viața de biserică

Să luptăm lupta bună ținând economia lui Dumnezeu și respingând învățăturile diferite

23/09/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

2 Tim. 4:7 dezvăluie că o viață creștină adecvată implică a lupta lupta cea bună, alergarea și terminarea alergării și păstrarea credinței; noi, credincioșii, luptăm lupta bună a credinței luptând împotriva oricăror abateri de la credință, a oricăror învățături diferite care ne distrag atenția de la economia lui Dumnezeu, care este în credință. Amin!

Săptămâna aceasta ajungem la o nouă carte de înviorarea de dimineață, bazată pe Conferința internațională de limbă chineză din 2024.

Tema generală este: Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății. Amin!

Subiectul pentru această primă săptămână din cinci este, Să luptăm lupta bună.

Vrem să fim din nou deschiși Domnului pentru vorbirea Sa proaspătă; zi de zi vrem să fim sub vorbirea Lui, astfel încât El să ne infuzeze cu dorința inimii Sale, cu povara Sa și cu mișcarea Sa actualizată.

Cărțile 1 și 2 Timotei au fost scrise de apostolul Pavel înainte de martirajul său; a doua epistolă către Timotei a fost ultimul său cuvânt înainte de a fi martirizat.

A fost scrisă într-un moment în care biserica se degradase când mulți credincioși părăsiseră învățătura apostolilor.

Au fost influențați de diverse filozofii și diferite învățături. În asemenea împrejurări, apostolul Pavel a vorbit acest cuvânt, care ar putea fi considerat un cuvânt de avertizare și, de asemenea, un cuvânt de încurajare.

Întrucât trăim în ultimele zile ale acestei epoci, în cea mai întunecată epocă când biserica este în declin, trebuie să luăm aminte de cuvântul de avertizare din epistolele lui Pavel și trebuie să știm cum să stăm statornici și să fim credincioși până la sfârşit.

Pavel a mărturisit că a luptat lupta cea bună, a păstrat credința și a terminat alergarea.

El a fost asigurat că îi era rezervată cununa dreptății, cu care Domnul, Judecătorul drept, îl va răsplăti în ziua aceea. Și nu numai el, ci și cei care au iubit apariția Lui.

Aici vedem trei aspecte principale: a lupta lupta bună, a termina alergarea și păstrarea credinței.

Pe de o parte, vrem să luptăm lupta cea bună, iar pe de altă parte, vrem să alergăm cursa pentru a termina alergarea, chiar și pentru a păstra credința.

Dacă avem o astfel de experiență triplă, vom fi în starea de a-L iubi pe Domnul și a iubi apariția Lui.

Într-o asemenea condiție, așteptăm un rezultat, care este răsplata Domnului, cununa dreptății, cu care Domnul, Judecătorul drept, ne va răsplăti în acea zi.

Nu ar trebui să presupunem că, din moment ce suntem credincioși în Cristos, vom primi acea cunună.

Mai degrabă, în timp ce trăim în epoca degradării bisericii, trebuie să-L urmăm pe Domnul pentru a duce la îndeplinire economia Sa eternă luptând lupta cea bună, alergând cursa cu perseverență și împlinindu-ne însărcinarea de a păstra credința.

O viață creștină adecvată implică a lupta lupta cea bună, alergarea și sfârșitul cursei și păstrarea credinței

După cum este revelat în 2 Tim. 4:7, o rezumare a experienței lui Pavel și a încheierii lucrării sale, o viață creștină adecvată este triplă.

O viață creștină adecvată implică a lupta lupta bună, alergarea și terminarea cursei și păstrarea credinței.

Toate acestea sunt implicate în și sunt legate de economia lui Dumnezeu, care este în credință.

Ele sunt legate de distribuirea lui Dumnezeu, de economia Sa.

În primul rând, vedem că trebuie să luptăm lupta bună.

Există multe lupte care au loc astăzi și sunt multe războaie, dar numai una este lupta bună.

Trebuie să luptăm lupta bună a credinței.

Nu trebuie să luptăm pentru interesele noastre sau pentru interesele altora, nici nu ar trebui să luptăm doar pentru adevăr sau pentru biserică; ar trebui să luptăm lupta bună a credinței.

Trebuie să ne deschidem Domnului cu privire la aceasta și să-I cerem să ne lumineze, ca să vedem care este lupta cea bună a credinței, ca să nu luptăm în zadar.

Nu vrem să venim înaintea Domnului în acea zi și să ni se spună că lupta noastră nu a fost lupta bună a credinței.

Vrem să păzim economia lui Dumnezeu, astfel încât economia Sa eternă să se împlinească și Domnul glorios să aibă o expresie glorioasă pe pământ.

Această luptă este într-adevăr o luptă bună.

De asemenea, trebuie să alergăm și să terminăm alergarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu, cursa creștină pe care El a pus-o înaintea noastră. Pe de o parte, ne luptăm; pe de altă parte, alergăm cursa cu rezistență.

Viața noastră creștină este o cursă, o cursă pusă înaintea noastră de Domnul și trebuie să continuăm să alergăm, ne uităm la Isus.

El este Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre și ne uităm la El în timp ce alergăm cursa creștină (Evrei 12:1; 1 Cor. 9:24, 26; Filip. 3:14; 2 Tim. 4:7; Gal. 2:2)

În final, trebuie să păstrăm credința. Credința ne-a fost dată, o avem și trebuie să o păstrăm.

Am văzut că intrarea în țara bună al Canaanului implica război, iar luarea țării bune implică război.

Dumnezeu vrea ca Fiul Său iubit, Cristosul atotinclusiv, să fie totul pentru noi.

El L-a pregătit, iar Cristosul atotinclusiv a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul dătător de viață, compus, atotinclusiv, îmbelșugat, chiar și de șapte ori intensificat, care să ne alimenteze din belșug pentru ca noi să fim creștini normali, biruitori în Cristos, pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu ca El să poată câștiga biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu și cetate al lui Dumnezeu.

Dar pentru ca noi să posedăm și să Îl savurăm pe acest Cristos atotinclusiv, trebuie să luptăm; trebuie să luptăm lupta bună a credinței.

Mulți creștini cred că a fi creștin înseamnă să ni se ierte păcatele, să credem în Isus, să predicăm Evanghelia pentru ca mulți alții să fie mântuiți și să așteptăm să mergem în rai.

Dar Biblia ne arată ceva mai mult cu privire la viața creștină.

L-am primit pe Cristos cu un scop, care este să participăm la lupta divină, la războiul divin, astfel încât să-L putem câștiga pe Cristosul atotinclusiv.

Lupta este primul lucru pe care ar trebui să-l facem, iar lupta este ca noi să Îl savurăm pe Cristos și să participăm la bogățiile Sale de nepătruns.

Pe de o parte, alergăm cursa cu perseverență și păstrăm credința; pe de altă parte, luptăm lupta bună a credinței, pentru că vrem să luăm în stăpânire pe Cristosul atotinclusiv și ne opunem oricăror învățături diferite.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai mântuit cu viața Ta divină nu numai pentru a ne mântui, ci și mai mult pentru a ne aduce în savurarea lui Cristos atotinclusiv. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, luptăm acum lupta cea bună a credinței, alergăm cu răbdare cursa pentru a ne termina alergarea și păstrăm credința! Amin, Doamne, vrem să intrăm astăzi în această luptă, luptând lupta cea bună a credinței. Nu suntem aici șezând pasiv și așteptând ca Cristos să vină și să ne aducă la cer; ne luptăm pentru a intra în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv. Aleluia, Cristos ne-a fost alocat pentru a fi porțiunea noastră și trebuie să luptăm pentru a intra în experiența și savurarea lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să alergăm cursa cu răbdare, privind țintă la Isus, ca să putem termina alergarea și să primim coroana. Vrem să păstrăm credința care a fost dată tuturor sfinților, ținând cuvântul lui Dumnezeu, economia lui Dumnezeu, care ne-a fost dată nouă!

Să luptăm lupta bună ținând economia lui Dumnezeu și respingând învățăturile diferite

2 Tim. 4:7 vorbește mai întâi despre lupta cea bună; trebuie să știm care este lupta bună și trebuie să ducem această luptă bună.

1 Tim. 1:18 spune: Porunca pe care ți-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre tine, este ca prin ele să te lupți lupta cea bună.

A lupta lupta bună înseamnă a purta războiul bun. Pe partea pozitivă, această însărcinare se referă la economia lui Dumnezeu, iar pe partea negativă, se referă la învățăturile diferite.

În mod pozitiv, trebuie să păstrăm, să savurăm și să rămânem în economia lui Dumnezeu, distribuirea Sa divină.

În mod negativ, trebuie să luptăm împotriva diferitelor învățături și să fim împotriva lor, chiar să le lăsăm deoparte și să le respingem.

Noi, credincioșii în Cristos, luptăm lupta cea bună primind însărcinarea apostolului; aceasta nu este o sarcină obișnuită, generală, ci implică o poruncă, ca să putem lupta lupta bună, adică luptarea războiului bun.

Apostolul Pavel, în conformitate cu autoritatea dată de Dumnezeu, i-a poruncit tânărului său conlucrător, Timotei, să lupte războiul bun.

Putem crede că iubim pacea, nu vrem să luptăm, vrem ca toată lumea să fie în pace, iar armonia este ceea ce preferăm.

Dar economia lui Dumnezeu necesită lupta noastră, pentru că Dumnezeu are un dușman în acest univers și acest dușman trebuie învins.

Fie că ne place sau nu, Domnul ne cere să luptăm lupta bună, ținând economia lui Dumnezeu și respingând învățăturile diferite.

Vedem acest lucru în 1 Tim. 1:3-4, unde ni se spune că Pavel l-a îndemnat pe Timotei să rămână în Efes să îi ceară pe unii să nu de ca învățătură învățături diferite, ci mai degrabă să rămână și să învețe numai economia lui Dumnezeu, care este în credință.

