Îl savurăm pe Cristos in Cuvântul Său

viața de biserică

Luptăm bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu, răspândirea lui Cristos ca viață în credincioși

by 4 Comments

Propovăduia Împărăția lui Dumnezeu și învăța pe oameni, cu toată îndrăzneala și fără nicio piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos. Fapte 28:31

În calitate de credincioși în Cristos, astăzi noi luptăm bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu, pentru răspândirea lui Cristos ca viață în credincioși, pentru că Satan atacă și frustrează lucrarea de zidire a lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu este răspândirea lui Cristos ca viață în credincioșii Săi pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa; Satan luptă împotriva răspândirii lui Dumnezeu, dar noi proclamăm împărăția lui Dumnezeu pentru răspândirea Cristosului înviat. Amin!

Săptămâna aceasta, ultima săptămână din prima parte a cărții „Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos”, am savurat trei aspecte principale din cartea Faptele Apostolilor. În primul rând, am văzut subiectul Trinității Divine ca structură a Noului Testament și structura cărții Faptele Apostolilor.

Cartea Faptele Apostolilor pare să fie despre răspândirea Evangheliei și înființarea bisericilor locale, cu multe călătorii misionare ale lui Pavel și ale colaboratorilor săi. Ceea ce ne arată această carte este propagarea Cristosului înviat ca Evanghelie prin ucenici pentru stabilirea bisericilor locale ca împărăție a lui Dumnezeu pe pământ.

Structura acestei cărți este Trinitatea Divină, căci peste tot îl vedem pe Dumnezeul Triunic împărțindu-se pe Sine și fiind predicat prin ucenici pentru a câștiga o împărăție pentru Sine, bisericile ca împărăție a lui Dumnezeu.

Al doilea lucru major din Faptele Apostolilor este Duhul lui Isus; această mențiune specifică a Duhului are legătură cu conducerea și îndrumarea apostolilor în călătoria lor de evanghelie. Apostolii nu au fost călăuziți doar de Duhul Sfânt, care a avut mult de-a face cu încarnarea lui Cristos, ci, mai mult decât atât, au fost constituiți cu Duhul lui Isus.

În suferințele și persecuțiile lor, ei au fost aprovizionați din belșug de Duhul lui Isus, astfel încât să predice Evanghelia pentru propagarea lui Cristos. În special, apostolii au fost limitați și interziși de Duhul lui Isus. Așa cum Isus a fost pe pământ, așa au fost și ei în slujba lor – limitați, restrânși și restricționați, dar fiind întotdeauna alimentați în interior cu Duhul ca sursă din belșug.

Al treilea punct major din cartea Faptele Apostolilor este împărăția lui Dumnezeu. De la începutul acestei cărți, unde îl vedem pe Domnul Isus rămânând cu ucenicii Săi timp de patruzeci de zile pentru a vorbi despre lucruri legate de împărăția lui Dumnezeu, până la ultimele versete ale cărții, unde Pavel a învățat despre împărăția lui Dumnezeu, vedem despre această împărăție menționată peste tot.

Subiectul principal al predicării apostolilor a fost împărăția lui Dumnezeu, iar rezultatul acestei predicări a fost că bisericile au fost stabilite pentru a fi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Cristosul înviat se propagă în înălțarea Sa prin Duh prin ucenici pentru a produce bisericile ca realitate a împărăției lui Dumnezeu. Aleluia!

Împărăția lui Dumnezeu este răspândirea lui Cristos ca viață în credincioșii Săi pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa

El zicea: „S-a împlinit vremea și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie.” Marcu 1:15

Ce este împărăția lui Dumnezeu? Nu este doar domnia lui Dumnezeu, ci mai mult, este domeniul vieții divine, domeniul vieții lui Dumnezeu și al speciei lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este Persoana minunată a lui Cristos care se răspândește în om.

Împărăția lui Dumnezeu este răspândirea lui Cristos ca viață în noi, credincioșii Săi, pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa.

În 2 Petru 1:3-11 vedem că împărăția lui Dumnezeu este răspândirea lui Cristos ca viață, având ca rezultat o dezvoltare exterioară, trăirea unei vieți de om-Dumnezeu cu multe virtuți minunate pentru exprimarea lui Dumnezeu. Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu trebuie să fim regenerați, iar pentru ca această împărăție să se dezvolte în noi, trebuie să creștem în viață.

Pocăința și regenerarea reprezintă intrarea în împărăția lui Dumnezeu. Într-un sens, trebuie pur și simplu să chemăm numele Domnului; într-un alt sens, într-un sens foarte practic, trebuie să ne pocăim pe deplin, sub strălucirea luminii divine care ne expune păcătoșenia și ființa căzută, și trebuie să ne mărturisim păcatele, astfel încât ființa noastră să fie deschisă Domnului pentru ca viața Sa să vină în noi.

Trebuie să cerem iertare Domnului pentru păcatele noastre și să acceptăm spălarea și curățirea cu sângele Său prețios.

Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu, oamenii trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să creadă în Evanghelie, pentru ca păcatele lor să fie iertate și pentru ca ei să poată fi regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină, care se potrivește cu natura divină a acestei împărății (Marcu 1:15; Ioan 3:3, 5).

Când ne mărturisim păcatele ca urmare a strălucirii Domnului asupra noastră prin Evanghelie, Domnul ne iartă păcatele noastre și, de asemenea, El uită păcatele noastre. Ne putem aminti încă de păcatele noastre și putem încerca să ne pocăim din nou pentru ele, dar Domnul le-a iertat și le-a și uitat. Amin!

Astăzi, noi, ca oameni ai împărăției, trebuie să trăim în viața de biserică și să-I permitem Domnului să crească în noi, să Se dezvolte în noi și să Se răspândească în noi.

Împărăția lui Dumnezeu este răspândirea Domnului Isus în ființa noastră. Pe măsură ce trăim în viața de biserică astăzi, trăim în împărăția lui Dumnezeu, iar această împărăție se va dezvolta în împărăția viitoare ca o răsplată de moștenire (Galateni 5:21; Efeseni 5:5) pentru sfinții biruitori din mileniu.

Slavă Domnului, astăzi toți credincioșii în Cristos pot avea parte de împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14:17).

Cu toții am fost eliberați de Dumnezeu din împărăția lui Satan și transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:12-13). El domnește peste noi în dragoste și lumină; domeniul este dragostea, iar mijlocul este lumina.

Pe măsură ce trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi, permițându-I Domnului să Se răspândească în noi, vom fi răsplătiți cu împărăția lui Dumnezeu în manifestarea ei în împărăția viitoare.

Împărăția lui Dumnezeu va deveni împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu pentru ca credincioșii biruitori să o moștenească și să o savureze în era viitoare, astfel încât să poată domni cu Cristos timp de o mie de ani (1 Corinteni 6:9-11; Galateni 5:19-21; Efeseni 5:5; Apocalipsa 20:4, 6). Amin!

Fie ca noi să fim credincioși care cooperează personal și individual cu Domnul astăzi, astfel încât El, ca Duh intensificat în șapte ori, să ne producă în calitate de biruitori ai Săi.

Fie ca noi să ne dăm Domnului astăzi, astfel încât El să facă în noi tot ce trebuie făcut, să se răspândească în noi până la capăt ca sămânța împărăției și să ne pregătească să fim sfinții biruitori la întoarcerea Lui. Vrem nu doar să fim în împărăția lui Dumnezeu într-un sens general în această epocă, ci, mai mult, să fim împreună cu Cristos în împărăția viitoare.

Ca împărăție eternă, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare eternă a vieții eterne a lui Dumnezeu pentru ca toți oamenii răscumpărați ai lui Dumnezeu să se bucure de ea în cerul nou și pământul nou pentru eternitate (Apocalipsa 21:1-4; 22:1-5, 14, 17).

Pentru eternitate Îl vom savura pe Domnul; vom avea această savurare pentru totdeauna și în eternitate. Dumnezeul nostru Triunic, care este infinit, nelimitat, atotinclusiv și universal bogat, va fi savurarea noastră pentru eternitate. Aleluia! Dumnezeul Triunic și infinit devine savurarea noastră! Ce Dumnezeu minunat avem!

Fie ca astăzi să-I permitem Domnului să Se răspândească în noi și să ne satureze cu Sine ca viață și fie ca noi să cooperăm cu El pentru ca împărăția Lui să vină în noi astăzi, astfel încât, atunci când Se va întoarce să-i răpească pe biruitorii Săi, să fim gata să fim răpiți de El pentru a avea parte de împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos timp de o mie de ani.

Doamne Isuse, mulțumim că ne-ai adus în împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și regenerare. Îți mulțumim că strălucești asupra noastră pentru a ilumina gloria cunoașterii lui Cristos Isus, Domnul nostru. Aleluia, suntem acum în împărăția lui Dumnezeu, căci ne-am pocăit, ne-am mărturisit păcatele și am crezut în Domnul Isus pentru a primi viața Sa. Slavă Domnului, ne-au fost iertate păcatele și suntem regenerați cu viața divină care se potrivește cu natura divină a împărăției lui Dumnezeu! Amin, Doamne, crește în noi astăzi. Răspândește-Te în noi ca viață. Câștigă o domeniu în noi în care Tu poți domni și guverna în viața Ta divină. Vrem să ne împărtășim din împărăția în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu împreună cu sfinții! Aleluia, în biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, astăzi Îl savurăm pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Sa în Duhul Sfânt! Amin, Doamne, vrem să trăim în realitatea împărăției astăzi, pentru a putea fi răsplătiți cu manifestarea împărăției în epoca viitoare! Amin, Doamne, ne deschidem pe deplin Ție. Fă în noi ceea ce trebuie să faci pentru a ne câștiga și a ne produce ca sfinții Tăi biruitori, care vor fi răpiți la întoarcerea Ta pentru a avea parte de împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos!

Satan luptă împotriva răspândirii împărăției Sale de către Dumnezeu, așa că noi Îl predicăm pe Cristos și ducem bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu!

Întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruiască în credință și spunea că în Împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri. Fapte 14:22

Pe partea pozitivă, împărăția lui Dumnezeu este răspândirea Domnului Isus ca viață în credincioși pentru a câștiga un domeniu în care El domnește și domnește prin viața Sa divină. Pe partea negativă, însă, Satan luptă împotriva răspândirii împărăției Sale de către Dumnezeu pe pământ (Faptele Apostolilor 19).

Satan nu vrea să piardă teren în om; el luptă împotriva răspândirii lui Cristos în om. Trebuie să avem o slujbă care biruie pentru propagarea lui Cristos, iar această slujbă este o luptă, o bătălie, pentru împărăția lui Dumnezeu (v. 23-41).

Din punct de vedere personal, noi, cei care credem în Cristos, intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin multe necazuri și suferințe (Faptele Apostolilor 14:22). Acest lucru se datorează faptului că vrăjmașul luptă cu toată puterea lui, prin oameni, situații și medii, pentru a zădărnici răspândirea împărăției lui Dumnezeu și răspândirea lui Cristos în noi.

