îl trăim pe Cristos

Învățăm să nu aducem amestec în biserică și să ne împlinim cursul slujbei noastre

01/01/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să învățăm din greșeala lui Iacov și din amestecul devastator al bisericii din Ierusalim, să nu aducem niciun amestec în viața de biserică și trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să împlinim cursul slujbei noastre înaintea Domnului, indiferent de ce se întâmplă.

Slavă Domnului că El nu doar ne arată ce face într-un mod pozitiv prin discipoli și chiar mai mult, El ne dă lecții de învățat pentru a fi avertizați. Fie ca noi să primim îndurare de la Domnul pentru a fi mântuiți de uneltirile lui Satan de a zădărnici răspândirea și zidirea bisericii.

Cartea Fapte consemnează răspândirea Cristosului înviat în înălțarea Sa prin discipoli pentru producerea bisericilor ca împărăție a lui Dumnezeu pe pământ. Pe măsură ce Domnul căuta să se răspândească, discipolii lui Cristos, care erau evrei prin natură și prin constituție, L-au împiedicat pe Domnul în răspândirea Sa, căci Domnul le-a expus constituția și concepțiile lor. La fel este și cu noi astăzi.

Domnul dorește să se răspândească într-o anumită zonă sau într-un anumit grup de oameni, dar noi putem avea preconcepții despre acei oameni, poate nu ne plac anumite aspecte ale culturii lor și pur și simplu îi privim de sus. Așadar, Domnul poate să nu aibă o cale de a se mișca liber prin noi. O, Doamne!

Apostolul Petru, de exemplu, a trebuit să fie salvat de vălurile tradițiilor sale religioase și ale vechiului său mediu; el credea că mântuirea este pentru evrei, iar biserica este pentru evrei, dar Dumnezeu vrea să-L răspândească pe Cristos la toate națiunile. O, Doamne!

Fie ca noi să fim mântuiți de orice concepte culturale și religioase și fie ca noi să rămânem sub viziunea cerească a economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât El să poată răzbate în noi și să curgă prin noi.

De asemenea, trebuie să fim mântuiți de orice dispute care apar între sfinții care Îl slujesc pe Domnul, în special din cauza relațiilor personale și a afecțiunilor naturale. O, Doamne! Fie ca Domnul să aibă o cale pură și clară de a curge în noi, conform economiei Sale din Noul Testament, și fie ca noi să fim mântuiți de orice relații naturale! Fie ca noi să ne amintim bine că nu ne aducem niciodată relațiile noastre naturale și nu preferăm oameni sau grupuri de oameni în slujirea Domnului de către noi.

Fie ca Domnul să aibă o cale de a străluci asupra noastră și de a expune orice și tot ce Îl împiedică să se răspândească în noi, prin noi și în jurul nostru. Și fie ca noi să spunem Amin strălucirii și expunerii Sale, astfel încât El să poată curăța aceste lucruri din ființa noastră.

Să învățăm din greșelile lui Iacov și Pavel să nu aducem amestec în biserică

În Fapte 21:18-21 vedem că trebuie să învățăm din greșeala lui Iacov și din amestecul devastator al bisericii din Ierusalim (Matei 22:7; 24:1-2). Iacov era considerat un apostol de frunte în Ierusalim, în principal datorită evlaviei sale datorate respectării legii.

El a făcut marea greșeală de a înălța Vechiul Testament al literelor; a făcut acest lucru sub o mantie frumoasă. El a prețuit legea literelor prin Moise, totuși a numit-o „legea desăvârșită a libertății” (Iacov 1:25). Am putea crede că această lege perfectă a libertății este legea vieții, dar, de fapt, cuvintele „perfect” și „libertate” sunt o manta care acoperă aprecierea lui Iacov pentru legea lui Moise.

Dumnezeu nu vrea să păzim legea perfectă a libertății; mai degrabă, Ieremia a profețit despre legea vieții care va fi scrisă în inimile noastre (Ieremia 31:32-34), iar Pavel a vorbit despre legea Duhului vieții (Romani 8:2).

Ceea ce a vorbit Iacov nu era legea vieții, ci legea literei. Iacov a folosit termeni precum lege, legea împărătească, legea perfectă a libertății, cuvântul adevărului și cuvântul sădit; toate acestea se referă la aceeași lege mozaică. El a apreciat foarte mult legea (Fapte 21:20) și, prin aceasta, a adus un amestec în viața de biserică. O, Doamne Isuse!

Când a venit Cristos, legea s-a sfârșit; legea a fost dată prin Moise, și aceea a fost epoca legii, dar harul a venit prin Isus Cristos – acum suntem în epoca harului (Ioan 1:17). Nu mai suntem în epoca legii; suntem în epoca harului, în care nu trebuie să păzim legea lui Moise, ci să fim atenți la legea Duhului vieții.

Apostolul Pavel a vorbit despre a fi crucificat împreună cu Cristos și a fi făcut asemenea morții lui Cristos prin puterea învierii lui Cristos (Galateni 2:20; Filipeni 3:10). Această viață, o viață crucificată cu Cristos în care El trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos, produce viața Trupului care se finalizează în Noul Ierusalim.

Viața creștină nu este o viață de cultivare a sinelui, ci o viață de renegare de sine; cultivarea de sine nu îndeplinește economia lui Dumnezeu, ci renegarea de sine o face (Matei 16:24). Slavă Domnului că vechiul nostru „eu” a fost crucificat; acum nu ar trebui să mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi.

În loc să accentuăm sau să încurajăm autocultivarea și respectarea legii lui Moise, ar trebui pur și simplu să-L trăim pe Cristos; ceea ce ar trebui să știm printre noi este doar Isus Cristos, și El crucificat (1 Corinteni 2:2).

Noi, cei ce suntem ai lui Cristos Isus, am crucificat carnea cu patimile și poftele ei (Galateni 5:24). Nu trebuie să ne străduim mai mult să rezistăm ispitelor; mai degrabă, trebuie să crucificăm carnea cu patimile și poftele ei și trebuie să renunțăm la orice eforturi de a-I plăcea Domnului sau de a împlini legea.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră, astfel încât să nu aducem niciun amestec în viața de biserică. Fie ca noi să învățăm din lecția lui Iacov să-I permitem Domnului să înlăture orice apreciere pentru lege sau religie și să ne fixăm pe Cristos, singurul care ar trebui să trăiască în noi astăzi!

Iacov se lăuda că în biserica din Ierusalim existau mii de evrei credincioși, care erau plini de râvnă pentru lege (Fapte 21:20). Poate suna bine, dar este un amestec în viața de biserică. Dacă vizitați astăzi o biserică locală și prezbiterii de acolo vă spun: „Uite, frate, câți sfinți avem și toți sunt plini de râvnă pentru Lege!”

Trebuie să fim plini de râvnă pentru a-L câștiga pe Cristos, să fim găsiți în Cristos, să-L cunoaștem pe Cristos, să-L urmărim pe Cristos și să-L înălțăm pe Cristos pentru a-L savura pe deplin pe Cristos (Filipeni 3:6-14; Coloseni 1:18). Amin!

Cea mai mare lipsă a lui Iacov este crucea lui Cristos; perfecțiunea creștină din Iacov duce doar la autocultivare, dar un creștin nu caută să se perfecționeze conform legii, ci mai degrabă este transformat în moartea lui Cristos prin puterea învierii Sale.

Fie că suntem un om bun sau un om rău, trebuie să fim terminați. Nu mai sunt eu, ci Cristos. Nu autocultivare, ci o viață crucificată, pentru ca Cristos să trăiască în noi.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de a aduce orice amestec în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să nu amestecăm cuvântul lui Dumnezeu cu concepțiile noastre religioase, concepțiile tradiționale sau gândurile culturale.

Fie ca noi să fim la curent cu Domnul în lucrarea Sa pe pământ astăzi și fie ca noi să fim una cu El și una cu sfinții sub viziunea cerească a economiei lui Dumnezeu.

Trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să fim mântuiți de amestecarea practicilor iudaice cu economia noutestamentară a lui Dumnezeu; această amestecare nu este doar eronată, ci și abominabilă în ochii lui Dumnezeu (Fapte 21:18-27, 31, 36; Evrei 10:29).

Este incredibil că Pavel, care a văzut clar viziunea economiei noutestamentare a lui Dumnezeu, a făcut ceea ce a făcut în Fapte 21; era pe punctul de a amesteca practicile iudaice cu economia noutestamentară a lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a întrerupt acest lucru și l-a oprit.

El voia să se facă evreu pentru evrei, dar aceasta era prea mult pentru Dumnezeu, căci aducea o amestec în viața de biserică.

Aceasta arată că, atunci când există amestec în viața de biserică, este ușor să fim de acord cu el, chiar dacă avem o viziune clară. Fie ca Domnul să Se îndure de noi în această privință. Fie ca noi să ne rugăm cu adevărat Domnului și să-L rugăm:

Doamne Isuse, mântuiește-ne de a aduce orice amestec în viața de biserică de astăzi! Salvează-ne de la a introduce practici și tradiții religioase în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să vedem o viziune clară a economiei eterne a lui Dumnezeu și să Te lăsăm să Te introduci în noi pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, scrie legea vieții în inimile noastre, astfel încât să Te putem exprima spontan. Aleluia, nu trebuie să practicăm autocultivarea conform legii lui Moise, pentru că avem legea Duhului vieții în duhul nostru! Amin, Doamne, prețuim faptul că suntem un singur duh cu Tine și respingem orice autocultivare conform legii. Fie ca noi să trăim o viață crucificată astăzi, fiind conformați morții lui Cristos prin puterea învierii Sale. Amin, Doamne, fie ca să nu mai fiu eu, ci Cristos să trăiască în noi. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Fie ca noi să nu încercăm să ne îmbunătățim pe noi înșine sau să-i ajutăm pe alții să practice autocultivarea, ci pur și simplu să ne concentrăm pe câștigarea lui Cristos, pe cunoașterea lui Cristos, pe trăirea lui Cristos și pe exprimarea lui Cristos!

Învățăm din lecția lui Pavel să facem tot ce este necesar pentru a împlini cursul slujbei noastre

O altă lecție pe care trebuie să o învățăm înaintea Domnului este lecția apelului lui Pavel la Cezar, folosindu-și cetățenia romană pentru a se salva de persecutorii săi, astfel încât să-și poată împlini cursul slujbei lui (Fapte 22:25-29; 23:10-11; 25:8-12; 26:32).