Învățăturile diferite sunt învățături care diferă de economia lui Dumnezeu; ele includ mituri, genealogii nesfârșite și tot felul de lucruri care, în loc să-i întărească pe sfinți în credință, produc întrebări.

Este un cuvânt foarte serios că nu ar trebui să predăm diferite învățături.

Orice lucru care nu este în concordanță cu economia lui Dumnezeu trebuie lăsat deoparte și nu trebuie dat ca învățătură.

Orice lucru care nu se află pe linia centrală a economiei lui Dumnezeu nu trebuie dat ca învățătură.

Pe măsură ce recâțtigarea Domnului se răspândește și creștem în număr, mulți tineri frați sunt ridicați.

Tânăra generație trebuie să fie foarte clară despre ce este economia lui Dumnezeu.

Economia lui Dumnezeu este planul Său etern de a Se distribuie pe Sine în Cristos prin Duhul în noi, pentru a fi viața și sursa noastră de viață, astfel încât să putem fi zidiți împreună pentru a fi Trupul Său construit pentru a-L exprima în univers.

Economia lui Dumnezeu este legea casei Sale, planul pe care L-a făcut pentru a distribui toate bogățiile a ceea ce este El întru casa Sa, care suntem noi, biserica.

Dumnezeu are o isprăvinicie a gospodăriei, o administrare a gospodăriei, o guvernare a gospodăriei; El are o dispensație, un plan sau o economie pentru administrarea tuturor bogățiilor a ceea ce este El tuturor celor care sunt în casa Lui.

Economia lui Dumnezeu în credință este economia Sa gospodărească, administrația Sa casnică; economia Lui este să Se distribuie în Cristos în noi, poporul Său ales, pentru ca El să aibă o casă în care să Se exprime, iar această casă este biserica, Trupul lui Cristos (1 Tim. 3:15).

Apostolul Pavel s-a concentrat asupra acestei economii în lucrarea sa (Col. 1:25; 1 Cor. 8:17), dar dușmanul lui Dumnezeu a folosit învățăturile diferite ale celor disidenți pentru a distrage atenția poporului Său de la această economie.

Pe măsură ce trăim viața de biserică și învățăm să funcționăm în biserică, trebuie să rămânem în și să păstrăm economia lui Dumnezeu și, de asemenea, trebuie să respingem și să ne ferim de diferite învățături.

Economia lui Dumnezeu este în opoziție cu diferite învățături. Economia lui Dumnezeu este în credință, dar învățăturile diferite se bazează pe principiul legii și sunt centrate pe lege (1 Tim. 1:7-10).

Economia lui Dumnezeu nu ne cere doar să fim oameni buni sau oameni spirituali, sau să fim oameni biruitori care fac multe fapte pentru Dumnezeu.

Economia lui Dumnezeu este pur și simplu să se lucreze pe Sine în noi, să Se contopească cu noi și să ne contopească cu Sine, pentru ca El să câștige biserica, Trupul lui Cristos.

Nu suntem aici pentru a avea o conduită mai bună sau o viață de familie mai bună; suntem aici pentru a acorda atenție economiei lui Dumnezeu și pentru ca Dumnezeu să lucreze în noi, astfel încât să putem deveni expresia Lui corporativă.

Trebuie să luptăm împotriva abaterii de la credință, adică să luptăm cu lupta bună a credinței (1 Tim. 6:12).

Diferite învățături pot suna foarte interesant, pot fi logice și chiar pot fi scripturale, deoarece citează multe lucruri din Biblie, dar ne fac să ne abatem de la linia centrală a economiei lui Dumnezeu.

Așa că trebuie să luptăm în lupta bună a credinței și să nu lăsăm nicio învățătură diferită să ne distragă atenția de la economia lui Dumnezeu.

Dacă dăm atenție la diferite învățături, vom alunga credința și o conștiință bună și vom putea naufragia în privința credinței (1 Tim. 1:11, 19).

Economia lui Dumnezeu este în credință; distribuirea Lui în noi este prin credință. Trebuie să rămânem în uniunea organică cu Domnul, credința noastră, și să primim și să savurăm pe distribuirea divină a Trinității Divine în noi prin intermediul economiei Sale.

Prin credință, nu prin faptele legii, ne naștem din Dumnezeu pentru a fi fii Săi, împărtășindu-ne cu viața și natura Lui pentru a-L exprima.

Prin credință, nu prin lege, suntem puși în Cristos pentru a deveni membre ale Trupului Său, împărtășind tot ceea ce este El pentru exprimarea Sa. Aleluia!

Doamne Isuse, vrem să luptăm în lupta bună a credinței ținând economia lui Dumnezeu și respingând orice învățătură diferită. Aleluia pentru economia lui Dumnezeu, care este credința! Amin, Doamne, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Ne deschidem administrației Tale din familia Ta de a Te distribui în Cristos ca Duh în noi, pentru a ne face la fel ca Tine și pentru a ne zidi împreună cu sfinții pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos! Aleluia, Dumnezeu Se distribuie continuu în noi, poporul Său, pentru a ne face Trupul lui Cristos, expresia corporativă a lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, ține-ne deschiși astăzi pentru dispensarea Ta divină. Vrem să respingem și să stăm departe de orice învățătură diferită, care generează întrebări, mai degrabă decât economia lui Dumnezeu, care este în credință. Vrem să rămânem în domeniul credinței, căci prin credință suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi Fiii Săi și prin credință suntem membre ale Trupului lui Cristos pentru a-L exprima în mod colectiv! Aleluia, putem lupta lupta cea bună a credinței rămânând în domeniul economiei lui Dumnezeu, dând ca învățătură doar economia lui Dumnezeu și respingând orice învățătură diferită!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Fight the Good Fight by Keeping God’s Economy and Rejecting the Different Teachings, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Savurarea Cristosului atotinclusiv rezultă în biserică în calitate de templu și cetatea lui Dumnezeu

22/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Rezultatul savurării și experimentării lui Cristos ca țară bună atotinclusivă este biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu (templul lui Dumnezeu) și cetatea lui Dumnezeu (împărăția lui Dumnezeu) pentru ca El să aibă o expresie corporativă pe pământ și pentru ca El să aibă stăpânire prin biserică. Amin!

Fiind aceia care învață să trăiască o viață de a-L savura pe Cristos ca țară bună zi de zi, suntem treptat zidiți pentru a fi biserica în calitate de templul lui Dumnezeu, locul Său de locuință și cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu.

Ca credincioși în Cristos, trebuie Îl savurăm zilnic pe Domnul ca har, luându-L drept sursă de viață și de alimentare în toate lucrurile.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca har, vom putea să suportăm orice fel de tratament și să trăim în orice fel de mediu pentru că Îl avem pe Cristos ca har în noi și cu noi.

Fie ca Domnul să ne arate cum să trăim o viață în ochii lui Dumnezeu, care să ne permită Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv, reprezentat de țara bună.

Zilnic trebuie să trăim o viață de osteneală personală asupra lui Cristos, astfel încât, atunci când ne adunăm la întâlnirile bisericii, să Îl putem savura în mod colectiv, împreună cu sfinții, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Voia lui Dumnezeu este ca noi Îl savurăm pe Cristos și să-L experimentăm în orice situație.

Dacă facem asta, dacă ne ostenim zilnic asupra lui Domnul, exersându-ne duhul pentru a-L contacta și experimenta pe El, vom avea mâinile pline de produsele lui Cristos când vom veni la adunările bisericii. Amin!

Fie ca noi să aspirăm să fim creștinii normali de astăzi, cei biruitori, cei care se ostenesc zilnic asupra lui Cristos ca țara lor bună, pentru ca ei să Îl savureze pe Cristos ca savurarea lor! Fie ca noi să tratăm temeinic cu păcatele și să ne menținem părtășia cu Domnul.

Fie ca noi să ne răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul Domnului și să trăim în prezența, chipul, a lui Isus Cristos în duhul nostru.

De asemenea, vrem să-L primim pe Cristos ca har și să-I permitem Domnului să zdrobească și să dărâme orice lucru natural din noi, astfel încât El să ne constituie Sine Însuși și să ne reconstruiască cu Trinitatea Divină. Amin!

Când Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos zi de zi, vom fi plini de bogățiile lui Cristos și ne vom întâlni împreună pentru a avea o expoziție bogată a bogățiilor lui Cristos, pentru că fiecare dintre noi îl va aduce pe Cristosul asupra căruia ne-am ostenit pentru a-L să prezintă-L sfinţilor.

Vom avea ceva de vorbit în cadrul întrunirilor ca o jertfă de voință liberă către Dumnezeu și o provizie pentru sfinți. Amin!

Trebuie să ne întâlnim cu copiii Domnului pentru a ne închina lui Dumnezeu în mod colectiv în locul pe care El l-a ales – în duhul nostru contopit și pe terenul unic al unității.

Păstrăm unitatea Trupului lui Cristos pe terenul autentic al unității. Ne adunăm pentru a ne închina lui Dumnezeu în mod colectiv în locul pe care El l-a ales, care este locul în care este duhul nostru, pe terenul unic al unității și cu Cristos ca ofrande. Aleluia!

În acest articol, dorim să vedem că rezultatul savurării de către noi a bogățiilor Cristosului atotinclusiv ca țară bună este biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu și cetatea lui Dumnezeu.

Rezultatul savurării Cristosului atotinclusiv de către noi este biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu

În 1 Împ. 8:48, Solomon s-a rugat lui Iehova ca, dacă poporul lui Israel se pocăiește și se întoarce la Dumnezeu din toată inima și sufletul lor în țara vrăjmașilor lor și se roagă către țara lor și către casa și cetatea lui Dumnezeu, Domnul să-i asculte.

Aici vedem trei lucruri: țara, casa și cetatea lui Dumnezeu. Țara Sfântă îl reprezintă pe Cristos ca fiind partea alocată de Dumnezeu nouă, credincioșilor în Cristos.

Cetatea sfântă semnifică împărăția lui Dumnezeu în Cristos (Ps. 48:1-2), iar templul sfânt semnifică casa lui Dumnezeu, biserica, pe pământ (Efes. 2:21; 1 Tim. 3:15).

