezeu prin lege, care, pentru ei, era mărturia lui Dumnezeu.

Aleluia, legea este mărturia lui Dumnezeu, portretul lui Dumnezeu și, prin intermediul legii, putem vedea cine este Dumnezeu, cum este El și ce anume vrea sau nu vrea în noi și cu noi.

Fie ca noi să fim cei care Îl iubim pe Dumnezeu și Îl căutăm în dragoste, cei care stau departe de faptul de a păzi litera legii, ci mai degrabă, își exersează duhul și își întorc inima spre El ca să-L cunoască și să-L iubească în Cuvântul Său!

În Noul Testament vedem definițiile și realitatea legii, care este Cristos Însuși ca mărturie a lui Dumnezeu, iar noi, în calitate de credincioși în Cristos, Îl primim, Îl savurăm, suntem umpluți eu El, și Îi permitem să trăiască în noi o viață care este mărturia lui Isus pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu.

Rezultatul savurării și experimentării lui Cristos de către noi ca mărturie a lui Dumnezeu este că noi înșine devenim duplicatul Său – devenim expresia lărgită și extinsă a lui Dumnezeu, pe măsură ce trăim o viață de om-Dumnezeu în mod corporativ.

Pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a trăi o viață crucificată, negându-ne continuu sinele ca să-L trăim pe Cristos, avem resursa bogată a Duhului lui Isus Cristos pentru a fi mărturia lărgită și extinsă a lui Dumnezeu.

Să primim revelația divină cu privire la economia lui Dumnezeu ca să fim zidiți cu Dumnezeul Triunic ca locuință a Sa

Pe de o parte, trebuie să primim revelația divină cu privire la Dumnezeu Însuși, iar pe de altă parte, trebuie să primim revelația divină cu privire la economia lui Dumnezeu.

În economia Sa, Dumnezeu dorește să Se zidească pe Sine în noi și să ne zirească împreună cu Dumnezeu în Trinitatea Sa divină, astfel încât El și noi, noi și El, să fim o locuință reciprocă pentru Dumnezeu și omul de pe pământ, mărturia Sa.

Trebuie să primim revelația divină cu privire la economia lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi zidiți cu Dumnezeul Triunic în Trinitatea Sa divină ca locuința Sa de pe pământ pentru mărturia Sa.

Copiii lui Israel – a căror istorie este un tip reprezentativ al experienței noastre creștine – au primit mai întâi revelația divină despre Dumnezeu Însuși, apoi au primit revelația divină cu privire la economia lui Dumnezeu, așa cum este indicat în principal de tabernacul cu toate componentele și mobilierul său.

Faptul că poporul lui Dumnezeu trebuia să fie zidit împreună cu El este indicat de materialele care trebuiau folosite pentru zidirea tabernaculului.

Privind la scândurile tabernaculului, acestea erau din lemn de salcâm acoperit cu aur; scândurile din lemn de salcâm erau un tip reprezentativ al poporului lui Dumnezeu, în timp ce aurul care acoperea scândurile este un tip reprezentativ al persoanei divine (Exod 26:15-30).

Așadar, în scândurile tabernaculului făurite din lemn de salcâm acoperit cu aur, vedem un tip al poporului lui Dumnezeu care erau zidiți împreună cu Dumnezeu pentru a fi locuința Sa. Materialele pentru locuința lui Dumnezeu sunt atât poporul lui Dumnezeu – așa cum este simbolizat de lemnul de salcâm – cât și Dumnezeu Însuși – simbolizat de aur.

Trebuie să primim revelația divină cu privire la economia lui Dumnezeu, ca să fim zidiți cu Dumnezeu pentru a fi locuința Sa.

În tabernacul putem vedea o imagine a întregii Trinități divine; mai întâi, Fiul poate fi văzut în Chivot, în masa pâinii Prezenței și în altarul de tămâie.

Cristos Fiul este realitatea Chivotului, întruparea lui Dumnezeu pentru a fi prezența și vorbirea lui Dumnezeu pe pământ.

Cristos este adevărata pâine a lui Dumnezeu, aducând prezența lui Dumnezeu la noi și oferindu-ne resursa zilnică de care avem nevoie pentru viața și slujirea noastră noastră creștină.

Cristos este Cel care se roagă, rugăciunea însăși, Cel care Îi face plăcere lui Dumnezeu și-L satisface pe Dumnezeu, înălțându-Se la Dumnezeu cu o mireasmă dulce cu rugăciune și în rugăciune pentru Dumnezeu ca să ducă la îndeplinire ceea ce El dorește.

Dar unde Îl vedem pe Tatăl și pe Duhul în tipul tabernaculului? Tatăl este simbolizat de aur; în tipologie, aurul simbolizează natura divină a lui Dumnezeu, astfel încât Tatăl cu natura Sa divină este mereu omogenizat cu omul pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu.

Duhul este simbolizat de uleiul din cele șapte lămpi din lampadar; uleiul este un tip al Duhului și, dacă nu există ulei în lămpi, acestea ar fi inutile și nu ar exista lumină în tabernacul.

De asemenea, dacă ne uităm la lampadar, care era o singură entitate, putem vedea că simbolizează întregul Dumnezeu Triunic – aurul Îl simbolizează pe Tatăl, forma Îl simbolizează pe Fiul, și atât lămpile, cât și uleiul Îl simbolizează pe Duhul.