Apostolul Pavel nu a fost perfect și nici nu a încercat să se perfecționeze; pe de o parte, nu a ascultat de avertismentul Duhului în Trup mergând la Ierusalim și, pe de altă parte, a făcut tot ce este necesar pentru a-și împlini slujba.

Pavel a fost dispus să-și sacrifice viața pentru Domnul, dar totuși s-a străduit să trăiască mai mult pentru a putea împlini slujba înaintea Domnului cât mai mult posibil (Fapte 20:24).

El a mers la Ierusalim, deși a fost avertizat de Duhul Sfânt prin multe membre ale Trupului că va fi legat și întemnițat dacă va merge, și a fost întemnițat acolo. Pavel Îl iubea pe Domnul și era dispus să-și sacrifice viața pentru Domnul.

Totuși, când a fost întemnițat, nu a considerat că își terminase întreaga slujbă; prin urmare, și-a folosit cetățenia romană pentru a se salva de persecutori și a-și prelungi zilele aici pe pământ.

Faptul că Pavel a fost întemnițat nu i-a oprit slujba; dimpotrivă, mai avea multe de făcut în Domnul și pentru Domnul. Dumnezeu, în suveranitatea Sa, l-a salvat pe Pavel pentru a-l putea separa de toate situațiile periculoase și capcanele. Dumnezeu l-a salvat pe Pavel și l-a trimis într-o închisoare liniștită, pentru ca Pavel să poată avea un mediu liniștit și timp pentru a-și scrie epistolele.

Dacă ne uităm la istoria lui Pavel atât în Fapte, cât și în Epistole, vedem că Pavel a fost în Cezareea (24:27) și în Roma (28:16, 23, 30) într-o închisoare liniștită, pentru a-și scrie ultimele epistole.

Domnul a avut o cale prin Pavel să dezvăluie într-un mod exhaustiv și complet ceea ce avea în inimă pentru biserică. Cât de recunoscători Îi suntem Domnului astăzi pentru scrisorile pe care le-a scris Pavel, căci acestea au devenit parte a întregirii cuvântului lui Dumnezeu.

Pavel a fost una cu Domnul prin ultimele sale epistole pentru a dezvălui în mod exhaustiv bisericii, de-a lungul generațiilor, revelația misterului economiei noutestamentare al lui Dumnezeu, pe care a primit-o de la Domnul.

Nu suntem noi recunoscători Domnului pentru revelația divină pe care a dezvăluit-o prin Pavel? Fără slujba sa de completare, revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu nu ar fi completă.

Fie ca din lecția lui Pavel să învățăm să nu renunțăm atunci când ni se pare că, din cauza neascultării noastre de îndrumarea Domnului în Trup, ne aflăm într-o închisoare, într-un loc care ne limitează la maximum.

De multe ori Domnul îi „întemnițează” pe anumiți membri ai Trupului Său, punându-i într-un loc liniștit, astfel încât să Îl savureze într-un mod mai profund și să elibereze viața divină prin ei, pentru ca multe membre ale Trupului să fie încurajate.

Fie ca niciodată să nu ne gândim că, acum, fiind limitați de Domnul într-o anumită situație sau mediu, funcția noastră înaintea Domnului s-a încheiat. Dacă ne uităm la Pavel, beneficiul și profitul pe care biserica le-a primit de-a lungul generațiilor din epistolele sale vor fi măsurate de o veșnicie (Fapte 25:11 și nota de subsol 1 din Biblia Recovery Version).

Slavă Domnului pentru slujba lui Pavel din închisoare; din închisoare a scris epistolele, alcătuind inima revelației divine – Efeseni, Filipeni, Coloseni și Galateni. Tot din închisoare, a scris 1 Timotei, 2 Timotei și Tit, împreună cu Evrei.

Poate că ne gândim și preferăm o situație plăcută, confortabilă, călătorind, bucurându-ne și predicând Evanghelia, dar în cazul lui Pavel, Domnul a folosit închisoarea sa pentru a elibera cel mai înalt vârf al revelației divine. Ce model este acesta pentru noi și cât de mult trebuie să învățăm cu toții acest lucru!

Doamne Isuse, vrem să fim una cu Tine pentru a împlini cursul slujbei noastre! Te iubim, Doamne, și vrem să mergem mai departe cu Tine, indiferent ce se întâmplă, pentru ca Tu să crești în noi, să curgi prin noi și să slujești altora prin noi. Îți mulțumim pentru toate situațiile noastre și mediul în care ne aflăm. Pur și simplu ne deschidem către Tine, Doamne, și vrem să-Ți oferim o cale de a avansa în noi și prin noi. Fie ca să nu privim în jos sau să fim dezamăgiți de situațiile limitatoare în care ne aflăm. Fie ca să nu ne descurajăm atunci când suntem puși într-o „închisoare” ca urmare a neascultării de călăuzirea Ta în Trup. O, Doamne, fie ca noi să ne străduim să trăim mai mult în toate situațiile, folosind toate lucrurile, pentru a putea împlini slujba înaintea Domnului cât mai mult posibil! Amin, Doamne, chiar și atunci când ne aflăm într-un mediu liniștit și restrictiv, fie ca noi să Te savurăm, să Te câștigăm și să-Ți permitem să curgi în noi și prin noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learn not to Bring Mixture into the Church and Fulfill the Course of our Ministry, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Urmăm modelul lui Pavel de a-L trăi pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea Sa astăzi

04/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Apostolul Pavel, ca un model pentru toți credincioșii, L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea Sa; el a fost un discipol al lui Cristos, un vas ales care a trăit în duhul său contopit, a fost plin de Duh, s-a bucurat în Domnul, a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu și i-a îngrijit cu drag și hrănit pe sfinți pe măsură ce L-a trăit pe Cristos. Amin!

Pe de o parte, cartea Faptele Apostolilor ne arată continuarea lui Cristos, iar această continuare a fost profețită în Vechiul Testament și, de asemenea, în Noul Testament de către Domnul Isus. Pe de altă parte, nu rămânem fără un model când vine vorba de continuarea lui Cristos, căci apostolul Pavel a fost un model pentru credincioși în această privință.

Noul Testament are o porțiune considerabilă referitoare la istoria lui Pavel, viața lui Pavel, lucrarea lui Pavel și modelul lui Pavel. El a început ca un persecutor al bisericii, dorind să-i întemnițeze pe discipolii lui Isus, dar a fost întâmpinat de Însuși Domnul Isus pe drumul spre Damasc și a fost convertit la Cristos.

Faptele Apostolilor 9 relatează convertirea lui Pavel; a fost întâmpinat de Domnul cu o lumină orbitoare în timp ce se afla în drum spre Damasc pentru a-i lega pe cei care credeau în Isus și Îl urmau.

Domnul Isus i s-a arătat și a avut o convertire la Cristos. Apoi, fiind orbit de lumină, a așteptat într-o casă de pe strada numită Dreaptă, în Damasc, până când Anania, un membru al Trupului, a fost trimis de Domnul să-l aducă în părtășia Trupului.

Anania a fost reticent să vină la Saul (numit mai târziu Pavel), deoarece auzise că acesta era acolo pentru a-i persecuta și a-i întemnița pe urmașii lui Isus. Dar Domnul l-a asigurat pe Anania că Pavel era un vas ales, chiar un model pentru cei care cred, care va suferi mult pentru Numele Domnului. Foarte interesant de văzut asta.

Domnul a luat această persoană care L-a urât pe Cristos și pe urmașii Săi și l-a făcut un model pentru toți cei care cred. Viața și lucrarea lui Pavel au fost o continuare a lui Cristos, căci L-a mărit pe Cristos ca discipol al lui Cristos.

El a fost un vas ales care a trăit în duhul său contopit, a depins de Trup, a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus, a fost umplut de Duhul bucuriei, s-a exersat să aibă o conștiință pură și bună, a trăit o viață de bucurie în Domnul și a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu să vestească evanghelia.

Trebuie să vedem modelul lui Pavel ca fiind o persaonă care a fost făcut de Dumnezeu să fie continuarea lui Isus.

Apostolul Pavel ca model pentru toți credincioșii L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea a Sa

1 Timotei 1:16 spune că Pavel este un model pentru toți credincioșii; apostolul Pavel L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuare a Sa (vezi Filipeni 1:19-21a; Fapte 9:4-5, 15; 26:18-19).

Cum putem fi noi o continuare a lui Cristos astăzi? Cum ar trebui să trăim ca fiind continuarea lui Cristos? Trebuie să ne uităm la modelul lui Pavel, care L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, ca fiind continuarea Sa.

Pavel a fost un discipol al lui Cristos – L-a văzut pe Cristos, L-a auzit pe Cristos și L-a învățat pe Cristos așa cum realitatea este în Isus

Una dintre trăsăturile remarcabile ale lui Pavel a fost că a fost un discipol al lui Cristos, văzându-L pe Cristos, auzindu-L pe Cristos și învățându-L pe Cristos așa cum realitatea este în Isus (vezi Fapte 9:1-19, 25-27; 22:14-15; Efeseni 4:20-21).

În momentul convertirii sale, Pavel L-a văzut pe Cristos și a avut o viziune clară despre cine este această minunată persoană. Apoi, de-a lungul vieții sale, a continuat să Îl savureze pe Cristos, să-L vadă pe Cristos, să-L audă pe Cristos și să-L învețe pe Cristos așa cum realitatea este în Isus.

El L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, ca fiind continuarea Sa, căci Cristos a fost reprodus în Pavel. Pe măsură ce L-a privit pe Cristos și L-a învățat pe Cristos, Cristos a trăit în el.

Pavel a fost un vas ales al lui Cristos și un om al rugăciunii

Încă de la începutul vieții sale creștine, când Domnul l-a convertit pe Pavel, el și-a dat seama că era un vas.

Pavel nu era în primul rând un instrument, ci un vas care trebuia umplut cu Cristos; aceasta era realitatea vieții și lucrării sale zilnice, iar acest lucru a ieșit la iveală și în scrierile sale (Fapte 9:15; 2 Corinteni 4:7; Efeseni 1:22-23; 3:19).

Noi, cei care credem în Cristos, suntem vase care trebuie umplute cu Domnul. Suntem vase care să-L conțină pe Dumnezeu, să fie umpluți cu Dumnezeu și să ne umplem de Dumnezeu pentru plinătatea Lui. Fie ca noi să ne deschidem vasul Domnului pentru a fi umpluți cu El.