Întreaga lume, care zace în cel rău, se opune intrării noastre în împărăția lui Dumnezeu. A intra în împărăția lui Dumnezeu înseamnă a intra în savurarea deplină a lui Cristos ca împărăție.

Cu toții putem mărturisi că, atunci când cooperăm cu Domnul pentru ca Cristos să se răspândească în ființa noastră, vrăjmașul se ridică și se întâmplă multe lucruri pentru a ne frustra.

Mai mult, atunci când încercăm să predicăm Evanghelia sau să împărtășim cuvântul lui Dumnezeu cu alții, se ridică persecuția, oamenii din jurul nostru se ridică și chiar propria noastră familie ne poate persecuta sau spune lucruri împotriva noastră.

Mai ales sfinții care locuiesc în Europa își dau seama că inamicul își intensifică atacurile împotriva sfinților și împotriva bisericilor. El împietrește inimile oamenilor și ridică tot felul de persecuții și lucruri frustrante înaintea sfinților pentru a opri răspândirea împărăției lui Dumnezeu.

Satan luptă împotriva răspândirii împărăției lui Dumnezeu pe pământ; de partea noastră, luptăm pentru răspândirea împărăției lui Dumnezeu pe pământ! Amin! Stăm una cu Domnul, stăm una cu biserica și stăm una în Trup pentru a avea o slujbă care prevalează pentru răspândirea lui Cristos, iar slujba noastră este o luptă pentru împărăția lui Dumnezeu.

Luptăm sub autoritatea Cristosului victorios și suntem așezați împreună cu El în locurile cerești (Efeseni 2:6), privind în jos la inamic din văzduh pentru a declara victoria lui Cristos. Ne bazăm pe victoria lui Cristos, proclamăm victoria Lui și stăm în Trup pentru a fi pregătiți ca mireasă a lui Cristos și echipați ca armată a lui Dumnezeu, fiind gata pentru lupta cu vrăjmașul. Slavă Domnului!

Și așteptăm cu nerăbdare ziua în care ne vom întoarce cu Cristos ca armate ale Sale care stau alături de El în timp ce vrăjmașul este aruncat în jos și în abis. Slavă Domnului! Vrăjmașul va fi aruncat în iazul de foc, iar Dumnezeul Triunic Se va căsători cu mireasa pentru a trăi o viață eternă de căsătorie cu omul regenerat, transformat și glorificat, ca mireasă a lui Cristos. Slavă Domnului!

Până atunci, noi proclamăm Evanghelia. Ultimul verset din Faptele Apostolilor 28 ne spune că Pavel a proclamat împărăția lui Dumnezeu pentru a-L propaga pe Cristosul înviat (Faptele Apostolilor 28:31).

Acest lucru este dovedit de cuvintele „învăța lucrurile despre Domnul Isus Cristos”, care merg împreună cu „împărăția lui Dumnezeu”. A învăța lucrurile despre Domnul Isus Cristos înseamnă a răspândi împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu, prin urmare, este propagarea Cristosului înviat, un proces care continuă să fie realizat prin credincioșii de astăzi (v. 31).

Noi, credincioșii în Cristos, suntem continuarea cărții Faptele Apostolilor; continuăm să-I permitem Domnului Isus să se răspândească în noi ca viață pentru a-Și lărgi împărăția în noi și Îl proclamăm pe Domnul Isus Cristos ca Evanghelie pentru propagarea lui Cristos astăzi.

Cartea Faptele Apostolilor nu s-a încheiat încă; a fost lăsată deschisă și noi o continuăm, căci lucrarea Duhului Sfânt continuă în fiecare dintre noi și prin fiecare dintre noi, credincioșii în Cristos.

Astăzi suntem una cu Domnul pentru a duce la bun sfârșit o lucrare de predicare a evangheliei pentru propagarea, înmulțirea și răspândirea lui Cristos, pentru a produce mulți fii ai lui Dumnezeu (Romani 8:29), ca ei să fie membrele lui Cristos pentru a constitui Trupul Său (12:5) pentru îndeplinirea planului etern al lui Dumnezeu și împlinirea voinței Sale eterne.

Aceasta este ceea ce dezvăluie Epistolele și cu care se încheie cartea Apocalipsa.

Slavă Domnului, Dumnezeul care S-a întrupat, a trăit o viață umană, a murit și a înviat în Evanghelii este acum răspândit prin mulții credincioși în Cristos ca o continuare și o duplicare a lui Cristos pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu!

Toate acestea sunt pentru producerea bisericii ca împărăție a lui Dumnezeu în această epocă, pentru ca Dumnezeu să aibă un domeniu în care să poată domni în viața Sa divină.

Pentru eternitate, Noul Ierusalim va fi expresia deplină a lui Dumnezeu și împărăția Sa eternă ca sferă în care El domnește în viața Sa divină în eternitate, pentru totdeauna și în veci. Aceasta este realitatea și scopul predicării de către noi a evangheliei astăzi.

Doamne Isuse, suntem una de Tine pe pământ astăzi pentru ca împărăția Ta să vină și să se răspândească. Vrem să continuăm în credință până la întoarcerea Ta, știind că prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. O, Doamne, chiar dacă întreaga lume se opune intrării noastre în împărăția lui Dumnezeu, noi vrem să intrăm în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție! Amin, Doamne, fie ca noi să avem slujba care prevalează pentru propagarea lui Cristos, luptând astăzi în bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Vie împărăția Ta! Fie ca Cristos să se răspândească în toți sfinții! Suntem una cu Tine, Doamne Isuse, pentru a proclama împărăția lui Dumnezeu și a-L predica pe Cristosul înviat! Vrem să-i învățăm pe alții lucrurile referitoare la Domnul Isus Cristos, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să se răspândească și să fie stabilită în ei. Amin, Doamne Isuse, vrem să-L predicăm pe Cristosul înviat ca evanghelie, pentru ca Dumnezeu să poată câștiga o împărăție pe pământ, biserica din această epocă finalizându-se în Noul Ierusalim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Fight the Battle for the Kingdom of God, the Spreading of Christ as Life in Believers, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 12 (Trinitatea divină, Duhul lui Isus și împărăția lui Dumnezeu) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Bisericile produse prin propagarea lui Cristos sunt împărăția lui Dumnezeu pe pământ

by 3 Comments

...„Împărăția lui Dumnezeu nu vine în așa fel ca să izbească privirile. Nu se va zice: ‘Uite-o aici’ sau ‘Uite-o acolo’. Căci iată că Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.” Luca 17:20-21

Subiectul principal al predicării apostolilor în cartea Faptele Apostolilor este împărăția lui Dumnezeu; bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună, pentru că bisericile sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin!

Al treilea lucru principal pe care-l vedem în cartea Faptele Apostolilor este împărăția lui Dumnezeu. Când Domnul Isus a venit să predice Evanghelia, El a predicat Evanghelia împărăției lui Dumnezeu. El a venit să aducă o altă împărăție, nu împărăția pământească sau împărăția mesianică, ci împărăția lui Dumnezeu.

În Evanghelii, vedem din nou și din nou cum Domnul a zis: Pocăiți-vă, căci împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat. Ucenicii lui au crezut că El vorbea despre împărăția restaurată a lui Israel, unde Domnul Isus va fi Împărat; însă El a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu, domeniul speciei lui Dumnezeu, domeniul vieții divine.

Din nefericire, deoarece ucenicii se aflau în domeniul natural și nu aveau Duhul care îi călăuzește în toată realitatea a ceea ce este Cristos, ei nu puteau înțelege în acel moment. Deci Domnul a trebuit să mai rămână câteva zile după învierea Sa pentru a-i învăța lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu (Fapte 1:3).

După ce El a devenit Duhul dătător de viață și a venit în înviere pentru a Se sufla pe Sine în credincioșii Săi, Duhul a intrat în credincioși și ei au început să înțeleagă despre ce vorbea Domnul.

Într-un fel, multor creștini le-ar fi plăcut să trăiască în timpul Domnului Isus, să fie cu El și să-L vadă, să fie martori la miracolele pe care le-a făcut și să asculte cuvintele Sale. Dar într-un alt sens, toți cei care au fost cu Domnul când era pe pământ, înainte de învierea Sa, nu puteau decât să-L vadă și să-L audă, dar nu L-au putut primi.

În vremea aceea, împărăția lui Dumnezeu se apropiase, căci Însuși Domnul Isus este împărăția lui Dumnezeu, dar împărăția nu a venit în ei. Domnul Isus a spus multe lucruri când a fost pe pământ și a dat hotărârile împărăției în Mat. 5-7, El a vorbit despre tainele împărăției și ne-a vorbit despre realitatea, înfățișarea și manifestarea împărăției.

Dar toate aceste lucruri legate de împărăția lui Dumnezeu sunt făcute reale pentru noi, credincioșii în Cristos, prin Cristos Însuși ca Duhul care vine în duhul nostru pentru a ne călăuzi în realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu. Amin!

Iată de ce Domnul Isus, după ce a înviat din morți, nu s-a înălțat public la cer imediat; El a întârziat, a rămas cu ucenicii câteva zile și le-a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu. El le-a deschis înțelegerea și i-a călăuzit în tainele împărăției lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu e Domnul Isus Cristos ca viața divină care crește și se răspândește în credincioșii Săi

După patima Lui, li S-a înfățișat viu, prin multe dovezi, arătându-li-Se deseori timp de patruzeci de zile și vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu. Fapte 1:3

Subiectul principal al predicării apostolilor în cartea Faptele Apostolilor a fost împărăția lui Dumnezeu (Fapte 1:3; 8:12; 14:22; 19:8; 20:25; 28:23, 31).

Faptul că Cristos cel înviat, prin arătarea Sa apostolilor într-o perioadă de patruzeci de zile, le-a vorbit „lucrurile privitoare la împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 1:3), indică faptul că împărăția va fi subiectul principal al predicării apostolilor în urma botezului lor după Ziua Cincizecimii.

Timp de patruzeci de zile, înainte de înălțarea Sa, Cristos a rămas cu ucenicii, apărând și dispărând printre ei, și le-a vorbit despre lucrurile împărăției lui Dumnezeu. Centrul slujbei apostolilor era împărăția lui Dumnezeu. Lucrarea lor, însărcinarea lor, era să spună lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu.

Chiar dacă ucenicii au auzit de la Domnul Isus cu privire la împărăția lui Dumnezeu înainte de moartea și învierea Sa, ei nu au fost capabili să înțeleagă ceea ce Domnul, în calitate de Învățător al lor, îi învăța, pentru că El nu era în ei ca Duh care să-i călăuzească în această realitate.

Deci Domnul a repetat învățătura Sa în cele patruzeci de zile dintre învierea Sa și înălțarea Sa; de data aceasta, ei au avut înțelegerea spirituală pentru a vedea și înțelege împărăția lui Dumnezeu.

Pentru ca noi să înțelegem împărăția lui Dumnezeu și să cunoaștem această Împărăție avem nevoie de percepție spirituală, înțelegere spirituală.

