Pe măsură ce Domnul Isus ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, nu numai că îl experimentăm pe Cristos, ci și Îl savurăm, căci câștigăm gustul savurării Domnului în sufletul nostru și savurăm ceea ce mâncăm – îl mâncăm pe Cristos și Îl savurăm, Cel care este Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru!
Săptămâna aceasta am savurat ideea de a deveni o reproducere a lui Cristos și de a-L experimenta pe Cristos ca Păstor al sufletului nostru. Pe de o parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca model și să călcăm pe urmele Lui NU imitându-L în mod exterior, ci devenind reproducerea Lui. Pe de altă parte, trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre.
Când citim Evangheliile, vedem modelul unui om-Dumnezeu minunat care a trăit o viață perfectă înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor și L-a exprimat pe Dumnezeu în orice mod posibil. El ne-a prezentat viața Sa ca model și ne cheamă să-L urmăm trăind în același fel în care a trăit El.
Așa cum a fost El în această lume, așa ar trebui să fim și noi astăzi. Toți credincioșii autentici în Cristos trebuie să fie un mic Isus care trăiește din nou în propria lor situație și mediu. Când alții ne văd, ar trebui să-L vadă pe Cristos, căci Cristos ar trebui să trăiască în noi și Cristos ar trebui să fie exprimat prin noi.
Trebuie să-L învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus. Aceasta înseamnă că avem nevoie ca Cristos să fie reprodus în noi. El trăiește în noi, locuiește în noi și Își face domiciliul în noi și este format în noi.
Modul în care Îl trăim pe Cristos nu este încercând să-L imităm sau să-L copiem, ci savurându-L, chiar lăsându-L să trăiască în noi, îngăduindu-I să-Și facă domiciliul în inimile noastre și lăsându-L să fie format în noi.
Când Cristos este format în noi, când este văzut în noi, alții Îl vor vedea în noi și El Se va manifesta în noi. Pe partea negativă, am fost răstigniți împreună cu Cristos și nu mai suntem noi cei care trăiesc. Pe partea pozitivă, Cristos trăiește în noi, iar viața pe care o trăim în trup o trăim în credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a jertfit pentru noi. Amin!
În 1 Petru 2:25 vedem că Cristos este Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre; prin pocăință și credință în Cristos, ne-am întors la El. El ne cunoaște sufletul, vede prin ce trecem și ne păstorește în mod organic pentru a avea grijă de bunăstarea sufletului nostru. El își exercită supravegherea asupra stării ființei noastre interioare și are grijă de noi în dragoste.
Avem atât de multe probleme, atât de multe răni și atât de multe necazuri; Domnul, însă, ne invită să venim la El cu toate problemele, ostenelile, poverile și rănile noastre și El ne va da odihnă sufletului nostru. Cât de minunată este păstorirea Lui!
Domnul ne păstorește și ne restaurează sufletul până când Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos
Pe măsură ce Domnul Isus ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, noi, credincioșii în Cristos, nu numai că îl experimentăm pe Cristos în duhul nostru, ci Îl și savurăm în sufletul nostru (Filipeni 2:2; 3:1). Duhul nostru este viață; ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru, suntem umpluți de viață, iar Cristos are o cale de a se răspândi din duhul nostru în sufletul nostru.
Cu toate acestea, sufletul nostru are multe probleme și, din cauza problemelor din suflet, nu ne întoarcem cu adevărat la Domnul, nu-L exprimăm pe Cristos și nu trăim pentru economia lui Dumnezeu.
De exemplu, în Filipeni 2:2 vedem că credincioșii filipeni aveau oarecare disensiuni pentru că nu erau uniți în suflet și nu gândeau la un singur lucru în mintea lor, care este partea conducătoare a sufletului lor. Pentru că nu erau uniți în suflet, gândind același lucru și având aceeași dragoste, exista o oarecare disensiuni între ei.
S-ar putea să fie la fel și cu noi astăzi. Poate că nu provocăm o tulburare majoră în viața de biserică, dar, pentru că nu suntem uniți în suflet cu sfinții, s-ar putea să nu fim una cu ei, iar savurarea noastră de Cristos este absentă. Cristos a venit în duhul nostru prin regenerarea noastră, iar acum El trebuie să Se răspândească în sufletul nostru și să ne transforme sufletul.
Numai atunci când Cristos se răspândește, ocupă și saturează întregul nostru suflet putem fi făcuți una în suflet. Avem nevoie de păstorirea Domnului; El ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul până când nu numai că Îl experimentăm pe Cristos, ci Îl și savurăm.
Una este să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru și cu totul altceva e să-L savurăm în sufletul nostru. Adevărul este că de multe ori experimentăm ceva din Cristos în viața noastră creștină, dar avem foarte puțină savurare, căci sufletul nostru nu Îl savurează pe Domnul.
