Păstorul sufletelor noastre

Să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru astăzi

18/07/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe măsură ce Domnul Isus ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, nu numai că îl experimentăm pe Cristos, ci și Îl savurăm, căci câștigăm gustul savurării Domnului în sufletul nostru și savurăm ceea ce mâncăm – îl mâncăm pe Cristos și Îl savurăm, Cel care este Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru!

Săptămâna aceasta am savurat ideea de a deveni o reproducere a lui Cristos și de a-L experimenta pe Cristos ca Păstor al sufletului nostru. Pe de o parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca model și să călcăm pe urmele Lui NU imitându-L în mod exterior, ci devenind reproducerea Lui. Pe de altă parte, trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre.

Când citim Evangheliile, vedem modelul unui om-Dumnezeu minunat care a trăit o viață perfectă înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor și L-a exprimat pe Dumnezeu în orice mod posibil. El ne-a prezentat viața Sa ca model și ne cheamă să-L urmăm trăind în același fel în care a trăit El.

Așa cum a fost El în această lume, așa ar trebui să fim și noi astăzi. Toți credincioșii autentici în Cristos trebuie să fie un mic Isus care trăiește din nou în propria lor situație și mediu. Când alții ne văd, ar trebui să-L vadă pe Cristos, căci Cristos ar trebui să trăiască în noi și Cristos ar trebui să fie exprimat prin noi.

Trebuie să-L învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus. Aceasta înseamnă că avem nevoie ca Cristos să fie reprodus în noi. El trăiește în noi, locuiește în noi și Își face domiciliul în noi și este format în noi.

Modul în care Îl trăim pe Cristos nu este încercând să-L imităm sau să-L copiem, ci savurându-L, chiar lăsându-L să trăiască în noi, îngăduindu-I să-Și facă domiciliul în inimile noastre și lăsându-L să fie format în noi.

Când Cristos este format în noi, când este văzut în noi, alții Îl vor vedea în noi și El Se va manifesta în noi. Pe partea negativă, am fost răstigniți împreună cu Cristos și nu mai suntem noi cei care trăiesc. Pe partea pozitivă, Cristos trăiește în noi, iar viața pe care o trăim în trup o trăim în credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a jertfit pentru noi. Amin!

În 1 Petru 2:25 vedem că Cristos este Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre; prin pocăință și credință în Cristos, ne-am întors la El. El ne cunoaște sufletul, vede prin ce trecem și ne păstorește în mod organic pentru a avea grijă de bunăstarea sufletului nostru. El își exercită supravegherea asupra stării ființei noastre interioare și are grijă de noi în dragoste.

Avem atât de multe probleme, atât de multe răni și atât de multe necazuri; Domnul, însă, ne invită să venim la El cu toate problemele, ostenelile, poverile și rănile noastre și El ne va da odihnă sufletului nostru. Cât de minunată este păstorirea Lui!

Domnul ne păstorește și ne restaurează sufletul până când Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos

Pe măsură ce Domnul Isus ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, noi, credincioșii în Cristos, nu numai că îl experimentăm pe Cristos în duhul nostru, ci Îl și savurăm în sufletul nostru (Filipeni 2:2; 3:1). Duhul nostru este viață; ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru, suntem umpluți de viață, iar Cristos are o cale de a se răspândi din duhul nostru în sufletul nostru.

Cu toate acestea, sufletul nostru are multe probleme și, din cauza problemelor din suflet, nu ne întoarcem cu adevărat la Domnul, nu-L exprimăm pe Cristos și nu trăim pentru economia lui Dumnezeu.

De exemplu, în Filipeni 2:2 vedem că credincioșii filipeni aveau oarecare disensiuni pentru că nu erau uniți în suflet și nu gândeau la un singur lucru în mintea lor, care este partea conducătoare a sufletului lor. Pentru că nu erau uniți în suflet, gândind același lucru și având aceeași dragoste, exista o oarecare disensiuni între ei.

S-ar putea să fie la fel și cu noi astăzi. Poate că nu provocăm o tulburare majoră în viața de biserică, dar, pentru că nu suntem uniți în suflet cu sfinții, s-ar putea să nu fim una cu ei, iar savurarea noastră de Cristos este absentă. Cristos a venit în duhul nostru prin regenerarea noastră, iar acum El trebuie să Se răspândească în sufletul nostru și să ne transforme sufletul.

Numai atunci când Cristos se răspândește, ocupă și saturează întregul nostru suflet putem fi făcuți una în suflet. Avem nevoie de păstorirea Domnului; El ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul până când nu numai că Îl experimentăm pe Cristos, ci Îl și savurăm.

Una este să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru și cu totul altceva e să-L savurăm în sufletul nostru. Adevărul este că de multe ori experimentăm ceva din Cristos în viața noastră creștină, dar avem foarte puțină savurare, căci sufletul nostru nu Îl savurează pe Domnul.

Acest lucru nu este normal; experimentarea noastră din Cristos ar trebui să ducă la savurare, la savurarea lui Cristos în sufletul nostru. Trebuie să ne bucurăm în Domnul. Dar cum ne putem bucura în Domnul dacă sufletul nostru nu este fericit? Duhul nostru poate exulta în Domnul, dar sufletul nostru ne poate apăsa.

De aceea avem nevoie ca Domnul să ne păstorească sufletul. El ne păstorește spre apele odihnei și ne face fericiți în El. Este normal ca un creștin să aibă savurare. Este normal ca un creștin să se bucure în Domnul în ciuda suferințelor și încercărilor prin care trece.

Da, avem experiențe profunde și grele și este posibil chiar să experimentăm frecvent judecata disciplinară a lui Dumnezeu în viața noastră creștină; totuși, dacă ne deschidem Domnului în toate lucrurile și Îi permitem să ne păstorească sufletul, vom experimenta și Îl vom savura pe Cristos.