În Ioan 20:22, Domnul Isus Sa suflat pe Sine în ucenicii Săi ca Duh care dă viață și, ca rezultat, acum ei pot înțelege și cunoaște împărăția lui Dumnezeu. Înainte de a fi mântuiți, nu putem vedea sau cunoaște împărăția lui Dumnezeu; însă când Îl primim pe Cristos ca viață, când ne pocăim și credem în Domnul Isus, obținem o înțelegere spirituală a ceea ce este împărăția lui Dumnezeu.

Duhul dătător de viață din noi ne face capabili să înțelegem vorbirea Domnului cu privire la împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu este o împărăție materială vizibilă cu ochii umani; mai degrabă, este o împărăție a vieții divine.

Nu este ceva exterior, ci ceva interior, Cristos ca viață în credincioșii Săi, crescând în ei, răspândindu-se în ei și crescând în ei, pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa.

Dacă citim Noul Testament, vom vedea că împărăția lui Dumnezeu nu este un domeniu material vizibil. Dimpotrivă, împărăția lui Dumnezeu este o persoană, Domnul Isus Cristos Însuși (Luca 17:20-21).

Ceea ce au predicat ucenicii și despre ce vorbim astăzi nu este o împărăție exterioară cu un împărat puternic; predicăm o persoană, pe Isus Cristos Însuși, care este sămânța vieții care se semănează pe Sine în credincioșii Săi pentru a crește și a se dezvolta în ei într-un domeniu în care Dumnezeu poate domni și guverna.

Împărăția lui Dumnezeu este propagarea lui Cristos ca viață în credincioșii Săi pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa. Mai mult, împărăția lui Dumnezeu este stăpânirea lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, cu toată binecuvântarea și savurarea ei.

Scopul Evangheliei lui Dumnezeu și a lui Isus Cristos este acela de a aduce împărăția lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în împărăția lui Dumnezeu?

Pentru a intra în această împărăție, oamenii trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să creadă în Evanghelie (Marcu 1:15) pentru ca păcatele să le fie iertate și să poată fi regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină, care se potrivește cu natura divină a acestei împărății (Ioan 3:3, 5). Amin!

În calitate de credincioși în Cristos, avem parte din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Sa în Duhul Sfânt (Romani 14:17).

Împărăția lui Dumnezeu va deveni împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu pentru ca credincioșii care vor birui să o moștenească și să o savureze în epoca împărăției care va veni (vezi 1 Cor. 6:9-1; Gal. 5:21; Efes. 5:5) pentru ca ei să domnească cu Cristos timp de o mie de ani (Apoc. 20:4, 5).

Vrem să fim credincioșii biruitori, care împărtășesc împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în împărăția viitoare. Amin!

Apoi, ca împărăție eternă, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare eternă a vieții veșnice a lui Dumnezeu pentru toți cei răscumpărați ai lui Dumnezeu pentru a savura în cerul nou și pământul nou pentru eternitate (Apoc. 21:1-4; 22:1-5, 14, 17).

Realitatea bisericii adusă de viața de înviere a lui Cristos prin Evanghelie (1 Cor. 4:15) este împărăția lui Dumnezeu. Intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin regenerare (Ioan 3:5) și această împărăție se dezvoltă în noi prin creșterea noastră în viața divină (2 Pet. 1:3-11). Amin!

Fie ca noi să fim cei care creștem zilnic în Domnul, zi de zi, permițându-I Domnului să crească în noi și să Se dezvolte în noi.

Fie ca noi să realizăm că împărăția lui Dumnezeu este Isus Cristos, Mântuitorul Însuși, ca sămânță a vieții semănată în noi, credincioșii în Cristos ca popor ales al lui Dumnezeu (Marcu 4:3, 26) să crească în noi și să se dezvolte în noi într-un domeniu peste care Dumnezeu poate domni ca împărăție în viața Sa divină.

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit în noi ca împărăția lui Dumnezeu pentru a crește în noi, a Te dezvolta în noi și a crește în noi până când Tu vei câștiga un domeniu în noi peste care Tu poți domni și guverna. Amin, Doamne, ne deschidem Ție! Crești mai mult în noi astăzi. Răspândește-Te mai mult în ființa noastră interioară. Așează-Ți tronul în inima noastră. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am intrat în împărăția lui Dumnezeu pocăindu-ne și crezând în Domnul Isus! Amin, Doamne, vrem să ne împărtășim din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Sa în Duhul Sfânt! Fie ca noi să fim astăzi în realitatea împărăției lui Dumnezeu, ca să putem intra în manifestarea ei în epoca viitoare! Amin, Doamne, aspirăm să fim credincioșii biruitori care vor moșteni și vor savura împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în epoca viitoare! Doamne, crești în noi astăzi. Dezvoltă-Te în noi. Crești în ființa noastră. Răspândește-te în toate părțile sufletului nostru și fă-ți domiciliul în inima noastră pentru ca împărăția Ta să vină în noi!

Bisericile produse prin propagarea lui Cristos sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ

Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci neprihănire, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Romani 14:17

Când vorbim despre împărăția lui Dumnezeu, unii credincioși și necredincioși cred că acesta este ceva ce va veni în viitor; unii chiar cred că împărăția a fost „suspendată” și că în epoca viitor împărăția va veni din nou. Cu toate acestea, conform revelației divine din Biblie, împărăția lui Dumnezeu de astăzi este biserica.

Bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună; bisericile produse prin propagarea lui Cristos înviat sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ (Fapte 14:22; 20:25).

Într-un aspect, biserica de astăzi este casa noastră și este, de asemenea, casa lui Dumnezeu; aici suntem în odihnă, Îl savurăm pe Dumnezeu și Dumnezeu ne savurează pe noi. Cât de minunat este să fii în biserică ca împărăția dragostei Fiului lui Dumnezeu!

Cu toate acestea, trebuie să mergem mai departe cu Domnul și să avansăm în creșterea noastră în viață pentru a ne da seama că biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Da, viața de biserică este casa lui Dumnezeu și casa noastră, dar în același timp, în casa lui Dumnezeu astăzi suntem conduși de Dumnezeu pentru a fi în împărăția Sa. Trăim viața de biserică sub stăpânirea împărăției lui Dumnezeu.

Bisericile sunt produse prin propagarea Cristosului înviat; bisericile nu sunt diferite de împărăție, pentru că bisericile sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca aceasta să ne pătrundă pentru a deveni parte din realizarea noastră interioară.

Fie ca noi să avem o înțelegere mai profundă și mai largă a ceea ce înseamnă să fii într-o biserică locală. Suntem în bisericile locale – suntem în împărăția lui Dumnezeu!

Cristos cel înviat, care Se propagă pe Sine în înălțarea Sa, prin Duhul și prin ucenici, este realitatea împărăției lui Dumnezeu; împărăția lui Dumnezeu este extinderea Sa (Fapte 1:8; 8:12). Împărăția lui Dumnezeu nu este altceva decât extinderea, creșterea și dezvoltarea lui Cristos în umanitate.

Când Cristos a fost pe pământ, El a vorbit despre împărăția lui Dumnezeu; când El a devenit Duhul și Sa întors ca Duh, El a început să se propage pe Sine în omenire și El o face ca Duh și prin ucenici. Rezultatul faptului că Cristos se propagă pe Sine însuși ca Duh prin ucenici, reproducerea lui Cristos, sunt bisericile ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Bisericile de astăzi sunt expansiunea lui Cristos; El a venit să se semene pe Sine însuși ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu – așa cum este revelat în Evanghelii (Marcu 4:3, 26). În Evanghelii ceea ce vedem este pe Cristos ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu; în cartea Faptele Apostolilor, vedem propagarea acestei sămințe pentru a produce bisericile ca împărăția lui Dumnezeu (Fapte 8:1, 12; 13:1-4).

Cristosul care S-a semănat pe Sine ca sămânță a împărăției în Evanghelii Se răspândește și se propagă acum ca sămânță a vieții pentru a produce bisericile ca împărăția lui Dumnezeu.

Mulțumim Domnului că noi astăzi, în biserici, suntem în împărăția lui Dumnezeu și în locuința Tatălui; noi declarăm împărăția lui Dumnezeu ca Evanghelie, iar Cristos se extinde în umanitate.

Astăzi suntem încă în cartea Faptele Apostolilor; această carte nu are sfârșit, pentru că ultima parte a acestei cărți vorbește despre cum a vorbit Pavel despre împărăția lui Dumnezeu în locuința lui închiriată din Roma.

Mulțumim Domnului că astăzi în bisericile locale ne aflăm în împărăția lui Dumnezeu și Îl luăm pe Cristos ca viață și, de asemenea, ca Împărat! Noi, în biserici, suntem propagarea lui Cristos și extinderea lui Cristos și extindem împărăția lui Dumnezeu (Apoc. 1:9, 11).

Pe măsură ce vorbim cu vecinii și colegii noștri, sau chiar cu oamenii din magazin atunci când ne facem cumpărăturile, Îl putem administra pe Cristos ca sămânță a împărăției lui Dumnezeu, astfel încât El să fie sădit în ei și să crească în ei pentru a se dezvolta într-un domeniu peste care El poate domni și guverna.

Cei care primesc Evanghelia și cred în Domnul devin parte din extinderea lui Cristos, creșterea lui Cristos, bisericile ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că biserica de astăzi este împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Slavă Domnului, bisericile și împărăția lui Dumnezeu merg împreună! Amin, Doamne, să vedem că bisericile produse prin propagarea Cristosului înviat sunt astăzi împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Fie ca noi să realizăm că biserica nu este doar casa Tatălui unde savurăm prezența Sa și de dulcea Sa vizitare în dragoste, ci și împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Amin, Doamne, Îți permitem cu toții să te extinzi în ființa noastră. Îți dăm terenul pentru a crește în noi până când vei avea un domeniu în noi peste care poți domni și guverna. Fie ca Tu să ai o cale liberă de a domni și de a guverna în sfinții din viața de biserică. Fie ca Dumnezeu să fie Cel care domnește și guvernează în biserică ca împărăția lui Dumnezeu pe pământ astăzi. Crește în noi, Doamne, și răspândește-te în ființa noastră; stăpânește și domnește în noi pentru biserică, împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine pentru ca împărăția Ta să vină în noi și în jurul nostru prin vorbirea și trăirea noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Churches Produced by the Propagation of Christ are the Kingdom of God on the Earth, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 12 (Trinitatea divină, Duhul lui Isus și împărăția lui Dumnezeu) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să vedem semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casa Tatălui

by 3 Comments

Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Ioan 17:21

Știind că noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem numeroasele locașuri din biserică în calitate de casa Tatălui, trebuie să vedem semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casa Tatălui astăzi în viața noastră de zi cu zi.

În primul rând, trebuie să vedem ce este casa Tatălui, apoi trebuie să ne dăm seama că suntem în casa Tatălui – noi suntem multele locașuri din această casă ca multe membre ale Trupului lui Cristos.

