trăim o viață de păstorire

Pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să fim una cu Dumnezeu și chiar să devenim Dumnezeu în funcție

14/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos care învață să păstorească sfinții conform lui Dumnezeu, trebuie să-L trăim pe Dumnezeu, să fim una cu Dumnezeu, să păstorim conform naturii și dorinței lui Dumnezeu și chiar să devenim la fel ca Dumnezeu în viață și natură pentru a fi reproducerea lui Cristos, fiind una cu Dumnezeu în păstorirea noastră.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție! Te iubim! Vrem să fim una cu Tine! Tu ești Marele Păstor. Tu ești Bunul Păstor. Tu ești Păstorul de frunte. Tu ești în noi. Reprodu-Te în noi. Trăiește în noi o viață de păstorire. Fie ca noi să fim una cu Tine astăzi pentru a păstori oile, chiar pentru a primi păstorirea de la Tine și de la Trup! Amin!

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, suntem oile Domnului, parte din turma Lui. El a murit pentru noi. Și-a dat viața pentru noi, ca noi să putem avea viața Lui divină.

Când vedem dragostea Lui care L-a făcut să moară pentru noi, când vedem cât de mult ne iubește și ce a făcut pentru a ne răscumpăra, pur și simplu credem în El și suntem aduși într-o unire organică cu El.

Devenim oile Domnului atunci când auzim glasul Lui și suntem regenerați prin viața Lui. El este Păstorul nostru. Întreaga noastră viață creștină este plină de experiențe ale păstoririi Domnului. Avem nevoie de păstorirea Sa tot timpul. Nu există niciun aspect al vieții noastre în care să nu avem nevoie de păstorirea Lui.

Însăși natura Domnului este o natură a păstoririi. Dumnezeu locuiește într-o lumină de neapropiat, dar Domnul Isus, ca întrupare a lui Dumnezeu, a venit să fie Păstorul nostru.

Cât de mult iubim păstorirea Sa. El Și-a vărsat sângele pentru noi, iar sângele Lui a promulgat noul legământ. Acum El ne păstorește înspre savurarea Sa ca fiind bogățiile țării bune. El este pășunea noastră. El este apele de odihnă.

Și a pus, de asemenea, câțiva păstori subordonați, prezbiterii din biserici, pentru păstorirea sfinților. Cât Îi mulțumim Domnului pentru prezbiteri. Prezbiterii nu sunt aici pentru a ne îndruma ce să facem sau doar pentru a aranja lucrurile în biserică sau la întâlniri.

Funcția principală a prezbiterilor este de a păstori. Trebuie să ne rugăm ca prezbiterii să își elibereze funcția de păstorire. Avem nevoie de păstorirea Domnului și de păstorirea prezbiterilor pentru a putea crește în viață într-un mod adecvat, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Cât Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că este Păstorul sufletelor noastre, supraveghind starea noastră interioară și îngrijindu-Se de situația ființei noastre interioare! Cât Îl iubim pe Domnul Isus, dragul și minunatul nostru Păstor!

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori conform naturii și dorinței lui Dumnezeu; pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție!

Pe de o parte, savurăm minunata, dulcea și delicata păstorire a Domnului Isus, căci suntem oile Lui, parte din turma Lui. Pe de altă parte, așa cum se vede în 1 Petru 5:2, trebuie să păstorim turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu.

Ce înseamnă să păstorim turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu? Trebuie să ne uităm la ce ne spune Biblia cu privire la acest lucru și să fim înaintea Domnului cu privire la ea. Conform lui Dumnezeu înseamnă că trăim conform lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 3:8; 5:10).

Cuvântul „conform lui Dumnezeu” înseamnă în acord cu, în conformitate cu. A fi conform lui Dumnezeu înseamnă a fi în deplin acord cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă că trebuie să trăim conform lui Dumnezeu și să fim conformați lui Dumnezeu.

Când suntem una cu Dumnezeu, devenim Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire și suntem Dumnezeu în păstorirea altora (Romani 11:24). Desigur, nu devenim Dumnezeu în Dumnezeirea Sa, căci numai Dumnezeu este Cel atotputernic, Cel suveran; totuși, devenim la fel ca Dumnezeu în viața și natura Sa, pe care le posedăm prin regenerarea noastră, precum și în expresia și funcția Sa.

Ne păstorim unii pe alții fiind umpluți cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu, fiind uniți cu Dumnezeu într-o unire organică. A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori după natura, dorința, calea și gloria lui Dumnezeu, nu după preferințele, interesul, scopul și dispoziția noastră.

Natura lui Dumnezeu este sfințenia; El este sfânt. Dorința lui Dumnezeu este să aibă biserica, Trupul lui Cristos. Calea lui Dumnezeu este calea vieții. Gloria lui Dumnezeu este expresia Sa.

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a fi conform naturii Sale sfinte și a păstori conform dorinței Sale de a câștiga Trupul, modul Său de viață și gloria Sa pentru expresia Sa.

Nu ar trebui să păstorim conform propriilor noastre preferințe, interese sau dispoziții. Când îi păstorim pe alții, nu ar trebui să ne exercităm preferințele. Dragostea lui Dumnezeu nu e preferențială; Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. Aceasta este dragostea pe care El a pus-o în noi pentru ca noi să-i păstorim pe alții cu ea.

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori conform cu ceea ce este Dumnezeu în atributele Sale (Efeseni 4:18; 1 Ioan 4:8; Apocalipsa 15:3). El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate; toate aceste atribute ale lui Dumnezeu trebuie să devină virtuțile noastre omenești pentru păstorirea altora.

Acest lucru ne arată că, pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție. Numai Dumnezeu poate păstori conform lui Dumnezeu; noi trebuie să devenim la fel ca El.

Trebuie să fim umpluți până la refuz cu viața divină, savurându-L pe Dumnezeul Triunic ca fântână, izvor și râu pentru a deveni totalitatea vieții divine, chiar pentru a deveni însăși viața divină (Ioan 4:14; Coloseni 3:4).

Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său cu exersarea duhului nostru pentru a primi viața Lui și a fi umpluți cu viața Lui. Când ne exersăm duhul pentru a chema Numele Lui și a ne ruga asupra cuvântului Său, îl bem pe Dumnezeul Triunic și Îl revărsăm ca păstorire față de alții.

Cu cât îl primim mai mult pe Dumnezeu ca viață divină, cu atât Îl putem curge mai mult ca viață pentru alții. Pe măsură ce-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca Duh în cuvântul Său, devenim Dumnezeu, la fel cum este El, în atributele Sale ale dragostei, luminii, dreptății și sfințeniei.

Asta este ceea ce trebuie să se întâmple. Trebuie să devenim reproducerea lui Cristos, expresia lui Dumnezeu, astfel încât în păstorirea noastră să ne exprimăm nu pe noi înșine, ci pe Dumnezeu.

În păstorirea noastră față de alții, nu ar trebui să exprimăm sinele cu carnea și ciudățeniile ei, ci pe Dumnezeu Însuși, Cel cu care suntem umpluți și care ne constituie. Trebuie să devenim Dumnezeu în funcția Sa de a păstori turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce este El și conform scopului Său în economia Sa.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru. El vrea să păstorim conform lui Dumnezeu și El Însuși ne poate face la fel ca El. Putem păstori conform lui Dumnezeu numai atunci când devenim Dumnezeu în funcția Sa de a păstori turma lui Dumnezeu, astfel încât să-i păstorim pe sfinți conform cu ceea ce este El, nu conform cu ceea ce suntem noi.

Nu putem fi prezumtivi și eretici atunci când ne gândim să devenim la fel ca Dumnezeu; devenim la fel ca El în viața și natura Sa, în expresia și funcția Sa, dar niciodată nu devenim la fel ca Dumnezeu în Dumnezeirea Sa.

Dumnezeirea este numai a Sa. Dar El vrea să păstorim conform lui Dumnezeu, așa că El Însuși Se introduce în noi și ne constituie cu ceea ce este El, astfel încât să păstorim turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce este El în noi!

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru a păstori turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care trăiesc conform lui Dumnezeu și fac toate lucrurile conform lui Dumnezeu, ca să putem păstori conform lui Dumnezeu. Fie ca păstorirea noastră să nu fie conform cu preferințele, interesele, scopul sau dispoziția noastră, ci conform lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să păstorim conform cu dorința, natura, calea și gloria lui Dumnezeu! Ne deschidem Ție, Doamne, ca Tu să Te poți introduce în noi și să ne constitui cu Tine Însuți. Fie ca atributele Tale să fie virtuțile noastre astăzi. Fă-ne la fel ca Tine în viață, natură, expresie și funcție. Umple-ne până la refuz cu viața divină, ca să putem deveni o totalitate a vieții divine, chiar să devenim viața divină care Îl curge pe Dumnezeu în alții! O, Doamne, fă-ne la fel ca Tine în funcția Ta de a păstori turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce ești Tu și conform cu scopul Tău în economia Ta! Amin!