Când noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm și experimentăm Cristosul atotinclusiv ca țară bună cu toate bogățiile Sale de nepătruns, vom deveni biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu.

Când ne adunăm ca biserică și Îl savurăm pe Domnul, exprimând bogățiile Sale care au fost introduse în noi și experimentate de către noi, biserica este templul lui Dumnezeu pentru locuința Sa și cetatea lui Dumnezeu pentru împărăția și stăpânirea Sa pe pământ.

Când poporul lui Dumnezeu Îl savurează pe Cristos și Îl experimentează, când se împărtășesc din bogățiile Sale și El devine real pentru ei în viața lor de zi cu zi, Dumnezeu este localizat: El poate fi găsit printre sfinți.

Când sfinții se adună și toți au ceva din Cristos de revărsat altora la adunările bisericii, Dumnezeu este printre ei și chiar și cei necredincioși vor fi convinși, căzând cu fața la pământ înaintea Domnului (1 Cor. 14).

Ei vor mărturisi că biserica este locuința lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, o entitate zidită cu Cristos contopită și contopită cu atât de mulți credincioși.

El Îl savurează pe ei, iar ei Îl iau drept viața lor și totul al lor; sfinții Îl savurează pe Cristosul atotinclusiv ca țara lor bună, rezultatul acestei savurări este biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu.

În calitate de credincioși în Cristos, suntem creștini, ceva din Cristos.

Dimineața mâncăm puțin din Cristos, iar seara ne împărtășim din nou cu puțin din El. Zi de zi Îl mâncăm pe Cristos și Îl bem, iar Cristos este treptat digerat de noi și contopit cu noi, astfel încât noi și Cristos să devenim una.

Apoi, când ne întâlnim cu alți credincioși în Cristos care au făcut același lucru, Îl aducem pe Cristos la întâlnire și alții îl aduc și ei pe Cristos.

Nu ne putem abține: oriunde mergem, Îl aducem pe Cristos cu noi și Îl etalăm pe Cristos.

Când alții ne văd, vorbesc cu noi și se întâlnesc cu noi, ei Îl văd pe Cristos în noi și noi vorbim despre Cristos, Îl arătăm pe Cristos și Îl savurăm pe Cristos împreună.

Aceasta este biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu.

În biserică în calitate de templu și locuință a lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu, Îl slujim împreună pe Dumnezeu și avem prezența lui Dumnezeu.

Însă, biserica în calitate de templu al lui Dumnezeu trebuie să fie lărgită și întărită; ea trebuie să devină cetatea lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie adusă pe pământ.

Când Îl savurăm pe Cristos încetul cu încetul, zi de zi, când ne împărtășim din bogățiile Lui în duh, ne supunem spontan lui Dumnezeu și unii altora.

Nu ne vom mai certa cu alții, nici nu ne vom lupta cu ei.

Mai degrabă, mâncarea, băutura și savurarea noastră din Cristos ne vor face să fim aduși sub același cap în Cristos și ne vom supune lui Cristos ca Cap al nostru și, de asemenea, unii altora în Trupul lui Cristos.

Când avem o asemenea supunere între noi, când Îl savurăm și îl experimentăm suficient pe Cristos, astfel încât să ne supunem lui Dumnezeu și unii altora, vom avea nu numai biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, ci și mai mult, biserica în calitate de împărăția lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv cu toate bogățiile Sale, vom deveni biserica în calitate de casă și cetate al lui Dumnezeu; devenim biserica în calitate de expresie corporativă a lui Dumnezeu și, de asemenea, ca împărăție a Lui, pentru ca El să aibă stăpânire peste pământ.

Ceea ce caută Domnul printre noi astăzi este să învățăm Îl savurăm pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos și să-L aplicăm în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem crește continuu în viață și să-L experimentăm și Îl savurăm pe El într-o asemenea măsură încât să devenim biserica în calitate de templu şi cetatea lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să câștige acest lucru printre noi, biserica atât ca și casă a lui Dumnezeu (Efeseni 2:21-22) cât și ca împărăție a lui Dumnezeu (Romani 14:17) pentru ca El să aibă o expresie corporativă și să-și exercite stăpânirea asupra pământului.

Fie ca noi să creștem continuu în experiența și savurarea noastră din Cristos, aplicându-L pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, până când vom deveni cu toții biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu pe pământ!

Doamne Isuse, vrem Te savurăm pe Tine cu toate bogățiile Tale de nepătruns, pentru ca Tu să câștigi biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, vrem să Te contactăm zilnic, exersându-ne duhul, astfel încât Te savurăm și să Te experimentăm cu toate bogățiile Tale. Distribuie-Te mai mult întru noi astăzi. Păstrează-ne în savurarea lui Cristos în toate lucrurile și în toate situațiile. Vrem să vă fim credincioși să învățăm prin harul Tău cum Îl savurăm pe Cristos, cum să-L experimentăm pe Cristos și cum să-L aplicăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, vrem să creștem cu toții în experiența și savurarea noastră din Cristos, până când vom deveni biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu și cetate al lui Dumnezeu! Fie ca biserica de astăzi să fie nu numai locuința lui Dumnezeu pentru ca El să găsească odihnă și să fie exprimat, ci și mai mult, cetatea lui Dumnezeu pentru ca împărăția lui Dumnezeu să vină! Amin, Doamne Isuse, câștigă biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu printre noi astăzi!

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu și împărăția lui Dumnezeu este rezultatul savurării Cristosului atotinclusiv de către noi

Conform întegii revelații din Cuvântul lui Dumnezeu, centrul planului lui Dumnezeu este Cristos și biserica; centrul economiei lui Dumnezeu nu este altceva decât Cristos și lărgirea Sa, biserica.

În Vechiul Testament, țara cu templul și cetatea său erau centrul planului lui Dumnezeu (vezi 1 Împ. 8:48 și nota de subsol 1 din Biblia Versiunea Recâștigării), iar în Noul Testament, Cristosul atotinclusiv cu biserica este centrul planului lui Dumnezeu.

Țara este Cristos Însuși, iar templul și cetatea sunt plinătatea lui Cristos, biserica, care este Trupul Său (Efeseni 1:22-23; 2:21-22).

Templul este în principal pentru exprimarea lui Dumnezeu, pentru ca El să aibă o locuință și un loc de locuit.

Cetatea lui Dumnezeu este pentru stăpânirea lui Dumnezeu. Biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu, împlinește țelul etern al lui Dumnezeu, așa cum se spune în Geneza 1:26 – ca El să-și câștige chipul și stăpânirea prin om.

Când privim biserica în calitate de casa lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu, vedem în principal că biserica este locuința Sa și aici avem prezența Lui.

În Psalmi, există opt caracteristici principale ale bisericii în calitate de casa lui Dumnezeu, templul lui Dumnezeu.

În primul rând, casa lui Dumnezeu este locul prezenței lui Dumnezeu, care este gloria lui Dumnezeu (Psalmul 26:8; 29:9), frumusețea lui Dumnezeu (27:4, 8) și bogăția lui Dumnezeu (36:8-9).

În biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu, vedem gloria lui Dumnezeu, savurăm frumusețea Sa și ne împărtășim din bogățiile Lui în duh.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu este locul revelației și a răspunsului lui Dumnezeu (73:16-17; 3:4; 18:6).

Când venim la adunările bisericii și ne exersăm duhul, primim revelația lui Dumnezeu și avem răspunsul Lui la problemele și necazurile noastre.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu, este ascunzătoarea noastră (27:5; 31:20; 84:3).

Ne putem ascunde în Domnul și în biserică în calitate de casa lui Dumnezeu și aici suntem protejați de dușman.

În biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu, suntem într-un loc unde putem fi sădiți, înfloriți și aducem roade (Ps. 92:13-14).

Suntem atât de fericiți în acest loc minunat, în grădina care crește în harul Său; aici, în casa lui Dumnezeu, suntem sădiți ca niște plante, înflorim și aducem roade în grădina lui Dumnezeu, crescând din belșug prin harul Său.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu este locul izvoarelor (87:7).

În afara casei lui Dumnezeu este un loc uscat, dar în casa Lui avem multe izvoare de băut.

Biserica în calitate de casă a lui Dumnezeu este locul în care suntem întăriți (68:35; 96:6).

Dumnezeu ne dă putere din sanctuarele Sale și El dă putere și tărie poporului Său din biserica Sa. Amin!

În casa lui Dumnezeu, suntem în locul potrivit pentru a fi contopiți cu Dumnezeu (92:10), iar în biserică, Îl savurăm pe Dumnezeu ca parte a noastră (73:26). Amin!

În ceea ce privește biserica în calitate de împărăția lui Dumnezeu, cetatea lui Dumnezeu, vedem în principal autoritatea lui Dumnezeu, pentru că în biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, El își exercită autoritatea.

Biserica, ca cetate a lui Dumnezeu, este o cetate puternică, cetatea marelui Împărat (31:21; 48:2).

Aleluia, în cetatea lui Dumnezeu este un râu cu pâraie de bucurie (46:4-5)! Rezultatul savurării noastre din Cristos ca țară bună este biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu; în cetatea lui Dumnezeu este un râu care râuri ne bucură!

Dumnezeu este cunoscut în ea și este El o retragere înaltă în ea (48:3). Ca cetate a lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu, biserica este o groază pentru vrăjmaș (vv. 3-6; 76:2-3).

Biserica în calitate de cetate a lui Dumnezeu este desăvârșirea frumuseții (50:2), iar ea este țelul plăcerii bune a lui Dumnezeu (51:18).

Tronurile judecății sunt așezate în cetatea lui Dumnezeu (122:5), iar Domnul îi binecuvântează pe alții din ea și este binecuvântat din ea (134:3; 135:21).

Rezultatul suprem al savurării noastre din Cristos ca țară bună este încorporarea divină-umană a Dumnezeului Triunic procesat cu poporul Său tripartit regenerat, transformat și glorificat ca locuință eternă și împărăție a lui Dumnezeu (Apoc. 21:3, 22; 22:5). Aleluia!

