savurăm pe Cristos

Să vedem o viziune care controlează și să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții

31/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să fim pe linia vieții, alegând calea de a-L savura pe Dumnezeu în trăirea noastră de zi cu zi; trebuie să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții zi de zi. Amin!

În capitolele cinci până la opt din Romani, vedem linia vieții și linia morții; aceste capitole pot fi numite miezul Bibliei, deoarece ne arată întreaga temă într-un mod concret și detaliat în experiența noastră.

Putem auzi de povestea despre grădina Edenului, cum Adam a fost pus în fața pomului vieții, dar a fost înșelat să se împărtășească din pomul conoștinței, dar s-ar putea să nu știm cum să aplicăm acest lucru la experiența noastră.

Ei bine, capitolele 5-8 din Romani ne arată într-un mod experiențial cum putem fi fie pe linia vieții (rezultând din mâncatul nostru din pomul vieții), fie pe linia morții (rezultând din mâncatul nostru din pomul conoștinței, pomul morții).

Viața și moartea sunt menționate în mod repetat în aceste capitole, deoarece pomul vieții rezultă în linia vieții care se finalizează în Noul Ierusalim, cetatea vieții, iar pomul conoștinței rezultă în linia morții care se termină în lacul de foc.

În viața de biserică de astăzi, lucrul principal ar trebui să fie să mâncăm din pomul vieții, adică să Îl savurăm pe Cristos ca rezervă a vieții. Aceasta înseamnă că trebuie să-L iubim pe Domnul cu prima dragoste, să-L mâncăm ca pom al vieții și să-I permitem să strălucească asupra noastră; atunci, vom avea sfeșnicul, mărturia lui Isus, căci El va străluci în noi și prin noi. Slavă Domnului!

Fiecare dintre noi, ca și credincioși în Cristos, este o grădină a Edenului în miniatură, căci Dumnezeu, ca pom al vieții, este în duhul nostru, Satan, ca pom al conoștinței, este în carnea noastră, iar mintea noastră este între aceștia doi. Nu există un al treilea loc în care să fim – putem fi fie în carne, fie în duh.

Carnea este locul unde locuiește Satan; nu putem îmbunătăți carnea, nu putem scăpa de carne și nu putem „salva” carnea – carnea trebuie lăsat ădeoparte și trebuie să ne fixăm mintea pe duh!

Dumnezeu, în suveranitatea Sa, folosește carnea, carnea urâtă și păcătoasă, pentru a ne forța să ne întoarcem la duhul nostru, astfel încât să putem câștiga mai mult din Duh pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Pe partea pozitivă, carnea lucrează pentru a ne forța să ne întoarcem la duhul nostru; pe partea negativă, deși carnea este cu noi, nu ne încredem în carne, ci mai degrabă ne încredem în Domnul în duhul nostru.

În Romani 5 suntem în Adam, dar în Romani 6 suntem în Cristos; suntem transferați de la Adam în Cristos prin moartea și învierea Lui. În Romani 7 suntem în carne – Adamul practic, iar în Romani 8 suntem în duh – Cristosul practic. Trebuie să fim zilnic în realitatea transferului divin, fiind în duhul nostru contopit!

A fi creștin înseamnă a trăi viața lui Dumnezeu umblând conform duhului contopit din noi

Pe de o parte, capitolele 5-8 din Romani sunt miezul Bibliei; pe de altă parte, Romani 8:5-6 ne arată o grădină a Edenului în miniatură. În aceste două versete, vedem carnea și moartea pe de o parte, iar duhul și viața pe de altă parte; noi suntem la mijloc, cu mintea noastră fixată fie pe carne, fie pe duh.

Unde ne fixăm mintea astăzi? Unde alegem să ne fixăm mintea? Dacă ne fixăm mintea pe carne sau spre lucrurile cărnii, suntem pe calea morții, fiind supuși uzurpării și distrugerii lui Satan prin păcat și moarte.

Dar dacă alegem să ne fixăm mintea pe duhul nostru, fixându-ne mintea spre lucrurile de sus, unde este Cristos, savurăm viață și de pace, iar Cristos este porția noastră.

Când ne fixăm mintea pe duh, savurăm viață și pace; mintea noastră va fi plină de viață și vom avea pace, căci nu există discrepanță între comportamentul nostru exterior și ființa noastră interioară. Când facem ceva sau vorbim ceva, le vom împărți viață altora, pentru că suntem una cu Domnul.

Dar dacă nu ne fixăm mintea pe duh, chiar dacă nu păcătuim în exterior, suntem în moarte și răspândim moartea. O, Doamne Isuse! Fie ca să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru fixându-ne mintea pe duh! Când ne întoarcem spre duhul nostru și umblăm conform duhului contopit, cerința dreaptă a legii se va împlini în noi (Romani 8:4).