Acum că suntem în casa Tatălui, cum ar trebui să trăim în biserică ca în casa Tatălui? Care este semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casă a Tatălui? Există zece puncte principale care ne ajută să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu.

Am văzut că gândul central al lui Ioan 14 este că trebuie să credem întru Dumnezeu și, prin urmare, să intrăm în Dumnezeu, și casa Tatălui este ceva ce ține de Dumnezeul Triunic care introduce pe Sine în credincioșii în Cristos pentru a fi pe deplin contopit cu ei.

Dumnezeu nu vrea doar să câștige un grup de oameni care citesc Biblia și sunt de acord cu ea, apoi se adună pentru a-L lăuda pe Dumnezeu și a aștepta revenirea lui Isus.

Dumnezeu vrea să se introducă pe Sine în om și să zidească pe om în Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să fie contopit cu omul și omul să fie contopit cu Dumnezeu, ei doi fiind zidiți ca un organism, Trupul lui Cristos ca locuință reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Pentru ca o astfel de locuință să vină în ființă, Dumnezeu S-a făcut om și a trecut prin moarte ca să ne pregătească un loc, apoi s-a întors la noi în învierea Sa pentru ca noi să fim acolo unde este El. Unde este Cristos? El este în Dumnezeu Tatăl. Prin trecerea Sa în moartea Sa și prin venirea Sa în învierea Sa, Cristos zidește biserica în calitate de casa Tatălui.

Casa Tatălui astăzi este biserica, iar biserica este în Dumnezeu Tatăl. Noi toți, ca mulți credincioși în Cristos, suntem locuințe în casa Tatălui și savurăm vizitarea proaspătă, dulce și instantanee a Tatălui și a Fiului cu Duhul, pentru că Îl iubim pe Domnul și rămânem în Cuvântul Său.

Fiind cei care sunt în casa Tatălui, Îl luăm pe Dumnezeu ca sursă, pentru că El este inițiatorul tuturor lucrurilor. Îl iubim ca fiind Tatăl nostru, ne închinăm și Îi mulțumim pentru că ne-a regenerat și ne-a dat viața și natura Sa și Îl luăm ca sursă în toate lucrurile.

Să vedem semnificația intrinsecă a trăirii în biserica în calitate de casa Tatălui

Ca un cuvânt de încheiere la problema casei Tatălui – a trăi în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos – trebuie să vedem ce fel de trăire ar trebui să avem astăzi.

Trebuie să vedem care este semnificația intrinsecă a trăirii în biserică în calitate de casă a Tatălui.

Există cel puțin zece puncte legate de felul de viață pe care ar trebui să-l avem astăzi în viața de biserică, pentru a putea trăi în biserică în calitate de casa Tatălui.

1. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în Dumnezeul Triunic ca viață

În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Ioan 1:4

În primul rând, a trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă pentru noi să trăim în Dumnezeul Triunic ca viață (Ioan 1:4; 5:26; 6:53; 11:25; 14:6).

Nu este o viață deliberată, o verificare interioară pentru a vedea ce ar face Isus, sau o viață conform unui set de reguli și reglementări. Este o viață în Dumnezeul Triunic ca viață.

Tatăl este sursa vieții, iar Tatăl are viață în Sine. Tatăl nostru Dumnezeu este sursa vieții, iar noi avem viață și trăim datorită Lui. Zi de zi trebuie să ne exersăm duhul pentru a trăi în domeniul vieții.

Unde este viața divină astăzi? Viața divină nu este doar în Dumnezeu; este și în duhul nostru, pentru că suntem contopiți cu Domnul ca un singur duh. Trebuie să trăim în Dumnezeul Triunic ca viață, exersându-ne duhul pentru a trăi în conformitate cu viața divină din duhul nostru.

Trebuie să trăim în Tatăl ca viață, în Domnul Isus Cristos ca viață și în Duhul ca viață. Mediul în care trăim astăzi este viața. Noi nu facem lucrurile în funcție de bine sau de rău, ci în funcție de simțul vieții divine din duhul nostru.

Fie ca noi toți să-L savurăm pe Cristos ca pe viață, să-L luăm ca viață, să trăim datorită Lui și chiar să-L luăm ca fiind calea noastră, pentru că El este calea, realitatea și viața.

Doamne Isuse, noi vrem să trăim astăzi în casa Tatălui trăind în Dumnezeul Triunic ca viață! Aleluia, Dumnezeul nostru este Tatăl nostru și El este sursa vieții! Slavă Domnului, Cristos este în noi ca viața noastră! Îți mulțumim, Doamne, că ești Duhul dătător de viață în duhul nostru! Amin, Doamne, vrem să trăim în Tine ca viață astăzi. Te luăm ca pe viața noastră și vrem să facem toate lucrurile conform simțului vieții din duhul nostru!

2. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în lumină

În al doilea rând, pentru noi să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, este pentru noi să trăim în lumină (Ioan 1:4; 8:12). Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric. Pentru a trăi în casa Tatălui, trebuie să trăim în lumină.

Când a venit Cristos, în El era viața și viața era lumina oamenilor. Aleluia, în El era viața, iar această viață era lumină pentru noi! Când trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, trăim în lumină.

Uneori se pot întâmpla lucruri, putem să facem fărădelegi sau putem păcătui, așa că venim din nou la Domnul pentru a ne mărturisi păcatele. Vrem să umblăm în lumină așa cum El este în lumină, iar sângele lui Isus Cristos, Fiul Său, ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:7-9).

Dacă simțim că suntem în întuneric, trebuie pur și simplu să venim la Domnul și să aplicăm sângele Său prețios. Îi permitem să strălucească asupra noastră. Biserica în calitate de casa Tatălui, este un domeniu plin de lumină. Când venim împreună cu sfinții, putem mărturisi că suntem în lumină și lumina strălucește peste tot!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în lumină! Aleluia, Dumnezeu este lumină și în El nu este deloc întuneric! Slavă Domnului, Cristos a venit ca lumina lumii! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ești Duhul care strălucește asupra noastră pentru a expune și a elimina tot întunericul nostru. Nu vrem să umblăm în întuneric, ci mai degrabă să umblăm în lumină, așa cum ești Tu în lumină! Venim astăzi la lumină. Aplicăm sângele Tău prețios pentru a fi curățat de orice întuneric și vrem să umblăm în lumină! Aleluia, viața de biserică este un domeniu plin de viață și lumină!

3. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în înviere

Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” Ioan 11:25

În al treilea rând, a trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în înviere, pentru că Cristos este învierea și viața (Ioan 11:25). Cristos astăzi este în înviere; El nu mai este doar în carne, ci în înviere și El Însuși este învierea și viața.

Pentru că Cristos este în înviere și El este învierea însăși, toți trebuie să fim pe domeniul învierii în timp ce ne trăim viața de zi cu zi și viața de biserică. Pavel a aspirat să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale, chiar să ajungă la învierea din morți.

Trebuie să trăim într-un domeniu diferit, nu în domeniul natural. În mod implicit, dacă noi, credincioșii în Cristos, nu ne exersăm duhul pentru a fi un duh cu Domnul, ne aflăm în domeniul natural.

Dar atunci când ne exersăm duhul și renegăm sinele, lăsăm deoparte omul nostru natural și lăsăm crucea să opereze în noi, trăim într-un alt domeniu, domeniul învierii, unde Cristos este totul pentru noi și în noi. Aleluia!

Când alții ne văd și vorbesc cu noi, trebuie să simtă că nu trăim în omul natural, ci că există aroma învierii, parfumul lui Cristos înviat. Cristos cel înviat trăiește în noi și pentru noi să trăim în biserică așa cum este casa Tatălui să trăim în înviere.

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în înviere. Mulțumim, Doamne, Tu ești învierea și viața. Ne dăm Ție. Te iubim. Ne deschidem Ție. Nu vrem să trăim în omul nostru natural. O, Doamne, ne exersăm duhul chiar acum. Vrem să fim în duhul nostru contopit pentru a putea trăi în înviere. Pur și simplu vrem să fim una cu Tine, dragă Doamne Isuse, pentru ca Tu să operezi în noi ca viață de înviere. O, fie ca viața Ta de înviere să înghită orice moarte în noi și să trăim în și prin viața învierii din duhul nostru!

4. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă să trăim în har și realitate

Pentru noi să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă ca noi să trăim în har și realitate (Ioan 1:14, 16-17; 14:6; 16:13). Cristos a venit plin de har și realitate, iar de plinătatea Sa am primit cu toții, și har peste har.

Zi de zi trebuie să venim la Domnul pentru a primi har peste har. Domnul este plin de har pentru noi; când ne întoarcem la duhul nostru, Cristos ca har este cu duhul nostru (2 Tim. 4:22; 2:22).

Când ne întoarcem la duhul nostru, savurăm har. Harul nu este altceva decât Dumnezeu în Cristos, care este viața noastră și sursa de viață pentru savurarea noastră. Dumnezeu vrea să fie savurat de noi!

Legea a fost dată prin Moise, dar harul și realitatea au venit prin Isus Cristos. Cristos este realitatea, El este har, iar astăzi El este Duhul realității cu duhul nostru pentru a ne împărți viață și har.

Mulțumim Domnului că El a venit în noi ca Duh al realității pentru a ne călăuzi în realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu și pentru a ne da har peste har. Fie ca noi să venim zi de zi pe tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har și să ne exersăm duhul pentru a savura har și realitate cu duhul nostru!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în har și realitate. Îți mulțumim, dragă Doamne, că ești harul cu duhul nostru. Venim la Tine, Doamne, în duhul nostru; venim la tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har. Venim doar să Te savurăm. Ne deschidem Ție ca Duh al realității pentru a ne călăuzi în toată realitatea. Călăuzește–ne în realitatea a tot ceea ce Tu ești! Amin, Doamne Isuse, noi vrem doar să Te savurăm astăzi! Vrem să trăim în har și realitate, un singur duh cu Tine!

5. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în gloria divină

Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum și Noi suntem una – Eu în ei și Tu în Mine –, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine. Ioan 17:22-23

A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă să trăim în gloria divină (Ioan 17:22-23). Unul dintre principalele atribute ale lui Dumnezeu este gloria, iar prin pocăință și credință în Cristos, noi, care suntem lipsiți de gloria lui Dumnezeu, putem fi împăcați cu Dumnezeu și aduși la Dumnezeu.

Astăzi viața noastră creștină este o viață nu numai care îi place lui Dumnezeu, ci și mai mult, o viață în gloria divină. Vrem să trăim un singur duh cu Domnul astfel încât Domnul să fie exprimat în noi.

Nu mai vrem să ne exprimăm, căci suntem răstigniți împreună cu Cristos și Cristos este Cel care trăiește în noi. Cristos trăiește în fiecare credincios în Cristos, iar viața Lui în noi este pentru mărirea și exprimarea lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să câștige gloria. Aleluia!

A-L trăi pe Cristos înseamnă să trăim în gloria divină. Fie ca noi să venim zilnic la Domnul și să savurăm strălucirea Sa, să lăsăm strălucirea Sa să expună și să înlăturăm orice nu se potrivește cu El și să El să strălucească în noi și prin noi.

