Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos

18/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos în unitatea duhului prin trăirea și intrarea noastră în aspectele verticale și orizontale ale părtășiei, chiar trăind în părtășia întrețesută și permițând părtășiei divine să ne limiteze și să ne mențină în unitate.

Amin, Doamne, vrem să rămânem în părtășia divină astăzi! Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție! Vrem să avem părtășie cu Tine și, de asemenea, părtășie cu sfinții. Păstrează-ne în duhul nostru contopit astăzi. Fie ca noi să menținem părtășia dintre noi și Tine și dintre noi și sfinți, astfel încât să putem trăi în realitatea Trupului lui Cristos! Amin!

Cât de minunat este să vedem că noi, credincioșii în Cristos, suntem în părtășia vieții eterne, căci prin regenerarea noastră cu viața lui Dumnezeu, am fost aduși în curgerea vieții lui Dumnezeu!

Așa cum avem curgerea vieții umane în trupul nostru omenesc și atâta timp cât această curgere este neîntreruptă, suntem vii; în mod similar, spiritual, suntem în curgerea vieții divine.

Trebuie să avem părtășie constantă cu Domnul și, de asemenea, cu sfinții, căci suntem atât în părtășie cu Dumnezeu, cât și cu sfinții. A avea părtășie înseamnă că punem deoparte interesele noastre private și suntem uniți cu alții pentru scopul lui Dumnezeu.

Pentru a fi în părtășia divină, trebuie să lăsăm deoparte orice interes pe care îl avem și să ne unim cu apostolii și cu Dumnezeul Triunic pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu. Facem acest lucru venind la Domnul în cuvântul Său și permițându-I să ne ajusteze, să ne corecteze și să ne vorbească.

Pe măsură ce venim la cuvântul Domnului și suntem infuzați de învățătura apostolilor, suntem păstrați în unitate și suntem aduși într-o părtășie mai profundă cu Domnul și cu sfinții. Cu toții putem mărturisi că de multe ori, atunci când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, deschizându-ne către Domnul din interior și exersându-ne duhul pentru a-L atinge, vedem ceva proaspăt de la Domnul.

El ne infuzează cu Sine Însuși, iar noi Îi permitem să strălucească și să expună orice lucru cu care El nu este de acord în ființa noastră. Ne deschidem către El și El ni se deschide. El ne vorbește și noi vorbim cu El. El ne expune și ne infuzează, spunem Amin și Îi dăm Lui problemele noastre. Există o părtășie bidirecțională între Domnul și noi.

În mod similar, când ne întâlnim cu sfinții și rămânem în părtășia divină, avem părtășie unii cu alții, iar sângele lui Isus ne curăță de orice păcat. Aleluia pentru părtășia divină!

Părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos în unitatea Duhului

Realitatea Trupului lui Cristos în unitatea Duhului este părtășia vieții eterne; când trăim în părtășia vieții eterne, trăim în realitate în Trupul lui Cristos (1 Corinteni 10:16-18; Fapte 2:42; Efeseni 4:3).

Această părtășie a vieții divine are două aspecte: aspectul vertical și aspectul orizontal. Aspectul vertical este părtășia noastră cu Dumnezeul Triunic, iar aspectul orizontal este părtășia noastră unii cu alții.

Obișnuiam să fim păcătoși, departe de Dumnezeu, dar într-o zi am fost aduși să-L atingem pe Dumnezeu; prin predicarea Evangheliei, am atins ceva din Dumnezeu și am intrat în părtășia cu Dumnezeu, părtășia verticală.

Intrăm în aspectul vertical al părtășiei divine prin Duhul divin, Duhul Sfânt (2 Corinteni 13:14; 1 Ioan 1:3, 6; Marcu 12:30). Acest aspect al părtășiei se referă la părtășia noastră cu Dumnezeul Triunic în dragostea noastră față de El.

Prin regenerare am primit viața divină, iar această viață curge în noi; pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, savurăm părtășia vieții eterne și atingem ceva din Dumnezeu, chiar primim ceva din Dumnezeu în noi.

Mai întâi, apostolii au fost cei care au văzut ceva despre viața eternă și au intrat în părtășie cu Tatăl și cu Fiul. Apoi, ne-au adus pe toți în această părtășie raportându-ne acest lucru. Ne-au raportat viața eternă, iar noi intrăm în acest aspect al vieții eterne contactându-L pe Domnul în duh.

Aceasta este părtășia Duhului Sfânt. Aleluia, acum avem părtășie cu Dumnezeul Triunic în duh!

Dar cum rămâne cu aspectul orizontal al părtășiei? Intrăm în aspectul orizontal al părtășiei divine prin intermediul duhului omenesc (Filipeni 2:1; Apocalipsa 1:10; 1 Ioan 1:2-3, 7; 1 Corinteni 16:18; Marcu 12:31; Romani 13:8-10; Galateni 5:13-15).

Aspectul orizontal al părtășiei divine se referă la părtășia noastră unii cu alții prin exersarea duhului nostru în dragostea noastră unii pe alții.

Pe verticală, ne exersăm să-L contactăm pe Domnul ca Duh în duhul nostru și ne îndreptăm inima către El pentru a-L iubi. Pe orizontală, ne exersăm duhul omenesc pentru a avea părtășia cu sfinții și a ne iubi unii pe alții.

Dacă există vreo mângâiere a dragostei, dacă există vreo părtășie a duhului – asta facem astăzi, ne iubim unii pe alții și avem părtășie în duh. Trebuie să avem grijă de ambele aspecte ale părtășiei, căci părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos.

Nu putem spune că părtășia verticală este cea care vine pe primul loc; de multe ori, părtășia noastră verticală este afectată de părtășia noastră orizontală. De multe ori, când nu avem o părtășie adecvată cu ceilalți sau când părtășia este întreruptă, suntem împiedicați în părtășia noastră cu Dumnezeu.

În mod similar, dacă nu-L contactăm pe Domnul, dacă nu avem o părtășie adecvată cu El zi de zi, suntem împiedicați în părtășia noastră cu sfinții. Când ne întâlnim cu sfinții, trebuie să ne exersăm duhul și să rămânem în părtășia divină. Trebuie să avem grijă atât de părtășia verticală cu Domnul, cât și de părtășia orizontală cu sfinții.

