viața de biserică

Bisericile produse prin propagarea lui Cristos sunt împărăția lui Dumnezeu pe pământ

24/04/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Subiectul principal al predicării apostolilor în cartea Faptele Apostolilor este împărăția lui Dumnezeu; bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună, pentru că bisericile sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin!

Al treilea lucru principal pe care-l vedem în cartea Faptele Apostolilor este împărăția lui Dumnezeu. Când Domnul Isus a venit să predice Evanghelia, El a predicat Evanghelia împărăției lui Dumnezeu. El a venit să aducă o altă împărăție, nu împărăția pământească sau împărăția mesianică, ci împărăția lui Dumnezeu.

În Evanghelii, vedem din nou și din nou cum Domnul a zis: Pocăiți-vă, căci împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat. Ucenicii lui au crezut că El vorbea despre împărăția restaurată a lui Israel, unde Domnul Isus va fi Împărat; însă El a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, domeniul speciei lui Dumnezeu, domeniul vieții divine.

Din nefericire, deoarece ucenicii se aflau în domeniul natural și nu aveau Duhul care îi călăuzește în toată realitatea a ceea ce este Cristos, ei nu puteau înțelege în acel moment. Deci Domnul a trebuit să mai rămână câteva zile după învierea Sa pentru a-i învăța lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu (Fapte 1:3).

După ce El a devenit Duhul dătător de viață și a venit în înviere pentru a Se sufla pe Sine în credincioșii Săi, Duhul a intrat în credincioși și ei au început să înțeleagă despre ce vorbea Domnul.

Într-un fel, multor creștini le-ar fi plăcut să trăiască în timpul Domnului Isus, să fie cu El și să-L vadă, să fie martori la miracolele pe care le-a făcut și să asculte cuvintele Sale. Dar într-un alt sens, toți cei care au fost cu Domnul când era pe pământ, înainte de învierea Sa, nu puteau decât să-L vadă și să-L audă, dar nu L-au putut primi.

În vremea aceea, împărăția lui Dumnezeu se apropiase, căci Însuși Domnul Isus este împărăția lui Dumnezeu, dar împărăția nu a venit în ei. Domnul Isus a spus multe lucruri când a fost pe pământ și a dat hotărârile împărăției în Mat. 5-7, El a vorbit despre tainele împărăției și ne-a vorbit despre realitatea, înfățișarea și manifestarea împărăției.

Dar toate aceste lucruri legate de împărăția lui Dumnezeu sunt făcute reale pentru noi, credincioșii în Cristos, prin Cristos Însuși ca Duhul care vine în duhul nostru pentru a ne călăuzi în realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu. Amin!

Iată de ce Domnul Isus, după ce a înviat din morți, nu s-a înălțat public la cer imediat; El a întârziat, a rămas cu ucenicii câteva zile și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu. El le-a deschis înțelegerea și i-a călăuzit în tainele împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu e Domnul Isus Cristos ca viața divină care crește și se răspândește în credincioșii Săi

Subiectul principal al predicării apostolilor în cartea Faptele Apostolilor a fost împărăția lui Dumnezeu (Fapte 1:3; 8:12; 14:22; 19:8; 20:25; 28:23, 31).

Faptul că Cristos cel înviat, prin arătarea Sa apostolilor într-o perioadă de patruzeci de zile, le-a vorbit „lucrurile privitoare la împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 1:3), indică faptul că împărăția va fi subiectul principal al predicării apostolilor în urma botezului lor după Ziua Cincizecimii.

Timp de patruzeci de zile, înainte de înălțarea Sa, Cristos a rămas cu ucenicii, apărând și dispărând printre ei, și le-a vorbit despre lucrurile împărăției lui Dumnezeu. Centrul slujbei apostolilor era împărăția lui Dumnezeu. Lucrarea lor, însărcinarea lor, era să spună lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu.

Chiar dacă ucenicii au auzit de la Domnul Isus cu privire la împărăția lui Dumnezeu înainte de moartea și învierea Sa, ei nu au fost capabili să înțeleagă ceea ce Domnul, în calitate de Învățător al lor, îi învăța, pentru că El nu era în ei ca Duh care să-i călăuzească în această realitate.

Deci Domnul a repetat învățătura Sa în cele patruzeci de zile dintre învierea Sa și înălțarea Sa; de data aceasta, ei au avut înțelegerea spirituală pentru a vedea și înțelege împărăția lui Dumnezeu.

Pentru ca noi să înțelegem împărăția lui Dumnezeu și să cunoaștem această Împărăție avem nevoie de percepție spirituală, înțelegere spirituală.

În Ioan 20:22, Domnul Isus Sa suflat pe Sine în ucenicii Săi ca Duh care dă viață și, ca rezultat, acum ei pot înțelege și cunoaște împărăția lui Dumnezeu. Înainte de a fi mântuiți, nu putem vedea sau cunoaște împărăția lui Dumnezeu; însă când Îl primim pe Cristos ca viață, când ne pocăim și credem în Domnul Isus, obținem o înțelegere spirituală a ceea ce este împărăția lui Dumnezeu.

Duhul dătător de viață din noi ne face capabili să înțelegem vorbirea Domnului cu privire la împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu este o împărăție materială vizibilă cu ochii umani; mai degrabă, este o împărăție a vieții divine.

Nu este ceva exterior, ci ceva interior, Cristos ca viață în credincioșii Săi, crescând în ei, răspândindu-se în ei și crescând în ei, pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa.

Dacă citim Noul Testament, vom vedea că împărăția lui Dumnezeu nu este un domeniu material vizibil. Dimpotrivă, împărăția lui Dumnezeu este o persoană, Domnul Isus Cristos Însuși (Luca 17:20-21).

Ceea ce au predicat ucenicii și despre ce vorbim astăzi nu este o împărăție exterioară cu un împărat puternic; predicăm o persoană, pe Isus Cristos Însuși, care este sămânța vieții care se semănează pe Sine în credincioșii Săi pentru a crește și a se dezvolta în ei într-un domeniu în care Dumnezeu poate domni și guverna.

Împărăția lui Dumnezeu este propagarea lui Cristos ca viață în credincioșii Săi pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa. Mai mult, împărăția lui Dumnezeu este stăpânirea lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, cu toată binecuvântarea și savurarea ei.

Scopul Evangheliei lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos este acela de a aduce împărăția lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în împărăția lui Dumnezeu?

Pentru a intra în această împărăție, oamenii trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să creadă în Evanghelie (Marcu 1:15) pentru ca păcatele să le fie iertate și să poată fi regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină, care se potrivește cu natura divină a acestei împărății (Ioan 3:3, 5). Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, avem parte din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Sa în Duhul Sfânt (Romani 14:17).

Împărăția lui Dumnezeu va deveni împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu pentru ca credincioșii care vor birui să o moștenească și să o savureze în epoca împărăției care va veni (vezi 1 Cor. 6:9-1; Gal. 5:21; Efes. 5:5) pentru ca ei să domnească cu Cristos timp de o mie de ani (Apoc. 20:4, 5).

Vrem să fim credincioșii biruitori, care împărtășesc împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în împărăția viitoare. Amin!

Apoi, ca împărăție eternă, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare eternă a vieții veșnice a lui Dumnezeu pentru toți cei răscumpărați ai lui Dumnezeu pentru a savura în cerul nou și pământul nou pentru eternitate (Apoc. 21:1-4; 22:1-5, 14, 17).

Realitatea bisericii adusă de viața de înviere a lui Cristos prin Evanghelie (1 Cor. 4:15) este împărăția lui Dumnezeu. Intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare (Ioan 3:5) și această împărăție se dezvoltă în noi prin creșterea noastră în viața divină (2 Pet. 1:3-11). Amin!

Fie ca noi să fim cei care creștem zilnic în Domnul, zi de zi, permițându-I Domnului să crească în noi și să Se dezvolte în noi.

Fie ca noi să realizăm că împărăția lui Dumnezeu este Isus Cristos, Mântuitorul Însuși, ca sămânță a vieții semănată în noi, credincioșii în Cristos ca popor ales al lui Dumnezeu (Marcu 4:3, 26) să crească în noi și să se dezvolte în noi într-un domeniu peste care Dumnezeu poate domni ca împărăție în viața Sa divină.

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit în noi ca împărăția lui Dumnezeu pentru a crește în noi, a Te dezvolta în noi și a crește în noi până când Tu vei câștiga un domeniu în noi peste care Tu poți domni și guverna. Amin, Doamne, ne deschidem Ție! Crești mai mult în noi astăzi. Răspândește-Te mai mult în ființa noastră interioară. Așează-Ți tronul în inima noastră. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am intrat în împărăția lui Dumnezeu pocăindu-ne și crezând în Domnul Isus! Amin, Doamne, vrem să ne împărtășim din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Sa în Duhul Sfânt! Fie ca noi să fim astăzi în realitatea împărăției lui Dumnezeu, ca să putem intra în manifestarea ei în epoca viitoare! Amin, Doamne, aspirăm să fim credincioșii biruitori care vor moșteni și vor savura împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în epoca viitoare! Doamne, crești în noi astăzi. Dezvoltă-Te în noi. Crești în ființa noastră. Răspândește-te în toate părțile sufletului nostru și fă-ți domiciliul în inima noastră pentru ca împărăția Ta să vină în noi!

Bisericile produse prin propagarea lui Cristos sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu, unii credincioși și necredincioși cred că acesta este ceva ce va veni în viitor; unii chiar cred că împărăția a fost „suspendată” și că în epoca viitor împărăția va veni din nou. Cu toate acestea, conform revelației divine din Biblie, împărăția lui Dumnezeu de astăzi este biserica.

Bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună; bisericile produse prin propagarea lui Cristos înviat sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ (Fapte 14:22; 20:25).

Într-un aspect, biserica de astăzi este casa noastră și este, de asemenea, casa lui Dumnezeu; aici suntem în odihnă, Îl savurăm pe Dumnezeu și Dumnezeu ne savurează pe noi. Cât de minunat este să fii în biserică ca împărăția dragostei Fiului lui Dumnezeu!

Cu toate acestea, trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să avansăm în creșterea noastră în viață pentru a ne da seama că biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Da, viața de biserică este casa lui Dumnezeu și casa noastră, dar în același timp, în casa lui Dumnezeu astăzi suntem conduși de Dumnezeu pentru a fi în împărăția Sa. Trăim viața de biserică sub stăpânirea împărăției lui Dumnezeu.