Totul depinde de gustul pe care îl avem în sufletul nostru. Pe măsură ce creștem în această lume de astăzi și suntem formați și pregătiți ca ființe umane, dezvoltăm un anumit gust, care de multe ori nu este să-L savurăm pe Domnul, ci să savurăm alte lucruri din această lume în afară de Domnul.

Așadar, Domnul ne aduce înapoi la savurarea de Sine în sufletul nostru. Mai întâi, El ne hrănește și ne dă să mâncăm, El este odihna noastră și ne călăuzește și ne conduce. Apoi, El ne aduce la savurarea de Sine în sufletul nostru. Pe măsură ce Domnul ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, nu numai că îl experimentăm pe Cristos, ci și Îl savurăm.

Omenește vorbind, putem mânca o anumită masă sănătoasă, dar s-ar putea să nu o savurăm, căci gustul nostru este pentru ceva care nu este atât de sănătos, dar totuși foarte gustos. Așadar, trebuie să ne obișnuim ființa să mănânce sănătos și chiar să savurăm mâncare sănătoasă, astfel încât să putem alege să mâncăm sănătos și să trăim într-un mod sănătos.

În mod similar, Domnul Isus ne păstorește sufletul și ne restaurează sufletul, astfel încât nu numai să-L experimentăm pe Cristos în duhul nostru, ci și mai mult, să avem gustul savurării lui Cristos în sufletul nostru.

Experimentarea lui Cristos este în primul rând în duhul nostru, dar savurarea lui Cristos este în sufletul nostru (Filipeni 1:27; 2:2). Dacă există o problemă cu sufletul nostru, putem avea experimentarea lui Cristos fără savurarea lui Cristos.

În ceea ce-L privește pe Cristos, gustul nostru este în principal cu sufletul nostru; acesta este motivul pentru care, pentru a avea savurarea lui Cristos, avem nevoie ca Domnul să păstorească fiecare parte a sufletului nostru, în special mintea noastră.

Trebuie să ne deschidem Domnului zi de zi și chiar să-I cerem să vină în mintea noastră pentru a ne păstori mintea. El cunoaște situația noastră, înțelege cum ne simțim și vede cât de mult rătăcim în mintea noastră.

Ne putem deschide către El și Îi putem permite să ne păstorească mintea, astfel încât să Îl putem savura pe Domnul în sufletul nostru. Fie ca noi să ne deschidem către El și să Îl savurăm ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru astăzi!

Doamne Isuse, ne deschidem păstoririi Tale în sufletul nostru. Restaurează-ne sufletul. Vrem nu doar să-L experimentăm pe Cristos, ci și să-L savurăm. Amin, Doamne, ai o cale să ne păstorești mintea. Ne întoarcem inima Ție și ne îndreptăm atenția către duhul nostru. O, Doamne, răspândește-Te din duhul nostru în fiecare parte a sufletului nostru. Răspândește-Te în mintea, emoția și voința noastră. Ai o cale să ne înnoiești mintea. Răspândește-Te în emoțiile noastre și saturează-ne emoțiile cu Tine Însuți. Amin, Doamne, ai Tu o cale în voința noastră; răspândește-Te în voința noastră și supune-ne voința. Ne deschidem păstoririi Tale interioare. Îți mulțumim că ești Păstorul nostru organic în duhul nostru. Fie ca noi nu doar să Te experimentăm în duhul nostru, ci să Te savurăm mai mult în sufletul nostru! O, Doamne, fie ca sufletul nostru să guste savurarea lui Cristos! Vindecă sufletul nostru de toate problemele, rănile și durerile și adu sufletul nostru în savurarea Cristosului atotinclusiv! Amin, Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi doar pentru a Te savura!

Îl experiementăm și Îl savurăm pe Cristos ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru

Ce privilegiu este ca noi, credincioșii în Cristos, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstorul și Supraveghetorul sufletului nostru (1 Petru 2:25)! Prin pocăință și credință în Cristos ne-am întors la El și zilnic învățăm să-I permitem să ne păstorească și să supravegheze situația sufletului nostru.

De multe ori suntem ca cei doi ucenici din Luca 24, care erau triști și dezamăgiți că Domnul murise și mergeau la Emaus. Domnul li s-a alăturat, mergând cu ei și S-a prefăcut că nu știe ce se întâmplă, pentru ca ei să se deschidă Lui.

De multe ori Domnul, care cunoaște starea reală a ființei noastre interioare, ni se alătură și merge împreună cu noi, cerându-ne să-I spunem ce se întâmplă cu adevărat. Și noi putem fi ca acești doi ucenici, certându-L pe Domnul și întrebându-L cum de nu știe ce se întâmplă. O, Doamne!

Ucenicii I-au spus Domnului: „Tu singur locuiești ca străin în Ierusalim și nu știi ce s-a întâmplat în el în zilele acestea?” (v. 18). Atunci Domnul i-a întrebat: „Ce lucruri?” (v. 19).

Așa că I-au povestit despre lucrurile care se întâmplaseră cu Domnul, iar Domnul a profitat de ocazie pentru a deschide Scripturile și, de asemenea, pentru a le deschide înțelegerea, ca ei să-L vadă pe Cristos, să-L savureze pe Cristos și să-L experimenteze pe Cristos. Apoi, când a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o în casă, „li s-au deschis ochii și L-au recunoscut” (v. 30-31).

Așa ne păstorește Domnul. Uneori, El ne păstorește venind alături de noi și Îi spunem atât de multe lucruri fără sens. Putem chiar să-L mustrăm pe Domnul sau să-I punem întrebări fără sens. Totuși, Domnul merge cu noi, El umblă cu noi și ne vorbește.