Dar dacă încercăm să fim creștini și ne străduim să ascultăm de legea lui Dumnezeu, suntem în carne. Omul cel vechi din noi încearcă să păzească legea; acest lucru este respins de Dumnezeu, căci carnea nu-I poate plăcea lui Dumnezeu.

A fi creștin înseamnă a trăi viața lui Dumnezeu în noi, umblând conform duhului contopit. Aceasta este cheia vieții noastre creștine. Nu este vorba despre străduință și luptă. Nu este vorba despre a încerca să-I fim plăcuți lui Dumnezeu sau să facem ceea ce ne spune Biblia să facem. A fi creștin înseamnă a trăi viața lui Dumnezeu, umblând conform duhului contopit din noi.

Dacă avem această viziune, dacă ne dăm seama că viața creștină este ceva spontan și fără efort, căci Cristos trăiește în noi (Galateni 2:20), vom înceta să mai încercăm să fim creștini! Dacă ne dăm seama că a fi creștin înseamnă a-L trăi pe Cristos, adică a ne întoarce către duhul nostru pentru a trăi în duhul contopit, exprimându-L astfel pe Cristos, vom renunța la efortul nostru și vom trăi pur și simplu în duhul contopit!

Când trăim în duh, Duhul va acționa în noi și vom împlini cerințele drepte ale lui Dumnezeu, nu pentru că încercăm noi, ci pentru că Cristos trăiește în noi, iar trăirea Sa împlinește scopul lui Dumnezeu.

Cu toții trebuie să vedem acest lucru, altfel vom avea aceeași experiență ca Pavel în Romani 7; vom încerca să facem binele, căci suntem de acord cu expresia sfântă, dreaptă și glorioasă a lui Dumnezeu în cuvântul Său, dar vom falimenta de fiecare dată.

Când încetăm să mai încercăm și începem să Îl savurăm pe Domnul ca pom al vieții în duhul nostru, vom domni pur și simplu în viață cu har peste toate lucrurile spre viața eternă (Romani 5:17, 21).

Astăzi putem pur și simplu să primim abundența harului și a darului dreptății și vom domni în viață; facem acest lucru întorcându-ne la duhul nostru și trăind în duh. Când suntem în duh, Dumnezeu nu-Și poate reține harul de la noi; stăm pe terenul îndreptățirii și El ni-L dă pe Cristos ca dreptate a noastră și harul ca dar. Slavă Domnului!

Harul poate face ceea ce noi nu putem face; harul este Dumnezeu în Cristos venind la noi pentru a fi savurarea noastră și totul pentru ca noi să facem ceea ce Dumnezeu ne cere să facem. Fie ca noi să învățăm să primim și să Îl savurăm pe abundența harului și a darului dreptății, ca să putem domni în viață prin Cristos!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Încetăm să încercăm să fim creștini și să trăim viața creștină și pur și simplu ne concentrăm mintea asupra duhului nostru! Amin, Doamne, fie ca noi să realizăm că a fi creștin înseamnă a trăi viața lui Dumnezeu în duhul nostru! Ne exersăm duhul. Ne întoarcem către Tine în duh. Vrem să umblăm conform duhului contopit din noi, astfel încât cerința dreaptă a legii să se poată împlini în noi. O, Doamne, pur și simplu ne întoarcem! Încetăm să încercăm, să ne străduim și să ne sforțăm să-I fim plăcuți lui Dumnezeu și să facem ceea ce Biblia ne cere. Pur și simplu ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Tine! Amin, Doamne, ne deschidem să primim și să savurăm abundența harului și a darului dreptății, astfel încât să putem domni în viață prin Cristos! Domnește în noi astăzi! Fie ca savurarea lui Cristos să domnească în noi. Stăm pe poziția pe care ne-ai dat-o, dreptatea, și cerem să ne dai harul! Aleluia, harul este Dumnezeu în Cristos venind în noi pentru a fi savurarea noastră și totul pentru noi, pentru a face în noi ceea ce Dumnezeu ne cere să facem! Slavă Domnului!

Să vedem o viziune care controlează și să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții

Fie ca Domnul să Se îndure de noi astăzi, pe măsură ce ne trăim viața creștină, astfel încât să nu mai rămânem pe linia pomului conoștinței binelui și răului (linia morții) în trăirea noastră de zi cu zi, ci să trăim pe linia pomului vieții (linia vieții).

Cristos Însuși este viața lui Dumnezeu, viața eternă (Ioan 14:6a; 11:25; 1 Ioan 1:2). Prin încarnarea Sa, El a venit ca noi să avem viață și s-o avem din belșug (Ioan 10:10b).

Apoi, Cristos a murit o moarte eliberatoare de viață și a intrat într-o înviere dătătoare de viață (12:24) pentru a deveni Duhul dătător de viață (1 Corinteni 15:45b) ca lege a Duhului vieții (Romani 8:2), dând viață duhului nostru, minții noastre și trupurilor noastre muritoare, pentru ca noi să putem fi cei înghițiți de viață pentru a împărți viață altora (v. 10, 6, 11; 2 Corinteni 5:4; 1 Ioan 5:16a; Ioan 6:63; Fapte 5:20).

