dragostea dintâi pentru Domnul

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim pe Domnul pentru a deveni mărturia lui Isus

27/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, pentru a putea deveni mărturia lui Isus pe pământ astăzi.

Principalul lucru în viața bisericii ar trebui să fie să mâncăm din pomul vieții, adică să să-L savurăm pe Cristos ca rezervă a vieții; facem acest lucru mai întâi iubindu-L pe Domnul cu prima dragoste și, prin urmare, acordându-I Lui primul loc și savurându-L pentru a putea avea strălucirea Lui și a fi mărturia lui Isus. Amin!

Slavă Domnului că El ne readuce la Sine, înapoi la savurarea lui Cristos ca pom al vieții! Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, ne aflăm într-o situație triunghiulară, așa cum a fost Adam la început: trebuie să alegem între pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului.

Diferența dintre Adam și noi este că noi avem deja viața divină, în timp ce Adam nu a avut-o; totuși, chiar dacă am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu, tot trebuie să alegem să mâncăm din pomul vieții zi de zi.

A mânca din pomul vieții ar trebui să fie principala noastră preocupare în viața noastră creștină și în viața de biserică. Când Îl mâncăm pe Cristos ca viață, împărtășindu-ne din El în duh și rămânând în părtășie cu El, suntem pe linia vieții.

Dar dacă nu facem alegerea de a ne întoarce către duhul nostru și de a ne concentra mintea asupra duhului, implicit suntem în carne, iar sinele este exprimat; rezultatul este moartea. O, Doamne Isuse!

În întreaga Biblie și de-a lungul istoriei umane, vedem aceste două linii – linia vieții și linia morții. Linia vieții începe cu pomul vieții și se termină cu Noul Ierusalim. Linia morții începe cu pomul cunoștinței binelui și răului și se termină cu lacul de foc.

Dacă citim Biblia având în vedere aceste două linii, ne vom da seama că toate persoanele menționate în Biblie au fost fie pe linia vieții, fie pe linia morții. Mai mult, unii au fost pe linia morții, dar apoi au trecut la linia vieții și apoi au mers pe linia morții.

Suntem la fel și noi astăzi. Ne putem trezi dimineața și să-L contactăm pe Domnul în timpul nostru personal cu El și alegem calea vieții; dar după câteva ore, când trebuie să ne ocupăm de anumite lucruri sau când cineva ne vorbește, pur și simplu trecem la linia morții.

Linia vieții și linia morții pot fi văzute în Romani 5 până la 8, iar noi, credincioșii în Cristos, trebuie să știm cum să fim pe linia vieții și să rămânem pe linia vieții astăzi.

Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și-L iubim cu dragostea dintâi, dându-I primul loc în toate lucrurile

Fie ca Domnul să ne lumineze să vedem că a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, adică a-L savura pe Cristos ca rezervă a vieții, ar trebui să fie lucrul principal în viața bisericii de astăzi (Gen. 2:9, 16; Apoc. 2:7). Atât personal, cât și colectiv, trebuie să fim cei care mănâncă pe Cristos ca pom al vieții, împărtășindu-ne zilnic din Cristos și din bogățiile Sale și rămânând în savurarea lui Cristos.

Conținutul vieții de biserică depinde de savurarea lui Cristos. Dacă să-L savurăm pe Cristos, avem multă mulțumire în viața de biserică, dar dacă nu o facem, viața de biserică poate părea săracă. Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos ca pom al vieții, cu atât mai bogat va fi conținutul vieții de biserică!

Fie ca noi să fim cei care Îl aleg pe Domnul Isus zi de zi. Fie ca noi să alegem nu doar să cunoaștem despre El citind Scripturile, ci și mai mult, să venim la El în cuvântul Său pentru a-L cunoaște subiectiv, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții (Ioan 5:39-40).

În Apocalipsa 2:7, Domnul Isus promite biruitorului că îi va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Primul și cel mai important lucru în viața de biserică nu este să lucrăm pentru Domnul, ci să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții.

Trebuie să-L mâncăm pe Domnul zi de zi, chiar oră de oră. Trebuie să chemăm Numele Domnului, să ne rugăm Lui și să avem părtășie cu El pe tot parcursul zilei. Pe măsură ce citim cuvântul Lui, citim cu rugăciune cuvântul Lui și Îl mâncăm pe El ca pom al vieții.

Cu cât Îl mâncăm mai mult pe Cristos, cu atât mai bine. Cu cât mâncăm mai mult din pomul vieții, cu atât primim mai multă rezervă de viață și cu atât vom umbla mai mult pe linia vieții.

Dar pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, este nevoie să-L iubim cu prima noastră dragoste; dacă părăsim prima noastră dragoste față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus (Apocalipsa 2:4-7).

Pentru a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, trebuie să-L iubim, chiar să-L iubim cu prima noastră dragoste. Trebuie să-I acordăm Domnului primul loc, preeminența, în toate lucrurile (Coloseni 1:18). El trebuie să aibă preeminența. Cristos trebuie să fie primul în noi.

Fie ca noi să recâștigăm prima dragoste față de Domnul considerându-L pe Domnul Isus ca fiind primul în toate lucrurile. Fie ca noi să facem din Cristos totul în viața noastră, biruind astfel pierderea dragostei dintâi.

Gândește-te la situația ta înaintea Domnului: este Cristos primul în toate lucrurile pentru tine? Ocupă Cristos primul loc în felul în care te îmbraci, în lucrurile pe care le porți, în felul în care umbli și în felul în care vorbești? Trebuie să ne întoarcem la Domnul și să ne pocăim pentru pierderea dragostei noastre dintâi.

Trebuie să ne pocăim și să ne amintim de unde am căzut și trebuie să facem primele fapte, faptele care vin din dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Fie ca niciodată să nu lăsăm dragostea noastră pentru Domnul să se învechească.