Acest lucru nu este normal; experimentarea noastră din Cristos ar trebui să ducă la savurare, la savurarea lui Cristos în sufletul nostru. Trebuie să ne bucurăm în Domnul. Dar cum ne putem bucura în Domnul dacă sufletul nostru nu este fericit? Duhul nostru poate exulta în Domnul, dar sufletul nostru ne poate apăsa.
De aceea avem nevoie ca Domnul să ne păstorească sufletul. El ne păstorește spre apele odihnei și ne face fericiți în El. Este normal ca un creștin să aibă savurare. Este normal ca un creștin să se bucure în Domnul în ciuda suferințelor și încercărilor prin care trece.
Da, avem experiențe profunde și grele și este posibil chiar să experimentăm frecvent judecata disciplinară a lui Dumnezeu în viața noastră creștină; totuși, dacă ne deschidem Domnului în toate lucrurile și Îi permitem să ne păstorească sufletul, vom experimenta și Îl vom savura pe Cristos.
Totul depinde de gustul pe care îl avem în sufletul nostru. Pe măsură ce creștem în această lume de astăzi și suntem formați și pregătiți ca ființe umane, dezvoltăm un anumit gust, care de multe ori nu este să-L savurăm pe Domnul, ci să savurăm alte lucruri din această lume în afară de Domnul.
Așadar, Domnul ne aduce înapoi la savurarea de Sine în sufletul nostru. Mai întâi, El ne hrănește și ne dă să mâncăm, El este odihna noastră și ne călăuzește și ne conduce. Apoi, El ne aduce la savurarea de Sine în sufletul nostru. Pe măsură ce Domnul ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, nu numai că îl experimentăm pe Cristos, ci și Îl savurăm.
Omenește vorbind, putem mânca o anumită masă sănătoasă, dar s-ar putea să nu o savurăm, căci gustul nostru este pentru ceva care nu este atât de sănătos, dar totuși foarte gustos. Așadar, trebuie să ne obișnuim ființa să mănânce sănătos și chiar să savurăm mâncare sănătoasă, astfel încât să putem alege să mâncăm sănătos și să trăim într-un mod sănătos.
În mod similar, Domnul Isus ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, astfel încât nu numai să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru, ci și mai mult, să avem gustul savurării lui Cristos în sufletul nostru.
Experimentarea lui Cristos este în primul rând în duhul nostru, dar savurarea lui Cristos este în sufletul nostru (Filipeni 1:27; 2:2). Dacă există o problemă cu sufletul nostru, putem avea experimentarea lui Cristos fără savurarea lui Cristos.
În ceea ce-L privește pe Cristos, gustul nostru este în principal cu sufletul nostru; acesta este motivul pentru care, pentru a avea savurarea lui Cristos, avem nevoie ca Domnul să păstorească fiecare parte a sufletului nostru, în special mintea noastră.
Trebuie să ne deschidem Domnului zi de zi și chiar să-I cerem să vină în mintea noastră pentru a ne păstori mintea. El cunoaște situația noastră, înțelege cum ne simțim și vede cât de mult rătăcim în mintea noastră.
Ne putem deschide către El și Îi putem permite să ne păstorească mintea, astfel încât să Îl putem savura pe Domnul în sufletul nostru. Fie ca noi să ne deschidem către El și să Îl savurăm ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru astăzi!
Doamne Isuse, ne deschidem păstoririi Tale în sufletul nostru. Restaurează-ne sufletul. Vrem nu doar să-L experimentăm pe Cristos, ci și să-L savurăm. Amin, Doamne, ai o cale să ne păstorești mintea. Ne întoarcem inima Ție și ne îndreptăm atenția către duhul nostru. O, Doamne, răspândește-Te din duhul nostru în fiecare parte a sufletului nostru. Răspândește-Te în mintea, emoția și voința noastră. Ai o cale să ne înnoiești mintea. Răspândește-Te în emoțiile noastre și saturează-ne emoțiile cu Tine Însuți. Amin, Doamne, ai Tu o cale în voința noastră; răspândește-Te în voința noastră și supune-ne voința. Ne deschidem păstoririi Tale interioare. Îți mulțumim că ești Păstorul nostru organic în duhul nostru. Fie ca noi nu doar să Te experimentăm în duhul nostru, ci să Te savurăm mai mult în sufletul nostru! O, Doamne, fie ca sufletul nostru să guste savurarea lui Cristos! Vindecă sufletul nostru de toate problemele, rănile și durerile și adu sufletul nostru în savurarea Cristosului atotinclusiv! Amin, Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi doar pentru a Te savura!
Îl experiementăm și Îl savurăm pe Cristos ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru
Ce privilegiu este ca noi, credincioșii în Cristos, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru (1 Petru 2:25)! Prin pocăință și credință în Cristos ne-am întors la El și zilnic învățăm să-I permitem să ne păstorească și să supravegheze situația sufletului nostru.
