Savurăm pe Cristos

Intrăm în odihna lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și suntem satisfăcuți de Dumnezeu înainte de a lucra pentru Dumnezeu

30/06/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Trebuie să învățăm cum să ne odihnim cu Dumnezeu și apoi să lucrăm pentru Dumnezeu și trebuie să intrăm în odihna lui Dumnezeu pe măsură ce lucrăm împreună cu El și pentru El; trebuie să păstrăm principiul Sabatului, luându-L pe Cristos ca odihnă și savurare pentru satisfacția noastră cu Dumnezeu și în Dumnezeu, și apoi să lucrăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Doamne Isuse, venim la Tine astăzi pentru a fi una cu Tine. Tu ești odihna noastră. Tu ne dai odihnă. Te luăm pe Tine ca odihnă a noastră. O, Doamne, chiar dacă facem atâtea lucruri în exterior, vrem să fim în Tine ca odihnă în interior. Păstrează-ne în Tine, în duhul nostru, odihnindu-ne cu Tine și lucrând împreună cu Tine! Fie ca noi să păstrăm astăzi principiul divin de a rămâne în odihnă pe măsură ce facem toate lucrurile în viața noastră creștină! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, putem veni la Domnul zi de zi, chiar și clipă de clipă, pentru a primi și a savura odihnă. Pe măsură ce trudim și suntem împovărați, făcând atât de multe lucruri în viața noastră creștină și în lucrarea noastră pentru Dumnezeu, trebuie să venim la Domnul, iar El ne va da odihnă.

Când venim la Domnul, El ne arată că El poartă un jug; El poartă voia Tatălui ca jugul Său, care este ușor, și El duce povara voii lui Dumnezeu, care este ușoară.

Jugul nostru este greu și nu avem puterea să-l ducem; chiar și atunci când luăm jugul lui Cristos și suntem înjugați cu El, avem nevoie de El ca fiind totul pentru noi. Jugul Său este ușor și povara Său este ușoară.

Uneori trudim atât de mult încât s-ar putea să nu dormim suficient; s-ar putea să facem atât de multe lucruri încât nici măcar nu putem dormi. Uneori poate părea că jugul Domnului este atât de greu și aspru; în aceste momente, trebuie să venim la Domnul, iar El ne va da odihnă.

Principiul este că trudim, ne ostenim și purtăm poveri, dar, în același timp, venim la Domnul în interior pentru a savura El ca odihnă noastră. Când venim la Domnul și suntem una cu El, vom realiza că totul în economia lui Dumnezeu nu este o povară grea, ci o bucurie.

Dacă simțim neliniște, nu ar trebui să dăm vina pe economia lui Dumnezeu; dăm vina pe lucrul greșit. Nu economia lui Dumnezeu și povara de a duce la îndeplinire economia lui Dumnezeu ne fac amari; mai degrabă, folosirea vieții și a puterii noastre naturale ne face să credem că jugul este amar sau greu.

Dacă încă ne folosim puterea naturală pentru a-L sluji pe Domnul, dacă încă dorim ceva pentru noi înșine slujind Domnului, vom crede că voia Domnului este dură și aspră. Dar dacă venim la Domnul și Îl luăm ca odihnă, Aleluia, savurăm odihnă cu El și putem trudi cu El rămânând în odihna Lui în toate lucrurile! Amin!

Pe măsură ce lucrăm pentru Dumnezeu, trebuie să ne odihnim împreună cu El: păstrăm principiul Sabatului!

O altă mențiune a odihnei mai întâi cu Dumnezeu și apoi lucrării cu Dumnezeu, sau a odihnei cu Dumnezeu în timp ce lucrăm împreună cu El, se găsește în Exod 31:12-17.

După o lungă relatare despre zidirea locuinței lui Dumnezeu, există o repetare a poruncii de a păzi Sabatul. Iehova l-a chemat pe Moise să se suie pe munte; acolo, i-a dat legea, apoi i-a dat revelația despre zidirea locuinței Sale pe pământ.

Vedem atât de multe detalii despre proiectul tabernaculului și mobilierul său și vedem, de asemenea, o revelație completă despre preoție; după aceea, vedem o relatare despre ziditorii tabernaculului.

După toate acestea, Domnul a repetat porunca de a păzi Sabatul. Se pare că aceasta este o inserare aici, deoarece Dumnezeu vorbea despre zidirea locuinței lui Dumnezeu, despre preoție, despre lege etc. și, dintr-o dată, El spune că poporul Său trebuie să păzească Sabatul.

Aici vedem că Dumnezeu dorește ca ziditorii Săi, credincioșii în Cristos care cresc în viață și zidesc biserica, nu doar să lucreze pentru El, ci, mai mult decât atât, să învețe cum să se odihnească cu Dumnezeu.

Nu ar trebui să lucrăm doar pentru Dumnezeu și să uităm de odihna cu El; mai degrabă, trebuie să ni se reamintească să ne odihnim împreună cu Dumnezeu, chiar mai întâi să ne odihnim și apoi să lucrăm cu și pentru Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să păstrăm principiul Sabatului; acest principiu nu este o chestiune de ziua în care ne odihnim, sâmbăta sau duminica, ci este odihna împreună cu Dumnezeu și apoi lucrarea împreună cu Dumnezeu.

În Vechiul Testament, Sabatul trebuia păstrat sfânt și nimănui nu i se permitea să lucreze de Sabat, căci aceasta este ziua de odihnă (Evrei 4:7-9; Isaia 30:15).

Astăzi trebuie să păstrăm principiul Sabatului, căci Sabatul este legat de locuința lui Dumnezeu, atât în pregătirea materialelor, cât și în zidirea sa, în slujba sfinților în biserică, precum și în toate detaliile legate de zidirea bisericii.

Faptul că inserarea referitoare la Sabat urmează după însărcinarea pentru lucrarea de zidire a tabernaculului indică faptul că Domnul le spunea constructorilor, lucrătorilor, să învețe cum să se odihnească cu El în timp ce lucrau pentru El.

Trebuie să ascultăm de cuvântul Domnului în duh. Domnul Isus a spus că El va zidi biserica Sa; Cel care zidește biserica este Cristos (Matei 16:18). Trebuie să fim în Cristos și una cu Cristos pentru a zidi biserica și, în special, trebuie să învățăm cum să ne odihnim împreună cu El.

Fie ca noi să învățăm de la Domnul astăzi. Fie ca noi, ca ziditori ai casei lui Dumnezeu și lucrători în clădirea lui Dumnezeu, să învățăm să ne odihnim împreună cu Dumnezeu și apoi să lucrăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Pentru a zidi biserica pe pământ, trebuie mai întâi să învățăm cum să ne odihnim împreună cu El și apoi vom ști cum să lucrăm pentru El. Dacă știm doar cum să lucrăm pentru Domnul, dar nu ne odihnim în mod regulat împreună cu El, acționăm contrar principiului divin.

De fapt, chiar dacă lucrăm pentru Domnul pentru a zidi biserica, trebuie să venim la El și să-L luăm ca odihnă a noastră; ne odihnim în El și cu El, și apoi lucrăm împreună cu El și pentru El.

Acesta este principiul divin și nu ar trebui să încălcăm acest principiu. De multe ori, creștinii zeloși încalcă fără să vrea principiul lui Dumnezeu și, uneori, chiar pot face acest lucru de bunăvoie.

Ei sunt plini de zel, putere și tărie și doar lucrează pentru Dumnezeu, dar nu se odihnesc împreună cu Dumnezeu. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la aceasta și să fim înaintea Lui, chiar să-I spunem:

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să lucrăm pentru Tine pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a zidi biserica în calitate de locuință a lui Dumnezeu. Vrem să fim una cu Tine, Doamne, în lucrarea de zidire. Venim la Tine și învățăm de la Tine, căci Tu ești Cel care zidește biserica. Aleluia, biserica este a Domnului și El este Cel care zidește biserica! Amin, Doamne, fie ca noi să învățăm să venim și să ne odihnim împreună cu Tine și în Tine și apoi să lucrăm pentru Tine și împreună cu Tine. Fie ca noi să vedem acest principiu divin în lucrarea noastră pentru Domnul. Fie ca astăzi să păstrăm principiul Sabatului, învățând să ne odihnim împreună cu Domnul și apoi să lucrăm împreună cu El. Amin, Doamne, adu-ne la Tine ca odihnă a noastră. Fă-ne să venim la Tine pentru a Te primi și a Te savura ca odihnă a noastră. Fie ca să Te luăm ca odihnă și satisfacție a noastră. O, Doamne, fie ca mai întâi să Te savurăm, să ne împărtășim din bogățiile Tale și să ne odihnim împreună cu Tine, și apoi să facem lucruri în unitate cu Tine pentru zidirea bisericii!

Intrăm în odihna lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu și suntem satisfăcuți cu Dumnezeu, apoi lucrăm împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu

Mulți oameni, când aud despre subiectul păstrării principiului Sabatului, cred că ar trebui să oprească totul și pur și simplu să se odihnească, fără să facă nimic; mulți cred că semnificația Sabatului este pur și simplu încetarea lucrului.

Dacă ne uităm la prima mențiune a faptului că Dumnezeu a păstrat Sabatul, pe care nu l-a numit Sabat, ci doar o zi de odihnă, vedem în Geneza 1-2 cum Dumnezeu a creat toate lucrurile și apoi S-a odihnit. Dumnezeu a creat pământul, cerurile, animalele, păsările și toate lucrurile necesare existenței omului; El a creat toate lucrurile în șase zile, iar în ziua a șaptea S-a odihnit (Geneza 2:2).

În ziua a șasea, Dumnezeu l-a creat pe om și, când l-a văzut pe om, a fost satisfăcut; apoi, în ziua a șaptea, Dumnezeu S-a odihnit. Aceasta înseamnă că, de îndată ce omul a ieșit din mâinile creatoare ale lui Dumnezeu în ziua a șasea a lui Dumnezeu, omul nu a intrat în lucrare, ci în odihna lui Dumnezeu.