Dacă părăsim dragostea noastră dintâi față de Domnul, vom rata savurarea lui Cristos și vom pierde mărturia lui Isus! O, Doamne! Prima cauză a degradării, așa cum se vede în vorbirea Domnului către biserica din Efes în Apocalipsa 2, este părăsirea dragostei dintâi.

În Vechiul Testament, Israel L-a falimentat pe Dumnezeu pentru că L-a părăsit pe Dumnezeu, izvorul apelor vii; în Noul Testament, prima cauză a degradării bisericii este părăsirea dragostei dintâi pentru Domnul. A-L părăsi pe Cristos înseamnă doar a-L părăsi pe El, a nu-L lua ca primul în toate lucrurile.

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, acordându-I primul loc în toate lucrurile. Pe măsură ce ne îmbrăcăm, pe măsură ce ne ocupăm de atâtea lucruri, fie ca noi să să verificăm cu Domnul ce simte El în legătură cu una sau alta.

Chiar și atunci când ne îmbrăcăm cu o anumită cămașă sau un pantalon, putem să verificăm cu Domnul să ne lumineze, chiar să ne dezvăluie ce simte El în legătură cu aceasta. Trebuie să avem multe discuții intime cu Domnul în legătură cu toate lucrurile și în toate lucrurile.

A recâștiga dragostea dintâi înseamnă a-L considera pe Domnul Isus ca fiind primul în toate; dacă facem din Cristos totul în viața noastră, aceasta înseamnă că am biruit pierderea dragostei dintâi (Coloseni 1:18b; Ioan 14:21, 23; Psalmul 90:1; 91:1; Filipeni 3:13-14).

Fie ca noi să ne rugăm mult înaintea Domnului cu privire la acest lucru, pocăindu-ne într-un mod sincer și întorcându-ne la El din nou și din nou. Fie ca să învățăm să ne întoarcem inima către El în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, astfel încât să-I putem da primul loc în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi! Amin, Doamne, fie ca mâncatul lui Cristos ca pom al vieții să fie lucrul principal în viața de biserică! Fă-ne să venim la Tine pentru a Te savura și a ne împărtăși din Tine ca viața și sursa noastră de viață. Fie ca toți sfinții să aibă o savurare bogată a lui Cristos, astfel încât conținutul vieții de biserică să fie bogat în Cristos! Amin, Doamne, Te iubim! Ne întoarcem inima către Tine. Vrem să Te iubim cu cea mai bună dragoste, cu prima dragoste. Fă-ne să venim la Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. O, Doamne, iartă-ne că ne-am părăsit prima dragoste față de Tine. Vrem să Te iubim mai mult. Recâștigă-ne prima dragoste pentru Tine. Fie ca să Te iubim cu cea mai bună dragoste. O, Doamne, Îți dăm preeminența în toate lucrurile. Fie ca Tu să fii primul în toate. Ai Tu preeminența în viața noastră de zi cu zi, cu toate lucrurile zilnice în care suntem implicați. Vrem să-L facem pe Cristos totul pentru noi, astfel încât să-L putem iubi cu cea mai bună dragoste și să-L mâncăm astăzi ca pomul vieții!

Îl iubim pe Domnul, mâncăm din pomul vieții, avem strălucirea Sa și suntem mărturia lui Isus

În Apocalipsa 2:1-7, Domnul a adresat un cuvânt bisericii din Efes în care a folosit patru cuvinte – dragoste, viață, lumină și lampadar. Mai întâi, le-a spus că avea ceva împotriva lor, adică, că își părăsiseră dragostea dintâi. Apoi a spus că trebuie să se pocăiască și să-și amintească de unde au căzut și să facă lucrările dintâi, altfel lampadarul va fi luat de la ei (aceasta implică lumina).

În cele din urmă, El le promite biruitorilor că le va da să mănânce din pomul vieții, care este în paradisul lui Dumnezeu. Putem spune că vorbirea Domnului către biserica din Efes poate fi rezumată în aceste patru cuvinte cruciale – dragoste, viață, lumină și lampadar.

Fiind credincioși în Cristos care Îl urmăresc și doresc să fie salvați de orice degradare, venim la Domnul zi de zi pentru a-L iubi, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții, a rămâne sub lumina Domnului și a fi mărturia lui Isus, lampadarul ținându-L pe El sus ca lumină.

Fie ca noi să biruim pierderea dragostei dintâi, astfel încât să putem continua să mâncăm din Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul. Aceasta înseamnă că trebuie să-I dăm Domnului preeminența în orice fel și în toate, astfel încât să putem recâștiga dragostea dintâi.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îl vom savura ca pom al vieții, iar aceasta va fi lucrul principal din viața de biserică. Pe măsură ce să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții în viața de biserică, vom avea strălucirea Sa, căci viața Sa este lumina vieții (Ioan 8:12).

Amin, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții face ca viața divină să strălucească asupra noastră și să ne aducă în lumina divină! În lumina divină, mărturisim ceea ce Domnul expune în noi și avem mai multă părtășie cu Dumnezeu și unii cu alții (1 Ioan 1:7, 9). Atunci, vom străluci în viața noastră de zi cu zi și împreună, ca lampadar.

Însă dacă nu-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, nu vom avea apetit să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și nu va exista strălucire; acest lucru ne va face să pierdem mărturia lui Isus, căci Domnul va veni și va lua lampadarul. O, Doamne!

A-L iubi pe Domnul, a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții și a fi sub strălucirea Lui sunt atât de importante pentru a fi mărturia lui Isus astăzi! Dacă avem dragoste față de Domnul, chiar și cea mai bună dragoste, vom avea viață și Îl vom mânca pe Cristos ca pom al vieții.

Pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, lumina divină strălucește asupra noastră și devenim mărturia lui Isus, lampadarul care Îl ține pe Cristos ca lumină.

Fie ca noi să ne păstrăm în savurarea lui Cristos ca dragoste, viață și lumină a noastră, astfel încât să putem păstra mărturia lui Isus ca strălucire a lampadarului în localitatea noastră (Apocalipsa 12:17).