Doamne Isuse, Te iubim și Te savurăm! Suntem plini de bucurie, pentru că ne împărtășim din Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune. Cât de mult ne place să fim aici, în biserică în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu! Aici Îl savurăm pe Dumnezeu împreună cu toți sfinții și suntem în împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, savurăm prezența Ta, slava Ta, revelația Ta și răspunsul Tău în biserica în calitate de casa lui Dumnezeu astăzi. Te luăm ca ascunzătoarea noastră. Suntem întăriți, udați, contopiți cu Dumnezeu și umpluți de Tine ca porțiune a noastră în biserică în calitate de templu al lui Dumnezeu. Slavă Domnului, noi devenim biserica în calitate de cetatea lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, domnește și stăpânește în noi astăzi. Fă-Te cunoscut nouă și prin noi. Să vină împărăția Ta și să se facă voia Ta pe pământ. Îndeplinește-ți scopul etern în noi și prin noi. Amin, Doamne Isuse, păstrează-ne în savurarea Ta ca fiind Cristosul atotinclusiv, astfel încât să putem deveni biserica în calitate de templu și cetate al lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying the All-inclusive Christ Issues in the Church as the Temple and City of God, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 12 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ne întâlnim cu sfinții pentru închinarea corporativă în duh și pe terenul unității

20/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne întâlnim cu copiii Domnului pentru închinarea colectivă în locul pe care Domnul l-a ales – în duhul nostru și pe terenul unic al unității, aducându-L pe Cristos ca daruri și bucurându-ne mult în Domnul, căci aici suntem una cu Dumnezeu și unul cu altul. Amin!

Când venim împreună cu sfinții, fiecare dintre noi poate și trebuie să aducă ceva din Cristos; fiecare credincios în Cristos are o porțiune unică a lui Cristos și este responsabilitatea și privilegiul nostru să-L aducem la adunările bisericii pe Cristosul asupra căruia ne-am ostenit. Amin!

Aceasta este ceea ce Domnul recâștigă astăzi. Domnul lucrează astăzi în fiecare dintre noi, atât personal, cât și împreună în biserică, pentru ca El să fie savurat și experimentat de către sfinți, astfel încât sfinții să aibă mâinile pline de Cristos atunci când vin la adunările bisericii.

Pentru mulți credincioși, este destul de întâmplător să se întoarcă la Domnul și să-L experimenteze și nu au idee ce înseamnă să Îl savurezi pe Domnul.

Totuși, trebuie să ne dăm seama că, indiferent ce facem și unde ne aflăm, chiar și orice simțim, noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul în orice situație și în toate lucrurile.

S-ar putea să ne facem treaba la birou, s-ar putea să fim implicați în multe lucruri legate de muncă sau s-ar putea să fim acasă, odihnindu-ne sau ne ocupăm de treburile familiei și, în timp ce facem toate aceste lucruri, în interior Îl contactăm pe Domnul exersându-ne duhul.

Domnul Isus nu se află numai pe tronul din ceruri, administrând întregul univers pentru a duce la îndeplinire economia și dorința lui Dumnezeu; El este, de asemenea, în duhul nostru, chiar în noi, și El este la îndemâna noastră – putem doar să chemăm numele Său pentru a fi una cu El.

Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit (Fapte 2:21); când chemăm numele Domnului Isus, suntem proaspăt mântuiți, pentru că Îl atingem într-un mod proaspăt, nou și viu.

Dacă doar chemăm numele Domnului în timp ce facem cutare și cutare lucru, deși în exterior suntem ocupați cu atâtea lucruri, în interior suntem conectați la sursa de viață a Domnului și savurăm distribuirea Lui divină.

Aceasta ar trebui să fie viața noastră creștină normală.

În toate lucrurile și în orice moment, trebuie să ne exersăm duhul pentru a rămâne în interior în Domnul, a rămâne în El, chemând Numele Lui și, prin urmare, rugându-ne neîncetat.

Cum ne putem ruga necontenit? Nu putem sta în genunchi toată ziua și toată noaptea.

Dar putem rămâne în interior într-o chemare constantă a numelui Domnului, deschizându-I-ne mereu și aducând la El toate lucrurile și toate situațiile.

Amin, fie ca aceasta să fie experiența noastră zilnică și fie ca să avem mâinile pline de Cristos atunci când venim la adunările bisericii!

Să ne întâlnim cu sfinții pentru închinarea corporativă în locul ales de Dumnezeu: în duhul nostru și pe terenul unității

Biblia ne oferă multe tipuri reprezentative legate de întâlnirea noastră împreună cu sfinții pentru închinarea corporativă la adresa lui Dumnezeu, iar prima mențiune a acestui lucru este în Deut. 12:5-7.

În Vechiul Testament, Dumnezeu nu le-a permis copiilor lui Israel să se I închine lui Dumnezeu în mod colectiv și să se bucure de ofrandele pe care le-au prezentat lui Dumnezeu în orice loc ales de ei, ci în locul unic ales de El (vezi Deut. 12:8, 13, 17) .

De trei ori pe an trebuiau să se adună în locul ales de Dumnezeu, care în acele zile era Ierusalimul, pentru a I se închina lui Dumnezeu în mod colectiv.

Ei trebuiau să vină și să se închine lui Dumnezeu în locul ales de El, adică în locul unde Dumnezeu a ales să-și pună numele, locul locuinței Sale și locul unde era altarul Său.

Acolo trebuiau să-și aducă zecimile, darurile și ofrandele. Din punct de vedere personal, ei se puteau închina lui Dumnezeu acasă sau oriunde doreau, pentru că Dumnezeu este peste tot și El este Dumnezeul lor.

Dar în mod colectiv, ei trebuiau să vină la Ierusalim, centrul unic de închinare (2 Cronici 6:5-6; Ioan 4:20) pentru păstrarea unității între poporul lui Dumnezeu, evitând astfel diviziunea cauzată de preferințele omului.

În Noul Testament, revelația cu privire la închinarea noastră corporativă față de Dumnezeu este aproape aceeași, corespunzătoare revelației din Deut. 12 cel puțin în patru moduri: unitate, în numele lui Dumnezeu, la locul alegerii lui Dumnezeu și cu crucea și cu Cristos ca realitate a ofrandelor.

Trebuie să ne întâlnim cu copiii Domnului pentru închinarea colectivă în locul pe care Domnul l-a ales – în duhul nostru și pe terenul unic al unității (Deut. 12:5, 11, 13-14, 18; 16:16; Ioan 4:24).

Acum că am intrat în țara bună și învățăm să ne ostenim asupra lui Cristos pentru a-L câștiga și a fi umpluți cu El, trebuie să ne dăm seama că nu putem face ceea ce este corect în ochii noștri când vine vorba de închinarea corporativă a lui Dumnezeu.

Nu putem alege locul unde să ne închinăm, pentru că nu există „biserica mea preferată” – în ochii lui Dumnezeu, există o singură biserică, iar biserica respectivă este în locul ales de Dumnezeu – în duhul și pe terenul unic al unității.

Dumnezeu a ales să-și pună numele într-un singur loc și El a ales un loc anume în care poporul Său ar trebui să se întâlnească în mod colectiv.

În primul rând, acel loc este duhul uman, duhul uman regenerat (Ioan 4:24).

Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh și adevăr.

Nu putem și nu trebuie să ne întâlnim cu vorbirea elocventă, cu cântatul talentat și cu darurile Duhului Sfânt ca centru; centrul și locul întâlnirii noastre ar trebui să fie duhul contopit.

Trebuie să venim la locul ales de Dumnezeu, exersându-ne duhul ori de câte ori venim la adunările bisericii.

În primul rând, sanctuarul lui Dumnezeu, locuința Lui, este în duhul nostru (Efeseni 2:22) și în al doilea rând, este biserica (1 Tim. 3:15).

Pentru ca noi să intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și să mergem la adunările bisericii.

În duhul nostru și în biserică primim revelația divină și explicația tuturor problemelor noastre.

Unde ne vorbește Dumnezeu și unde ne dezvăluie El economia Sa? Este în duhul nostru.

În duhul nostru putem vedea o viziune a economiei lui Dumnezeu, planul ascuns în inima Lui din veacuri (Efeseni 3:9).

De asemenea, în duhul nostru putem primi soluția și explicația tuturor problemelor noastre.

În Ps. 73:17-28 psalmistul era nedumerit cu privire la situația celor răi, care părea să prospere imens, în timp ce el, ca om drept, nu mergea bine, ci mai degrabă era persecutat și doborât în multe feluri.

Dar apoi a intrat în sanctuarul lui Dumnezeu și a perceput ce se întâmplă cu adevărat, căci lumina Domnului strălucea asupra întregii situații.

Când ne exersăm duhul și venim la adunările bisericii, suntem clari cu privire la situația noastră, primim soluția problemelor noastre și avem o explicație la cele mai nedumerite întrebări.

Pentru a merge în sanctuarul lui Dumnezeu, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și să mergem la adunările bisericii.

Acest lucru este atât de real și adevărat în experiența noastră. Mai mult, trebuie să păstrăm unitatea unică a Trupului lui Cristos pe terenul autentic al unității.

Practica vieții de biserică este practica de a avea o singură biserică pentru un oraș, un oraș cu o singură biserică.

Dacă citești Fapte 8:1; 13:1; 1 Cor. 1:2; și Apocalipsa 1:11, cu un duh exersat și cu o inimă dezvelită, vei vedea că este atât de simplu și clar în ochii lui Dumnezeu – o biserică este într-o singur oraș și o singur oraș are o singură biserică, care este biserica din acel oraș.

Unii ar putea spune că acest lucru este destul de legal și restrictiv, și este adevărat – pentru că acesta este locul alegerii lui Dumnezeu, modul Lui de a restricționa închinarea corporativă a poporului Său, astfel încât să poată fi păstrați în unitate.