Aici ne aflăm astăzi. Suntem credincioși în Cristos și copii ai lui Dumnezeu și Îl avem pe Dumnezeu în Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru. Însă este posibil să ne trăim viața de zi cu zi în carne, căci nu ne fixăm mintea pe duhul nostru.

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să rămânem pe linia vieții, trebuie să avem o viziune care să ne controleze viața și să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții în trăirea noastră de zi cu zi.

Cum putem rămâne pe linia vieții în trăirea noastră de zi cu zi? Cum putem alege zilnic pomul vieții? Trebuie să alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Nu este suficient doar să cunoaștem lucruri despre Dumnezeu. Nu este suficient doar să cunoaștem doctrinele sănătoase din cuvântul lui Dumnezeu.

Trebuie să avem o viziune a pomului vieții și să permitem acestei viziuni să ne controleze viața de zi cu zi. Dacă alegem calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții, ne vom da seama că fiecare fel de problemă pe care o avem și fiecare fel de problemă care apare în viața de biserică se datorează lipsei de viață.

Când ducem lipsă de viață, avem probleme. Când viața divină din noi crește și se maturizează, nu avem probleme, ci, dimpotrivă, viața are grijă de toate problemele. Fie ca noi să avem o schimbare în conceptul nostru. Fie ca noi să intrăm în realitatea savurării lui Dumnezeu în trăirea noastră de zi cu zi, văzând mai întâi o viziune care ne controlează.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, astfel încât să putem vedea o viziune a pomului vieții, astfel încât să putem alege calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi.

Trebuie să ne rugăm pentru aceasta. Simpla citire a cărților spirituale și câștigarea mai multor cunoștințe spirituale nu funcționează; savurarea lui Cristos ca pom al vieții este calea pe care trebuie să o alegem astăzi.

Fie ca noi să nu mai alegem calea greșită astăzi, ci să vedem o viziune care să ne controleze a pomului vieții și să rămânem pe linia vieții. Și fie ca noi să ne ajutăm unii pe alții să alegem calea vieții, savurându-L pe Cristos ca pom al vieții!

Ceea ce avem nevoie nu sunt mai multe învățături, mai multe doctrine sau mai multe lucruri exterioare; ceea ce avem nevoie este mai mult Cristos, mai multă viață divină!

Când ne dăm seama că a-L lua pe Cristos ca pom al vieții este calea pe care ar trebui să o urmăm astăzi în viața de biserică, vom mărturisi și ne vom pocăi înaintea Domnului și vom avea multe conversații cu El.

Apostolul Pavel a ales calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții în toate lucrurile. A fost persecutat, închis, bătut, lovit cu pietre și chiar părăsit de unele dintre bisericile pe care le-a ajutat să le ridice; cu toate acestea, a rămas pe linia vieții. În toate lucrurile și prin toate lucrurile, el pur și simplu a împărțit viață sfinților, ajutându-i pe sfinți să fie pe linia vieții.

Apostolul Ioan a împărțit și el viață în tot ceea ce a vorbit și a scris și a subliniat aspectul vieții atât în evanghelia sa, cât și în epistolele sale.

Trebuie să luăm în considerare modul nostru anterior de a trăi și să facem o schimbare drastică a concepției. Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să ne descopere pentru a vedea că calea pe care El vrea să-l urmăm este calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții în toate lucrurile.

Cum ar trebui să avem grijă de cei noi? Mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții și ajutându-i să mănânce pe Cristos. Cum ar trebui să avem grijă de familia noastră și de viața noastră de familie? Mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții și apoi trăindu-L pe Cristos.

Cum ar trebui să ne întâlnim în viața de biserică? Savurându-L pe Cristos ca pom al vieții și apoi împărțindu-L pe Cristos altora. Fie ca Domnul să ne dea o astfel de viziune care controlează astăzi.

Doamne Isuse, dă-ne o viziune care controlează asupra pomului vieții, astfel încât să putem fi pe linia vieții astăzi! Fie ca noi, credincioși în Cristos, să-L avem pe Dumnezeu în Cristos ca Duh dătător de viață cu duhul nostru! Fie ca noi să ne dăm seama că legea Duhului vieții ne eliberează de legea păcatului și a morții! Amin, Doamne, fie ca să învățăm să ne fixăm mintea asupra duhului nostru și să luăm calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții astăzi! Aleluia, când ne fixăm mintea asupra duhului, legea Duhului vieții dă viață duhului nostru, minții noastre și trupurilor noastre muritoare! Ce minunat e că chiar și trupurile noastre muritoare vor fi înghițite de viață! Amin, Doamne, alegem să fim pe linia vieții. Alegem să savurăm pomul vieții astăzi. Fie ca noi să avem o schimbare drastică în concepția noastră. Fie ca noi să avem o viziune care controlează și care să ne țină pe linia vieții, mâncându-L pe Cristos ca pom al vieții! Aleluia, Cristos ca pom al vieții este în duhul nostru și ne putem fixa mintea pe duhul nostru astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See a Controlling Vision and Take the Way of Enjoying Christ as the Tree of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 1 cu tema: Linia vieții și linia morții în capitolele de la 5 la 8 din Romani, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Prin Dumnezeul care impune cerințe și prin Cristos ca ofrande, putem să-L savurăm pe Cristos ca țară bună