Bisericile sunt produse prin propagarea Cristosului înviat; bisericile nu sunt diferite de împărăție, pentru că bisericile sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca aceasta să ne pătrundă pentru a deveni parte din realizarea noastră interioară.

Fie ca noi să avem o înțelegere mai profundă și mai largă a ceea ce înseamnă să fii într-o biserică locală. Suntem în bisericile locale – suntem în împărăția lui Dumnezeu!

Cristos cel înviat, care Se propagă pe Sine în înălțarea Sa, prin Duhul și prin ucenici, este realitatea împărăției lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este extinderea Sa (Fapte 1:8; 8:12). Împărăția lui Dumnezeu nu este altceva decât extinderea, creșterea și dezvoltarea lui Cristos în umanitate.

Când Cristos a fost pe pământ, El a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu; când El a devenit Duhul și Sa întors ca Duh, El a început să se propage pe Sine în omenire și El o face ca Duh și prin ucenici. Rezultatul faptului că Cristos se propagă pe Sine însuși ca Duh prin ucenici, reproducerea lui Cristos, sunt bisericile ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Bisericile de astăzi sunt expansiunea lui Cristos; El a venit să se semene pe Sine însuși ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu – așa cum este revelat în Evanghelii (Marcu 4:3, 26). În Evanghelii ceea ce vedem este pe Cristos ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu; în cartea Faptele Apostolilor, vedem propagarea acestei sămințe pentru a produce bisericile ca împărăția lui Dumnezeu (Fapte 8:1, 12; 13:1-4).

Cristosul care S-a semănat pe Sine ca sămânță a împărăției în Evanghelii Se răspândește și se propagă acum ca sămânță a vieții pentru a produce bisericile ca împărăția lui Dumnezeu.

Mulțumim Domnului că noi astăzi, în biserici, suntem în împărăția lui Dumnezeu și în locuința Tatălui; noi declarăm împărăția lui Dumnezeu ca Evanghelie, iar Cristos se extinde în umanitate.

Astăzi suntem încă în cartea Faptele Apostolilor; această carte nu are sfârșit, pentru că ultima parte a acestei cărți vorbește despre cum a vorbit Pavel despre împărăția lui Dumnezeu în locuința lui închiriată din Roma.

Mulțumim Domnului că astăzi în bisericile locale ne aflăm în împărăția lui Dumnezeu și Îl luăm pe Cristos ca viață și, de asemenea, ca Împărat! Noi, în biserici, suntem propagarea lui Cristos și extinderea lui Cristos și extindem împărăția lui Dumnezeu (Apoc. 1:9, 11).

Pe măsură ce vorbim cu vecinii și colegii noștri, sau chiar cu oamenii din magazin atunci când ne facem cumpărăturile, Îl putem administra pe Cristos ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu, astfel încât El să fie sădit în ei și să crească în ei pentru a se dezvolta într-un domeniu peste care El poate domni și guverna.

Cei care primesc Evanghelia și cred în Domnul devin parte din extinderea lui Cristos, creșterea lui Cristos, bisericile ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Slavă Domnului, bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună! Amin, Doamne, să vedem că bisericile produse prin propagarea Cristosului înviat sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca noi să realizăm că biserica nu este doar casa Tatălui unde savurăm prezența Sa și de dulcea Sa vizitare în dragoste, ci și împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Amin, Doamne, Îți permitem cu toții să te extinzi în ființa noastră. Îți dăm terenul pentru a crește în noi până când vei avea un domeniu în noi peste care poți domni și guverna. Fie ca Tu să ai o cale liberă de a domni și de a guverna în sfinții din viața de biserică. Fie ca Dumnezeu să fie Cel care domnește și guvernează în biserică ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Crește în noi, Doamne, și răspândește-te în ființa noastră; stăpânește și domnește în noi pentru biserică, împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine pentru ca împărăția Ta să vină în noi și în jurul nostru prin vorbirea și trăirea noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Churches Produced by the Propagation of Christ are the Kingdom of God on the Earth, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 12 (Trinitatea divină, Duhul lui Isus și împărăția lui Dumnezeu) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casa Tatălui

18/04/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Știind că noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem numeroasele locașuri din biserică în calitate de casa Tatălui, trebuie să vedem semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casa Tatălui astăzi în viața noastră de zi cu zi.

În primul rând, trebuie să vedem ce este casa Tatălui, apoi trebuie să ne dăm seama că suntem în casa Tatălui – noi suntem multele locașuri din această casă ca multe membre ale Trupului lui Cristos.

Acum că suntem în casa Tatălui, cum ar trebui să trăim în biserică ca în casa Tatălui? Care este semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casă a Tatălui? Există zece puncte principale care ne ajută să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Am văzut că gândul central al lui Ioan 14 este că trebuie să credem întru Dumnezeu și, prin urmare, să intrăm în Dumnezeu, și casa Tatălui este ceva ce ține de Dumnezeul Triunic care introduce pe Sine în credincioșii în Cristos pentru a fi pe deplin contopit cu ei.

Dumnezeu nu vrea doar să câștige un grup de oameni care citesc Biblia și sunt de acord cu ea, apoi se adună pentru a-L lăuda pe Dumnezeu și a aștepta revenirea lui Isus.

Dumnezeu vrea să se introducă pe Sine în om și să zidească pe om în Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să fie contopit cu omul și omul să fie contopit cu Dumnezeu, ei doi fiind zidiți ca un organism, Trupul lui Cristos ca locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Pentru ca o astfel de locuință să vină în ființă, Dumnezeu S-a făcut om și a trecut prin moarte ca să ne pregătească un loc, apoi s-a întors la noi în învierea Sa pentru ca noi să fim acolo unde este El. Unde este Cristos? El este în Dumnezeu Tatăl. Prin trecerea Sa în moartea Sa și prin venirea Sa în învierea Sa, Cristos zidește biserica în calitate de casa Tatălui.

Casa Tatălui astăzi este biserica, iar biserica este în Dumnezeu Tatăl. Noi toți, ca mulți credincioși în Cristos, suntem locuințe în casa Tatălui și savurăm vizitarea proaspătă, dulce și instantanee a Tatălui și a Fiului cu Duhul, pentru că Îl iubim pe Domnul și rămânem în Cuvântul Său.

Fiind cei care sunt în casa Tatălui, Îl luăm pe Dumnezeu ca sursă, pentru că El este inițiatorul tuturor lucrurilor. Îl iubim ca fiind Tatăl nostru, ne închinăm și Îi mulțumim pentru că ne-a regenerat și ne-a dat viața și natura Sa și Îl luăm ca sursă în toate lucrurile.

Să vedem semnificația intrinsecă a trăirii în biserica în calitate de casa Tatălui

Ca un cuvânt de încheiere la problema casei Tatălui – a trăi în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos – trebuie să vedem ce fel de trăire ar trebui să avem astăzi.

Trebuie să vedem care este semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casă a Tatălui.

Există cel puțin zece puncte legate de felul de viață pe care ar trebui să-l avem astăzi în viața de biserică, pentru a putea trăi în biserică în calitate de casa Tatălui.

1. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în Dumnezeul Triunic ca viață

În primul rând, a trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă pentru noi să trăim în Dumnezeul Triunic ca viață (Ioan 1:4; 5:26; 6:53; 11:25; 14:6).

Nu este o viață deliberată, o verificare interioară pentru a vedea ce ar face Isus, sau o viață conform unui set de reguli și reglementări. Este o viață în Dumnezeul Triunic ca viață.

Tatăl este sursa vieții, iar Tatăl are viață în Sine. Tatăl nostru Dumnezeu este sursa vieții, iar noi avem viață și trăim datorită Lui. Zi de zi trebuie să ne exersăm duhul pentru a trăi în domeniul vieții.

Unde este viața divină astăzi? Viața divină nu este doar în Dumnezeu; este și în duhul nostru, pentru că suntem contopiți cu Domnul ca un singur duh. Trebuie să trăim în Dumnezeul Triunic ca viață, exersându-ne duhul pentru a trăi în conformitate cu viața divină din duhul nostru.

Trebuie să trăim în Tatăl ca viață, în Domnul Isus Cristos ca viață și în Duhul ca viață. Mediul în care trăim astăzi este viața. Noi nu facem lucrurile în funcție de bine sau de rău, ci în funcție de simțul vieții divine din duhul nostru.

Fie ca noi toți să-L savurăm pe Cristos ca pe viață, să-L luăm ca viață, să trăim datorită Lui și chiar să-L luăm ca fiind calea noastră, pentru că El este calea, realitatea și viața.

Doamne Isuse, noi vrem să trăim astăzi în casa Tatălui trăind în Dumnezeul Triunic ca viață! Aleluia, Dumnezeul nostru este Tatăl nostru și El este sursa vieții! Slavă Domnului, Cristos este în noi ca viața noastră! Îți mulțumim, Doamne, că ești Duhul dătător de viață în duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să trăim în Tine ca viață astăzi. Te luăm ca pe viața noastră și vrem să facem toate lucrurile conform simțului vieții din duhul nostru!

2. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în lumină

În al doilea rând, pentru noi să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, este pentru noi să trăim în lumină (Ioan 1:4; 8:12). Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric. Pentru a trăi în casa Tatălui, trebuie să trăim în lumină.

Când a venit Cristos, în El era viața și viața era lumina oamenilor. Aleluia, în El era viața, iar această viață era lumină pentru noi! Când trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, trăim în lumină.

Uneori se pot întâmpla lucruri, putem să facem fărădelegi sau putem păcătui, așa că venim din nou la Domnul pentru a ne mărturisi păcatele. Vrem să umblăm în lumină așa cum El este în lumină, iar sângele lui Isus Cristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:7-9).

Dacă simțim că suntem în întuneric, trebuie pur și simplu să venim la Domnul și să aplicăm sângele Său prețios. Îi permitem să strălucească asupra noastră. Biserica în calitate de casa Tatălui, este un domeniu plin de lumină. Când venim împreună cu sfinții, putem mărturisi că suntem în lumină și lumina strălucește peste tot!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în lumină! Aleluia, Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric! Slavă Domnului, Cristos a venit ca lumina lumii! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ești Duhul care strălucește asupra noastră pentru a expune și a elimina tot întunericul nostru. Nu vrem să umblăm în întuneric, ci mai degrabă să umblăm în lumină, așa cum ești Tu în lumină! Venim astăzi la lumină. Aplicăm sângele Tău prețios pentru a fi curățat de orice întuneric și vrem să umblăm în lumină! Aleluia, viața de biserică este un domeniu plin de viață și lumină!

3. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în înviere

În al treilea rând, a trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în înviere, pentru că Cristos este învierea și viața (Ioan 11:25). Cristos astăzi este în înviere; El nu mai este doar în carne, ci în înviere și El Însuși este învierea și viața.

Pentru că Cristos este în înviere și El este învierea însăși, toți trebuie să fim pe domeniul învierii în timp ce ne trăim viața de zi cu zi și viața de biserică. Pavel a aspirat să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale, chiar să ajungă la învierea din morți.

Trebuie să trăim într-un domeniu diferit, nu în domeniul natural. În mod implicit, dacă noi, credincioșii în Cristos, nu ne exersăm duhul pentru a fi un duh cu Domnul, ne aflăm în domeniul natural.

Dar atunci când ne exersăm duhul și renegăm sinele, lăsăm deoparte omul nostru natural și lăsăm crucea să opereze în noi, trăim într-un alt domeniu, domeniul învierii, unde Cristos este totul pentru noi și în noi. Aleluia!

Când alții ne văd și vorbesc cu noi, trebuie să simtă că nu trăim în omul natural, ci că există aroma învierii, parfumul lui Cristos înviat. Cristos cel înviat trăiește în noi și pentru noi să trăim în biserică așa cum este casa Tatălui să trăim în înviere.

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în înviere. Mulțumim, Doamne, Tu ești învierea și viața. Ne dăm Ție. Te iubim. Ne deschidem Ție. Nu vrem să trăim în omul nostru natural. O, Doamne, ne exersăm duhul chiar acum. Vrem să fim în duhul nostru contopit pentru a putea trăi în înviere. Pur și simplu vrem să fim una cu Tine, dragă Doamne Isuse, pentru ca Tu să operezi în noi ca viață de înviere. O, fie ca viața Ta de înviere să înghită orice moarte în noi și să trăim în și prin viața învierii din duhul nostru!

4. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă să trăim în har și realitate

Pentru noi să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă ca noi să trăim în har și realitate (Ioan 1:14, 16-17; 14:6; 16:13). Cristos a venit plin de har și realitate, iar de plinătatea Sa am primit cu toții, și har peste har.

Zi de zi trebuie să venim la Domnul pentru a primi har peste har. Domnul este plin de har pentru noi; când ne întoarcem la duhul nostru, Cristos ca har este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22; 2:22).

Când ne întoarcem la duhul nostru, savurăm har. Harul nu este altceva decât Dumnezeu în Cristos, care este viața noastră și sursa de viață pentru savurarea noastră. Dumnezeu vrea să fie savurat de noi!

Legea a fost dată prin Moise, dar harul și realitatea au venit prin Isus Cristos. Cristos este realitatea, El este har, iar astăzi El este Duhul realității cu duhul nostru pentru a ne împărți viață și har.

Mulțumim Domnului că El a venit în noi ca Duh al realității pentru a ne călăuzi în realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu și pentru a ne da har peste har. Fie ca noi să venim zi de zi pe tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har și să ne exersăm duhul pentru a savura har și realitate cu duhul nostru!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în har și realitate. Îți mulțumim, dragă Doamne, că ești harul cu duhul nostru. Venim la Tine, Doamne, în duhul nostru; venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har. Venim doar să Te savurăm. Ne deschidem Ție ca Duh al realității pentru a ne călăuzi în toată realitatea. Călăuzește–ne în realitatea a tot ceea ce Tu ești! Amin, Doamne Isuse, noi vrem doar să Te savurăm astăzi! Vrem să trăim în har și realitate, un singur duh cu Tine!

5. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în gloria divină

A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă să trăim în gloria divină (Ioan 17:22-23). Unul dintre principalele atribute ale lui Dumnezeu este gloria, iar prin pocăință și credință în Cristos, noi, care suntem lipsiți de gloria lui Dumnezeu, putem fi împăcați cu Dumnezeu și aduși la Dumnezeu.

Astăzi viața noastră creștină este o viață nu numai care îi place lui Dumnezeu, ci și mai mult, o viață în gloria divină. Vrem să trăim un singur duh cu Domnul astfel încât Domnul să fie exprimat în noi.

Nu mai vrem să ne exprimăm, căci suntem răstigniți împreună cu Cristos și Cristos este Cel care trăiește în noi. Cristos trăiește în fiecare credincios în Cristos, iar viața Lui în noi este pentru mărirea și exprimarea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să câștige gloria. Aleluia!

A-L trăi pe Cristos înseamnă să trăim în gloria divină. Fie ca noi să venim zilnic la Domnul și să savurăm strălucirea Sa, să lăsăm strălucirea Sa să expună și să înlăturăm orice nu se potrivește cu El și să El să strălucească în noi și prin noi.

Fie ca noi să fim creștini care trăim în gloria divină, fiind zilnic transformați după chipul Său din glorie în glorie, în timp ce-L privim și-L reflectăm pe Domnul (2 Cor. 3:18)!

Doamne Isuse, noi vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în gloria divină. Amin, Doamne, ne pocăim și ne întoarcem la Tine. Nu vrem să ne exprimăm; vrem să-l exprimăm pe Dumnezeul Triunic în glorie! Mântuiește-ne la maxim până când Îl vom exprima pe Dumnezeu în gloria Sa! Amin, Doamne, ne deschidem Ție; vrem să Te vedem față în față. Vrem să Te privim și să Te reflectăm. Fă-ne una în gloria divină. Perfectează-ne în gloria Ta ca să Te exprimăm într-un mod glorios împreună cu toți sfinții!

6. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi într-o casă de rugăciune și închinare

Un aspect particular al trăirii în biserică în calitate de casă a Tatălui este că trăim într-o casă de rugăciune și închinare (vezi Ioan 14:13; 15:7, 16; 16:23-24; 4:23-24).

Pe partea negativă, nu ar trebui să existe mărfuri sau comerț în casa Tatălui; acest lucru este abominabil în ochii Domnului. Pe partea pozitivă, trebuie să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, cerând în numele Domnului în unitatea organică cu El.

Din nou și din nou Domnul a spus că, dacă rămânem în El și suntem una cu El, vom cere în numele Lui și El o va face pentru noi. O astfel de cerere este în rugăciune, iar această rugăciune vine din rămânerea noastră în Domnul.

El ne-a ales pe noi, ne-a pus să mergem și să aducem rod și ca roada noastră să rămână, pentru ca orice vom cere Tatălui în numele Domnului, El să ne facă.

Este atât de minunat. Pe măsură ce trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, cerem în numele Tatălui, fiind una cu El, iar El o face pentru noi. Noi ne închinăm Tatălui în duh și în adevăr și Îi cerem în unitate cu Fiul, iar El o face pentru noi.

Fie ca noi să fim cei care rămânem în Domnul și să-L lăsăm să rămână în noi, astfel încât să putem cere orice vrem – în unitate cu El, iar El o va face pentru noi!

De fapt, rugăciunea noastră este rugăciunea Domnului exprimată prin rugăciunea noastră și în aceasta este Tatăl glorificat!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, trăind într-o casă de rugăciune și închinare! Aleluia, biserica este o casă de rugăciune. Amin, Doamne, vrem să fim curățați de orice concept de comerț sau câștig de la Dumnezeu prin închinarea noastră la Dumnezeu; pur și simplu vrem să ne închinăm Ție în duh și în adevăr. Ne exersăm duhul, dragă Doamne, pentru a fi una cu Tine. Alegem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi. O, Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai ales și ne-ai pus să mergem și să aducem rod și ca roadele noastre să rămână, pentru ca orice vom cere Tatălui în numele Tău, Tu ne vei da ce cerem. Suntem una cu Tine, Doamne. Trăim în casa Tatălui ca o casă de rugăciune și închinare și suntem una cu Tine pentru a ne ruga rugăciunile de care ai nevoie pentru ca Tu să eliberezi ceea ce este pe inima Ta astăzi!

7. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi o viață de păstorire

A trăi în casa Tatălui este ceva atotinclusiv și are multe aspecte. Un astfel de aspect este că trăim o viață de păstorire. După cum se vede în Ioan 10, Domnul Isus este Păstorul cel Bun; El își cheamă oile, le dă viață, El își dă viața pentru ele și le duce la pășune (Ioan 10:10-11, 15-17).

Ce Păstor minunat avem! În biserică în calitate de casa Tatălui noi savurăm păstorirea Domnului atât personal, cât și colectiv, pentru că El are grijă de fiecare dintre noi în mod individual și de biserică în mod colectiv, păstorindu-ne conform lui Dumnezeu.

În Ioan 21:15-17 vedem că Domnul Isus l-a însărcinat pe Petru să păstorească turma lui Dumnezeu. Pe de o parte, savurăm păstorirea Domnului; pe de altă parte, îi păstorim și pe alții, fiind păstoriți de Domnul și învățând să-i păstorim conform lui Dumnezeu.

Fiecare dintre noi este o oaie care are nevoie de păstorire și fiecare dintre noi poate fi una cu Domnul pentru a-i păstori pe alții. Oricât de mult am eșuat, oricât de mult l-am trădat pe Domnul, El totuși vine la noi să ne păstorească, să ne recâștige dragostea pentru El și să ne încredințeze să păstorim pe alții.

A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi o viață de păstorire. Fie ca noi să fim cei care ne deschidem Domnului și altora pentru a fi păstoriți și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, dorim să trăim în viața de biserică ca și casa Tatălui, trăind o viață de păstorire. Amin, Doamne, ne deschidem astăzi păstoririi Tale. Ne deschidem să fim conduși de Tine din orice ne ține și în Tine însuți ca pășune bună. Îți mulțumim că ne-ai dat viață și că Ți-ai dat viața pentru noi. Amin, Doamne Isuse, iubim păstorirea Ta! Dorim să cooperăm cu slujba Ta cerească astăzi pentru a-i păstori și pe alții. Fie ca Tu să fii Cel din noi care îi păstorește pe cei din jurul nostru. Dă-ne grija blândă de care avem nevoie, ca să putem avea grijă de alții în Domnul și de Domnul. Amin, Doamne, fie ca noi toți să trăim în viața de biserică o viață de păstorire! Umple biserica cu multă păstorire!

8. A trăi în Biserică așa cum este Casa Tatălui a trăi în și pentru clădirea lui Dumnezeu

A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă ca noi să trăim în clădirea lui Dumnezeu și pentru clădirea lui Dumnezeu (Ioan 2:19-21; 14:23).