Fie ca noi să fim creștini care trăim în gloria divină, fiind zilnic transformați după chipul Său din glorie în glorie, în timp ce-L privim și-L reflectăm pe Domnul (2 Cor. 3:18)!

Doamne Isuse, noi vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în gloria divină. Amin, Doamne, ne pocăim și ne întoarcem la Tine. Nu vrem să ne exprimăm; vrem să-l exprimăm pe Dumnezeul Triunic în glorie! Mântuiește-ne la maxim până când Îl vom exprima pe Dumnezeu în gloria Sa! Amin, Doamne, ne deschidem Ție; vrem să Te vedem față în față. Vrem să Te privim și să Te reflectăm. Fă-ne una în gloria divină. Perfectează-ne în gloria Ta ca să Te exprimăm într-un mod glorios împreună cu toți sfinții!

6. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi într-o casă de rugăciune și închinare

Un aspect particular al trăirii în biserică în calitate de casă a Tatălui este că trăim într-o casă de rugăciune și închinare (vezi Ioan 14:13; 15:7, 16; 16:23-24; 4:23-24).

Pe partea negativă, nu ar trebui să existe mărfuri sau comerț în casa Tatălui; acest lucru este abominabil în ochii Domnului. Pe partea pozitivă, trebuie să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, cerând în numele Domnului în unitatea organică cu El.

Din nou și din nou Domnul a spus că, dacă rămânem în El și suntem una cu El, vom cere în numele Lui și El o va face pentru noi. O astfel de cerere este în rugăciune, iar această rugăciune vine din rămânerea noastră în Domnul.

El ne-a ales pe noi, ne-a pus să mergem și să aducem rod și ca roada noastră să rămână, pentru ca orice vom cere Tatălui în numele Domnului, El să ne facă.

Este atât de minunat. Pe măsură ce trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, cerem în numele Tatălui, fiind una cu El, iar El o face pentru noi. Noi ne închinăm Tatălui în duh și în adevăr și Îi cerem în unitate cu Fiul, iar El o face pentru noi.

Fie ca noi să fim cei care rămânem în Domnul și să-L lăsăm să rămână în noi, astfel încât să putem cere orice vrem – în unitate cu El, iar El o va face pentru noi!

De fapt, rugăciunea noastră este rugăciunea Domnului exprimată prin rugăciunea noastră și în aceasta este Tatăl glorificat!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, trăind într-o casă de rugăciune și închinare! Aleluia, biserica este o casă de rugăciune. Amin, Doamne, vrem să fim curățați de orice concept de comerț sau câștig de la Dumnezeu prin închinarea noastră la Dumnezeu; pur și simplu vrem să ne închinăm Ție în duh și în adevăr. Ne exersăm duhul, dragă Doamne, pentru a fi una cu Tine. Alegem să rămânem în Tine pentru ca Tu să rămâi în noi. O, Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai ales și ne-ai pus să mergem și să aducem rod și ca roadele noastre să rămână, pentru ca orice vom cere Tatălui în numele Tău, Tu ne vei da ce cerem. Suntem una cu Tine, Doamne. Trăim în casa Tatălui ca o casă de rugăciune și închinare și suntem una cu Tine pentru a ne ruga rugăciunile de care ai nevoie pentru ca Tu să eliberezi ceea ce este pe inima Ta astăzi!

7. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi o viață de păstorire

...Eu am venit ca oile să aibă viață, și s-o aibă din belșug. Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi. Ioan 10:10-11

A trăi în casa Tatălui este ceva atotinclusiv și are multe aspecte. Un astfel de aspect este că trăim o viață de păstorire. După cum se vede în Ioan 10, Domnul Isus este Păstorul cel Bun; El își cheamă oile, le dă viață, El își dă viața pentru ele și le duce la pășune (Ioan 10:10-11, 15-17).

Ce Păstor minunat avem! În biserică în calitate de casa Tatălui noi savurăm păstorirea Domnului atât personal, cât și colectiv, pentru că El are grijă de fiecare dintre noi în mod individual și de biserică în mod colectiv, păstorindu-ne conform lui Dumnezeu.

În Ioan 21:15-17 vedem că Domnul Isus l-a însărcinat pe Petru să păstorească turma lui Dumnezeu. Pe de o parte, savurăm păstorirea Domnului; pe de altă parte, îi păstorim și pe alții, fiind păstoriți de Domnul și învățând să-i păstorim conform lui Dumnezeu.

Fiecare dintre noi este o oaie care are nevoie de păstorire și fiecare dintre noi poate fi una cu Domnul pentru a-i păstori pe alții. Oricât de mult am eșuat, oricât de mult l-am trădat pe Domnul, El totuși vine la noi să ne păstorească, să ne recâștige dragostea pentru El și să ne încredințeze să păstorim pe alții.

A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi o viață de păstorire. Fie ca noi să fim cei care ne deschidem Domnului și altora pentru a fi păstoriți și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, dorim să trăim în viața de biserică ca și casa Tatălui, trăind o viață de păstorire. Amin, Doamne, ne deschidem astăzi păstoririi Tale. Ne deschidem să fim conduși de Tine din orice ne ține și în Tine însuți ca pășune bună. Îți mulțumim că ne-ai dat viață și că Ți-ai dat viața pentru noi. Amin, Doamne Isuse, iubim păstorirea Ta! Dorim să cooperăm cu slujba Ta cerească astăzi pentru a-i păstori și pe alții. Fie ca Tu să fii Cel din noi care îi păstorește pe cei din jurul nostru. Dă-ne grija blândă de care avem nevoie, ca să putem avea grijă de alții în Domnul și de Domnul. Amin, Doamne, fie ca noi toți să trăim în viața de biserică o viață de păstorire! Umple biserica cu multă păstorire!

8. A trăi în Biserică așa cum este Casa Tatălui a trăi în și pentru clădirea lui Dumnezeu

A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă ca noi să trăim în clădirea lui Dumnezeu și pentru clădirea lui Dumnezeu (Ioan 2:19-21; 14:23).

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El a trăit pentru clădirea lui Dumnezeu; El a fost provocat în duhul Său când a văzut că evreii foloseau templul lui Dumnezeu pentru marfă, iar zelul casei lui Dumnezeu ardea în El.

Această Persoană trăiește în noi astăzi. Dacă ne deschidem Domnului astăzi și-L savurăm pe El, dacă rămânem în El, rămânând în Cuvântul Său, Îl vom iubi și vom trăi pentru clădirea lui Dumnezeu.

Dacă Îl iubim pe Domnul și ținem cuvântul Său, Tatăl și Fiul cu Duhul vor veni și vor face locuința cu noi. Dacă ne bucurăm personal de Domnul, vom tânji să zidim biserica în calitate de clădirea lui Dumnezeu.

Dacă trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, vom trăi în clădirea lui Dumnezeu și pentru clădirea lui Dumnezeu. Vom avea o consacrare completă pentru clădirea lui Dumnezeu, dându-I totul – viața noastră, viitorul nostru și tot ceea ce avem – pentru clădirea lui Dumnezeu.

Amin, fie ca noi să fim cei care vedem clădirea lui Dumnezeu și trăim pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi!

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în și pentru clădirea lui Dumnezeu. Fie ca râvna casei Tale să ardă în noi. Fie ca noi să vedem ce este în inima Ta: clădirea Ta, casa Ta. O, Doamne, pentru clădirea Ta dăm totul pentru ca Tu să fii mulțumit. Ne consacrăm Ție pentru clădirea Ta. O, Doamne, viața noastră, viitorul nostru și totul este bun pentru nimic altceva decât pentru clădirea lui Dumnezeu! Prin îndurarea Ta, Doamne, păzește-ne în clădirea Ta. Fă-ți o locuință cu noi zi de zi pentru clădirea lui Dumnezeu. Crești în noi pentru clădirea lui Dumnezeu. Vrem să citim cuvântul, să ne rugăm, să cântăm, să ne întâlnim cu sfinții și să facem toate lucrurile pentru clădirea lui Dumnezeu!

9. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în domeniul divin și mistic al Duhului pentru unitate

Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare. Ioan 16:13

A trăi în viața de biserică în calitate de casa Tatălui astăzi înseamnă să trăim într-un domeniu diferit, domeniul Duhului. Trebuie să trăim în domeniul divin și mistic al Duhului finalizat pentru păstrarea unității (Ioan 7:39; 14:16-20; 16:13; 17:11, 21, 23).

Domeniul în care suntem noi, în calitate de credincioși în Cristos, este domeniul unității, iar această unitate este Duhul; Duhul este Duhul finalizat. Noi suntem în Fiul, Fiul este în Tatăl și Fiul este în noi; Cristos este în noi și Tatăl este în Cristos, pentru ca noi să fim perfectați într-unul singur.

Unitatea noastră de astăzi printre credincioșii în Cristos trebuie să fie aceeași cu unitatea dintre cei trei ai Dumnezeului Triunic. De fapt, unitatea noastră este unitatea Dumnezeului Triunic care a fost lărgită pentru a ne include.

El ne perfectează în această unitate, pentru că El ne perfectează să fim una prin faptul că suntem în noi și prin noi fiind în El. Trebuie să trăim în viața de biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în Duhul zi de zi, astfel încât să putem păstra unitatea.

Adevărata unitate este în Dumnezeul Triunic, iar noi suntem în Dumnezeu atunci când suntem în duhul nostru contopit, pentru că Duhul este cu duhul nostru.

Când ne exersăm duhul și rămânem în duhul nostru, ne vom da seama că ne aflăm într-un domeniu diferit; suntem într-un domeniu în care Dumnezeu se contopește cu noi și suntem una cu Dumnezeu și una cu toți sfinții.

Unitatea noastră este Duhul; atâta timp cât suntem în duhul nostru, suntem în domeniul Duhului și suntem una. În aceasta este Tatăl glorificat, căci oricine va vedea că Tatăl L-a trimis pe Fiul și El ne iubește pe noi așa cum Tatăl Îl iubește pe Fiul.

Fie ca noi să trăim zilnic în domeniul divin și mistic, care este Duhul finalizat cu duhul nostru, pentru păstrarea unității.

Doamne Isuse, vrem să trăim în viața de biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în duhul nostru astăzi! Aleluia, Duhul finalizat este cu duhul nostru pentru a fi un domeniu, un domeniu divin și mistic, în care putem și trebuie să trăim astăzi! Amin, Doamne, vrem să trăim în duhul nostru astăzi. Contopește-Te mai mult cu noi astăzi. Păstrează-ne astăzi în domeniul Duhului finalizat. Vrem să trăim în duhul nostru, să umblăm în duhul nostru și să facem toate lucrurile conform duhului nostru. Amin, Doamne Isuse, noi vrem să fim una cu Dumnezeul Triunic în domeniul divin și mistic al Cristosului pneumatic și al Duhului finalizat astăzi! Aleluia pentru duhul nostru, duhul nostru contopit!