Dacă vrem să păstorim conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu!

Dacă vrem să ascultăm de porunca Domnului de a ne păstori unii pe alții conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu (Ioan 14:20; 1 Corinteni 6:17).

Când vine vorba de păstorire, nu putem și nu ar trebui să folosim trucuri sau metode lumești. Nu ar trebui să dorim să fim mari oratori și nici nu ar trebui să invităm persoane celebre să-și dea mărturia despre cum au crezut în Domnul.

Ascultătorii pot fi atinși de mesajul Evangheliei sau de mărturia Evangheliei, dar cine îi va păstori pe cei noi conform lui Dumnezeu după aceea? Calea Domnului astăzi nu constă în mari întâlniri evanghelice cu oameni cunoscuți sau faimoși care mărturisesc, ci în grupuri mici care predică Evanghelia în unitate și grupuri vitale care au grijă de cei noi pentru a-i păstorim conform lui Dumnezeu.

Modul în care oamenii pot fi mântuiți în mod eficient trebuie să fie prin grupurile vitale mici, iar fiecare din acest grup vital mic trebuie să fie un păstor. Dacă vom funcționa cu toții în acest fel, biserica va fi înviorată. Aceasta este calea prevalentă.

În grupurile mici putem învăța cu toții să dăm ca învățătură adevărul, adică să fim apți să dăm ca învățătură dându-ne învățătură de acasă despre Domnul unii altora (1 Timotei 3:2).

Poate că nu suntem învățători care pot da ca învățătură de la pulpitru, explicând Scripturile timp de o oră întreagă, dar putem fi constituiți cu adevărul și putem păstori și învăța unii pe alții în grupurile mici.

Fie ca noi toți să ne rugăm să fim înviorați pentru a păstori conform lui Dumnezeu. Fie ca noi toți să luăm porunca Domnului de a păstori oile Sale și de a hrăni mieii Săi și fie ca noi să fim una cu Domnul în timp ce ducem la îndeplinire păstorirea (Ioan 21:15-16).

Domnul ne-a păstorit pe noi și pe toate celelalte oi pentru a ne face o singură turmă sub El, ca un singur Păstor (10:16). El ne unește pe noi. El a făcut pace între noi și ne-a făcut una. Aceasta este păstorirea Sa.

Putem fi una cu El pentru a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu. Dacă vrem să păstorim conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu. Suntem un singur duh cu Domnul, iar El, ca Păstor, este în duhul nostru; putem fi una cu El pentru a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu.

Principiul fundamental al Bibliei este că, în economia Sa, Dumnezeu Se face una cu omul și omul una cu El (Ioan 15:4; 1 Corinteni 6:17). În această unitate dintre Dumnezeu și om ar trebui să ne trăim viața de zi cu zi și ar trebui să fim una cu Dumnezeu atunci când îi păstorim pe alții.

Dumnezeu dorește ca viața divină și viața umană să fie unite pentru a deveni o singură viață care să aibă o singură trăire (Ioan 6:57; Galateni 2:20). Putem să-L mâncăm și să trăim datorită Lui și putem trăi un singur duh cu El, astfel încât să nu mai fim noi, ci Cristos cel care trăiește în noi.

Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul atât personal, cât și în întâlnirile de acasă și în întâlnirile vitale ale grupurilor mici, suntem umpluți de Domnul, devenim una cu Dumnezeu și putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu.

Fie ca noi să mergem pe această cale. Fie ca noi să ne ridicăm pentru a-L căuta pe Domnul, astfel încât să putem fi biruitorii care zidesc Trupul lui Cristos. Acest lucru Îi va oferi Domnului o cale de a finaliza această epocă și de a aduce împărăția Sa pentru a sărbători ziua nunții Sale spre plăcerea și satisfacția Sa.

Iar noi vom fi una cu El pentru a fi acolo cu El, sfinții biruitori ca parte a miresei lui Cristos. În cele din urmă, aceasta va finaliza scopul Său etern, Noul Ierusalim în cerul nou și pământul nou.

Astăzi putem trăi o viață de păstorire devenind una cu Dumnezeu pentru a păstori conform lui Dumnezeu, iar aceasta înseamnă a trăi o viață de biruință pentru zidirea Trupului lui Cristos pentru a finaliza Noul Ierusalim!

Doamne Isuse, fă-ne una cu Tine în orice mod posibil, ca să-i putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Te iubim. Îți permitem să strălucești în noi și să ne expui. Îndepărtează din noi orice nu este conform cu Tine. Fă-ne una cu Tine și fă-Te una cu noi. Păstrează-ne astăzi în duhul contopit, trăind într-un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Amin, Doamne, ne ridicăm să Te căutăm, ca să putem fi biruitorii de care ai nevoie astăzi! Vrem să biruim în viața noastră de zi cu zi fiind într-un singur duh cu Tine! Vrem să rămânem în duhul nostru contopit și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu! Aleluia, păstorirea conform lui Dumnezeu este pentru zidirea Trupului lui Cristos, finalizându-se în Noul Ierusalim! Amin, Doamne, fie ca astăzi să avem o singură viață și o trăire una cu Tine. Fie ca să Te mâncăm și să trăim datorită Ție. Fie ca să trăim în unirea organică dintre Dumnezeu și om. Fie ca să rămânem în grupurile vitale în care ne-ai pus Tu, ca să putem fi una cu Dumnezeu și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Shepherd according to God we must be One with God and even Become God in Function, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim o viață de păstorire atunci când suntem constituiți cu Cristos pentru a ne îngriji de alții

12/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cu cât noi, credincioșii în Cristos, suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât mai mult vom trăi în mod spontan o viață de păstorire, având povara de a avea grijă de alții și distribuindu-le pe Cristosul constituit în noi; fie ca să învățăm să păstorim turma lui Dumnezeu conform inimii delicate a Tatălui și a duhului căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru Cristos.

Amin, Doamne, vrem să fim cei care trăiesc o viața de păstorire zi de zi. Reproduce viața și trăirea Ta în noi. Trăiește în noi ca Păstor. Ne dăm Ție pentru a fi constituiți cu Tine, astfel încât să putem fi umpluți cu Tine și să păstorim spontan pe alții. Amin, Doamne, Te iubim și vrem să-i păstorim pe cei din turma Ta pe care ni i-ai dat! Suntem una cu Tine în aceasta, Doamne!

Păstorirea altora nu înseamnă doar grija noastră față de ei; este viața noastră de slujire față de ei, pe măsură ce îi îngrijim cu drag și îi hrănim.

Dacă avem viață, dacă viața divină ne umple și se revarsă în noi, avem ceva de slujit altora. Însă nu ar trebui să le dăm celor aflați în grija noastră impresia că suntem deștepți sau că știm totul.

Mai degrabă, duhul nostru în păstorirea altora ar trebui să fie unul de iubire față de Domnul și de dependență de El, chiar încrezându-ne în El în toate lucrurile. Trebuie chiar să-i călăuzim pe alții să aibă încredere în Domnul, având un duh de rugăciune pe măsură ce facem toate lucrurile.

Dacă îi ajutăm pe alții să vină la Domnul în rugăciune, facem un lucru măreț, căci Domnul Însuși îi poate îngriji. Când îi păstorim pe alții, trebuie să avem un contact continuu cu ei; păstorirea necesită timp și, fără a ne face timp să păstorim, nu putem fi credincioși sau să avem succes în păstorirea altora.

Pe de o parte, venim la cei aflați în grija noastră și le administrăm pe Cristos, iar ei se bazează pe noi; pe de altă parte, trebuie și noi să ne bazăm pe ei. Este o păstorire reciprocă. Trebuie să învățăm să ne deschidem pentru a primi ceva din Cristos de la cei pe care îi păstorim. Când ne bazăm pe ei și ei se bazează pe noi, când ne deschidem lor și ei ni se deschid, există mult profit în asta.

Este ca circulația sângelui în corpul uman, care curăță totul, adaugă provizii și aduce viață tuturor membrelor. Pe măsură ce îi păstorim pe alții, ar trebui să construim această încredere reciprocă; totuși, nu ar trebui să le dăm niciodată impresia că îi forțăm să facă ceva.

Domnul nu ne forțează; El ne păstorește și ne conduce acolo unde vrea El să fim. În conceptul nostru natural, vrem să-i convingem pe alții și să ne asigurăm că fac ceea ce vrem noi să facă. Însă ar trebui pur și simplu să avem încredere în Domnul în timp ce îi păstorim pe alții, căci El este Păstorul din noi și El vrea să le ofere altora ceva.