17/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Prin Dumnezeul care ne cere, crucea lui Cristos și Cristos Însuși ca ofrande care îndeplinesc cerințele lui Dumnezeu, putem intra în Cristos ca țara noastră bună și putem primi toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos.

Scena de la intrarea țării bune – așa cum este descris în Deut. 27:1-8, include monumentele din piatră, altarele și jertfele; toate acestea îl simbolizează pe Cristos, care este atât mărturia lui Dumnezeu, cerințele lui Dumnezeu, calea lui Dumnezeu de a împlini cerințele Sale, cât și țara bună în care putem intra.

Cartea Deuteronomului este un cuvânt final al legii, re-vorbirea legii de către Moise sub inspirația lui Dumnezeu și cu o povară pentru a doua generație; el dă o concluzie atotinclusivă Pentateuhului.

Cea mai mare parte a celei de-a doua generații nu a fost prezentă pentru a auzi dăruirea celor Zece Porunci, așa că Dumnezeu l-a împovărat pe Moise să revorbească legea pentru a oferi tinerei generații o pregătire reînnoită pentru a fi pregătiți să intre în țara bună promisă de Dumnezeu și să o moștenească ca posesie a lor.

Cuvântul pe care Moise le-a vorbit copiilor lui Israel în Deuteronom este parte din Biblie și întreaga Biblie este respirația lui Dumnezeu, vorbirea lui Dumnezeu.

Semnificația intrinsecă a cărții Deuteronom este că această carte este despre Cristos.

Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu, respirația din Dumnezeu, cuvântul viu care iese prin gura lui Dumnezeu, iar când chemăm numele Domnului, Îl primim și trăim datorită Lui.

Chiar mai mult, în calitate de cuvânt viu al lui Dumnezeu, Cristos este întrupat în cuvântul Său; atunci când ne rugăm peste Cuvântul lui Dumnezeu, medităm asupra cuvântului și luăm cuvântul cu ajutorul tuturor feluri de rugăciune și petiție, îl inhalăm pe Dumnezeu.

Ce minunat că noi, ființele umane, putem să-L inspirăm pe Dumnezeu rugându-ne peste cuvântul lui Dumnezeu! Și pe măsură ce-L savurăm pe Cristos ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, El devine locul nostru ascuns ca scut, El ne ajută și ne tratează bine și ne face înțelepți și ne oferă înțelegere.

Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, avem discernământ și cunoaștere adecvată, suntem feriți de păcat și de orice cale rea și suntem feriți de poticnire.

Cuvântul lui Dumnezeu, odată intrat în noi într-un mod viu, ne călăuzește pașii și ne determină să biruim nelegiuirea.

Fie ca să-L iubim pe Dumnezeu și să ne smerim pe noi înșine pe măsură ce venim la cuvântul Său, considerând cuvântul Său ca fiind cuvântul Său viu prin care Îl putem contacta și să rămânem în El!

Dacă facem acest lucru, suntem infuzați cu substanța vie a lui Dumnezeu prin cuvânt și devenim una cu Dumnezeu în viață, natură și expresie și vom trăi spontan o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu în conformitate cu cuvântul Său.

Să vedem cum sunt monumentele din piatră, altarul și ofrandele din Deut. 27:1-8 Îl simbolizează pe Cristos

Scena de la intrarea țării bune înfățișată în Deut. 27:1-8 include monumentele din piatră, altarul și ofrandele; toate aceste elemente îl simbolizează pe Cristos.

În timp ce poporul lui Israel se apropia de țara bună și urma să traverseze Iordanul, Dumnezeu prin Moise le-a spus că, după ce vor traversa râul, vor trebui să facă unele lucruri.

Ei trebuiau să ridice niște pietre mari și să le tencuiască pentru a fi monumente și au scris pe ele cuvintele legii în porunci; apoi, pe lângă monumente, urmau să construiască un altar și să ofere pe acesta ofrande arse și ofrande de pace.

Ce semnifică toate acestea și cum se aplică acest lucru în viața noastră creștină? Legea scrisă pe monumente era un portret al lui Dumnezeu Însuși; legea este un portret, o imagine a ceea ce este Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate, iar legea este un portret al ceea ce este El.

Cele Zece Porunci dezvăluie că Dumnezeu este iubire și lumină și că El este sfânt și drept; la intrarea în țară a fost însuși Dumnezeu exprimat prin legea Sa.