10. A trăi în biserică în calitate de casa Tatălui înseamnă a trăi în încorporarea divină și umană

Cel mai înalt aspect al trăirii în viața de biserică în calitate de casa Tatălui este trăirea în încorporarea divină și umană.

Casa Tatălui nu este doar biserica într-un mod general; este încorporarea divin-umană, încorporarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat cu omul tripartit regenerat și transformat (Ioan 14:10-11, 20).

Cei trei ai Trinității Divine sunt încorporați prin coinerarea reciprocă; Tatăl este în Fiul, Fiul este în Tatăl și Tatăl trimite Duhul în numele Fiului, iar când vine Duhul, vine Fiul. Este cu adevărat minunat, dar foarte misterios.

Această unitate, această încorporare în care cei trei ai Dumnezeirii coinerează reciproc, fiind unul în altul, locuind unul în altul și făcând lucrurile ca una, a fost lărgită pentru a ne include pe noi, credincioșii în Cristos.

Casa Tatălui este o încorporare divină și umană a lui Dumnezeu și a omului; Dumnezeu a fost procesat și finalizat, iar omul a fost răscumpărat, regenerat și transformat. Slavă Domnului!

Zi de zi trebuie să-L lăsăm pe Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră, în timp ce Tatăl ne întărește în omul nostru interior prin Duhul Său, până la plinătatea, expresia, a Dumnezeului Triunic finalizat (Efeseni 3:16-19).

Fie ca noi toți să ne deschidem către El în rugăciune și să-I cerem să facă acest lucru în noi. Fie ca să rămânem în această încorporare divin-umană astăzi și pentru tot restul vieții noastre, trăind în biserică în calitate de casa Tatălui, trăind în încorporarea divină și umană.

Doamne Isuse, vrem să trăim în biserică în calitate de casa Tatălui trăind în încorporarea divină și umană. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am fost încorporați cu Dumnezeul Triunic, pentru că suntem în Cristos, Cristos este în Tatăl și Cristos este în noi! Amin, Tată, întărește-ne în omul nostru lăuntric, după bogăția gloriei Tale prin Duhul Tău, pentru ca Cristos să-și facă domiciliul în inima noastră prin credință, spre plinătatea lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să rămânem în încorporarea divin-umană astăzi și pentru tot restul vieții noastre, astfel încât să fim manifestarea Ta solidă pe pământ, să trăim o viață pentru satisfacția și odihna Ta și să ducem la îndeplinire economia Ta eternă! Aleluia pentru biserică în calitate de casă a Tatălui și pentru locuirea noastră în această casă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing the Intrinsic Significance of Living in the Church as the Father’s House, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 11 (În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biserica este în Dumnezeu Tatăl: El este sursa unică, Inauguratorul și Inițiatorul unic

by 4 Comments

Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. Rom. 11:36

Casa Tatălui, biserica, este în Dumnezeu Tatăl; Dumnezeu este Tatăl nostru, avem o relație de viață cu El și Îl luăm ca sursă unică, Creatorul și inițiatorul în toate lucrurile în viața noastră creștină și în viața de biserică. Amin!

Casa noastră, locuința noastră, nu este cerul; casa noastră este Dumnezeu Însuși. Așa cum a spus Moise într-unul dintre Psalmi, Dumnezeu a fost și este locuința noastră de-a lungul generațiilor. Dumnezeu vrea să locuiască împreună cu omul. El vrea să obțină un loc de locuit printre oameni, chiar să locuiască în om și ca omul să locuiască în Dumnezeu.

Cum poate Dumnezeu, care locuiește într-o lumină de neapropiat și care este sfânt, drept și glorios, să locuiască împreună cu omul păcătos, căzut și răzvrătit? Este doar prin venirea și plecarea Domnului. În primul rând, Domnul Isus – al doilea din Trinitatea Divină – a venit ca Dumnezeu încarnat pentru a fi om.

Prin încarnarea Sa, Cristos L-a adus pe Dumnezeu în om. Acesta este începutul împlinirii dorinței lui Dumnezeu. În primul rând, Dumnezeu a fost adus în om, iar acest om Isus a fost încarnarea lui Dumnezeu. Când alții L-au văzut, și-au dat seama că era ceva misterios la El – El era un om, dar Dumnezeu a fost exprimat prin El.

A fost un om aici, Isus Cristos, care era și Dumnezeu și om, și Dumnezeu a fost manifestat și trăit în El. Cu toate acestea, nu a fost posibil ca acesta să intre în credincioșii Săi.

Deci Domnul a trebuit să treacă prin moarte și să se întoarcă în învierea Sa; prin moarte, El a tratat toate obstacolele dintre noi și Dumnezeu și s-a ocupat de orice lucru negativ, iar în înviere, El a devenit un Duh dătător de viață!

Acum, ca Duh, Domnul Isus poate regenera pe fiecare dintre credincioșii Săi pentru a-i face copii ai lui Dumnezeu, membre ale Trupului lui Cristos și componenții casei Tatălui. Aleluia, toți credincioșii în Cristos sunt membre ale Trupului lui Cristos și multele locașuri din casa Tatălui!

Casa Tatălui din Ioan 14 nu este ceva fizic sau exterior; este Trupul lui Cristos cu multele sale membre. Prin venirea Sa prin încarnare, Domnul Isus L-a adus pe Dumnezeu în om. Prin trecerea Sa prin moarte și înviere, El l-a adus pe om în Dumnezeu.

Domnul Isus a îmbrăcat umanitatea prin încarnare, iar în învierea Sa, El a înălțat și a adus această umanitate, această parte umană, în divinitate! Acum este un Om în glorie, a cărui viață este pentru noi! Iar acest Om în glorie este Duhul dătător de viață, care să Se distribuie pe Sine însuși ca viață în duhul nostru! Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem zidiți împreună în Dumnezeu pentru a fi astăzi casa Tatălui!

Biserica, casa Tatălui, este astăzi în Dumnezeu Tatăl: noi suntem copii ai lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este Tatăl nostru!

Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem. Lumea nu ne cunoaște, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. 1 Ioan 3:1

Casa Tatălui din Ioan 14:1-2 nu este doar o entitate spirituală care nu poate fi atinsă sau văzută; casa Tatălui astăzi este biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Și biserica este în Dumnezeu Tatăl (vezi 1 Tes. 1:2; 2 Tes. 1:1). Minunat!

Nu numai că suntem în mod individual credincioși în Cristos în Dumnezeu prin faptul că suntem în Cristos, dar suntem și împreună ca biserică, casa Tatălui și suntem în Dumnezeu Tatăl! Slavă Domnului!

În 1 Tes. 1:1 și 2 Tes. 1:1 Pavel a scris Bisericii Tesaloniceni în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos. Unde este biserica în calitate de casa Tatălui? Biserica este în Dumnezeu Tatăl.

Ce înseamnă că biserica este în Dumnezeu Tatăl? Da, biserica este locală și este a mulți credincioși din acea localitate, dar locația bisericii, locația reală a bisericii, este Dumnezeu Tatăl.

Pentru ca biserica să fie în Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu trebuie să devină Tatăl pentru noi, iar noi trebuie să avem o relație de viață cu El (Ioan 20:17). Ce este Dumnezeu pentru noi? Dacă Dumnezeu este numai Creatorul nostru, Stăpânul nostru și Prietenul nostru, noi nu suntem în Dumnezeu Tatăl, pentru că Dumnezeu nu este Tatăl nostru.

Dumnezeu trebuie să devină Tatăl nostru. Prin regenerare, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii lui Dumnezeu; după cum spune Ioan 1:12-13, noi suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii Lui, iar Dumnezeu este Tatăl nostru! Aleluia!

Dacă suntem fiul președintelui, nu-l numim pe președinte doar, Domnul președinte, ci chiar mai mult, putem spune cu drag, Tatăl meu, președintele. Nimeni nu poate spune că președintele este tatăl lor decât dacă au o relație de viață cu el.

Nimeni nu poate spune că Dumnezeu este Tatăl lor dacă nu sunt născuți din Dumnezeu. Știai tu că, de îndată ce chemi Numele Domnului și crezi în El, te naști din Dumnezeu? Nu trebuie să simțim asta sau să vedem ceva schimbat în exterior: pur și simplu suntem copii ai lui Dumnezeu, pentru că suntem fii ai lui Dumnezeu! Dumnezeu ne-a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre strigând: Ava, Tată (Romani 8:16).

Există un strigăt în noi, mai ales când Îl savurăm pe Domnul la masa Sa săptămână de săptămână, care spune: Avva, Tată! Nu ne rugăm doar lui Dumnezeu ca un Dumnezeu din ceruri care vrea să aibă grijă de noi pe pământ; ne rugăm lui Dumnezeu ca Tatăl nostru și venim înaintea Lui pentru a ne bucura de El și a ne împărtăși din ceea ce este El.

Suntem părtași naturii lui Dumnezeu prin intermediul promisiunilor sfinte ale lui Dumnezeu în Cuvântul Său (2 Pet. 1:4) și avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru.

Titlul Dumnezeu se referă la creație; cu toate acestea, titlul Tată se referă la împărtășirea și înmulțirea vieții (1 Ioan 3:1). Dumnezeu nu mai este doar Creatorul nostru; El este și Tatăl nostru, Născătorul nostru, pentru că El ne-a născut cu viața Sa. Viața Sa este în noi, în duhul nostru; avem viața lui Dumnezeu în noi și suntem copiii lui Dumnezeu.

Împreună, noi, ca biserică, suntem casa Tatălui, iar biserica este în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos! Îl putem numi pe Dumnezeu Tatăl nostru pentru că ne-am născut din El, iar acum, ca și copii ai Săi, avem o relație de viață cu El (Romani 8:15-16).

Nimeni, în afară de copii, spune Ava; numai noi, ca copii ai lui Dumnezeu, copii autentici ai lui Dumnezeu, Îl putem numi Tatăl nostru. Îi mulțumim Domnului că, prin moartea Sa care dă viață și prin învierea care dă viață, El ne-a făcut una cu El, iar Tatăl Său este Tatăl nostru (Ioan 20:17).

Ceva s-a întâmplat în timpul învierii Domnului; înainte de învierea Sa, ucenicii Săi erau cel mult prietenii Lui, dar după învierea Sa, ei erau frații Săi. Aceasta este ceea ce Domnul a profețit în Ioan 17:20, că în ziua aceea – în ziua învierii Sale – vom ști că El este în Tatăl și noi în Cristos și Cristos în noi.

Suntem copii ai lui Dumnezeu, avem o relație de viață cu Dumnezeu și, ca biserică, suntem în Dumnezeu Tatăl! Slavă Domnului!