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a trăit pentru clădirea lui Dumnezeu; El a fost provocat în duhul Său când a văzut că evreii foloseau templul lui Dumnezeu pentru marfă, iar zelul casei lui Dumnezeu ardea în El.

Această Persoană trăiește în noi astăzi. Dacă ne deschidem Domnului astăzi și-L savurăm pe El, dacă rămânem în El, rămânând în Cuvântul Său, Îl vom iubi și vom trăi pentru clădirea lui Dumnezeu.

Dacă Îl iubim pe Domnul și ținem cuvântul Său, Tatăl și Fiul cu Duhul vor veni și vor face locuința cu noi. Dacă ne bucurăm personal de Domnul, vom tânji să zidim biserica în calitate de clădirea lui Dumnezeu.

Dacă trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, vom trăi în clădirea lui Dumnezeu și pentru clădirea lui Dumnezeu. Vom avea o consacrare completă pentru clădirea lui Dumnezeu, dându-I totul – viața noastră, viitorul nostru și tot ceea ce avem – pentru clădirea lui Dumnezeu.

Amin, fie ca noi să fim cei care vedem clădirea lui Dumnezeu și trăim pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în și pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca râvna casei Tale să ardă în noi. Fie ca noi să vedem ce este în inima Ta: clădirea Ta, casa Ta. O, Doamne, pentru clădirea Ta dăm totul pentru ca Tu să fii mulțumit. Ne consacrăm Ție pentru clădirea Ta. O, Doamne, viața noastră, viitorul nostru și totul este bun pentru nimic altceva decât pentru clădirea lui Dumnezeu! Prin îndurarea Ta, Doamne, păzește-ne în clădirea Ta. Fă-ți o locuință cu noi zi de zi pentru clădirea lui Dumnezeu. Crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Vrem să citim cuvântul, să ne rugăm, să cântăm, să ne întâlnim cu sfinții și să facem toate lucrurile pentru clădirea lui Dumnezeu!

9. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în domeniul divin și mistic al Duhului pentru unitate

A trăi în viața de biserică în calitate de casa Tatălui astăzi înseamnă să trăim într-un domeniu diferit, domeniul Duhului. Trebuie să trăim în domeniul divin și mistic al Duhului finalizat pentru păstrarea unității (Ioan 7:39; 14:16-20; 16:13; 17:11, 21, 23).

Domeniul în care suntem noi, în calitate de credincioși în Cristos, este domeniul unității, iar această unitate este Duhul; Duhul este Duhul finalizat. Noi suntem în Fiul, Fiul este în Tatăl și Fiul este în noi; Cristos este în noi și Tatăl este în Cristos, pentru ca noi să fim perfectați într-unul singur.

Unitatea noastră de astăzi printre credincioșii în Cristos trebuie să fie aceeași cu unitatea dintre cei trei ai Dumnezeului Triunic. De fapt, unitatea noastră este unitatea Dumnezeului Triunic care a fost lărgită pentru a ne include.

El ne perfectează în această unitate, pentru că El ne perfectează să fim una prin faptul că suntem în noi și prin noi fiind în El. Trebuie să trăim în viața de biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în Duhul zi de zi, astfel încât să putem păstra unitatea.

Adevărata unitate este în Dumnezeul Triunic, iar noi suntem în Dumnezeu atunci când suntem în duhul nostru contopit, pentru că Duhul este cu duhul nostru.

Când ne exersăm duhul și rămânem în duhul nostru, ne vom da seama că ne aflăm într-un domeniu diferit; suntem într-un domeniu în care Dumnezeu se contopește cu noi și suntem una cu Dumnezeu și una cu toți sfinții.

Unitatea noastră este Duhul; atâta timp cât suntem în duhul nostru, suntem în domeniul Duhului și suntem una. În aceasta este Tatăl glorificat, căci oricine va vedea că Tatăl L-a trimis pe Fiul și El ne iubește pe noi așa cum Tatăl Îl iubește pe Fiul.

Fie ca noi să trăim zilnic în domeniul divin și mistic, care este Duhul finalizat cu duhul nostru, pentru păstrarea unității.

Doamne Isuse, vrem să trăim în viața de biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în duhul nostru astăzi! Aleluia, Duhul finalizat este cu duhul nostru pentru a fi un domeniu, un domeniu divin și mistic, în care putem și trebuie să trăim astăzi! Amin, Doamne, vrem să trăim în duhul nostru astăzi. Contopește-Te mai mult cu noi astăzi. Păstrează-ne astăzi în domeniul Duhului finalizat. Vrem să trăim în duhul nostru, să umblăm în duhul nostru și să facem toate lucrurile conform duhului nostru. Amin, Doamne Isuse, noi vrem să fim una cu Dumnezeul Triunic în domeniul divin și mistic al Cristosului pneumatic și al Duhului finalizat astăzi! Aleluia pentru duhul nostru, duhul nostru contopit!

10. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în încorporarea divină și umană

Cel mai înalt aspect al trăirii în viața de biserică în calitate de casa Tatălui este trăirea în încorporarea divină și umană.

Casa Tatălui nu este doar biserica într-un mod general; este încorporarea divin-umană, încorporarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu omul tripartit regenerat și transformat (Ioan 14:10-11, 20).

Cei trei ai Trinității Divine sunt încorporați prin coinerarea reciprocă; Tatăl este în Fiul, Fiul este în Tatăl și Tatăl trimite Duhul în numele Fiului, iar când vine Duhul, vine Fiul. Este cu adevărat minunat, dar foarte misterios.

Această unitate, această încorporare în care cei trei ai Dumnezeirii coinerează reciproc, fiind unul în altul, locuind unul în altul și făcând lucrurile ca una, a fost lărgită pentru a ne include pe noi, credincioșii în Cristos.

Casa Tatălui este o încorporare divină și umană a lui Dumnezeu și a omului; Dumnezeu a fost procesat și finalizat, iar omul a fost răscumpărat, regenerat și transformat. Slavă Domnului!

Zi de zi trebuie să-L lăsăm pe Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră, în timp ce Tatăl ne întărește în omul nostru interior prin Duhul Său, până la plinătatea, expresia, a Dumnezeului Triunic finalizat (Efeseni 3:16-19).

Fie ca noi toți să ne deschidem către El în rugăciune și să-I cerem să facă acest lucru în noi. Fie ca să rămânem în această încorporare divin-umană astăzi și pentru tot restul vieții noastre, trăind în biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în încorporarea divină și umană.

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în încorporarea divină și umană. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am fost încorporați cu Dumnezeul Triunic, pentru că suntem în Cristos, Cristos este în Tatăl și Cristos este în noi! Amin, Tată, întărește-ne în omul nostru lăuntric, după bogăția gloriei Tale prin Duhul Tău, pentru ca Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră prin credință, spre plinătatea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să rămânem în încorporarea divin-umană astăzi și pentru tot restul vieții noastre, astfel încât să fim manifestarea Ta solidă pe pământ, să trăim o viață pentru satisfacția și odihna Ta și să ducem la îndeplinire economia Ta eternă! Aleluia pentru biserică în calitate de casă a Tatălui și pentru locuirea noastră în această casă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing the Intrinsic Significance of Living in the Church as the Father’s House, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 11 (În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biserica este în Dumnezeu Tatăl: El este sursa unică, Inauguratorul și Inițiatorul unic

17/04/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Casa Tatălui, biserica, este în Dumnezeu Tatăl; Dumnezeu este Tatăl nostru, avem o relație de viață cu El și Îl luăm ca sursă unică, Creatorul și inițiatorul în toate lucrurile în viața noastră creștină și în viața de biserică. Amin!

Casa noastră, locuința noastră, nu este cerul; casa noastră este Dumnezeu Însuși. Așa cum a spus Moise într-unul dintre Psalmi, Dumnezeu a fost și este locuința noastră de-a lungul generațiilor. Dumnezeu vrea să locuiască împreună cu omul. El vrea să obțină un loc de locuit printre oameni, chiar să locuiască în om și ca omul să locuiască în Dumnezeu.

Cum poate Dumnezeu, care locuiește într-o lumină de neapropiat și care este sfânt, drept și glorios, să locuiască împreună cu omul păcătos, căzut și răzvrătit? Este doar prin venirea și plecarea Domnului. În primul rând, Domnul Isus – al doilea din Trinitatea Divină – a venit ca Dumnezeu încarnat pentru a fi om.

Prin încarnarea Sa, Cristos L-a adus pe Dumnezeu în om. Acesta este începutul împlinirii dorinței lui Dumnezeu. În primul rând, Dumnezeu a fost adus în om, iar acest om Isus a fost încarnarea lui Dumnezeu. Când alții L-au văzut, și-au dat seama că era ceva misterios la El – El era un om, dar Dumnezeu a fost exprimat prin El.

A fost un om aici, Isus Cristos, care era și Dumnezeu și om, și Dumnezeu a fost manifestat și trăit în El. Cu toate acestea, nu a fost posibil ca acesta să intre în credincioșii Săi.

Deci Domnul a trebuit să treacă prin moarte și să se întoarcă în învierea Sa; prin moarte, El a tratat toate obstacolele dintre noi și Dumnezeu și s-a ocupat de orice lucru negativ, iar în înviere, El a devenit un Duh dătător de viață!

Acum, ca Duh, Domnul Isus poate regenera pe fiecare dintre credincioșii Săi pentru a-i face copii ai lui Dumnezeu, membre ale Trupului lui Cristos și componenții casei Tatălui. Aleluia, toți credincioșii în Cristos sunt membre ale Trupului lui Cristos și multele locașuri din casa Tatălui!

Casa Tatălui din Ioan 14 nu este ceva fizic sau exterior; este Trupul lui Cristos cu multele sale membre. Prin venirea Sa prin încarnare, Domnul Isus L-a adus pe Dumnezeu în om. Prin trecerea Sa prin moarte și înviere, El l-a adus pe om în Dumnezeu.

Domnul Isus a îmbrăcat umanitatea prin încarnare, iar în învierea Sa, El a înălțat și a adus această umanitate, această parte umană, în divinitate! Acum este un Om în glorie, a cărui viață este pentru noi! Iar acest Om în glorie este Duhul dătător de viață, care să Se distribuie pe Sine însuși ca viață în duhul nostru! Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem zidiți împreună în Dumnezeu pentru a fi astăzi casa Tatălui!

