Îl împărțim pe Cristos altora

Să fim credincioși în slujire pentru a-L da pe Dumnezeu ca hrană sfinților din casa lui Dumnezeu

10/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Dacă vrem să urmăm Mielul și să mergem spre maturitate pentru a deveni primele roade, trebuie să fim credincioși în slujire Domnului în misiunea Sa de a-L da pe Dumnezeu ca hrană membrilor casei Sale, astfel încât să-L putem câștiga pe Cristos ca răsplată în împărăția Sa viitoare; trebuie să fim canale de alimentare pentru a da poporului Său hrană la timpul potrivit.

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine în cuvântul Tău cu exersarea duhului nostru. Cât de mult ne place să petrecem timp cu Tine citind Biblia și slujba, astfel încât să putem fi umpluți cu bogățiile lui Cristos! Amin, Doamne, umple-ne și saturează-ne cu bogățiile Tale. Fie ca noi să fim umpluți de Tine până la refuz, astfel încât să-L putem administra pe Dumnezeu ca hrană sfinților. Fie ca să existe o curgere a vieții, o curgere a bogățiilor lui Cristos, ieșind din ființa noastră cea mai profundă pentru a-i hrăni pe alții! Amin!

Pe de o parte, pentru a fi primele roade, trebuie să petrecem timp cu Domnul, să-L savurăm, să-L iubim, să creștem în viață spre maturitate și să avem o umblare personală cu Dumnezeu prin credință. Pe de altă parte, faptul că suntem primele roade este o umblare corporativă, căci nu trăim ca creștini individuali, ci ca membre ale Trupului lui Cristos.

Ca membre ale Trupului, suntem interconectați, avem părtășie unii cu alții și depindem unii de alții. Așa cum trupul omenesc este compus din multe membre și fiecare membru crește, dar împreună trupul crește și, de asemenea, toate membrele funcționează interconectate, tot așa este și în Trupul lui Cristos.

Umblarea noastră cu Domnul prin credință nu este ceva ce facem individual pentru noi înșine; facem acest lucru în și pentru Trup, căci suntem aici pentru zidirea Trupului lui Cristos. Domnul ne-a așezat în viața de biserică, unde suntem relaționați cu sfinții, avem părtășie cu sfinții și învățăm să le împărțim viață sfinților.

Pe de o parte, trebuie să umblăm cu Dumnezeu, având o umblare personală, intimă și dulce cu Dumnezeu prin credință, încrezându-ne întotdeauna în El și renegându-ne pe noi înșine, pentru ca Cristos să trăiască în noi. Umblăm cu Dumnezeu în sus, apropiindu-ne zilnic de Dumnezeu până când într-o zi vom fi pe deplin în prezența Lui.

Pe de altă parte, umblarea noastră cu Dumnezeu și trăirea unei vieți pentru satisfacția lui Dumnezeu se face în Trup, în casa lui Dumnezeu, iar ca membri ai casei lui Dumnezeu, trebuie să învățăm să împărțim viață sfinților, chiar să le dăm hrană la timpul potrivit.

Fie ca noi să fim cei care nu numai că umblăm cu Dumnezeu personal, ci, mai mult decât atât, învățăm să-L împărtășim pe Dumnezeu sfinților pentru zidirea bisericii.

Să fim credincioși în slujire în misiunea Domnului de a-L da pe Dumnezeu ca hrană sfinților din casa lui Dumnezeu

În Matei 24:45-51 vedem că trebuie să fim credincioși în slujire în misiunea Domnului de a-L da pe Dumnezeu ca hrană membrilor casei lui Dumnezeu, pentru a-L putea câștiga pe Cristos ca răsplată în împărăția viitoare.

Dacă vrem să-L urmăm pe Miel astăzi și să mergem spre maturitate pentru a deveni primele roade, trebuie să fim cei credincioși în slujire pentru a-L da pe Cristos ca hrană celor din casa lui Dumnezeu. Casa este formată din credincioși (Efeseni 2:19) care constituie biserica (1 Timotei 3:15).

A da hrană sfinților înseamnă a împărți cuvântul lui Dumnezeu și al lui Cristos ca rezervă de viață credincioșilor din biserică. Cu toții trebuie să învățăm cum să împățim rezerva de viață casei Domnului la timpul potrivit.

Pe de o parte, în ceea ce privește viața, trebuie să avem o umblare personală cu Domnul, o căutare personală și intimă a lui Cristos ca fiind Cel mai prețios. În acest aspect, suntem la fel ca fecioarele care Îl iubesc pe Domnul și vor ca El să vină curând.

Pe de altă parte, în ceea ce privește slujirea, trebuie să fim sclavii credincioși ai lui Dumnezeu care Îi slujesc Domnului. Îi slujim Domnului nu în principal făcând lucruri în biserică sau în exterior; Îi slujim dând hrană poporului Său.

Aceasta este pentru ca noi să-L putem urma pe Miel oriunde merge El și pentru ca noi să fim aduși la maturitate. Îl primim pe Domnul ca viață, Îl savurăm ca viață în cuvântul Său și pregătim ceva pentru a da și altora. Vrem să dăm poporului lui Dumnezeu hrană la timpul potrivit.

Cine este deci robul credincios și prudent, pe care stăpânul l-a pus peste casa Lui ca să le dea hrană la timpul potrivit? Fericit este robul acela pe care stăpânul său, când va veni, îl va găsi făcând așa; El îl va pune peste toate bunurile Sale.

Dumnezeu are o casă și, pentru a avea grijă de toți cei din casa Lui, El are o administrație a casei, o economie. Dumnezeu are o economie pentru a Se distrui ca hrană membrilor casei Sale pentru expresia Sa (1 Timotei 1:4; 3:15; Efeseni 2:19).

El ne dă hrană nu numai El însuși direct, ci în principal prin alți membri ale casei Sale. Nu Dumnezeu Însuși strălucește din cer ca să ne predice Evanghelia sau să ne vorbească individual; El ne vorbește prin membrele Trupului Său, iar bogățiile Sale ne sunt împărțite de către sfinții din jurul nostru.

Dumnezeu a pus sclavi credincioși și înțelepți peste casa Sa ca administratori ai casei, ispravnici, canale de alimentare, astfel încât aceștia să dea poporului Său hrană la timpul potrivit (Matei 24:45; 1 Corinteni 9:17; Efeseni 3:2; 1 Corinteni 4:1; 1 Petru 4:10; Filipeni 1:25).

Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, ne deschidem către El, avem părtășie cu El, cugetăm cu rugăciune la cuvântul Său și Îl savurăm în viața noastră de zi cu zi, suntem constituiți cu bogățiile lui Cristos.

Aceste bogății devin însăși ființa noastră, căci suntem umpluți și saturați de Domnul. O astfel de constituție și savurare nu este doar pentru noi, pentru a crește în viață spre maturitate, ci, mai mult decât atât, pentru ca noi să le împărtășim celor din jurul nostru.

Trăim în casa lui Dumnezeu și suntem cu toții puși de Domnul să le dăm altora hrană la timpul potrivit. Nu doar prezbiterii, conlucrătorii, cei mai în vârstă sau cei responsabili ar trebui să-L împartă pe Cristos altora; fiecare dintre noi are o porție din Cristos!

După cum spune 1 Petru 4:10, fiecare dintre noi a primit un dar și ar trebui să-l administrăm între noi, ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu. Fiecăruia ni s-a dat un dar, o porție din Cristos; trebuie să învățăm să-L împărțim pe Cristos ca hrană pentru sfinți.

Ce înseamnă să dai hrană sfinților, membrilor casei lui Dumnezeu? Înseamnă oare ca să pregătim o predică sau să scriem o distribuire bună și solidă din cuvântul lui Dumnezeu pentru a o recita sau a le citi? Nicidecum!

A le da hrană se referă la împărțirea cuvântului lui Dumnezeu și a lui Cristos ca rezervă de viață pentru credincioșii din biserică. Îl savurăm pe Cristos ca Duh dătător de viață în cuvânt ca hrană a noastră, căci ne împărtășim din bogățiile Lui în cuvântul vieții (Ioan 6:57, 63, 68; Fapte 5:20).

Înainte de a-i putea hrăni pe alții, trebuie mai întâi să mâncăm și să fim constituiți cu cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să petrecem mult timp cu Domnul în cuvântul Său, cugetând cu rugăciune la cuvântul Său și cugetând asupra lui. Trebuie să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu și să cugetăm asupra lui, gustându-l și savurându-l printr-o analiză atentă (Efeseni 6:17-18; Ps. 119:15; Ezechiel 3:1-4).

Pe măsură ce facem acest lucru, pe măsură ce ne dedicăm rugăciunii și slujbei cuvântului (Fapte 6:4; 2 Corinteni 3:6, 8; Ioan 7:37-39; comp. cu Evrei 7:25; 8:2), suntem constituiți cu bogățiile lui Cristos și putem împărți aceste bogății și altora.

Fie ca noi să fim sclavii credincioși, sclavii prudenți, care împart bogățiile lui Cristos ca hrană sfinților din casa lui Dumnezeu pentru creșterea lor în viață, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Fie ca noi să-L urmăm în felul acesta pe Miel, Mielul care ne păstorește, pentru ca să-i putem păstori și pe sfinți în casa lui Dumnezeu și să fim produși ca primele roade spre satisfacția lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să-L urmăm pe Miel și să mergem spre maturitate pentru a deveni cele dintâi roade! Amin, Doamne, fă-ne sclavii credincioși și prudenți în casa Ta, cei care dau hrană poporului lui Dumnezeu la timpul potrivit. Fie ca noi să fim credincioși în slujire în misiunea Domnului de a-L da pe Dumnezeu ca hrană membrilor casei Sale, astfel încât să-L putem câștiga pe Cristos ca răsplată în împărăția viitoare! O, Doamne Isuse, Te lăudăm că ne-ai pus în casa Ta pentru a savura toate bogățiile Tale în sfinți și împreună cu sfinții! Aleluia, Dumnezeu are o casă și o administrație a casei, o economie, pentru a Se distribui pe Sine ca hrană în noi! Ne deschidem, Doamne, să Te savurăm ca hrană a noastră. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a ne împărtăși din bogățiile Tale. Fie ca noi să fim umpluți și constituiți cu bogățiile lui Cristos, astfel încât să putem distribui aceste bogății și altora din casa Ta. Amin, Doamne, venim să ne rugăm asupra cuvântului Tău și să cugetăm cu rugăciune asupra lui. Vrem să gustăm cuvântul Tău savurându-l cu atenție. Umple-ne cu bogățiile Tale și revarsă bogățiile Tale prin noi către sfinții din jurul nostru!

Le slujim evanghelia păcătoșilor și oferim hrană sfinților la momentul potrivit

Fiecare mamă potrivită știe că mâncarea este foarte importantă, iar mâncarea la momentul potrivit este calea de a-i ajuta pe cei din casa ei să crească și să fie persoane potrivite.

Ea gătește și pregătește un mic dejun, un prânz și o cină bună pentru cei din casa ei și se asigură că toată lumea mănâncă cum se cuvine și este satisfăcut, căci a mânca hrană potrivită la momentul potrivit este calea de a crește în viață spre maturitate.

Cine servește mâncare altora cunoaște momentele stabilite pentru a le împărți mâncarea.

În mod similar, în casa lui Dumnezeu, noi suntem cei care nu numai că mâncăm și Îl savurăm pe Domnul personal, ci și Îl împărțim pe Cristos ca hrană altora, membrilor casei lui Dumnezeu.

Nu le dăm doar o cafea și o gogoașă, ceva ce pregătim sau cumpărăm în grabă; pregătim feluri de bucate sănătoase, căci Îl savurăm pe Domnul și ceva din Cristosul pe care-L savurăm curge către ei pentru hrana lor.

A fi un sclav credincios înseamnă a fi sârguincios; trebuie să fim sârguincioși să pregătim mâncarea și să o împărțim la momentul potrivit. Care este momentul potrivit pentru a oferi mâncare? Pe de o parte, Pavel a spus că ar trebui să vorbim la timp și nela timp; pe de altă parte, trebuie să oferim mâncare sfinților ori de câte ori ne întâlnim.

Avem întâlnirea de Masa Domnului, întâlnirea de rugăciune, întâlnirea de profeție, întâlnirile de acasă și întâlnirile de grup; toate întâlnirile noastre sunt vremea potrivită pentru a le oferi altora mâncare.