O bună ilustrare a acestui lucru este electricitatea, curentul electric. Într-o anumită clădire, electricitatea a fost instalată și tot ce trebuie să facem pentru a aprinde lumina este pur și simplu să apăsăm întrerupătorul, iar lumina va fi aprinsă.

În experiența noastră spirituală, tot ce trebuie să facem este să ne exersăm duhul pentru a-L iubi pe Domnul și a-i iubi pe sfinți, a avea părtășie cu Domnul și cu sfinții, și suntem în părtășia vieții eterne, realitatea trăirii în Trupul lui Cristos.

Există o singură părtășie, părtășia divină, părtășia vieții eterne, iar aceasta are două aspecte.

Dacă ne certăm cu soțul/soția sau cu colegul/colega de cameră, dacă avem o disensiune la locul de muncă și ne certăm cu cineva, părtășia noastră cu Domnul va fi, de asemenea, afectată. În mod similar, dacă uităm de Domnul și nu-L contactăm o perioadă de timp, părtășia noastră cu sfinții este afectată.

Trebuie să învățăm să menținem zilnic atât aspectul vertical, cât și cel orizontal al părtășiei noastre, pentru a fi sănătoși spiritual. Trebuie să ne ocupăm de orice problemă, orice izolare și orice obstacol din calea curgerii vieții divine în noi, astfel încât să putem rămâne în părtășia divină. Când trăim în părtășia vieții eterne, trăim în realitatea Trupului lui Cristos.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai adus în părtășia divină pentru ca noi să ne bucurăm de tot ceea ce ești Tu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem părtășie cu Dumnezeul Triunic pe verticală și avem, de asemenea, părtășie cu sfinții din Trup pe orizontală! Amin, Doamne, fie ca să vedem că părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos în unitatea Duhului. Fie ca noi să intrăm în aspectul vertical al părtășiei divine prin Duhul divin! Amin, Doamne, Te iubim și ne exersăm duhul pentru a avea părtășie cu Tine astăzi! Fie ca noi să intrăm în aspectul orizontal al părtășiei divine prin duhul omenesc! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a-i iubi pe sfinți și a avea părtășie unii cu alții în Trup! Păstrează-ne în această părtășie divină, contactându-L pe Dumnezeu și contactându-i pe sfinți prin exersarea duhului nostru! Fie ca noi să fim sănătoși spiritual, menținând atât aspectele orizontale, cât și cele verticale ale părtășiei divine!

Învățăm să avem părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții pentru a trăi în realitatea Trupului

Poate că știm că părtășia vieții eterne este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos, poate că suntem de acord cu asta, dar poate că nu trăim în acest fel.

Problema noastră de multe ori este că nu avem obiceiul de a avea părtășie. Multor dintre noi poate că nici nu ne place să avem părtășie. Poate că avem multe scuze pentru a nu avea părtășie. Dar trebuie să ne dăm seama că, atunci când avem părtășie, Domnul este implicat.

Când avem părtășie cu Dumnezeu, când intrăm în sanctuarul lui Dumnezeu, auzim vorbirea Domnului și vedem starea reală a lucrurilor (Psalmul 73); acest lucru ne motivează să mergem mai departe cu Domnul. Când învățăm să avem părtășie cu sfinții din Trup, Domnul ne hrănește, ne conduce și ne face să mergem mai departe în părtășia divină.

Trebuie să învățăm să avem părtășie cu Domnul și să avem părtășie cu sfinții cât mai mult posibil.

Dacă nu avem părtășie, dacă ne îndepărtăm de părtășie sau dacă oprim părtășia cu frații noștri credincioși, Domnul este ținut departe. Dar dacă avem părtășie cu Domnul și, de asemenea, părtășie cu sfinții, suntem împliniți, suntem păstrați într-o stare sănătoasă și avem realitatea trăirii în Trupul lui Cristos.

Părtășia divină ne corectează, ne modelează și ne reconstituie. Pe măsură ce avem părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții, elementul divin este distribuit în ființa noastră și are loc o schimbare interioară în noi.

Părtășia divină este realitatea trăirii în Trupul lui Cristos. Ceea ce caută Domnul astăzi este realitatea Trupului lui Cristos și putem trăi în această realitate rămânând în părtășia divină.

Domnul Isus a spus în Apocalipsa 22:20 că El vine repede, dar au trecut mai mult de două mii de ani și El încă nu a venit. Unul dintre motivele pentru care Domnul întârzie întoarcerea Sa este că noi, credincioșii în Cristos, suntem atât de individualiști, independenți, înclinați spre opinii și dezbinători.

Dacă ne uităm la creștinii de astăzi, ni se pare că sunt ca niște cai fără frâu; ei fac ce vor, spun ce vor și nimic nu pare să-i controleze. Dacă ceva îi deranjează într-o anumită „biserică”, merg în altă parte sau își înființează propria biserică. O, Doamne!

Singurul lucru care ne poate controla nu este nicio autoritate sau învățătură umană, ci părtășia divină. Ceea ce ar trebui să ne conducă astăzi este părtășia divină. Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne restricționeze pe măsură ce avem părtășie cu El și părtășie cu sfinții. Pe măsură ce suntem restricționați în părtășia divină, Trupul lui Cristos este păstrat în unitate, iar lucrarea slujbei continuă.

Dacă privim la modelul apostolului Pavel, el nu a mers doar oriunde a vrut să predice Evanghelia, ci a fost condus atât de Domnul, cât și de părtășia din Trup, iar ieșirea lui a fost ieșirea Trupului pentru a predica Evanghelia și a înființa biserici.

Trebuie să învățăm să avem părtășie. Trebuie să învățăm să avem părtășie cu Domnul în toate lucrurile și, de asemenea, trebuie să avem părtășie cu sfinții din Trup.

Pe măsură ce avem părtășie atât pe verticală cu Domnul, cât și pe orizontală cu sfinții, suntem limitați de această părtășie, suntem hrăniți de Domnul, elementul divin ni se adaugă și primim multe beneficii.

Ce privilegiu este ca noi, credincioșii în Cristos, să avem părtășie cu Dumnezeu și, de asemenea, părtășie unii cu alții! Cu cât avem mai multă părtășie, cu atât rămânem mai mult în părtășia divină, cu atât avem mai multă realitate a trăirii în Trupul lui Cristos.