Prima zi a omului nu a fost o zi de muncă; a fost o zi de odihnă. Acesta este principiul divin și trebuie să respectăm acest principiu, care este și principiul Sabatului.

Trebuie să ne dăm seama că Dumnezeu S-a odihnit în ziua a șaptea pentru că Și-a terminat lucrarea și a fost satisfăcut (Gen. 1:26, 31-2:2). Când l-a obținut pe om, pentru care a creat toate lucrurile, gloria lui Dumnezeu s-a manifestat pentru că omul era acolo după imaginea Sa și cu autoritatea Sa!

Omul era pe cale să exercite autoritatea lui Dumnezeu și să-L exprime pe Dumnezeu după chipul Său atât pentru a-l supune pe Satan, cât și pentru a aduce împărăția lui Dumnezeu.

Atâta timp cât omul Îl exprimă pe Dumnezeu și îl tratează pe dușmanul lui Dumnezeu, Dumnezeu este satisfăcut și se poate odihni. Dumnezeu a muncit din greu, chiar cu osteneală, timp de șase zile, iar în ziua a șaptea S-a odihnit; a fost fericit, a fost satisfăcut, așa că S-a odihnit.

El nu a fost fericit doar cu soarele, luna, stelele, cerul, pământul, animalele, copacii sau peștii; El a fost fericit pentru că l-a câștigat pe om!

Prima zi a omului pe pământ a fost o zi de odihnă; mai întâi s-a odihnit cu Dumnezeu și apoi a lucrat pentru Dumnezeu și cu Dumnezeu.

Mai târziu, a șaptea zi a fost comemorată ca fiind Sabatul (Exod 20:8-11); a șaptea zi a lui Dumnezeu a fost prima zi a omului. Ce minunat e că prima noastră zi, prima noastră acțiune, nu este să lucrăm pentru Dumnezeu, ci să ne odihnim împreună cu Dumnezeu!

Așa am fost creați conform principiului divin! Dumnezeu a pregătit totul pentru savurarea omului; după ce omul a fost creat, el nu s-a alăturat lucrării lui Dumnezeu, ci a intrat în odihna lui Dumnezeu.

Ca și credincioși în Cristos, nu am fost mântuiți în primul rând pentru a lucra cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu; am fost mântuiți pentru a-L savura mai întâi pe Dumnezeu, a ne odihni cu Dumnezeu și a ne împărtăși din odihna lui Dumnezeu, iar apoi putem lucra împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Dumnezeu a pregătit totul. El a venit în Fiul și ne-a răscumpărat și a devenit un Duh dătător de viață pentru a intra în duhul nostru și a-Și distribui viața în noi.

Chiar și după ce ne pocăim și credem, Dumnezeu continuă să facă totul în noi; El lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Sa plăcere. El ne înnoiește, ne transformă, ne conformează imaginii Sale și ne glorifică.

Prima sarcină pentru noi, ca și credincioși în Cristos, nu este să lucrăm pentru Dumnezeu, ci să Îl savurăm pe Dumnezeu și să intrăm în odihna lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu vrea ca omul să înceapă să lucreze pentru El imediat ce omul crede în Dumnezeu; Dumnezeu a făcut toată lucrarea, iar omul trebuie mai întâi să-L savureze pe Dumnezeu și să se odihnească împreună cu Dumnezeu, iar apoi omul poate lucra pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu.

Când Domnul Isus era pe cruce, unul dintre cuvintele pe care le-a spus spre sfârșit a fost: S-a terminat. S-a isprăvit! Slavă Domnului, toată lucrarea a fost terminată! Noi, credincioșii în Cristos, intrăm în lucrarea terminată a lui Cristos, savurăm persoana Lui și lucrarea Lui și intrăm în odihna Lui. Dumnezeu a făcut totul; de tot ce avem nevoie, El a făcut totul.

Pur și simplu pătrundem în ceea ce a realizat El. Îl putem lăuda pentru ceea ce a făcut. Fie ca omul să ne dăm seama că omul nu a fost creat mai întâi să lucreze, ci să fie satisfăcut cu Dumnezeu și să se odihnească împreună cu Dumnezeu (Matei 11:28-30).

Sabatul a fost făcut pentru om și nu omul pentru Sabat (Marcu 2:27). Cei religioși răstoarnă acest lucru în sens greșit, spunând că omul este pentru Sabat; de fapt, Sabatul este pentru om, căci Dumnezeu vrea ca omul să se odihnească mai întâi cu El.

Când suntem umpluți de Cristos, savurându-L pe Cristos, putem lucra pentru Domnul și împreună cu Domnul. Fie ca să ne dăm seama că nu putem continua să lucrăm pentru Dumnezeu continuu fără nicio pauză; trebuie să existe intervale de lucrare urmate de intervale de odihnă.

De fapt, mai întâi ne odihnim și apoi lucrăm și ne odihnim și suntem satisfăcuți cu Dumnezeu, astfel încât să-L putem cunoaște pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să fim una cu Dumnezeu în timp ce lucrăm pentru Dumnezeu. Lucrarea noastră ar trebui să fie revărsarea vieții interioare!

Doamne Isuse, fie ca noi să știm cum să ne odihnim împreună cu Dumnezeu și să-L savurăm pe Dumnezeu mai întâi și apoi să lucrăm pentru Dumnezeu și împreună cu Dumnezeu. Amin, Doamne, venim la Tine astăzi să Te savurăm și apoi să lucrăm împreună cu Tine și pentru Tine. Fie ca astăzi să intrăm în odihna Ta de Sabat. Vrem să rămânem în odihna Ta. Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai creat nu pentru a lucra mai întâi pentru Dumnezeu, ci pentru a-L savura pe Dumnezeu și a intra în odihna lui Dumnezeu! Aleluia, prima zi a omului după ce a fost creat de Dumnezeu a fost o zi de odihnă, nu o zi de muncă! Amin, Doamne, Te iubim! Vrem să ne facem timp să Te savurăm și să ne odihnim împreună cu Tine. Tu ești odihna noastră. Tu ești satisfacția noastră. Umple-ne, Doamne! Umple-ne până la refuz! Satisface-ne. Constituie-ne cu Tine Însuți. Pur și simplu ne deschidem întreaga ființă Ție. Vrem să fim umpluți cu Dumnezeul Triunic! Fie ca lucrarea noastră pentru Dumnezeu să fie revărsarea vieții interioare. Fie ca viața Ta din noi să ne umple și să ne satureze până când se revarsă din noi ca lucrare a noastră pentru Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să ne odihnim cu Tine din nou și din nou, ca să fim umpluți cu Tine și să lucrăm una cu Tine!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Enter God’s Rest, enjoy God, and are Satisfied with God before we Work for God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Învățăm de la Domnul blând și smerit, luând jugul Lui și găsind odihnă pentru sufletul nostru

29/06/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să venim la Domnul și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, iar noi trebuie să luăm jugul Lui asupra noastră și vom găsi odihnă pentru sufletul nostru; calea de a găsi odihnă interioară este să învățăm de la Domnul conform exemplului Său prin El, ca viață în înviere, și chiar și lucrarea noastră pentru Domnul va fi o bucurie!

Amin, Doamne, venim la Tine. Pe măsură ce trudim, pe măsură ce ne ostenim și pe măsură ce suntem atât de împovărați, venim pur și simplu la Tine! Venim așa cum suntem, trudiți și plini de poveri. Ne deschidem către Tine, Doamne Isuse. Vrem să învățăm de la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Amin, Doamne, fie ca să luăm jugul Tău asupra noastră, ca să putem găsi odihnă pentru sufletul nostru. Da, Doamne, dă-ne să avem odihnă pentru sufletul nostru astăzi! Amin!

Ca și credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul, Îl urmăm și dorim să fim una cu El în timp ce lucrăm pentru El în dragoste, de multe ori ne trezim trudind și fiind împovărați.

Este normal să ne aflăm în acest fel; însă nu este normal să rămânem aici și să nu-L avem pe Cristos ca odihnă. Domnul Isus nu a fost o persoană pasivă; El a fost întotdeauna activ, dar în tot ceea ce a făcut, L-a ascultat pe Tatăl, a luat voia Tatălui și a făcut voia Tatălui.

Acum Îl imităm, căci El este modelul nostru; Îl imităm pe Domnul nu încercând să-L imităm în exterior, ci întorcându-ne către El și venind la El, astfel încât El să poată trăi în noi. Putem fi ascultători de Tatăl și putem face voia Tatălui numai dacă trăim prin viața divină din noi.

Domnul Isus, care a fost ascultător de Tatăl și a făcut voia Tatălui de-a lungul vieții Sale, ne-a dat viața Sa de ascultare și supunere. În duhul nostru chiar acum există o altă viață, viața lui Cristos, care pur și simplu se supune și ascultă.

În noi înșine suntem răzvrătiți, puternici și încăpățânați; când ne întoarcem către duhul nostru și trăim prin viața divină, vom fi supuși și ascultători de Dumnezeu și vom lua jugul Domnului asupra noastră.

Domnul ne invită să venim și să ne alăturăm Lui sub jugul Său; El vrea să fim înjugați împreună cu El, pentru a putea face voia Tatălui.

Fie ca noi să răspundem chemării Sale și să venim la El, chiar să fim dispuși să luăm voia Tatălui și să facem voia Lui. Noi, ca mulții oameni-Dumnezeu, Îl urmăm pe Domnul Isus, învățăm de la El și imităm trăirea Lui în duh, astfel încât viața Lui de supunere să fie exprimată prin noi.

Pe de o parte, ne întoarcem către El și Îl lăsăm să fie exprimat prin noi. Pe de altă parte, Dumnezeu lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Lui plăcere.

Domnul este blând și smerit cu inima: învățăm de la El luând jugul Lui și găsim odihnă

Domnul Isus ne-a spus să venim la El și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima. Ce înseamnă că El este blând și smerit cu inima și cum putem învăța de la El?

A fi blând înseamnă a nu ne împotrivi opoziției; a fi smerit înseamnă a nu avea stimă de sine. Domnul Isus a întâmpinat multă opoziție și persecuție; în toată opoziția El a fost blând și, în toată respingerea, El a fost smerit cu inima.