Cu cât suntem mai mult constituiți cu Cristos, cu atât trăim mai spontan o viața de păstoririi, având povara de a avea grijă de alții

Aspectul păstoririi izvorăște din Cristosul pe care-L savurăm și cu care suntem constituiți, căci El este Păstorul. Cu cât suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât nu numai că îi vom păstori pe alții, ci vom trăi în mod spontan o viață de păstorire și vom avea povara de a avea grijă de alții (Coloseni 1:27; 3:10-11, 14).

Dacă noi, credincioșii în Cristos, primim cu adevărat distribuirea lui Cristos și suntem constituiți cu Cristos, va exista un efect clar și sigur: spontan vom dori să-i păstorim pe alții.

Acest lucru se datorează faptului că Cristosul pe care-L savurăm, Cristosul constituit în ființa noastră și Cristosul pe care Îl experimentăm este un Păstor. Viața care ne constituie este o viață de păstorire.

Asemenea căutătoarei iubitoare din Cântarea Cântărilor, pe măsură ce Îl urmărim pe Domnul și Îl savurăm ca Preaiubitul nostru în atâtea aspecte, suntem constituiți cu El, iar laptele și mierea sunt sub limba noastră. Pur și simplu picurăm de bogățiile lui Cristos acumulate în noi, căci suntem constituiți cu El și trăim o viață de păstorire.

Atunci, vom dori să mergem cu Domnul pe câmpuri, printre biserici, cu sfinții, să trăim spontan o viață de păstorire, îngrijindu-ne de ceea ce e pe inima Domnului. Cu alte cuvinte, dacă spunem că Îl savurăm pe Domnul și primim distribuirea Lui, dar nu ne pasă de alte oi, atunci această savurare a lui Cristos este discutabilă.

Dacă Îl primim cu adevărat pe Cristos și suntem constituiți cu El, există un rezultat spontan – păstorirea. Constituția lui Cristos în viața noastră spirituală are un aspect de păstorire (Ioan 21:15-17). Îl iubim pe Domnul, suntem constituiți cu El și îi păstorim pe alții.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și cu cât suntem mai constituiți cu El, cu atât suntem mai una cu El pentru a hrăni mieii Săi și a păstori oile Sale. Este un rezultat spontan, un rezultat spontan al faptului că Îl iubim pe Domnul și că suntem constituiți cu El.

Păstorirea nu este doar ceva ce ține de a răspunde la faptul că suntem încurajați de alții să păstorim. Cu siguranță trebuie să ne încurajăm unii pe alții să păstorim sfinții, dar păstorirea autentică nu înseamnă doar să reacționăm la încurajarea de a face acest lucru.

Putem avea instruire de păstorire în viața de biserică, putem învăța în instruirea legată de păstorire și putem citi multe porțiuni din scrierile slujbei pe această temă; păstorirea este un rezultat spontan al faptului că suntem constituiți cu Cristos.

Nu suntem aici doar pentru a avea un program de a păstori cinci persoane în fiecare săptămână, a face o listă, a nota răspunsurile lor etc. Mai degrabă, pentru că de multe ori suntem leneși și pasivi, avem nevoie de ajutor și avem nevoie de multă încurajare pentru a veni la Domnul în ceea ce privește păstorirea.

Dar pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul ca Păstor, putem păstori și pe alții. Păstorirea altora este ceva ce ține de a fi constituiți cu Cristos (Coloseni 3:4, 10-11). Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât suntem mai umpluți de bogățiile Sale și cu atât avem mai multă dorință spontană de a ne îngriji de alții, de a le împărtăși și lor aceste bogății.

Nu vom încerca doar să-i ajutăm pe alții să fie mai buni sau să meargă la mai multe întâlniri; mai degrabă, în tot contactul nostru cu ei, îi vom ajuta să Îl savureze pe Cristos ca viață și să fie în savurarea lui Cristos în cuvântul Său.

Partea ființei noastre care a fost constituită cu Cristos este partea care îi păstorește pe alții. De aceea, uneori, nu-i păstorim pe alții; este pentru că nu suntem constituiți cu Cristos. Noi nu putem păstori pe nimeni; Cristosul constituit în noi este Păstorul (Ioan 10:11; 1 Petru 2:25; 5:2; Evrei 13:20). Trebuie să recunoaștem înaintea Domnului că nu suntem păstori; nu suntem înclinați să-i păstorim pe alții.

Prin viața noastră naturală și în viața noastră naturală nu-i păstorim pe alții. Avem nevoie de o altă viață. Trebuie să fim constituiți cu Cel care este Păstorul oilor, Isus Cristos. El este în noi. El este viața noastră. Vrem să fim umpluți cu El.

Vrem să fim constituiți cu bogățiile Sale. Apoi, pe măsură ce ne întoarcem către El și Îi permitem să ne păstorească, pur și simplu cooperăm cu El și trăim în mod spontan o viață de păstorire.

Putem spune că este ușor să încercăm să păstorim pe cineva ici și colo; însă a trăi o viață de păstorire necesită să fim constituiți cu Cristos.

Fie ca noi să ne întoarcem din nou și din nou către Domnul pentru a-L savura și a fi constituiți cu El. Fie ca noi să fim înaintea Lui în ceea ce privește păstorirea, astfel încât El, în noi, să-i păstorească pe alții.

Fie ca noi să fim constituiți cu Cristosul, care este Păstorul, astfel încât, în unitate cu El, să putem păstori oile Sale.

Doamne Isuse, venim la Tine ca să Te savurăm, să fim umpluți cu Tine și să fim constituiți cu Tine. Slavă Domnului, cu cât suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât mai mult vom trăi o viața de păstorire în mod spontan! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău și ne deschidem Ție pe tot parcursul zilei. Constituie-ne cu Tine Însuți. Lucrează în noi. Fie ca Tu, în noi, să ne dai o povară pentru a avea grijă de alții. Amin, Doamne, mântuiește-ne de orice activitate exterioară pe care am putea-o numi păstorire. Salvează-ne de a face lucrurile doar într-un mod exterior pentru a avea grijă de alții. Fie ca noi să venim la Tine în cuvânt și să-Ți permitem să ne constituiești cu Tine Însuți. Fie ca noi să vedem că partea ființei noastre care a fost constituită cu Cristos este partea care îi păstorește pe alții. O, Doamne, reconstituie-ne mintea, emoția și voința cu Tine Însuți! Recunoaștem că, în noi înșine și prin noi înșine, nu putem păstori pe nimeni. Dar slavă Domnului, avem o viață de păstorire în duhul nostru, căci Cristosul constituit în noi este Păstorul!

Păstorim turma lui Dumnezeu conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru Dumnezeu și după duhul căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru Cristos

Ca credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și sunt însărcinați de El să păstorim oile Sale, trebuie să ne dăm seama că păstorirea noastră ar trebui să fie conform inimii Tatălui și după Duhul Domnului.

După cum se vede în Luca, capitolul 15, versetele 1-32, Tatăl nostru Dumnezeu are o inimă iubitoare, iar Mântuitorul nostru Cristos are un Duh căutător și păstoritor pentru a-i aduce la Sine pe cei pierduți care se pocăiesc.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și suntem constituiți cu Cristos, cu atât vom trăi mai mult o viață de păstorire. Pe măsură ce îi păstorim pe alții, trebuie să-i păstorim conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru, Dumnezeu, și după duhul căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru, Cristos.

În povestea fiului risipitor care a plecat cu toate bunurile tatălui, risipind toți banii și ajungând să locuiască cu porcii, acesta și-a venit în fire și s-a întors la casa tatălui.

Tatăl îl aștepta să se întoarcă și, când l-a văzut pe fiul său risipitor, a alergat la el. Nu fiul a fost cel care a alergat la tatăl, ci tatăl, care avea o inimă iubitoare și delicată, a alergat la fiu. Tatăl nu l-a certat niciodată pe fiu și nici nu l-a întrebat ce a făcut cu toți banii. Pur și simplu l-a iubit pe fiu, i-a pregătit o masă și l-a primit înapoi cu o inimă delicată și iubitoare.

Inima Tatălui nostru este iubitoare și iertătoare, plină de delicatețe. Pe măsură ce trăim o viață de păstorire, trebuie să-i iubim pe alții și să fim blânzi față de ei, fiind una cu Dumnezeu Tatăl pentru a face acest lucru.

Ar trebui să avem grijă de fiecare oaie, în special de cele care s-au rătăcit. Trebuie să ne păstorim unii pe alții cu dragoste (1 Corinteni 13:1-13). Dragostea despre care vorbește Biblia nu este aceeași cu dragostea pe care o considerăm omul nostru natural. Lipsa păstoririi noastre indică lipsa noastră de dragoste.

Deoarece ne lipsește dragostea și știm atât de multe din cuvântul lui Dumnezeu și din slujbă, putem avea un sentiment de superioritate față de alții, un duh de superioritate. O, Doamne!