Doamne Isuse, fie ca să învățăm să avem părtășie. Ne deschidem Ție, Doamne, cu privire la toate lucrurile. Vrem să venim la Tine cu privire la lucrurile mari și mici din viața noastră de zi cu zi. Vrem să ne menținem părtășia cu Tine pe tot parcursul zilei. Amin, Doamne, tratăm orice obstacole sau izolații dintre noi și Tine. Fie ca noi să fim cei care umblăm în lumină, așa cum Dumnezeu este în lumină, ca să putem avea părtășie cu Dumnezeu și, de asemenea, unii cu alții. Salvează-ne, Doamne, de a nu fi în părtășia divină. Salvează-ne de a nu avea părtășie cu Dumnezeu și cu sfinții. Fie ca să permitem părtășiei divine să domnească în noi și să ne restricționeze. Fie ca noi să savurăm toate beneficiile minunate ale faptului de a fi în părtășia divină. Amin, Doamne, fie ca noi să ne dăm seama că atunci când trăim în părtășia divină, suntem în realitatea trăirii în Trupul lui Cristos astăzi! Slavă Domnului pentru părtășia divină! Ține-ne aici, Doamne, în părtășia vieții eterne astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Fellowship of the Eternal Life is the Reality of Living in the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Misterul părtășiei vieții eterne: Dumnezeul Triunic curge în noi!

17/05/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Dacă citim Epistolele lui Ioan, în special prima epistolă, vom vedea dezvăluirea misterului părtășiei vieții eterne, care este Dumnezeul Triunic care curge, curgerea vieții eterne în toți credincioșii, împărțirea Dumnezeului Triunic în noi pe măsură ce lăsăm deoparte interesele noastre private și ne alăturăm lui Dumnezeu pentru interesele Sale și rămânem în învățătura apostolilor.

Amin, Doamne, dezvăluie-ne pentru a vedea misterul părtășiei vieții eterne! Slavă Ție că vii în noi nu doar ca viață, ci ca un Dumnezeu Triunic care curge! Aleluia, Dumnezeu curge în noi ca viață și fiecare credincios în Cristos are curgerea vieții eterne, părtășia vieții, în duhul său! Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi, savurând viața eternă și rămânând în părtășie! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Epistolele lui Ioan și vrem să ne concentrăm asupra Părtășiei vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos. Este un subiect atât de minunat, aspectul părtășiei vieții eterne, căci fiecare dintre noi, ca credincioși în Cristos, a primit curgerea vieții.

Acum prețuim dulcea curgere a vieții. Sufletul nostru este satisfăcut în Domnul, căci curgerea vieții este tot ce avem nevoie.

Subiectul primei epistole a lui Ioan este părtășia vieții, curgerea vieții. Apostolul Ioan a scris într-un mod foarte misterios, simplu, dar minunat despre subiectul vieții eterne, arătându-ne nu numai că am primit viața divină, ci și mai mult, că avem părtășia în viața eternă, iar acesta este un mister.

Dacă citim primele versete din 1 Ioan capitolul 1, vom fi destul de nedumeriți și, în același timp, uimiți și încurajați în ceea ce privește viața noastră creștină. Ceea ce era la început – ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit cu privire la Cuvântul vieții, și viața s-a arătat!

Cristos ca viață s-a manifestat, iar apostolii au văzut-o, au mărturisit despre ea și ne-au vestit viața eternă, care era cu Tatăl și li s-a manifestat. Ceea ce apostolii au văzut și au auzit, ne-au și vestit, ca să avem părtășie cu apostolii. Și această părtășie este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Cristos.

Pe măsură ce citim aceasta, pe măsură ce savurăm această porțiune a Cuvântului în duh, suntem umpluți de bucurie, iar bucuria noastră este deplină! Părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său, Isus Cristos! Slavă Domnului!

Prima Epistolă a lui Ioan dezvăluie misterul părtășiei vieții eterne

Epistolele lui Ioan, în special prima sa epistolă, dezvăluie misterul părtășiei vieții eterne (vezi 1 Ioan 1:3-4, 6-7). Ce este părtășia vieții eterne? Părtășia este curgerea vieții eterne în toți credincioșii în Cristos; este ilustrată de curgerea apei vieții în Noul Ierusalim (Apocalipsa 22:1).

Realitatea Trupului lui Cristos, viața de biserică în realitate, este curgerea Domnului Isus în noi, iar această curgere trebuie să aibă preeminența în noi (Coloseni 1:18; Ezechiel 47:1). Părtășia este o curgere a vieții; este o mișcare a vieții, curgerea vieții, viața în acțiune.

Aceasta este o curgere în două sensuri. Chiar acum, în toți credincioșii autentici în Cristos, nu există doar curgerea vieții umane care îi face să fie vii din punct de vedere uman, ci și mai mult curgerea vieții divine. Când menținem curgerea vieții eterne, suntem în realitatea Trupului lui Cristos.

Dacă nu menținem această curgere, putem chiar să fim în întâlnirile bisericii, dar nu suntem în realitate în curgere. Fie ca noi să fim atenți la curgerea vieții eterne în duhul nostru. Părtășia este esența vieții eterne; este de fapt curgerea vieții eterne în toți credincioșii care au primit și au posedat viața divină. Toți credincioșii autentici sunt în această părtășie.

Putem mărturisi că, atunci când vedem sau întâlnim un alt credincios în Cristos, simțim pur și simplu că suntem una, căci avem aceeași viață și ne bucurăm în Domnul. Această curgere a vieții ne face pe toți una în Domnul.

Părtășia vieții eterne este realizată de Duhul în duhul nostru regenerat; de aceea, se numește părtășia Duhului Sfânt și părtășia Duhului cu duhul nostru. În această părtășie a vieții eterne, noi, credincioșii, ne împărtășim din tot ceea ce sunt și au făcut Tatăl și Fiul pentru noi.

În această părtășie savurăm dragostea Tatălui și harul Fiului prin intermediul părtășiei Duhului. Părtășia este Dumnezeul Triunic care curge – Tatăl este fântâna vieții, Fiul este izvorul vieții, iar Duhul este râul vieții (Ioan 4:14; Apocalipsa 22:1-2). Această curgere rezultă în totalitatea vieții eterne – Noul Ierusalim.