Dumnezeu era acolo în picioare și se revela pe Sine Însuși copiilor lui Israel, făcând de cunoscut cerințele Sale.

Modul în care putem intra în țara bună este prin îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu; numai atunci când îndeplinim cerințele lui Dumnezeu, putem intra în posesia țării bune.

În realitatea spirituală, Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu, împlinirea legii; El a venit să-L exprime pe Dumnezeu în toate felurile posibile și El a împlinit legea.

Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu și El este standardul vieții noastre creștine; nu trebuie să păstrăm în exterior legea – ci mai degrabă, trebuie să-L păstrăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim Cristos pentru expresia lui Dumnezeu în om.

Monumentele ridicate de cealaltă parte a râului Iordan semnifică faptul că Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu și întruparea lui Dumnezeu stătea în fața oamenilor pentru a le impune cerințe conform cu ceea ce este El.

Domnul a spus că, așa cum este El, așa suntem și noi; chiar așa cum a trăit El, așa ar trebui să trăim; chiar așa cum a lucrat El, așa ar trebui să facem și lucrări și mai mari pe care le vom face.

Deci Cristos, ca portret viu al lui Dumnezeu, stă în fața noastră pentru a ne impune cerințe conform cu ceea ce este El.

Chiar lângă pietrele care conțineau inscripțiile poruncilor lui Dumnezeu se afla altarul, care simbolizează crucea lui Cristos; crucea este crucea lui Cristos, căci pe altar totul este terminat, iar pe cruce Cristos a terminat toate lucrurile.

Faptul că altarul era acolo și ar fi oferite ofrande arse și oferte de pace, arată că Cristos este Singurul care poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu, iar prin El – prin răscumpărarea Sa pe cruce – putem intra în țara bună.

Copiii lui Israel urmau să intre în țara bună, dar nu puteau lua țara de unii singuri; Dumnezeu a stabilit cerințele pentru ca aceștia să intre în stăpânirea țării bune și El le-a dat și o cale de a intra – ofrandele.

Acest lucru este foarte important pentru noi în experiența noastră creștină.

Prin Dumnezeul care ne cere, crucea lui Cristos și Cristos ca ofrande, putem intra în Cristos și putem să-L savurăm ca țară bună

Cum putem noi, fiind credincioși în Cristos, să intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune?

Cristos, ca portret viu al lui Dumnezeu, este cerința ca noi să intrăm în țara bună; pentru a intra în posesia Cristosului atotinclusiv, trebuie să devenim Cristos, pentru că numai El este calificat.

Când Îl privim pe Cristos ca portretul viu al lui Dumnezeu – El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate – ne dăm seama că, în noi înșine, nu suntem ceea ce El este.

Putem fi tentați să citim Biblia și să o luăm ca și cuvânt al lui Dumnezeu și să încercăm să o împlinim; în acest fel, putem încerca să îndeplinim legea și să îndeplinim cerințele lui Dumnezeu.

Dar ceea ce Dumnezeu dorește este două lucruri: El vrea să-L luăm pe Cristos ca ofrande și să inspirăm pe Dumnezeu în cuvântul Său.

Faptul că chiar lângă pietrele care conțin inscripțiile poruncilor lui Dumnezeu era altarul, arată că noi, ca popor al lui Dumnezeu, putem să-L luăm pe Cristos ca ofrandă arsă pentru satisfacția lui Dumnezeu și ca ofrandă de pace către Dumnezeu pentru savurarea noastră cu Dumnezeu în părtășia divină (Psa. 43:4-5).

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca absolutismul noastră înaintea lui Dumnezeu și ca pace a noastră cu Dumnezeu și cu omul; aceasta este prin exersarea duhului nostru și aplicarea Lui la experiența noastră pentru a fi una cu El ca fiind Cel absolut înaintea lui Dumnezeu și ca Acela care este pacea noastră.

Cristos este Cel care Îl exprimă pe Dumnezeu și este cuvântul viu al lui Dumnezeu; Cristos este, de asemenea, Cel care îndeplinește și satisface toate cerințele lui Dumnezeu.

Dumnezeul care ne impune cereri a venit în întrupare pentru a fi Mântuitorul nostru și Înlocuitorul nostru ca fiind Cel care împlinește.

Pe de o parte, El cere ca noi să fim la fel ca El, iar pe de altă parte, El Însuși a venit să-și îndeplinească cerințele Sale și să fie inspirat de noi, pentru ca El din noi să îndeplinească aceste cerințe. Ce scenă minunată vedem în Deut. 27 !

Prin Dumnezeu care cere, prin crucea lui Cristos și prin Cristos Însuși ca ofrande noi putem intra în Cristos ca țara noastră bună!

Modul în care putem intra în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune nu este prin străduința noastră în noi înșine, ci prin cererea lui Dumnezeu, crucea lui Cristos și prin Cristos ca ofrande ale noastre.