Atâta timp cât avem un astfel de duh, nu vom putea niciodată să aducem roade. Lucrul de care avem nevoie este dragostea. Dragostea este substanța interioară a lui Dumnezeu; dragostea este Dumnezeu Însuși. În ceea ce privește păstorirea, trebuie să ne păstorim unii pe alții în dragoste.

Trebuie să petrecem timp cu Domnul și, în special, să luăm 1 Corinteni 13 și să ne rugăm asupra acestui capitol înaintea Domnului, pentru ca El să ne umple cu Sine Însuși ca dragoste.

Dragostea este cea mai excelentă cale prin care putem fi orice și face orice lucru (12:31). Dumnezeul nostru ne-a dat un duh al dragostei (2 Timotei 1:7) și astăzi ne putem exersa duhul de dragoste pentru a-i păstori pe alții conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru, Dumnezeu.

Întrucât Dumnezeu este dragoste și întrucât am fost regenerați de Dumnezeu pentru a fi specia Lui, noi ar trebui să fim dragoste (1 Ioan 4:8; Ioan 3:6). Nu ar trebui doar să-i iubim pe alții și să fim cu dragoste: ar trebui să fim dragoste, căci Dumnezeu Tatăl nostru este dragoste și El ne-a dat viața și natura Lui.

Trupul lui Cristos se zidește pe sine în dragoste (Efeseni 4:16). Când avem grijă de alții, trăind o viață de păstorire și îngrijindu-ne unii pe alții în Domnul, nu ar trebui să fim ca un bloc de gheață și nici nu ar trebui să-i condamnăm sau să-i criticăm.

Mai degrabă, trebuie să fim una cu Domnul pentru a-i iubi și a-i îngriji. Trebuie să avem duhul de păstorire și căutare al Domnului, îngrijindu-ne de alții, căutându-i cu fervoare și administrând ceva din Cristos în ei.

Când alții se deschid Domnului și se întorc la El, nu ar trebui să-i condamnăm sau să le amintim ce s-a întâmplat și ce au făcut; ar trebui pur și simplu să-i iubim, să-i îngrijim cu tandrețe și să căutăm să-L administrăm pe Cristos în ei.

Pentru a păstori pe alții, avem nevoie de dragoste, care este Dumnezeu Însuși în tandrețea Sa, în substanța Sa interioară exprimată.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Îți mulțumim, Tată, că ne iubești și ne îngrijești cu tandrețe. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai căutat și ne-ai adus înapoi în casa Tatălui pentru a savura toate bogățiile lui Dumnezeu împreună cu sfinții. Ne deschidem Ție astăzi. Vrem să învățăm să trăim o viață de păstorire astăzi, păstorindu-i pe alții conform inimii tandre și iubitoare a Tatălui! Amin, Doamne, fie ca să-i iubim pe alții cu Tine ca dragoste a noastră, căci Tu ne-ai dat un duh de dragoste. Vrem să avem grijă de alții cu un duh căutător și păstoritor, una cu Domnul Isus ca Dumnezeu Mântuitor al nostru. O, Doamne Isuse, distribuie-Te în noi. Fă-ne una cu Tine în grija față de alții. Vrem să trăim o viață de păstorire una cu Tine, să-i iubim pe alții, să-i îngrijim cu tandrețe, să-i căutăm cu fervoare și să-i păstorim conform lui Dumnezeu. Noi nu putem face asta, Doamne, dar Tu poți. Fă-ne reproducerea Ta. Tu ești Păstorul și Tu ești în duhul nostru. Trăiește în noi o viață de păstorire astăzi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Live a Shepherding Life when we’re Constituted with Christ to Care for Others, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Avem nevoie de păstorire reciprocă pentru a crește în viață pentru zidirea Trupului lui Cristos

11/05/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În viața de biserică din recâștigarea Domnului de astăzi, există o nevoie urgentă de păstorire, căci păstorirea este crucială pentru creșterea noastră în viață spre maturitate, pentru zidirea Trupului, iar păstorirea reciprocă zidește Trupul lui Cristos.

Amin, Doamne, ne deschidem astăzi păstoririi Tale. Ne deschidem Ție și ne deschidem sfinților pe care i-ai pus alături de noi. Fie ca să existe multă păstorire reciprocă între noi în viața de biserică. Îți mulțumim că ai venit să ne păstorești zi de zi. Ne deschidem să fim păstoriți de Tine și de sfinți, astfel încât să putem crește în viață spre maturitate, pentru zidirea Trupului lui Cristos! Amin!

Dumnezeul nostru este un Păstor; când vine la noi, deoarece are grijă de noi în multe feluri de-a lungul vieții noastre, El este un păstor. Dumnezeu are o dispoziție de păstorire.

Psalmul 23 ne arată clar cum Iehova este Păstorul nostru. Lui Dumnezeu îi place să păstorească oamenii. Dacă citim Vechiul Testament, oamenii chemați de Dumnezeu și ridicați de El pentru a avea grijă de poporul Său erau cu toții păstori.

Avraam, Isaac, Iacov, Moise și David erau cu toții păstori. Dumnezeu ridică unii dintre poporul Său pentru a-I păstori poporul, dar, așa cum vedem în Ezechiel 34, mulți dintre acești păstori se păstoreau de fapt pe ei înșiși, se hrăneau pe ei înșiși și nu-I hrăneau poporul.

Așa că Dumnezeu S-a supărat pe ei și i-a judecat. A avut cuvinte dure față de acești așa-ziși păstori, pentru că nu făceau ceea ce trebuia. Dumnezeu este plin de grijă pentru poporul Său, turma Sa și, în ochii Săi, de multe ori turma este maltratată de cei pe care i-a pus ca păstori. O, Doamne!

Așadar, în Ezechiel 34:15, Domnul a spus că El Însuși Își va păstori poporul și îi va face să se fie în odihnă. O, Doamne! Când Domnul Isus a venit pe pământ, ne-a spus că El este Bunul Păstor. Dumnezeul nostru este un Păstor.

Întreaga Biblie este ceva ce ține de păstorire. Fără păstorire, nu există nicio cale ca economia lui Dumnezeu să fie realizată și împlinită. Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să ne deschidem către păstorirea Lui.

Trebuie să privim la El și să fim în cuvântul Lui pentru a vedea că Dumnezeul nostru este un Păstor și El vrea ca noi, credincioșii în Cristos, să ne păstorim unii pe alții conform lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu este un Păstor și El știe cum să păstorească, trebuie să învățăm de la El și să ne păstorim unii pe alții conform lui Dumnezeu.

Înainte de întoarcerea Domnului, El vrea să aducă acea trezire finală, supremă, nouă, iar păstorirea este unul dintre factorii acestei treziri. Fie ca noi să ne deschidem către El pentru a fi perfecționați, astfel încât să-i putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu!

E nevoie urgentă de păstorire pentru ca noi să creștem în viață spre maturitate pentru zidirea Trupului lui Cristos

Cu toții trebuie să ne dăm seama că în recâștigarea Domnului de astăzi există o nevoie urgentă de păstorire (Ioan 21:16; 1 Petru 5:2, 4). Slavă Domnului că ne-a păstorit într-un mod minunat în aceste zile.

După ce frații Watchman Nee și Witness Lee, care au fost slujitorii epocii, au plecat la Domnul, suntem încă aici astăzi datorită păstoririi Domnului. Suntem atât de binecuvântați să fim sub slujba epocii, savurându-L pe Domnul alături de sfinți în viața de biserică și fiind sub vorbirea actuală a Domnului.

Putem vedea și învăța să practicăm vârful înalt al revelației divine. Există mii de biserici pe tot pământul și există atât de mulți sfinți care Îl savurează pe Domnul în cuvânt și în slujbă. Suntem atât de recunoscători Domnului pentru că ne ține sub binecuvântarea Lui. Nu este un lucru mic. Totul se datorează păstoririi Sale.

Fără păstorire, toate adevărurile înalte pe care le-am auzit și le-am învățat rămân doar ca cunoștințe. Prin păstorire putem fi conduși în realitate și putem pune în practică toată revelația înaltă pe care am primit-o.

Fără păstorire, chiar dacă există mulți sfinți în jurul nostru și multe biserici cu care ne putem omogeniza, bisericile locale pot fi doar o formalitate.

Trebuie să vedem nevoia noastră urgentă de păstorire în viața de biserică de astăzi. Fiecare viață de biserică trebuie să fie o viață de biserică de păstorire, altfel rămânem doar cu un fel de formalitate, o rutină. Fără păstorire, mulți dintre tineri vor pleca și nu vor fi perfecționați. O, Doamne!