Dacă avem mărturia lui Isus, vom mărturisi despre persoana lui Cristos ca Dumnezeu și ca om și vom mărturisi despre viața umană a lui Cristos, crucificarea, învierea, înălțarea, coborârea și a doua venire a Sa. Amin!

Starea rea a celor răi, însă, este că ei nu vin la Domnul ca să mănânce și să-L savureze pe Domnul (vezi Isaia 55:1-2, 6-7; 57:20-21). O, Doamne! Cei răi fac multe lucruri, dar ei nu vin să-L contacteze pe Domnul, să-L ia, să-L primească, să-L guste și să să-L savureze. În ochii lui Dumnezeu, nimic nu este mai rău decât aceasta (Ieremia 2:13).

Fie ca noi să ne oprim din a face lucruri pentru El și din lucrarea noastră și pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul, iubindu-L cu prima dragoste și permițându-I să strălucească asupra noastră. Fie ca noi să venim la El să bem din El, chiar să mâncăm bunătatea Sa, lăsând sufletul nostru să se desfăteze de grăsimea Sa.

Fie ca noi să-L căutăm pe Domnul cât timp se poate găsi, să-L chemăm cât timp este aproape și să părăsim orice cale rea sau gânduri rele pe măsură ce ne întoarcem la Iehova!

Sunt multe lucruri pe care trebuie să le facem pentru Domnul și în viața de biserică, dar țelul nostru principal este să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții, să-L iubim cu prima dragoste și-L lăsăm să strălucească asupra noastră, căci în acest fel devenim și ținem mărturia lui Isus.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în orice fel și în toate lucrurile, ca să ne putem recâștiga dragostea dintâi. Te iubim, Doamne Isuse, și Îți dăm cea mai bună dragoste a noastră. O, Doamne, venim la Tine cu dragoste pentru a Te savura astăzi ca pom al vieții. Fie ca Tu să devii viața și sursa noastră de viață în toate lucrurile astăzi. Fie ca viața Ta să strălucească în noi și să expună orice întuneric și păcat! Vrem să ne mărturisim păcatele și să rămânem în lumină, așa cum Tu ești în lumină. O, Doamne Isuse, strălucește în noi și strălucește prin noi! Fie ca noi să fim cei care țin mărturia lui Isus, permițându-I lui Cristos să strălucească prin ei în toate lucrurile, atât personal, cât și corporativ! Amin, Doamne, vrem să biruim părăsirea dragostei dintâi, să menținem mâncatul lui Cristos ca pom al vieții și să strălucim lumina divină ca lampadarul! Aleluia, suntem mărturia lui Isus, expresia corporativă a lui Cristos pe care Îl mâncăm ca pom al vieții și pe care Îl iubim cu dragostea dintâi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Eat Christ as the Tree of Life and Love the Lord to become the Testimony of Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trebuie să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu și să lăsăm crucea să trateze orice obstacol

08/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Întrucât clădirea lui Dumnezeu este vie, ea crește; zidirea propriu-zisă a bisericii ca și casă a lui Dumnezeu se face prin creșterea în viață a credincioșilor, iar noi trebuie să creștem în viață pentru clădire și să tratăm orice obstacol în calea creșterii și eliberării vieții divine. Amin!

Slavă Domnului, El a venit în noi ca viața noastră, pentru ca El să crească în noi, să ne transforme și să ne facă pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu și, de asemenea, El ne zidește într-o casă spirituală, locașul lui Dumnezeu, biserica!

Noi, credincioșii în Cristos, ne-am născut inițial din părinții noștri umani și, prin urmare, ne-am născut în păcat. Suntem făcuți din țărâna pământului pentru a fi vase de lut. Cum putem noi să facem parte din zidirea sfântă și glorioasă a lui Dumnezeu? Cum putem fi calificați să facem parte din clădirea lui Dumnezeu?

Numai prin procesele de regenerare, creștere în viață, transformare și zidire. Trebuie mai întâi să fim regenerați. Numai având viața lui Dumnezeu putem face parte din clădirea lui Dumnezeu, căci clădirea lui Dumnezeu, biserica, rezultă din viața Lui.

După ce suntem regenerați, trebuie să creștem în viață. Trebuie să creștem în viață spre maturitate zi de zi. Facem acest lucru venind la cuvântul viu al Domnului și bând laptele neprefăcut al cuvântului prin exersarea duhului nostru. Pe măsură ce bem laptele cuvântului, creștem prin el spre mântuire, căci am gustat că Domnul este bun.

Creșterea noastră în viață are ca rezultat transformarea noastră, căci pe măsură ce Îi permitem Domnului să crească în noi, El ne schimbă încet în interior. Transformarea este un proces metabolic interior prin care elementul nostru vechi este îndepărtat și elementul divin este adăugat.

Vedem o ilustrare a acestui lucru în lemnul pietrificat; pe măsură ce apa curge și bucata de lemn rămâne în curgerea apei, elementul lemnului este îndepărtat și eliminat, iar elementul piatră este adăugat la structura bucății de lemn. Ceea ce aveți la sfârșit este ceva care arată ca lemnul, dar este făcut din piatră, căci elementul de piatră din curgerea apei a înlocuit fiecare element de lemn.

Când suntem transformați, alții ne văd, dar în realitate, ei Îl văd pe Cristos în noi, căci omul nostru vechi și sinele nostru cu carnea au fost încetul cu încetul îndepărtate și eliminate, iar elementul lui Dumnezeu a fost adăugat încetul cu încetul ființei noastre. Slavă Domnului!

Pe măsură ce suntem transformați venind la Domnul ca o piatră vie, devenim pietre vii potrivite pentru clădirea lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul, să acordăm atenție duhului nostru și să ne păzim inima

Clădirea lui Dumnezeu este o clădire vie și, prin urmare, crește; zidirea propriu-zisă a bisericii ca și casă a lui Dumnezeu este prin creșterea noastră în viață (Efeseni 2:21).