Biserica, casa Tatălui, este astăzi în Dumnezeu Tatăl: noi suntem copii ai lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este Tatăl nostru!

Casa Tatălui din Ioan 14:1-2 nu este doar o entitate spirituală care nu poate fi atinsă sau văzută; casa Tatălui astăzi este biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Și biserica este în Dumnezeu Tatăl (vezi 1 Tes. 1:2; 2 Tes. 1:1). Minunat!

Nu numai că suntem în mod individual credincioși în Cristos în Dumnezeu prin faptul că suntem în Cristos, dar suntem și împreună ca biserică, casa Tatălui și suntem în Dumnezeu Tatăl! Slavă Domnului!

În 1 Tes. 1:1 și 2 Tes. 1:1 Pavel a scris Bisericii Tesaloniceni în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos. Unde este biserica în calitate de casa Tatălui? Biserica este în Dumnezeu Tatăl.

Ce înseamnă că biserica este în Dumnezeu Tatăl? Da, biserica este locală și este a mulți credincioși din acea localitate, dar locația bisericii, locația reală a bisericii, este Dumnezeu Tatăl.

Pentru ca biserica să fie în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu trebuie să devină Tatăl pentru noi, iar noi trebuie să avem o relație de viață cu El (Ioan 20:17). Ce este Dumnezeu pentru noi? Dacă Dumnezeu este numai Creatorul nostru, Stăpânul nostru și Prietenul nostru, noi nu suntem în Dumnezeu Tatăl, pentru că Dumnezeu nu este Tatăl nostru.

Dumnezeu trebuie să devină Tatăl nostru. Prin regenerare, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii lui Dumnezeu; după cum spune Ioan 1:12-13, noi suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii Lui, iar Dumnezeu este Tatăl nostru! Aleluia!

Dacă suntem fiul președintelui, nu-l numim pe președinte doar, Domnul președinte, ci chiar mai mult, putem spune cu drag, Tatăl meu, președintele. Nimeni nu poate spune că președintele este tatăl lor decât dacă au o relație de viață cu el.

Nimeni nu poate spune că Dumnezeu este Tatăl lor dacă nu sunt născuți din Dumnezeu. Știai tu că, de îndată ce chemi Numele Domnului și crezi în El, te naști din Dumnezeu? Nu trebuie să simțim asta sau să vedem ceva schimbat în exterior: pur și simplu suntem copii ai lui Dumnezeu, pentru că suntem fii ai lui Dumnezeu! Dumnezeu ne-a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre strigând: Ava, Tată (Romani 8:16).

Există un strigăt în noi, mai ales când Îl savurăm pe Domnul la masa Sa săptămână de săptămână, care spune: Avva, Tată! Nu ne rugăm doar lui Dumnezeu ca un Dumnezeu din ceruri care vrea să aibă grijă de noi pe pământ; ne rugăm lui Dumnezeu ca Tatăl nostru și venim înaintea Lui pentru a ne bucura de El și a ne împărtăși din ceea ce este El.

Suntem părtași naturii lui Dumnezeu prin intermediul promisiunilor sfinte ale lui Dumnezeu în Cuvântul Său (2 Pet. 1:4) și avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru.

Titlul Dumnezeu se referă la creație; cu toate acestea, titlul Tată se referă la împărtășirea și înmulțirea vieții (1 Ioan 3:1). Dumnezeu nu mai este doar Creatorul nostru; El este și Tatăl nostru, Născătorul nostru, pentru că El ne-a născut cu viața Sa. Viața Sa este în noi, în duhul nostru; avem viața lui Dumnezeu în noi și suntem copiii lui Dumnezeu.

Împreună, noi, ca biserică, suntem casa Tatălui, iar biserica este în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos! Îl putem numi pe Dumnezeu Tatăl nostru pentru că ne-am născut din El, iar acum, ca și copii ai Săi, avem o relație de viață cu El (Romani 8:15-16).

Nimeni, în afară de copii, spune Ava; numai noi, ca copii ai lui Dumnezeu, copii autentici ai lui Dumnezeu, Îl putem numi Tatăl nostru. Îi mulțumim Domnului că, prin moartea Sa care dă viață și prin învierea care dă viață, El ne-a făcut una cu El, iar Tatăl Său este Tatăl nostru (Ioan 20:17).

Ceva s-a întâmplat în timpul învierii Domnului; înainte de învierea Sa, ucenicii Săi erau cel mult prietenii Lui, dar după învierea Sa, ei erau frații Săi. Aceasta este ceea ce Domnul a profețit în Ioan 17:20, că în ziua aceea – în ziua învierii Sale – vom ști că El este în Tatăl și noi în Cristos și Cristos în noi.

Suntem copii ai lui Dumnezeu, avem o relație de viață cu Dumnezeu și, ca biserică, suntem în Dumnezeu Tatăl! Slavă Domnului!

Aleluia, biserica în calitate de casă a Tatălui este în Dumnezeu Tatăl! Slavă Domnului, Dumnezeu este Tatăl nostru! Ce fapt glorios! Amin, Doamne Isuse, mulțumim că ai devenit un Duh dătător de viață pentru a ne regenera și a ne face copiii lui Dumnezeu! Acum Dumnezeu este Tatăl nostru și noi suntem mulții Săi copii. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai trecut prin moarte și înviere pentru a ne face să fim copii ai lui Dumnezeu și frați ai lui Cristos! Aleluia, noi credincioșii în Cristos am fost născuți din Dumnezeu cu viața Sa pentru a fi copii ai lui Dumnezeu! Slavă Domnului, prin moartea Sa care eliberează viața și prin învierea care dă viață, Domnul Isus ne-a făcut una cu El, iar acum Tatăl Său este Tatăl nostru! Ce minunat, Doamne, și ce privilegiu este pentru noi să-L numim pe Dumnezeu Tatăl nostru! Dumnezeu nu mai este doar Creatorul nostru – El este și Tatăl nostru, Născătorul nostru, pentru că El ne-a născut cu viața Sa! Aleluia! Noi, ca biserică, suntem în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos! Amin, în virtutea faptului că suntem în Cristos, suntem în Dumnezeu Tatăl!

Biserica este în Dumnezeu Tatăl: El este sursa unică și Creatorul și Inițiatorul unic

Ce înseamnă că biserica este în Dumnezeu Tatăl? Pe de o parte, aspectul organic al faptului de a fi în Dumnezeu Tatăl este că suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și Îl avem pe Dumnezeu ca Tată. Acest lucru este minunat!

Pe de altă parte, însă, a fi în Dumnezeu Tatăl înseamnă că Dumnezeu Tatăl este sursa unică, Creatorul și Inițiatorul (1 Cor. 8:6). Dumnezeu este Tatăl nostru; Tatăl este sursa, Inițiatorul, Planificatorul și Proiectantul.

Domnul Isus l-a luat pe Tatăl ca sursă; El a spus că El este de la Tatăl, iar Tatăl L-a trimis (Ioan 7:29). Tot ceea ce El a făcut pe pământ a fost luând pe Tatăl ca sursă. Tatăl este sursa și El l-a trimis pe Fiul pe pământ.

Domnul Isus știa că Tatăl dăduse totul în mâinile Sale și că venise de la Dumnezeu și Se ducea la Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl este sursa; El este Planificatorul, Inițiatorul și Creatorul și L-a trimis pe Dumnezeu Fiul, Domnul Isus Cristos, pentru a-I îndeplini scopul și dorința.

Domnul Isus a spus că El, ca Fiu, nu poate face nimic din Sine însuși decât ceea ce El vede pe Tatăl făcând, pentru că orice face Acela, aceste lucruri le face și Fiul la fel (Ioan 5:19).

Aceasta trebuie să fie experiența noastră și astăzi. Mântuirea noastră nu a fost inițiată de noi; Dumnezeu Tatăl a inițiat-o, pentru că El este sursa. El ne-a căutat ca Duh, sfințindu-ne pozițional în mediul nostru și dispozițional pentru a ne aduce la Sine.

Acum că suntem copii ai lui Dumnezeu și suntem biserica în Dumnezeu Tatăl, trebuie să-l luăm pe Tatăl ca sursă, inițiator și inaugurator. Când ne dăm seama că Dumnezeu este sursa și Creatorul tuturor lucrurilor, vom fi binecuvântați; ne vom da seama că nu suntem sursa și, de fapt, nu putem face nimic, pentru că suntem neputincioși.

În omul nostru natural putem face multe lucruri, iar partea spirituală a cărnii noastre este dornică să facă multe lucruri pentru Dumnezeu. Dar când Domnul ne arată pentru a vedea că biserica este în Dumnezeu Tatăl și, prin urmare, El este Sursa, ne vom opri pur și simplu ființa.

În loc să inițiem ceva sau să facem ceva conform ceea ce credem că ar trebui făcut pentru Dumnezeu, ne vom întreba: A inițiat Dumnezeu Tatăl acest lucru?

Asta a făcut Avraam. El a învățat prin multe eșecuri că nu el este sursa, ci Dumnezeu este sursa. El L-a ofensat pe Dumnezeu încercând să fie sursa și, prin urmare, l-a produs pe Ișmael, iar Dumnezeu nu i s-a arătat timp de treisprezece ani.

Dar apoi Dumnezeu i s-a arătat din nou și și-a dat seama că Dumnezeu trebuie să fie sursa seminței sale, în care vor fi binecuvântate toate națiunile pământului.

Trebuie să învățăm să ne oprim ființa și să venim la Domnul pentru a-L lua ca sursă în toate lucrurile. A-L cunoaște pe Dumnezeu ca Tată înseamnă a ști că totul provine de la El și că totul provine de la El (Matei 15:13; Rom. 11:36).

Nu suntem noi sursa. Nu nevoia din mediul nostru este sursa. Abilitatea și aptitudinile noastre nu sunt sursa. Dumnezeu este sursa. Trebuie să învățăm în viața de biserică că Tatăl este sursa unică și că noi toți ar trebui să fim în scopul și planul Său unic (2 Tim. 1:9; Rom. 8:28).

Dacă știm că Dumnezeu este Tatăl și, prin urmare, Îl luăm ca sursă, nu vom fi atât de încrezători în noi înșine să facem ceva sau să mergem undeva și nu ne va place să facem tot ce vrem. Mai degrabă, vom depinde de Domnul. Îl vom lua ca sursă, știind că, dacă El este dispus să facă ceva, El o va face.