Cea mai mare lipsă dintre noi este păstorirea. Dumnezeu lucrează activ pentru a ne păstori, iar Domnul Isus, în slujba Sa cerească, este Păstorul, îngrijindu-se de bunăstarea sufletelor noastre.

În mântuirea Sa organică, Dumnezeu Tatăl ne regenerează mai întâi prin Dumnezeu Duhul și apoi ne păstorește în Dumnezeu Fiul ca Păstor al nostru, pentru ca noi să putem exista și să creștem în viața Lui pentru veșnicie (1 Petru 1:3; Ioan 10:11; Apocalipsa 7:17).

El lucrează în economia Sa divină pentru a ne păstori. Cristos este implicat activ în viața noastră de zi cu zi ca Marele Păstor, Bunul Păstor și Păstorul Șef, pentru ca El să ne păstorească și să ne aducă mai departe cu El.

Cu toții avem nevoie să fim păstoriți, căci atunci când suntem sub păstorirea Domnului putem crește în viață spre maturitate pentru zidirea Trupului lui Cristos (Efeseni 5:13-16).

Păstorirea este crucială pentru creșterea noastră în viața divină spre maturitate, astfel încât să putem zidi biserica în calitate de Trup organic al lui Cristos.

Pentru păstorirea noastră, Domnul a ridicat câteva daruri: apostolii pentru a predica evanghelia și a ridica biserici, profeții care pot vorbi în numele lui Dumnezeu, evangheliștii care predică evanghelia și păstorii și învățătorii pentru perfecționarea sfinților, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Zidirea Trupului lui Cristos nu se face doar prin daruri, prin membrele dăruite în Trupul lui Cristos, ci mai mult, prin fiecare dintre noi, fiecare membru care funcționează în măsura sa, într-un mod păstorit și desăvârșit, pentru a zidi Trupul în dragoste.

Să nu credem că fratele cutare sau sora cutare sunt înzestrați cu darul păstoririi, dar noi nu suntem; mai degrabă, să ne dăm seama că, pur și simplu având viața divină, avem capacitatea de a-i păstori pe alții.

În primul rând, trebuie să savurăm păstorirea Domnului și, de asemenea, să fim sub păstorirea sfinților împreună cu care Domnul ne-a pus. Apoi, îi putem păstori pe alții, chiar putem fi perfecționați pentru a-i păstori conform lui Dumnezeu.

Pe măsură ce îngrijim cu drag și hrănim noii credincioși și tinerii sfinți, aceștia pot merge mai departe cu Domnul, viața divină din ei poate crește și împreună zidim Trupul lui Cristos. Amin, fie ca noi să vedem lipsa de păstorire și fie ca noi să ne deschidem Domnului și membrelor Trupului în această privință!

Doamne Isuse, avem nevoie de păstorirea Ta! Amin, Doamne, ne deschidem Ție și membrelor Trupului împreună cu care ne-ai pus, pentru a putea primi păstorirea de care avem nevoie. O, ne dăm seama de nevoia noastră urgentă de păstorire în viața de biserică de astăzi. Îți mulțumim că ești cu noi. Îți mulțumim pentru vorbirea Ta actuală. Îți mulțumim pentru toți sfinții din toate bisericile locale. Amin, Doamne, suntem atât de binecuvântați să fim în viața de biserică astăzi. Slavă Tatălui care ne-a regenerat prin Dumnezeu Duhul și acum ne păstoreste în Dumnezeu Fiul ca Păstor al nostru! Amin, Doamne, îți mulțumim că putem exista și crește în viața Ta pentru veșnicie datorită păstoririi Tale! Ne deschidem păstoririi Tale astăzi. Ne deschidem și pentru a-i păstori pe alții. Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Tine pentru a-i păstori pe credincioși, astfel încât să poată crește în viața divină spre maturitate, pentru zidirea Trupului lui Cristos! Amin, Doamne, vrem să fim una cu Tine în aspectul păstoririi!

Păstorirea care zidește Trupul lui Cristos este o păstorire reciprocă: suntem atât oi, cât și păstori

Când vorbim despre păstorire, nu ne referim la faptul că unii au această funcție anume, iar alții pur și simplu savurează faptul de a fi păstoriți. Mai degrabă, cu toții avem funcția, funcția înnăscută a vieții divine în duhul nostru, de a-i păstori pe alții.

Păstorirea care zidește Trupul lui Cristos este o păstorire reciprocă (1 Corinteni 12:23-26). În creștinismul de astăzi, mulți își dau seama că există nevoia de a păstori turma, așa că angajează un pastor care să-i păstorească. Aceasta nu este ceea ce este revelat în cuvântul lui Dumnezeu.

Ceea ce ne spune Biblia este că Cristosul înălțat a dat daruri Trupului lui Cristos, iar aceste daruri perfecționează membrele Trupului, astfel încât membrele perfecționate să funcționeze în Trup pentru zidirea Trupului în dragoste.

Unul dintre darurile pe care Cristos le-a dat Trupului Său sunt păstorii și învățătorii. Aceștia nu sunt păstori și învățători profesioniști sau instruiți; mai degrabă, sunt daruri date Trupului. Și aceste daruri perfecționează sfinții, astfel încât sfinții să poată funcționa păstorindu-se și învățându-se unii pe alții.

Dacă citim 1 Corinteni 12:23-26, vedem că în Trup cu toții trebuie să avem aceeași grijă unii de alții. Unele membre nu sunt prea onorabile, așa că trebuie să le îngrijim și să le păstorim.

Nu suntem aici pentru noi înșine; suntem în Trup, ca membre ale Trupului. Când un membru suferă, toate membrele suferă împreună cu el, iar când un membru este glorificat, toate membrele se bucură împreună cu el.

Păstorirea despre care vorbim este o păstorire reciprocă, o păstorire în reciprocitate. Toți credincioșii în Cristos, indiferent de stadiul lor de creștere spirituală, au nevoie de păstorire; cu toții avem defecte și neajunsuri și avem nevoie ca alții să ne păstorească.

Nu ar trebui să credem că doar tinerii credincioși au nevoie de păstorire; fiecare dintre noi are nevoie de păstorire. Sfinții mai în vârstă, care sunt mai maturi și mai avansați în Domnul, au nevoie de păstorirea reciprocă împreună cu sfinții.

Trebuie să vorbim unii cu alții, să avem grijă unii de alții și să-L administrăm pe Cristos unii altora. Este o păstorire minunată, de exemplu, atunci când un frate sau o soră tânără vine la un sfânt mai în vârstă și îl întreabă ce mai face, chiar împărtășește cu el ceva din ceea ce a savurat din Cristos.

Trebuie să fim sub păstorirea organică a lui Cristos și, de asemenea, trebuie să fim una cu El pentru a-i păstori pe alții (Ioan 10:11, 16; Evrei 13:20-21; 1 Petru 5:4; 2:25). Pe măsură ce facem acest lucru, trebuie să ne dăm seama că suntem atât oi, cât și păstori; suntem oile Domnului în turma Lui și învățăm să-i păstorim pe alții și să fim păstoriți de ei.

Păstorim și suntem păstoriți în reciprocitate. Prin această păstorire reciprocă, biserica este zidită în Trupul lui Cristos (Evrei 5:14; Efeseni 4:12-13). Suntem atât oi, cât și păstori. În Apocalipsa 7 ni se spune că Mielul ne va păstori. Mielul care este pe tron ne păstorește astăzi și ne duce la izvoarele apei vii.

Fie ca noi să nu ne subestimăm și să nu spunem că nu știm prea multe. Atâta timp cât suntem membre ale Trupului lui Cristos, atâta timp cât avem viața divină, suntem atât oi, cât și păstor, căci viața de păstorire este în noi.

Pe măsură ce învățăm să-i păstorim pe sfinți, ne dăm seama că păstorirea este foarte solicitantă; nici măcar predicarea Evangheliei nu este la fel de solicitantă ca păstorirea.

Tot ce are legătură cu păstorirea depinde de cei noi; din partea noastră, venim să-i vizităm și să fim cu ei, dar trebuie să renunțăm la noi înșine, la confortul nostru, la ideile și concepțiile noastre pentru a-i păstori pe alții.

Suntem ca niște părinți, care învață să-i creștem pe cei noi în viața de biserică, distribuind bogățiile lui Cristos în ei. Fiecare dintre noi are darul minunat al păstoririi, deoarece avem viața divină în duhul nostru. Slavă Domnului!

Fie ca toți să învățăm să ne zidim o viață zilnică bazată pe evanghelie, mergând la Domnul ca să ne arate cine ar trebui să fie sub grija păstoririi noastre.

Trebuie să ne deschidem către unii pentru a fi păstoriți de ei și, de asemenea, trebuie să-i păstorim pe alții. Pe măsură ce îi păstorim pe sfinți, trebuie să învățăm să-i ascultăm, astfel încât să ne putem da seama care este situația lor adevărată și reală.