Viața lui Dumnezeu crește în noi; viața Sa trebuie să crească în noi puțin câte puțin și zi de zi. Este bine să-I cerem zilnic Domnului să ne dea porția de har de care avem nevoie pentru a putea crește în viață, chiar să-I cerem să ne dea măsura acelei zile de creștere în viață.

Trebuie să fim atenți la creșterea noastră în viața divină, căci trebuie să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu. Trebuie să-I dăm Domnului mai mult teren pentru ca El să crească în noi.

Nu creștem încercând mai mult să-I fim plăcuți lui Dumnezeu sau să facem ceea ce ne spune Biblia să facem; trebuie să cooperăm cu Domnul pentru ca El să crească în noi într-un mod normal, zilnic.

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul, să acordăm atenție duhului nostru și să ne păzim inima cu toată vigilența pentru a rămâne pe calea vieții (1 Petru 1:8; 2:2, 5; 3:4, 15; Prov. 4:18-23; Deut. 10:12; Marcu 12:30).

Există cel puțin trei moduri minunate prin care putem coopera cu Domnul pentru creșterea noastră în viața divină, spre clădirea lui Dumnezeu. În primul rând, trebuie să-L iubim pe Domnul. A-L iubi pe Domnul este începutul tuturor experiențelor spirituale ale lui Cristos. Dacă nu-L iubim pe Domnul, nu putem crește în viață.

Dacă vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie mai întâi de toate să-L iubim pe Domnul. Cât de puternică este dragostea noastră pentru Domnul? Cu toții putem spune că-L iubim pe Domnul, dar avem o dragoste ferventă pentru El, chiar prima dragoste pentru El?

Trebuie să fim felul de oameni care spun „Domnul Isus, Te iubesc”. Ne stârnim dragostea pentru Domnul petrecând timp cu El, stând la picioarele Lui și permițându-I să ne vorbească.

Nu ar trebui să ne bazăm pe emoțiile noastre, ci mai degrabă ar trebui să ne exersăm duhul pentru a-I spune Domnului că-L iubim.

A-L iubi pe Domnul nu are nicio legătură cu felul în care ne simțim și dacă suntem undeva sus sau jos; mai degrabă, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L iubi pe Domnul și a-I spune că Îl iubim!

Când nu-L mai iubim pe Domnul cu prima dragoste, vine degradarea. Biserica din Efes și-a pierdut prima dragoste; părăsirea primei dragoste aduce declin și degradare în biserică.

Fie ca noi să nu ne părăsim prima dragoste iubindu-L pe Domnul și fiind iubitorii Lui nebuni, astfel încât să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu! Fie ca noi să profităm de fiecare ocazie de-a lungul zilei pentru a-I spune Domnului că Îl iubim.

În timp ce călătorim la serviciu cu mașina sau cu transportul în comun, fiind constrânși de multe lucruri precum traficul, oamenii din jurul nostru și întârzierile, trebuie pur și simplu să-I spunem Domnului că Îl iubim. Poate că suntem tocmai pe punctul de a ne certa cu soțul/soția noastră, trebuie pur și simplu să uităm de cearta noastră și să-I spunem Domnului că Îl iubim!

1 Petru 1:8 spune că noi, creștinii, Îl iubim pe Cel pe care nu L-am văzut. Putem chiar să-I spunem Domnului că nu ne este ușor să-L iubim, pentru că nu L-am văzut, așa că Îl putem ruga să ne stârnească dragostea pentru El. Când Îl iubim, Îl savurăm și putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

O altă cale prin care putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu este să acordăm atenție duhului nostru. Trebuie să ne exersăm duhul zi de zi. O cale prin care facem acest lucru este venind la Domnul și permițându-I să strălucească asupra noastră pentru a expune orice păcate, probleme și greșeli.

Când ne mărturisim păcatele în lumina Domnului, ne exersăm duhul, iar cerul dintre noi și Domnul devine senin. Domnul va străluci asupra păcatelor și fărădelegilor noastre, iar noi pur și simplu ne vom mărturisi păcatele; sângele lui Isus Cristos ne va curăți de orice păcat (1 Ioan 1:7, 9).

Indiferent de cât timp suntem în Domnul, tot trebuie să ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului și să avem o curățare de păcatele și problemele noastre. S-ar putea să fim ofensați de cineva sau cineva ne poate deranja în mod continuu, chiar și simpla vedere a acestei persoane ne provoacă durere.

Nu trebuie să permitem vreunei ofense sau amărăciuni să prindă rădăcini în inima noastră, ci mai degrabă să venim la lumina Domnului, să ne mărturisim păcatele și să tratăm orice problemă.

Fie ca noi să ne cunoaștem duhul și să ne exersăm duhul. Ori de câte ori simțim că suntem în carnea noastră sau că sinele este exprimat, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și să ne îndreptăm atenția asupra duhului nostru (Romani 8:6).

O a treia cale de a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu este să ne păzim inima cu toată silința, ca să putem rămâne pe calea vieții (Proverbe 4:18-23). Din inima noastră ies izvoarele vieții; trebuie să ne păzim inima.

Aceasta înseamnă că trebuie să venim la Domnul din nou și din nou în ceea ce privește inima noastră, pentru ca El să ne păzească inima. Trebuie să ne întoarcem inima către El, spunându-I că Îl iubim și pur și simplu trebuie să ne deschidem către El.

Când ne deschidem către Domnul zi de zi și Îi permitem să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră (Efeseni 3:17), vom crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu. De multe ori ne dăm seama că nu ne putem păzim inima, așa că venim la Domnul și Îi dăm tot terenul pentru a ne păzi inima.