Iar rezultatul este că suntem încurajați, întăriți și hrăniți și, în cele din urmă, ne dăm seama că a fost Domnul de la bun început! Cât de mult Îi mulțumim pentru că ne-a păstorit în sufletul nostru și pentru că ne-a restaurat sufletul prin minunata Sa păstorire!

Fiind Păstor al sufletelor noastre, Domnul este și Supraveghetorul sufletelor noastre. Supraveghetorii din biserică sunt prezbiterii, care nu trebuie să-i conducă peste sfinți, ci să supravegheze situația lor (1 Petru 5:1-3). Modul în care ar trebui să păstorească turma lui Dumnezeu este prin supravegherea lor, îngrijirea lor și rugăciunea pentru ei, astfel încât să-i poată păstori conform lui Dumnezeu.

Cuvântul grecesc pentru supraveghetor înseamnă cineva care supraveghează o anumită condiție sau situație. Asta face Domnul cu noi și în noi. El este deasupra noastră, luând supravegherea în ceea ce ne privește, observând ceea ce facem și apoi ne păstorește înapoi la Sine.

Slavă Domnului că El este Supraveghetorul sufletelor noastre, îngrijindu-ne conform lui Dumnezeu și păstorindu-ne înapoi la Sine. Faptul că El ne supraveghează înseamnă că El are grijă de noi.

O mamă este o supraveghetoare; ea nu își conduce copiii și nici nu îi corectează și nu îi ajustează, ci, mai mult decât atât, le supraveghează starea și are grijă de ei. Ea vrea doar să aibă grijă de fiecare nevoie pe care o vede la copiii ei, așa că îi supraveghează.

Același lucru este valabil și pentru Domnul Isus ca Supraveghetor al nostru. El veghează asupra noastră, ne observă și are grijă de noi pentru a ne satisface fiecare nevoie. Rezultatul este că Îl iubim, ne întoarcem la El, Îl experimentăm și Îl savurăm și Îi permitem să ne ducă acolo unde vrea El să fim.

Îți mulțumim, dragă Doamne Isuse, că ești Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre. O, cât de minunat este să fim aici, sub grija și supravegherea Ta! Ne deschidem Ție, Doamne, căci nu știm de ce avem nevoie și unde ne aflăm, dar Tu știi! Credem că Tu ne păstorești în grija Ta iubitoare. Îți mulțumim că vii alături de noi și mergi cu noi oriunde mergem. Îți mulțumim că ne înțelegi și ești dispus să asculți toate problemele, rănile și situațiile noastre. O, Doamne, îți mulțumim că putem veni la Tine așa cum suntem, cu toate plângerile, problemele și necazurile noastre. Pur și simplu ne deschidem grijii Tale iubitoare în păstorirea Ta. Fie ca să învățăm să ne deschidem Ție din nou și din nou, pe măsură ce Tu mergi alături de noi, ca să putem primi păstorirea Ta conform supravegherii Tale. Amin, Doamne Isuse, du-ne mai departe cu Tine. Răspândește-Te mai mult în ființa noastră. Infuzează-ne cu tot ceea ce ești Tu. Sufletul nostru Te primește cu brațele deschise: intră, umple-ne, saturează-ne și ocupă-ne pe deplin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we Experience and Enjoy Christ as the Shepherd and Overseer of our Soul Today!, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ca Păstor al sufletelor noastre, Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru: vino la El!

17/07/2025 by Credincios în Cristos 4 Comments

Ca Păstor al sufletelor noastre, Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru; avem nevoie de odihnă de toate ostenelile, luptele, străduințele, poverile și truda noastră, căci sufletul nostru nu este odihnit în această lume, așa că venim la Domnul ca Păstor al nostru pentru a-L savura ca odihna noastră. Amin!

Slavă Domnului Isus că El este Păstorul nostru drag, minunat și bun! Noi, ca oi rătăcite, ne-am întors la Domnul Isus ca Păstor și Supraveghetor al sufletelor noastre și acum Îl savurăm!

Fiecare dintre noi are propria situație și circumstanțe particulare, cu suferințele și ostenelile noastre circumstanțiale. Dar slavă Domnului, ca și credincioși în Cristos, avem un Păstor care ne cunoaște situația, are grijă de nevoile noastre și ne conduce pe cărările dreptății!

Viața umană în această lume este minunată, dar în același timp este plină de suferință. Mai mult, viața umană este plină de lupte, străduințe și dorințe de a face una sau alta, însă fără prea mult succes sau fericire pentru suflet. Mulți oameni încearcă să-și facă sufletul fericit, dar cu cât încearcă mai mult, cu atât sunt mai stresați și cu atât au mai puțină odihnă în sufletul lor.

Acesta ar putea fi cazul și cu noi, căci putem încerca tot felul de lucruri pe care această lume ne spune că ar trebui să le facem pentru a ne calma și a ne întoarce spre interior pentru a avea pace prin tot felul de metode și practici.

Dar trebuie să ne dăm seama că noi, ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos trăind în noi și El este în duhul nostru pentru a se răspândi în fiecare parte a sufletului nostru.

Cum se răspândește El în sufletul nostru? Nu ne obligă să facem una sau alta și nici nu ne constrânge să facem voia Lui. El se răspândește în mintea, emoția și voința noastră pentru a-Și face locuința în toată inima noastră, fiind Păstorul sufletului nostru.

Cât de plăcut și minunat este acest lucru! El vine la noi în dragostea Lui, ne păstorește conform lui Dumnezeu și are grijă de sufletul nostru neliniștit și tulburat. Numai Domnul are o grijă autentică de bunăstarea sufletului nostru, căci El își exercită supravegherea asupra stării ființei noastre interioare.

Amintiți-vă, El ne-a creat după chipul și asemănarea Sa, așa că El știe prin ce trecem, ce gândim, ce ne dorim, ce ne lipsește și care este nevoia noastră. Așadar, El vine ca Păstor al sufletelor noastre pentru a ne păstori, îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru.