Fie ca să nu fim leneși în savurarea și căutarea Domnului, ci să fim sârguincioși în căutarea Lui în Cuvânt, astfel încât să putem fi hrăniți și, de asemenea, să pregătim ceva care să servească drept hrană sfinților atunci când ne întâlnim.

Ori de câte ori venim la întâlnirea de Masa Domnului, la întâlnirea de profeție, la întâlnirea de rugăciune și la întâlnirile de grup de acasă, trebuie să aducem ceva din Cristosul pe care L-am savurat și L-am experimentat pentru a-L împărți sfinților.

Când ne întâlnim cu păcătoși, căutăm să le oferim Evanghelia lui Cristos; le vestim bogățiile lui Cristos ca Evanghelie păcătoșilor (Efeseni 3:8). Când ne întâlnim cu sfinții, le oferim ceva din Cristosul pe care L-am savurat.

Dacă ne uităm la ce se întâmplă într-un spital, diferiți pacienți bolnavi primesc diferite tipuri de mese, în funcție de nevoile și capacitatea lor de a mânca. Asistentele trebuie să știe ce să le ofere fiecărui pacient pentru ca aceștia să mănânce corespunzător și să fie vindecați.

Viața de biserică și întreaga lume este ca un spital mare; suntem cu toții bolnavi și cu toții învățăm să avem grijă unii de alții.

Bolnavilor care sunt în lume, păcătoșii, trebuie să le oferim ceva din Cristos ca evanghelie pentru ca ei să vadă frumusețea Domnului și să fie atinși de dragostea Lui în moartea Sa pentru noi; apoi, trebuie să-i facem să cheme numele Domnului în timp ce se pocăiesc, pentru a avea o mântuire potrivită.

Sfinților din viața de biserică, trebuie să învățăm să-L împărțim pe Cristos în funcție de nivelul lor, luând în considerare starea lor înaintea Domnului și căutând să le dăm hrană la timpul potrivit. Fiecare dintre noi are o nevoie anume și trebuie să fim una cu Domnul pentru a-L împărți pe Cristosul de care alții au nevoie la momentul potrivit.

Dacă unii credincioși sunt bolnavi de ceva, trebuie să le împărțim un cuvânt din Biblie care se potrivește condiției lor, astfel încât să poată fi hrăniți, vindecați, întăriți și treziți.

Trebuie să fim înaintea Domnului privitor la acest lucru. El ne-a pus ca să fim canale de alimentare în casa Lui și trebuie să fim una cu El pentru a le oferi hrană altora la momentul potrivit, în funcție de nevoia lor.

Din partea noastră, trebuie să ne deschidem ca alții să-L distribuie pe lui Cristos nouă, astfel încât să putem fi hrăniți și aprovizionați. Apoi, pe măsură ce suntem alimentați, trebuie să distribuim bogățiile lui Cristos și altora.

Doamne Isuse, vrem să fim sârguincioși în a Te căuta în cuvântul Tău, astfel încât să putem fi umpluți de bogățiile Tale și să avem ceva de distribuit altora. Amin, Doamne, fie ca noi să fim sclavii credincioși pe care i-ai pus peste casa Ta pentru a le da hrană la timpul potrivit. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Vrem să cooperăm cu Tine astăzi. Fie ca să-L dăm pe Cristos ca Evanghelie păcătoșilor astăzi. Fie ca să învățăm să împărțim bogățiile lui Cristos sfinților, după nevoile lor. O, Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Fie ca să luăm în considerare situația și nevoile altora. Fie ca să ne ostenim asupra altora înaintea Domnului cu multă rugăciune. Fie ca Tu să ai o cale de a revărsa bogățiile Tale către alții, pentru ca ei să fie hrăniți, vindecați, întăriți și treziți. O, Doamne Isuse, Tu știi de ce avem nevoie. Tu știi de ce au nevoie alții. Fie ca noi să fim una cu Tine, urmându-L pe Miel, pentru a le da altora hrană la timpul potrivit! Fă-ne sclavii credincioși și prudenți care sunt răsplătiți de Tine cu Cristos în împărăția viitoare!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Faithful in Service to Give God as Food to the Saints in God’s Household, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îi dăm lui Cristos primul loc în vorbirea și lucrarea noastră de a-L vorbi pe Cristos și de a-L sluji pe Dumnezeu

13/08/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristos trebuie să aibă primul loc nu doar în viața noastră, ci și în mesajele noastre, căci lucrăm pentru Cristos, îi aducem pe oameni înapoi la Cristos, Îl vorbim pe Cristos și avem o dragoste afectuoasă pentru El, așa că Îl lăudăm și mărturisim despre El, luându-L ca fiind centralitatea și universalitatea noastră.

Doamne Isuse, îți dăm primul loc în ființa noastră. Vrem să Te savurăm ca pom al vieții, iubindu-Te cu cea mai bună dragoste și dându-Ți primul loc în noi. Ai primul loc în lucrarea și vorbirea noastră. Fie ca să nu vorbim nimic altceva decât Cristos. Fie ca lucrarea noastră să nu fie pentru noi înșine, ci pentru Cristos. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Cristos și să-i aducem pe alții înapoi la Cristos, pentru ca ei să-L mănânce pe Cristos ca pom al vieții. Amin, Doamne, Te iubim și ne concentrăm doar asupra Ta! Amin!

Ce privilegiu este să ne împărtășim din Cristos ca pom al vieții în viața de biserică de astăzi, având astfel o viață de biserică minunată ca o gustare anticipată a Paradisului lui Dumnezeu!

Dacă astăzi ne exersăm duhul doar pentru a-L savura pe Domnul, concentrându-ne nu pe lipsurile sau lucrurile negative din jurul nostru, ci pe Cristos Însuși, oferindu-I prima dragoste, vom savura o viață de biserică minunată și dulce în Domnul și cu sfinții.

Dacă Îl savurăm pe Cristos ca pom al vieții astăzi, cu siguranță ne vom împărtăși din pomul vieții în epoca împărăției care va veni. Dar dacă trăim astăzi în noi înșine, fiind doar ceea ce suntem, trăind în întunericul concepțiilor noastre umane, chiar dacă credem că avem dreptate, vom fi în moarte.

Putem fi în viața de biserică și totuși să trăim în moarte și întuneric atunci când nu ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Cristos ca pom al vieții!