Dumnezeu este înțelept și, în înțelepciunea Sa, El a ales un singur loc – duhul nostru contopit – unde ne putem închina Lui și El a rânduit ca o singură biserică să fie într-un oraș și ca un oraș să aibă o singură biserică.

Când toți credincioșii dintr-un oraș ca New York se adună ca unul, fiind biserica din New York City, ce slavă este aceasta pentru Domnul și ce rușine este aceasta pentru dușman! Amin!

Aici, pe terenul autentic al unității, Îl savurăm pe Domnul ca untdelemnul pentru ungere, roua înviorătoare și binecuvântarea poruncită a vieții (Psalmul 133).

Ori de câte ori sfinții locuiesc în unitate, exersându-și duhul și fiind pe terenul autentic al unității, ei Îl savurează pe Domnul ca mirul ungerii, roua înviorătoare și binecuvântarea vieții poruncită.

Doamne Isuse, vrem să venim împreună cu sfinții pentru închinarea corporativă la adresa lui Dumnezeu la locul ales de Tine. Amin, Doamne, vrem să ne exersăm duhul când venim la adunările bisericii pe terenul autentic al unității. Aleluia, sanctuarul lui Dumnezeu este în duhul nostru și în biserică! Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și venim la adunările bisericii pentru a fi pe terenul autentic al unității și, astfel, să-ți oferim închinarea pe care o dorești. Ne exersăm duhul și venim să ne întâlnim pe terenul unității, astfel încât să putem primi revelația divină și explicația tuturor problemelor noastre. O, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai dezvăluit să vedem calea de ne închina Ție în mod colectiv și locul pe care Dumnezeu l-a ales pentru închinarea noastră! Salvează-ne de la exercitarea preferinței noastre în închinarea corporativă a lui Dumnezeu. Vrem să luăm alegerea Ta și calea Ta în închinarea noastră la Dumnezeu împreună cu sfinții pentru ca Tu să fii satisfăcut! Amin, Doamne, ține-ne pe pământul autentic al unității, exersându-ne duhul să ne închinăm Ție, astfel încât să Te savurăm ca fiind untdelemnul ungerii, roua înviorătoare și binecuvântarea poruncită a vieții!

Caracteristicile locului pe care Domnul l-a ales pentru ca poporul Său să i se închine în mod corporativ

Dorința noastră de a ne închina lui Dumnezeu este lăudabilă, iar inima noastră de a ne închina Lui și de a-L lăuda este bună, dar trebuie, de asemenea, să luăm calea Lui pentru a ne închina lui Dumnezeu și a fi în locul ales de El când vine vorba de închinarea noastră corporativă față de Dumnezeu.

Atât Vechiul, cât și Noul Testament ne oferă câteva caracteristici ale locului pe care Domnul l-a ales pentru ca noi, poporul Său, să I ne închinăm Lui în mod colectiv.

Privind la situația și condiția generală a creștinismului de astăzi, putem vedea că, în mare măsură, dușmanul a avut destul de mult succes în divizarea Trupului lui Cristos în multe părți mici, cum ar fi denominațiuni, secte, grupuri libere și „slujbe”.

Deși toate acestea par să facă o lucrare bună, având ca bază Biblia, rezultatul lucrării lor este o nouă diviziune în Trupul lui Cristos.

Domnul tânjește ca poporul Său să nu urmeze alegerea și preferința lor în închinarea lui Dumnezeu, ci să ia preferința și alegerea Sa și să vină în locul pe care Domnul l-a ales pentru ca poporul Său să I se închine în mod colectiv.

În primul rând, locul ales de Domnul NU trebuie să aibă alt nume decât numele lui Cristos (Deut. 12:5; Apoc. 3:8).

Adunările noastre sunt în numele Domnului Isus, nu în niciun alt nume. După cum se vede în Mat. 18:20 și 1 Cor. 1:12, ne întâlnim în numele Domnului, iar realitatea acestui nume este Duhul (v. 3).

Dacă ne denumim pe noi înșine cu orice alt nume, dacă ne numim biserica cutare sau cutare, aceasta este curvie spirituală în ochii lui Dumnezeu, un lucru pe care El urăște.

Astăzi atât de mulți credincioși dragi Îl iubesc pe Domnul și Îl urmăresc, dar nu sunt în numele lui Isus, ci în numele unei persoane sau al unei anumite confesiuni. O, Doamne!

În al doilea rând, locul ales de Domnul este plin de exersarea duhului, pentru că Dumnezeu este Duh și noi Îi putem închina DOAR în duh și în adevăr (Efeseni 2:22; Ioan 4:24; 1 Tim. 4:7; 1 Cor. 14:32).

Locuința lui Dumnezeu este duhul nostru contopit, duhul nostru care a fost regenerat de Dumnezeu și este acum locuit pe dinăuntru de către El (Ioan 3:6; Rom. 8:16; 2 Tim. 4:22; Efeseni 2:22).

Ori de câte ori ne adunăm, principalul lucru pe care ar trebui să-l facem este să fim în duhul nostru, să ne exersăm duhul și să facem toate lucrurile în duh.

Când ne exersăm duhul în adunările bisericii, îi oferim lui Dumnezeu închinarea pe care El o dorește (Ioan 4:24; 1 Cor. 14:15).

În al treilea rând, locul ales de Domnul este un loc de savurare a bogățiilor lui Cristos (Deut. 12:7, 18; Psalm 36:8-9; 1 Cor. 14:26).

Când ne exersăm duhul și ne eliberăm duhul în adunările bisericii, fiecare dintre noi are o porțiune din bogățiile lui Cristos și Îl savurăm pe Cristos împreună.

Pe partea negativă, ne renegăm sinele și respingem viața naturală și carnea.

Pe partea pozitivă, I ne închinăm lui Dumnezeu împreună cu Cristos și numai cu Cristos.

Întâlnirile noastre sunt prin cruce și prin Duhul pentru a ne adminstra viață unii altora pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Trebuie să ne amintim, dragi frați și surori, că trebuie să ne exersăm duhul în adunările bisericii și să funcționăm în măsura noastră să vorbim și să eliberăm bogățiile lui Cristos, astfel încât să putem savura de aceste bogății.

Când facem cu toții aceasta, apucăm împreună cu toți sfinții care sunt lățimea, lungimea, înălțimea și adâncimea și cunoaștem dragostea lui Cristos care depășește cunoștințele, fiind plini de plinătatea lui Dumnezeu (Efeseni 3:20-22). Amin!

Locul ales de Domnul este un loc de savurare (Deut. 12:7, 12, 18; Ps. 42:4; 122:1).

Există multă savurare în întâlnirile bisericii locale pe terenul autentic al unității și în duhul contopit.

Cum să nu ne bucurăm atunci când avem prezența lui Dumnezeu cu noi și toți aducem bogățiile lui Cristos pentru a avea o închinare corporativă a lui Dumnezeu în duh?

Aici, pe terenul unității și cu exersarea duhului nostru, aducem porțiunea noastră din Cristos ca realitate a zecimii, a ofrandelor și a jertflor, și aici suntem una cu Domnul și unii cu alții pentru ca Dumnezeu să câștige închinarea Sa în duh și în adevăr.

Doamne Isuse, ne adunăm împreună cu sfinții în numele Domnului Isus Cristos. Refuzăm să fim denumiți sub orice alt nume decât numele lui Isus, pentru că ne adunăm împreună în numele lui Isus și al nimănui altcuiva! Te iubim, Doamne Isuse, și ne exersăm duhul atunci când venim la adunările bisericii. Fie ca întrunirile noastre să fie pline de bogățiile lui Cristos revărsate din toți sfinții, pe măsură ce ei își exersează duhul și funcția în măsura lor pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne Isuse, fie ca adunările noastre de biserică să fie pline de savurarea bogățiilor lui Cristos exprimate și etalate de sfinți! Aleluia, ne bucurăm când ne adunăm în numele lui Isus, cu exersarea duhului nostru și pe terenul autentic al unității, căci aici Îl avem pe Cristos ca totul și Îl oferim lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa! Tată, fie ca Tu să fii satisfăcut de Cristosul Tău care a fost savurat și experimentat de noi și pe care acum Ți-L oferim înapoi! Ne închinăm, Tată, în duh și în adevăr, pe terenul autentic al unității!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Meet with the Saints for Corporate Worship in Spirit and on the Ground of Oneness, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 12 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a fi realitatea noastră

13/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Conform Ioan 4:23-24, trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și în veridicitate; a ne închina lui Dumnezeu în veridicitate înseamnă a I ne închina cu Cristosul pe care L-am savurat și experimentat, Cristosul care ne saturează ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experimentarea și savurarea de către noi a Dumnezeului Triunic ca realitate divină. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat faptul de a avea un surplus din produsele țării bune, adică de a avea un surplus din Cristos de adus la adunările bisericii pentru etalarea lui Cristos.

Mai mult decât atât, am savurat faptul de oferi o închinare corporativă lui Dumnezeu Tatăl în duh și în veridicitate.

În ceea ce privește surplusul, așa cum poporul lui Israel a trebuit să pună deoparte o anumită parte din rezultatul ostenelii lor asupra țării bune în scopul de a I se închina lui Dumnezeu, tot așa și noi, ca credincioși, trebuie să avem un surplus de Cristos.

S-ar putea să credem că abia Îl atingem pe Domnul de câteva ori în timpul săptămânii și că abia că avem ceva pentru a continua cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, dar trebuie să venim la Domnul și să-I cerem să ne ofere experiențele de care avem nevoie ca să avem acest surplus în experiența noastră.

Trebuie să învățăm să ne ostenim cu credincioșie asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să putem avea bogățiile lui Cristos ca produs pentru a-L etala pe Cristos în adunările bisericii.

Aceasta este viața creștină potrivită, o viață de osteneală asupra lui Cristos în fiecare zi pentru a obține și a câștiga un surplus bogat din Cristos pe care să îl aducem la adunările bisericii pentru o etalare bogată a lui Cristos.