Părtășia vieții eterne nu este un lucru; este o persoană care se mișcă, o persoană în acțiune în noi. Ceva din Dumnezeu vine la noi și ceva din noi merge la El. Slavă Domnului! În Evanghelia după Ioan vedem viață și zidire, iar în Apocalipsa vedem finalizarea răscumpărării, care este viață și zidire, finalizându-se în Noul Ierusalim.

În Noul Ierusalim vedem o expresie corporativă consolidată a Dumnezeului Triunic, cu viața Sa distribuită în poporul Său, iar pe tron este Mielul lui Dumnezeu, iar din tron curge un râu de apă a vieții. Aleluia! Fie ca noi să fim atenți la curgerea vieții eterne în ființa noastră.

Părtășia este împărțirea Dumnezeului Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul – în noi, credincioșii în Cristos, pentru a fi porțiunea și binecuvântarea noastră unică spre savurarea noastră atât astăzi, cât și pentru veșnicie (1 Corinteni 1:9; 2 Corinteni 13:14; Numeri 6:22-27).

În Numeri 6 vedem binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic: Iehova să te binecuvânteze și să te păzească, Iehova să facă să strălucească fața Lui peste tine și să fie îndurător de tine, Iehova să-Și înalțe chipul peste tine și să-ți dea pace.

Când suntem în duhul nostru, când Îl atingem pe Domnul în duh, Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic, binecuvântându-ne și păzindu-ne, păstrându-ne, făcând ca fața Lui să strălucească peste noi din interiorul nostru, fiind har pentru noi și înălțând chipul Lui spre noi. Trebuie doar să fim atenți la curgerea vieții în ființa noastră, exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul clipă de clipă.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea misterul părtășiei vieții eterne! Fie ca să ne dăm seama că viața eternă este în noi ca o curgere, părtășia vieții, curgerea vieții! Aleluia, părtășia este curgerea vieții eterne în toți credincioșii în Cristos! Amin, Doamne, curgi în noi astăzi. Ne deschidem curgerii vieții. Prețuim curgerea vieții. Fie ca viața Ta să curgă în noi și, de asemenea, să curgă din noi. Fie ca noi să fim în realitatea Trupului lui Cristos prin curgerea Domnului Isus în noi! Fie ca noi să fim în viața de biserică în realitate, menținând curgerea vieții! O, Doamne, Îți mulțumim că ai venit în noi ca Dumnezeul Triunic care curge: Tatăl ca fântână a vieții, Fiul ca izvor al vieții și Duhul ca râu al vieții! Aleluia, Dumnezeul Triunic curge în noi, iar această curgere rezultă în totalitatea vieții eterne – Noul Ierusalim! Amin, Doamne, ajută-ne să savurăm curgerea Dumnezeului Triunic ca porțiune și binecuvântare unică pentru noi, atât astăzi, cât și pentru veșnicie!

Părtășia este o participare comună: suntem uniți cu apostolii și cu Dumnezeul Triunic pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu, așa cum se vede în învățătura apostolilor

Un alt aspect al părtășiei vieții eterne este acela că este o renunțare la interesele noastre private pentru a fi uniți cu alții pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu.

Cuvântul grecesc pentru părtășie este koinonia, care înseamnă „participare în comun, participare comună”. Mai întâi, apostolii au intrat în această părtășie văzând ceva de la Dumnezeul Triunic, iar apoi, raportându-ne ceea ce au văzut, am intrat și noi în părtășia vieții eterne.

Când vedem o dezvăluire a misterului părtășiei vieții eterne, vom fi uimiți, încurajați și întăriți, căci și noi putem fi uniți cu apostolii și cu Dumnezeul Triunic pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu (Fapte 2:42; 1 Ioan 1:3).

Noi participăm în mod corporativ la ceva – prin intermediul curgerii vieții divine în ființa noastră și sub învățătura apostolilor, suntem uniți cu sfinții, cu apostolii și cu Dumnezeul Triunic pentru ducerea la îndeplinire a scopului lui Dumnezeu.

Părtășia este ceva unit, ceva în comun, ceva din care participăm împreună. Personal, nu este vorba doar de Dumnezeu care ne hrănește: ne deschidem către El, El ni se deschide, primim distribuirea Lui și Îi dăm ceea ce suntem.

Iar Dumnezeu nu ne hrănește doar cu viața Sa curgătoare pentru ca noi să fim fericiți; există un rezultat, adică ducerea la îndeplinire a scopului lui Dumnezeu de a finaliza Noul Ierusalim! Slavă Domnului!

Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos astăzi, exersându-ne duhul, avem o pregustare a Noului Ierusalim și trăim și lucrăm Noul Ierusalim. Cum putem realiza un scop atât de înalt? Prin a avea grijă de curgerea vieții în ființa noastră.

Părtășia vine din învățătură; dacă dăm ca învățătură în mod greșit și diferit de învățătura apostolilor, învățătura despre economia lui Dumnezeu, învățătura noastră va produce o părtășie sectară, dezbinătoare (Fapte 2:42; 1 Timotei 1:3-6; 6:3-4; 2 Corinteni 3:8-9; 5:18).

Putem fi una în părtășia vieții eterne, deoarece avem o singură învățătură, care este învățătura apostolilor, și o singură părtășie, părtășia apostolilor. Trebuie să continuăm cu statornicie în învățătura și părtășia apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni.

Când ne întâlnim cu sfinții la Masa Domnului, frângem pâinea și rostim rugăciuni, ne amintim de Domnul și ne închinăm Tatălui, așa cum vedem în învățătura apostolilor. Când ne întâlnim să ne rugăm cu sfinții în întâlnirea de rugăciune, ne rugăm conform învățăturii apostolilor, pentru a putea aprofunda curgerea vieții, părtășia vieții divine.

Cu toții învățăm să lăsăm deoparte interesele noastre private, propriile obiective, scopul și dorințele noastre și să ne unim cu ceilalți în curgerea vieții eterne, astfel încât să putem fi una cu Domnul și cu Trupul pentru a împlini scopul lui Dumnezeu.

În 1 Timotei 1:3-6 vedem că învățături diferite pot produce o părtășie diferită, iar acest lucru aduce dezbinare. Nimeni nu are libertatea în economia divină să dea ca învățătură ce vrea el; trebuie să ținem de învățătura apostolilor. Altfel, vor exista probleme, dezbinări și confuzie printre sfinții din viața de biserică.