Pavel a fost și un om al rugăciunii (vezi Fapte 9:11; 13:1-3; 14:23; 16:13, 25; 20:36; 21:5; 22:17; 28:8; Efeseni 6:18; Coloseni 4:2).

El se ruga din nou și din nou. Aducea toate lucrurile, toate situațiile, toate problemele și toți sfinții la Domnul în rugăciune. Chiar în timp ce își scria epistolele, se ruga și rămânea într-un duh de rugăciune.

Ca urmare a rugăciunii, a fost trimis de Duhul Sfânt împreună cu un alt frate și, oriunde mergeau, rugăciunea era obiceiul lui. Din nou și din nou, fie că vizita un loc sau pleca dintr-un loc, se ruga. Ne-a îndemnat să perseverăm în rugăciune, veghind în ea cu mulțumire.

Chiar și atunci când citim Biblia, trebuie să o citim și să ne rugăm, să ne rugăm cu ea și să o citim, chiar să veghem în rugăciune cu toată stăruința și cererea pentru toți sfinții.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai făcut vase care să Te conțină! Ne deschidem vasul nostru Ție pentru a Te primi, a fi umpluți cu Tine și a da pe dinafară cu Tine. Umple-ne vasul astăzi. Umple-ne până la refuz. Revarsă prin noi și în alții. Vrem să fim oameni ai rugăciunii. Vrem să aducem toate lucrurile la Tine în rugăciune. Fie că mâncăm, fie că bem, fie că facem ceva sau mergem undeva, vrem să ne rugăm. Fă-ne să venim la Tine cu privire la toate lucrurile și în toate lucrurile. O, Doamne, fă-ne oameni ai rugăciunii care se roagă neîncetat și stăruiesc în rugăciune. Fie ca să veghem în rugăciune cu mulțumire!

Pavel se baza pe Trup și practica chemarea numelui Domnului

Chiar dacă era matur în viață și destul de avansat în cunoașterea spirituală, apostolul Pavel se baza pe Trup și făcea totul în Trup, prin Trup și pentru Trup (Fapte 9:11, 17-18, 25-27; 1 Corinteni 1:1; 12:14-27).

El a predicat evanghelia, a întemeiat biserici și a numit prezbiteri, totuși se baza în continuare pe Trup. Chiar de la convertirea sa, când Anania a venit la el, Pavel și-a dat seama că era membru al Trupului, căci avea nevoie de un alt membru care să-l aducă la Domnul, să-l boteze și să-l aducă în părtășia Trupului.

Apoi, când a fost persecutat pentru că predica Evanghelia, ceilalți discipoli l-au ajutat să fugă de persecutori, coborându-l într-un coș prin zid.

În mod repetat, el se baza pe Trup. Când a scris Epistolele, erau și niște frați cu el, și a scris epistolele în principiul Trupului.

Dumnezeu a așezat membrele în Trup așa cum a voit El, și nimeni din noi să nu poftească slujba altuia, nici să nu-și disprețuiască slujba.

Fiecare din noi este membru al Trupului, și slujba noastră este necesară pentru zidirea Trupului. Chiar și membrele care nu par frumoase, Dumnezeu le acoperă cu mai multă cinste.

Trebuie să depindem de Trup, să trăim în Trup și să facem toate lucrurile în Trup și pentru Trup. Nu ar trebui să ne mândrim și să spunem că slujba noastră este mai importantă decât slujba altora, nici să spunem că ar trebui să avem slujba altora, altfel nu suntem în Trup.

Ca model pentru noi, Pavel L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, ca fiind continuarea Sa, și a practicat chemarea Numelui Domnului (Faptel 9:14, 21; 22:16; 2 Timotei 2:22; Romani 10:12-13; Filipeni 2:9-11).

El obișnuia să-i prigonească pe cei care chemau acest Nume, dar apoi a devenit unul dintre cei care cheamă și ne-a încurajat să fim cu cei care cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură.

Slavă Domnului că nu există nicio diferență între iudeu și grec, căci același Domn este Domn al tuturor și bogat pentru toți cei ce-L cheamă. Căci oricine cheamă Numele Domnului va fi mântuit.

Fie ca noi să-L mărturisim deschis pe Isus Cristos ca Domn, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim Trupul! Fie ca noi să fim cei care depind de Trup, să facem totul în Trup și să trăim pentru Trup! Amin, Doamne, fie ca tot ce facem să fie în Trup, prin Trup și pentru Trup, ca Tu să poți câștiga gloria! Arată-ne că suntem membre ale Trupului, chiar membre unii altora. Arată-ne că depindem nu numai de Cristos ca și Cap, ci și de membrele Trupului. Amin, Doamne, păstrează-ne chemând Numele Tău împreună cu cei care Te urmează dintr-o inimă pură! O, Doamne Isuse, Tu ești atât de bogat pentru noi, cei care chemăm Numele Tău! Mântuiește-ne mult mai mult în viața Ta, pe măsură ce te chemăm! Te lăudăm, Doamne!

Pavel a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus pentru lucrarea sa de predicare

Fiind o persoană care L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea lui Isus, Pavel a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus pentru lucrarea sa de predicare.

Fapte 16:6-7 este o porțiune enigmatică, dar minunată, care ne arată că lui Pavel i-a fost interzis de Duhul Sfânt să meargă undeva, iar Duhul lui Isus nu le-a permis să meargă în altă parte. Foarte interesant.

Acest lucru ne arată că Pavel și conlucrătorii săi nu au mers undeva conform unui program sau preferințe personale, ci au urmat călăuzirea Duhului. El a suferit pentru Domnul, iar Duhul lui Isus i-a hrănit.

Pavel a trăit prin Duhul atotinclusiv al lui Isus, care este Duhul unui om cu putere îmbelșugată pentru suferință (Ioan 7:37-39; Fapte 9:16; 16:7, 22-34; Filipeni 3:10; Coloseni 1:24; 2 Corinteni 6:4; 11:23; Evrei 6:19-20; 13:13).

El și-a îndeplinit slujba de suferință printre ființele umane și pentru ființele umane în viața umană, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Oriunde mergea, suferința era porția lui, iar persecuția era peste tot; Duhul lui Isus, însă, îl hrănea, căci în acest Duh există rezerva de a trăi viața umană și de a îndura suferințele ei.

Isus a fost un om care a fost persecutat și a suferit de-a lungul vieții Sale. Elementul suferinței, puterea suferinței, se află acum în Duhul lui Isus, care este cu duhul nostru.

Noi astăzi putem trăi viața umană și viața creștină, chiar ne putem îndeplini slujba în Domnul, savurând rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus.

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru, simțim că există o rezervă îmbelșugată în Duhul lui Isus cu duhul nostru; s-ar putea să nu fim eliberați de suferințele noastre, ci mai degrabă, putem fi conduși spre mai multe suferințe, dar există rezerva interioară pe măsură ce suferim.

Oriunde ne-am afla, orice am face și oricare ar fi situația în timp ce trăim viața creștină, trebuie să trăim prin Duhul atotinclusiv al lui Isus pentru slujba noastră, astfel încât să-L putem exprima pe Dumnezeu în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Duhul lui Isus cu duhul nostru, cu provizia suferinței. O, cât de mult avem nevoie de Tine! Ne exersăm duhul pentru a fi una cu Tine și pentru a savura Duhul lui Isus cu puterea de a suferi. Aleluia, Duhul lui Isus este cu duhul nostru, alimentându-ne constant cu puterea de care avem nevoie pentru a-L trăi pe Cristos pentru mărirea Sa, chiar și în suferințele noastre! O, Doamne, noi nu putem face asta, dar Tu poți. Noi nu putem reuși, dar Duhul lui Isus este cu duhul nostru, alimentându-ne mereu. Fie ca să ne întoarcem către duhul nostru pentru a Te savura și a ne împărtăși din rezerva îmbelșugată a Duhului atotinclusiv al lui Isus!

Pavel a trăit în duhul său contopit, a fost plin de Duhul bucuriei și s-a exersat pentru a avea o conștiință bună

Pe măsură ce L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa, pentru continuarea Lui, Pavel a trăit în duhul său contopit. De nenumărate ori, atât în scrierile sale, cât și în viața și lucrarea sa umană pentru Domnul, Pavel a trăit în Duhul divin contopit cu duhul său uman ca un singur duh (Fapte 17:16; 19:21; Romani 8:4, 6, 16; 1 Corinteni 6:17).

Duhul său a fost provocat când a văzut niște idoli și și-a propus în duhul său să facă anumite lucruri. Trebuie să vedem că cerințele drepte ale legii sunt împlinite în noi atunci când trăim și umblăm conform Duhului, nu conform cărnii.

Când mintea noastră este fixată pe duh, savurăm viață și pace, dar când mintea este fixată pe carne, suntem în moarte.

Slavă Domnului că suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, iar Duhul lui Dumnezeu mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu. Amin!

Pavel a fost umplut de Duhul bucuriei în mod esențial pentru existența sa și de Duhul puterii în mod economic pentru funcția sa (Fapte 13:9, 52; Efeseni 5:18).

Chiar dacă a suferit atât de mult pentru Domnul, chiar dacă a fost supus multor persecuții și presiuni, Pavel a fost umplut de Duhul bucuriei și s-a bucurat întotdeauna în Domnul, chiar și în închisoare.

De multe ori, când ne întâlnim cu sfinții, înfățișarea noastră nu este plăcută, căci nu-L savurăm pe Domnul. Cum îi putem păstori pe alții când noi înșine nu suntem umpluți de Domnul ca bucurie a noastră? Nu-i putem păstori pe alții dacă avem o înfățișare tristă.

Asemenea lui George Müller, prima îndatorire dimineața pentru noi ar trebui să fie să ne facem sufletul fericit în Domnul. Putem avea o familie cu mulți copii mici, putem avea multe responsabilități la locul de muncă sau în biserică, dar în toate aceste lucruri, trebuie să învățăm să ne facem inima fericită în Domnul!

Pavel s-a străduit să aibă întotdeauna o conștiință bună și pură (Fapte 23:1; 24:16; 1 Timotei 1:19; 3:9); înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor, s-a străduit să aibă o conștiință pură.

Acesta este o exersare a duhului nostru. Pe măsură ce ne exersăm duhul și trăim în duhul contopit, nu suntem doar umpluți cu Duhul bucuriei, ci avem și o conștiință pură.