Când ne întâlnim, nu-l expunem doar pe Cristosul pe care ni l-a dat Dumnezeu, ci și pe Cristosul pe care Lam savurat, Cristosul asupra căruia ne-am ostenit și pe care l-am experimentat.

Aceasta presupune să ne ostenim continuu asupra lui Cristos, astfel încât să avem un surplus bogat din Cristos.

Ori de câte ori ne adunăm, indiferent de ce fel de întâlnire avem, ar trebui să venim cu Cristosul experimentat de noi ca un surplus care trebuie oferit lui Dumnezeu și etalat întregului univers, chiar și vrăjmașului, pentru ca Dumnezeu să obțină închinarea pe care El o dorește, ca Cristos să fie etalat și dușmanul să fie rușinat. Amin!

O astfel de viață de biserică Îl exprimă pe Dumnezeu și Îl manifestă pe Cristos, și există o etalare bogată a lui Cristos în adunările bisericii.

Trebuie să fim foarte mult înaintea Domnului în ceea ce privește osteneala noastră asupra Cristosului atotinclusiv, astfel încât să nu venim cu mâinile goale la adunările bisericii, ci mai degrabă, să avem mâinile pline de Cristos.

Există o luptă cu privire la închinarea autentică a lui Dumnezeu, pentru că Satan vrea să obțină închinare pentru el însuși. Dumnezeu caută închinători, cei care I se închină în duh și veridicitate. Fie ca noi să fim asemenea persoane astăzi!

Să ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și veridicitate, oferindu-I închinarea pe care El o dorește

Ioan 4:23-24 este o porțiune din Scriptură care nu este încă pe deplin împlinită printre noi astăzi; Dumnezeu Tatăl caută încă închinători adevărați, aceia care I se închină în duh și în veridicitate.

Trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și veridicitate.

În primul rând, locul în care I ne închinăm lui Dumnezeu nu este în cutare sau cutare loc, ci în duh; duhul nostru este locul ales de Dumnezeu pentru ca noi să ne închinăm Lui.

Nu ne putem închina lui Dumnezeu pur și simplu gândindu-ne la El sau iubindu-L; ne închinăm Lui exersându-ne duhul și contactându-L în duhul nostru.

Dumnezeu este Duh, iar cei care I se închină trebuie să se închine în duh.

În Vechiul Testament, Dumnezeu cerea poporului Său două lucruri legate de închinarea lor față de El: un loc anume, care era locul ales de El (nu alegerea lor) și cu ofrande speciale, care L-au satisfăcut.

În Noul Testament, locul unic al alegerii lui Dumnezeu este duhul nostru; trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru.

Ofrandele cu care I ne închinăm lui Dumnezeu sunt Cristos Însuși ca realitate a tuturor ofrandelor.

Cristos a venit să fie ofranda unică, ofranda care înlocuiește toate ofrandele și trebuie să Îl savurăm, să Îl experimentăm și să-L aplicăm ca ofrande în viața noastră creștină de zi cu zi.

Pe măsură ce îl aplicăm pe Cristos ca ofrande, savurându-L ca fiind realitatea tuturor ofrandelor, există o anumită realitate introdusă în noi.

Cristos este realitatea; El este calea, realitatea și viața, iar când El este introdus în noi, El devine realitatea noastră.

Veridicitatea este realitatea divină revelată – Dumnezeul în Triunic distribuit în om în Fiul, Isus Cristos – devenind autenticitatea și sinceritatea noastră, astfel încât să putem trăi o viață care să corespundă cu lumina divină (1 Ioan 1:5) și să I ne închinăm lui Dumnezeu, după cum Dumnezeu caută, conform cu ceea ce este El (2 Ioan 1; 3 Ioan 1).

Dumnezeu îi caută pe cei care I se închină nu numai în duh, ci și în veridicitate.

Ce este veridicitatea? Nu este doar sinceritate; unii credincioși cred că trebuie să fim sinceri în închinarea la Dumnezeu și aceasta este veridicitatea noastră.

Dar sinceritatea este mult mai mult decât atât. Când savurăm realitatea divină, când Îl savurăm pe Cristos ca realitate divină, avem veridicitate umană, sinceritate și autenticitate (Ioan 4:23-24; 1 Ioan 3:18; 2 Ioan 1; 3 Ioan 1).

În viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină, în viața noastră de biserică și oriunde ne aflăm, trebuie să Îl savurăm pe Domnul pentru ca El, ca realitate divină, să devină realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Fără Cristos ca realitate, noi nu suntem reali, nu avem o realitate și nu suntem autentici.

Când întâlnim oameni pe stradă sau vorbim cu colegii noștri de lucru la birou, ne dăm seama că nu există sinceritate în rândul oamenilor din societatea de astăzi.

Veridicitatea este autenticitatea umană, sinceritatea, onestitatea, demnitatea și credincioșia ca o virtute umană și ca un rezultat a realității divine (Ioan 14:6).

Când Îl savurăm pe Cristos ca fiind realitatea tuturor jertfelor, când Îl aplicăm în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi, vom deveni autentici, cinstiți, sinceri, demni de încredere și credincioși, deoarece Cel care este realitatea tuturor acestor lucruri Se introduce pe Sine însuși în noi.

Vrem să fim cinstiți, sinceri, autentici și credincioși, dar nu o putem face în noi înșine și prin propriile noastre eforturi; numai savurându-L pe Cristos ca realitate divină putem fi o astfel de persoană.

Acesta este motivul pentru care zi de zi trebuie să ne deschidem către Domnul și să savurăm distribuirea Sa divină.

Trebuie să primim dispensarea Sa și să-I permitem să introducă pe Sine în noi.

Din savurarea lui Cristos ca realitate divină a tot ceea ce este Dumnezeu, vor rezulta veridicitatea, sinceritatea și autenticitatea umană. O astfel de sinceritate este cerută de Dumnezeu în închinarea noastră față de El.

Doamne Isuse, vrem să I ne închinăm lui Dumnezeu Tatăl nostru în duh și în veridicitate. Ne exersăm duhul pentru a veni să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, pentru că Dumnezeu este Duh și noi Îl putem închina numai în duh. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Vrem să Te contactăm și să Te savurăm. Aleluia, Dumnezeu este Duh și ne putem închina Lui în duhul nostru! Amin, Doamne, venim la Tine așa cum suntem, exersându-ne duhul pentru a Te contacta și a Te primi. Introdu-Te mai mult în noi astăzi. Vrem să fim și să rămânem sub distribuirea divină, avându-l pe Dumnezeul Triunic distribuit în noi pentru a deveni autenticitatea și sinceritatea noastră. Da, Doamne, fie ca realitatea divină revelată să devină autenticitatea și sinceritatea noastră, astfel încât să putem trăi o viață care să corespundă cu lumina divină. Amin, vrem să I ne închinăm lui Dumnezeu în conformitate cu ceea ce este El, realitatea divină introdusă în noi pentru a deveni realitatea noastră, veridicitatea și sinceritatea și onestitatea noastră. Vrem să Te savurăm, Doamne Isuse, ca realitatea a tot ceea ce este Dumnezeu, până când vom avea veridicitatea umană, sinceritatea și autenticitatea pentru închinarea noastră față de Dumnezeu Tatăl în veridicitate!

Să I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a fi realitatea noastră

S-ar putea să înțelegem ce înseamnă să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, pentru că singurul mod în care putem veni la Dumnezeu pentru a-I închina Lui este în și prin intermediul duhului nostru, nu în și prin mintea, emoția, voința sau simțurile noastre fizice.

Dar ce înseamnă să ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate? Ce este această veridicitate?

În tot acest univers, numai Dumnezeu este realitate, iar ceea ce este de la Dumnezeu este real.

Omul este aici astăzi și a dispărut mâine, iar realizările și cele mai bune fapte ale omului sunt aici astăzi și mâine uitate.

Numai Dumnezeu este real și doar savurându-L pe Dumnezeu în tot ceea ce El este în Cristos în duhul nostru, putem fi infuzați cu realitatea divină pentru ca să avem această realitate ca realitatea noastră.

Pe de o parte, Cristos este realitatea; pe de altă parte, prin savurarea și experiența noastră cu Cristos, Îl avem pe Cristos ca realitate.

Veridicitatea din Ioan 4:23-24 denotă realitatea divină devenind autenticitatea și sinceritatea noastră pentru adevărata noastră închinare la adresa lui Dumnezeu în veridicitate.

Dacă credem în Cristos, dar trăim viața noastră de zi cu zi fără a-L contacta pe Domnul și fără nicio experiență cu Cristos, deși credem în numele Domnului și suntem etici și morali, nu avem nimic din Cristos de adus la adunările bisericii.

Într-un sens real, nu suntem autentici și nu avem veridicitate, pentru că realitatea divină nu este introdusă în noi.

Când venim la întâlnire, vom sta doar și vom privi pe alții cum funcționează, pentru că nu avem nimic de oferit lui Dumnezeu din savurarea noastră din Cristos.

Acest tip de închinare este respins de Dumnezeu și condamnat de către El.

Dumnezeu dorește să venim la El și să Îl savurăm pe El, să-L experimentăm și să-L contactăm în viața noastră de zi cu zi, astfel încât El să Se poată introduce pe Sine în noi și să devină autenticitatea și sinceritatea noastră pentru adevărata închinare la adresa lui Dumnezeu în veridicitate.

Zi de zi trebuie să venim la Domnul și să-L bem, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să fim satisfăcuți de El.

Realitatea divină este Cristos ca fântâna de apă vie împărtășită de noi și băută de noi ca credincioși în Cristos pentru a fi realitatea din noi (Ioan 4:10, 14, 23).

Pe măsură ce bem din Domnul ca izvorul apelor vii, chemând numele Său și contactându-L în rugăciune pe tot parcursul zilei, realitatea divină devine autenticitatea și sinceritatea noastră în care I ne închinăm lui Dumnezeu cu închinarea pe care El o caută.