Trebuie să renunțăm la propriile noastre concepții, gânduri, sentimente și vorbiri și să învățăm pur și simplu să-i păstorim pe alții ascultându-i. Păstorirea nu implică multă vorbire din partea noastră; de multe ori trebuie să așteptăm ca cei noi să se deschidă și să ne spună care este situația lor, iar apoi îi putem sluji cu ceva din Cristos.

Secretul contactării oamenilor este să nu le spunem prea multe, ci să-i ajutăm să se deschidă către Domnul și către noi. Nu ar trebui să le dăm oamenilor opiniile sau cunoștințele noastre deșarte; mai degrabă, trebuie să învățăm să-L administrăm pe Cristos celor pe care îi păstorim.

Este bine să ne deschidem către Domnul în această privință, chiar să-I cerem să ne perfecționeze în ceea ce privește păstorirea.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să-i păstorim pe sfinți pentru zidirea Trupului lui Cristos! Aleluia, toți credincioșii în Cristos au nevoie de păstorire și au funcția de a-i păstori pe alții! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că, indiferent de stadiul nostru de creștere spirituală, cu toții avem nevoie de păstorire. Fie ca să ne deschidem Ție zi de zi pentru a primi păstorirea Ta. Fie ca să ne deschidem sfinților perfecționați pentru a fi păstoriți de ei. Vrem să rămânem sub păstorirea organică a lui Cristos și vrem să fim una cu El pentru a-i păstori și pe alții! Aleluia, suntem atât păstori, cât și oi! Slavă Domnului, păstorim și suntem păstoriți în reciprocitate pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos! Amin, Doamne, zidește-Ți Trupul astăzi prin toți sfinții care se ostenesc să păstorească! Perfecționează-ne în păstorirea noastră. Salvează-ne de la a împărți altora propriile noastre idei, concepții sau cunoștințe deșarte. Fie ca să învățăm să păstorim sfinții conform lui Dumnezeu! Fie ca să existe multă păstorire reciprocă între noi în viața de biserică de astăzi, pentru ca biserica să fie zidită ca Trupul organic al lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need Mutual Shepherding to Grow in Life for the Building up of the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casa Tatălui

18/04/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Știind că noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem numeroasele locașuri din biserică în calitate de casa Tatălui, trebuie să vedem semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casa Tatălui astăzi în viața noastră de zi cu zi.

În primul rând, trebuie să vedem ce este casa Tatălui, apoi trebuie să ne dăm seama că suntem în casa Tatălui – noi suntem multele locașuri din această casă ca multe membre ale Trupului lui Cristos.

Acum că suntem în casa Tatălui, cum ar trebui să trăim în biserică ca în casa Tatălui? Care este semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casă a Tatălui? Există zece puncte principale care ne ajută să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Am văzut că gândul central al lui Ioan 14 este că trebuie să credem întru Dumnezeu și, prin urmare, să intrăm în Dumnezeu, și casa Tatălui este ceva ce ține de Dumnezeul Triunic care introduce pe Sine în credincioșii în Cristos pentru a fi pe deplin contopit cu ei.

Dumnezeu nu vrea doar să câștige un grup de oameni care citesc Biblia și sunt de acord cu ea, apoi se adună pentru a-L lăuda pe Dumnezeu și a aștepta revenirea lui Isus.

Dumnezeu vrea să se introducă pe Sine în om și să zidească pe om în Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să fie contopit cu omul și omul să fie contopit cu Dumnezeu, ei doi fiind zidiți ca un organism, Trupul lui Cristos ca locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Pentru ca o astfel de locuință să vină în ființă, Dumnezeu S-a făcut om și a trecut prin moarte ca să ne pregătească un loc, apoi s-a întors la noi în învierea Sa pentru ca noi să fim acolo unde este El. Unde este Cristos? El este în Dumnezeu Tatăl. Prin trecerea Sa în moartea Sa și prin venirea Sa în învierea Sa, Cristos zidește biserica în calitate de casa Tatălui.

Casa Tatălui astăzi este biserica, iar biserica este în Dumnezeu Tatăl. Noi toți, ca mulți credincioși în Cristos, suntem locuințe în casa Tatălui și savurăm vizitarea proaspătă, dulce și instantanee a Tatălui și a Fiului cu Duhul, pentru că Îl iubim pe Domnul și rămânem în Cuvântul Său.

Fiind cei care sunt în casa Tatălui, Îl luăm pe Dumnezeu ca sursă, pentru că El este inițiatorul tuturor lucrurilor. Îl iubim ca fiind Tatăl nostru, ne închinăm și Îi mulțumim pentru că ne-a regenerat și ne-a dat viața și natura Sa și Îl luăm ca sursă în toate lucrurile.

Să vedem semnificația intrinsecă a trăirii în biserica în calitate de casa Tatălui

Ca un cuvânt de încheiere la problema casei Tatălui – a trăi în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos – trebuie să vedem ce fel de trăire ar trebui să avem astăzi.

Trebuie să vedem care este semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casă a Tatălui.

Există cel puțin zece puncte legate de felul de viață pe care ar trebui să-l avem astăzi în viața de biserică, pentru a putea trăi în biserică în calitate de casa Tatălui.

1. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în Dumnezeul Triunic ca viață

În primul rând, a trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă pentru noi să trăim în Dumnezeul Triunic ca viață (Ioan 1:4; 5:26; 6:53; 11:25; 14:6).

Nu este o viață deliberată, o verificare interioară pentru a vedea ce ar face Isus, sau o viață conform unui set de reguli și reglementări. Este o viață în Dumnezeul Triunic ca viață.

Tatăl este sursa vieții, iar Tatăl are viață în Sine. Tatăl nostru Dumnezeu este sursa vieții, iar noi avem viață și trăim datorită Lui. Zi de zi trebuie să ne exersăm duhul pentru a trăi în domeniul vieții.

Unde este viața divină astăzi? Viața divină nu este doar în Dumnezeu; este și în duhul nostru, pentru că suntem contopiți cu Domnul ca un singur duh. Trebuie să trăim în Dumnezeul Triunic ca viață, exersându-ne duhul pentru a trăi în conformitate cu viața divină din duhul nostru.

Trebuie să trăim în Tatăl ca viață, în Domnul Isus Cristos ca viață și în Duhul ca viață. Mediul în care trăim astăzi este viața. Noi nu facem lucrurile în funcție de bine sau de rău, ci în funcție de simțul vieții divine din duhul nostru.

Fie ca noi toți să-L savurăm pe Cristos ca pe viață, să-L luăm ca viață, să trăim datorită Lui și chiar să-L luăm ca fiind calea noastră, pentru că El este calea, realitatea și viața.

Doamne Isuse, noi vrem să trăim astăzi în casa Tatălui trăind în Dumnezeul Triunic ca viață! Aleluia, Dumnezeul nostru este Tatăl nostru și El este sursa vieții! Slavă Domnului, Cristos este în noi ca viața noastră! Îți mulțumim, Doamne, că ești Duhul dătător de viață în duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să trăim în Tine ca viață astăzi. Te luăm ca pe viața noastră și vrem să facem toate lucrurile conform simțului vieții din duhul nostru!

2. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în lumină

În al doilea rând, pentru noi să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, este pentru noi să trăim în lumină (Ioan 1:4; 8:12). Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric. Pentru a trăi în casa Tatălui, trebuie să trăim în lumină.

Când a venit Cristos, în El era viața și viața era lumina oamenilor. Aleluia, în El era viața, iar această viață era lumină pentru noi! Când trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, trăim în lumină.

Uneori se pot întâmpla lucruri, putem să facem fărădelegi sau putem păcătui, așa că venim din nou la Domnul pentru a ne mărturisi păcatele. Vrem să umblăm în lumină așa cum El este în lumină, iar sângele lui Isus Cristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:7-9).

Dacă simțim că suntem în întuneric, trebuie pur și simplu să venim la Domnul și să aplicăm sângele Său prețios. Îi permitem să strălucească asupra noastră. Biserica în calitate de casa Tatălui, este un domeniu plin de lumină. Când venim împreună cu sfinții, putem mărturisi că suntem în lumină și lumina strălucește peste tot!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în lumină! Aleluia, Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric! Slavă Domnului, Cristos a venit ca lumina lumii! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ești Duhul care strălucește asupra noastră pentru a expune și a elimina tot întunericul nostru. Nu vrem să umblăm în întuneric, ci mai degrabă să umblăm în lumină, așa cum ești Tu în lumină! Venim astăzi la lumină. Aplicăm sângele Tău prețios pentru a fi curățat de orice întuneric și vrem să umblăm în lumină! Aleluia, viața de biserică este un domeniu plin de viață și lumină!

3. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în înviere

În al treilea rând, a trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în înviere, pentru că Cristos este învierea și viața (Ioan 11:25). Cristos astăzi este în înviere; El nu mai este doar în carne, ci în înviere și El Însuși este învierea și viața.

Pentru că Cristos este în înviere și El este învierea însăși, toți trebuie să fim pe domeniul învierii în timp ce ne trăim viața de zi cu zi și viața de biserică. Pavel a aspirat să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale, chiar să ajungă la învierea din morți.

Trebuie să trăim într-un domeniu diferit, nu în domeniul natural. În mod implicit, dacă noi, credincioșii în Cristos, nu ne exersăm duhul pentru a fi un duh cu Domnul, ne aflăm în domeniul natural.

Dar atunci când ne exersăm duhul și renegăm sinele, lăsăm deoparte omul nostru natural și lăsăm crucea să opereze în noi, trăim într-un alt domeniu, domeniul învierii, unde Cristos este totul pentru noi și în noi. Aleluia!

Când alții ne văd și vorbesc cu noi, trebuie să simtă că nu trăim în omul natural, ci că există aroma învierii, parfumul lui Cristos înviat. Cristos cel înviat trăiește în noi și pentru noi să trăim în biserică așa cum este casa Tatălui să trăim în înviere.

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în înviere. Mulțumim, Doamne, Tu ești învierea și viața. Ne dăm Ție. Te iubim. Ne deschidem Ție. Nu vrem să trăim în omul nostru natural. O, Doamne, ne exersăm duhul chiar acum. Vrem să fim în duhul nostru contopit pentru a putea trăi în înviere. Pur și simplu vrem să fim una cu Tine, dragă Doamne Isuse, pentru ca Tu să operezi în noi ca viață de înviere. O, fie ca viața Ta de înviere să înghită orice moarte în noi și să trăim în și prin viața învierii din duhul nostru!

4. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă să trăim în har și realitate

Pentru noi să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă ca noi să trăim în har și realitate (Ioan 1:14, 16-17; 14:6; 16:13). Cristos a venit plin de har și realitate, iar de plinătatea Sa am primit cu toții, și har peste har.

Zi de zi trebuie să venim la Domnul pentru a primi har peste har. Domnul este plin de har pentru noi; când ne întoarcem la duhul nostru, Cristos ca har este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22; 2:22).

Când ne întoarcem la duhul nostru, savurăm har. Harul nu este altceva decât Dumnezeu în Cristos, care este viața noastră și sursa de viață pentru savurarea noastră. Dumnezeu vrea să fie savurat de noi!

Legea a fost dată prin Moise, dar harul și realitatea au venit prin Isus Cristos. Cristos este realitatea, El este har, iar astăzi El este Duhul realității cu duhul nostru pentru a ne împărți viață și har.

Mulțumim Domnului că El a venit în noi ca Duh al realității pentru a ne călăuzi în realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu și pentru a ne da har peste har. Fie ca noi să venim zi de zi pe tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har și să ne exersăm duhul pentru a savura har și realitate cu duhul nostru!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în har și realitate. Îți mulțumim, dragă Doamne, că ești harul cu duhul nostru. Venim la Tine, Doamne, în duhul nostru; venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har. Venim doar să Te savurăm. Ne deschidem Ție ca Duh al realității pentru a ne călăuzi în toată realitatea. Călăuzește–ne în realitatea a tot ceea ce Tu ești! Amin, Doamne Isuse, noi vrem doar să Te savurăm astăzi! Vrem să trăim în har și realitate, un singur duh cu Tine!

5. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în gloria divină

A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă să trăim în gloria divină (Ioan 17:22-23). Unul dintre principalele atribute ale lui Dumnezeu este gloria, iar prin pocăință și credință în Cristos, noi, care suntem lipsiți de gloria lui Dumnezeu, putem fi împăcați cu Dumnezeu și aduși la Dumnezeu.

Astăzi viața noastră creștină este o viață nu numai care îi place lui Dumnezeu, ci și mai mult, o viață în gloria divină. Vrem să trăim un singur duh cu Domnul astfel încât Domnul să fie exprimat în noi.

Nu mai vrem să ne exprimăm, căci suntem răstigniți împreună cu Cristos și Cristos este Cel care trăiește în noi. Cristos trăiește în fiecare credincios în Cristos, iar viața Lui în noi este pentru mărirea și exprimarea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să câștige gloria. Aleluia!

A-L trăi pe Cristos înseamnă să trăim în gloria divină. Fie ca noi să venim zilnic la Domnul și să savurăm strălucirea Sa, să lăsăm strălucirea Sa să expună și să înlăturăm orice nu se potrivește cu El și să El să strălucească în noi și prin noi.

Fie ca noi să fim creștini care trăim în gloria divină, fiind zilnic transformați după chipul Său din glorie în glorie, în timp ce-L privim și-L reflectăm pe Domnul (2 Cor. 3:18)!

Doamne Isuse, noi vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în gloria divină. Amin, Doamne, ne pocăim și ne întoarcem la Tine. Nu vrem să ne exprimăm; vrem să-l exprimăm pe Dumnezeul Triunic în glorie! Mântuiește-ne la maxim până când Îl vom exprima pe Dumnezeu în gloria Sa! Amin, Doamne, ne deschidem Ție; vrem să Te vedem față în față. Vrem să Te privim și să Te reflectăm. Fă-ne una în gloria divină. Perfectează-ne în gloria Ta ca să Te exprimăm într-un mod glorios împreună cu toți sfinții!

6. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi într-o casă de rugăciune și închinare

Un aspect particular al trăirii în biserică în calitate de casă a Tatălui este că trăim într-o casă de rugăciune și închinare (vezi Ioan 14:13; 15:7, 16; 16:23-24; 4:23-24).

Pe partea negativă, nu ar trebui să existe mărfuri sau comerț în casa Tatălui; acest lucru este abominabil în ochii Domnului. Pe partea pozitivă, trebuie să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, cerând în numele Domnului în unitatea organică cu El.

Din nou și din nou Domnul a spus că, dacă rămânem în El și suntem una cu El, vom cere în numele Lui și El o va face pentru noi. O astfel de cerere este în rugăciune, iar această rugăciune vine din rămânerea noastră în Domnul.

El ne-a ales pe noi, ne-a pus să mergem și să aducem rod și ca roada noastră să rămână, pentru ca orice vom cere Tatălui în numele Domnului, El să ne facă.

Este atât de minunat. Pe măsură ce trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, cerem în numele Tatălui, fiind una cu El, iar El o face pentru noi. Noi ne închinăm Tatălui în duh și în adevăr și Îi cerem în unitate cu Fiul, iar El o face pentru noi.

Fie ca noi să fim cei care rămânem în Domnul și să-L lăsăm să rămână în noi, astfel încât să putem cere orice vrem – în unitate cu El, iar El o va face pentru noi!

De fapt, rugăciunea noastră este rugăciunea Domnului exprimată prin rugăciunea noastră și în aceasta este Tatăl glorificat!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, trăind într-o casă de rugăciune și închinare! Aleluia, biserica este o casă de rugăciune. Amin, Doamne, vrem să fim curățați de orice concept de comerț sau câștig de la Dumnezeu prin închinarea noastră la Dumnezeu; pur și simplu vrem să ne închinăm Ție în duh și în adevăr. Ne exersăm duhul, dragă Doamne, pentru a fi una cu Tine. Alegem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi. O, Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai ales și ne-ai pus să mergem și să aducem rod și ca roadele noastre să rămână, pentru ca orice vom cere Tatălui în numele Tău, Tu ne vei da ce cerem. Suntem una cu Tine, Doamne. Trăim în casa Tatălui ca o casă de rugăciune și închinare și suntem una cu Tine pentru a ne ruga rugăciunile de care ai nevoie pentru ca Tu să eliberezi ceea ce este pe inima Ta astăzi!

7. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi o viață de păstorire

A trăi în casa Tatălui este ceva atotinclusiv și are multe aspecte. Un astfel de aspect este că trăim o viață de păstorire. După cum se vede în Ioan 10, Domnul Isus este Păstorul cel Bun; El își cheamă oile, le dă viață, El își dă viața pentru ele și le duce la pășune (Ioan 10:10-11, 15-17).

Ce Păstor minunat avem! În biserică în calitate de casa Tatălui noi savurăm păstorirea Domnului atât personal, cât și colectiv, pentru că El are grijă de fiecare dintre noi în mod individual și de biserică în mod colectiv, păstorindu-ne conform lui Dumnezeu.

În Ioan 21:15-17 vedem că Domnul Isus l-a însărcinat pe Petru să păstorească turma lui Dumnezeu. Pe de o parte, savurăm păstorirea Domnului; pe de altă parte, îi păstorim și pe alții, fiind păstoriți de Domnul și învățând să-i păstorim conform lui Dumnezeu.