Fie ca noi să fim cei care trăiesc mereu o viață de bucurie în Domnul, rugându-ne neîncetat și mulțumindu-I pentru toate lucrurile (Fapte 16:25; 27:35; Filipeni 4:4; Coloseni 3:16; 1 Tesaloniceni 5:16-18).

Putem aduce toate aceste lucruri Domnului, căci în noi înșine nu suntem asemenea persoane, dar când suntem în duhul nostru, pur și simplu Îl trăim pe Cristos și Îl preamărim!

Doamne Isuse, umple-ne cu Duhul bucuriei în interior și în esență pentru existența noastră! Umple-ne cu Duhul puterii în mod economic pentru funcția noastră! Vrem să trăim astăzi în duhul contopit. Vrem să facem toate lucrurile în duh, fiind una cu Tine în duh, în timp ce facem una și alta. O, Doamne, Îți mulțumim că Te-ai contopit cu duhul nostru. Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh! Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a avea o conștiință bună și pură. Ne exersăm să trăim o viață de bucurie mereu în Domnul, rugându-ne neîncetat și mulțumindu-Ți pentru toate lucrurile! Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi!

Pavel a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu să vestească Evanghelia și să-i păstorească pe sfinți

Pe măsură ce L-a trăit pe Cristos pentru mărirea Sa ca fiind continuarea Sa, Pavel a fost aliat cu Dumnezeu și ajutat de Dumnezeu să vestească Evanghelia cu îndrăzneală (vezi Fapte 9:20, 27; 26:22-29; 28:31; 1:8; 1 Tesaloniceni 2:2; comp. cu Romani 15:24, 28).

El a fost aliat cu Dumnezeu, căci a obținut ajutorul care vine de la Dumnezeu pentru a da mărturie atât celor mici, cât și celor mari despre Evanghelia lui Cristos. El putea vesti Evanghelia cu îndrăzneală în numele lui Isus pentru a răspândi mărturia lui Isus până la marginile pământului! Amin!

Dumnezeu a fost aliat cu Pavel, iar Pavel a obținut ajutorul care vine de la Dumnezeu.

Când Îl trăim pe Cristos pentru ca mărirea Sa să fie continuarea Sa, Dumnezeu ne ajută, Dumnezeu este aliatul nostru și El ne dă ajutorul de care avem nevoie pentru a predica Evanghelia și a răspândi mărturia Sa până la marginile pământului.

Trebuie să vedem că suntem într-o alianță cu Dumnezeu pe măsură ce Îl slujim în duhul nostru. El ne ajută în această alianță; Dumnezeu este aliatul nostru. Slavă Domnului!

Pavel i-a păstorit pe sfinți conform lui Dumnezeu (Fapte 20:18-38; 1 Tesaloniceni 2:1-12). El i-a îngrijit cu drag pe sfinți în umanitatea lui Isus și i-a hrănit în divinitatea lui Cristos cu toate adevărurile economiei eterne a lui Dumnezeu, arătând în trăirea sa cuvântul Domnului Isus că este mai bine să dai decât să primești.

El le-a împărtășit nu numai Evanghelia, ci și propriul lui suflet, care a fost constituit din umanitatea lui Cristos, pentru a-i îngriji cu drag și i-a hrănit cu învățătura sănătoasă a economiei lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi!

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi. Fie ca noi să obținem ajutorul care vine de la Dumnezeu pentru a sta în picioare și a vesti Evanghelia cu îndrăzneală și a răspândi mărturia Ta pe tot pământul. Aleluia, Dumnezeu este aliatul nostru în timp ce Îl slujim în duhul nostru în Evanghelia Fiului Său! Amin, Doamne, ne bazăm pe Tine și vrem să ne dăm seama de ajutorul Tău în această alianță! Trăiește în noi astăzi. Fie ca noi să fim cei care predică Evanghelia și, de asemenea, cei care-i îngrijim cu drag pe sfinți și îi hrănim una cu Tine! Fie ca noi să-i îngrijim cu drag pe sfinți în umanitatea lui Isus și să-i hrănim în divinitatea lui Cristos cu toate adevărurile economiei lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca viața noastră să arate cuvântul Domnului Isus că este mai bine să dai decât să primești!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Follow Paul’s Pattern to Live Christ for His Magnification as His Continuation Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 1 cu tema: Continuarea cărții Fapte – continuarea corporativă a lui Cristos (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Aducem rod înspre Dumnezeu când trăim înspre Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să fie produs ca rod în noi

19/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Ca persoane regenerate, nu mai suntem soțul, ci soția, căci am fost uniți cu Cristos, Cel veșnic viu; ca soție, aducem rod înspre Dumnezeu, adică Dumnezeu este produs în noi ca rod, pe măsură ce trăim înspre Dumnezeu și tot ceea ce facem este acum legat de Dumnezeu. Amin!

Slavă Domnului că, prin moartea Sa și în moartea Sa, omul nostru cel vechi a fost crucificat împreună cu Cristos! Aleluia, omul nostru cel vechi a fost crucificat față de lege prin trupul lui Cristos, ca să ne putem căsători cu un alt soț, Cristos, care a înviat din morți.

Cristos a murit pe cruce și, în moartea Lui, El a terminat tot ce era negativ, inclusiv omul nostru cel vechi. Prin credință și botez în Cristos, suntem uniți cu El, iar istoria Lui devine istoria noastră. El a murit pe cruce pentru a termina orice era negativ, iar noi suntem uniți cu El în moartea Lui. El a înviat și acum trăiește în noua creație, iar noi suntem uniți cu El.

Înainte de a fi mântuiți, omul nostru vechi și-a asumat poziția de soție, făcându-se capul și persoana ființei noastre. Dar prin credința în Cristos și botezul în El, am fost despărțiți de omul cel vechi, căci el a fost dat la moarte, iar noi ne-am unitcu Cristos. Aleluia!

Acum nu mai suntem soțul – suntem soția, chiar soția lui Cristos, și avem o unire organică cu Cristos în învierea Sa! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem acum căsătoriți cu Cristos, noul nostru Soț!

Aceasta înseamnă că, în toate lucrurile vieții noastre de zi cu zi, depindem de Cristos și Îl luăm ca și Cap al nostru. Noi nu suntem Capul – El este Capul și noi Îl luăm ca și Cap al nostru. Nu mai suntem sursa și scopul – El este sursa, El este viața noastră și El este persoana noastră.

Viața noastră creștină este o viață unită, o viață în care suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și învățăm să trăim într-un singur duh cu Domnul. Slavă Domnului! Un creștin normal nu mai trăiește prin sine însuși, ci prin Cristos, căci îl lasă pe Cristos să trăiască în el!

Asemenea lui Pavel, cu toții trebuie să putem declara că am fost crucificați împreună cu Cristos și că nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi (Galateni 2:20). Și viața pe care o trăim acum în carne o trăim în unirea organică cu Domnul, o viață în duhul contopit, pentru ca El să trăiască în noi și noi să-L putem exprima pe El.

Fie ca noi să nu mai trăim în și prin noi înșine, ci în Cristos și prin Cristos, prin exersarea duhului nostru pentru a fi un singur duh cu El. Rezultatul unei astfel de minunate uniri organice dintre noi (soția) și Cristos (Soțul) este că aducem rod înspre Dumnezeu. Amin!

Ca soție, noi, credincioșii, aducem rod înspre Dumnezeu: tot ceea ce facem este acum legat de Dumnezeu!

A doua parte a versetului 4 din Romani 7 spune că aducem rod înspre Dumnezeu. Statutul nostru înaintea lui Dumnezeu este cel al unei soții; El este Soțul și noi suntem soția. Dumnezeu ne-a creat inițial pentru a fi soția; El este Creatorul nostru, Făcătorul nostru, Mântuitorul nostru și Soțul nostru.

El ne-a creat după imaginea Sa și conform asemănării Sale și l-a pus pe om în fața pomului vieții, pentru ca omul să se împărtășească din Dumnezeu ca viață. Dacă doar rămânem în poziția de soție, savurându-L pe Dumnezeu ca Soț al nostru, vom aduce pur și simplu rod înspre Dumnezeu.

Într-o căsnicie potrivită, soția este atât de binecuvântată pentru că, chiar dacă există multe probleme, nu trebuie să se ocupe de ele: are un soț, se poate încrede în soțul ei și se poate supune soțului ei!

Noi, cei care credem în Cristos, avem multe probleme, dar nu suntem Capul – nu suntem Soțul; mai degrabă, Cristos este Soțul și venim la El cu toate problemele noastre.

Pur și simplu ne bazăm pe Domnul, luându-L ca persoană și viață a noastră și venim la El în legătură cu toate lucrurile. Suntem cei mai binecuvântați oameni, căci avem un Soț, un Cap și putem veni la El cu toate problemele noastre!

Pe de o parte, am fost crucificați cu Cristos în moartea Lui, iar omul nostru vechi a fost îngropat împreună cu El. Pe de altă parte, acum suntem una cu El în înviere, și în înviere trăim înspre Dumnezeu și aducem rod înspre Dumnezeu! Amin!

Când eram în omul cel vechi, tot ce făceam era în moarte. Romani 7:5 spune că, atunci când eram în carne, patimile pentru păcate, care acționau prin lege, lucrau în mădularele noastre pentru a aduce rod spre moarte.

Trebuie să aducem rod; când suntem în omul cel vechi, aducem rod spre moarte, dar când trăim în unirea organică cu Domnul ca soție a Lui, aducem rod spre Dumnezeu.

Când eram în omul cel vechi, tot ce făceam era în păcat și ducea la moarte; era un rod al morții și înspre moarte. O, Doamne! Dar acum, ca persoane regenerate, suntem soția lui Cristos și aducem rod înspre Dumnezeu! Nu trăim doar pentru Dumnezeu, ci înspre Dumnezeu, și tot ceea ce facem este acum legat de Dumnezeu.

Când mergem la școală sau la serviciu, facem asta înspre Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu, și totul este legat de Dumnezeu. Când noi, cei care credem în Cristos, suntem în înviere, aducem roadă înspre Dumnezeu.

Omul nostru cel vechi a murit și suntem uniți cu Cristos în înviere și trăim înspre Dumnezeu. Nu trăim doar pentru Domnul, căci asta înseamnă că suntem încă separați de Domnul și încercăm să facem lucruri care să-I fie plăcute. Trăim înspre Domnul și tot ceea ce facem este înspre El, căci suntem uniți cu El (Ioan 15:5; 1 Corinteni 6:17).