El cunoaște problemele, nevoile și rănile noastre; El nu ne critică și nu ne condamnă, ci, ca Bun Păstor, El are grijă de ființa noastră interioară și ne face să ne simțim confortabil, astfel încât să ne putem deschide către El pentru ca El să-Și facă locuința în inima noastră. Ce Păstor minunat avem!

Ca Păstor al sufletelor noastre, Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru: trebuie să venim la El!

Domnul este păstorul nostru; nu vom duce lipsă de nimic (Psalmul 23:1). Domnul, ca Păstor al sufletelor noastre, are grijă de noi. Cum are El grijă de noi și în ce parte a ființei noastre avem nevoie de grija Lui?

Grija Lui nu este în primul rând pentru duhul nostru (ființa noastră cea mai lăuntrică) sau pentru trupul nostru (omul nostru din exterior), ci pentru sufletul nostru.

Vedem acest lucru în Matei 11:28-30, unde Domnul Isus ne cheamă pe toți să venim la El și El ne va da odihnă sufletului nostru. El îi cheamă pe toți cei ce trudesc și sunt împovărați să vină la El și El le va da odihnă.

Ce este această trudă? Ne trudim în multe feluri și în multe privințe. Pe de o parte, ca și credincioși în Cristos, putem trudi străduindu-ne să păzim poruncile legii și regulamentele religioase. Ca ființe umane, trudim luptând pentru a avea succes la locul de muncă, acasă și în societate.

Facem multe lucruri și suntem implicați în multe activități și trudim în multe feluri. Sufletul nostru este atât de obosit și împovărat din cauza numeroaselor osteneli pe care le avem. O, Doamne!

Domnul Isus S-a ostenit foarte mult și a lucrat pentru a face voia Tatălui și a vorbi cuvântul Tatălui, dar nu a trudit și nici nu a fost împovărat sau stresat. Dimpotrivă, El a recunoscut calea Tatălui și a declarat economia divină, chiar și atunci când alții L-au respins pe El și slujba Sa.

Acum El ne cheamă pe noi, toți cei care trudesc și sunt împovărați să venim la El și El ne va da odihnă sufletului nostru. Avem nevoie de odihnă în sufletul nostru. Trebuie să fim eliberați de orice osteneală și povară sub lege sau religie sau sub orice muncă sau responsabilitate.

Și mai mult, avem nevoie de pace perfectă și satisfacție deplină. Astăzi în lume nu avem odihnă sau pace, iar cei care vor să găsească odihnă și pace pentru sufletul lor investesc mult timp și bani în tot felul de lucruri, activități, practici, excursii etc. pentru a găsi odihnă.

Dar odihna nu poate fi găsită în nimic exterior. Doar Domnul Isus dă odihnă sufletului nostru.

S-ar putea să fim undeva frumos pentru a ne petrece vacanța, crezând că vom găsi odihnă pentru sufletul nostru, dar suntem atât de stresați în sufletul nostru încercând să vizităm cutare loc, să facem cutare lucru, să vedem cutare loc, etc.

Vrem să ne relaxăm și să ne odihnim, dar nu există odihnă interioară. Trebuie să venim la Domnul ca Păstor al sufletului nostru, iar El ne va da odihnă sufletului nostru.

S-ar putea să fim împovărați cu multe lucruri pentru mișcarea Domnului și pentru slujba legată de viața de biserică și s-ar putea să trudim foarte mult; trebuie să venim la Domnul pentru a găsi odihnă pentru sufletul nostru.

S-ar putea să încercăm tot posibilul să fim un frate bun sau o soră bună, iar aceasta este o mare povară pentru noi. Trebuie să venim la Domnul pentru a găsi odihnă pentru sufletul nostru.

Poate că avem multe presiuni legate de munca noastră, unde se așteaptă de la noi să performăm și să producem ceva, să facem o diferență, și trăim sub această greutate zi de zi, fără odihnă.

Nu îndrăznim să ne odihnim nici măcar un minut, pentru că s-ar putea să rămânem în urmă și s-ar putea să fie nevoie să lucrăm timp suplimentar pentru a ne asigura că ne îndeplinim responsabilitatea.

Domnul ne spune cu mare har să venim la El și El va da odihnă sufletului nostru. Ce cuvânt plin de har auzim de la Domnul: Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!

El ne cere în continuare să luăm jugul Lui asupra noastră și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. Ce minunat! Avem deja propriul nostru jug și suntem greu împovărați și plini de trudire, dar Domnul ne cere să luăm jugul Lui asupra noastră!

Jugul nostru este greu, aspru și amar, dar când luăm jugul Domnului asupra noastră, descoperim că este ușor și plăcut. Jugul Domnului este voia Tatălui (Ioan 4:34; 5:30; 6:38), căci El S-a supus pe deplin voinței Tatălui (Matei 26:39, 42).

Trebuie să învățăm de la El. Jugul nostru, voința noastră, dorințele noastre, gândurile noastre și tot ce ne înconjoară este un jug greu, aspru și amar, și nu avem odihnă în sufletul nostru atunci când ne luăm propriul jug.

Dar Domnul este blând și bun, nu se împotrivește opoziției, ci nu are dragoste de sine și se supune voinței Tatălui. El este smerit cu inima, supunându-se pe deplin voinței Tatălui Său și nevrând să facă nimic pentru Sine și nici nu așteptând să câștige ceva pentru Sine.

O asemenea persoană trăiește în noi, în duhul nostru; trebuie să venim la El și El va da odihnă sufletului nostru. El ne va face mulțumiți în sufletul nostru, căci vom face voia Tatălui și vom fi fericiți, așa cum Domnul este fericit în noi.