Dacă rămânem în învățătura apostolilor, învățătura economiei lui Dumnezeu din Noul Testament, vom fi păstrați în părtășia vieții, iar misterul părtășiei vieții eterne se va manifesta printre noi.

În prima epistolă a lui Ioan, vedem principiile părtășiei divine. În a doua Epistolă a lui Ioan vedem că nu trebuie să avem părtășie cu cei care Îl reneagă pe Cristos (2 Ioan 1:7-11).

În a treia Epistolă a lui Ioan vedem că ar trebui să rămânem în părtășia familiei lui Dumnezeu, trimițându-i mai departe pe cei care călătoresc pentru Evanghelie și slujba cuvântului într-un mod vrednic de Dumnezeu și nedorind să fim cei dintâi în biserică (3 Ioan 1:5-10).

Fie ca noi toți să rămânem în părtășia vieții eterne, rămânând sub învățătura și părtășia apostolilor. Fie ca noi să savurăm curgerea Dumnezeului Triunic în ființa noastră, dând curgerii vieții preeminența în noi, pentru a putea trăi o viață pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca noi să învățăm să lăsăm deoparte interesele noastre private și să fim uniți cu Dumnezeul Triunic și cu apostolii pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, lăsăm deoparte interesele noastre private și suntem uniți cu Dumnezeul Triunic și cu sfinții pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, păstrează-ne în părtășia vieții eterne, ca să putem fi una cu Tine și una cu apostolii pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu! Te iubim, Doamne, și iubim curgerea vieții. Prețuim curgerea vieții și îi dăm acestei curgeri preeminența în ființa noastră. Păstrează-ne în învățătura și părtășia apostolilor, fără a da ca învățătură ceva greșit sau diferit de învățătura apostolilor. Amin, Doamne, ne place să fim aici, sub învățătura economiei lui Dumnezeu, pentru a păstra unitatea Trupului și a împlini scopul veșnic al lui Dumnezeu. Ne dăm Ție astăzi. Păstrează-ne în unirea organică cu Tine, primind distribuirea Ta divină și dându-Ți tot ce suntem în părtășie. Amin, Doamne, ce privilegiu este ca noi să fim în părtășia vieții eterne, uniți cu Dumnezeul Triunic și cu sfinții, pentru ca Dumnezeu să împlinească ceea ce este în inima Lui pe pământ! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Mystery of the Fellowship of the Eternal Life: the Triune God is Flowing in us!, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să fim una cu Dumnezeu și chiar să devenim Dumnezeu în funcție

14/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos care învață să păstorească sfinții conform lui Dumnezeu, trebuie să-L trăim pe Dumnezeu, să fim una cu Dumnezeu, să păstorim conform naturii și dorinței lui Dumnezeu și chiar să devenim la fel ca Dumnezeu în viață și natură pentru a fi reproducerea lui Cristos, fiind una cu Dumnezeu în păstorirea noastră.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție! Te iubim! Vrem să fim una cu Tine! Tu ești Marele Păstor. Tu ești Bunul Păstor. Tu ești Păstorul de frunte. Tu ești în noi. Reprodu-Te în noi. Trăiește în noi o viață de păstorire. Fie ca noi să fim una cu Tine astăzi pentru a păstori oile, chiar pentru a primi păstorirea de la Tine și de la Trup! Amin!

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, suntem oile Domnului, parte din turma Lui. El a murit pentru noi. Și-a dat viața pentru noi, ca noi să putem avea viața Lui divină.

Când vedem dragostea Lui care L-a făcut să moară pentru noi, când vedem cât de mult ne iubește și ce a făcut pentru a ne răscumpăra, pur și simplu credem în El și suntem aduși într-o unire organică cu El.

Devenim oile Domnului atunci când auzim glasul Lui și suntem regenerați prin viața Lui. El este Păstorul nostru. Întreaga noastră viață creștină este plină de experiențe ale păstoririi Domnului. Avem nevoie de păstorirea Sa tot timpul. Nu există niciun aspect al vieții noastre în care să nu avem nevoie de păstorirea Lui.

Însăși natura Domnului este o natură a păstoririi. Dumnezeu locuiește într-o lumină de neapropiat, dar Domnul Isus, ca întrupare a lui Dumnezeu, a venit să fie Păstorul nostru.

Cât de mult iubim păstorirea Sa. El Și-a vărsat sângele pentru noi, iar sângele Lui a promulgat noul legământ. Acum El ne păstorește înspre savurarea Sa ca fiind bogățiile țării bune. El este pășunea noastră. El este apele de odihnă.

Și a pus, de asemenea, câțiva păstori subordonați, prezbiterii din biserici, pentru păstorirea sfinților. Cât Îi mulțumim Domnului pentru prezbiteri. Prezbiterii nu sunt aici pentru a ne îndruma ce să facem sau doar pentru a aranja lucrurile în biserică sau la întâlniri.

Funcția principală a prezbiterilor este de a păstori. Trebuie să ne rugăm ca prezbiterii să își elibereze funcția de păstorire. Avem nevoie de păstorirea Domnului și de păstorirea prezbiterilor pentru a putea crește în viață într-un mod adecvat, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Cât Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că este Păstorul sufletelor noastre, supraveghind starea noastră interioară și îngrijindu-Se de situația ființei noastre interioare! Cât Îl iubim pe Domnul Isus, dragul și minunatul nostru Păstor!

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori conform naturii și dorinței lui Dumnezeu; pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție!

Pe de o parte, savurăm minunata, dulcea și delicata păstorire a Domnului Isus, căci suntem oile Lui, parte din turma Lui. Pe de altă parte, așa cum se vede în 1 Petru 5:2, trebuie să păstorim turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu.

Ce înseamnă să păstorim turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu? Trebuie să ne uităm la ce ne spune Biblia cu privire la acest lucru și să fim înaintea Domnului cu privire la ea. Conform lui Dumnezeu înseamnă că trăim conform lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 3:8; 5:10).

Cuvântul „conform lui Dumnezeu” înseamnă în acord cu, în conformitate cu. A fi conform lui Dumnezeu înseamnă a fi în deplin acord cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă că trebuie să trăim conform lui Dumnezeu și să fim conformați lui Dumnezeu.