Aceasta este ca relația de căsătorie; soțul trăiește înspre soție și soția trăiește înspre soț. Când o soție trăiește și face lucruri pentru soțul ei, încearcă să-i fie plăcut, dar nu o face înspre el, iar rezultatul nu este ceva pozitiv.

Dar când soția trăiește înspre soțul ei și face lucruri înspre soțul ei, acest lucru este foarte dulce, căci exprimă unirea organică și relația de dragoste dintre cei doi.

O, ce privilegiu este pentru noi să fim uniți cu Cristos ca soție a Lui! Cât de mult Îl iubim! Îl iubim și trăim înspre El și aducem rod înspre Dumnezeu!

Tot ceea ce facem acum este legat de Dumnezeu. În greacă, a aduce rod înspre Dumnezeu înseamnă a fi condus la Dumnezeu, a fi către Dumnezeu, a face lucruri înspre Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că suntem înspre Dumnezeu, trăim înspre Dumnezeu, facem totul înspre El și totul în viața noastră de zi cu zi este legat de El și este înspre El. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Te iubim! Tu ești dragul nostru Soț. Ne dăm Ție. Vrem să trăim înspre Tine astăzi. Vrem să facem toate lucrurile nu doar pentru Dumnezeu, ci înspre Dumnezeu, căci suntem uniți cu Dumnezeu într-o unire organică. Păstrează-ne un singur duh cu Tine astăzi, Doamne. Păstrează-ne în duhul nostru. Aleluia, am fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Cristos, ca să putem fi uniți cu Cristos, Cel înviat! Slavă Domnului, suntem uniți cu Cristos ca unul singur, avem o unire organică cu El și acum aducem rod înspre Dumnezeu. O, Doamne, Te iubim atât de mult! Tu ești Soțul nostru drag și totul în viața noastră de zi cu zi este înspre Tine. Tot ceea ce facem este acum legat de Dumnezeu, căci Dumnezeu este Soțul nostru! Amin, Doamne! Ce privilegiu este pentru noi să ne dăruim Ție pentru a Te savura! Te iubim și știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu, căci Tu lucrezi să ne conformezi imaginii lui Cristos! O, ce căsnicie minunată! Ce căsnicie binecuvântată! Te savurăm ca viața noastră nemărginită și trăim înspre Tine pentru a aduce rod înspre Dumnezeu!

A aduce rod înspre Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu este produs ca rod, Îl trăim pe Dumnezeu și Îl revărsăm pe Dumnezeu

În Romani 7:4-5, vedem un contrast viu între moarte și Dumnezeu. Când suntem în omul vechi, când trăim în carne, aducem rod înspre moarte. Dar când trăim în unirea organică cu Domnul și suntem uniți cu El ca un singur duh, aducem rod înspre Dumnezeu.

Când trăim în carne, trăim în domeniul pomului cunoștinței binelui și răului, iar rezultatul este moartea, așa cum Dumnezeu i-a avertizat pe Adam și Eva. Dar când trăim în duhul contopit, un singur duh cu Domnul, rodul este viața, căci aducem rod înspre Dumnezeu și trăim una cu Domnul pentru expresia Sa!

Slavă Domnului, după ce suntem căsătoriți cu Cristos, trăim înspre Dumnezeu, aducem rod înspre Dumnezeu și alegem pomul vieții!

În Romani 7:4, Pavel prezintă o înmormântare și o nuntă. Pe de o parte, am fost îngropați împreună cu Cristos; aceasta este o înmormântare, căci omul vechi a fost îngropat împreună cu El. Pe de altă parte, ne-am căsătorit, ne-am unit cu altul; aceasta a fost o nuntă minunată cu Domnul.

Fie ca noi să experimentăm zilnic o înmormântare a omul vechi și o nuntă cu Cristos, savurându-L pe El și dând la moarte omul nostru cel vechi. Am fost făcuți morți ca să putem fi uniți cu altul; am murit ca să trăim (Galateni 2:19). Slavă Domnului!

Fie ca noi să ne dăm seama că nu ar trebui să mai trăim în carne, manifestarea omului cel vechi, ci în duh, căci am fost uniți cu Domnul ca un singur duh. Pe măsură ce trăim în duh, Îl trăim pe Cristos (Galateni 2:20).

A aduce rod înspre Dumnezeu înseamnă că Dumnezeu este produs ca rod. Amin, pe măsură ce trăim în duhul contopit, tot ceea ce suntem și facem trebuie să fie Dumnezeul cel viu! Dumnezeu trăiește în noi, El locuiește în noi, El Se exprimă prin noi și noi aducem rod înspre Dumnezeu trăindu-L pe Dumnezeu în trăirea noastră!

Fie ca noi toți să-L producem pe Dumnezeu ca o revărsare a lui Dumnezeu. În unirea organică cu Domnul (1 Corinteni 6:17), trăim înspre Cristos și El trăiește în noi, iar noi aducem rod înspre Dumnezeu. Alții ne văd pe noi, ființe umane, care trăim o viață creștină normală, dar noi aducem rod înspre Dumnezeu, căci Dumnezeul cel viu este exprimat prin noi.

Trebuie să-L aducem pe Dumnezeu ca o revărsare a lui Dumnezeu; în acest fel, îl avem pe Dumnezeul cel viu ca rod al nostru și aducem rod înspre Dumnezeu. Când am crezut în Domnul Isus, ne-am unit cu El în duh și am primit viața Lui; mai mult, am fost uniți cu viața lui Cristos.

Suntem uniți cu Cristos, suntem căsătoriți cu Cristos și acum aducem rod înspre Dumnezeu. A aduce rod nu este ceva deliberat, ceva ce ne străduim să facem; este un rezultat și o consecință normală a trăirii noastre în unirea organică cu Domnul și a faptului că-L iubim. Amin!

Ne abținem acum de la idoli nu pentru că Biblia ne spune asta, ci pentru că aducem rod înspre Dumnezeu și rodul Duhului este adus în noi. Fie ca noi să Îl savurăm zilnic pe Cristos ca pom al vieții, până când aducem rod înspre Dumnezeu.

Există două feluri de roade din viața divină referitoare la aducerea de rod înspre Dumnezeu. În primul rând, este vorba de rodul din 2 Petru 1:5-7 și Galateni 5, adică virtuțile creștine. Aducem rod înspre Dumnezeu având virtuțile creștine, care se manifestă pe măsură ce trăim înspre Domnul și primim distribuirea Sa divină.

Pe măsură ce credința crește și se dezvoltă în noi, avem virtute, cunoaștere, stăpânire de sine, răbdare, evlavie, dragoste frățească și dragoste divină. Aducem toate aceste roade rămânând în Domnul și rămânând în unirea organică cu El.

Toate aceste virtuți sunt atributele lui Dumnezeu care ne umple, pe care le savurăm și care se revarsă din noi pentru a se manifesta în virtuțile noastre umane. Amin!

Pe de o parte, lăsăm viața divină să crească și să se dezvolte în noi și aducem rodul virtuților. Pe de altă parte, acest rod este realizat și ca Duh și putem aduce rodul Duhului menționat în Galateni 5:22-24.

A aduce rod înspre Dumnezeu înseamnă a avea roada Duhului, cum ar fi bucuria, dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea și stăpânirea de sine. Pe măsură ce rămânem în Domnul ca mlădițele în viță, aducem rod înspre Dumnezeu, căci avem rodul Duhului. Amin!

Al doilea fel de rod este contactul nostru cu oamenii și distribuirea vieții divine în ei, pentru ca aceștia să fie regenerați de Dumnezeu, să fie umpluți cu viața lui Dumnezeu și să devină rod înspre Dumnezeu! Amin! Viața divină care vine în noi se revarsă în alții pentru a-i regenera și a-i aduce la Domnul, pentru a fi atașați de Cristos și a deveni rod înspre Dumnezeu! Slavă Domnului!

Rodul sunt, de asemenea, persoanele regenerate care cred în Domnul prin viața noastră și prin predicarea Evangheliei. Fie ca noi să avem ambele feluri de rod înspre Dumnezeu și să nu fim leneși sau fără rod, căci dacă le avem, vom avea o intrare bogată în împărăția lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să trăim astăzi în unirea lui Dumnezeu cu omul în duhul nostru. Îți mulțumim că omul nostru vechi a murit cu Cristos și am fost înviați cu El pentru a trăi și a umbla în noutatea vieții în înviere. Aleluia, avem viața lui Dumnezeu și am fost uniți cu viața lui Dumnezeu pentru a trăi înspre Dumnezeu și a aduce rod înspre Dumnezeu! O, Doamne, ține-ne uniți cu Tine astăzi. Adu rod în noi. Fie ca noi să rămânem sub distribuirea divină până când vom fi umpluți cu Dumnezeu și-L vom revărsa de Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca Dumnezeu să fie produs prin noi, așa cum trăim într-un singur duh cu Tine! Exprimă-te prin noi astăzi. Manifestă-te în noi. Fie ca credința noastră să crească și să se dezvolte până când va aduce virtute, cunoștință, stăpânire de sine, răbdare, evlavie, dragoste frățească și dragoste. Amin, Doamne, păstrează-ne să rămânem în Tine și să trăim înspre Tine, ca să putem avea roada Duhului! Curge în noi și curge din noi în atât de mulți oameni care caută, astfel încât ei să devină rod înspre Dumnezeu prin regenerare! Amin, Doamne, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Bear Fruit to God as we Live to God for God to be Brought forth as Fruit in Us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 4 cu tema: Noul Soț (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem o viziune care controlează și să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții

31/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să fim pe linia vieții, alegând calea de a-L savura pe Dumnezeu în trăirea noastră de zi cu zi; trebuie să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții zi de zi. Amin!

În capitolele cinci până la opt din Romani, vedem linia vieții și linia morții; aceste capitole pot fi numite miezul Bibliei, deoarece ne arată întreaga temă într-un mod concret și detaliat în experiența noastră.

Putem auzi de povestea despre grădina Edenului, cum Adam a fost pus în fața pomului vieții, dar a fost înșelat să se împărtășească din pomul conoștinței, dar s-ar putea să nu știm cum să aplicăm acest lucru la experiența noastră.

Ei bine, capitolele 5-8 din Romani ne arată într-un mod experiențial cum putem fi fie pe linia vieții (rezultând din mâncatul nostru din pomul vieții), fie pe linia morții (rezultând din mâncatul nostru din pomul conoștinței, pomul morții).