Secretul este să venim la Domnul, căci El este blând și smerit cu inima (Matei 11:28-30). El nu s-a împotrivit celor care I s-au opus. Tot felul de nume rele I s-au dat și I s-au dat cele mai jignitoare nume; totuși reacția Lui a fost: Mulțumesc, Tată.

Nu avea stimă de sine, nicio așteptare de a avea un nume bun și nicio așteptare de a fi plăcut sau apreciat de alții. Domnul Isus este blând și smerit cu inima. Pe măsură ce a avut multă opoziție, El a fost blând; când a fost respins, El a fost smerit cu inima.

Aceasta nu înseamnă că El a fost pasiv sau slab, deci nu a putut face nimic; mai degrabă, în fața tuturor acestor lucruri, El a fost netulburat în interior. Domnul era în pace deplină în interior, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu pentru El în acel ceas. Așa că L-a lăudat pe Tatăl și I-a mulțumit Tatălui, adăugându-I laude și recunoscând voia Lui, căci aceasta este ceea ce era în inima lui Dumnezeu.

Apoi, El a dat chemarea tuturor discipolilor Săi, inclusiv nouă, care vom împărtăși același destin urmându-L. Domnul Isus S-a supus pe deplin voinței Tatălui, nevrând să facă nimic pentru Sine și nici așteptând să câștige ceva pentru Sine.

Deoarece a făcut acest lucru, indiferent de situația în care se afla, Domnul a avut odihnă în inima Lui și a fost pe deplin mulțumit de voia lui Dumnezeu, care este voia Tatălui. Trebuie să învățăm să lucrăm în acest fel; trebuie să trăim în felul acesta.

Nu vrem nimic pentru noi înșine. Nu așteptăm să câștigăm nimic pentru noi înșine. Nu vrem să obținem ceva, un nume sau o recunoaștere și nu ne pasă dacă alții ne laudă sau ne resping; avem odihnă și pace în Domnul.

Fie ca să nu facem nimic în noi înșine și pentru noi înșine; fie ca să fim fără iubire de sine, una cu Domnul, având odihnă în inimă.

Când suntem tulburați, când suntem deranjați și când suntem ofensați, există ceva în noi care este pentru sine. De aceea nu putem avea pace, căci încă luptăm pentru ceva, încă vrem să câștigăm ceva pentru noi înșine, așa că suntem deranjați.

Sufletul nostru este în tumult, tulburat și nu are pace. De multe ori ne aflăm într-o astfel de situație în interior, chiar și atunci când lucrăm pentru Dumnezeu; acesta este un semn că ar trebui să ne oprim și să venim la Domnul iar și iar. El este blând și smerit cu inima.

Este timpul să învățăm din nou despre El. Fie ca să ne întoarcem la voia Tatălui, mai degrabă decât la propria noastră voie. Când venim la Domnul, primim odihnă de la El. Când ne supunem voinței Tatălui, nedorind nimic în și pentru noi înșine, vom găsi odihnă și vom fi mulțumiți.

Dacă luăm jugul Domnului asupra noastră, dacă luăm voia Tatălui și învățăm de la Domnul Isus, vom avea odihnă interioară; sufletul nostru va fi odihnit. Odihna pe care o primim de la Domnul nu este doar exterioară în natură; este o odihnă interioară, o odihnă în sufletul nostru.

Sufletul nostru are întotdeauna probleme; sufletul nostru este de multe ori ca un ocean furios, plin de valuri, probleme și necazuri. Când sufletul este tulburat, întreaga noastră ființă este dezechilibrată. Nu avem pace sau satisfacție atunci când sufletul nostru nu este în pace. Când sufletul nostru nu este în pace, întreaga noastră ființă este nesatisfăcută, căci pacea interioară a dispărut.

Fie ca noi să învățăm din exemplul Domnului și să-I copiem modelul, nu prin viața noastră naturală, ci prin El, ca viață a noastră în înviere (Efeseni 4:20-21; 1 Petru 2:21). Învățăm de la El. El este modelul nostru. Îl urmăm. Ne exersăm duhul, căci El, ca Duh, este în duhul nostru și trăim în același fel în care a trăit El, un singur duh cu El.

El a trecut printr-un proces, ne-a pus înainte un model și a devenit Duhul dătător de viață pentru a intra în noi și a fi viața noastră. Acum ne exersăm duhul pentru a învăța de la El prin El ca viață a noastră în înviere.

Aceasta înseamnă că suntem modelați după imaginea lui Cristos – suntem conformați chipului lui Cristos (Romani 8:29). Este bine să aducem acest lucru înaintea Domnului și să-I cerem să facă acest lucru în noi, chiar să ne amintească să continuăm să venim la El cu toată truda și poverile noastre.

Doamne Isuse, venim la Tine, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Îți mulțumim, Doamne, că ești blând și nu te opui opoziției. Îți mulțumim că ești smerit, că nu ai stimă de sine și că nu cauți nimic pentru Tine Însuți. O, Doamne, vrem să învățăm de la Tine. Fie ca să învățăm să fim blânzi și smeriți, chiar în mijlocul tuturor opozițiilor și respingerilor pe care le întâlnim astăzi. Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a Te savura și a trăi prin viața Ta de supunere din noi. Fie ca noi să fim cei care nu își caută propriile lucruri și nici nu doresc să câștige ceva pentru noi înșine; fie ca noi să fim mulțumiți de voia Tatălui! Amin, Doamne, facă-se voia Ta! Vie Împărăția Ta! Venim la Tine, mai ales când sufletul nostru este tulburat și în tumult. Ne deschidem cu adevărat către Tine și venim la Tine, ca să găsim odihnă și să avem odihnă în sufletele noastre. Aleluia, când venim la Domnul să luăm jugul Lui și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, găsim odihnă pentru sufletele noastre! Amin, Doamne, prețuim odihna interioară de la Tine!

Jugul Domnului este plăcut și povara Lui este ușoară: venim la El, învățăm de la El și găsim odihnă pentru sufletul nostru

Domnul ne-a spus că jugul Lui este plăcut și povara Lui este ușoară; atunci când simțim că purtăm un jug greu, aspru și crud, chiar dacă Îi slujim Domnului, trebuie să venim la Domnul, căci El este blând și smerit cu inima.

Domnul nu vrea să trudim și să fim împovărați fără să-L avem pe El ca odihnă și satisfacție interioară. Jugul Domnului este voia Tatălui, iar povara Lui este lucrarea de a îndeplini voia Tatălui. Un astfel de jug, chiar dacă poate suna atât de dificil și greu, este de fapt plăcut și nu amar, și o astfel de povară este ușoară, nu grea.

De multe ori ne purtăm propriul jug și îl găsim greu, aspru și amar; dacă luăm jugul altora, este totuși foarte greu. Dar jugul Domnului, voia Tatălui, este plăcută, iar povara Domnului, lucrarea de a îndeplini voia Tatălui, este ușoară.

Cu toții am experimentat în viața de biserică faptul că începem să-I slujim Domnului și suntem plini de râvnă, zel și dorință, dar apoi putem deveni destul de obosiți, chiar epuizați, și poate exista o oarecare amărăciune sau epuizare. O, Doamne!

Povara de a îndeplini lucrarea lui Dumnezeu devine ceva greu, iar jugul Domnului pare atât de greu. Când avem un astfel de sentiment, când simțim că suntem obosiți și epuizați, trebuie să venim la Domnul.

Când venim la Domnul în interior, găsim odihnă de la El. El ne dă odihnă. În sufletul nostru suntem hărțuiți și există multe necazuri, dar putem arunca toate îngrijorările noastre asupra Domnului, căci Îi pasă de noi.

Când ne deschidem Domnului cu privire la gândurile noastre de îngrijorare, când Îi dăm problemele noastre, cererile noastre și toate durerile și dorințele noastre, pacea lui Dumnezeu ne va păzi inimile și gândurile în Cristos Isus (Filipeni 4:6-7).

În acest fel, slujirea noastră către Domnul nu este o povară grea, ci o bucurie (Matei 11:30). Ne odihnim când trudim și suntem mulțumiți când purtăm povara, căci Domnul ne dă odihnă interioară.

Jugul este ușor; cuvântul grecesc pentru ușor înseamnă „potrivit de folos”; prin urmare, este bun, blând, ușor și plăcut. Nu este un jug aspru, greu, ascuțit sau amar.

Când simțim că jugul este ascuțit sau amar, trebuie să ne întoarcem la Domnul, căci avem jugul greșit asupra noastră și slujim cu propria noastră putere naturală. Dacă luăm jugul Domnului, voia Tatălui, asupra noastră și învățăm de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Mulți oameni astăzi își pierd somnul pentru că sufletul lor este tulburat; chiar și mulți creștini sunt tulburați și neliniștiți în sufletul lor, chiar dacă Îi slujesc Domnului. Fie ca noi să venim la Domnul, să luăm jugul Lui asupra noastră și să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, iar noi vom găsi odihnă pentru sufletul nostru.

Când venim la El, învățăm de la El și-L savurăm, ne împărtășim în sufletul nostru din odihna Lui în satisfacție. Jugul economiei lui Dumnezeu nu este o povară grea, ci o bucurie.

Dacă credem că suntem cei deștepți, inteligenți sau culți, sau dacă suntem religioși, vom fi cei mai împovărați, căci astfel de oameni trudesc din greu și sunt foarte împovărați.

Dar dacă suntem cei simpli, cei singulari pentru Domnul care Îl iubesc, suntem descărcați și venim mereu la Domnul, având astfel odihnă în sufletul nostru. Aceasta este viața împărăției – o viață de ospăț, o viață de bucurie și o viață de odihnă.

Dacă ne pierdem odihna, nu experimentăm viața împărăției. Dacă nu suntem în viața împărăției, suntem împovărați și trudim, iar jugul nostru este unul de sclavie.

Asta nu înseamnă că stăm jos și nu facem nimic; mai degrabă, pe măsură ce trudim pentru Domnul și purtăm poverile pentru El, venim la Domnul ca să învățăm de la El, căci El este blând și smerit cu inima, iar noi găsim odihnă pentru sufletele noastre.