Când suntem una cu Dumnezeu, devenim Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire și suntem Dumnezeu în păstorirea altora (Romani 11:24). Desigur, nu devenim Dumnezeu în Dumnezeirea Sa, căci numai Dumnezeu este Cel atotputernic, Cel suveran; totuși, devenim la fel ca Dumnezeu în viața și natura Sa, pe care le posedăm prin regenerarea noastră, precum și în expresia și funcția Sa.

Ne păstorim unii pe alții fiind umpluți cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu, fiind uniți cu Dumnezeu într-o unire organică. A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori după natura, dorința, calea și gloria lui Dumnezeu, nu după preferințele, interesul, scopul și dispoziția noastră.

Natura lui Dumnezeu este sfințenia; El este sfânt. Dorința lui Dumnezeu este să aibă biserica, Trupul lui Cristos. Calea lui Dumnezeu este calea vieții. Gloria lui Dumnezeu este expresia Sa.

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a fi conform naturii Sale sfinte și a păstori conform dorinței Sale de a câștiga Trupul, modul Său de viață și gloria Sa pentru expresia Sa.

Nu ar trebui să păstorim conform propriilor noastre preferințe, interese sau dispoziții. Când îi păstorim pe alții, nu ar trebui să ne exercităm preferințele. Dragostea lui Dumnezeu nu e preferențială; Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. Aceasta este dragostea pe care El a pus-o în noi pentru ca noi să-i păstorim pe alții cu ea.

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori conform cu ceea ce este Dumnezeu în atributele Sale (Efeseni 4:18; 1 Ioan 4:8; Apocalipsa 15:3). El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate; toate aceste atribute ale lui Dumnezeu trebuie să devină virtuțile noastre omenești pentru păstorirea altora.

Acest lucru ne arată că, pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție. Numai Dumnezeu poate păstori conform lui Dumnezeu; noi trebuie să devenim la fel ca El.

Trebuie să fim umpluți până la refuz cu viața divină, savurându-L pe Dumnezeul Triunic ca fântână, izvor și râu pentru a deveni totalitatea vieții divine, chiar pentru a deveni însăși viața divină (Ioan 4:14; Coloseni 3:4).

Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său cu exersarea duhului nostru pentru a primi viața Lui și a fi umpluți cu viața Lui. Când ne exersăm duhul pentru a chema Numele Lui și a ne ruga asupra cuvântului Său, îl bem pe Dumnezeul Triunic și Îl revărsăm ca păstorire față de alții.

Cu cât îl primim mai mult pe Dumnezeu ca viață divină, cu atât Îl putem curge mai mult ca viață pentru alții. Pe măsură ce-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca Duh în cuvântul Său, devenim Dumnezeu, la fel cum este El, în atributele Sale ale dragostei, luminii, dreptății și sfințeniei.

Asta este ceea ce trebuie să se întâmple. Trebuie să devenim reproducerea lui Cristos, expresia lui Dumnezeu, astfel încât în păstorirea noastră să ne exprimăm nu pe noi înșine, ci pe Dumnezeu.

În păstorirea noastră față de alții, nu ar trebui să exprimăm sinele cu carnea și ciudățeniile ei, ci pe Dumnezeu Însuși, Cel cu care suntem umpluți și care ne constituie. Trebuie să devenim Dumnezeu în funcția Sa de a păstori turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce este El și conform scopului Său în economia Sa.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru. El vrea să păstorim conform lui Dumnezeu și El Însuși ne poate face la fel ca El. Putem păstori conform lui Dumnezeu numai atunci când devenim Dumnezeu în funcția Sa de a păstori turma lui Dumnezeu, astfel încât să-i păstorim pe sfinți conform cu ceea ce este El, nu conform cu ceea ce suntem noi.

Nu putem fi prezumtivi și eretici atunci când ne gândim să devenim la fel ca Dumnezeu; devenim la fel ca El în viața și natura Sa, în expresia și funcția Sa, dar niciodată nu devenim la fel ca Dumnezeu în Dumnezeirea Sa.

Dumnezeirea este numai a Sa. Dar El vrea să păstorim conform lui Dumnezeu, așa că El Însuși Se introduce în noi și ne constituie cu ceea ce este El, astfel încât să păstorim turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce este El în noi!

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru a păstori turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care trăiesc conform lui Dumnezeu și fac toate lucrurile conform lui Dumnezeu, ca să putem păstori conform lui Dumnezeu. Fie ca păstorirea noastră să nu fie conform cu preferințele, interesele, scopul sau dispoziția noastră, ci conform lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să păstorim conform cu dorința, natura, calea și gloria lui Dumnezeu! Ne deschidem Ție, Doamne, ca Tu să Te poți introduce în noi și să ne constitui cu Tine Însuți. Fie ca atributele Tale să fie virtuțile noastre astăzi. Fă-ne la fel ca Tine în viață, natură, expresie și funcție. Umple-ne până la refuz cu viața divină, ca să putem deveni o totalitate a vieții divine, chiar să devenim viața divină care Îl curge pe Dumnezeu în alții! O, Doamne, fă-ne la fel ca Tine în funcția Ta de a păstori turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce ești Tu și conform cu scopul Tău în economia Ta! Amin!

Dacă vrem să păstorim conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu!

Dacă vrem să ascultăm de porunca Domnului de a ne păstori unii pe alții conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu (Ioan 14:20; 1 Corinteni 6:17).

Când vine vorba de păstorire, nu putem și nu ar trebui să folosim trucuri sau metode lumești. Nu ar trebui să dorim să fim mari oratori și nici nu ar trebui să invităm persoane celebre să-și dea mărturia despre cum au crezut în Domnul.

Ascultătorii pot fi atinși de mesajul Evangheliei sau de mărturia Evangheliei, dar cine îi va păstori pe cei noi conform lui Dumnezeu după aceea? Calea Domnului astăzi nu constă în mari întâlniri evanghelice cu oameni cunoscuți sau faimoși care mărturisesc, ci în grupuri mici care predică Evanghelia în unitate și grupuri vitale care au grijă de cei noi pentru a-i păstorim conform lui Dumnezeu.

Modul în care oamenii pot fi mântuiți în mod eficient trebuie să fie prin grupurile vitale mici, iar fiecare din acest grup vital mic trebuie să fie un păstor. Dacă vom funcționa cu toții în acest fel, biserica va fi înviorată. Aceasta este calea prevalentă.