În acest fel Îl savurăm pe Cristos și primim toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos.

Binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să ni le ofere nu sunt ceva material sau exterior; aceste binecuvântări nu sunt altceva decât Dumnezeul Triunic procesat care este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul (1 Pet. 3:18; Ef. 1:3; Gal. 3:14).

Realitatea țării bune este Duhul atotinclusiv, care dă viață, ca realizare și finalizare a Dumnezeului Triunic procesat.

Aspectul fizic al țării bune a fost țara Canaanului, pe care copiii lui Israel i-au moștenit și s-au bucurat; aplicația spirituală a țării bune este Duhul atotinclusiv, compus, care dă viață!

Binecuvântarea Duhului promis corespunde cu binecuvântarea țării promise lui Avraam; de fapt, Duhul ca realizare a lui Cristos în experiența noastră este țara bună ca sursă a bogatei surse a lui Dumnezeu pentru ca noi să Îl savurăm.

Nu suntem meniți să încercăm să păstrăm poruncile, statutele, legile și rânduielile lui Dumnezeu; nu o putem face și nu reușim, și chiar cădem sub blestem atunci când încercăm să le îndeplinim.

Ceea ce trebuie să facem este să ne unim cu Cristos, astfel încât Dumnezeul care cere să fie satisfăcut de Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor.

Și trebuie să-L respirăm, citind cu rugăciune cuvântul Său, astfel încât El din noi să îndeplinească aceste cerințe și să ne aducă și în posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună!!

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu să Te inspirăm! Slavă Domnului că Dumnezeul care a cerut a devenit om, a murit pe cruce pentru a îndeplini toate cerințele lui Dumnezeu a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi respirat în noi în cuvântul Său! Aleluia, în noi înșine nu putem intra în savurarea Cristosului atotinclusiv, dar prin Cristos ca ofrande suntem calificați să intrăm în savurarea țării bune și să primim toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos! Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic procesat însuși este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul să fie porțiunea noastră prin Cristos mântuitor, care a devenit Duhul dătător de viață pentru a fi inspirat întru noi și pentru a trăi în noi o viață care îndeplinește cerințele lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Through the Requiring God and Christ as the Offerings we can Enjoy Christ as Good Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca țara ce curge cu lapte și miere ca să fim constituiți cu El și să-L distribuim altora

26/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Un mod minunat de a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare, este să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să bem și miere să mâncăm.

Țara bună la care Vechiul Testament face referire din nou și din nou este o țară care curge cu lapte și miere; de ce este atât de important aceste „lapte și miere” și cum se poate aplica acest lucru experienței noastre spirituale de astăzi?

Ei bine, atât laptele, cât și mierea sunt rezultatul contopirii atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale și reprezintă două aspecte ale vieții lui Cristos – aspectul răscumpărător și cel generator.

Laptele este produs de vacile care mănâncă iarbă, o digeră și apoi iese lapte. Mierea este produsă de albinele care preiau nectarul din flori.

Laptele și mierea – care sunt contopirea atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale – indică aspectul răscumpărător și aspectul generator al vieții lui Cristos, adică răscumpărarea juridică a lui Dumnezeu și mântuirea Sa organică.

Cristos a venit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a îndepărta păcatul lumii; El a fost sacrificat pe cruce ca realitate a vieții animale în numele nostru și El a realizat răscumpărarea pentru noi.

El a făcut asta ca noi să putem intra în mântuirea deplină a lui Dumnezeu pentru a savura mântuirea Sa organică, mântuirea Sa în viață.

Cristos este, de asemenea, pâinea noastră a vieții, realitatea bobului de grâu care a fost măcinat în pulbere și a fost făcut în făină fină amestecată cu ulei, a fost copt, pentru a deveni rezerva noastră.

Vedem aceste două simboluri – aspectul răscumpărător și generator al vieții lui Cristos pentru mântuirea completă a lui Dumnezeu – la Masa Domnului cu simbolurile sale.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni realitatea țării bune, iar El este acum masa noastră, ospățul nostru pentru savurarea noastră. Aleluia!

Iar noi putem să-L savurăm în lumină; atunci când umblăm în lumină, tratând tot ceea ce lumina expune prin strălucire, astfel încât să fim copii ai luminii, savurăm porțiunea noastră din Cristosul atotinclusiv ca țară bună.

Slavă Domnului, Tatăl ne-a calificat pentru o parte din porțiunea repartizată sfinților în lumină! Suntem calificați de Tatăl ca, atunci când suntem în lumină și umblăm în lumină, Îl vom savura pe Cristosul atotinclusiv ca porțiune pentru savurarea noastră!

Să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună – cuvintele Sale sunt lapte și miere

Conform Bibliei, cuvântul lui Dumnezeu este lapte și miere pentru noi să bem și să mâncăm; trebuie să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună!