Doamne Isuse, vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi. Ne întoarcem inima către Tine. Te iubim, Doamne! Reaprinde dragostea noastră pentru Tine. Salvează-ne de a ne părăsi dragostea dintâi față de Tine. O, Doamne, fie că simțim asta sau nu, ne exersăm duhul să-Ți spunem că Te iubim! Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim cu dragostea noastră dintâi. Te iubim cu cea mai bună dragoste a noastră. Ne exersăm duhul să Te iubim cu toată ființa noastră! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și rămânem sub lumina Ta, ca Tu să strălucești asupra noastră și să expui orice nu se potrivește cu Tine. Suntem de acord cu lumina Ta și ne mărturisim păcatele. O, Doamne, ne exersăm duhul pentru a ne mărturisi păcatele, fiind de acord cu ceea ce strălucește lumina Ta. Ne deschidem Ție cu privire la greșelile, fărădelegile, păcatele și eșecurile noastre. Spală-ne și curăță-ne. Vrem să rămânem în părtășia vieții. O, Doamne, vrem să ne păzim inima cu toată vigilența, ca să putem rămâne pe calea vieții astăzi! Păzește-ne inima, Doamne Isuse!

Experimentăm crucea tratând orice obstacol ca să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem ca viața lui Cristos să fie neîmpliedicată în noi, trebuie să experimentăm zdrobirea crucii, ca orice obstacol din noi să poată fi tratat și înlăturat (1 Petru 1:11; 4:14; Psalmul 139:23-24).

Trebuie să experimentăm uciderea morții lui Cristos în Duhul atotinclusiv al lui Cristos, ca Duh al gloriei pentru a putea crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a expune orice obstacole subiective din noi, astfel încât să putem permite crucii să le învingă, pentru ca noi să creștem în viață, spre transformarea noastră, spre clădirea lui Dumnezeu.

A fi creștin înseamnă a nu lua nimic altceva decât pe Cristos ca țel al nostru; cu toate acestea, s-ar putea să nu cunoaștem calea vieții și să nu-L luăm pe Cristos ca viață a noastră, iar acesta este un mare obstacol în calea creșterii vieții Domnului în noi (Matei 7:13-14; Filipeni 3:8-14; Coloseni 3:4; Romani 8:28-29).

A fi creștin înseamnă că Cristos este ținta și țelul nostru; El este Cel preeminent în viața noastră. Dar problema este că adesea nu-L luăm pe El ca viață a noastră și nu cunoaștem calea vieții. Mai degrabă, trăim în concepțiile noastre și conform concepțiilor noastre și ne aflăm în întunericul concepțiilor noastre umane.

Facem lucrurile nu conform lui Cristos care trăiește în noi, ci conform concepțiilor noastre, iar acest lucru ni se pare rezonabil. În afară de Cristos, însă, toate concepțiile noastre sunt întuneric; pot fi bune sau pot fi rele, dar sunt întuneric și moarte.

Ne ținem de un concept pentru că îl credem destul de bun; avem o opinie despre ceva și credem că avem dreptate și aducem un argument puternic pentru a-l susține.

Însă dacă Domnul nu are primul loc și El nu strălucește în această privință, ne aflăm în întunericul concepțiilor umane și nu putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

De atâtea ori în viața noastră de familie și mai ales în viața de biserică ne exprimăm opiniile bazate pe concepțiile noastre și întunericul apare. O, Doamne! Luăm decizii nu bazate pe contactarea Cristosului cel viu și pe faptul de a fi pe calea vieții, ci pe baza a ceea ce simțim și a ceea ce gândim.

Fie ca noi să învățăm să aducem toate lucrurile, toate problemele și toate situațiile Domnului și să ne deschidem către El, pentru ca El să ne lumineze și să ne conducă pe calea vieții.

Numai așa putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu și numai așa poate viața lui Cristos să curgă în mod neîmpliedicat în noi. Trebuie să fim pe calea vieții, verificând cu Domnul, pentru a nu trăi conform concepțiilor și comportamentului uman.

Al doilea obstacol în calea vieții Domnului în noi este ipocrizia; spiritualitatea unei persoane nu este determinată de aparența exterioară, ci de modul în care se îngrijește de Cristos (Matei 6:1-6; 15:7-8; Ioan 5:44; 12:42-43; Iosua 7:21).

Cea mai autentică parte a ființei noastre este duhul nostru. Când suntem în duhul nostru, suntem mântuiți de ipocrizie. Dar când nu ne exersăm duhul, nu-L trăim pe Cristos, iar ceea ce iese din noi este ipocrizia.

Putem încerca să facem un lucru bun sau altul și putem exprima concepțiile noastre bune, dar pentru că nu suntem în duhul nostru, aspectul exterior nu se potrivește cu realitatea interioară.

Un ipocrit este un actor de teatru; el dă impresia cuiva sau a unei emoții, dar în realitate nu este acea persoană și nu are acel sentiment. Fie ca noi să fim mântuiți de a ne preface, a da în spectacol, și de la a fi fățarnici.

Fie ca noi să învățăm să cultivăm și să dezvoltăm relația noastră interioară, intimă, cu Domnul, astfel încât să putem fi una cu El, să ne unim cu El și să cooperăm cu El. Domnul urăște ipocrizia.

Uneori, putem fi cu niște tineri și vrem să-i ajutăm în lucruri spirituale, așa că ne comportăm într-un anumit fel și spunem anumite lucruri care nu se potrivesc cu ceea ce suntem noi în interior.

Fie ca noi să nu ne preocupăm de dreptatea noastră înaintea oamenilor, ca să fim priviți de ei, ci mai degrabă să avem o viață interioară, ascunsă, spirituală și intimă cu Domnul, ca să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să exersăm să petrecem timp ascuns și secret cu Tatăl nostru care vede în secret, ca să ne putem dezvolta rădăcinile ascunse în El, să avem o umblare cu El și să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Al treilea obstacol este răzvrătirea; putem fi foarte activi și zeloși în a face lucruri, dar totuși să-L întemnițăm și să nu ascultăm pe Cristosul viu dinăuntrul nostru, ignorându-L (Lev. 14:9, 14-18; 11:1-2, 46-47; Romani 16:17; 1 Cor. 15:33).