În grupurile mici putem învăța cu toții să dăm ca învățătură adevărul, adică să fim apți să dăm ca învățătură dându-ne învățătură de acasă despre Domnul unii altora (1 Timotei 3:2).

Poate că nu suntem învățători care pot da ca învățătură de la pulpitru, explicând Scripturile timp de o oră întreagă, dar putem fi constituiți cu adevărul și putem păstori și învăța unii pe alții în grupurile mici.

Fie ca noi toți să ne rugăm să fim înviorați pentru a păstori conform lui Dumnezeu. Fie ca noi toți să luăm porunca Domnului de a păstori oile Sale și de a hrăni mieii Săi și fie ca noi să fim una cu Domnul în timp ce ducem la îndeplinire păstorirea (Ioan 21:15-16).

Domnul ne-a păstorit pe noi și pe toate celelalte oi pentru a ne face o singură turmă sub El, ca un singur Păstor (10:16). El ne unește pe noi. El a făcut pace între noi și ne-a făcut una. Aceasta este păstorirea Sa.

Putem fi una cu El pentru a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu. Dacă vrem să păstorim conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu. Suntem un singur duh cu Domnul, iar El, ca Păstor, este în duhul nostru; putem fi una cu El pentru a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu.

Principiul fundamental al Bibliei este că, în economia Sa, Dumnezeu Se face una cu omul și omul una cu El (Ioan 15:4; 1 Corinteni 6:17). În această unitate dintre Dumnezeu și om ar trebui să ne trăim viața de zi cu zi și ar trebui să fim una cu Dumnezeu atunci când îi păstorim pe alții.

Dumnezeu dorește ca viața divină și viața umană să fie unite pentru a deveni o singură viață care să aibă o singură trăire (Ioan 6:57; Galateni 2:20). Putem să-L mâncăm și să trăim datorită Lui și putem trăi un singur duh cu El, astfel încât să nu mai fim noi, ci Cristos cel care trăiește în noi.

Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul atât personal, cât și în întâlnirile de acasă și în întâlnirile vitale ale grupurilor mici, suntem umpluți de Domnul, devenim una cu Dumnezeu și putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu.

Fie ca noi să mergem pe această cale. Fie ca noi să ne ridicăm pentru a-L căuta pe Domnul, astfel încât să putem fi biruitorii care zidesc Trupul lui Cristos. Acest lucru Îi va oferi Domnului o cale de a finaliza această epocă și de a aduce împărăția Sa pentru a sărbători ziua nunții Sale spre plăcerea și satisfacția Sa.

Iar noi vom fi una cu El pentru a fi acolo cu El, sfinții biruitori ca parte a miresei lui Cristos. În cele din urmă, aceasta va finaliza scopul Său etern, Noul Ierusalim în cerul nou și pământul nou.

Astăzi putem trăi o viață de păstorire devenind una cu Dumnezeu pentru a păstori conform lui Dumnezeu, iar aceasta înseamnă a trăi o viață de biruință pentru zidirea Trupului lui Cristos pentru a finaliza Noul Ierusalim!

Doamne Isuse, fă-ne una cu Tine în orice mod posibil, ca să-i putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Te iubim. Îți permitem să strălucești în noi și să ne expui. Îndepărtează din noi orice nu este conform cu Tine. Fă-ne una cu Tine și fă-Te una cu noi. Păstrează-ne astăzi în duhul contopit, trăind într-un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Amin, Doamne, ne ridicăm să Te căutăm, ca să putem fi biruitorii de care ai nevoie astăzi! Vrem să biruim în viața noastră de zi cu zi fiind într-un singur duh cu Tine! Vrem să rămânem în duhul nostru contopit și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu! Aleluia, păstorirea conform lui Dumnezeu este pentru zidirea Trupului lui Cristos, finalizându-se în Noul Ierusalim! Amin, Doamne, fie ca astăzi să avem o singură viață și o trăire una cu Tine. Fie ca să Te mâncăm și să trăim datorită Ție. Fie ca să trăim în unirea organică dintre Dumnezeu și om. Fie ca să rămânem în grupurile vitale în care ne-ai pus Tu, ca să putem fi una cu Dumnezeu și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Shepherd according to God we must be One with God and even Become God in Function, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca Păstorul bun, marele Păstor, Păstorul de frunte și Păstorul sufletelor noastre

13/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Scumpul nostru Domn Isus Cristos, pe care Îl iubim și Căruia ne deschidem zi de zi, este bunul Păstor, marele Păstor, Păstorul de frunte și Păstorul sufletelor noastre; suntem oile Lui și suntem sub grija delicată a Păstorului nostru zi de zi, atât direct, cât și indirect, fiind sub păstorirea păstorilor Săi delegați, prezbiterii.

Amin, Doamne, Te iubim ca Păstor al nostru! Ne deschidem păstoririi Tale astăzi. Tu cunoști situația reală a ființei noastre. Tu cunoști condiția noastră reală din ființa noastră interioară. Îți mulțumim că ești bunul nostru Păstor care Își dă viața pentru ca noi să avem viața divină! Îți mulțumim că ai grijă de bunăstarea sufletului nostru! Te iubim și ne deschidem Ție! Amin!

Nu-L iubiți voi pe Domnul Isus ca Păstor al nostru? El este atât de minunat. El este atât de drag. El este atât de delicat în grija Lui atotinclusivă pentru noi. Pe de o parte, noi suntem oile Lui, savurând grija Sa atotinclusivă și delicată în păstorirea Lui.

Pe de altă parte, El Se reproduce în noi, pe măsură ce suntem constituiți cu Cristos, astfel încât să-i putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu. Suntem atât oi, cât și păstori; noi toți savurăm păstorirea Domnului și a sfinților și învățăm să-i păstorim pe alții.

De fapt, cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul, cu cât suntem mai mult sub distribuirea divină zi de zi, cu atât avem mai mult simțământ de a avea grijă de alții. Există un simțământ în viața divină din noi, o povară care se ridică în noi pe măsură ce-L savurăm pe Domnul, că am vrea să-i păstorim pe alții.

Unii ar putea crede că doar cei instruiți și calificați sunt cei care îi păstoresc pe sfinți, dar, în realitate, fiecare dintre noi, ca oi ale Domnului, care savurează păstorirea Lui, Îl iubesc și-L savurează, suntem însărcinați să păstorim oile Domnului.