În centrul ființei noastre și în centrul vieții de biserică îl avem pe Cristos ca pom al vieții; desigur, chiar lângă Cristos se află pomul cunoștinței binelui și răului. Fie ca astăzi să ne exersăm duhul pentru a-L savura și a-L experimenta pe Cristosul crucificat și înviat ca pom al vieții pe tot parcursul zilei, astfel încât biserica să fie un paradis pentru noi! Amin!

Nu vorbim despre utopie și nici nu promovăm închiderea ochilor la problemele existente și neabordarea problemelor dintre sfinți. Pur și simplu vrem să ne întoarcem la pomul vieții. Când trăim după pomul vieții, depinzând de Cristos ca viață, El în noi se va ocupa de probleme, El va da viață altora și El va vindeca bolnavii și va alunga orice demon.

Fie ca noi să-L atingem cu adevărat pe Cristos și să rămânem în contact cu Cristos ca pom al vieții, în timp ce trăim viața creștină și viața de biserică astăzi!

Îi dăm lui Cristos primul loc în vorbirea noastră și lucrăm pentru Domnul pentru a-L vorbi pe Cristos și a-L sluji pe Dumnezeu

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să-I dăm lui Cristos primul loc în toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi; mai mult, trebuie să-I dăm primul loc în mesajul nostru (2 Corinteni 4:5; comp. cu Evrei 1:3; 8:1; 12:2; Psalmii 80:1, 17-19; 110:1-7).

În vorbirea noastră pentru Domnul și în lucrarea noastră pentru El, trebuie să-I dăm Lui primul loc. În primul rând, trebuie să venim la Domnul pentru a obține un mesaj proaspăt și nou de la El, chiar pentru a-L câștiga ca mesaj viu al lui Dumnezeu.

Trebuie să-I cerem să ne facă mesagerii Săi, cei care sunt umpluți cu Cristos ca mesaj viu al lui Dumnezeu și care îi infuzează pe alții cu Cristos. Dumnezeu ne-a făcut capodopera Sa, creați în Cristos Isus pentru fapte bune, pe care Dumnezeu le-a pregătit mai dinainte, ca să umblăm în ele (Efeseni 2:10).

Aceste fapte bune sunt doar Cristos, căci țelul lucrării lui Dumnezeu este Cristos. Trebuie să umblăm în Cristos, să umblăm în faptele bune pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi; aceasta înseamnă că trebuie să-I dăm lui Cristos primul loc în vorbirea și lucrarea noastră pentru Domnul.

Mulți oameni fac astăzi multe lucruri, iar țelul lor este să facă un nume pentru ei înșiși. Chiar și printre creștini, atât de mulți creștini lucrează, vorbesc și fac fapte mărețe pentru Domnul, dar cumva rezultatul este că își fac un nume pentru ei înșiși, fără a-L avea pe Cristos ca țel. O, Doamne Isuse!

Este posibil pentru noi să lucrăm pentru Dumnezeu, dar să nu-L slujim pe Dumnezeu. Țelul lui Dumnezeu din veșnicie în veșnicie este ca Fiul Său să aibă primul loc în toate lucrurile. Lucrarea și vorbirea noastră ar trebui să fie pentru Cristos.

Trebuie să venim la Domnul pentru a ne purifica motivația, intenția și scopul nostru atunci când vorbim cu alții. Lucrăm nu doar pentru a mântui păcătoșii, ci, mai mult, îi dăm lui Cristos primul loc în lucrarea noastră, astfel încât păcătoșii să fie aduși la Cristos.

Cât de mult succes are lucrarea noastră depinde de cât de mult Cristos este în ea. Lucrarea noastră nu este pentru propria noastră creștere, propriul nostru grup sau propriul nostru mesaj; lucrarea noastră este pentru Cristos, căci vrem ca Dumnezeu să obțină o creștere. Când Dumnezeu câștigă ceva, ar trebui să ne bucurăm, chiar dacă nu este prin propriile noastre mâini.

În lucrarea noastră, ar trebui să-i atragem continuu pe oameni înapoi în centru și să-i lăsăm să vadă că Isus Cristos este Domnul; trebuie să-I dăm Domnului Isus locul Său pe tron (vezi Cânt. cânt 1:1-4; Isaia 6:1, 3; Ioan 12:41).

Este un lucru urât în slujirea creștină atunci când lucrătorii caută să se înalțe pe ei înșiși sau să-și lărgească sfera de influență, să câștige mai mulți adepți și să-și mărească propriul grup. Putem câștiga mulți oameni pentru Domnul, totuși poate exista o ambiție ascunsă și o mândrie în ființa noastră, căutând un fel de respect sau admirație. O, Doamne.

Fie ca noi să ne dăm seama că nu suntem aici pentru a ne înălța pe noi înșine. Cristos trebuie să aibă primul loc în mesajele noastre, în vorbirea noastră și în lucrarea noastră pentru Domnul.

Ar trebui să-L predicăm pe Isus Cristos ca Domn (2 Corinteni 4:5) și ar trebui să ne hotărâm să-L cunoaștem doar pe Cristos și pe El crucificat printre sfinți (1 Corinteni 2:2).

Cristos este centrul și țelul. Îi aducem pe oameni înapoi la Cristos, Îl administrăm pe Cristos oamenilor și vrem doar ca alții să câștige mai mult din Cristos. Cristos este centrul planului lui Dumnezeu și centrul scopului lui Dumnezeu, iar crucea este centrul lucrării lui Dumnezeu.

Trebuie să permitem crucii să lucreze în noi în timp ce-L savurăm și experimentăm pe Cristosul crucificat și trebuie să-I dăm Domnului primul loc în toate lucrurile.

Pentru a-i aduce pe alții înapoi la Cristos, noi înșine trebuie să fim zdrobiți de Dumnezeu și să-I permitem lui Cristos să ocupe primul loc în noi; atunci, mesajul nostru nu va fi doar ceea ce știm, ci însăși persoana noastră, ființa noastră constituită de Dumnezeu (2 Corinteni 4:10-13; Ioan 12:24-26; comp. cu Luca 12:49-50).

Persoana noastră este lucrarea noastră, iar ceea ce le administrăm altora este ceea ce suntem în constituția noastră. Mesajul central nu ar trebui să fie lucruri precum dispensații, profeții, tipuri reprezentative și figuri, împărăția, botezul, vorbirea în limbi, păzirea Sabatului, sfințenia, victoria sau orice altceva de acest gen.