Putem crede că noi, cei care credem în Cristos, nu suntem răzvrătiți, căci credem în Isus și Îl iubim. Cu toate acestea, putem fi zeloși în a face multe lucruri pentru Domnul sau în numele Lui, totuși tot nu ascultăm de Cristosul viu dinăuntrul nostru, ignorându-L.

El ne spune adesea: Nu, nu-i spune asta soției tale, sau, Nu, nu te băga; totuși, noi nu-L ascultăm. Suntem răzvrătiți ignorând vocea Lui blândă și liniștită. Îl întemnițăm pe Domnul în ființa noastră.

În multe lucruri mărunte ale vieții noastre de zi cu zi, cum ar fi felul în care ne îmbrăcăm, felul în care ne pieptănăm, felul în care vorbim și felul în care ne comportăm, Îl ignorăm pe Domnul și suntem răzvrătiți față de El, prin urmare, nu avem grijă de Cristosul cel viu dinăuntrul nostru. O, Doamne!

Fie ca noi să dezvoltăm o sensibilitate în duhul nostru, astfel încât să avem grijă de Cristosul cel viu din duhul nostru și să facem toate lucrurile conform Lui. De asemenea, fie ca noi să nu ne descurajăm atunci când ne dăm seama că întreaga zi a trecut și nu venit cu nimic la Domnul; mai degrabă, fie ca noi să începem să facem acest lucru chiar acum.

Fie ca noi să petrecem timp cu Domnul, verificând cu El în legătură cu toate lucrurile și având multe conversații intime cu El.

Deoarece putem fi atât de activi și zeloși în a face lucruri, chiar și în viața de biserică, s-ar putea să nu ne consultăm cu El, fie ca să învățăm să ne pesede simțul interior al vieții din noi. Fie ca să ne consultăm întotdeauna cu Domnul: O, Doamne, ce simți în legătură cu asta?

Al patrulea obstacol îl reprezintă capacitățile noastre naturale; dacă aceste capacități naturale rămân nezdrobite în noi, ele vor deveni o problemă pentru viața lui Cristos (2:14-15; 3:12, 16-17; Iuda 19; Levitic 10:1-2).

Poate că suntem destul de capabili să vorbim în mod natural despre cutare sau cutare lucru și, prin urmare, putem fi în întuneric și împiedica creșterea lui Cristos în noi. Suntem atât de sufletești și atât de naturali, și chiar și în viața de biserică, putem trăi în sufletul nostru și în omul nostru natural.

Învățăm ce este bine și ce nu este atât de bine, învățăm să ne comportăm într-un anumit fel și trăim într-un mod natural bun, dar fără exersarea duhului nostru. O, Doamne!

Poate că interacționăm cu ceilalți într-un mod adecvat, fără a spune lucruri care să-i ofenseze, totuși putem fi în omul natural și facem lucrurile conform capacității noastre naturale, nu conform duhului.

Omul sufletesc nu poate primi sau discerne lucrurile spirituale; un om spiritual, însă, discerne toate lucrurile. Fie ca noi să fim cei care petrec mult timp cu Domnul și să tratăm orice obstacole în viața Lui.

Fie ca noi să permitem crucii Sale să lucreze în noi pentru a trata capacitățile noastre naturale, astfel încât viața Lui să curgă în noi și să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem ca viața Ta să curgă în noi fără nici o piedică. Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a avea parte de zdrobirea crucii și pentru ca orice obstacole să fie eliminate și tratate. Amin, Doamne, fie ca noi să experimentăm darea la moarte a morții a lui Cristos în Duhul atotinclusiv al lui Cristos și în Duhul gloriei, pe măsură ce ne exersăm duhul astăzi. Vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu într-un mod normal. Te luăm ca țel al nostru și vrem să rămânem pe calea vieții. O, Doamne, Tu ești viața noastră și Tu ești țelul nostru. Tu ești Cel Preeminent. Vrem să ne îngrijim de Cristosul cel viu dinăuntrul nostru și să nu încercăm să ne îmbunătățim aspectul exterior. Amin, Doamne, mântuiește-ne de orice ipocrizie. Vrem să fim atenți la Cristosul cel viu dinăuntrul nostru și să nu-L întemnițăm niciodată sau să nu-L ascultăm, fiind astfel răzvrătiți față de El. Vorbește-ne, Doamne. Vrem să ascultăm vocea Ta. Zdrobește în noi ceea ce trebuie zdrobit și tratează capacitățile noastre naturale. Fie ca noi să fim cei care petrec mult timp cu Domnul în secret pentru a-L savura, a fi tratați de El și a-I permite să curgă liber în noi. Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi, tratând toate obstacolele în calea creșterii lui Cristos în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Grow in Life for God’s Building and let the Cross Deal with any Obstacle, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Viața și clădirea în epistolele lui Petru, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-I dăm lui Cristos preeminența în dragostea noastră prin menținerea dragostei dintâi pentru Domnul

08/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca Cristos să aibă preeminența în noi și ca El să aibă primul loc în universul nostru personal, Cristos ar trebui să aibă preeminența în dragostea noastră (Apoc. 2:4).

De fapt, ori de câte ori nu avem o iubire fierbinte și arzătoare pentru Domnul, intrăm în degradare și dezolare și devastare, dar de fiecare dată când ne exercităm inima pentru a-L iubi și pentru a trata cu orice lucru care ne împiedică dragostea, suntem recâștigați și restabiliți.

În cartea Coloseni vedem cum Cristos este Cel preeminent în administrația lui Dumnezeu și în economia Sa și cum El vrea să fie Cel preeminent și în universul nostru personal.