Viața și moartea sunt menționate în mod repetat în aceste capitole, deoarece pomul vieții rezultă în linia vieții care se finalizează în Noul Ierusalim, cetatea vieții, iar pomul conoștinței rezultă în linia morții care se termină în lacul de foc.

În viața de biserică de astăzi, lucrul principal ar trebui să fie să mâncăm din pomul vieții, adică să Îl savurăm pe Cristos ca rezervă a vieții. Aceasta înseamnă că trebuie să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, să-L mâncăm ca pom al vieții și să-I permitem să strălucească asupra noastră; atunci, vom avea sfeșnicul, mărturia lui Isus, căci El va străluci în noi și prin noi. Slavă Domnului!

Fiecare dintre noi, ca și credincioși în Cristos, este o grădină a Edenului în miniatură, căci Dumnezeu, ca pom al vieții, este în duhul nostru, Satan, ca pom al conoștinței, este în carnea noastră, iar mintea noastră este între aceștia doi. Nu există un al treilea loc în care să fim – putem fi fie în carne, fie în duh.

Carnea este locul unde locuiește Satan; nu putem îmbunătăți carnea, nu putem scăpa de carne și nu putem „salva” carnea – carnea trebuie lăsat ădeoparte și trebuie să ne fixăm mintea pe duh!

Dumnezeu, în suveranitatea Sa, folosește carnea, carnea urâtă și păcătoasă, pentru a ne forța să ne întoarcem la duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Duh pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Pe partea pozitivă, carnea lucrează pentru a ne forța să ne întoarcem la duhul nostru; pe partea negativă, deși carnea este cu noi, nu ne încredem în carne, ci mai degrabă ne încredem în Domnul în duhul nostru.

În Romani 5 suntem în Adam, dar în Romani 6 suntem în Cristos; suntem transferați de la Adam în Cristos prin moartea și învierea Lui. În Romani 7 suntem în carne – Adamul practic, iar în Romani 8 suntem în duh – Cristosul practic. Trebuie să fim zilnic în realitatea transferului divin, fiind în duhul nostru contopit!

A fi creștin înseamnă a trăi viața lui Dumnezeu umblând conform duhului contopit din noi

Pe de o parte, capitolele 5-8 din Romani sunt miezul Bibliei; pe de altă parte, Romani 8:5-6 ne arată o grădină a Edenului în miniatură. În aceste două versete, vedem carnea și moartea pe de o parte, iar duhul și viața pe de altă parte; noi suntem la mijloc, cu mintea noastră fixată fie pe carne, fie pe duh.

Unde ne fixăm mintea astăzi? Unde alegem să ne fixăm mintea? Dacă ne fixăm mintea pe carne sau spre lucrurile cărnii, suntem pe calea morții, fiind supuși uzurpării și distrugerii lui Satan prin păcat și moarte.

Dar dacă alegem să ne fixăm mintea pe duhul nostru, fixându-ne mintea spre lucrurile de sus, unde este Cristos, savurăm viață și de pace, iar Cristos este porția noastră.

Când ne fixăm mintea pe duh, savurăm viață și pace; mintea noastră va fi plină de viață și vom avea pace, căci nu există discrepanță între comportamentul nostru exterior și ființa noastră interioară. Când facem ceva sau vorbim ceva, le vom împărți viață altora, pentru că suntem una cu Domnul.

Dar dacă nu ne fixăm mintea pe duh, chiar dacă nu păcătuim în exterior, suntem în moarte și răspândim moartea. O, Doamne Isuse! Fie ca să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru fixându-ne mintea pe duh! Când ne întoarcem spre duhul nostru și umblăm conform duhului contopit, cerința dreaptă a legii se va împlini în noi (Romani 8:4).

Dar dacă încercăm să fim creștini și ne străduim să ascultăm de legea lui Dumnezeu, suntem în carne. Omul cel vechi din noi încearcă să păzească legea; acest lucru este respins de Dumnezeu, căci carnea nu-I poate plăcea lui Dumnezeu.

A fi creștin înseamnă a trăi viața lui Dumnezeu în noi, umblând conform duhului contopit. Aceasta este cheia vieții noastre creștine. Nu este vorba despre străduință și luptă. Nu este vorba despre a încerca să-I fim plăcuți lui Dumnezeu sau să facem ceea ce ne spune Biblia să facem. A fi creștin înseamnă a trăi viața lui Dumnezeu, umblând conform duhului contopit din noi.

Dacă avem această viziune, dacă ne dăm seama că viața creștină este ceva spontan și fără efort, căci Cristos trăiește în noi (Galateni 2:20), vom înceta să mai încercăm să fim creștini! Dacă ne dăm seama că a fi creștin înseamnă a-L trăi pe Cristos, adică a ne întoarce către duhul nostru pentru a trăi în duhul contopit, exprimându-L astfel pe Cristos, vom renunța la efortul nostru și vom trăi pur și simplu în duhul contopit!

Când trăim în duh, Duhul va acționa în noi și vom împlini cerințele drepte ale lui Dumnezeu, nu pentru că încercăm noi, ci pentru că Cristos trăiește în noi, iar trăirea Sa împlinește scopul lui Dumnezeu.

Cu toții trebuie să vedem acest lucru, altfel vom avea aceeași experiență ca Pavel în Romani 7; vom încerca să facem binele, căci suntem de acord cu expresia sfântă, dreaptă și glorioasă a lui Dumnezeu în cuvântul Său, dar vom falimenta de fiecare dată.

Când încetăm să mai încercăm și începem să Îl savurăm pe Domnul ca pom al vieții în duhul nostru, vom domni pur și simplu în viață cu har peste toate lucrurile spre viața eternă (Romani 5:17, 21).

Astăzi putem pur și simplu să primim abundența harului și a darului dreptății și vom domni în viață; facem acest lucru întorcându-ne la duhul nostru și trăind în duh. Când suntem în duh, Dumnezeu nu-Și poate reține harul de la noi; stăm pe terenul îndreptățirii și El ni-L dă pe Cristos ca dreptate a noastră și harul ca dar. Slavă Domnului!

Harul poate face ceea ce noi nu putem face; harul este Dumnezeu în Cristos venind la noi pentru a fi savurarea noastră și totul pentru ca noi să facem ceea ce Dumnezeu ne cere să facem. Fie ca noi să învățăm să primim și să Îl savurăm pe abundența harului și a darului dreptății, ca să putem domni în viață prin Cristos!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Încetăm să încercăm să fim creștini și să trăim viața creștină și pur și simplu ne concentrăm mintea asupra duhului nostru! Amin, Doamne, fie ca noi să realizăm că a fi creștin înseamnă a trăi viața lui Dumnezeu în duhul nostru! Ne exersăm duhul. Ne întoarcem către Tine în duh. Vrem să umblăm conform duhului contopit din noi, astfel încât cerința dreaptă a legii să se poată împlini în noi. O, Doamne, pur și simplu ne întoarcem! Încetăm să încercăm, să ne străduim și să ne sforțăm să-I fim plăcuți lui Dumnezeu și să facem ceea ce Biblia ne cere. Pur și simplu ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Tine! Amin, Doamne, ne deschidem să primim și să savurăm abundența harului și a darului dreptății, astfel încât să putem domni în viață prin Cristos! Domnește în noi astăzi! Fie ca savurarea lui Cristos să domnească în noi. Stăm pe poziția pe care ne-ai dat-o, dreptatea, și cerem să ne dai harul! Aleluia, harul este Dumnezeu în Cristos venind în noi pentru a fi savurarea noastră și totul pentru noi, pentru a face în noi ceea ce Dumnezeu ne cere să facem! Slavă Domnului!

Să vedem o viziune care controlează și să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții

Fie ca Domnul să Se îndure de noi astăzi, pe măsură ce ne trăim viața creștină, astfel încât să nu mai rămânem pe linia pomului conoștinței binelui și răului (linia morții) în trăirea noastră de zi cu zi, ci să trăim pe linia pomului vieții (linia vieții).

Cristos Însuși este viața lui Dumnezeu, viața eternă (Ioan 14:6a; 11:25; 1 Ioan 1:2). Prin încarnarea Sa, El a venit ca noi să avem viață și s-o avem din belșug (Ioan 10:10b).

Apoi, Cristos a murit o moarte eliberatoare de viață și a intrat într-o înviere dătătoare de viață (12:24) pentru a deveni Duhul dătător de viață (1 Corinteni 15:45b) ca lege a Duhului vieții (Romani 8:2), dând viață duhului nostru, minții noastre și trupurilor noastre muritoare, pentru ca noi să putem fi cei înghițiți de viață pentru a împărți viață altora (v. 10, 6, 11; 2 Corinteni 5:4; 1 Ioan 5:16a; Ioan 6:63; Fapte 5:20).

Aici ne aflăm astăzi. Suntem credincioși în Cristos și copii ai lui Dumnezeu și Îl avem pe Dumnezeu în Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru. Însă este posibil să ne trăim viața de zi cu zi în carne, căci nu ne fixăm mintea pe duhul nostru.

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să rămânem pe linia vieții, trebuie să avem o viziune care să ne controleze viața și să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții în trăirea noastră de zi cu zi.

Cum putem rămâne pe linia vieții în trăirea noastră de zi cu zi? Cum putem alege zilnic pomul vieții? Trebuie să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Nu este suficient doar să cunoaștem lucruri despre Dumnezeu. Nu este suficient doar să cunoaștem doctrinele sănătoase din cuvântul lui Dumnezeu.

Trebuie să avem o viziune a pomului vieții și să permitem acestei viziuni să ne controleze viața de zi cu zi. Dacă alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, ne vom da seama că fiecare fel de problemă pe care o avem și fiecare fel de problemă care apare în viața de biserică se datorează lipsei de viață.

Când ducem lipsă de viață, avem probleme. Când viața divină din noi crește și se maturizează, nu avem probleme, ci, dimpotrivă, viața are grijă de toate problemele. Fie ca noi să avem o schimbare în conceptul nostru. Fie ca noi să intrăm în realitatea savurării lui Dumnezeu în trăirea noastră de zi cu zi, văzând mai întâi o viziune care ne controlează.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, astfel încât să putem vedea o viziune a pomului vieții, astfel încât să putem alege calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi.

Trebuie să ne rugăm pentru aceasta. Simpla citire a cărților spirituale și câștigarea mai multor cunoștințe spirituale nu funcționează; savurarea lui Cristos ca pom al vieții este calea pe care trebuie să o alegem astăzi.