Mesajul nostru central este Cristos. Pur și simplu Îl administrăm pe Cristos altora, îi aducem la Cristos, iar țelul lucrării noastre este ca alții să câștige mai mult din Cristos.

Unui păcătos, Îl împărțim pe Cristos și îl conducem la Cristos. După ce un păcătos este mântuit, ar trebui să-l ajutăm să se consacreze pentru a fi un sclav al lui Cristos și a-L sluji pe Cristos. Trebuie să ne ajutăm unii pe alții să-I dăm lui Cristos primul loc în vorbirea și lucrarea noastră.

Fie ca fiecare dintre noi să luăm inițiativa, personal, pentru a-I acorda lui Cristos primul loc în viața noastră, în viața noastră de zi cu zi, în ființa noastră, în universul nostru personal, în vorbirea noastră, în lucrarea noastră și în toate lucrurile.

Când Domnul ne spune „bine ai făcut”, acest lucru întrece toate laudele lumii; fața zâmbitoare a cerului întrece toate fețele mânioase ale pământului; mângâierea cerului întrece toate lacrimile pământului (Matei 25:21, 23; Ieremia 1:7-9, 18-19; Daniel 4:26).

Doamne Isuse, Îți dăm primul loc în viața noastră de astăzi. Îți dăm primul loc în toate mesajele și vorbirile noastre. Fie ca să nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Cristos Isus ca Domn și pe noi înșine ca sclavi ai sfinților, pentru Domnul. Amin, Doamne, mântuiește-ne de la a lucra pentru Dumnezeu fără să-I slujim lui Dumnezeu. Mântuiește-ne de la a face lucruri pentru Dumnezeu sau în numele lui Dumnezeu, dar cu țelul de a ne face un nume pentru noi înșine. Curăță-ne inima, Doamne, și curăță-ne intenția și scopul în a Te căuta și a Te sluji. Fie ca noi să fim cei care aduc continuu oamenii înapoi la Cristos ca fiind centrul, astfel încât să-L întroneze pe Cristos Isus ca Domn. Îți dăm, dragă Doamne Isuse, locul Tău pe tron în ființa și lucrarea noastră. Ai Tu o cale de a ne zdrobi. Îți permitem să ai primul loc în noi. Fie ca Tu să ne umpli, să ne saturezi și să curgi prin noi ca mesajul nostru. Ceea ce dorim este să auzim „bine făcut”-ul Tău și nu laudele celor din jurul nostru. Ceea ce ne dorim este fața zâmbitoare a cerului și mângâierea cerului! Te iubim, Doamne, și Îți dăm primul loc astăzi!

Îl iubim pe Domnul cu o dragoste afectuoasă și-L luăm ca fiind centralitatea și universalitatea noastră, astfel încât să-I putem da lui Cristos primul loc

Cum putem da unei alte persoane, lui Cristos, primul loc în toate lucrurile? Conform a ceea ce vedem în cuvântul lui Dumnezeu și pe baza experienței noastre, pentru a-I da lui Cristos primul loc în toate lucrurile, trebuie să avem o dragoste afectuoasă pentru El ca Împărat al nostru (Psalmul 45:1-2; 2 Corinteni 3:3, 6).

Când Îl iubim pe Domnul cu o dragoste afectuoasă, limba noastră va fi pana unui scriitor priceput, gata să scrie dragostea noastră pentru El și lauda noastră către El, cu savurarea și experimentarea Lui de către noi, conform cu tot ceea ce este El.

Trebuie doar să ne dăm pe noi înșine să-L iubim pe Domnul. Zi de zi, învățăm să dezvoltăm o relație intimă, personală și afectuoasă cu Domnul, petrecând timp cu El în duh.

Apoi, pur și simplu Îi dăm Lui primul loc în mod spontan, iar când îi întâlnim pe alții, vorbim despre El, căci limba noastră va fi gata, chiar ca pana unui scriitor priceput. Îl vom vorbi pe Cristos și Îl vom împărți pe Cristos la timp și nelatimp, căci Îl iubim pe Domnul cu o dragoste afectuoasă.

Nu doar frații conducători sau cei care transmit mesaje ar trebui să vorbească în numele Domnului; cu toții ar trebui să vorbim în numele lui Cristos, căci Îl iubim, suntem plini de o dragoste afectuoasă pentru El și suntem gata să-L transmitem și altora.

A-L iubi pe Domnul cu prima dragoste, a-I acorda primul loc în toate lucrurile, înseamnă a-L lua ca fiind centralitatea și universalitatea noastră; trebuie să-L luăm ca fiind centrul de susținere și totul pentru noi (Coloseni 1:17-18).

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca centru, conținut și circumferință ale universului nostru personal.

Toate adevărurile din Biblie sunt legate ca o roată cu spițe și butuc; Cristos este centrul și toate adevărurile din Biblie sunt legate de Cristos. Economia lui Dumnezeu este concentrată pe Cristos și este legată de Cristos.

Nu neglijăm anumite adevăruri din Biblie, ci mai degrabă vedem cum se leagă ele de Cristos și ne concentrăm asupra lui Cristos atunci când vorbim cu ceilalți. Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca fiind centralitatea noastră – centrul nostru de susținere și, de asemenea, ca universalitatea noastră, totul al nostru.

În toate lucrurile, fie ca noi să-L contactăm pe Domnul, să ne deschidem către El și să-L luăm ca totul al nostru și ca fiind centrul nostru. În lucrurile mari și în cele mici, în toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi, fie ca noi să-L dăm lui Cristos pe primul loc.

Când îl experimentăm pe Cristos ca și centru și totul al nostru, nu vom avea nimic altceva de oferit altora în afară de Cristos. Orice am citi în Biblie, îl vedem pe Cristos. Când întâlnim păcătoși, vrem doar să-i aducem la Cristos și să-i facem să-L cunoască pe minunatul Cristos.

Când ne întâlnim cu sfinții, limba noastră este gata să vorbească despre minunatul și dragul Cristos pe care L-am savurat și L-am experimentat.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să lucreze în noi și să ne zdrobească, chiar să răzbată în noi, astfel încât El să poată avea primul loc în toate lucrurile.

Înainte de a-i putea conduce pe alții la Domnul, trebuie mai întâi să trăim o viață dându-I lui Cristos primul loc, căci vorbirea noastră cu ceilalți și lucrarea noastră pentru Domnul reprezintă pur și simplu persoana noastră, ceea ce suntem.