Este un lucru pentru Cristos să fie preeminent în lucrurile legate de Dumnezeu și de creația Lui, dar este ceva mai subiectiv și practic pentru noi să-I dăm Domnului primul loc în toate lucrurile din experiența noastră de zi cu zi.

Cum putem să-I dăm lui Cristos primul loc în toate lucrurile și cum să-I dăm Lui preeminența în universul nostru personal, adică în tot ceea ce este legat de noi?

Cum poate fi Cristos Cel preeminent în viața noastră de familie, viața de biserică, viața de căsnicie, viața de muncă și viața personală?

Cheia este modul nostru de vedere, viziunea noastră; dacă avem o viziune a preeminenței lui Cristos, viața noastră și viața noastră de biserică vor fi revoluționate, căci ne vom da seama că în toate lucrurile Cristos trebuie să aibă primul loc.

Când Îl vedem pe Cristos ca fiind Cel Preeminent, Îl vom iubi din ce în ce mai mult. Atunci când Îi acordăm atenție, ne concentrăm asupra Sa și Îl iubim, ne vom da pe noi înșine ca să-L savurăm.

Aceasta înseamnă că, atunci când Cristos este preeminent în noi, El va fi primul în toate – nu doar în unele lucruri, ci în toate lucrurile care sunt legate de noi.

Când Cristos are primul loc în noi, rezultatul spontan este acela că vom urî tot ce iese din sine și din carne; vom urî și vom respinge pe toți înlocuitorii lui Cristos care sunt în noi și vom renunța la orice altceva decât Cristos.

Dacă Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, vom arunca toate celelalte distrageri și ne vom concentra doar asupra Lui. Când vom vedea o revelație a preeminenței lui Cristos, vom fi constituiți cu El și vom fi eliberați de orice lucru care-L înlocuiește pe Cristos.

Vom fi eliberați de elementele lumii, gnosticism, misticism, legalism și ascetism; în plus, vom renunța la toate gândurile religioase, toate gândurile morale și etice, toate lucrurile filozofice și chiar tot felul de daruri spirituale.

Vom deveni apoi oameni care se potrivesc cu Dumnezeu, avându-L pe Cristos și numai pe Cristos ca fiind Cel preeminent în toate. Fie ca să vedem preeminența lui Cristos și să-I dăm primul loc în toate lucrurile!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în dragostea noastră, prin menținerea și dezvoltarea dragostei noastre dintâi pentru Domnul

Conform cu Apoc. 2:4, primul semn că degradarea începe este că pierdem dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Cristos trebuie să aibă preeminență în toate lucrurile, inclusiv în dragostea noastră; pentru că dragostea este un lucru mare, Cristos trebuie să fie preeminent în ea.

A da Domnului primul loc în toate lucrurile înseamnă a-L iubi cu dragostea dintâi; trebuie să menținem și să dezvoltăm prima noastră dragoste pentru Domnul.

În viața de căsnicie și în viața noastră creștină avem nevoie de aceste două lucruri – dezvoltarea și menținerea dragostei noastre pentru Domnul.

Natura unei relații de dragoste este aceea că are nevoie de întreținere – nu o putem ignora, trebuie să menținem dragostea.

De asemenea, dragostea trebuie să fie progresivă; mereu merge înainte. Aceasta înseamnă că în fiecare zi trebuie să ne menținem dragostea pentru Domnul.

În viața noastră de căsnicie nu putem uita să-i spunem soțului sau soției noastre că îl / o iubim; nu putem spune, Ți-am spus „Te iubesc” ieri sau săptămâna trecută și de atunci nu s-a schimbat nimic! Mai degrabă, trebuie să ne dezvoltăm și să ne menținem relația de dragoste.

În mod similar, trebuie să Îi dăm Domnului preeminența în dragostea noastră prin menținerea și dezvoltarea dragostei noastre pentru El; acest lucru vine în principal prin petrecerea timpului nostru cu El.

Orice lucru iubim este lucrul pe care toată inima noastră și chiar întreaga noastră ființă sunt focusate și ocupate și chiar deținute de acesta (vezi 1 Tim. 6:10; 2 Tim. 3:2-4; 4:8; Tit 1:8).

Pentru ca Cristos să aibă primul loc în dragostea noastră înseamnă că ne fixăm întreaga noastră ființă – duh, suflet și trup, împreună cu inima, sufletul, mintea și puterea noastră – absolut pe El, adică să lăsăm ca întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El, astfel încât El să devină totul pentru noi iar noi suntem una cu El practic în viața noastră de zi cu zi.

Aceasta înseamnă să-i oferim lui Cristos preeminența în dragostea noastră.

Conform cu ceea ce Biblia spune, în special în 1 și 2 Timotei și în conformitate cu experiența noastră, putem fi iubitori de multe lucruri diferite.

Poate că nu toți iubim aceleași lucruri, dar există tot felul de lucruri pe care le iubim; și trebuie să permitem ca dragostea noastră pentru Cristos să devină preeminentă asupra tuturor acelor lucruri.

În 2 Tim. 3:2-4 vedem că putem fi iubitori de sine, iubitori de bani sau iubitori de plăcere; acestea trei merg împreună și ne împiedică să fim iubitori de Dumnezeu.

În 2 Tim. 4:8 Pavel a spus că el iubește arătarea Domnului. În 2 Tim. 4:10 Dima l-a abandonat pe Pavel, iubind epoca prezentă. Cristos trebuie să fie preeminent în dragostea noastră.

Trebuie să biruim dragostea față de epoca prezentă, iubirea de bani, iubirea de sine și iubirea de plăcere.

Cum facem asta? Doar iubindu-L pe Cristos. Când Îl iubim, ne dăm seama că El este mai bun decât toate celelalte lucruri; ne dăm seama că ne pierdem timpul când suntem în celelalte lucruri, căci Cristos este cu atât mai bun!

Faptul dacă avem o zi de glorie în victoria bisericii sau în zilele grele ale declinului bisericii depinde de ce fel de dragostea avem (Apoc. 2:4; 2 Tim. 3:2-4).