Întrucât laptele și mierea reprezintă aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții lui Cristos, atunci când ne exersăm duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, noi mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare.

În Ioan 6:9 vedem cele cinci pâini de orz și cei doi pești; aceștia Îl indică pe Cristos ca viață a noastră în aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții Sale.

Pâinile sunt din viața vegetală și semnifică aspectul generator al vieții Sale, în timp ce peștii sunt din viața animală și semnifică aspectul răscumpărător al vieții Sale.

Pe de o parte, Cristos crește în țară (viața generatoare), iar pe de altă parte, El trăiește în mare, fără să fie afectat de ea.

La fel cum peștii trăiesc în apa sărată, dar nu sunt sărați, tot așa Cristos a trăit în lumea coruptă de Satan și nu a fost afectat de ea.

El nu era păcătos; El nu a fost afectat de lume, la fel cum peștii trăiesc în apă sărată, dar nu sunt sărați.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni suficient de mic pentru ca noi să-L mâncăm, pentru ca noi să-L luăm ca rezerva vieții noastre. Este posibil să căutăm minuni și lucruri mărețe de la El, dar El vrea să fie hrana noastră ca noi să-L mâncăm.

În Ioan 6:57 Domnul a spus că El a trăit datorită Tatălui, așa că noi, cei care Îl mâncăm pe El, trebuie să trăim și noi datorită Lui. Ceea ce mâncăm nu este carnea Sa fizică (care nu este profitabilă la nimic), ci cuvintele Sale, care sunt duh și sunt viață (v. 63).

Petru ne încurajează în 1 Pet. 2:2 ca să bem laptele fără viclenie (laptele neprefăcut) al Cuvântului, ca prin acesta să creștem înspre mântuire; indiferent dacă suntem noi credincioși sau suntem maturi, trebuie să bem zilnic laptele Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca noi să creștem în viață.

Laptele Cuvântului nu este lapte pentru trup, ci lapte pentru suflet, ființa interioară; acest lapte ne este transmis în cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne hrăni omul interior prin înțelegerea minții noastre raționale și este asimilat de facultățile noastre naturale.

Pe măsură ce bem laptele Cuvântului, creștem până la mântuire; creștem în viață, căci suntem hrăniți cu laptele transmis în cuvântul lui Dumnezeu.

Mai mult, așa cum se vede în Psa. 119:103 și Ezechiel 3:3, cuvintele lui Dumnezeu sunt dulci pe gustul nostru ca mierea și Îl putem savura pe Dumnezeu în cuvântul Său ca fiind cel mai dulce.

Aleluia! Când găsim cuvintele lui Dumnezeu, când mâncăm cuvântul lui Dumnezeu – nu doar citindu-l, ci iubindu-L pe Domnul, întorcându-ne inima către El, exersându-ne duhul și contactându-L pe Domnul în timp ce citim cuvântul Său, cuvântul lui Dumnezeu devine dulce la gust, chiar la fel de dulce ca mierea în gura noastră.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, noi Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să-L bem și miere ca noi să-L mâncăm.

Doamne Isuse, tânjim după laptele neprefăcut al cuvântului, ca prin el să creștem înspre mântuire! Venim la cuvântul Tău cu un duh exersat și cu o inimă întoarsă către Tine: hrănește-ne, dă-ne să bem și fă-ne să creștem în viață mult mai mult! O, Doamne, cuvintele Tale sunt dulci pentru gustul nostru, chiar mai dulci decât mierea în gura noastră. Ne place să Te mâncăm și să Te bem în cuvântul Tău, luându-Te întru noi ca Cristosul atotinclusiv, realitatea țării bune. Amin, Doamne Isuse, Cuvântul Tău este lapte ca noi să Te bem și miere ca noi să Te mâncăm.

Să-L savurăm pe Cristos ca țara în care curge lapte și miere ca să fim constituiți cu de El și să-L distribuim și altora

În Cântarea Cântărilor, pe măsură ce Domnul o aprecia pe iubitoarea Sa, El a spus despre ea: Buzele tale picură miere proaspătă, mireasa mea, mierea și laptele sunt sub limba ta (Cântarea Cântărilor 4:11).

Domnul ne privește, iubita Sa, și El vede că buzele noastre picură miere proaspătă, iar mierea și laptele sunt sub limba noastră; ce înseamnă asta?

Mierea este dulce și îi restabilește pe cei loviți; dacă ești obosit și ostenit, mierea te va întări și te va restabili.

O astfel de dulceață, însă, nu se produce peste noapte; mai degrabă, ea provine dintr-o perioadă lungă de adunare, activitate interioară și depozitare atentă – doar uitați-vă la albine cum produc miere.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, ceea ce iese din noi nu sunt bârfe, glume sau cuvinte pripite, ci cuvinte dulci și răcoritoare.

Și cuvintele noastre nu sunt izbucniri de torente, ci picături de miere, căci picurăm miere pentru ca alții să fie împrospătați și întăriți.