De multe ori suntem ca cei doi ucenici din Luca 24, care erau triști și dezamăgiți că Domnul murise și mergeau la Emaus. Domnul li s-a alăturat, mergând cu ei și S-a prefăcut că nu știe ce se întâmplă, pentru ca ei să se deschidă Lui.
De multe ori Domnul, care cunoaște starea reală a ființei noastre interioare, ni se alătură și merge împreună cu noi, cerându-ne să-I spunem ce se întâmplă cu adevărat. Și noi putem fi ca acești doi ucenici, certându-L pe Domnul și întrebându-L cum de nu știe ce se întâmplă. O, Doamne!
Ucenicii I-au spus Domnului: „Tu singur locuiești ca străin în Ierusalim și nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?” (v. 18). Atunci Domnul i-a întrebat: „Ce lucruri?” (v. 19).
Așa că I-au povestit despre lucrurile care se întâmplaseră cu Domnul, iar Domnul a profitat de ocazie pentru a deschide Scripturile și, de asemenea, pentru a le deschide înțelegerea, ca ei să-L vadă pe Cristos, să-L savureze pe Cristos și să-L experimenteze pe Cristos. Apoi, când a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o în casă, „li s-au deschis ochii și L-au recunoscut” (v. 30-31).
Așa ne păstorește Domnul. Uneori, El ne păstorește venind alături de noi și Îi spunem atât de multe lucruri fără sens. Putem chiar să-L mustrăm pe Domnul sau să-I punem întrebări fără sens. Totuși, Domnul merge cu noi, El umblă cu noi și ne vorbește.
Iar rezultatul este că suntem încurajați, întăriți și hrăniți și, în cele din urmă, ne dăm seama că a fost Domnul de la bun început! Cât de mult Îi mulțumim pentru că ne-a păstorit în sufletul nostru și pentru că ne-a restaurat sufletul prin minunata Sa păstorire!
Fiind Păstor al sufletelor noastre, Domnul este și Supraveghetorul sufletelor noastre. Supraveghetorii din biserică sunt prezbiterii, care nu trebuie să-i conducă peste sfinți, ci să supravegheze situația lor (1 Petru 5:1-3). Modul în care ar trebui să păstorească turma lui Dumnezeu este prin supravegherea lor, îngrijirea lor și rugăciunea pentru ei, astfel încât să-i poată păstori conform lui Dumnezeu.
Cuvântul grecesc pentru supraveghetor înseamnă cineva care supraveghează o anumită condiție sau situație. Asta face Domnul cu noi și în noi. El este deasupra noastră, luând supravegherea în ceea ce ne privește, observând ceea ce facem și apoi ne păstorește înapoi la Sine.
Slavă Domnului că El este Supraveghetorul sufletelor noastre, îngrijindu-ne conform lui Dumnezeu și păstorindu-ne înapoi la Sine. Faptul că El ne supraveghează înseamnă că El are grijă de noi.
O mamă este o supraveghetoare; ea nu își conduce copiii și nici nu îi corectează și nu îi ajustează, ci, mai mult decât atât, le supraveghează starea și are grijă de ei. Ea vrea doar să aibă grijă de fiecare nevoie pe care o vede la copiii ei, așa că îi supraveghează.
Același lucru este valabil și pentru Domnul Isus ca Supraveghetor al nostru. El veghează asupra noastră, ne observă și are grijă de noi pentru a ne satisface fiecare nevoie. Rezultatul este că Îl iubim, ne întoarcem la El, Îl experimentăm și Îl savurăm și Îi permitem să ne ducă acolo unde vrea El să fim.
Îți mulțumim, dragă Doamne Isuse, că ești Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre. O, cât de minunat este să fim aici, sub grija și supravegherea Ta! Ne deschidem Ție, Doamne, căci nu știm de ce avem nevoie și unde ne aflăm, dar Tu știi! Credem că Tu ne păstorești în grija Ta iubitoare. Îți mulțumim că vii alături de noi și mergi cu noi oriunde mergem. Îți mulțumim că ne înțelegi și ești dispus să asculți toate problemele, rănile și situațiile noastre. O, Doamne, îți mulțumim că putem veni la Tine așa cum suntem, cu toate plângerile, problemele și necazurile noastre. Pur și simplu ne deschidem grijii Tale iubitoare în păstorirea Ta. Fie ca să învățăm să ne deschidem Ție din nou și din nou, pe măsură ce Tu mergi alături de noi, ca să putem primi păstorirea Ta conform supravegherii Tale. Amin, Doamne Isuse, du-ne mai departe cu Tine. Răspândește-Te mai mult în ființa noastră. Infuzează-ne cu tot ceea ce ești Tu. Sufletul nostru Te primește cu brațele deschise: intră, umple-ne, saturează-ne și ocupă-ne pe deplin!