Declinul bisericii începe cu pierderea dragostei dintâi pentru Domnul.

În propria noastră viață creștină, imediat ce încetăm să ne menținem și să ne dezvoltăm dragostea pentru Domnul, ceea ce se întâmplă este declinul și degradarea; imediat ce Îl iubim, există recâștigare.

Dragostea noastră pentru Domnul ar trebui să fie absolută; nu ar trebui să iubim pe nimeni sau nimic mai presus de El (Mat. 10:37-39).

Domnul nu vrea 50% din dragostea noastră sau chiar 90%; El vrea 100%.

În Mat. 10 El spune că cel care iubește tatăl sau mama mai presus de El nu este vrednic de El; chiar și în relațiile noastre intime, trebuie să-i dăm Domnului preeminența.

Îl iubim pe Domnul pentru că El ne-a iubit mai întâi, infuzându-Și esența Sa iubitoare întru și generând în noi dragostea cu care Îl iubim (1 Ioan 4:19, 8, 16).

Cum Îl putem iubi pe Domnul? Nu este din noi înșine sau prin noi înșine, ci în dragostea care El Însuși distribuit întru noi.

De fiecare dată când venim la Domnul în cuvântul Său, pentru a petrece timp cu El, în timp ce Îl contactăm într-un mod intim și afectuos, suntem infuzați de El Însuși ca dragostea și Îi dăm preeminența în dragostea noastră.

Doamne Isuse, Te iubim. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Fii preeminent în ființa noastră, în inima noastră și în tot ceea ce este legat de noi. Doamne, vrem să menținem și să dezvoltăm dragostea noastră dintâi față de Tine, petrecând mult timp cu Tine în cuvântul Tău, întorcându-ne inima către Tine și exersându-ne duhul pentru a auzi vocea Ta. Dragă Doamne Isuse, Te iubim! Ne dăm pe noi înșine doar să Te iubim. Ne fixăm întreaga noastră ființă cu inima, mintea, sufletul și puterea noastră, absolut pe Tine, pentru a putea fi ocupați și posedați de Tine!

Suntem mântuiți de degradare și dezolare dându-I lui Cristos preeminența în dragostea noastră

Cauza pustiirii templului lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, nu a fost doar pentru că copiii lui Israel erau răi și păcătoși; mai degrabă, adevăratul motiv a fost că ei nu I-au dat lui Dumnezeu primul loc.

Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, nu-L înălțăm pe Cristos și nu-I dăm preeminența în toate lucrurile, cădem în pustie și degradare.

Eșecul nostru de a-I da lui Cristos preeminența, eșecul nostru de a-L onora și de a-L înălța, este cauza reală a faptului că devenim păcătoși și răi. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim mântuiți de degradare și pustiire, dându-i lui Cristos preeminența în toate lucrurile, în special în dragostea noastră!

Atunci când Îl apreciem și Îl înălțăm în mod corespunzător pe Cristos și de fiecare dată când îi dăm lui Cristos preeminența prin faptul că-L înălțăm până la cel mai înalt grad, suntem restaurați și aduși într-o adevărată trezire.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îi dăm primul loc în toate.

Dumnezeu i-a acordat lui Cristos locul cel mai înalt din univers, poziția cea mai înaltă, poziția de preeminență (Psa. 80:17); în experiența noastră, intrăm pe calea restaurării ori de câte ori îl înălțăm pe Cristos.

Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, Îl înălțăm pe Cristos și Îi dăm primul loc în toate lucrurile, va exista restaurare și trezire.

Dacă viața noastră de biserică este oarecum rece și veche și dacă dorim să avem o trezire în biserică, trebuie să ne exersăm să-I dăm preeminența lui Cristos, recunoscându-L ca fiind Cel care este la dreapta lui Dumnezeu. Când chemăm o asemena persoană, suntem restabiliți și treziți! Amin!

În viața noastră privată, în viața de căsnicie, în viața de familie și în viața de biserică, Cristos trebuie să fie înălțat și doar Lui trebuie să-I dăm preeminența în toate lucrurile! Când Îl înălțăm pe Cristos în fiecare aspect al vieții noastre, va fi restaurare peste tot!

Iar când ieșim să vorbim Evanghelia altora, trebuie doar să le spunem că Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit om, a murit pe cruce pentru păcatele lor, a înviat și S-a înălțat la dreapta lui Dumnezeu în ceruri și acum trebuie să-L cheme!

Ori de câte ori un păcătos îl cheamă pe Domnul Isus, el Îl înalță pe Cristos și acel păcătos este regenerat. Ca oameni regenerați, trebuie să ne adunăm în întrunirile bisericii și să-L înălțăm pe Cristos, să-L lăudăm, să-I cântăm și să strigăm laudele Lui!

Nu ar trebui să fim tăcuți, ci trebuie să ne exercităm dreptul nostru spiritual de a-L înălța pe Cristos! Cu toții ar trebui să cântăm laudele Sale și cu toții ar trebui să ne exersăm atât inima pentru a-L iubi pe El cât și duhul nostru pentru a-L înălța!

Aleluia! Cu cât Îl înălțăm mai mult pe Cristos și Îi dăm preeminența în dragostea noastră și în orice lucru, cu atât vom fi înviorați și restabiliți.

Doamne Isuse, Tu ești la dreapta lui Dumnezeu. Tu ai preeminența în viața noastră privată, în viața de familie, în viața noastră de căsnicie și în viața noastră de biserică. Doamne Isuse Hristoase, Te înălțăm! Te lăudăm! Tu ești omul de la dreapta lui Dumnezeu și Tu ai cea mai înaltă poziție din univers! Aleluia, chiar dacă omul L-a respins pe Cristos și L-a pus pe cruce, Dumnezeu L-a înviat din morți și L-a așezat la dreapta Maiestății Sale în ceruri! Slavă Domnului Isus Cristos!