Nu putem presupune că, atâta timp cât venim la adunări și îi spunem lui Dumnezeu că I ne închinăm, aceasta este închinarea pe care El o dorește.

Trebuie să venim la întâlniri cu mâinile pline de Cristos; trebuie să existe ceva din Cristosul pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi.

Savurarea noastră din Dumnezeul Triunic rezultă într-o realitate pe care o putem numi realitatea noastră personală; realitatea divină nu este numai cu Cristos, ci devine a noastră în experiența noastră.

Această realitate personală este ceva ce ține de a-L avea pe Cristos saturând ființa interioară.

Când avem această realitate, Îl avem pe Cristos nu numai în duhul nostru, ci și în inima noastră, în mintea noastră, în emoția noastră și în voința noastră. Cristosul pe care Îl savurăm și prin care trăim devine realitatea noastră și aceasta este veridicitatea noastră pentru închinarea la Dumnezeu în veridicitate.

Aceasta nu este doar realitatea divină pentru a o savura, ci și realitatea noastră umană, realitatea noastră personală, care provine din savurarea de către noi a realității divine.

Apostolul Ioan, de exemplu, nu numai că i-a iubit pe sfinți, ci i-a iubit în veridicitate; realitatea divină a dragostei, Dumnezeu ca dragoste, i-a saturat ființa într-o asemenea măsură încât i-a iubit pe sfinți cu sinceritate.

Trebuie să Îl savurăm și experimentăm pe Domnul încetul cu încetul, zi de zi, până când realitatea divină a tot ceea ce este El ne saturează ființa și devine realitatea noastră.

În viața noastră de zi cu zi, trăim o viață normală făcând tot felul de lucruri care sunt normale și comune în situația și mediul nostru, dar realitatea divină devine realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi pe măsură ce Îl savurăm și experimentăm pe Cristos.

A ne închina lui Dumnezeu în sinceritate înseamnă a I ne închina cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experiența noastră și savurarea noastră din Dumnezeul Triunic ca realitate divină. Amin!

Ne închinăm Tatălui cu sinceritate, oferindu-I pe Cristos care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră pe măsură ce Îl savurăm zilnic și îl experimentăm. Wow!

Dacă luăm în considerare acest lucru înaintea Domnului, vom vedea cu adevărat că există o luptă în acest univers pentru închinare și vom alege să I ne închinăm lui Dumnezeu în duh și în veridicitate.

Pe de o parte, I ne închinăm lui Dumnezeu în duhul nostru, exersându-ne duhul și tratând orice lucru care ne împiedică.

Pe de altă parte, I ne închinăm lui Dumnezeu în veridicitate, oferindu-I-L pe Cristos pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi pentru ca El să fie satisfăcut.

Tată, vrem să ne închinăm Ție în duh și în veridicitate. Amin, Doamne, venim la Tine în duh să Te savurăm și să Te bem ca izvorul apei vii! Ne exersăm duhul pentru a bea apa vie și pentru a fi umpluți cu Cristos ca realitate divină! Doamne, saturează-ne ființa. Umple-ne. Vrem să devii savurarea și experiența noastră zi de zi. Vrem să Te savurăm și să Te experimentăm zi de zi, astfel încât Tu să poți deveni realitatea noastră personală, veridicitatea noastră. O, Doamne Isuse, fie ca Tu să ne saturi toată ființa și să ne umpli cu Tine Însuți ca realitate a tot ceea ce este Dumnezeu. Fie ca realitatea divină să devină realitatea noastră umană, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitate. Amin, Tată, vrem să ne închinăm Ție împreună cu Cristosul care ne-a saturat ființa pentru a deveni realitatea noastră personală prin experiența și savurarea noastră din Dumnezeul Triunic ca realitate divină!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Worship God in Truthfulness with the Christ who Saturated our being to be our Reality, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să ne ostenim asupra Cristosului atotinclusive reprezentat de țara bună pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, pentru realitatea și manifestarea împărăției, și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Domnului – săptămâna 11 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu în duh în adunările bisericii

12/09/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră în duh lui Dumnezeu în adunările bisericii.

În aceste zile din urmă, Domnul va recâștiga și recâștigă experiența autentică a lui Cristos pentru ca un surplus din bogățiile Sale să fie oferit în adunări pentru zidirea bisericii; El recâștigă experimentarea zilnică a lui Cristos, ostenirea asupra lui Cristos și savurarea lui Cristos, astfel încât să-L putem oferi pe Cristos lui Dumnezeu Tatăl pentru satisfacția Sa în închinarea noastră față de El. Amin!

Aceasta este slujba adevărată a noului legământ, slujba care dă viață.

De multe ori creștinii vin la întruniri doar pentru a asculta o predică sau pentru a auzi pe cineva care este înzestrat să împărtășească ceva, să cânte ceva sau să facă ceva.

Dar întâlnirile pe care noi creștinii ar trebui să le avem trebuie să fie conform principiului din 1 Cor. 14:26, unde fiecare are câte ceva.

Cum pot fiecare frate și soră să aibă ceva când vin la întâlnire?

Este oare doar împărtășind un verset de care ne-a plăcut în citirea Bibliei, sau împărtășind o experiență despre cum Dumnezeu ne-a eliberat de cutare lucru sau ne-a protejat de vreun pericol?

Ceea ce zidește biserica este Cristos și nu doar Cristos așa cum a fost revelat în Noul Testament, ci și mai mult, Cristosul pe care noi L-am savurat și experimentat în calitate de credincioși în Cristos.

Cum poate fiecare să aibă ceva și să împărtășească ceva în adunările bisericii? Numai dacă fiecare dintre noi este serios cu Domnul în viața noastră personală.

În viața noastră de zi cu zi, toți trebuie să-L contactăm pe Domnul și să trăim într-o legătură vie cu El.

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul zilnic, să chemăm numele Lui și să împărtășim cu El toate bucuriile și necazurile noastre.

Cu cât ne deschidem mai mult către Domnul, chemând numele Lui chiar și din groapa cea mai de jos, cu atât El are mai mult o cale de a ne infuza cu ceea ce este El și vom avea ceva experimentare și savurare din Cristos.

Pe măsură ce facem asta zi de zi, va exista un surplus de Cristos, o revărsare de Cristos, iar când vom veni la întâlniri, vom avea ceva din Cristos pentru a împărtăși.

De exemplu, putem fi tulburați în privința unei anumite situații sau a relației noastre cu o anumită persoană și venim la Domnul în Cuvântul Său cu un duh exersat și o inimă întoarsă.

Domnul are ceva să ne vorbească atunci și El ne impresionează cu un anumit verset din cuvântul Său, cum ar fi Fil. 4:7, Pacea lui Dumnezeu, care depășește înțelegerea oricărui om, vă va păzi inimile și mințile în Cristos Isus.

Poate că am citit acel verset și chiar l-am memorat, dar când ne deschidem către Domnul în mijlocul situațiilor noastre și lumina Lui strălucește asupra noastră, nsavurăm din nou acel verset, pentru că strălucește cu lumină nouă și infuzează o nouă parte a lui Cristos. în noi.

Apoi, când vom veni împreună cu sfinții, vom avea o porțiune din Cristos pe care o putem împărtăși, ceva din Cristos de oferit lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa în închinarea noastră față de El și sfinților pentru savurarea lor.

Fie ca Domnul să recâștige astfel de întâlniri printre noi astăzi!

Să venim la întâlniri cu bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos

Conform cu Deut. 16:15-17, trebuie să ținem sărbătoarea lui Dumnezeu și să ne arătăm înaintea lui Dumnezeu nu cu mâinile goale, ci aducând surplusul, conform binecuvântării lui Dumnezeu pe care El ne-a dat-o.

Așa ar trebui să ne întâlnim cu sfinții, aducând un surplus din Cristos la adunările bisericii.

De exemplu, când venim la întâlnirea de la Masa Domnului pentru a ne aminti de Domnul și a ne închina Tatălui, trebuie să venim cu bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos.

Întâlnirea de la Masa Domnului este o întâlnire ca noi să venim să Îl savurăm pe Cristos împreună, să-L etalăm pe Cristos și să I ne închinăm lui Dumnezeu cu închinarea pe care El o dorește.

Ne închinăm lui Dumnezeu prin oferirea Cristosului pe care L-am produs și pe care L-am savurat în osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos.

S-ar putea să avem obiceiul de a cânta unele imnuri la întâlnirea de la Masa Domnului, iar imnurile sunt foarte bune, dar ceea ce trebuie să exersăm cu toții este să ne duhul nostru pentru a aduce bogățiile lui Cristos pentru a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu.

Ne închinăm lui Dumnezeu împreună cu Cristos, Cristosul pe care L-am savurat și L-am experimentat.

Ioan 4:23 spune că vine ceasul, și este acum, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și adevăr, căci și Tatăl caută ca asemenea persoane să I se închine.

I ne închinăm lui Dumnezeu în duh, adică exersându-ne duhul, și în adevăr, adică cu Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor și cu Cristosul pe care L-am savurat și experimentat pentru a deveni realitatea, autenticitatea și veridicitatea noastră.

Cristos este realitatea tuturor ofrandelor din Vechiul Testament și Îl putem aplica zilnic ca realitate a ofrandelor; apoi, când venim la Întâlnirea Masei Domnului, Îl oferim Tatălui pe acest Cristos.

Pe de o parte, ne aflăm pe terenul autentic al unității în Trupul lui Cristos; pe de altă parte, Îl oferim lui Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră față de Dumnezeu, exersându-ne duhul pentru a aduce la iveală bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos.

Dacă nu există nici o osteneală asupra lui Cristos, însă, nu există bogății ale lui Cristos de adus și oferit lui Dumnezeu.

Cum putem avea un surplus de Cristos dacă Îl contactăm pe Domnul și nu-L bem în viața noastră de zi cu zi?

Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să-I cerem să ne dea să bem din apa vie, pentru ca această apă a vieții să devină în noi un izvor de apă care izvorăște în viața eternă (Ioan 4:14).