Aleluia, biserica în calitate de casă a Tatălui este în Dumnezeu Tatăl! Slavă Domnului, Dumnezeu este Tatăl nostru! Ce fapt glorios! Amin, Doamne Isuse, mulțumim că ai devenit un Duh dătător de viață pentru a ne regenera și a ne face copiii lui Dumnezeu! Acum Dumnezeu este Tatăl nostru și noi suntem mulții Săi copii. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai trecut prin moarte și înviere pentru a ne face să fim copii ai lui Dumnezeu și frați ai lui Cristos! Aleluia, noi credincioșii în Cristos am fost născuți din Dumnezeu cu viața Sa pentru a fi copii ai lui Dumnezeu! Slavă Domnului, prin moartea Sa care eliberează viața și prin învierea care dă viață, Domnul Isus ne-a făcut una cu El, iar acum Tatăl Său este Tatăl nostru! Ce minunat, Doamne, și ce privilegiu este pentru noi să-L numim pe Dumnezeu Tatăl nostru! Dumnezeu nu mai este doar Creatorul nostru – El este și Tatăl nostru, Născătorul nostru, pentru că El ne-a născut cu viața Sa! Aleluia! Noi, ca biserică, suntem în Dumnezeu Tatăl și în Domnul Isus Cristos! Amin, în virtutea faptului că suntem în Cristos, suntem în Dumnezeu Tatăl!

Biserica este în Dumnezeu Tatăl: El este sursa unică și Creatorul și Inițiatorul unic

Totuși, pentru noi, nu este decât un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile și pentru care trăim și noi, și un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile și, prin El, și noi. 1 Cor. 8:6

Ce înseamnă că biserica este în Dumnezeu Tatăl? Pe de o parte, aspectul organic al faptului de a fi în Dumnezeu Tatăl este că suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și Îl avem pe Dumnezeu ca Tată. Acest lucru este minunat!

Pe de altă parte, însă, a fi în Dumnezeu Tatăl înseamnă că Dumnezeu Tatăl este sursa unică, Creatorul și Inițiatorul (1 Cor. 8:6). Dumnezeu este Tatăl nostru; Tatăl este sursa, Inițiatorul, Planificatorul și Proiectantul.

Domnul Isus l-a luat pe Tatăl ca sursă; El a spus că El este de la Tatăl, iar Tatăl L-a trimis (Ioan 7:29). Tot ceea ce El a făcut pe pământ a fost luând pe Tatăl ca sursă. Tatăl este sursa și El l-a trimis pe Fiul pe pământ.

Domnul Isus știa că Tatăl dăduse totul în mâinile Sale și că venise de la Dumnezeu și Se ducea la Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl este sursa; El este Planificatorul, Inițiatorul și Creatorul și L-a trimis pe Dumnezeu Fiul, Domnul Isus Cristos, pentru a-I îndeplini scopul și dorința.

Domnul Isus a spus că El, ca Fiu, nu poate face nimic din Sine însuși decât ceea ce El vede pe Tatăl făcând, pentru că orice face Acela, aceste lucruri le face și Fiul la fel (Ioan 5:19).

Aceasta trebuie să fie experiența noastră și astăzi. Mântuirea noastră nu a fost inițiată de noi; Dumnezeu Tatăl a inițiat-o, pentru că El este sursa. El ne-a căutat ca Duh, sfințindu-ne pozițional în mediul nostru și dispozițional pentru a ne aduce la Sine.

Acum că suntem copii ai lui Dumnezeu și suntem biserica în Dumnezeu Tatăl, trebuie să-l luăm pe Tatăl ca sursă, inițiator și inaugurator. Când ne dăm seama că Dumnezeu este sursa și Creatorul tuturor lucrurilor, vom fi binecuvântați; ne vom da seama că nu suntem sursa și, de fapt, nu putem face nimic, pentru că suntem neputincioși.

În omul nostru natural putem face multe lucruri, iar partea spirituală a cărnii noastre este dornică să facă multe lucruri pentru Dumnezeu. Dar când Domnul ne arată pentru a vedea că biserica este în Dumnezeu Tatăl și, prin urmare, El este Sursa, ne vom opri pur și simplu ființa.

În loc să inițiem ceva sau să facem ceva conform ceea ce credem că ar trebui făcut pentru Dumnezeu, ne vom întreba: A inițiat Dumnezeu Tatăl acest lucru?

Asta a făcut Avraam. El a învățat prin multe eșecuri că nu el este sursa, ci Dumnezeu este sursa. El L-a ofensat pe Dumnezeu încercând să fie sursa și, prin urmare, l-a produs pe Ișmael, iar Dumnezeu nu i s-a arătat timp de treisprezece ani.

Dar apoi Dumnezeu i s-a arătat din nou și și-a dat seama că Dumnezeu trebuie să fie sursa seminței sale, în care vor fi binecuvântate toate națiunile pământului.

Trebuie să învățăm să ne oprim ființa și să venim la Domnul pentru a-L lua ca sursă în toate lucrurile. A-L cunoaște pe Dumnezeu ca Tată înseamnă a ști că totul provine de la El și că totul provine de la El (Matei 15:13; Rom. 11:36).

Nu suntem noi sursa. Nu nevoia din mediul nostru este sursa. Abilitatea și aptitudinile noastre nu sunt sursa. Dumnezeu este sursa. Trebuie să învățăm în viața de biserică că Tatăl este sursa unică și că noi toți ar trebui să fim în scopul și planul Său unic (2 Tim. 1:9; Rom. 8:28).

Dacă știm că Dumnezeu este Tatăl și, prin urmare, Îl luăm ca sursă, nu vom fi atât de încrezători în noi înșine să facem ceva sau să mergem undeva și nu ne va place să facem tot ce vrem. Mai degrabă, vom depinde de Domnul. Îl vom lua ca sursă, știind că, dacă El este dispus să facă ceva, El o va face.

Asta nu înseamnă că acum suntem indeciși și nu știm ce să facem nimic, chiar și să ne îmbrăcăm sau să ne legăm pantofii. Mai degrabă, învățăm să trăim un singur duh cu Domnul, luându-L pe Dumnezeu ca sursă în toate lucrurile.

Fie ca Domnul să ne dea să avem nu doar o cunoaștere doctrinară a lui Dumnezeu Tatăl, ci să-L luăm în realitate ca sursă în viața noastră de zi cu zi. Fie ca noi să învățăm lecția că nu putem face nimic fără Dumnezeu și că totul depinde de Dumnezeu.

Fie ca noi să vedem că Dumnezeu este Tatăl și El este Inițiatorul tuturor. Atât în lucrurile mari, cât și în cele mici, atât în viața noastră personală, cât și în viața noastră de familie, și în tot ceea ce este în viața de biserică, să învățăm să-L luăm pe Dumnezeu ca Tată.

Fie ca noi să fim deschiși Domnului ca El să ne dea experiențele de care avem nevoie pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu ca Sursă unică, Inițiator și Creator în toate lucrurile.

Doamne, vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Tată, luându-L ca sursă unică în toate. Amin, Doamne, Tu ești sursa; noi nu suntem sursa tuturor, ci Tu ești sursa noastră. Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu ca Tată într-un mod subiectiv. Salvează-ne de la a ști doar într-un mod doctrinar că biserica este în Dumnezeu Tatăl și că Dumnezeu este Tatăl nostru. Fie ca acest lucru să fie real pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne Isuse, fie ca noi să învățăm lecția că Dumnezeu este Tatăl, Inițiatorul și Creatorul tuturor lucrurilor. Fie ca să ne dăm seama că nu putem face nimic și că totul depinde de Dumnezeu. Amin, Tată, Tu ești sursa! Tu ești sursa vieții noastre. Tu ești sursa lucrării noastre. Tu ești sursa tuturor lucrurilor. Te luăm ca sursă. Ne închinăm Ție. Depindem de Tine. Te așteptăm. Tu ești și noi nu suntem. Ne place să fim aici cu Tine, luându-Te ca sursă și origine a tuturor lucrurilor. Ava Tată, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Church is in God the Father: He’s the unique Source, Originator, and Initiator, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 11 (În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos) ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Credem întru Dumnezeu pentru a intra în Dumnezeu și a fi parte a bisericii – casa Tatălui

by 2 Comments

În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Ioan 14:2

Gândul central al capitolului 14 din Ioan este că trebuie să credem întru Dumnezeu și, prin aceasta, să intrăm în Dumnezeu; în acest capitol vedem casa Tatălui, locuința lui Dumnezeu pe pământ; casa Tatălui este un tip reprezentativ al Trupului lărgit al lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos”. Casa Tatălui din Ioan 14 a fost foarte greșit interpretată de-a lungul istoriei. În ultimul Său mare discurs înainte de crucificarea Sa, de la Ioan 14 până la Ioan 17, Domnul Isus a vorbit în Ioan 14 despre casa Tatălui.

El a spus că în casa Tatălui Său sunt multe locașuri, căci El merge și ne pregătește un loc pentru noi, ucenicii Săi, iar El vine și ne va primi la Sine, pentru ca acolo unde este El, să fim și noi. Nicăieri nu vorbește Domnul despre mersul în rai sau în conacele cerești; El vorbește doar despre casa Tatălui și despre cum El ne pregătește un loc.

În creștinismul de astăzi, însă, acest lucru a fost foarte greșit înțeles și interpretat greșit. De multe ori aceste versete sunt citate la înmormântări și lucruri de genul acesta pentru a mângâia rudele morților și le spune să nu fie tulburați, ci să creadă întru Dumnezeu și întru Cristos, pentru că persoana iubită a mers în ceruri și acum locuiește într-un conac ceresc.

Mulți spun că Domnul Isus, fiind fiul unui tâmplar, este acum în ceruri pregătindu-ne un loc uimitor, unde putem face sport, juca golf și ne plimbăm pe străzile aurii.Acesta este drojdia în creștinism, ceva rău care a fost adăugat cuvântului curat al lui Dumnezeu pentru a-l face mai plăcut și pentru a-l adapta așteptărilor oamenilor.

Trebuie să ne întoarcem la revelația pură din Cuvântul lui Dumnezeu și să-i permitem Domnului să ne adapteze conceptele și opiniile noastre cu privire la casa Tatălui. Mulți creștini cred că astăzi, după ce sunt mântuiți, trebuie să facă tot posibilul pentru a fi buni și pentru a face fapte bune, pentru că au un bilet de mers în cer și într-o zi Domnul îi va duce acolo.

Ei cred că vor sta pe nori, vor intra pe porțile de mărgăritare unde Sf. Petru îi așteaptă pentru a le lăsa să intre, apoi vor merge pe străzile aurii și s-ar putea să cânte câteva imnuri pe fundal. Apoi fiecare își va primi propriul conac luxuriant pe stradă, pavat cu aur. O, Doamne Isuse!

Despre astfel de lucruri nu se vorbește în Biblie, dar creștinismul de astăzi le învață. Astfel de învățături sunt în mare măsură conform concepției și așteptărilor naturale ale omului. Fiecare trib și națiune are niște învățături culturale și tradiționale care spun că, după ce oamenii vor muri, vor merge în ceruri și acolo totul va fi în regulă. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să ne vorbească în Cuvântul Său pentru a străluci asupra noastră, să ne dezvăluie, să îndepărteze orice concepte care sunt contaminate și afectate de învățăturile rele de astăzi și să ne întoarcem la revelația divină din Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la casa Tatălui.