Rămânem în odihnă și satisfacție în interior și ne trudim în exterior. Lucrul de care ne pasă nu este reacția sau critica altora; ne pasă de odihna interioară în Cristos!

Doamne Isuse, vrem să învățăm din exemplul Tău să rămânem în odihnă în timp ce trudim pentru Domnul și purtăm poverile. Amin, Doamne, fie ca noi să luăm voia Tatălui ca jug al nostru, alăturându-ne Ție pentru a fi puși în jug cu Tine pentru ca voia Tatălui să se facă. Fie ca noi să vedem că jugul Domnului este bun și povara Lui este ușoară. Aleluia, jugul Domnului, voia Tatălui, este plăcut, blând, bun, și ușor! Slavă Domnului, voia Tatălui NU este dură, aspră, tăioasă sau amară. Venim la Tine, Doamne, și vrem să învățăm de la Tine. Ne pasă de odihna în duhul și în sufletul nostru. Ne aruncăm toate grijile asupra Ta și permitem păcii Tale să ne păzească inima. Fie ca astăzi să trăim viața împărăției, o viață de ospătare cu Domnul și de savurare a Domnului în odihnă și pace! Slavă Domnului, totul în economia lui Dumnezeu nu este o povară grea, ci o bucurie! Amin, Doamne, ajută-ne să venim la Tine ca să Te savurăm! Fie ca noi să ne întoarcem la Tine ori de câte ori simțim neliniște și nemulțumire! Slavă Domnului, El ne dă odihnă pentru sufletele noastre!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learn from the Meek and Lowly Lord by Taking His Yoke and Finding Rest for our Soul, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Noi, cei care trudim și suntem împovărați, venim la Domnul și luăm voia Tatălui

28/06/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Trebuie să venim la Domnul, toți cei care trudim și suntem împovărați, și El ne va da odihnă; pe măsură ce luăm jugul Lui asupra noastră și învățăm de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre, căci atunci când luăm voia Tatălui și facem voia Lui, împărtășind cu Cristos jugul Său, suntem în pace, avem odihnă desăvârșită și satisfacție deplină.

Doamne Isuse, venim la Tine. Trudim și suntem împovărați cu atâtea lucruri; pur și simplu venim la Tine. Dă-ne odihnă. Luăm jugul Tău asupra noastră, Doamne dragă, căci Tu ești blând și smerit cu inima. Fie ca noi să găsim odihnă pentru sufletele noastre. Doamne, sufletele noastre au nevoie de odihnă! Luăm voia Tatălui ca jug al nostru, împărtășim jugul Tău pentru a face voia Tatălui și luăm povara Ta, care este ușoară! Amin, Doamne, Te iubim!

Săptămâna aceasta, în considerarea noastră rugativă a Evangheliei după Matei pentru a-L vedea, a-L savura și a-L experimenta pe Cristosul atotinclusiv, venim la capitolul 11, versetele 28-30, pentru a-L vedea pe Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă.

De multe ori suntem într-un tumult interior. Se întâmplă multe lucruri în jurul nostru, există multe sentimente și gânduri în noi, iar întreaga situație a lumii este în tumult; în interior, suntem în tumult, așa că avem nevoie de odihnă.

Sufletul nostru are nevoie de odihnă. Avem nevoie nu doar de o situație exterioară pașnică, ci și de o stare interioară odihnitoare. Chiar și atunci când Îl slujim pe Domnul, când facem lucruri pentru Domnul, de multe ori suntem împovărați, nu suntem în pace și nu avem odihnă; avem lupte interioare, stres și tumult.

Fie ca noi să răspundem chemării Domnului de a veni la El și de a-L primi ca odihnă a noastră.

Lucrarea noastră pentru Domnul ar trebui să fie o revărsare a vieții interioare, căci viața și lucrarea creștină ar trebui să fie una, iar viața noastră este pur și simplu revărsarea Cristosului pe care Îl savurăm și Îl experimentăm.

Lucrarea noastră pentru Domnul nu este doar o mișcare născută din om, ci este puterea Domnului care mișcă; nu sunt doar faptele făcute în exterior, ci acțiunile interioare care dovedesc. Lucrarea noastră pentru Domnul și înaintea Domnului nu este doar o întreprindere sau o trudă, ci Domnul lucrează în noi.

Fie ca noi să venim la Domnul cu toate planurile, scopurile și energia noastră și să ne dăm Lui, pentru ca El să-Și poată îndeplini planul prin noi, exclusiv pentru scopul și obiectivul Său.

Din partea noastră, trebuie să dăm morții tot ceea ce suntem și avem, pentru ca Cristos să poată trăi prin noi cu bogățiile Sale și în splendoarea Sa. Fie ca noi să fim cei care se opresc și Îl savurează pe Cristosul atotinclusiv în viața noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să ne dăm seama că El este Cel atotinclusiv și fie ca noi să-L iubim, să-L apreciem și să venim la El, pentru a putea primi și găsi odihnă pentru sufletele noastre.

Fiind cei care trudesc și sunt împovărați, noi venim la Domnul, iar El ne va da odihnă

Chemarea Domnului din Matei 11:28-30 răsună de-a lungul veacurilor: Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun și sarcina Mea este ușoară.

De multe ori aceste versete sunt folosite de noi atunci când predicăm Evanghelia, căci îi chemăm pe toți păcătoșii care sunt înrobiți, se luptă, și se străduiesc legat de orice problemă, să vină la Domnul.

De exemplu, cineva poate munci pentru a-și câștiga existența, a-și crește o familie, a avea o afacere de succes și a-și îngriji gospodăria. Sau cineva poate fi o persoană religioasă, care se străduiește să fie bună, să fie etică, să fie absolut morală și dreaptă din punct de vedere religios; toate acestea pun multe poveri asupra lui, așa că este sub poveri, trudind.

Și chiar și noi, credincioșii în Cristos, care avem îndurarea Domnului asupra noastră, să-L vedem pe Cristos și biserica, economia lui Dumnezeu și scopul Său veșnic.

Când vedem aceste lucruri, chiar și atunci când trăim viața de biserică în recâștigarea Domnului, ne străduim, ne luptăm, trudim și suntem împovărați să ducem la îndeplinire aceste lucruri, căci vrem să fim o mărturie a lui Dumnezeu în toate aceste lucruri.

Toate acestea sunt o povară uriașă, iar noi trudim și ne luptăm să facem aceste lucrări. Poate că nu există altă povară la fel de grea ca povara de a lucra la ceea ce este în inima lui Dumnezeu. Așadar, Domnul ne cheamă să venim la El. El nu cheamă doar păcătoșii, necredincioșii, ci mai ales pe noi, credincioșii în Cristos.

El a spus aceste cuvinte discipolilor Săi, nu evreilor în general; El ne cheamă pe noi, discipolii Săi, să venim la El. Suntem sub povară, trebuie să fim liberi și trebuie să fim eliberați și să găsim odihnă. În contextul acestor versete, noi, ca urmași ai Domnului, suntem chemați să venim la Domnul.

Domnul Isus predica Evanghelia în cetate după cetate, dar El era respins în multe cetăți; întregul oraș L-a respins. În acest context, Domnul L-a preamărit pe Tatăl; nu numai că L-a lăudat pe Tatăl, dar, chiar mai mult, L-a preamărit cu o recunoaștere semnificativă.

Când alții ne resping, când ne resping în timp ce lucrăm pentru Domnul și le aducem Evanghelia, trebuie pur și simplu să-L lăudăm pe Dumnezeu cu un anumit fel de înțelegere a cine este Tatăl nostru.

Totul a fost dat lui Cristos de către Tatăl și nimeni nu-L cunoaște pe deplin pe Fiul în afară de Tatăl, nici nimeni nu-L cunoaște pe deplin pe Tatăl în afară de Fiul și acela pe care Fiul voiește să-L descopere. Slavă Domnului!

Mulți astăzi Îl resping pe Domnul și ne resping și pe noi; par a fi deștepți, inteligenți și străluciți, dar nu văd nimic despre Dumnezeu, nu știu nimic despre Dumnezeu și nu pot primi lucrurile lui Dumnezeu. Dar slavă Domnului, El ne-a revelat aceste lucruri, chiar pruncilor; pe măsură ce venim la Domnul, El ne dezvăluie să-L vedem pe El, voia Lui și economia Lui.

Fie ca noi să venim la Domnul cu toate poverile noastre, cu truda noastră și cu toată munca și trudirea noastră grea pentru Domnul sau lupta pentru a împlini voia Lui și fie ca noi să primim și să savurăm odihna Lui.

În timp ce lucrăm pentru Domnul, putem fi obosiți, extenuați, căci suntem sub o povară grea și trudim pentru El. Pe măsură ce venim la Domnul, El ne dă odihnă.

Truda de aici se referă nu doar la truda de a respecta poruncile legii și regulile religioase, ci și la truda de a avea succes în orice lucrare; oricine trudește astfel este întotdeauna greu împovărat. Putem trudi destul de mult, căutând să facem lucruri care să-I fie plăcute lui Dumnezeu și să avem succes fie în lucrarea noastră pentru Dumnezeu, fie în lucrarea noastră în lume.

Putem dori să îndeplinim ceva într-un mod bun, să terminăm ceea ce am început și ne dăm seama că suntem greu împovărați. O, Doamne.

Această chemare a Domnului este pentru noi, pentru fiecare dintre noi. Nu este pentru cei care sunt relaxați, care nu trudesc pentru Domnul, care nu sunt împovărați pentru interesul Lui și care nu se luptă; este pentru cei care Îl caută pe Domnul, pentru cei care trudesc pentru El.

Fie ca noi să venim la El și să găsim odihnă pentru sufletele noastre. Pe măsură ce suntem împovărați să trăim o viață creștină normală, să fim biruitori, să ducem la îndeplinire economia lui Dumnezeu și să ducem la îndeplinire Noul Ierusalim, suntem împovărați și trudim.