Odihna pe care ne-o dă El nu este odihnă exterioară pentru trupul nostru, ci odihnă interioară în sufletul nostru. Fie ca noi să învățăm să luăm jugul Domnului și să venim la El pentru a învăța de la El, căci El este blând și smerit cu inima și vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Jugul Lui este bun și povara Lui este ușoară. Jugul Lui este potrivit pentru noi, bun, blând, ușor și plăcut. El a făcut voia Tatălui și S-a odihnit.

Plângeri 3:27 spune că este bine ca un tânăr să poarte un jug în tinerețea lui. Acest jug este voia Tatălui, pe care o putem purta venind la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre.

Domnul a trăit o astfel de viață, constrâns de și având grijă de voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38); El a fost pe deplin satisfăcut cu voia Tatălui și a avut odihnă în inima Sa.

Doamne Isuse, venim la Tine ca Păstor al sufletelor noastre pentru a găsi odihnă pentru sufletul nostru! Venim la Tine așa cum suntem, cu toate ostenelile și poverile noastre. O, Doamne, avem nevoie de odihnă în sufletul nostru! Tu vezi cât de mult ne străduim și ne luptăm să le facem pe plac altora, să ne facem treaba și să fim o persoană mai bună. Pur și simplu venim la Tine! Mărturisim că avem nevoie de odihnă în sufletul nostru. Ne oprim din străduință și luptă și aducem la Tine toate ostenelile și poverile noastre. Avem nevoie să fim eliberați de povara legii sau religiei sau a oricărei lucrări sau responsabilități. O Doamne, avem nevoie și de pace desăvârșită și satisfacție deplină în sufletul nostru! O, Doamne Isuse, dă-ne odihnă în sufletul nostru! Luăm jugul Tău și învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima, ca să găsim odihnă pentru sufletele noastre. O, Doamne Isuse, nu vrem să purtăm propriul nostru jug, care este greu, aspru, ascuțit și amar. Venim la Tine cu toate problemele, străduințele și ostenelile noastre și Te luăm ca odihnă a noastră. Aleluia, Păstorul sufletelor noastre dă odihnă sufletului nostru!

Domnul ne păstorește sufletul conducându-ne și călăuzindu-ne mintea, emoțiile și voința

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să venim la Domnul din nou și din nou, căci El este Păstorul sufletelor noastre și El dă odihnă sufletului nostru. El este în duhul nostru și trebuie să-L contactăm și să Îl savurăm pe tot parcursul zilei.

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul nu numai în vremurile bune, ci și mai mult, în vremurile care nu sunt atât de bune, când suferim, când suntem nedumeriți și când nu avem odihnă în sufletul nostru.

Din experiența noastră, putem mărturisi că de multe ori nu știm cum și unde să ne îndreptăm gândurile. Gândurile noastre merg în direcții în care nu vrem să mergem și sunt concentrate asupra lucrurilor la care nu vrem să ne gândim.

Cine ne poate ajuta să ne îndreptăm gândurile? Trebuie să venim la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre, iar El va da odihnă sufletului nostru; El ne va îndruma gândurile (Proverbe 16:3; Deut. 30:19; Romani 12:2; 2 Cor. 10:5; Psalmul 46:10).

Gândurile noastre rătăcesc și nu putem face prea multe pentru a le aduce în locul potrivit, dar putem învăța să ne fixăm mintea spre duhul nostru (Romani 8:6). Când ne exersăm duhul pentru a chema Numele Domnului până când Îl atingem și citim în rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, gândurile noastre vor fi îndreptate spre Domnul și ne vom îndrepta mintea spre lucrurile de sus (Coloseni 3:2).

Atunci când facem pur și simplu o mișcare spre Domnul pentru a-L contacta și a-L savura, El ne va călăuzi gândurile.

Emoțiile noastre sunt atât de sălbatice și atât de complicate; de multe ori nici măcar nu știm cum vom reacționa față de ceilalți pur și simplu pentru că emoțiile noastre sunt afectate, fie că sunt pozitive, fie negative. Ne supărăm ușor și nu ne putem controla emoțiile.

Uneori, cineva spune ceva și „apasă pe buton” și ne supărăm atât de ușor. O, Doamne Isuse!

Acest lucru se poate întâmpla des în viața de familie și în viața de biserică, pentru că avem o conviețuire și o coordonare strânsă împreună. Trebuie să venim la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre, căci El ne va păstori în emoțiile noastre.

Păstorirea Lui ne mângâie emoțiile, ne calmează temerile și ne temperează sentimentele și El ne dă odihnă sufletului nostru.

Cum rămâne cu voința noastră? De multe ori avem dorințe și facem alegeri ca un impuls și chiar și atunci când luăm în considerare ceva și luăm o decizie cu privire la acesta, decizia noastră este atât de greșită. Cine ne poate călăuzi în voința noastră și ne poate ajuta să luăm decizia corectă?

Slavă Domnului pentru Păstorul sufletelor noastre. El ne poate călăuzi. El ne poate păstori sufletul. El ne poate da odihnă în sufletul nostru.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către El și să venim la El așa cum suntem. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către El cu privire la toate lucrurile, atât mici, cât și mari.

Când suntem pe cale să mergem la cumpărături, putem pur și simplu să ne deschidem către El în legătură cu acestea, cerându-I să ne conducă și să ne îndrume. El ne conduce la destinația noastră și ne călăuzește către locul potrivit; trebuie doar să venim la El. Noi doar venim la El!

Asta le spunea Domnul celor din jurul Său când era pe pământ – doar veniți la Mine și vă voi da odihnă, vă voi da viață și vă voi da să beți din apa vieții. Trebuie doar să ne rezervăm timp pentru a veni la Domnul și El ne va da odihnă sufletului nostru.

El ne va călăuzi și ne va îndruma în mintea, emoțiile și voința noastră.