Vom compune lucruri pentru Domnul, fie prin mesaje text, mesaje WhatsApp, postări pe rețelele sociale sau chiar imnuri – vom revărsa pur și simplu pe Cristosul pe care l-am savurat și l-am experimentat.

Fie ca noi să învățăm zilnic, în viața noastră de zi cu zi, să-I dăm Domnului primul loc în toate lucrurile. Fie ca noi să-L luăm pe Cristos ca și centru, conținut și circumferință a universului nostru personal. Și să-L lăsăm să curgă din noi atunci când îi întâlnim pe alții, fără să ne fie rușine să-L împărtășim pe Cristos vorbind despre Cel pe care îl iubim!

Doamne Isuse, Te iubim. Te iubim cu prima dragoste. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Te luăm ca fiind centralitatea noastră și universalitatea noastră. O, Doamne, Tu ești centrul nostru. Tu ești conținutul nostru. Tu ești circumferința. Tu ești totul. Fie ca Cristos să fie totul și în toți pentru noi. Ne deschidem Ție și vrem doar să Te iubim mai mult! Vrem să dezvoltăm relația noastră personală, intimă și spirituală cu Tine pe tot parcursul zilei. O, fie ca noi să fim cei care au o dragoste afectuoasă pentru Domnul ca Împărat al nostru! Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim atât de mult încât revărsăm cu lucrurile bune pe care le-am compus pentru Tine! Amin, Doamne, Te iubim, iar limba noastră este ca pana unui scriitor iscusit, gata să scrie dragostea noastră pentru Domnul! Te lăudăm! Vrem să vorbim de bine despre Tine, căci Te-am savurat și Te-am experimentat și vrem să Te împărțim și altora! Amin, Doamne, fie ca să ne întoarcem mereu la Tine pe tot parcursul zilei. Fie ca să nu dorim nimic altceva decât pe Cristos și fie ca să nu vorbim nimic altceva decât pe Cristos! Te iubim, Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Give Christ the First Place in our Speaking and Work to Speak Christ & Serve God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 41 cu tema: Pomul vieții (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl împărțim pe Dumnezeul ziditor și zidit altora pentru zidirea Noului Ierusalim

25/06/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Dumnezeul Triunic din Apocalipsa este Dumnezeul ziditor și zidit; Biblia se finalizează în Noul Ierusalim, care este Dumnezeul unic lărgit, chiar Dumnezeul Triunic introdus în poporul Său ales și răscumpărat, iar astăzi trebuie să învățăm să-L lăsăm pe Dumnezeu să se zidească pe Sine în noi și să-L împartă pe Dumnezeul ziditor și zidit în alții pentru clădirea lui Dumnezeu.

Amin, Doamne, descoperă-ne să Te vedem ca fiind Dumnezeul ziditor și Dumnezeul zidit! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru este un Ziditor și El se zidește pe Sine în noi și ne zidește pe noi în ființa Sa! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Ne deschidem lucrării Tale de zidire. Zidește-Te pe Tine în noi astăzi. Fă-ne cei care sunt atât de umpluți de Dumnezeu încât să-L împărțim pe Dumnezeul ziditor și zidit altora pentru biserică, ca fiind clădirea lui Dumnezeu! Amin!

Dumnezeul Triunic revelat în Biblie este un lucru misterios și minunat; de la primul până la ultimul capitol al Bibliei, vedem că Dumnezeu nu este doar unul, ci și trei. Biblia ne dezvăluie că Dumnezeu a trecut printr-un proces în economia Sa.

În primul rând, în esența Sa, El nu se poate schimba niciodată și, în însăși esența Sa, El este atât unu, cât și trei – El este Dumnezeul unic și este, de asemenea, Tatăl, Fiul și Duhul. Spunem doar Amin la aceasta.

Dar Dumnezeu are o economie; El are o dorință a inimii, căci El vrea să realizeze ceva ce și-a propus și pentru aceasta a trecut printr-un proces. Este uimitor! Dumnezeul infinit care a creat toate lucrurile, care nu are nevoie de nimic și nu depinde de nimic, într-o zi a devenit om. Extraordinar!

Dumnezeul infinit a devenit un om finit, iar Dumnezeul etern a devenit un om muritor. Acest lucru este dincolo de capacitatea noastră de a înțelege. Dar iată-L aici pe un om-Dumnezeu, Dumnezeu încarnat ca om, și apoi a trecut prin viața umană, moarte și înviere, iar în învierea Sa a devenit din nou ceva: El a devenit un Duh dătător de viață.

Acesta este procesul prin care a trecut. 2 Corinteni 3:17 spune că acum Domnul este Duhul. În mod similar, în Apocalipsa vedem Duhul și mireasa în unitate. În economia Sa, Dumnezeu a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul; acum, ca Duh, El poate fi savurat de noi, căci El poate intra în noi, poate locui în noi, ne poate transforma, ne poate conforma după chipul Său și își poate face domiciliul în noi.

Dumnezeu poate fi acum relaționat cu omul; El poate fi experimentat de om în mod subiectiv, personal, intim și spiritual. Iar centrul Dumnezeului Triunic procesat este Cristos, căci în Cristos Dumnezeu a trecut printr-un proces. Fie ca noi să-L cunoaștem, să-L savurăm și să-L experimentăm ca Duh cu duhul nostru astăzi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Dumnezeul Triunic din Apocalipsa este Dumnezeul ziditor și zidit care devine Noul Ierusalim

În cartea Apocalipsa, vedem un aspect particular al Dumnezeului Triunic: El este Dumnezeul ziditor și zidit (Apocalipsa 21:18-19, 21). Ne putem întreba ce legătură are Dumnezeul Triunic procesat și finalizat cu clădirea lui Dumnezeu.

Pe măsură ce considerăm acest subiect înaintea Domnului, ne dăm seama că Dumnezeu ni-L dă pe Cristos ca Cel atotinclusiv, iar acest Cristos a trecut printr-un proces și a fost finalizat pentru a fi Duhul.

Duhul nu este doar pentru savurarea, satisfacția și odihna noastră; Duhul este finalizat pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu, a economiei Sale eterne.