Așadar, Domnul ne cheamă să venim la El. Suntem astfel de oameni; putem veni la El! Când venim la El, primim odihnă pentru sufletele noastre. Nu suntem doar eliberați de truda și povara legii sau religiei sau de orice lucrare sau responsabilitate, ci avem și pace perfectă și satisfacție deplină.

Asta nu înseamnă că suntem fără poveri sau fără trudă; mai degrabă, suntem plini de pace și satisfacție pe măsură ce trudim și suntem împovărați.

Suntem sârguincioși să fim una cu Domnul, să-L slujim și să trudim pentru El și, în mijlocul acestui proces, avem pace perfectă și satisfacție deplină. Asta vrea Domnul ca noi să experimentăm în mijlocul muncii și ostenelii noastre.

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție pentru a lucra pentru Tine, a trudi pentru Tine și a fi împovărați pentru Tine. Amin, Doamne, ne pasă de economia Ta și de zidirea bisericii. Vrem să trăim și să lucrăm Noul Ierusalim, astfel încât Tu să poți câștiga o biserică zidită, Trupul lui Cristos, în realitate pe pământ astăzi. O, Doamne, pe măsură ce trudim pentru Tine și suntem împovărați, venim la Tine pentru a Te primi ca odihnă a noastră. Avem nevoie de odihnă pentru sufletele noastre, pe măsură ce trudim și suntem împovărați. Amin, Doamne, venim la Tine. În Tine și cu Tine, găsim odihnă. Vrem să învățăm de la Tine, căci Tu ai trudit pentru Dumnezeu, totuși Tu ai fost blând și smerit cu inima. O, Doamne Isuse, dă-ne să găsim odihnă pentru sufletele noastre, pe măsură ce trudim pentru Domnul, suntem împovărați pentru El și facem lucrurile în Domnul și pentru Domnul! Amin, Doamne, dă-ne pace desăvârșită și satisfacție deplină astăzi. În timp ce trudim pentru Tine, în timp ce trudim în Tine și cu Tine, Te primim ca pacea noastră desăvârșită și satisfacția noastră deplină. Amin, Doamne, Te iubim și venim la Tine!

Luăm și suntem constrânși de voia Tatălui prin viața de supunere a Domnului în noi

Domnul Isus nu ne-a spus că, dacă venim la El cu truda și poverile noastre, El ne va da odihnă și ne va salva de truda noastră pentru Domnul. Dimpotrivă, El a spus că trebuie să luăm jugul Lui asupra noastră și să învățăm de la El, căci El a făcut același lucru: El a luat voia Tatălui ca jug și l-a purtat (Matei 11:29).

A lua jugul Domnului înseamnă a lua voia Tatălui; nu trebuie să fii reglementat sau controlat de vreo obligație a legii sau a religiei sau să fii înrobit de vreo lucrare, ci trebuie să fii constrâns de voia Tatălui.

Jugul Domnului este voia Tatălui. Domnul a spus că trebuie să luăm jugul Lui; El deja poartă jugul și vrea să-l purtăm împreună cu El.

A purta un jug înseamnă a fi înjugat cu cineva și a purta ceva greu, a trage ceva sau a îndeplini o lucrare care este grea și necesită mai mult de o persoană pentru a face lucrarea.

În vremurile de demult și chiar și astăzi, două animale sunt înjugate împreună pentru a ara pământul. Domnul Isus a purtat un jug și vrea să luăm jugul Lui. El vrea să ne alăturăm Lui și să venim sub jugul Lui pentru a-L purta împreună cu El.

Aceasta este singura cale prin care jugul poate fi ușor și pașnic, dacă purtăm jugul Domnului împreună cu Domnul. Jugul Domnului este plăcut, ușor și prețios; datoria se transformă în plăcere, iar rugăciunea în laudă, pe măsură ce ne alăturăm Domnului pentru a purta jugul Său.

Acest jug este voia Tatălui. Orice ne iese în cale este voia Tatălui; chiar și atunci când suntem respinși când facem o lucrare bună pentru Domnul, aceasta este voia Tatălui. Nu suntem aici pentru a câștiga popularitate sau pentru a fi primiți de oameni; nu suntem aici pentru a câștiga ceva pentru noi înșine, ci suntem aici pentru voia Tatălui.

Când spunem: „Tată, facă-se voia Ta”, suntem plini de odihnă și satisfacție. Când luăm voia Tatălui și o purtăm ca jug al nostru, cu Domnul, suntem în pace, suntem în odihnă deplină și suntem plini de satisfacție.

Dar dacă lucrăm pentru Domnul sau trudim în orice și ne luptăm, fără să avem odihnă, aceasta nu este voia Tatălui, ci a devenit lucrarea noastră, deci este aspră și great.

Domnul Isus a trăit o viață în care nu i-a păsat de nimic altceva decât de voia Tatălui Său (Ioan 4:34; 5:30; 6:38). El S-a supus pe deplin voii Tatălui (Matei 26:39, 42) și ne cere să învățăm de la El.

El este exemplul nostru, modelul nostru; nu i-a păsat de nimic altceva decât de voia Tatălui. Hrana Sa era să facă voia Tatălui și să-i isprăvească lucrarea. El nu a căutat voia Lui, ci voia Celui care L-a trimis.

Noi, ca și credincioși, Îl imităm pe Domnul în duhul nostru, luând jugul Său – voia lui Dumnezeu – și trudind pentru economia lui Dumnezeu după modelul Său (Matei 11:29; 1 Petru 2:21).

Suntem uniți la un jug împreună cu Domnul; avem părtășia suferințelor Sale, umblăm împreună cu El în același jug și luăm voia Tatălui astăzi.

Domnul Isus, care a fost supus și ascultător față de Tatăl de-a lungul vieții Sale, ne-a dat viața Sa de supunere și ascultare (Filipeni 2:5-11; Evrei 5:7-9).

Noi nu ne putem supune; nu putem lua voia nimănui drept voia noastră, dar Domnul S-a supus pe deplin și a fost pe deplin ascultător față de voia Tatălui. El ne-a dat acum viața Sa de supunere și putem fi ascultători și supuși prin viața Sa de supunere și ascultare.

Fie ca această minte să fie în noi astăzi, aceeași minte care a fost în Cristos. Cristos a fost primul om-Dumnezeu, iar noi suntem mulții oameni-Dumnezeu; trebuie să învățăm de la El în supunerea Sa absolută față de Dumnezeu și în satisfacția Sa deplină față de Dumnezeu.

Dumnezeu face în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui prin Isus Cristos, ca să putem face voia Sa (13:20-21). Dumnezeu lucrează astăzi în noi atât voința, cât și lucrarea, spre buna Sa plăcere (Filipeni 2:13). El o face în noi, iar noi cooperăm. Suntem uniți la un jug împreună cu El; luăm voia Tatălui, iar El lucrează în noi atât voința, cât și lucrarea.

Doamne Isuse, venim la Tine să luăm jugul Tău. Nu vrem să ne purtăm propriul jug, care este aspru și greu; ne deschidem Ție și venim la Tine ne unim cu Tine la jug. Fie ca noi să luăm voia Tatălui și să fim ascultători și supuși Tatălui. O, Doamne, vrem să Te copiem în duhul nostru, luând voia lui Dumnezeu ca jug și trudă pentru economia lui Dumnezeu, după modelul Tău! Amin, Doamne, putem face aceasta doar prin viața Ta din noi. Îți mulțumim că ne-ai dat viața Ta de supunere și ascultare. Vrem să trăim prin viața Ta, ca să putem fi supuși și ascultători Tatălui pe tot parcursul vieții noastre! Amin, Doamne, Tu în noi poți fi supus și ascultător Tatălui, pentru ca voia Tatălui să se facă! Aleluia, Dumnezeu face în noi ceea ce este plăcut înaintea Lui prin Isus Cristos, ca să putem face voia Lui! Amin, Doamne, ne deschidem lucrării Tale interioare: lucrează în noi atât voința, cât și înfăptuirea, spre buna Ta plăcere!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we who Toil and are Burdened come to the Lord and take the Will of the Father, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 5 cu tema: Cristos ca fiind Cel care ne dă odihnă (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Finalizarea distribuirii divine a Dumnezeului Triunic procesat: Duhul și mireasa

26/06/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În cartea Apocalipsa avem revelația finalizată a Trinității Divine pentru distribuirea divină și, în special, vedem că finalizarea distribuirii divine a Dumnezeului Triunic procesat va fi o căsătorie universală – Dumnezeul Triunic finalizat ca Duh și omul tripartit finalizat ca mireasă! Aleluia!

Amin, Doamne, păstrează-ne sub distribuirea Ta divină astăzi. Păstrează-ne deschiși distribuirii Tale. Distribuie mai mult din Tine în noi. Distribuie-Te ca Duh în noi. Introdu-Te în noi. Reconstituie-ne cu Tine Însuți. O, Doamne, transformă-ne, înnoiește-ne, conformează-ne chipului Tău și glorifică-ne pentru a ne face la fel ca Tine, astfel încât să putem fi mireasa Ta! Aleluia, într-o zi Duhul și mireasa vor fi una pentru a spune: Vino! Amin!

Săptămâna aceasta am considerat cu rugăciune faptul că Cristos este centrul Dumnezeului Triunic procesat, așa cum se vede în Evanghelia după Matei. Evanghelia după Matei și toate evangheliile ne arată nu doar cum a venit Cristos să împlinească planul lui Dumnezeu și să realizeze răscumpărarea Sa.

Vedem mult mai mult decât atât: îl vedem pe Dumnezeul Triunic încarnat în Cristos și trecând printr-un proces, iar prin moarte și înviere, El a fost finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață, Duhul, pentru a veni în duhul nostru! Aleluia!

Dumnezeul nostru este Triunic: El este unul și totuși trei, trei și totuși unul! Suntem însărcinați să mergem cu autoritatea Domnului și să predicăm evanghelia, iar apoi trebuie să botezăm oameni în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.