Asta nu înseamnă că acum suntem indeciși și nu știm ce să facem nimic, chiar și să ne îmbrăcăm sau să ne legăm pantofii. Mai degrabă, învățăm să trăim un singur duh cu Domnul, luându-L pe Dumnezeu ca sursă în toate lucrurile.

Fie ca Domnul să ne dea să avem nu doar o cunoaștere doctrinară a lui Dumnezeu Tatăl, ci să-L luăm în realitate ca sursă în viața noastră de zi cu zi. Fie ca noi să învățăm lecția că nu putem face nimic fără Dumnezeu și că totul depinde de Dumnezeu.

Fie ca noi să vedem că Dumnezeu este Tatăl și El este Inițiatorul tuturor. Atât în lucrurile mari, cât și în cele mici, atât în viața noastră personală, cât și în viața noastră de familie, și în tot ceea ce este în viața de biserică, să învățăm să-L luăm pe Dumnezeu ca Tată.

Fie ca noi să fim deschiși Domnului ca El să ne dea experiențele de care avem nevoie pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu ca Sursă unică, Inițiator și Creator în toate lucrurile.

Doamne, vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Tată, luându-L ca sursă unică în toate. Amin, Doamne, Tu ești sursa; noi nu suntem sursa tuturor, ci Tu ești sursa noastră. Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu ca Tată într-un mod subiectiv. Salvează-ne de la a ști doar într-un mod doctrinar că biserica este în Dumnezeu Tatăl și că Dumnezeu este Tatăl nostru. Fie ca acest lucru să fie real pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să învățăm lecția că Dumnezeu este Tatăl, Inițiatorul și Creatorul tuturor lucrurilor. Fie ca să ne dăm seama că nu putem face nimic și că totul depinde de Dumnezeu. Amin, Tată, Tu ești sursa! Tu ești sursa vieții noastre. Tu ești sursa lucrării noastre. Tu ești sursa tuturor lucrurilor. Te luăm ca sursă. Ne închinăm Ție. Depindem de Tine. Te așteptăm. Tu ești și noi nu suntem. Ne place să fim aici cu Tine, luându-Te ca sursă și origine a tuturor lucrurilor. Ava Tată, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Church is in God the Father: He’s the unique Source, Originator, and Initiator, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 11 (În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Credem întru Dumnezeu pentru a intra în Dumnezeu și a fi parte a bisericii – casa Tatălui

13/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Gândul central al capitolului 14 din Ioan este că trebuie să credem întru Dumnezeu și, prin aceasta, să intrăm în Dumnezeu; în acest capitol vedem casa Tatălui, locuința lui Dumnezeu pe pământ; casa Tatălui este un tip reprezentativ al Trupului lărgit al lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos”. Casa Tatălui din Ioan 14 a fost foarte greșit interpretată de-a lungul istoriei. În ultimul Său mare discurs înainte de crucificarea Sa, de la Ioan 14 până la Ioan 17, Domnul Isus a vorbit în Ioan 14 despre casa Tatălui.

El a spus că în casa Tatălui Său sunt multe locașuri, căci El merge și ne pregătește un loc pentru noi, ucenicii Săi, iar El vine și ne va primi la Sine, pentru ca acolo unde este El, să fim și noi. Nicăieri nu vorbește Domnul despre mersul în rai sau în conacele cerești; El vorbește doar despre casa Tatălui și despre cum El ne pregătește un loc.

În creștinismul de astăzi, însă, acest lucru a fost foarte greșit înțeles și interpretat greșit. De multe ori aceste versete sunt citate la înmormântări și lucruri de genul acesta pentru a mângâia rudele morților și le spune să nu fie tulburați, ci să creadă întru Dumnezeu și întru Cristos, pentru că persoana iubită a mers în ceruri și acum locuiește într-un conac ceresc.

Mulți spun că Domnul Isus, fiind fiul unui tâmplar, este acum în ceruri pregătindu-ne un loc uimitor, unde putem face sport, juca golf și ne plimbăm pe străzile aurii.Acesta este drojdia în creștinism, ceva rău care a fost adăugat cuvântului curat al lui Dumnezeu pentru a-l face mai plăcut și pentru a-l adapta așteptărilor oamenilor.

Trebuie să ne întoarcem la revelația pură din Cuvântul lui Dumnezeu și să-i permitem Domnului să ne adapteze conceptele și opiniile noastre cu privire la casa Tatălui. Mulți creștini cred că astăzi, după ce sunt mântuiți, trebuie să facă tot posibilul pentru a fi buni și pentru a face fapte bune, pentru că au un bilet de mers în cer și într-o zi Domnul îi va duce acolo.

Ei cred că vor sta pe nori, vor intra pe porțile de mărgăritare unde Sf. Petru îi așteaptă pentru a le lăsa să intre, apoi vor merge pe străzile aurii și s-ar putea să cânte câteva imnuri pe fundal. Apoi fiecare își va primi propriul conac luxuriant pe stradă, pavat cu aur. O, Doamne Isuse!

Despre astfel de lucruri nu se vorbește în Biblie, dar creștinismul de astăzi le învață. Astfel de învățături sunt în mare măsură conform concepției și așteptărilor naturale ale omului. Fiecare trib și națiune are niște învățături culturale și tradiționale care spun că, după ce oamenii vor muri, vor merge în ceruri și acolo totul va fi în regulă. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să ne vorbească în Cuvântul Său pentru a străluci asupra noastră, să ne dezvăluie, să îndepărteze orice concepte care sunt contaminate și afectate de învățăturile rele de astăzi și să ne întoarcem la revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la casa Tatălui.

Trebuie să credem întru Dumnezeu și prin aceasta să intrăm în Dumnezeu, având o unire organică cu El

Gândul central al capitolului 14 din Ioan este că trebuie să credem întru Dumnezeu (nu doar să credem în Dumnezeu) și astfel să intrăm în Dumnezeu (v. 1). Domnul Isus ne-a spus să nu ni se tulbure inima, ci mai degrabă să credem întru Dumnezeu și să credem și întru Cristos.

În primul rând, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu și Cristos sunt una, pentru că trebuie să credem întru Dumnezeu și să credem și întru Cristos. Domnul Isus este Însuși Dumnezeu; trebuie să credem întru Dumnezeu și să credem și întru Cristos.

Există o diferență între a crede în Dumnezeu și a crede întru Dumnezeu. A crede în Dumnezeu înseamnă a crede că Dumnezeu este, că Dumnezeu există și că Dumnezeu face multe lucruri; toți cred în Dumnezeu, dar nu sunt afectați de acest lucru în viața personală.

A crede în Dumnezeu înseamnă a crede că Dumnezeu ne va ajuta și va face lucruri pentru noi, dar a crede întru Dumnezeu înseamnă că intrăm întru Dumnezeu, suntem uniți organic cu Dumnezeu și devenim una cu Dumnezeu.

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem cei care doar credem în Dumnezeu; noi suntem cei care credem întru Dumnezeu și credem întru Domnul Isus Cristos. A crede în Dumnezeu este ceva obiectiv, dar a crede întru Dumnezeu este ceva subiectiv; a crede întru Dumnezeu înseamnă a avea o credință subiectivă care ne aduce la Dumnezeu.

La fel vedem în Ioan 3:16, unde Domnul Isus a spus că oricine crede întru El nu va pieri, ci va avea viață veșnică. Noi credem nu numai în Cristos, ci și întru Cristos. Această prepoziție, întru, este foarte importantă; credem nu unele fapte în mod obiectiv, ci într-o persoană într-un mod subiectiv.

Noi credem nu numai că Dumnezeu este real, că Dumnezeu este adevărat și că Dumnezeu este atotputernic; credem întru Dumnezeu. Facem o mișcare către El pentru a ne uni cu El în duh și a fi una cu El.

Prin credința noastră subiectivă în Dumnezeu suntem uniți organic cu El și suntem una cu El. Crezând întru Domnul intrăm în El pentru a fi una cu El, pentru a ne împărtăși cu El și pentru a participa la tot ceea ce El a realizat pentru noi (Ioan 3:15).

Demonii și duhele rele cred în Dumnezeu, pentru că sunt conștienți și se tem de existența lui Dumnezeu. Dar noi, ca credincioși în Cristos, credem întru Dumnezeu și intrăm întru El pentru a fi una cu El în mod organic. Nu numai că credem că Cristos a murit pentru ca noi să ne mântuiască; intrăm într-o unire organică cu Cristosul crucificat pentru a ne împărtăși din minunata Sa răscumpărare în duh.

Pentru a crede în Cristos necesită să ne exersăm duhul credinței pentru a crede în El și, prin urmare, să fim uniți organic cu El. A crede întru Cristos înseamnă a intra în Cristos, a fi una cu Cristos și a fi unit cu Cristos. Înseamnă a fi unit cu Cristos și a fi una cu El a avea o unire organică vie cu El.

Când credem în Dumnezeu, intrăm în Dumnezeu în duh, iar El intră în noi; El ca Duhul intră în duhul nostru și noi intrăm în Dumnezeu; crezând în Dumnezeu, suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi.

Noi nu vedem asta cu ochii noștri fizici și nici nu putem atinge asta cu mâinile noastre, dar putem înțelege asta cu duhul nostru, pentru că Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24). Prin credința întru Cristos, avem o unire organică cu El și ne contopim în El, astfel încât noi doi să fim una organic (Ioan 15:4-5).

Suntem contopiți cu El; suntem omogenizați, uniți, contopiți și încorporați cu Domnul prin credința noastră în El. Nu credem orbește într-un set de doctrine cu un grup de reglementări; suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și suntem în El și El este în noi! Slavă Domnului!

Înainte de a putea cunoaște casa Tatălui, trebuie să vedem că credem întru Dumnezeu pentru a fi uniți organic cu El și pentru ne împărtăși toate bogățiile ființei Sale.

Doamne Isuse, credem întru Dumnezeu și credem și întru Tine! Amin, Doamne, nu numai că Te credem sau credem în Tine, ci și mai mult, credem întru Tine! Aleluia, avem o credință subiectivă care ne aduce la Dumnezeu! Slavă Domnului, crezând întru Domnul intrăm în El pentru a fi una cu El! Amin, Doamne, prin credința noastră întru Cristos ne împărtășim din tot ceea ce este Cristos și participăm la tot ceea ce El a realizat pentru noi. Te iubim, Doamne Isuse, și credem întru Tine. Credem întru Tine și avem o uniune organică cu Tine. Amin, Doamne, ființa Ta și ființa noastră sunt contopite împreună și noi doi suntem unul singur în mod organic! Slavă Domnului pentru unirea organică dintre Dumnezeu și om prin credință! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem uniți, contopiți și încorporați cu Dumnezeu, pentru ca ființa Sa și ființa noastră să se îmbine și să avem o viață cu o singură viață! Și toate acestea sunt prin credință! Amin, Doamne, ne exersăm duhul credinței pentru a crede întru Dumnezeu și a crede și întru Cristos!