Unora le place să vorbească mult și chiar vorbind despre lucruri spirituale, vorbirea lor arată că nu au trecut prin lucrarea mai profundă a harului.

Dar dacă Îi permitem Domnului să Se introducă pe Sine Însuși în noi pe măsură ce mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, mierea și laptele vor fi sub limba noastră, căci suntem constituiți cu Cristos ca lapte și miere pentru a-L împărți pe El altora.

Când Îi vom permite Domnului să Se introducă pe Sine Însuși prin cuvântul Său dulce și hrănitor întru noi, bogățiile Sale vor fi păstrate în ființa noastră; vom avea mai mult decât avem nevoie pentru a mânca, vom fi umpluți cu bogățiile Sale și chiar vom administra aceste bogății celor nevoiași în orice moment.

Acest lucru înseamnă că Îl mâncăm pe Domnul ca țară bună în cuvântul Său și că purtăm țara bună cu noi oriunde mergem, gata să Îl distribuim altora în funcție de nevoie.

Există atât de multă savurare a Cristosului atotinclusiv ca țară bună, încât nu doar că picurăm miere, dar mierea și laptele sunt păstrate sub limba noastră.

Mierea îi reface pe cei loviți și laptele îi hrănește pe cei noi; trebuie să avem o depozitare bogată a lui Cristos în noi, în așa fel încât mâncarea să fie sub limba noastră și suntem pregătiți să distribuim în orice moment bogățiile lui Cristos celor nevoiași (vezi Isaia 50:4; Mat. 12:35-36; Luca 4:22; Efes. 4:29-30).

Cristos a fost o asemenea persoană: El a știut să-i susțină pe cei obosiți cu un cuvânt și El este porțiunea noastră; pe măsură ce Îl savurăm și Îl mâncăm în cuvântul Său, El poate trăi în noi același fel de viață astăzi.

Cu toții putem depune mărturie din experiența noastră în viața de biserică de faptul că uneori chiar și un salut din partea unui frate sau soră ne administrează laptele pentru a ne hrăni și mierea pentru a ne restaura.

Uneori un simplu salut saturat cu lapte și miere, un salut autentic din inimă, ne poate zidi; nu trebuie să fie o predică lungă, un mesaj sau un verset din Biblie, ci pur și simplu salutul cu lapte și miere.

Aceasta este ceea ce avem nevoie în viața de biserică de azi; trebuie să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, trebuie să fim constituiți cu El și, pe măsură ce ne întâlnim, trebuie să-L administrăm pur și simplu pe Acesta ca lapte și miere altora pentru hrănirea și restaurarea lor.

Această dulceață nu se produce însă peste noapte; trebuie să avem o perioadă lungă de adunare a cuvântului lui Dumnezeu în inima noastră, o activitate lăuntrică pentru a ne deschide Domnului și a-L lăsa să trateze cu părțile noastre lăuntrice și e nevoie de depozitarea atentă prin cooperarea cu Domnul pentru a digera cuvântul Său (2 Cor. 12:7-9).

Vedem acest lucru în Cântarea Cântărilor, către sfârșit, și anume cum căutătoarea este atât de constituită cu aceste bogății ale lui Cristos, încât nu se teme să spună: Trezește-te, vânt din nord și vino vânt din sud, suflă asupra grădinii mele, fie ca să curgă mirodeniile.

Devenim o grădină plină de mirodenii chiar dacă vântul este rece și aspru din nord sau este cald și ușor dinspre sud, căci vântul eliberează parfumul pentru Iubitul nostru. Cu toții putem să-L savurăm pe Cristos în cuvântul Său într-un mod detaliat și într-o asemenea măsură încât cu toții avem această realitate!

Fie ca să nu ne mai rugăm pentru o schimbare a vremii noastre, astfel încât vântul ușor și cald să sufle, ci fie ca să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, până atunci când avem lapte și miere sub limba noastră și putem da har altora, vorbind ce este profitabil pentru a-i zidi pe alții!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca țara care curge cu lapte și miere până când vom fi constituiți cu Tine ca lapte și miere și suntem pregătiți să Te distribuim altora pentru restaurarea celor loviți și hrănirea celor noi. Amin, Doamne, distribuie-Te în noi ca lapte hrănitor și ca mierea de restaurare și revitalizare atunci când venim la cuvântul Tău. Vrem să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, să adunăm aceste cuvinte în inima noastră, să cooperăm cu Tine în interior pentru a trata cu orice Tu dorești să tratezi, și să păstrăm cu atenție bogățiile Tale în ființa noastră! O, Doamne, fă acest lucru în toți sfinții de pe tot pământul – fie ca noi toți să-L savurăm pe Cristos ca țara bună care curge cu lapte și miere, până când vom da har altora și vom vorbi ce este profitabil pentru a zidi, dăruind har conform cu nevoia actuală!