Aleluia, trebuie să intrăm într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic și trebuie să aducem mult mai mulți în această unire! Noi, credincioșii în Cristos, am fost botezați în Dumnezeul Triunic procesat. Suntem botezați nu doar în Cristos sau în Duh; Suntem botezați în Dumnezeul Triunic procesat, căci Dumnezeul nostru a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul atotinclusiv pentru ca noi să fim botezați în El! Amin!

În Cristos, Dumnezeu a trecut printr-un proces, care a fost finalizat cu Duhul, care Cristos a devenit în învierea Sa! Ca Duh, Dumnezeu poate fi savurat și primit de noi, iar ca Duh, El este Dumnezeul zidit și ziditor!

Ce minunat că Îl putem împărți altora pe Dumnezeul zidit și ziditor, astfel încât Dumnezeu să se poată zidi pe Sine în poporul Său și să-i facă parte din clădirea Sa, Trupul lui Cristos, finalizându-se în Noul Ierusalim!

Fie ca noi să ne deschidem lucrării zilnice Domnului de a Se zidi în noi, astfel încât Dumnezeu să fie zidit în noi și noi să fim zidiți în Dumnezeu pentru zidirea bisericii, finalizându-se în Noul Ierusalim! Amin!

Revelația finalizată a Trinității Divine pentru distribuirea divină de a produce Noul Ierusalim

În cartea Apocalipsa avem revelația finalizată a Trinității Divine pentru distribuirea divină de a produce și aduce Noul Ierusalim (vezi Apocalipsa 22:1-2; 7:17a; 21:6b; Ioan 4:14). Extraordinar!

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu distribuitor. El nu vrea doar să facă o lucrare și să câștige niște oameni care „să fie de partea Lui”; El vrea să Se distribuie pe Sine însuși cu tot ceea ce este în om.

Cum poate Dumnezeu să distribuie sau să împărtășească ceea ce este în noi? A trebuit să treacă mai întâi printr-un proces. Dumnezeu locuiește într-o lumină de neapropiat și, când Îl vedem, suntem terminați. Dar în Cristos, Dumnezeu a trecut printr-un proces; El a fost încarnat, a trăit o viață umană, a murit pe cruce și a înviat pentru a deveni un Duh dătător de viață.

În Ioan 4:14, Domnul Isus ne-a spus că vrea să ne dea apă vie, astfel încât, atunci când bem din apa pe care ne-o dă El, să nu ne mai fie sete, ci, mai mult, din ființa noastră cea mai profundă să curgă râuri de apă vie. Aleluia!

Singura cale prin care El se poate distribui în noi este prin a fi procesat și finalizat pentru a fi Duhul dătător de viață, Duhul care dă viață. Distribuirea divină este distribuirea lui Dumnezeu în poporul Său ales și răscumpărat ca viața lor, rezerva lor de viață și totul pentru ei.

Când ne deschidem inițial către Domnul, când chemăm Numele Lui, primim apa vie în noi și există o curgere a vieții în noi. Pe măsură ce ne deschidem în continuare către Domnul pentru a primi distribuirea Sa divină, Dumnezeu Se împarte în noi pentru a fi viața noastră, rezerva noastră de viață și totul pentru noi (2 Corinteni 13:14). Aleluia!

În distribuirea divină, Tatăl este fântâna, Fiul este izvorul, iar Duhul este curgerea. Tatăl este fântâna vieții și El țâșnește și vine în Fiul, care este izvorul, încarnarea lui Dumnezeu. Acum, Fiul este Duhul realității, Duhul vieții și El curge spre noi, chiar curge în noi și înăuntrul nostru și curge din noi în mulți alții, chiar curgând în Noul Ierusalim! Aleluia!

Ioan 4:14 este un verset minunat, dar foarte misterios, căci ne arată că Dumnezeul Triunic care este procesat și finalizat curge în noi, curge în noi, curge din noi și chiar ne curge în viața eternă, a cărei totalitate este Noul Ierusalim!

Noul Ierusalim este totalitatea vieții veșnice; în sfânta cetate vedem lumina vieții (Dumnezeu strălucind în Cristos ca lampă), pomul vieții crescând de ambele părți ale râului vieții și râul vieții curgând din tronul lui Dumnezeu și al Mielului.

Aceasta este o cetate sfântă și este o cetate a vieții – chiar și lumina este a vieții, căci Dumnezeu Însuși este încarnat în Cristos pentru a străluci prin zidurile cetății către întregul univers ca lumină a vieții! Slavă Domnului!

În cartea Apocalipsa avem revelația finalizată a Trinității Divine pentru distribuirea divină, iar această distribuire divină se finalizează în Noul Ierusalim, cetatea vieții!

Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să ne dăm seama că suntem persoane ale vieții; suntem regenerați de Dumnezeu în Cristos ca Duh care este distribuit în noi și, atunci când îi întâlnim pe alții, trebuie să le împărțim acest Dumnezeu Triunic procesat și finalizat și să-i botezăm în Dumnezeul Triunic procesat pentru a-i aduce într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

Pe măsură ce primim, savurăm și revărsăm viața divină, care este Dumnezeul Triunic procesat și finalizat ca Duh, suntem zidiți împreună și finalizăm Noul Ierusalim! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Îți mulțumim că ai venit la noi nu doar ca să ne dai lucruri sau să faci lucruri pentru noi, ci ca să Te distribui pe Tine în noi ca Duh. Amin, Doamne, distribuie mai mult din Tine în noi. Vrem pur și simplu să ne deschidem distribuirii divine, astfel încât să putem primi și să savurăm de tot ceea ce este Dumnezeu, de tot ceea ce a realizat și are Cristos și de tot ceea ce face și aplică Duhul. Amin, Doamne, fie ca noi să fim vase deschise către distribuirea Ta divină. Distribuie mai mult din Tine în noi. Fie ca noi să fim umpluți cu Tine astăzi, astfel încât să curgă râuri de apă a vieții din ființa noastră cea mai lăuntrică! Aleluia, când bem apa vie pe care ne-o dă Cristos, din ființa noastră cea mai lăuntrică vor curge râuri de ape vii spre viața eternă! Amin, Doamne, curgi în noi, curgi înăuntrul nostru și curge din noi ca apă vie! Curge-ne în Noul Ierusalim, finalizarea distribuirii divine! Ne dăm Ție pentru a fi deschiși distribuirii Tale divine astăzi!

Finalizarea distribuirii divine a Dumnezeului Triunic procesat va fi o căsătorie universală

Cât de bine este ca noi să fim zilnic în distribuirea divină, pur și simplu fiind vase deschise distribuirii divine continue, fine și constante a Dumnezeului Triunic procesat și finalizat în noi! Pe măsură ce rămânem deschiși distribuirii divine, creștem în viață, suntem zidiți împreună și orice este negativ în ființa noastră este îndepărtat.

În Apocalipsa 22:17, vedem finalizarea distribuirii divine a Dumnezeului Triunic procesat: Duhul și mireasa. Minunat! Duhul este totalitatea și finalizarea Dumnezeului Triunic procesat, iar mireasa este totalitatea și finalizarea oamenilor tripartiți transformați.

Atât Dumnezeu, cât și noi trecem printr-un proces pentru ca să existe o căsătorie universală între Dumnezeul Triunic procesat și finalizat ca Duh și omul tripartit transformat și glorificat ca mireasă. Dumnezeu și omul vor fi una pentru veșnicie, vorbind ca unul și făcând toate lucrurile ca unul. Uimitor!

Cartea Apocalipsa ne arată că finalizarea distribuirii divine a Dumnezeului Triunic procesat va fi o căsătorie universală (Apocalipsa 19:7-9; 21:2, 9). De partea Sa, Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces în economia Sa în Cristos pentru a deveni Duhul, pentru ca El să fie distribuit în noi, poporul Său ales și răscumpărat. El este Mirele și vrea să ne câștige ca mireasă a Sa.

Noi, mulții credincioși în Cristos, trecem și noi printr-un proces de a fi răscumpărați, regenerați și transformați, astfel încât să putem fi mireasa. Duhul și mireasa zic: „Vino!”; împreună, ca un cuplu, în unitate, Duhul și mireasa zic: „Vino!”.

Aceasta este împlinirea a ceea ce Ioan Botezătorul le-a spus discipolilor săi în Ioan 3:29: „Cine are mireasă este mire.” Cristos este Mirele, iar noi suntem mireasa Lui; El trebuie să crească, iar noi trebuie să ne micșorăm (v. 30).

Fie ca Domnul să ne lumineze să vedem că Duhul și mireasa reprezintă finalizarea distribuirii divine. Duhul devine una cu mireasa; aceasta înseamnă că Dumnezeul Triunic Se va „căsători” cu credincioșii ca mireasă, căci atât Dumnezeul Triunic, cât și noi, ca popor al Său, am trecut printr-un proces pentru a fi finalizați și a ne căsători. Aleluia!

În versetul 17 din Apocalipsa 22 vedem două finalizări: Dumnezeul Triunic este finalizat ca Duh, iar omul tripartit este finalizat ca mireasă. Dumnezeul Triunic a trecut prin procesul de încarnare, trăire umană, crucificare, înviere și înălțare pentru a deveni Duh; acum Duhul este totalitatea și finalizarea Dumnezeului Triunic ca Mire.

De partea noastră, noi, cei care credem în Cristos, trecem și noi prin procesul de răscumpărare, regenerare și transformare, astfel încât să putem fi mireasa, finalizarea poporului ales, răscumpărat, regenerat și transformat al lui Dumnezeu. Aleluia!

Pentru veșnicie, omul tripartit procesat și transformat se va potrivi Dumnezeului Triunic procesat și finalizat pentru totdeauna, pentru deplina Sa satisfacție și exprimare (Apocalipsa 19:7-9; 21:2, 9)! Slavă Domnului!

Întreaga Biblie vorbește despre această poveste de dragoste, povestea de dragoste divină, dintre Dumnezeu și om. Dumnezeu a iubit atât de mult omul încât a fost dispus să treacă printr-un proces în economia Sa în Cristos pentru a fi bărbatul, Mirele, pentru a curta, câștiga, pregăti și finaliza mireasa Sa, care suntem noi, credincioșii în Cristos.