Casa Tatălui este Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu

Ioan 14:2 este un verset minunat care ne spune că în casa Tatălui sunt multe locașuri, iar Domnul a mers să ne pregătească un loc. Ce este casa Tatălui? Care sunt multele locuințe? Mulți creștini cred fără să vrea că casa Tatălui este al treilea cer, sau cel puțin raiul. Dar nu este ceea ce spune Biblia despre casa Tatălui.

Potrivit revelației divine din Biblie, casa Tatălui este ceva ce ține de Dumnezeul Triunic – prin încarnare, crucificare și înviere – care se introduce întru credincioși pentru a fi pe deplin contopit cu ei, astfel încât El să-i poată zidi ca un organism pentru locuința și exprimarea Sa (Ioan 14:2-3, 23).

Trebuie să fim mântuiți de la a rămâne în conceptele noastre naturale și de a ne gândi la ceea ce cred și mulți necredincioși, că există un loc în ceruri pentru toți cei care cred în Isus. Trebuie să lăsăm Biblia să interpreteze Biblia; în loc ca noi să interpretăm Biblia conform propriilor noastre concepte și sentimente, avem nevoie de Scriptură pentru a interpreta Scriptura.

În Ioan 2:16, Domnul Isus a menționat casa Tatălui ca fiind locuința lui Dumnezeu pe pământ, templul. Aici este prima mențiune despre casa Tatălui în Evanghelia după Ioan. Templul este un tip reprezentativ sau o figură a trupului lui Isus, care în înviere a fost mărită pentru a fi Trupul lui Cristos (vv. 19-22).

Cu alte cuvinte, casa Tatălui este trupul lui Isus care a fost mărit pentru a fi Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu pentru a fi locuința Lui. Casa Tatălui din Ioan 2:16 nu denotă un loc în ceruri, ci templul lui Dumnezeu pe pământ, iar Domnul Isus a spus că acesta este templul trupului Său.

Când a fost pe pământ, Domnul Isus a posedat un trup uman, deși unul mic, dar prin procesele morții și învierii, acest trup a fost mărit și crescut pentru a deveni un Trup universal, Trupul lui Cristos. Noi toți, ca mulții credincioși în Cristos, suntem parte a Trupului lărgit al lui Cristos în învierea Sa.

Casa Tatălui este locuința lui Dumnezeu, nu al treilea cer, ci Trupul lui Cristos. Cu alte cuvinte, Domnul a spus în Ioan 14 că El va trece prin moarte și Se va întoarce în învierea Sa pentru a pregăti un loc pentru fiecare dintre noi ca mulți credincioși în Cristos – El a pregătit Trupul lui Cristos. Casa Tatălui este Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu.

Epistolele continuă să dezvăluie că Trupul lui Cristos este biserica, iar biserica este casa lui Dumnezeu. 1 Tim. 3:15 ne spune că biserica este casa Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului. Ce este casa Tatălui astăzi? Este biserica, casa Dumnezeului celui viu.

Casa Tatălui nu este ceva acolo sus, în ceruri, ci ceva aici, pe pământ, printre noi și chiar în noi. 1 Cor. 3:16 spune că noi, credincioșii în Cristos, ca entitate corporativă, suntem templul lui Dumnezeu, iar 1 Pet. 2:5 spune că noi, ca pietre vii, suntem zidiți ca o casă spirituală. Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem multele locașuri din casa Tatălui, pentru că am devenit parte a Trupului lărgit al lui Cristos! Evrei 3:6 spune că noi suntem casa lui Dumnezeu, iar Efes. 2:21-22 spune că noi, credincioșii, suntem zidiți împreună ca locuință a lui Dumnezeu în duhul nostru.

Aceasta este cheia: duhul nostru. Unde este casa Tatălui astăzi? Este în duhul nostru. Unde este Cristos astăzi? El este în duhul nostru. Cum putem face parte din casa Tatălui în realitate? Fiind în duhul nostru.

Casa Tatălui, conform întregii revelații din Noul Testament, este Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, locașul lui Dumnezeu. Noi astăzi facem parte din casa Tatălui, pentru că suntem biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu și suntem zidiți ca locuință a lui Dumnezeu în duh!

Doamne Isuse, dezvelește-ne să vedem casa Tatălui. Fie ca să fim eliberați de concepția că casa Tatălui este ceruri sau conace cerești. Adu-ne înapoi la revelația divină în cuvântul Tău curat. Ne deschidem, dragă Doamne, să vedem ce este casa Tatălui. Fie ca să vedem că astăzi noi suntem casa Tatălui! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem multele locașuri din casa Tatălui fiind în duhul nostru! Slavă Domnului Isus pentru faptul că templul individual al lui Dumnezeu – Isus Cristos – a fost mărit pentru a fi Trupul lui Cristos și noi toți suntem multele membre ale Trupului Său! Aleluia, ca membre ale Trupului lui Cristos, noi suntem astăzi multele locașuri din casa Tatălui! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a fi zidit ca un locaș al lui Dumnezeu în duhul nostru. Ne exersăm să fim un singur duh cu Tine și să Te lăsăm să faci o lucrare de zidire în noi. Amin, Doamne, zidește-ne ca Trup al Tău! Vizitează-ne iar și iar și fă din noi locuința Ta! Cât de mult ne place să fim astăzi aici, în casa Tatălui!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Believe into God to Enter into God and be Part of the Church as the Father’s House, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 11 (În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Împărăția lui Dumnezeu este puterea de a supune răzvrătirea și creșterea lui Cristos în noi

25/02/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Domnul Isus a venit să stabilească împărăția lui Dumnezeu, dar există multă opoziție față de împărăția lui Dumnezeu; în Marcu 4:35-44 vedem o imagine a răzvrătirii și a ]mpărăției lui Dumnezeu ca putere de a supune răzvrătirea, iar acest lucru poate fi experimentat de noi astăzi.

Domnul Isus a venit ca împărăția lui Dumnezeu pentru a Se semăna pe Sine însuși ca sămânța împărăției în inima omului, pentru ca această sămânță a împărăției să crească și să se dezvolte într-un domeniu în care Dumnezeu poate domni și guverna.

Totuși, când Domnul a venit cu împărăția Sa, chiar dacă întregul pământ a fost creat de El și totul și toată lumea este susținută de El, împărăția lui Satan era pe pământ și I s-a împotrivit foarte mult Domnului.

Întreaga lume zace în cel rău, căci din cauza răzvrătirii și căderii omului, întregul univers este acum sub sclavia corupției, fiind sub uzurparea celui rău. Toți oamenii sunt născuți în păcat și, prin fire, suntem sclavi ai diavolului.

Dar glorie Domnului, într-o zi am auzit evanghelia și Domnul ca sămânța împărăției a intrat în noi. De când am crezut în Domnul Isus, El a crescut și s-a dezvoltat în noi ca împărăția lui Dumnezeu.

Zilnic suntem aduși sub același cap în Cristos, iar El devine Domnul și Împăratul în toate lucrurile încetul cu încetul. Întregul univers este un morman de prăbușire, dar noi, ca biserică, suntem aduși sub același cap în Cristos.

Prin urmare, predicarea noastră a evangheliei este un război spiritual, pentru că toți oamenii sunt sub Satan ca conducător al acestei lumi.

Satan are o casă mare plină cu multe vase, ființele umane căzute. Deoarece toți oamenii sunt născuți în păcat și fac parte din împărăția lui Satan, este nevoie ca unii să-l lege pe omul tare cu autoritatea Domnului, astfel încât vasele uzurpate de Satan să fie eliberate și aduse în casa lui Dumnezeu.

Dumnezeu dorește ca noi să fim vase ale milei spre onoare și glorie, și El face acest lucru eliberându-ne de autoritatea lui Satan și aducându-ne în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Când Domnul Isus era pe pământ, El distrugea în mod activ lucrările diavolului și lega omul tare. El a intrat în casa omului tare și l-a învins până la capăt și a smuls multe vase pentru a le face vase ale milei spre onoare și glorie.

Astăzi, în timp ce predicăm evanghelia, suntem una cu Domnul și exercităm autoritatea Sa de a lega omul tare și de a-i elibera pe cei cărora le vorbim, astfel încât să fie transferați din întuneric în lumină și din împărăția lui Satan în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Amin, fie ca noi toți să cooperăm cu Domnul pentru a supune răzvrătirea și a-I permite Domnului să crească în noi pentru împărăția lui Dumnezeu!

Împărăția lui Dumnezeu este puterea de a supune răzvrătirea și creșterea lui Cristos în noi

Marcu 4 este un capitol care ne arată sămânța împărăției cerurilor și deplina ei dezvoltare. Domnul Isus este sămânța împărăției și S-a semănat pe Sine în pământul inimii noastre pentru a crește în noi, a se dezvolta în noi și a deveni un domeniu în noi în care Dumnezeu poate domni și conduce.

El se seamănă în mod activ și constant pe Sine însuși ca sămânță a împărăției în inimile multor oameni pentru a se dezvolta în ei ca împărăția lui Dumnezeu. Totuși, spre sfârșitul lui Marcu 4, avem istorisirea Domnului și a ucenicilor care traversau marea cu o barcă și a apărut o furtună.

Am putea spune că vremea indica că se apropie o furtună și s-ar putea să fie corect, dar în domeniuul spiritual ceea ce s-a întâmplat este că Satan a stârnit acea furtună ca o răzvrătire împotriva lui Cristos.

Ceea ce vedem cu această furtună, împreună cu vântul și valuri, este o imagine a răzvrătirii. Pe partea pozitivă, împărăția este dezvoltarea lui Cristos ca sămânță a împărăției în noi; pe partea negativă, regatul este supunerea răzvrătirii.

Oriunde este împărăția lui Dumnezeu, Satan se răzvrătește și trebuie să fie supus. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, împărăția este dezvoltarea lui Dumnezeu Însuși ca sămânță a vieții.