Trebuie să credem întru Dumnezeu și prin aceasta să intrăm în Dumnezeu, având o unire organică cu El

Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine. Ioan 14:1

Gândul central al capitolului 14 din Ioan este că trebuie să credem întru Dumnezeu (nu doar să credem în Dumnezeu) și astfel să intrăm în Dumnezeu (v. 1). Domnul Isus ne-a spus să nu ni se tulbure inima, ci mai degrabă să credem întru Dumnezeu și să credem și întru Cristos.

În primul rând, trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu și Cristos sunt una, pentru că trebuie să credem întru Dumnezeu și să credem și întru Cristos. Domnul Isus este Însuși Dumnezeu; trebuie să credem întru Dumnezeu și să credem și întru Cristos.

Există o diferență între a crede în Dumnezeu și a crede întru Dumnezeu. A crede în Dumnezeu înseamnă a crede că Dumnezeu este, că Dumnezeu există și că Dumnezeu face multe lucruri; toți cred în Dumnezeu, dar nu sunt afectați de acest lucru în viața personală.

A crede în Dumnezeu înseamnă a crede că Dumnezeu ne va ajuta și va face lucruri pentru noi, dar a crede întru Dumnezeu înseamnă că intrăm întru Dumnezeu, suntem uniți organic cu Dumnezeu și devenim una cu Dumnezeu.

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem cei care doar credem în Dumnezeu; noi suntem cei care credem întru Dumnezeu și credem întru Domnul Isus Cristos. A crede în Dumnezeu este ceva obiectiv, dar a crede întru Dumnezeu este ceva subiectiv; a crede întru Dumnezeu înseamnă a avea o credință subiectivă care ne aduce la Dumnezeu.

La fel vedem în Ioan 3:16, unde Domnul Isus a spus că oricine crede întru El nu va pieri, ci va avea viață veșnică. Noi credem nu numai în Cristos, ci și întru Cristos. Această prepoziție, întru, este foarte importantă; credem nu unele fapte în mod obiectiv, ci într-o persoană într-un mod subiectiv.

Noi credem nu numai că Dumnezeu este real, că Dumnezeu este adevărat și că Dumnezeu este atotputernic; credem întru Dumnezeu. Facem o mișcare către El pentru a ne uni cu El în duh și a fi una cu El.

Prin credința noastră subiectivă în Dumnezeu suntem uniți organic cu El și suntem una cu El. Crezând întru Domnul intrăm în El pentru a fi una cu El, pentru a ne împărtăși cu El și pentru a participa la tot ceea ce El a realizat pentru noi (Ioan 3:15).

Demonii și duhele rele cred în Dumnezeu, pentru că sunt conștienți și se tem de existența lui Dumnezeu. Dar noi, ca credincioși în Cristos, credem întru Dumnezeu și intrăm întru El pentru a fi una cu El în mod organic. Nu numai că credem că Cristos a murit pentru ca noi să ne mântuiască; intrăm într-o unire organică cu Cristosul crucificat pentru a ne împărtăși din minunata Sa răscumpărare în duh.

Pentru a crede în Cristos necesită să ne exersăm duhul credinței pentru a crede în El și, prin urmare, să fim uniți organic cu El. A crede întru Cristos înseamnă a intra în Cristos, a fi una cu Cristos și a fi unit cu Cristos. Înseamnă a fi unit cu Cristos și a fi una cu El a avea o unire organică vie cu El.

Când credem în Dumnezeu, intrăm în Dumnezeu în duh, iar El intră în noi; El ca Duhul intră în duhul nostru și noi intrăm în Dumnezeu; crezând în Dumnezeu, suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi.

Noi nu vedem asta cu ochii noștri fizici și nici nu putem atinge asta cu mâinile noastre, dar putem înțelege asta cu duhul nostru, pentru că Dumnezeu este Duh (Ioan 4:24). Prin credința întru Cristos, avem o unire organică cu El și ne contopim în El, astfel încât noi doi să fim una organic (Ioan 15:4-5).

Suntem contopiți cu El; suntem omogenizați, uniți, contopiți și încorporați cu Domnul prin credința noastră în El. Nu credem orbește într-un set de doctrine cu un grup de reglementări; suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și suntem în El și El este în noi! Slavă Domnului!

Înainte de a putea cunoaște casa Tatălui, trebuie să vedem că credem întru Dumnezeu pentru a fi uniți organic cu El și pentru ne împărtăși toate bogățiile ființei Sale.

Doamne Isuse, credem întru Dumnezeu și credem și întru Tine! Amin, Doamne, nu numai că Te credem sau credem în Tine, ci și mai mult, credem întru Tine! Aleluia, avem o credință subiectivă care ne aduce la Dumnezeu! Slavă Domnului, crezând întru Domnul intrăm în El pentru a fi una cu El! Amin, Doamne, prin credința noastră întru Cristos ne împărtășim din tot ceea ce este Cristos și participăm la tot ceea ce El a realizat pentru noi. Te iubim, Doamne Isuse, și credem întru Tine. Credem întru Tine și avem o uniune organică cu Tine. Amin, Doamne, ființa Ta și ființa noastră sunt contopite împreună și noi doi suntem unul singur în mod organic! Slavă Domnului pentru unirea organică dintre Dumnezeu și om prin credință! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem uniți, contopiți și încorporați cu Dumnezeu, pentru ca ființa Sa și ființa noastră să se îmbine și să avem o viață cu o singură viață! Și toate acestea sunt prin credință! Amin, Doamne, ne exersăm duhul credinței pentru a crede întru Dumnezeu și a crede și întru Cristos!

Casa Tatălui este Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu

În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi. Ioan 14:2-3

Ioan 14:2 este un verset minunat care ne spune că în casa Tatălui sunt multe locașuri, iar Domnul a mers să ne pregătească un loc. Ce este casa Tatălui? Care sunt multele locuințe? Mulți creștini cred fără să vrea că casa Tatălui este al treilea cer, sau cel puțin raiul. Dar nu este ceea ce spune Biblia despre casa Tatălui.

Potrivit revelației divine din Biblie, casa Tatălui este ceva ce ține de Dumnezeul Triunic – prin încarnare, crucificare și înviere – care se introduce întru credincioși pentru a fi pe deplin contopit cu ei, astfel încât El să-i poată zidi ca un organism pentru locuința și exprimarea Sa (Ioan 14:2-3, 23).

Trebuie să fim mântuiți de la a rămâne în conceptele noastre naturale și de a ne gândi la ceea ce cred și mulți necredincioși, că există un loc în ceruri pentru toți cei care cred în Isus. Trebuie să lăsăm Biblia să interpreteze Biblia; în loc ca noi să interpretăm Biblia conform propriilor noastre concepte și sentimente, avem nevoie de Scriptură pentru a interpreta Scriptura.

În Ioan 2:16, Domnul Isus a menționat casa Tatălui ca fiind locuința lui Dumnezeu pe pământ, templul. Aici este prima mențiune despre casa Tatălui în Evanghelia după Ioan. Templul este un tip reprezentativ sau o figură a trupului lui Isus, care în înviere a fost mărită pentru a fi Trupul lui Cristos (vv. 19-22).

Cu alte cuvinte, casa Tatălui este trupul lui Isus care a fost mărit pentru a fi Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu pentru a fi locuința Lui. Casa Tatălui din Ioan 2:16 nu denotă un loc în ceruri, ci templul lui Dumnezeu pe pământ, iar Domnul Isus a spus că acesta este templul trupului Său.

Când a fost pe pământ, Domnul Isus a posedat un trup uman, deși unul mic, dar prin procesele morții și învierii, acest trup a fost mărit și crescut pentru a deveni un Trup universal, Trupul lui Cristos. Noi toți, ca mulții credincioși în Cristos, suntem parte a Trupului lărgit al lui Cristos în învierea Sa.

Casa Tatălui este locuința lui Dumnezeu, nu al treilea cer, ci Trupul lui Cristos. Cu alte cuvinte, Domnul a spus în Ioan 14 că El va trece prin moarte și Se va întoarce în învierea Sa pentru a pregăti un loc pentru fiecare dintre noi ca mulți credincioși în Cristos – El a pregătit Trupul lui Cristos. Casa Tatălui este Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu.

Epistolele continuă să dezvăluie că Trupul lui Cristos este biserica, iar biserica este casa lui Dumnezeu. 1 Tim. 3:15 ne spune că biserica este casa Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului. Ce este casa Tatălui astăzi? Este biserica, casa Dumnezeului celui viu.

Casa Tatălui nu este ceva acolo sus, în ceruri, ci ceva aici, pe pământ, printre noi și chiar în noi. 1 Cor. 3:16 spune că noi, credincioșii în Cristos, ca entitate corporativă, suntem templul lui Dumnezeu, iar 1 Pet. 2:5 spune că noi, ca pietre vii, suntem zidiți ca o casă spirituală. Slavă Domnului!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem multele locașuri din casa Tatălui, pentru că am devenit parte a Trupului lărgit al lui Cristos! Evrei 3:6 spune că noi suntem casa lui Dumnezeu, iar Efes. 2:21-22 spune că noi, credincioșii, suntem zidiți împreună ca locuință a lui Dumnezeu în duhul nostru.

Aceasta este cheia: duhul nostru. Unde este casa Tatălui astăzi? Este în duhul nostru. Unde este Cristos astăzi? El este în duhul nostru. Cum putem face parte din casa Tatălui în realitate? Fiind în duhul nostru.

Casa Tatălui, conform întregii revelații din Noul Testament, este Trupul lui Cristos, biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, locașul lui Dumnezeu. Noi astăzi facem parte din casa Tatălui, pentru că suntem biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu și suntem zidiți ca locuință a lui Dumnezeu în duh!

Doamne Isuse, dezvelește-ne să vedem casa Tatălui. Fie ca să fim eliberați de concepția că casa Tatălui este ceruri sau conace cerești. Adu-ne înapoi la revelația divină în cuvântul Tău curat. Ne deschidem, dragă Doamne, să vedem ce este casa Tatălui. Fie ca să vedem că astăzi noi suntem casa Tatălui! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem multele locașuri din casa Tatălui fiind în duhul nostru! Slavă Domnului Isus pentru faptul că templul individual al lui Dumnezeu – Isus Cristos – a fost mărit pentru a fi Trupul lui Cristos și noi toți suntem multele membre ale Trupului Său! Aleluia, ca membre ale Trupului lui Cristos, noi suntem astăzi multele locașuri din casa Tatălui! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a fi zidit ca un locaș al lui Dumnezeu în duhul nostru. Ne exersăm să fim un singur duh cu Tine și să Te lăsăm să faci o lucrare de zidire în noi. Amin, Doamne, zidește-ne ca Trup al Tău! Vizitează-ne iar și iar și fă din noi locuința Ta! Cât de mult ne place să fim astăzi aici, în casa Tatălui!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Believe into God to Enter into God and be Part of the Church as the Father’s House, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 11 (În casa Tatălui — să trăim în locul pregătit pentru noi prin moartea și învierea lui Cristos) ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.