Fiecare dintre noi este o oaie care are nevoie de păstorire și fiecare dintre noi poate fi una cu Domnul pentru a-i păstori pe alții. Oricât de mult am eșuat, oricât de mult l-am trădat pe Domnul, El totuși vine la noi să ne păstorească, să ne recâștige dragostea pentru El și să ne încredințeze să păstorim pe alții.

A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi o viață de păstorire. Fie ca noi să fim cei care ne deschidem Domnului și altora pentru a fi păstoriți și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, dorim să trăim în viața de biserică ca și casa Tatălui, trăind o viață de păstorire. Amin, Doamne, ne deschidem astăzi păstoririi Tale. Ne deschidem să fim conduși de Tine din orice ne ține și în Tine însuți ca pășune bună. Îți mulțumim că ne-ai dat viață și că Ți-ai dat viața pentru noi. Amin, Doamne Isuse, iubim păstorirea Ta! Dorim să cooperăm cu slujba Ta cerească astăzi pentru a-i păstori și pe alții. Fie ca Tu să fii Cel din noi care îi păstorește pe cei din jurul nostru. Dă-ne grija blândă de care avem nevoie, ca să putem avea grijă de alții în Domnul și de Domnul. Amin, Doamne, fie ca noi toți să trăim în viața de biserică o viață de păstorire! Umple biserica cu multă păstorire!

8. A trăi în Biserică așa cum este Casa Tatălui a trăi în și pentru clădirea lui Dumnezeu

A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă ca noi să trăim în clădirea lui Dumnezeu și pentru clădirea lui Dumnezeu (Ioan 2:19-21; 14:23).

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a trăit pentru clădirea lui Dumnezeu; El a fost provocat în duhul Său când a văzut că evreii foloseau templul lui Dumnezeu pentru marfă, iar zelul casei lui Dumnezeu ardea în El.

Această Persoană trăiește în noi astăzi. Dacă ne deschidem Domnului astăzi și-L savurăm pe El, dacă rămânem în El, rămânând în Cuvântul Său, Îl vom iubi și vom trăi pentru clădirea lui Dumnezeu.

Dacă Îl iubim pe Domnul și ținem cuvântul Său, Tatăl și Fiul cu Duhul vor veni și vor face locuința cu noi. Dacă ne bucurăm personal de Domnul, vom tânji să zidim biserica în calitate de clădirea lui Dumnezeu.

Dacă trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, vom trăi în clădirea lui Dumnezeu și pentru clădirea lui Dumnezeu. Vom avea o consacrare completă pentru clădirea lui Dumnezeu, dându-I totul – viața noastră, viitorul nostru și tot ceea ce avem – pentru clădirea lui Dumnezeu.

Amin, fie ca noi să fim cei care vedem clădirea lui Dumnezeu și trăim pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în și pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca râvna casei Tale să ardă în noi. Fie ca noi să vedem ce este în inima Ta: clădirea Ta, casa Ta. O, Doamne, pentru clădirea Ta dăm totul pentru ca Tu să fii mulțumit. Ne consacrăm Ție pentru clădirea Ta. O, Doamne, viața noastră, viitorul nostru și totul este bun pentru nimic altceva decât pentru clădirea lui Dumnezeu! Prin îndurarea Ta, Doamne, păzește-ne în clădirea Ta. Fă-ți o locuință cu noi zi de zi pentru clădirea lui Dumnezeu. Crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Vrem să citim cuvântul, să ne rugăm, să cântăm, să ne întâlnim cu sfinții și să facem toate lucrurile pentru clădirea lui Dumnezeu!

9. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în domeniul divin și mistic al Duhului pentru unitate

A trăi în viața de biserică în calitate de casa Tatălui astăzi înseamnă să trăim într-un domeniu diferit, domeniul Duhului. Trebuie să trăim în domeniul divin și mistic al Duhului finalizat pentru păstrarea unității (Ioan 7:39; 14:16-20; 16:13; 17:11, 21, 23).

Domeniul în care suntem noi, în calitate de credincioși în Cristos, este domeniul unității, iar această unitate este Duhul; Duhul este Duhul finalizat. Noi suntem în Fiul, Fiul este în Tatăl și Fiul este în noi; Cristos este în noi și Tatăl este în Cristos, pentru ca noi să fim perfectați într-unul singur.

Unitatea noastră de astăzi printre credincioșii în Cristos trebuie să fie aceeași cu unitatea dintre cei trei ai Dumnezeului Triunic. De fapt, unitatea noastră este unitatea Dumnezeului Triunic care a fost lărgită pentru a ne include.

El ne perfectează în această unitate, pentru că El ne perfectează să fim una prin faptul că suntem în noi și prin noi fiind în El. Trebuie să trăim în viața de biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în Duhul zi de zi, astfel încât să putem păstra unitatea.

Adevărata unitate este în Dumnezeul Triunic, iar noi suntem în Dumnezeu atunci când suntem în duhul nostru contopit, pentru că Duhul este cu duhul nostru.

Când ne exersăm duhul și rămânem în duhul nostru, ne vom da seama că ne aflăm într-un domeniu diferit; suntem într-un domeniu în care Dumnezeu se contopește cu noi și suntem una cu Dumnezeu și una cu toți sfinții.

Unitatea noastră este Duhul; atâta timp cât suntem în duhul nostru, suntem în domeniul Duhului și suntem una. În aceasta este Tatăl glorificat, căci oricine va vedea că Tatăl L-a trimis pe Fiul și El ne iubește pe noi așa cum Tatăl Îl iubește pe Fiul.

Fie ca noi să trăim zilnic în domeniul divin și mistic, care este Duhul finalizat cu duhul nostru, pentru păstrarea unității.

Doamne Isuse, vrem să trăim în viața de biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în duhul nostru astăzi! Aleluia, Duhul finalizat este cu duhul nostru pentru a fi un domeniu, un domeniu divin și mistic, în care putem și trebuie să trăim astăzi! Amin, Doamne, vrem să trăim în duhul nostru astăzi. Contopește-Te mai mult cu noi astăzi. Păstrează-ne astăzi în domeniul Duhului finalizat. Vrem să trăim în duhul nostru, să umblăm în duhul nostru și să facem toate lucrurile conform duhului nostru. Amin, Doamne Isuse, noi vrem să fim una cu Dumnezeul Triunic în domeniul divin și mistic al Cristosului pneumatic și al Duhului finalizat astăzi! Aleluia pentru duhul nostru, duhul nostru contopit!

10. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în încorporarea divină și umană

Cel mai înalt aspect al trăirii în viața de biserică în calitate de casa Tatălui este trăirea în încorporarea divină și umană.

Casa Tatălui nu este doar biserica într-un mod general; este încorporarea divin-umană, încorporarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu omul tripartit regenerat și transformat (Ioan 14:10-11, 20).

Cei trei ai Trinității Divine sunt încorporați prin coinerarea reciprocă; Tatăl este în Fiul, Fiul este în Tatăl și Tatăl trimite Duhul în numele Fiului, iar când vine Duhul, vine Fiul. Este cu adevărat minunat, dar foarte misterios.

Această unitate, această încorporare în care cei trei ai Dumnezeirii coinerează reciproc, fiind unul în altul, locuind unul în altul și făcând lucrurile ca una, a fost lărgită pentru a ne include pe noi, credincioșii în Cristos.

Casa Tatălui este o încorporare divină și umană a lui Dumnezeu și a omului; Dumnezeu a fost procesat și finalizat, iar omul a fost răscumpărat, regenerat și transformat. Slavă Domnului!

Zi de zi trebuie să-L lăsăm pe Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră, în timp ce Tatăl ne întărește în omul nostru interior prin Duhul Său, până la plinătatea, expresia, a Dumnezeului Triunic finalizat (Efeseni 3:16-19).

Fie ca noi toți să ne deschidem către El în rugăciune și să-I cerem să facă acest lucru în noi. Fie ca să rămânem în această încorporare divin-umană astăzi și pentru tot restul vieții noastre, trăind în biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în încorporarea divină și umană.

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în încorporarea divină și umană. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am fost încorporați cu Dumnezeul Triunic, pentru că suntem în Cristos, Cristos este în Tatăl și Cristos este în noi! Amin, Tată, întărește-ne în omul nostru lăuntric, după bogăția gloriei Tale prin Duhul Tău, pentru ca Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră prin credință, spre plinătatea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să rămânem în încorporarea divin-umană astăzi și pentru tot restul vieții noastre, astfel încât să fim manifestarea Ta solidă pe pământ, să trăim o viață pentru satisfacția și odihna Ta și să ducem la îndeplinire economia Ta eternă! Aleluia pentru biserică în calitate de casă a Tatălui și pentru locuirea noastră în această casă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing the Intrinsic Significance of Living in the Church as the Father’s House, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 11 (În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.