Nu avem nevoie de nicio practică sau rutină exterioară pentru a ne calma și a găsi pace în noi; trebuie doar să venim la Domnul ca Păstor al sufletelor noastre, iar El ne va călăuzi și ne va îndruma spre apele odihnei, pe cărările dreptății și spre ospăț.

Slavă Domnului Isus, dragul nostru Păstor!

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine ca Păstor al sufletelor noastre. Tu ne înțelegi pe deplin. Ne deschidem Ție. Vrem să-Ți spunem totul. O, Doamne, Tu vezi cum rătăcesc gândurile noastre și știi că nu ne putem îndruma gândurile. Ne exersăm duhul pentru a chema Numele Tău și a citi în rugăciune cuvântul Tău. Alegem să ne îndreptăm mintea către duhul nostru. Călăuzește-ne și îndrumă-ne gândurile în calea Ta. O, Doamne, Tu ne cunoști emoțiile – sunt atât de fluctuante și atât de ușor de supărat! Nu ne putem descurca cu emoțiile noastre, Doamne; venim doar la Tine ca Păstor al sufletelor noastre! Condu-ne și călăuzește-ne în emoțiile noastre. Potolește-ne și mângâie-ne în emoțiile noastre. Ne deschidem Ție, Doamne dragă, în ceea ce privește voința și deciziile noastre. Condu-ne și călăuzește-ne în voința noastră. Fă-ne să venim la Tine ca Păstor al sufletelor noastre pentru a fi mângâiați, călăuziți, conduși și îndrumați. Cât de mult Te iubim, Doamne dragă, ca Păstor al sufletelor noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As the Shepherd of our Souls, the Lord Jesus gives Rest to our Soul: come to Him, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru este astăzi Păstorul sufletelor noastre

16/07/2025 by Credincios in Cristos 6 Comments

Pe măsură ce devenim reproducerea lui Cristos, Îl putem experimenta și savura pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre; El este Păstorul sufletelor noastre, supraveghind starea noastră interioară, îngrijindu-se de situația ființei noastre, mângâindu-ne și restaurându-ne sufletul.

Ce Păstor minunat avem! Apostolul Petru vorbește despre Cristos, Păstorul sufletelor noastre (1 Petru 2:25). Când a murit pe cruce pentru noi, El a fost Mântuitorul nostru; în învierea Sa, El vine la noi ca Păstor al sufletelor noastre.

Unii spun că duhul și sufletul pot fi folosite interschimbabil, dar această porțiune a cuvântului ne arată clar că Cristos a venit să păstorească sufletul nostru, care este diferit de duhul nostru.

Petru însuși a experimentat păstorirea Domnului și, în multe dintre experiențele sale, ne putem identifica cu el, căci el este exact ca noi. De multe ori a spus ceva greșit, imediat după ce a rostit cel mai înalt adevăr din univers, și a fost mustrat și dojenit de Domnul de atâtea ori.

El a văzut o revelație a lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu, căci i s-a acordat o viziune a lui Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Dar câteva versete mai târziu, după ce a fost lăudat și apreciat de Domnul, Isus i-a spus: „Înapoia Mea, Satano!”

Cum s-a simțit Petru în acel moment? Trebuie să fi fost un cuvânt greu pentru el de spus în fața ucenicilor. Apoi, chiar înainte ca Domnul Isus să fie capturat și dat la moarte, Petru face acea declarație îndrăzneață că, chiar dacă toți ceilalți Îl reneagă pe Domnul, el nu o va face niciodată.

Dar doar câteva ore mai târziu, s-a lepădat de Domnul de trei ori. Și pumnalul a venit în inimă când a cântat cocoșul, iar Domnul s-a întors și s-a uitat la Petru. Petru a văzut acea privire. A ieșit afară și a plâns amarnic. Ultima sa faptă pentru Domnul a fost să se lepede de El de trei ori înainte de moartea Sa. O, Doamne!

Dar apoi, în Ioan 21, după cum știm, Domnul a venit să-i păstorească sufletul. Petru L-a experimentat pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Domnul Isus a venit să-i păstorească sufletul lui Petru. El a reaprins dragostea lui Petru pentru Domnul și i-a încredințat misiunea de a păstori oile Domnului și de a hrăni mieii Săi, așa cum Domnul l-a păstorit și l-a hrănit.

Noi, cei care credem în Cristos, avem un Păstor; îl avem pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Nu este un lucru mic. Gândurile noastre sunt de multe ori sălbatice, călătoresc peste tot și sunt de neoprit. Emoțiile noastre sunt peste tot și, în funcție de cum ne simțim sau de cum este mediul, suntem în sus sau în jos.

Iar voința noastră este atât de încăpățânată încât nimeni nu-i poate face față. Cât de mult Îi mulțumim Domnului că avem un Păstor – Isus Cristos ca Păstor al sufletelor noastre!

Ca Păstor al sufletelor noastre, Cristosul pneumatic supraveghează starea noastră interioară și are grijă de situația ființei noastre interioare

Ființa noastră interioară este atât de complicată, dar avem un Păstor care are grijă de sufletul nostru. Avem nevoie de un păstor care să aibă grijă de noi în ceea ce privește gândurile noastre. Avem nevoie de un Păstor pentru mintea noastră, cineva care să ne poată călăuzi cu gândurile și conceptele noastre.

Dacă cineva ne spune un anumit lucru cu un anumit ton, o zi grozavă se transformă într-o zi proastă, pentru că mergem de la a fi sus la a fi jos pur și simplu. Un singur cuvânt ne poate ruina întreaga săptămână.

Cât de mult Îi mulțumim Domnului pentru că este Păstorul sufletelor noastre, Cel care este Duhul care supraveghează starea noastră interioară, îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare! Și cei necredincioși trec prin multe lucruri, iar sufletul lor are o nevoie profundă de păstorire, dar nu au un Păstor pentru sufletele lor.