Când Cristos era pe pământ ca Dumnezeu încarnat ca om, El era Mirele, iar oamenii erau atrași de El. Acum, după moartea și învierea Sa, Cristos este încă cea mai atractivă persoană, căci El este Mirele care atrage la Sine pe toți căutătorii Săi. Aleluia!

În Efeseni 5 îl vedem pe Cristos și biserica ca mireasă și mire, iar Pavel ne spune în 2 Corinteni 11:2 că i-a logodit pe credincioși cu Cristos prin lucrarea Sa. Când am crezut în Domnul Isus, am fost logodiți cu El, iar întreaga noastră viață creștină este un proces de pregătire pentru a fi mireasa lui Cristos, astfel încât să ne putem potrivi cu El pentru nunta noastră. Slavă Domnului!

De-a lungul epocilor, Dumnezeu a lucrat pentru a câștiga un grup de căutători iubitori și biruitori ai lui Dumnezeu, pentru a-i face mireasa Lui; El a câștigat un grup bun în Vechiul Testament, iar acum El caută să ne câștige pe noi pentru a fi mireasa Lui.

Finalizarea distribuirii divine va fi un cuplu universal, Duhul și mireasa! Aceasta este căsătoria finală, căsătoria Dumnezeului Triunic procesat, finalizat și distribuit cu poporul Său regenerat și transformat ca mireasă! Slavă Domnului!

Pentru eternitate, acest cuplu universal va fi manifestarea deplină a Dumnezeului Triunic exprimat în gloria Sa! Dacă vedem acest lucru, ne vom da pur și simplu Domnului pentru a fi sub distribuirea Sa divină astăzi, astfel încât într-o zi să putem deveni mireasa lui Cristos, agregatul și finalizarea oamenilor tripartiți răscumpărați, transformați și glorificați! Aleluia!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru destinul nostru glorios: trebuie să devenim parte a miresei lui Cristos, Noul Ierusalim! Amin, Doamne, ține-ne deschiși distribuirii Tale divine astăzi! Distribuie-Te mai mult în noi, astfel încât să putem fi înnoiți, transformați și conformați chipului lui Cristos. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție ca Mire al nostru. Îți permitem să Te introduci în noi și să ne transformi după chipul și asemănarea Ta. Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic a trecut prin procesul de încarnare, trăire umană, crucificare, înviere și înălțare pentru a deveni Duhul ca Mire! Slavă Domnului, trecem acum prin procesul de a fi răscumpărați, regenerați și transformați pentru a fi mireasa Mielului! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem distribuirii Tale divine! Fă-ne mireasa Ta. Fă-ne la fel ca Tine, ca să putem fi pe deplin una cu Tine pentru viața noastră eternă de căsătorie! Aleluia, finalizarea distribuirii divine va fi o căsătorie universală între Duh și mireasă, Noul Ierusalim! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Consummation of the Divine Dispensing of the Processed Triune God: the Spirit & the Bride, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Cristosul atotinclusiv după cum este revelat în Matei – săptămâna 4 cu tema: Cristos ca fiind centrul Dumnezeului Triunic procesat (ziua 6) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl împărțim pe Dumnezeul ziditor și zidit altora pentru zidirea Noului Ierusalim

25/06/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Dumnezeul Triunic din Apocalipsa este Dumnezeul ziditor și zidit; Biblia se finalizează în Noul Ierusalim, care este Dumnezeul unic lărgit, chiar Dumnezeul Triunic introdus în poporul Său ales și răscumpărat, iar astăzi trebuie să învățăm să-L lăsăm pe Dumnezeu să se zidească pe Sine în noi și să-L împartă pe Dumnezeul ziditor și zidit în alții pentru clădirea lui Dumnezeu.

Amin, Doamne, descoperă-ne să Te vedem ca fiind Dumnezeul ziditor și Dumnezeul zidit! Slavă Domnului, Dumnezeul nostru este un Ziditor și El se zidește pe Sine în noi și ne zidește pe noi în ființa Sa! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Ne deschidem lucrării Tale de zidire. Zidește-Te pe Tine în noi astăzi. Fă-ne cei care sunt atât de umpluți de Dumnezeu încât să-L împărțim pe Dumnezeul ziditor și zidit altora pentru biserică, ca fiind clădirea lui Dumnezeu! Amin!

Dumnezeul Triunic revelat în Biblie este un lucru misterios și minunat; de la primul până la ultimul capitol al Bibliei, vedem că Dumnezeu nu este doar unul, ci și trei. Biblia ne dezvăluie că Dumnezeu a trecut printr-un proces în economia Sa.

În primul rând, în esența Sa, El nu se poate schimba niciodată și, în însăși esența Sa, El este atât unu, cât și trei – El este Dumnezeul unic și este, de asemenea, Tatăl, Fiul și Duhul. Spunem doar Amin la aceasta.

Dar Dumnezeu are o economie; El are o dorință a inimii, căci El vrea să realizeze ceva ce și-a propus și pentru aceasta a trecut printr-un proces. Este uimitor! Dumnezeul infinit care a creat toate lucrurile, care nu are nevoie de nimic și nu depinde de nimic, într-o zi a devenit om. Extraordinar!

Dumnezeul infinit a devenit un om finit, iar Dumnezeul etern a devenit un om muritor. Acest lucru este dincolo de capacitatea noastră de a înțelege. Dar iată-L aici pe un om-Dumnezeu, Dumnezeu încarnat ca om, și apoi a trecut prin viața umană, moarte și înviere, iar în învierea Sa a devenit din nou ceva: El a devenit un Duh dătător de viață.

Acesta este procesul prin care a trecut. 2 Corinteni 3:17 spune că acum Domnul este Duhul. În mod similar, în Apocalipsa vedem Duhul și mireasa în unitate. În economia Sa, Dumnezeu a fost procesat și finalizat pentru a fi Duhul; acum, ca Duh, El poate fi savurat de noi, căci El poate intra în noi, poate locui în noi, ne poate transforma, ne poate conforma după chipul Său și își poate face domiciliul în noi.

Dumnezeu poate fi acum relaționat cu omul; El poate fi experimentat de om în mod subiectiv, personal, intim și spiritual. Iar centrul Dumnezeului Triunic procesat este Cristos, căci în Cristos Dumnezeu a trecut printr-un proces. Fie ca noi să-L cunoaștem, să-L savurăm și să-L experimentăm ca Duh cu duhul nostru astăzi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Dumnezeul Triunic din Apocalipsa este Dumnezeul ziditor și zidit care devine Noul Ierusalim

În cartea Apocalipsa, vedem un aspect particular al Dumnezeului Triunic: El este Dumnezeul ziditor și zidit (Apocalipsa 21:18-19, 21). Ne putem întreba ce legătură are Dumnezeul Triunic procesat și finalizat cu clădirea lui Dumnezeu.

Pe măsură ce considerăm acest subiect înaintea Domnului, ne dăm seama că Dumnezeu ni-L dă pe Cristos ca Cel atotinclusiv, iar acest Cristos a trecut printr-un proces și a fost finalizat pentru a fi Duhul.

Duhul nu este doar pentru savurarea, satisfacția și odihna noastră; Duhul este finalizat pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu, a economiei Sale eterne.

Scopul etern al lui Dumnezeu este de a câștiga o clădire; aceasta nu este o clădire fizică sau exterioară și nici nu sunt doar oameni puși împreună pentru a se coordona. Această clădire este Dumnezeu încarnat în om și om adus în Dumnezeu; este zidirea reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Asta a văzut Iacov într-un vis în Geneza 28: Dumnezeu și omul contopiți. Dumnezeu vrea să fie contopit cu omul pentru a putea fi unit, contopit și chiar încorporat cu omul pentru a câștiga clădirea lui Dumnezeu și a omului. Și El va câștiga aceasta: Noul Ierusalim este clădirea lui Dumnezeu.

Noul Ierusalim nu apare doar din cer, de la Dumnezeu; Noul Ierusalim este construit și pregătit astăzi. Modul în care Noul Ierusalim ia ființă este prin experimentarea și savurarea Dumnezeului Triunic procesat și finalizat, cu Cristos ca fiind centru și punct focal.

Trebuie să-L vedem, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristosul care a trecut prin procese pentru a deveni un Duh dătător de viață, finalizat, locuitor în noi, atotinclusiv, intensificat de șapte ori. Prin un astfel de Duh putem intra într-o astfel de contopire cu Dumnezeul Triunic pentru a avea ca rezultat clădirea lui Dumnezeu.

Dumnezeul Triunic din Apocalipsa este Dumnezeul ziditor și Dumnezeul zidit; la sfârșitul Apocalipsei vedem cetatea sfântă zidită cu Dumnezeu și om, de fapt, cu Dumnezeu zidit în om și omul zidit în Dumnezeu!

În cetatea sfântă vedem aur, care semnifică natura divină a Tatălui, pietre prețioase, semnificând lucrarea transformatoare a Duhului Sfânt, și perle, semnificând lucrarea răscumpărătoare și regeneratoare a lui Cristos.

Putem spune că întreaga cetate sfântă este Dumnezeul Triunic zidit în om și cu omul pentru a fi o contopire a lui Dumnezeu și a omului. Biblia se finalizează în Noul Ierusalim, care este chiar Dumnezeul care era la început (Geneza 1:1; Apocalipsa 21:10).

Însuși Dumnezeul care a creat toate lucrurile în Geneza 1:1 a trecut printr-un proces în economia Sa pentru a deveni cetatea sfântă în Apocalipsa 21:10. Extraordinar!

La început El era Dumnezeul burlac, Dumnezeul creator; El era mare și puternic, dar El era singur. Într-o zi, acest Dumnezeu burlac a devenit un Dumnezeu încarnat, când S-a încarnat pentru a fi om.

Apoi, El a murit pentru noi pe cruce pentru a ne răscumpăra și El a fost Dumnezeul răscumpărător; El a fost Mielul lui Dumnezeu care ne răscumpăra pe cruce.