Scopul etern al lui Dumnezeu este de a câștiga o clădire; aceasta nu este o clădire fizică sau exterioară și nici nu sunt doar oameni puși împreună pentru a se coordona. Această clădire este Dumnezeu încarnat în om și om adus în Dumnezeu; este zidirea reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Asta a văzut Iacov într-un vis în Geneza 28: Dumnezeu și omul contopiți. Dumnezeu vrea să fie contopit cu omul pentru a putea fi unit, contopit și chiar încorporat cu omul pentru a câștiga clădirea lui Dumnezeu și a omului. Și El va câștiga aceasta: Noul Ierusalim este clădirea lui Dumnezeu.

Noul Ierusalim nu apare doar din cer, de la Dumnezeu; Noul Ierusalim este construit și pregătit astăzi. Modul în care Noul Ierusalim ia ființă este prin experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat, cu Cristos ca fiind centru și punct focal.

Trebuie să-L vedem, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristosul care a trecut prin procese pentru a deveni un Duh dătător de viață, finalizat, locuitor în noi, atotinclusiv, intensificat de șapte ori. Prin un astfel de Duh putem intra într-o astfel de contopire cu Dumnezeul Triunic pentru a avea ca rezultat clădirea lui Dumnezeu.

Dumnezeul Triunic din Apocalipsa este Dumnezeul ziditor și Dumnezeul zidit; la sfârșitul Apocalipsei vedem cetatea sfântă zidită cu Dumnezeu și om, de fapt, cu Dumnezeu zidit în om și omul zidit în Dumnezeu!

În cetatea sfântă vedem aur, care semnifică natura divină a Tatălui, pietre prețioase, semnificând lucrarea transformatoare a Duhului Sfânt, și perle, semnificând lucrarea răscumpărătoare și regeneratoare a lui Cristos.

Putem spune că întreaga cetate sfântă este Dumnezeul Triunic zidit în om și cu omul pentru a fi o contopire a lui Dumnezeu și a omului. Biblia se finalizează în Noul Ierusalim, care este chiar Dumnezeul care era la început (Geneza 1:1; Apocalipsa 21:10).

Însuși Dumnezeul care a creat toate lucrurile în Geneza 1:1 a trecut printr-un proces în economia Sa pentru a deveni cetatea sfântă în Apocalipsa 21:10. Extraordinar!

La început El era Dumnezeul burlac, Dumnezeul creator; El era mare și puternic, dar El era singur. Într-o zi, acest Dumnezeu burlac a devenit un Dumnezeu încarnat, când S-a încarnat pentru a fi om.

Apoi, El a murit pentru noi pe cruce pentru a ne răscumpăra și El a fost Dumnezeul răscumpărător; El a fost Mielul lui Dumnezeu care ne răscumpăra pe cruce.

În învierea Sa, El a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi Dumnezeul care locuiește înăuntrul nostru; acum El locuiește înăuntrul nostru ca Duh. Dumnezeul burlac a devenit Dumnezeul încarnat și a devenit Dumnezeul răscumpărător, apoi a devenit Dumnezeul care locuiește înăuntrul nostru.

În cele din urmă, la sfârșitul Bibliei, îl vedem pe Dumnezeul încarnat – Dumnezeu încorporat cu omul, omul în Dumnezeu și Dumnezeu în om! Aleluia!

Dumnezeul unic este în cele din urmă lărgit și extins într-o cetate pentru expresia Sa eternă. Ce minunat e că Noul Ierusalim este doar Dumnezeu Însuși lărgit și extins în om și prin om. În economia Sa, Dumnezeu a devenit Noul Ierusalim.

În Noul Ierusalim, Dumnezeul Triunic este introdus în poporul Său ales și răscumpărat (Apocalipsa 21:18-21). Aurul, perla și pietrele prețioase se referă la Dumnezeu Însuși și îl simbolizează; de asemenea, aceste materiale se referă la Dumnezeu și simbolizează cum El Se introduce în noi, poporul Său ales și răscumpărat.

Devenim aurii atunci când trăim conform naturii divine a Tatălui nostru (1 Petru 1:3); avem cel puțin o picătură de aur în duhul nostru și, atunci când ne exersăm duhul pentru a-L trăi pe Cristos, Îl strălucim.

Am fost regenerați și avem puțin din Cristos ca perla făcută în noi; pe măsură ce Îl curgem în afară, devenim o intrare pentru alții în sfânta cetate, Noul Ierusalim.

Avem Duhul lucrând în noi pentru a ne transforma și a deveni pietre prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu; există un anumit grad de transformare în ființa noastră.

Dumnezeu Se introduce pe Sine Însuși în noi pentru a Se zidi în noi și pentru a ne zidi în Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu, Noul Ierusalim! Amin!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a-L vedea pe Dumnezeul Triunic ca Dumnezeu ziditor și zidit! Amin, Doamne, îți mulțumim pentru dorința Ta de a fi deveni om și de a te zidi în noi. Ne deschidem Ție astăzi. Îți permitem să te introduci în noi prin toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. Zidește-Te în noi și zidește-ne pe noi în Tine Însuți. Fie ca Tu să obții ceea ce cauți în noi. O, Doamne, vrem să umblăm astăzi conform naturii divine, ca să putem fi aurii și strălucitori, așa cum ești Tu. Ne deschidem curgerii Tale în noi și prin noi, ca să putem fi precum perlele, porți ale sfântului oraș, aducând și pe alții la Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem către lucrarea de transformare a Duhului Sfânt pentru a fi transformați în pietre prețioase, parte a clădirii lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeul unic este lărgit și extins într-o cetate pentru expresia Sa eternă, iar noi suntem parte a acestei cetăți sfinte! Slavă Domnului, în economia Sa, Dumnezeu a devenit Noul Ierusalim! Amin, Doamne, introdu-Te în noi puțin mai mult astăzi pentru zidirea Noului Ierusalim! Amin!

Îl împărțim pe Cristos altora pentru ca Dumnezeu să Se zidească în ei și pe ei în Dumnezeu pentru Noul Ierusalim

Pe partea vieții, trebuie să vedem că Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces și a fost finalizat pentru a fi Duhul care a venit în duhul nostru pentru a fi viața noastră și totul pentru noi. Pe partea corporativă, pe partea clădirii lui Dumnezeu, trebuie să vedem că Dumnezeu este Dumnezeul zidit și ziditor, iar El se zidește în noi.