Slavă Domnului pentru că a venit la noi ca Păstor al sufletelor noastre pentru a ne conduce și a ne îndruma. El ne conduce la locul potrivit și ne îndrumă spre locul corect pentru ca noi să Îl savurăm și să-L experimentăm.

Un exemplu de păstorire a Domnului este atunci când El a mers împreună cu doi dintre ucenicii Săi la Emaus (Luca 24:13-35). Ei erau tulburați și triști de moartea Domnului și erau nedumeriți să audă că unele dintre femei spuneau că Domnul a înviat, așa că Domnul li s-a alăturat în drum și a început să vorbească cu ei.

Au mers împreună șapte mile, iar Domnul a conversat cu ei; în cele din urmă, El le-a explicat Scripturile de la Moise până la profeți pentru a le arăta lucrurile referitoare la El. Inima lor ardea în ei, dar nu L-au recunoscut.

Apoi, El s-a purtat ca și cum ar fi trebuit să meargă mai departe, dar ei L-au convins să rămână cu ei, iar la masa de cină, când a binecuvântat pâinea, a frânt-o și le-a dat-o, și-au dat seama că era Domnul. Reacția Lui a fost să dispară dintre ei și s-au ridicat imediat și s-au întors la Ierusalim pentru a mărturisi că L-au văzut pe Domnul.

De atâtea ori Domnul umblă cu noi, mergând în jos acolo unde vrem să mergem, departe de viața de biserică sau de Domnul, și El se poartă ca și cum nu știe prin ce trecem sau cu ce ne luptăm. Totuși, El, ca Păstor al sufletelor noastre, are grijă de noi, ne deschide înțelegerea și infuzează ceva din Sine în noi.

Când ne vorbește, când ne păstorește îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare, inima noastră este restaurată, suntem umpluți de speranță și ne întoarcem la Domnul și la viața de biserică.

Cu toții putem mărturisi că Domnul nu ne părăsește: El pur și simplu merge împreună cu noi ca Păstor al sufletelor noastre și, chiar dacă ne putem rătăci în mintea noastră, El este acolo cu noi pentru a ne păstori sufletul. Păstorirea organică a lui Cristos are grijă în primul rând de sufletul nostru (Psalmul 23:3).

Dacă El ar veni la noi ca Dumnezeu pentru a avea grijă de noi și a ne păstori, am reacționa la fel ca apostolul Ioan din Apocalipsa 1, căzând cu fața la pământ ca morți, căci ne-ar fi frică de el.

Dar Domnul a trecut printr-un proces, a trăit o viață sub guvernarea lui Dumnezeu și acum El este Păstorul sufletelor noastre. El a devenit omul-Dumnezeu și apoi a devenit Duhul dătător de viață care a venit în duhul nostru și ne-a păstorit din interior. El păstorește sufletul nostru din interiorul nostru, îngrijindu-se de starea interioară a ființei noastre.

Cristos ne păstorește îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-și supravegherea asupra stării ființei noastre interioare (vezi Evrei 13:17). El știe unde ne aflăm, știe care este nevoia noastră și are grijă de noi ca Păstor al sufletelor noastre. Acest fel de păstorire este o mângâiere interioară, intrinsecă, organică. Este atât de mângâietor să-L avem ca Păstor al nostru!

În Ioan 14, Domnul a spus că Îi va cere Tatălui să ne trimită un alt Mângâietor, iar Duhul a venit; acum Domnul ca Duh, este Păstorul nostru. Cât de mult Îl iubim pe Domnul Isus ca Păstor al sufletelor noastre!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în înviere ca să fii Mângâietorul, Păstorul sufletelor noastre! Îți mulțumim, Doamne dragă, că nu ne-ai lăsat orfani, ci ai venit la noi ca să ne fii Păstorul. Avem nevoie de Tine ca Păstorul sufletelor noastre! O, Doamne, numai Tu cunoști situația din mintea, emoția și voința noastră. Îți mulțumim că ai venit în duhul nostru prin regenerare. Ne deschidem Ție. Păstorește-ne din interior. Îți deschidem fiecare parte a ființei noastre. Ne deschidem păstoririi Tale organice, căci Tu știi cum să ai grijă de sufletul nostru. Ne încredem în Tine ca Cristosul pneumatic care supraveghează starea noastră interioară și are grijă de situația ființei noastre interioare! Amin, Doamne Isuse, îți mulțumim că ne păstorești având grijă de bunăstarea sufletului nostru. Tu ne cunoști din interior și vezi care-i situația cu sufletul nostru. Ne deschidem păstoririi Tale interioare, căci Tu exerciți supravegherea stării ființei noastre interioare. Amin, Doamne, Te iubim ca Păstor al sufletelor noastre!

Cât de mult avem nevoie de Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru ca să ne păstorească în sufletul nostru!

Deoarece sufletul nostru este foarte complicat, avem nevoie de Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Avem nevoie de Cristos, care este Duhul dătător de viață, pentru a ne păstori în sufletul nostru, pentru a avea grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, împreună cu toate problemele, nevoile și rănile noastre (Ioan 14:16-17; 1 Corinteni 15:45b; 6:17).

El vrea să Se răspândească în sufletul nostru, să ne ocupe sufletul și să ne satureze sufletul cu Sine Însuși, așa că a devenit Păstorul sufletelor noastre. El vrea să-Și facă domiciliul în sufletul nostru, dar există atât de multe probleme acolo și există multe nevoi și răni în sufletul nostru.

Avem o mulțime de probleme, nevoi și răni în sufletul nostru; avem nevoie de Domnul ca Păstor al nostru. El vine să aibă grijă de problemele și nevoile noastre. El vine să toarne untdelemn și vin pe rănile noastre. El cunoaște situația noastră, ne înțelege pe deplin și El este iubitul Păstor al sufletelor noastre.