În învierea Sa, El a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi Dumnezeul care locuiește înăuntrul nostru; acum El locuiește înăuntrul nostru ca Duh. Dumnezeul burlac a devenit Dumnezeul încarnat și a devenit Dumnezeul răscumpărător, apoi a devenit Dumnezeul care locuiește înăuntrul nostru.

În cele din urmă, la sfârșitul Bibliei, îl vedem pe Dumnezeul încarnat – Dumnezeu încorporat cu omul, omul în Dumnezeu și Dumnezeu în om! Aleluia!

Dumnezeul unic este în cele din urmă lărgit și extins într-o cetate pentru expresia Sa eternă. Ce minunat e că Noul Ierusalim este doar Dumnezeu Însuși lărgit și extins în om și prin om. În economia Sa, Dumnezeu a devenit Noul Ierusalim.

În Noul Ierusalim, Dumnezeul Triunic este introdus în poporul Său ales și răscumpărat (Apocalipsa 21:18-21). Aurul, perla și pietrele prețioase se referă la Dumnezeu Însuși și îl simbolizează; de asemenea, aceste materiale se referă la Dumnezeu și simbolizează cum El Se introduce în noi, poporul Său ales și răscumpărat.

Devenim aurii atunci când trăim conform naturii divine a Tatălui nostru (1 Petru 1:3); avem cel puțin o picătură de aur în duhul nostru și, atunci când ne exersăm duhul pentru a-L trăi pe Cristos, Îl strălucim.

Am fost regenerați și avem puțin din Cristos ca perla făcută în noi; pe măsură ce Îl curgem în afară, devenim o intrare pentru alții în sfânta cetate, Noul Ierusalim.

Avem Duhul lucrând în noi pentru a ne transforma și a deveni pietre prețioase pentru clădirea lui Dumnezeu; există un anumit grad de transformare în ființa noastră.

Dumnezeu Se introduce pe Sine Însuși în noi pentru a Se zidi în noi și pentru a ne zidi în Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu, Noul Ierusalim! Amin!

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a-L vedea pe Dumnezeul Triunic ca Dumnezeu ziditor și zidit! Amin, Doamne, îți mulțumim pentru dorința Ta de a fi deveni om și de a te zidi în noi. Ne deschidem Ție astăzi. Îți permitem să te introduci în noi prin toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. Zidește-Te în noi și zidește-ne pe noi în Tine Însuți. Fie ca Tu să obții ceea ce cauți în noi. O, Doamne, vrem să umblăm astăzi conform naturii divine, ca să putem fi aurii și strălucitori, așa cum ești Tu. Ne deschidem curgerii Tale în noi și prin noi, ca să putem fi precum perlele, porți ale sfântului oraș, aducând și pe alții la Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem către lucrarea de transformare a Duhului Sfânt pentru a fi transformați în pietre prețioase, parte a clădirii lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeul unic este lărgit și extins într-o cetate pentru expresia Sa eternă, iar noi suntem parte a acestei cetăți sfinte! Slavă Domnului, în economia Sa, Dumnezeu a devenit Noul Ierusalim! Amin, Doamne, introdu-Te în noi puțin mai mult astăzi pentru zidirea Noului Ierusalim! Amin!

Îl împărțim pe Cristos altora pentru ca Dumnezeu să Se zidească în ei și pe ei în Dumnezeu pentru Noul Ierusalim

Pe partea vieții, trebuie să vedem că Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces și a fost finalizat pentru a fi Duhul care a venit în duhul nostru pentru a fi viața noastră și totul pentru noi. Pe partea corporativă, pe partea clădirii lui Dumnezeu, trebuie să vedem că Dumnezeu este Dumnezeul zidit și ziditor, iar El se zidește în noi.

Când avem o viziune a zidirii lui Dumnezeu, lucrarea noastră pentru Domnul va fi afectată; nu vom încerca să-i ajutăm pe alții să fie mai umili sau mai blânzi, ci Îl vom împărți pe Cristos altora, astfel încât Dumnezeu să Se poată zidi în ei.

Ceea ce vrea Dumnezeu nu sunt creștini mai buni sau mai mulți oameni care sunt după inima Sa, căci este posibil să fii creștin bun și persoană după inima lui Dumnezeu, dar să nu-L ai pe Cristos introdus în tine.

De exemplu, Iov în Vechiul Testament era drept în orice fel, căci a avut cea mai înaltă realizare în a se zidi în integritate, dreptate și perfecțiune. Dar Dumnezeu a trebuit să-l deposedeze pe Iov de toate realizările, astfel încât Iov să-și dea seama că tot ce avea nevoie era doar Dumnezeu.

În mod similar, David, un om după inima lui Dumnezeu, care a luptat pentru interesul lui Dumnezeu și a dorit să-i construiască o casă lui Dumnezeu, a avut un mare eșec, pentru că Dumnezeu nu a fost introdus în el.

El dorea să-i zidească o casă lui Dumnezeu, dar Dumnezeu i-a arătat în 2 Samuel 7 că mai întâi Dumnezeu trebuie să se zidească pe Sine în David, iar apoi din David va ieși ceva bun pentru zidirea casei lui Dumnezeu.

Ceea ce Dumnezeu are nevoie de la noi nu este dreptatea noastră omenească sau chiar faptul că noi vom fi după inima Lui; El vrea să se zidească pe Sine în noi și să ne zidească pe noi în Sine.

Chiar dacă suntem persoane după inima lui Dumnezeu, dacă Dumnezeu nu e introdus în noi, nu suntem mai buni decât alții. Dumnezeu dorește să se introducă pe Sine în noi, poporul Său ales; dacă ne dăm seama de acest lucru, pur și simplu ne vom deschide Lui și Îi vom permite să se introducă pe Sine în noi. Am putea chiar să-I spunem:

Doamne Isuse, introdu-Te în noi puțin mai mult astăzi. Vrem să ne oprim din a face lucrarea noastră. Nu căutăm să avem propria noastră perfecțiune și dreptate. Venim la Tine. Ne deschidem Ție. Introdu-Te în noi. Zidește-Te în noi. O, Doamne, nimic din omul nostru natural nu este folositor scopului Tău; ne deschidem Ție pentru ca Tu să Te introduci în noi puțin mai mult astăzi! Amin, Doamne, zidește-Te în noi pentru clădirea lui Dumnezeu!

Pe măsură ce ne deschidem în acest fel, El va găsi o cale în noi. Trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Dumnezeul zidit și ziditor, ca El să fie introdus în noi. Singura cale prin care putem zidi biserica este permițându-I Domnului să Se zidească în noi (Matei 16:18).

Cristos a spus că Își va zidi biserica; acest lucru nu s-a împlinit încă, dar El face acest lucru în noi și prin noi astăzi. Biserica a fost produsă și, de-a lungul veacurilor, Domnul Își zidește biserica. Putem coopera cu El astăzi, lăsându-L să se zidească pe Sine în noi.

Și în grija noastră pentru alții, pe măsură ce îi slujim, vrem să le împărțim pe Cristos, astfel încât Dumnezeul Triunic procesat și finalizat să Se zidească pe Sine în omul lor lăuntric.

Dumnezeu în Cristos, ca Duh, îndeplinește lucrarea de zidire, iar această lucrare este interioară, în părțile interioare ale ființei noastre. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne învețe să lucrăm în așa fel încât să le împărțim altora pe Dumnezeul zidit și ziditor.

Nu vrem doar să-i ajutăm pe alții să fie creștini mai buni, să se comporte mai bine, să aibă mai multă răbdare și bucurie etc.; trebuie să le împărțim pe Cristos.

Dumnezeul pe care îl venerăm, îl predicăm și îl împărțim altora este Dumnezeul Triunic procesat și finalizat, încarnat în Cristos și realizat ca Duh finalizat. El Se zidește în noi astăzi pentru a produce o casă cu El Însuși ca element și, de asemenea, cu ceva din umanitatea noastră răscumpărată și înălțată.

Aceasta este biserica în calitate de Trup al lui Cristos, lărgirea și expansiunea lui Cristos. Și slavă Domnului, Dumnezeul care a devenit Noul Ierusalim este Dumnezeul care zidește și este zidit (2 Samuel 7:12, 14a; Matei 16:18; Efeseni 3:17).

El Se zidește în noi. Dumnezeul Triunic procesat și finalizat, ca sursă, element și esență, zidește biserica zidindu-Se în ființa noastră. Dumnezeu Își îndeplinește dorința de a Se zidi în Cristos în ființa noastră și de a ne zidi pe noi în ființa Lui; în cele din urmă, rezultatul acestei zidiri va fi Noul Ierusalim (Apocalipsa 21:2, 10).

Amin, fie ca noi să fim cei care împlinim calea rânduită de Dumnezeu în cei patru pași de a-i naște pe cei noi, a-i hrăni, a-i perfecționa și a-i zidi, împărțind altora pe Dumnezeul zidit și ziditor pentru clădirea lui Dumnezeu, biserica în calitate de Trup al lui Cristos, finalizându-se în Noul Ierusalim!

Doamne Isuse, învață-ne cum să lucrăm pentru Tine și cu Tine în așa fel încât să-L împărțim altora pe Dumnezeul zidit și ziditor. O, Doamne, nu vrem să zidim cu lemnul, iarba sau paiele omului nostru natural, a cărnii noastre și a sinelui nostru. Zidește-Te în noi. Introdu-Te în ființa noastră. Fie ca noi să fim una cu Tine pentru a-L împărți pe Cristos altora, astfel încât Dumnezeu să Se poată zidi în ei pentru clădirea lui Dumnezeu. O, Doamne, câștigă-Ți casa cu Tine Însuți ca element și cu ceva din umanitatea noastră răscumpărată și înălțată! Fie ca noi să-L cunoaștem, să-L savurăm, să-L experimentăm și să-L împărțim altora pe Dumnezeul zidit și ziditor pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, zidește-Ți biserica astăzi! Împlinește dorința inimii Tale de a Te zidi pe Tine însuți în ființa noastră și de a ne zidi pe noi în ființa Ta pentru Noul Ierusalim! Aleluia, Dumnezeul care a devenit Noul Ierusalim este Dumnezeul zidit și ziditor! Slavă Domnului!