Lampadarul de aur și întregul tabernacul sunt revelația modului în care poporul lui Dumnezeu este zidit cu Dumnezeul Triunic pentru a fi locuința Sa pe pământ.

Fie ca să vedem această revelație și să fim poporul care se contopește cu Dumnezeu și este zidit cu Dumnezeul Triunic pentru locuința Sa de pe pământ.

Rezultatul faptului că vedem revelația economiei lui Dumnezeu este că vom permite lui Dumnezeu să Se contopească pe Sine cu noi și să Se zidească pe Sine întru noi și pe noi în El, astfel încât noi și El, El și noi, să devenim o clădire corporativă, o locuință corporativă și reciprocă, pentru expresia și mărturia lui Dumnezeu pe pământ.

Doamne Isuse, dă-ne revelația economiei lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi zidiți împreună cu Dumnezeu în Trinitatea Sa divină, ca locuința Sa de pe pământ pentru mărturia Sa. Amin, Doamne, fie ca să vedem cum Dumnezeu Se contopește pe Sine Însuși cu omul și cum Se zidește în om și pe om în Dumnezeu pentru locuința lui Dumnezeu. Contopește-Te mai mult cu noi, astăzi, și zidește-Te în ființa noastră și pe noi în Tine, astfel încât să poți obține o locuință pe pământ, biserica în calitate de mărturie corporativă a lui Isus, expresia lui Dumnezeu.

Dumnezeul nostru este intrabil (accesibil) – Dumnezeu și omul sunt zidiți pentru a deveni Tabernaculul lui Dumnezeu cu omul

Este foarte interesant de văzut că cele patruzeci și opt de scânduri din tabernacul corespund celor patruzeci și opt de cetăți date leviților; acest lucru arată că poporul lui Dumnezeu care Îl slujește este zidit împreună și contopit cu Dumnezeu pentru clădirea Sa.

Șase dintre cetățile leviților urmau să fie cetăți de refugiu, iar cel mai izbitor punct în ceea ce privește cetățile de refugiu este faptul că ele erau intrabile (accesibile) (Num. 35:6-7, 9-34).

Cetățile de refugiu Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic, iar Dumnezeul Triunic este accesibil. Cetățile de refugiu erau pentru ca ucigașul, cel care a omorât o persoană fără intenție, să se refugieze pentru a fi salvat de judecata lui Dumnezeu.

Aceste cetăți de refugiu care Îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic sunt pentru noi, oamenii care facem greșeli, în care să alergăm și în care să rămânem așa încât să fim mântuiți de judecata lui Dumnezeu.

Amin, avem nevoie de Dumnezeul Triunic ca cetățile noastre de refugiu în care să fugim.

În cele din urmă, aceste patruzeci și opt de cetăți ale leviților se vor finaliza într-o cetate unică – Noul Ierusalim; tabernaculul descoperit în cartea Exod este o miniatură a acestei cetăți unice.

Așadar, cele patruzeci și opt de scânduri din tabernacul corespund celor patruzeci și opt de cetăți ale leviților, care erau accesibile, iar aceste cetăți se finalizează în Noul Ierusalim, lărgirea mărturiei lui Dumnezeu în univers.

În Noul Testament, mărturia lui Dumnezeu este biserica, Trupul lui Cristos, iar în eternitate, această mărturie se va finaliza în Noul Ierusalim, care se numește și tabernacul – chiar tabernaculul lui Dumnezeu cu omul (Apoc. 1:2, 9; 19:10; 21:3).

În Apocalipsa 19:10 vedem că mărturia lui Isus este duhul profeției; mărturia lui Isus este biserica. Mărturia lui Isus este realitatea profeției, substanța, dispoziția și caracteristica profeției.

În Vechiul Testament, tabernaculul era cu copiii lui Israel, iar în Noul Testament, tabernaculul este mai întâi Cristos (Ioan 1:14) și apoi biserica ca lărgire a lui Cristos.

În eternitate, însă, va exista tabernaculul suprem și finalizat – Noul Ierusalim! În fiecare caz în revelația tabernaculului atât din Vechiul cât și în Noul Testament, punctul izbitor este că tabernaculul este accesibil.

Aleluia, Dumnezeul Triunic este accesibil! Putem intra în El, putem rămâne în El și putem fi zidiți cu Dumnezeul Triunic pentru a deveni tabernaculul lui Dumnezeu cu omul!

Aleluia, Dumnezeul Triunic este accesibil! Dumnezeul nostru Triunic este deschis și accesibil pentru ca toți oamenii care fac greșeli să fugă în El și să fie mântuiți de judecata lui Dumnezeu! Amin, Doamne, venim la Tine, intrăm în Tine și vrem să rămânem în Tine, ca să fim atât mântuiți de judecată cât și să fim zidiți împreună ca locuință a Ta pentru mărturia Ta! Aleluia, putem veni la Dumnezeu, putem intra în Dumnezeu și putem fi zidiți împreună în Dumnezeu și cu Dumnezeu pentru a fi mărturia lui Isus, biserica, expresia corporativă a lui Dumnezeu pe pământ!