Ca Păstor pneumatic, Cristos are grijă de noi din interiorul duhului nostru. Păstorirea Sa începe din duhul nostru și se răspândește în fiecare parte a sufletului nostru. El este în duhul nostru, iar din duhul nostru, Cristos ajunge la toate părțile sufletului nostru pentru a avea grijă de noi într-un mod tandru, organic și atotinclusiv.

Nu vă topește acest lucru inima? El are grijă de ființa noastră interioară. Însuși Dumnezeul Triunic, care vrea să-Și facă domiciliul în noi și să ia în stăpânire fiecare parte a ființei noastre, a venit să fie Păstorul sufletelor pentru a ne îngriji și a ne păstori părțile interioare.

Psalmul 23 ne vorbește despre minunata slujire a Domnului ca Păstor. El ne călăuzește pe căile dreptății, pentru numele Său. El ne restaurează sufletul. El ne înviorează, ne înnoiește, ne transformă și ne restaurează sufletul.

Cum face El asta? În calitate de credincioși în Cristos, învățăm să avem un timp cu Domnul dimineața, un timp de înviorare de dimineață. Ne luptăm foarte mult cu asta, pentru că fiecare dintre noi are propriul set de situații și probleme și există multe întreruperi.

Este o luptă de-o viață ca noi să avem timp cu Domnul. Poate că suntem singuri și poate că studiem, dar suntem atât de ocupați cu studiile noastre, încât ne luptăm cu timpul nostru cu Domnul. Putem lucra și avem un loc de muncă solicitant care începe foarte devreme, așa că ne luptăm și mai mult pentru timpul nostru cu Domnul.

Putem să ne căsătorim și să avem unul sau mai mulți copii, ne luptăm și mai mult. Dar prețuim timpul nostru cu Domnul. Prețuim timpul petrecut cu Păstorul sufletelor noastre. Pe măsură ce venim la Domnul dimineața pentru a-L atinge într-un mod personal, El ne vorbește în cuvântul Său. Vorbirea Lui și strălucirea Lui ne restaurează sufletul.

Avem multe probleme, multe nevoi și multe răni, dar ne putem deschide către El și El ne restaurează; El ne restaurează sufletele. Fie ca noi să luăm inițiativa în fiecare zi de a veni la Domnul și pur și simplu să petrecem timp cu El. Fie ca noi să venim la El cu toate ostenelile și poverile noastre și să primim odihnă de la El.

În ciuda tuturor frustrărilor, a tuturor lucrurilor cu copiii noștri, temele, vasele, micul dejun, serviciul, traficul, colegii noștri de muncă etc. – vrem doar să petrecem timp cu dragul nostru Păstor! El este păstorul sufletelor noastre și, atunci când Îl contactăm în cuvântul Său, El ne restaurează sufletul.

Pe măsură ce trecem prin lucruri în viața noastră de zi cu zi și ne deschidem pur și simplu către El, nu există nicio condamnare sau critică din partea Lui; El pur și simplu ne înțelege, are grijă de noi și ne restaurează.

Trebuie să luptăm pentru ca ființa noastră să fie restaurată în interior, pentru ca Cristos să fie format în noi și pentru ca El să-Și facă domiciliul în inima noastră. Cristos ne restaurează, ne înviorează și ne transformă sufletul (Romani 12:2; Efeseni 4:23), călăuzindu-ne să umblăm după duh pe cărările dreptății, pentru ca să putem împlini cerințele dreptății Sale (Romani 8:4).

Pentru a fi drepți, adică pentru a fi în regulă cu Dumnezeu, cu oamenii, cu situațiile, persoanele și lucrurile, trebuie să fim înviorați și transformați în sufletul nostru, pentru a putea fi corecți și echilibrați în mintea, emoțiile și voința noastră.

Suntem ca niște oi rătăcite. Atât de multe lucruri ne influențează, atât de multe situații ne afectează și atât de mulți oameni ne pot face să fim rătăciți și doborâți.

Dar slavă Domnului, ne-am întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre! El are grijă de noi, cunoaște situația și starea reală a sufletului nostru și știe că avem multe probleme în noi.

De multe ori, când venim la întâlnirile bisericii, simțim cum Domnul ne mângâie sufletul și ne restaurează. El ne restaurează sufletul. Poate că nu suntem dispuși să ne întoarcem către El sau să-L contactăm, dar El vine și ne păstorește, iar noi pur și simplu ne întoarcem către El și Îl savurăm și mai mult.

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm ca Păstor al sufletelor noastre astăzi. Ne întoarcem la Tine, Doamne dragă, ca Păstor și Supraveghetor al sufletului nostru. Ne deschidem Ție. Tu vezi situația noastră și Tu cunoști starea sufletului nostru. Restaurează-ne sufletul. Nu vrem să fim ca niște oi care rătăcesc; ne întoarcem la Tine din nou! O, Doamne, Tu vezi cât de complicat este sufletul nostru! Avem nevoie de Tine ca Duh dătător de viață în duhul nostru, ca să ne păstorești în sufletul nostru! Ne deschidem păstoririi Tale, căci Tu ai grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, împreună cu toate problemele, nevoile și rănile noastre. O, Doamne, Te iubim! Ne deschidem păstoririi Tale din interiorul nostru. Ne întoarcem către duhul nostru și ne deschidem Ție. Fie ca păstorirea Ta să ajungă în fiecare parte a sufletului nostru, astfel încât Tu să ne poți restaura sufletul. Da, Doamne, înviorează, transformă și înnoiește sufletul nostru, astfel încât să putem fi restaurați în sufletul nostru astăzi! Ne deschidem grijii Tale interioare, tandre, organice și atotinclusive, ca Păstor al sufletelor noastre!