Fie ca noi să nu mai alegem calea greșită astăzi, ci să vedem o viziune care să ne controleze a pomului vieții și să rămânem pe linia vieții. Și fie ca noi să ne ajutăm unii pe alții să alegem calea vieții, savurându-L pe Cristos ca pom al vieții!

Ceea ce avem nevoie nu sunt mai multe învățături, mai multe doctrine sau mai multe lucruri exterioare; ceea ce avem nevoie este mai mult Cristos, mai multă viață divină!

Când ne dăm seama că a-L lua pe Cristos ca pom al vieții este calea pe care ar trebui să o urmăm astăzi în viața de biserică, vom mărturisi și ne vom pocăi înaintea Domnului și vom avea multe conversații cu El.

Apostolul Pavel a ales calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții în toate lucrurile. A fost persecutat, închis, bătut, lovit cu pietre și chiar părăsit de unele dintre bisericile pe care le-a ajutat să le ridice; cu toate acestea, a rămas pe linia vieții. În toate lucrurile și prin toate lucrurile, el pur și simplu a împărțit viață sfinților, ajutându-i pe sfinți să fie pe linia vieții.

Apostolul Ioan a împărțit și el viață în tot ceea ce a vorbit și a scris și a subliniat aspectul vieții atât în evanghelia sa, cât și în epistolele sale.

Trebuie să luăm în considerare modul nostru anterior de a trăi și să facem o schimbare drastică a concepției. Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne descopere pentru a vedea că calea pe care El vrea să-l urmăm este calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții în toate lucrurile.

Cum ar trebui să avem grijă de cei noi? Mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții și ajutându-i să mănânce pe Cristos. Cum ar trebui să avem grijă de familia noastră și de viața noastră de familie? Mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții și apoi trăindu-L pe Cristos.

Cum ar trebui să ne întâlnim în viața de biserică? Savurându-L pe Cristos ca pom al vieții și apoi împărțindu-L pe Cristos altora. Fie ca Domnul să ne dea o astfel de viziune care controlează astăzi.

Doamne Isuse, dă-ne o viziune care controlează asupra pomului vieții, astfel încât să putem fi pe linia vieții astăzi! Fie ca noi, credincioși în Cristos, să-L avem pe Dumnezeu în Cristos ca Duh dătător de viață cu duhul nostru! Fie ca noi să ne dăm seama că legea Duhului vieții ne eliberează de legea păcatului și a morții! Amin, Doamne, fie ca să învățăm să ne fixăm mintea asupra duhului nostru și să luăm calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții astăzi! Aleluia, când ne fixăm mintea asupra duhului, legea Duhului vieții dă viață duhului nostru, minții noastre și trupurilor noastre muritoare! Ce minunat e că chiar și trupurile noastre muritoare vor fi înghițite de viață! Amin, Doamne, alegem să fim pe linia vieții. Alegem să savurăm pomul vieții astăzi. Fie ca noi să avem o schimbare drastică în concepția noastră. Fie ca noi să avem o viziune care controlează și care să ne țină pe linia vieții, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții! Aleluia, Cristos ca pom al vieții este în duhul nostru și ne putem fixa mintea pe duhul nostru astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See a Controlling Vision and Take the Way of Enjoying Christ as the Tree of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îi face plăcere lui Dumnezeu să-Și reveleze Fiul în noi – Cristos este revelat în noi în mod subiectiv

14/09/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Noul Testament dezvăluie faptul că Cristos este profund legat de ființa noastră interioară și dorește să aibă o relație subiectivă cu noi; în Galateni 1:15-16, în special, vedem că lui Dumnezeu i-a plăcut să-Și reveleze Fiul în Pavel și, de asemenea, în noi – Îi face plăcere lui Dumnezeu să-Și reveleze Fiul în noi! Amin!

Săptămâna aceasta venim la cartea Galateni pentru a vedea principalele aspecte ale lui Cristos pe care să le savurăm, să le experimentăm și să le exprimăm în această carte, iar titlul este: Cel care este format în credincioși.

În Vechiul Testament, Dumnezeu era în afara căutătorilor Săi, a poporului Său, și nu putea pătrunde în ei; El putea doar să-i miște să facă lucruri pentru El sau să vorbească lucruri pentru El. Însă în Noul Testament, Dumnezeu nu este doar obiectiv, în afara noastră, ci este subiectiv, în noi, fiind experimentat de noi. Amin!

Vrem să vedem calea vieții creștine și umblarea pe care ne aflăm, așa cum se vede în Noul Testament, pentru a-L putea savura, experimenta și exprima pe Cristos.

În cartea Galateni, Pavel are o anumită povară și subliniază anumite lucruri, dar lucrul principal este același: el vrea să-L prezinte pe Cristosul care este revelat în noi, care trăiește în noi și care este format în noi.

Dumnezeu în Cristos în Noul Testament este subiectiv pentru noi; El nu vrea doar să-L venerăm și să-L ascultăm, ci mai mult, să-L cunoaștem subiectiv și să fim umpluți de El.

Trebuie să ne dăm seama de nevoia noastră în raport cu experimentarea lui Cristos de către noi; El trebuie să crească în noi, iar experimentarea lui Cristos trebuie să fie înălțată, astfel încât să putem avea o savurare reală a lui Cristos. Și toate acestea sunt pentru ca noi să-L exprimăm pe Cristos.

Nu Îl savurăm și-L experimentăm pe Cristos doar pentru a merge mai departe cu Domnul și a trăi o viață creștină adecvată; savurarea și experimentarea noastră cu Cristos este pentru ca noi să-L exprimăm pe Cristos.

De ce trebuie să-L experimentăm și să-L exprimăm pe Cristos? Este pentru a-L putea exprima pe Cristos. Cristos vrea să Se exprime prin noi.

Mai întâi, El este revelat în noi, apoi trăiește în noi și Își face domiciliul în inimile noastre și, în final, El este format în noi, astfel încât noi să-L exprimăm pe Cristos. Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să-L exprimăm pe Cristosul pe care Îl savurăm și pe care îl experimentăm.

Există o mare nevoie astăzi pe pământ de exprimarea lui Cristos. Mulți creștini pur și simplu se exprimă pe ei înșiși și apoi menționează numele lui Dumnezeu pentru ca noi să știm că sunt creștini; aceasta nu este expresia lui Cristos.

Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea și asemănarea Sa, astfel încât omul să-L experimenteze pe Dumnezeu, să Îl savureze pe Dumnezeu și să-L exprime prin împărtășirea a ceea ce este Dumnezeu, să fie constituit cu Dumnezeu și să trăiască conform lui Dumnezeu.

Scopul lui Dumnezeu este ca noi să-L exprimăm pe Cristos și Îl putem exprima doar experimentându-L și savurându-L mai întâi.

Cristos este profund legat de ființa noastră și dorește să aibă o relație subiectivă cu noi

Întregul Noul Testament ne arată că Cristos este profund legat de ființa noastră interioară, căci El dorește să aibă o relație subiectivă cu noi.

În special, pe măsură ce venim la cartea Galateni, în Galateni în 1:15-16 vedem că lui Dumnezeu Îi face plăcere să-Și reveleze Fiul în noi. Apoi, în 2:20, ni se spune că Cristos trăiește în noi, iar în 4:19 vedem că Cristos este format în noi.

Pavel nu ne spune să citim Biblia și să ascultăm de cuvântul lui Dumnezeu, iar atunci Dumnezeu ne va binecuvânta; mai degrabă, el spune că Îi place lui Dumnezeu să-Și reveleze Fiul în noi.

Pavel ne spune că am fost crucificați împreună cu Cristos și că acum nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Mai mult, Cristosul care trăiește în noi este, de asemenea, format în noi, pentru ca să fim transformați după imaginea lui Cristos.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi, având în vedere acest lucru, realizând că Cristos este profund legat de ființa noastră și dorește să aibă o relație subiectivă cu noi. Este intenția și plăcerea lui Dumnezeu ca Fiul Său să fie revelat în noi. Este intenția și plăcerea lui Dumnezeu ca Cristosul Său să trăiască în noi și să fie format în noi.

Cu toții suntem în acest proces în care nu urmăm niște forme exterioare, ci Îl avem pe Cristos revelat în noi, Cristos crescând în noi, Cristos trăind în noi și Cristos fiind format în noi.

Dorința inimii lui Dumnezeu în mântuirea Sa este ca noi să cooperăm cu El în așa măsură încât El să poată fi format în noi și exprimat prin noi.

Ce lucru minunat și glorios este acesta! Dacă vedem acest lucru, dacă vedem că Cristos vrea să fie profund legat de ființa noastră interioară și dorește să aibă o relație subiectivă cu noi, vom fi revoluționați în viața noastră creștină.

Cunoașterea și observarea acestui lucru schimbă natura înțelegerii noastre asupra vieții creștine. Trăirea unei vieți creștine nu e ceva ce ține de comportament. Nu e ceva ce ține de etică sau moralitate și nici nu e ceva ce ține de a încerca să ne îmbunătățim pentru a-I putea fi plăcuți lui Dumnezeu.

Viața creștină este o viață care îl exprimă pe Dumnezeu. Pentru aceasta, Dumnezeu vrea să aibă o relație subiectivă cu noi; El vrea nu doar să știm despre El sau să avem o mulțime de doctrine sănătoase și să ținem rânduielile, ci El vrea să fie revelat în noi, să crească în noi, să trăiască în noi și să fie format în noi.

Dacă citim toate cele șaizeci și șase de cărți ale Bibliei, vedem că punctul central în gândul divin din cuvântul sfânt este minunatul Duh divin care vine în duhul uman pentru a Se contopi ca un singur duh cu noi. Aceasta este cheia economiei lui Dumnezeu, aceasta este cheia vieții noastre creștine și acesta este secretul universului. Extraordinar!

Esența celor șaizeci și șase de cărți ale Bibliei este aceea că Dumnezeu, ca Duh, se unește și se contopește cu duhul nostru uman pentru a fi un singur duh contopit, astfel încât noi să fim una cu Dumnezeu și Dumnezeu să fie una cu noi.

Biblia vorbește despre multe lucruri, dar ideea principală este că Dumnezeu, în Cristos, a trecut printr-un proces pentru a deveni un Duh dătător de viață, pentru a veni în duhul nostru și a se contopit cu duhul nostru ca un singur duh. Este ușor, însă, să avem doar o cunoaștere obiectivă a lui Dumnezeu, știind multe lucruri despre Dumnezeu și despre cuvântul Său.