Când avem o viziune a zidirii lui Dumnezeu, lucrarea noastră pentru Domnul va fi afectată; nu vom încerca să-i ajutăm pe alții să fie mai umili sau mai blânzi, ci Îl vom împărți pe Cristos altora, astfel încât Dumnezeu să Se poată zidi în ei.

Ceea ce vrea Dumnezeu nu sunt creștini mai buni sau mai mulți oameni care sunt după inima Sa, căci este posibil să fii creștin bun și persoană după inima lui Dumnezeu, dar să nu-L ai pe Cristos introdus în tine.

De exemplu, Iov în Vechiul Testament era drept în orice fel, căci a avut cea mai înaltă realizare în a se zidi în integritate, dreptate și perfecțiune. Dar Dumnezeu a trebuit să-l deposedeze pe Iov de toate realizările, astfel încât Iov să-și dea seama că tot ce avea nevoie era doar Dumnezeu.

În mod similar, David, un om după inima lui Dumnezeu, care a luptat pentru interesul lui Dumnezeu și a dorit să-i construiască o casă lui Dumnezeu, a avut un mare eșec, pentru că Dumnezeu nu a fost introdus în el.

El dorea să-i zidească o casă lui Dumnezeu, dar Dumnezeu i-a arătat în 2 Samuel 7 că mai întâi Dumnezeu trebuie să se zidească pe Sine în David, iar apoi din David va ieși ceva bun pentru zidirea casei lui Dumnezeu.

Ceea ce Dumnezeu are nevoie de la noi nu este dreptatea noastră omenească sau chiar faptul că noi vom fi după inima Lui; El vrea să se zidească pe Sine în noi și să ne zidească pe noi în Sine.

Chiar dacă suntem persoane după inima lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu nu e introdus în noi, nu suntem mai buni decât alții. Dumnezeu dorește să se introducă pe Sine în noi, poporul Său ales; dacă ne dăm seama de acest lucru, pur și simplu ne vom deschide Lui și Îi vom permite să se introducă pe Sine în noi. Am putea chiar să-I spunem:

Doamne Isuse, introdu-Te în noi puțin mai mult astăzi. Vrem să ne oprim din a face lucrarea noastră. Nu căutăm să avem propria noastră perfecțiune și dreptate. Venim la Tine. Ne deschidem Ție. Introdu-Te în noi. Zidește-Te în noi. O, Doamne, nimic din omul nostru natural nu este folositor scopului Tău; ne deschidem Ție pentru ca Tu să Te introduci în noi puțin mai mult astăzi! Amin, Doamne, zidește-Te în noi pentru clădirea lui Dumnezeu!

Pe măsură ce ne deschidem în acest fel, El va găsi o cale în noi. Trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Dumnezeul zidit și ziditor, ca El să fie introdus în noi. Singura cale prin care putem zidi biserica este permițându-I Domnului să Se zidească în noi (Matei 16:18).

Cristos a spus că Își va zidi biserica; acest lucru nu s-a împlinit încă, dar El face acest lucru în noi și prin noi astăzi. Biserica a fost produsă și, de-a lungul veacurilor, Domnul Își zidește biserica. Putem coopera cu El astăzi, lăsându-L să se zidească pe Sine în noi.

Și în grija noastră pentru alții, pe măsură ce îi slujim, vrem să le împărțim pe Cristos, astfel încât Dumnezeul Triunic procesat și finalizat să Se zidească pe Sine în omul lor lăuntric.

Dumnezeu în Cristos, ca Duh, îndeplinește lucrarea de zidire, iar această lucrare este interioară, în părțile interioare ale ființei noastre. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne învețe să lucrăm în așa fel încât să le împărțim altora pe Dumnezeul zidit și ziditor.

Nu vrem doar să-i ajutăm pe alții să fie creștini mai buni, să se comporte mai bine, să aibă mai multă răbdare și bucurie etc.; trebuie să le împărțim pe Cristos.

Dumnezeul pe care îl venerăm, îl predicăm și îl împărțim altora este Dumnezeul Triunic procesat și finalizat, încarnat în Cristos și realizat ca Duh finalizat. El Se zidește în noi astăzi pentru a produce o casă cu El Însuși ca element și, de asemenea, cu ceva din umanitatea noastră răscumpărată și înălțată.

Aceasta este biserica în calitate de Trup al lui Cristos, lărgirea și expansiunea lui Cristos. Și slavă Domnului, Dumnezeul care a devenit Noul Ierusalim este Dumnezeul care zidește și este zidit (2 Samuel 7:12, 14a; Matei 16:18; Efeseni 3:17).

El Se zidește în noi. Dumnezeul Triunic procesat și finalizat, ca sursă, element și esență, zidește biserica zidindu-Se în ființa noastră. Dumnezeu Își îndeplinește dorința de a Se zidi în Cristos în ființa noastră și de a ne zidi pe noi în ființa Lui; în cele din urmă, rezultatul acestei zidiri va fi Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:2, 10).

Amin, fie ca noi să fim cei care împlinim calea rânduită de Dumnezeu în cei patru pași de a-i naște pe cei noi, a-i hrăni, a-i perfecționa și a-i zidi, împărțind altora pe Dumnezeul zidit și ziditor pentru clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trup al lui Cristos, finalizându-se în Noul Ierusalim!

Doamne Isuse, învață-ne cum să lucrăm pentru Tine și cu Tine în așa fel încât să-L împărțim altora pe Dumnezeul zidit și ziditor. O, Doamne, nu vrem să zidim cu lemnul, iarba sau paiele omului nostru natural, a cărnii noastre și a sinelui nostru. Zidește-Te în noi. Introdu-Te în ființa noastră. Fie ca noi să fim una cu Tine pentru a-L împărți pe Cristos altora, astfel încât Dumnezeu să Se poată zidi în ei pentru clădirea lui Dumnezeu. O, Doamne, câștigă-Ți casa cu Tine Însuți ca element și cu ceva din umanitatea noastră răscumpărată și înălțată! Fie ca noi să-L cunoaștem, să-L savurăm, să-L experimentăm și să-L împărțim altora pe Dumnezeul zidit și ziditor pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, zidește-Ți biserica astăzi! Împlinește dorința inimii Tale de a Te zidi pe Tine însuți în ființa noastră și de a ne zidi pe noi în ființa Ta pentru Noul Ierusalim! Aleluia, Dumnezeul care a devenit Noul Ierusalim este Dumnezeul zidit și ziditor! Slavă Domnului!