Când bem cu adevărat din Cristos ca apă vie, Îl vom curge afară.

Trebuie să bem adânc din Domnul exersându-ne duhul prin chemarea numelui Său și citirea cu rugăciune a cuvântului Său.

Aceasta înseamnă a ne osteni asupra lui Cristos; este să Îl contactăm pe Domnul exersându-ne duhul, astfel încât să putem savura ceva din bogățiile Sale și să câștigăm ceva din ființa Lui.

S-ar putea să stăm întinși în pat bolnavi, să fim îngrijiți de alții și chiar și acolo, putem să ne ostenim asupra lui Cristos, pentru că chemăm în interior numele Domnului și Îl bem.

S-ar putea să fim la birou, să ne facem treaba și să fim sârguincioși să avem grijă de lucrurile care ni s-au încredințat și, în interior, putem chema numele Domnului pentru a-L bea și a fi umpluți cu El.

Oriunde ne-am afla, indiferent de circumstanțele în care ne aflăm, putem chema numele Domnului pentru a-L bea și vom avea unele experiențe din Cristos care sunt porțiunea noastră din Cristos.

A ne închina lui Dumnezeu împreună cu Cristos înseamnă a ne închina Lui împreună cu toți copiii lui Dumnezeu, savurâmdu-L pe Cristos unii cu alții și împreună cu Dumnezeu (1 Cor. 14:26).

Dacă Îl savurăm pe Cristos zi de zi și venim la întâlnirile bisericii cu bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos, ne vom închina lui Dumnezeu împreună cu Cristos în mod colectiv.

Amin, fie ca noi să fim cei care ne ostenim asupra lui Cristos în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem obține bogățiile Lui și să avem mâinile pline de Cristos și să venim la adunările bisericii cu bogățiile lui Cristos pentru a le oferi lui Dumnezeu și a le aduce înaintea sfinților!

Doamne Isuse, venim la Tine să Te bem ca pe apa vie. Aleluia, Cristos curge acum ca Duh pentru a fi apa vie care să ne potolească setea! Ne deschidem larg, Doamne, să Te bem ca apa vie. Fie ca apa vie să devină în noi un izvor de apă care izvorăște în viața eternă! Da, Doamne, izvorăște în noi cu apă vie ca să curgă și către alții! Amin, menține-ne în contact cu Tine pe tot parcursul zilei și în toate situațiile. Vrem să ne ostenim asupra lui Cristos exersându-ne duhul pentru a-L câștiga pe Cristos, a-L savura pe Cristos și a-L experimenta pe Cristos de-a lungul zilei. Vrem să obținem un surplus din Cristos pe care să-l aducem la adunările bisericii pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să venim la întâlniri cu bogățiile lui Cristos produse de osteneala noastră zilnică asupra lui Cristos. Fie ca mâinile noastre să fie pline de Cristos când venim împreună cu sfinții și să ne închinăm lui Dumnezeu împreună cu Cristos împreună cu toți sfinții în adunările bisericii pentru ca Tatăl să fie satisfăcut!

Să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu în duh în adunările bisericii

Ne închinăm lui Dumnezeu în duh și în adevăr nu numai în adunările bisericii, ci și mai mult, în viața noastră de zi cu zi cu toate activitățile și lucrurile ei. Închinarea la adresa lui Dumnezeu în adevăr are foarte mult de-a face cu viața noastră de zi cu zi.

Pentru ca noi să ne închinăm lui Dumnezeu în duh în adunările bisericii, trebuie să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu.

Aceasta înseamnă că în viața noastră de zi cu zi trebuie să-L savurăm pe Cristos și să-L aplicăm în toate situațiile noastre.

Cristos S-a făcut atât de disponibil și real pentru noi, căci din nou și din nou El a spus că El este pâinea vieții și pâinea vie (Ioan 6:35, 51) și că trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui (v. 57).

Când mâncăm ceva, putem pur și simplu să-L aplicăm pe Cristos ca hrana noastră adevărată pentru a mâncă și a trăi.

Cristos a spus că ne poate da să bem apa vie dacă doar venim la El (Ioan 4:14; 7:37-39), iar această apă vie va țâșni înspre viața eternă din ființa noastră cea mai lăuntrică.

Când bem ceva sau ne este sete, putem pur și simplu sî-L contactăm pe Domnul și să-L luăm ca realitatea băuturii noastre, amintindu-ne că El este adevărata băutură.

El este, de asemenea, aerul viu, chiar și suflarea noastră, pentru că El Sa suflat pe Sine ca Duh în ucenicii Săi (Ioan 20:22).

Pe măsură ce respirăm, putem doar să chemăm numele Domnului, poate nu audibil, ci în interior, ca să-L inspirăm pe Domnul.

În toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi, chiar și atunci când ne pieptănăm părul, ne spălăm pe dinți, ne îmbrăcăm și avem grijă de atâtea lucruri, putem face toate aceste lucruri cu Cristos.

Pe măsură ce continuăm să ne întoarcem către Domnul și-L contactăm, Dumnezeu va trimite Duhul viu ca ploaia cerească pentru a ne uda și a face să crească ceva din Cristos în noi.

Cristos va fi atât de real pentru noi și vom rămâne în uniunea organică cu El.

Când venim la întâlniri, nu doar vom asculta un mesaj sau vom primi niște învățături sau încurajare; vom avea ceva din Cristos pentru a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră în duh lui Dumnezeu în adunările bisericii.

Vom veni la întruniri pentru Domnul, aducându-L pe Cristos pe care L-am savurat și experimentat pentru a-L prezenta ca ofranda noastră către Tatăl și pentru a-L savura înpreună cu sfinții.

Aceasta înseamnă că, înainte de a veni la întâlnire, Îl savurăm pe Domnul și Îl contactăm.

Ne putem pregăti să mergem la întâlnire prin chemarea numelui Său, cântând ceva și exersându-ne duhul.

Întâlnirea începe din propria noastră casă, iar în drum spre întâlnire, continuăm să-L contactăm pe Domnul pentru a fi plini de El.

Pur și simplu avem conștientizarea interioară că venim la întâlnire pentru a aduce un surplus de Cristos pentru a-L oferi pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la Dumnezeu în duh și veridicitate în adunările bisericii.

Îl vom oferi pe Cristos lui Dumnezeu ca ofranda noastră și Îl vom împărtăși pe El împreună cu sfinții pentru a-L savura împreună cu ei.

Dacă avem o astfel de realizare, viața noastră de zi cu zi va fi revoluționată, pentru că vom face tot posibilul să producem suficient din Cristos, astfel încât să existe un surplus pe care să îl împărtășim cu alții și să oferim cele mai bune produse lui Dumnezeu Tatăl pentru a savurarea, desfătarea și satisfacția Sa (Deut. 15:11; 18:3-4; 12:11). Amin!

Dacă toți avem o astfel de realizare, viața noastră de biserică va fi plină de viață și întâlnirile noastre vor fi revoluționate, pentru că toți sfinții vor aduce bogățiile lui Cristos, surplusul lor din Cristos pe care l-au experimentat și savurat.

Fiecare dintre sfinți va avea ceva de prezentat lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa și ceva de împărtășit tuturor sfinților dinaintea Lui.

Aceasta este ceea ce Domnul recâștigă printre noi în aceste zile.

În aceste ultime zile, Domnul va recâștiga experimentarea autentică a lui Cristos pentru un surplus din bogățiile Sale în întâlnirile pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos și pentru ca mireasa să se pregătească pentru venirea Mirelui. Amin!

Noi, ca mireasă, ne pregătim (Apoc. 19:7-8) ostenindu-ne zilnic asupra lui Cristos pentru a-L experimenta și a-L trăi, având astfel dreptățile sfinților ca haină de nuntă.

Apoi, când venim la adunările bisericii, Îl oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la Dumnezeu în mod colectiv.

Pentru ca aceasta să aibă loc, trebuie să ne ostenim asupra lui Cristos, la fel cum un fermier se ostenește asiăra pământului pentru a obține un produs bogat.

Trebuie să-L contactăm pe Domnul exersându-ne duhul în fiecare aspect al vieții noastre zilnice.

Pe măsură ce facem aceasta, va exista o porțiune din Cristos care va fi păstrată, neatinsă și pusă deoparte pentru închinarea lui Dumnezeu în adunări.

Când ne adunăm, Îl vom oferi pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea și satisfacția Sa și, de asemenea, pentru savurarea sfinților.

Să privim la Domnul și să cooperăm cu El, rugându-ne ca adunările bisericii să fie recâștigate în această măsură.

Doamne Isuse, Te iubim și dorim să Te experimentăm și să Te savurăm în toate aspectele vieții noastre de zi cu zi. Chiar când ne spălăm pe dinți, ne spălăm pe față și facem lucruri în viața noastră de zi cu zi, vrem să Te contactăm, să Te savurăm și să Te câștigăm. Amin, Doamne, vrem să facem toate lucrurile cu Cristos și în Cristos, ca să Îl savurăm pe Duhul viu ca de ploaia cerească care să ne udă și ca Cristos să crească în noi. O, Doamne, umple-ne cu Tine Însuți. Dă-ne experiențele lui Cristos de care avem nevoie astăzi. Vrem să Te savurăm și să obținem un surplus din Cristos pe care să-l aducem la biserică. Venim la întruniri numai pentru Tine, pentru că vrem să-L oferim pe Cristos lui Dumnezeu pentru închinarea noastră la Dumnezeu cu sfinții în adunări. Am dori să-L prezentăm pe Cristos lui Dumnezeu ca ofrandă Tatălui și savurarea noastră cu sfinții. Tată, vrem să aducem surplusul Fiului Tău drag la întâlnire ca închinare la adresa Ta. Dorim să Ți-L prezentăm pe dragul nostru Cristos pe care l-am savurat și pe care L-am experimentat în viața noastră de zi cu zi ca ofrandă noastră și vrem să-L împărtășim cu dragii noștri frați și surori. Amin, Doamne, câștigă o astfel de experiență printre noi în viața de biserică de astăzi!