Din punctul de vedere al lui Satan, împărăția este supunerea răzvrătirii. Satan are astăzi o casă și o împărăție pe pământ (Marcu 3:23-25). Casa lui Satan este o casă a păcatului (1 Ioan 3:8.10) și împărăția lui este o împărăție a întunericului (Col. 1:13).

Toți păcătoșii aparțin casei păcatului a lui Satan și fac parte din împărăția lui de întuneric. În plus, demonii fac parte din împărăția lui Satan și pot poseda oameni pentru împărăția lui.

Satan este conducătorul acestei lumi (Ioan 12:31) și conducătorul autorității văzduhului (Efeseni 2:2). El are autoritatea lui (Fapte 26:18) și are și îngerii lui răi (Mat. 25:41); acești îngeri sunt subordonații lui ca conducători, autorități și conducători ai acestui întuneric (Efeseni 6:12).

Prin urmare, împărăția lui Satan este autoritatea întunericului (Col. 1:13). Când Domnul Isus ca împărăția lui Dumnezeu vine în noi, El supără și tulbură împărăția lui Satan.

În Marcu 4, imediat după ce Domnul, în timp ce Mântuitorul-Sclav a rostit un cuvânt tare despre împărăția lui Dumnezeu, El a intenționat să treacă marea și să meargă pe cealaltă parte (v. 35).

Deci Satan, răzvrătitul, și-a folosit îngerii în văzduh și demonii săi în apă pentru a stârni răzvrătirea și s-a ridicat o furtună mare de vânt, valurile au bătut în corabie și barca deja începea să se umple (v. 37).

Satan și îngerii săi răi știau că, după ce Domnul va trece marea, El va alunga demonii, provocând o înfrângere a împărăției sale, așa că s-au răzvrătit împotriva Domnului și au încercat să-l împiedice să treacă marea.

Dar Domnul Isus ca Mântuitorul-Sclav a fost un om cu autoritate divină și El a rostit un cuvânt ca să mustre vântul și să spună mării să tacă; vântul a încetat și s-a făcut o mare liniște (v. 39).

Furtuna nu a fost întâmplătoare; îngerii căzuți ai lui Satan (Efeseni 6:12) din văzduh colaborau cu demonii din mare (Matei 8:32) pentru a-l împiedica pe Sclavul-Mântuitor să nu meargă de cealaltă parte a mării, deoarece știau că El va scoate demonii de acolo (Marcu 5:1-20).

Domnul Isus știa că furtuna a fost instigată de acești îngeri și demoni răi și a scos acei demoni; aceasta a fost venirea împărăției prin supunerea răzvrătirii. Împărăția lui Dumnezeu trebuie să învingă răzvrătirea.

împărăția lui Dumnezeu este supunerea răzvrătirii. În Marcu 4 Domnul a vorbit despre împărăție, iar apoi, la sfârșitul acestui capitol, împărăția a venit pe pământ prin supunerea răzvrătirii vrăjmașului.

Apoi, în cap. 5 El a dus la îndeplinire împărăția prin izgonirea demonilor. Între cuvântul despre împărăția lui Dumnezeu din Marcu 4:26-29 și înregistrarea demonstrării împărăției lui Dumnezeu din 5:1-20, există incidentul mării furtunoase din 4:35-41.

Domnul a mustrat vântul și a poruncit mării să tacă din cauza îngerilor și demonilor răzvrătiți care se aflau în spatele scenei. După ce a certat vântul și a vorbit mării, vântul a încetat și s-a făcut o mare liniște, căci răzvrătirea îngerilor răi și a demonilor fusese supusă de puterea împărăției.

Pentru ca împărăția Domnului să vină și să se dezvolte în noi, dușmanul trebuie să fie legat și supus, pentru că împărăția lui Dumnezeu este supunerea răzvrătirii.

Putem aplica acest lucru experienței noastre, permițându-i Domnului să trateze orice răzvrătire din ființa noastră și rugându-ne să supunem răzvrătirea din mediul nostru și din cei pe care îi păstorim și cărora le predicăm evanghelia.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, avem în noi sămânța împărăției, iar Domnul crește și se dezvoltă în noi! Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să fie lărgită și extinsă în ființa noastră. Fie ca în noi dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu. Ai Tu o cale de a supune orice răzvrătire din ființa noastră. Aleluia, venirea împărăției este supunerea răzvrătirii! Slavă Domnului, Isus Cristos l-a învins pe diavol și El este acum în noi pentru a-i distruge lucrările și pentru a supune orice răzvrătire! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Nu ne uităm la furtună și nu acordăm atenție valurilor: ne fixăm ochii pe Tine! Supune orice răzvrătire din ființa noastră. Învinge-ți dușmanul din noi și supune orice răzvrătire din mediul nostru. Vrem să vină împărăția Ta și să se facă voia Ta. Suntem una cu Tine și vrem să rămânem cu Tine prin marea furtunoasă. Fie ca împărăția Ta să fie lărgită în noi și să ai o cale de a-l supune pe Satan cu toți îngerii și autoritățile lui!

Aducem împărăția lui Dumnezeu rugându-ne în Trup una cu Domnul pentru a supune vrăjmașul și orice răzvrătire

Marcu 4 este un capitol minunat care ne arată atât laturile pozitive, cât și cele negative ale venirii Împărăției lui Dumnezeu. În primul rând, pe partea pozitivă, Domnul, ca sămânță a împărăției, Se seamănă pe Sine în ființa noastră.

Pământul inimii noastre poate avea multe probleme, stânci, griji și lipsă de adâncime, dar odată ce ne ocupăm de solul inimii noastre, Domnul, ca sămânță a împărăției, va crește în noi și va aduce roade în noi. Amin!

În al doilea rând, pe partea negativă, împărăția este supunerea răzvrătirii, pentru că venirea împărăției este înlăturarea autorității și uzurparea lui Satan și instalarea Domnului Isus ca Domn și Împărat.

Deoarece venirea împărăției este înlăturarea împărăției lui Satan, dușmanul luptă cu toată puterea lui pentru a zădărnici venirea împărăției în om.

Putem mărturisi acest lucru prin propria noastră experiență. Domnul ne vorbește și ne atrage și noi ne dăruim Lui; dar apoi, imediat după o experiență atât de dulce a lui Cristos, ceva se ridică în mediul nostru care să ne frustreze să continuăm cu Domnul.

În mod similar, în situația celor cărora le pasă, s-ar putea să avem un moment atât de bun de părtășie și de bucurie cu Cristos, dar apoi se întâmplă ceva în mediul lor, o furtună, care îi îndepărtează de la a-L savura pe Domnul și de a merge mai departe cu El.

Oriunde este împărăția lui Dumnezeu, acolo este și atacul dușmanului; în astfel de momente, trebuie să existe supunerea răzvrătirii.

Așa cum Domnul Isus a stat în picioare și a vorbit mării și vântului pentru a le reduce la tăcere și a existat o mare calm, așa și astăzi trebuie să fim una cu Domnul și să ne exersăm să ne rugăm rugăciunile împărăției, rugăciuni care să facă înaintea împărăției Domnului pe pământ, în ființa noastră și în cei cărora le pasă și le vorbim.

Luptele noastre nu sunt împotriva sângelui și a cărnii; nu legăm oamenii în carne și nici nu atacăm ființele umane prin rugăciunea noastră, ci mai degrabă ne luptăm una cu Domnul împotriva conducătorilor și autorităților din aer, împotriva lui Satan și a împărăției sale (Efeseni 6:12).

De multe ori lucrurile se ridică în situația noastră ca o furtună din partea dușmanului și trebuie să fim una cu Domnul și în Trup pentru a mustra vrăjmașul și a-l face să fugă. Când ne pasă de cei noi, de cei tineri și de cei care sunt decăzuți, trebuie să ducem lupta în Trup în virtutea Capului pentru a lega inamicul și a supune orice răzvrătire a inamicului.

Putem participa la aducerea împărăției lui Dumnezeu nu numai savurându-L în mod pozitiv pe Domnul și contactându-L pe tot parcursul zilei, ci și, în mod negativ, exersându-ne să ne rugăm în grupuri vitale pentru înlăturarea răzvrătirii.

Domnul ne poate grupa cu soțul sau soția noastră sau cu unii sfinți, fie din localitatea noastră, fie din întreaga lume, și împreună putem sta pe pământul Trupului și prin virtutea lui Cristos, Capul, pentru a lega vrăjmașul, a respinge atacurile lui și a supune răzvrătirea, astfel încât mulți credincioși să fie eliberați de uzurparea vrăjmașului și să trăiască în viață pentru a crește în viață. Amin!

Putem petrece o jumătate de oră rugându-ne împreună cu tovarășii noștri vitali, în doi sau trei, și putem exercita autoritatea Domnului de a aduce împărăția lui Dumnezeu în anumite situații, localități, țări și chiar continente.

Domnul ne-a dat autoritatea Sa de a lega și a dezlega, de a lega vrăjmașul și de a-i dezlega pe cei care sunt sub uzurparea lui și ne putem exercita pentru a supune orice răzvrătire. După cum arată Ioan 15:7, rugăciunile Domnului pot deveni rugăciunile noastre și El va împlini ceea ce este în inima Lui, pentru că El câștigă cooperarea unor oameni de pe pământ care sunt una cu El.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat autoritatea Ta de a lega vrăjmașul și de a-i dezlega pe cei care sunt sub uzurparea lui, fiind înșelați și înrobiți de el. Amin, Doamne, noi suntem astăzi una cu Tine în Trup și-l legăm pe vrăjmaș. Îi respingem tacticile și înșela pe alții. Îți exercităm autoritatea pentru a supune răzvrătirea inamicului în noi și în mediul nostru. Suntem împotriva inamicului și a tacticii lui în cei din jurul nostru și în localitatea noastră. Amin, Doamne, câștigă multe grupuri de sfinți care sunt vitalizate împreună pentru a lega vrăjmașul și a-ți înainta mișcarea pe pământ pentru ca împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă! Fie ca rugăciunile Tale să devină rugăciunile noastre. Vrem să rămânem în Tine, ca să ne rugăm un duh cu Tine și în Trup pentru ca vrăjmașul să fie legat și pentru ca furtuna să fie potolită! Amin, Doamne Isuse, ne rugăm în Numele Tău și cu autoritatea Ta pentru ca împărăția Ta să vină în viața noastră, în viața de biserică din localitatea noastră și pe tot pământul! Supune răzvrătirea în noi, în cei din jurul nostru, în mediul nostru, în localitatea noastră, în țara noastră și pe tot pământul!