Însă Dumnezeu vrea nu doar să-L cunoaștem în mod obiectiv, ci, mai mult decât atât, să avem savurarea și experimentarea subiectivă a lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem exprima pe Dumnezeu. Trebuie să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos; acest lucru este foarte subiectiv.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să-I cerem să ne elibereze de simpla cunoaștere a Lui sau de cunoașterea Lui într-un mod obiectiv. Fie ca noi să învățăm să-L cunoaștem pe Dumnezeu într-un mod subiectiv în viața noastră creștină de zi cu zi.

Doamne Isuse, luminează-ne să vedem că Cristos este profund legat de ființa noastră interioară! Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos dorește să aibă o relație subiectivă cu noi. Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Întoarce-ne de la simpla cunoaștere obiectivă a lui Dumnezeu la o savurare subiectivă a lui Cristos. Salvează-ne de la simpla cunoaștere a lui Dumnezeu și a cuvântului Său și adu-ne într-o experimentare și o savurare mai profundă, mai subiectivă a lui Cristos. Ce minunat este că Îi face plăcere lui Dumnezeu să-Și reveleze Fiul în noi! Amin, Doamne Isuse, revelează-Te în noi astăzi! Vrem să Te cunoaștem în mod subiectiv și intim. Slavă Domnului, Cristos crește în noi, Cristos trăiește în noi și Cristos este format în noi! Amin, Doamne, păstrează-ne în cunoașterea și experimentarea subiectivă a lui Cristos, astfel încât să-L putem avea pe Cristos revelat în noi, crescând în noi, trăind în noi și fiind format în noi! Fie ca noi să mergem mai departe cu Domnul în umblarea noastră cu El, având o relație personală cu El. Fie ca noi să dezvoltăm și să aprofundăm relația noastră subiectivă cu Domnul zi de zi!

Îi face plăcere lui Dumnezeu să-Și reveleze Fiul în noi – Cristos este revelat în noi pentru ca noi să-L cunoaștem, să-L primim ca viața noastră și să devenim fii ai lui Dumnezeu

Gal. 1:15-16 spune: „Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său..”

Dumnezeu L-a revelat pe Fiul Său lui Pavel și nouă. El descoperă pe Fiul Său în noi. Dumnezeu binevoiește să-L reveleze pe Fiul Său în noi. Nu doar nouă, ci în noi. Aceasta este o ceva subiectiv și interior.

Dacă ne gândim la experiența noastră, ne dăm seama că fiecare dintre noi a avut cel puțin un moment în care Dumnezeu L-a revelat pe Cristos în noi. Dacă nu putem indica realitatea acestei experiențe, atunci trebuie să venim la Domnul despre acest lucru. Trebuie să-I cerem să-L reveleze pe Cristos în noi.

Saul din Tars obișnuia să-i prigonească pe cei care chemau Numele Domnului și era pe drum spre Damasc ca să-i lege și să-i pună în închisoare. În acel moment, pe drumul spre Damasc, Cristos i S-a arătat. El nu L-a văzut pe Cristos doar cu ochii săi fizici; Tatăl a binevoit să-L reveleze pe Fiul Său în el.

Când Saul L-a văzut pe Cristos, a fost captivat de arătarea Lui și a devenit apostolul Pavel. La mulți ani după convertirea sa, Pavel a declarat că Dumnezeu a binevoit să-Și reveleze Fiul în el.

Această revelație nu a fost doar ceva exterior, o viziune exterioară luminoasă până la punctul în care l-a orbit, ci ceva interior, o vedere interioară a lui Cristos.

O astfel de vedere l-a calificat pe Pavel și l-a făcut apostol, astfel încât să-L poată prezenta pe Cristosul care fusese revelat în el.

Când Cristos este revelat în noi, cursul vieții noastre se schimbă. Când Dumnezeu Îl revelează pe Fiul în noi, Îl vom anunța altora ca evanghelie, căci Dumnezeu a binevoit să-Și reveleze Fiul în noi.

Cuvântul „reveleze [descopere]” este crucial și de o importanță capitală. În cartea Galateni, îl vedem pe Pavel tratând religia iudaică și influența acesteia asupra sfinților; el se lupta cu religia deoarece gândirea și mentalitatea religioasă îi copleșiseră pe credincioșii galateni.

Chiar dacă primiseră evanghelia de la Pavel, totuși unii iudaizatori veniseră și i-au influențat să se întoarcă la lege și la circumcizie.

În opinia lui Pavel, el a vorbit despre religie ca despre epoca rea prezent, care îi copleșea pe credincioșii autentici, astfel încât aceștia să piardă din vedere evanghelia. O, Doamne Isuse!

Ducem și noi aceeași luptă și astăzi, căci dacă Cristos nu este revelat în noi într-un mod proaspăt, vom fi sub influența religiei.

Pe parcursul unei perioade de o mie cinci sute de ani, de la vremea lui Moise până la venirea lui Ioan Botezătorul, iudaismul a fost pe deplin stabilit ca religie. Astăzi, creștinismul ca religie este chiar mai vechi decât era iudaismul în vremea Domnului Isus. Domnul a tolerat această situație religioasă mult timp, dar nu o va mai tolera mult timp.

Trebuie să înțelegem că, dacă nu avem revelația proaspătă și prezentă a lui Cristos în noi, dacă nu-L trăim pe Cristos și Cristos este format în noi, trăim într-o religie și suntem oameni religioși.

Așa cum era imposibil ca Pavel să fie eliberat de religia iudaismului fără revelația lui Dumnezeu, este, de asemenea, imposibil pentru noi să fim ținuți departe de religia de astăzi, creștinismul, fără revelația lui Dumnezeu!

Trebuie să-L avem pe Cristos revelat în noi. Acest lucru nu ar trebui să fie ceva ce se întâmplă doar o dată în momentul regenerării noastre; zi de zi trebuie să avem o revelație proaspătă a lui Cristos în noi.

Pe măsură ce ne trăim viața creștină, Îi slujim Domnului și ne întâlnim în viața de biserică, trebuie să avem o revelație a lui Cristos zi de zi, chiar și clipă de clipă, altfel trăim în religie.

A revela înseamnă a face ceva cunoscut, a divulga sau a arăta clar și a expune ceva ce a fost ținut secret. În Noul Testament, cuvântul „revelat” este folosit într-un mod profund, iar această revelație este legată de duhul nostru (Romani 1:17; 8:18; 1 Corinteni 2:10; 1 Petru 1:5; 5:1).

Dumnezeu ni-L descoperă pe Cristos în duhul nostru, prin Duhul Său. În Vechiul Testament, Iov a spus: „Am auzit de Tine cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42:5).

Dacă Dumnezeu nu-L descoperă pe Fiul Său în noi, noi trăim doar într-o religie, făcând tot posibilul să facem binele și să respingem răul, astfel încât să-I putem plăcea lui Dumnezeu, dar fără Cristos. O, Doamne Isuse!

Descoperirea Fiului Său de către Dumnezeu este ÎN NOI; nu este exterioară, ci interioară, nu printr-o viziune exterioară, ci o vedere interioară.

Când Îl vedem pe Cristos, suntem captivați de El și nu vom mai trăi într-un mod religios, ci vom avea o relație personală, subiectivă, interioară cu El, permițându-I să crească în noi, să trăiască în noi și să fie format în noi.

În cazul lui Pavel, evanghelia pe care a primit-o prin revelația lui Cristos este centrul revelației lui Dumnezeu în Noul Testament (Romani 1:1, 9). Această evanghelie este o revelație a Dumnezeului Triunic procesat pentru a deveni Duhul atotinclusiv și dătător de viață (1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 3:17; Galateni 3:2, 5, 14).

Evanghelia este centrată pe Dumnezeul Triunic ca fiind viața noastră, astfel încât să putem fi una cu Dumnezeu în mod organic, pentru a fi Trupul lui Cristos care Îl exprimă în mod corporativ (Romani 8:11; 12:4-5; Efeseni 1:22-23). Aleluia pentru această evanghelie minunată care ne este revelată în duh!

Punctul central al evangheliei revelate lui Pavel este Dumnezeu Însuși în Trinitatea Sa, devenind Duhul procesat, atotinclusiv, pentru a fi viață și totul pentru noi, spre savurarea noastră, astfel încât El și noi să putem fi una pentru a-L exprima pentru veșnicie (Galateni 4:4, 6; 3:13-14, 26-28; 6:15).

Când Cristos este revelat în noi, când Îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu ca întrupare și expresie a Tatălui care ni se revelează subiectiv (Ioan 1:18; 14:9-11; Evrei 1:3), Îl vom lua și Îl vom primi ca viața noastră (Ioan 10:10; 1 Ioan 5:13; Coloseni 3:4) și devenim copii ai lui Dumnezeu.

Asta dorește Dumnezeu: ca Cristos să fie revelat în noi pentru ca noi să-L cunoaștem, să-L primim ca viața noastră (Ioan 17:3; 3:16) și să devenim fii ai lui Dumnezeu (1:12; Galateni 4:5-6). Fie ca noi să ne deschidem Domnului din nou și din nou, pentru a avea o revelație proaspătă a lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu în noi.

Îți mulțumim, Tată, că Ți-ai revelat Fiul în noi! Aleluia, Dumnezeu Își găsește plăcerea să-Și reveleze Fiul în noi. Ne deschidem Ție, Doamne. Nu vrem să ne trăim viața creștină doar conform a ceea ce știm despre Dumnezeu din Biblie, ci vrem să trăim într-un singur duh cu Tine astăzi! O, fie ca să avem o revelație proaspătă a lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu în noi! Amin, Doamne, îndepărtează orice văl de pe ochii noștri, ca să Te putem vedea față în față! Fie ca Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, să fie revelat în noi. Fie ca să fim eliberați de la simpla cunoaștere obiectivă a lui Cristos la o vedere interioară a minunatei persoane a lui Isus Cristos! Ne îndreptăm inima către Tine astăzi. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Nu vrem să mai trăim într-un mod religios, fiind influențați de creștinismul religios de astăzi să facem binele, să ascultăm de cuvântul lui Dumnezeu și să avem un cod de etică și moralitate. Fie ca să avem o revelație proaspătă a lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu în noi! Amin, Doamne Isuse, fii revelat în noi astăzi!