Chiar dacă falimentăm, chiar dacă am putea chiar să-L renegăm pe Domnul și să decădem, Domnul se roagă pentru noi, El ne păstorește, El ne întărește credința, El ne întâlnește acolo unde suntem și El ne însărcinează să păstorim oile Sale.

Cu cât petrecem mai mult timp cu Domnul, cu atât Îl savurăm mai mult pe El în cuvântul Său și suntem constituiți cu Cristos, cu atât suntem mai împovărați să îngrijim oile Sale. Cristosul pe care-L savurăm și cu care suntem constituiți este Capul Trupului și Păstorul; El ne infuzează cu Sine Însuși ca povară pentru a ne îngriji de alții.

Fie ca noi să continuăm să venim la Domnul pentru a-L savura și a fi constituiți cu El, astfel încât să putem fi una cu El pentru a păstori oile Sale!

Îl savurăm pe Cristos ca Păstorul cel bun care a venit ca noi să avem viață și s-o avem din belșug!

În Ioan 10:10-11, Domnul Isus ne-a spus că El este Păstorul cel bun; au fost alți păstori înaintea Lui și mulți și după El, dar El este Păstorul cel bun. Ca bun Păstor, Cristos Își dă viața pentru oi. El a venit ca noi să avem viață și s-o avem din belșug.

Viața pe care El vrea să o avem nu este viața umană, pe care o avem deja, ci viața divină. Cristos a venit ca viață (Ioan 11:25; 14:6) și a venit ca Păstorul cel Bun, pentru ca noi să avem viață și s-o avem din belșug.

Cum putem avea viața divină? În primul rând, Domnul Isus a venit ca viață și, ca Păstorul cel Bun, a murit pentru noi. Și-a dat viața umană și viața sufletească pentru ca noi să putem primi viața Lui divină.

Slavă Domnului că a venit să-Și dea viața sufletească, viața Sa umană, pentru a realiza răscumpărarea pentru noi, oile Sale, pentru ca noi să putem avea parte de viața Lui divină (vv. 11, 15, 17). El și-a dat viața umană, viața sufletească, pentru a realiza răscumpărarea pentru noi pe cruce.

El este Păstorul cel bun care are grijă de noi, oile Sale, în măsura în care a murit pentru noi, dându-Și viața pentru noi, pentru ca noi să avem viață și să fim oile Sale, parte a singurei turme. Cât de mult Îl iubim pe Domnul ca Păstorul cel Bun! Cât de mult apreciem moartea Lui pentru noi pe cruce!

Mai ales când venim la întâlnirea de la Masa Domnului, când ne amintim de Domnul și de tot ce a făcut El pentru noi, ar trebui să avem cu toții un sentiment în noi că Domnul a murit pentru noi, pentru toate păcatele noastre.

Nu merităm să fim aici, împărtășindu-ne din viața și natura Lui cu toate bogățiile lui Dumnezeu, dar, pe baza răscumpărării Domnului, suntem aici la masă, savurându-L pe Domnul. Avem un loc aici. Pentru veșnicie, vom fi recunoscători să ne amintim de mântuirea pe care am primit-o.

Cristos, ca bun Păstor, Și-a dat viața pentru noi. Astăzi, El ne conduce pe noi, oile Sale, la Sine ca pășune a noastră. Ne-a chemat pe nume, am ieșit din staul la Sine, iar El este pășunea noastră, locul de hrănire (v. 9). Acum ne hrănim liber cu Domnul ca pășunea noastră bogată, pentru a fi hrăniți de El. El nu numai că ne-a răscumpărat, ci, mai mult, ne conduce la savurarea Sa ca pășune a noastră bogată.

Aici, în El, locuim cu toții în siguranță, Îl savurăm din belșug și ne împărtășim din ceea ce este El și din ceea ce face pentru noi. El a venit să-Și dea viața pentru a-i forma pe credincioșii evrei și pe credincioșii dintre neamuri într-o singură turmă sub păstorirea Sa ca unicul Păstor (10:14-16). Slavă Domnului!

Ca bun Păstor, Domnul i-a format pe credincioșii evrei și cei dintre neamuri într-o singură turmă, care este biserica în calitate de Trup al lui Cristos; acum suntem cu toții sub păstorirea Lui ca o singură turmă (v. 16).

El ne adună împreună în turmă. Acesta este semnul unui bun Păstor: El adună împreună oile Sale în turma Sa. Suntem adunați împreună cu sfinții, membrii Trupului lui Cristos, ca tovarăși ai noștri oi.

Este atât de minunat să fim adunați ca oi împreună și să-L savurăm pe Domnul ca pășunea noastră bogată. El ne păstorește împreună și ne dă să mâncăm. El ne face singura Lui biserică, Trupul lui Cristos. Îl iubim pe bunul nostru Păstor!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca bun Păstor să-Ți dai viața pentru oile Tale. Îți mulțumim că ai venit la noi, ca să avem viață și s-o avem din belșug! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit și Ți-ai dat viața sufletească, viața Ta omenească, pentru a îndeplini răscumpărarea pentru noi. Îți mulțumim că ai murit pentru noi. Îți mulțumim pentru minunata Ta răscumpărare. Credem în Tine, Te apreciem și Te iubim. Ne deschidem să Te primim ca viață și vrem să ne împărtășim din Tine ca viață. Aleluia, Cristos este Păstorul cel bun și El ne conduce ca oile Sale din staul la Sine ca pășune a noastră! Amin, Doamne, ne place să fim aici, în pășunea bogată, savurându-Te pe Tine și împărtășindu-ne din toate bogățiile Tale! Ne deschidem minunatei Tale păstoriri astăzi. Ne exersăm duhul pentru a mânca liber din Tine și a fi hrăniți de Tine. Îți mulțumim că ne-ai format într-o singură turmă, atât credincioșii evrei, cât și pe cei dintre neamuri, pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos, sub păstorirea Ta! Te iubim, Doamne Isuse, Păstorul nostru bun!

Dumnezeu L-a înviat din morți pe „Domnul nostru Isus, Marele Păstor al oilor, în sângele unui legământ veșnic”

Evrei 13:20 vorbește despre Domnul Isus ca fiind marele Păstor al oilor. În acest verset, ni se spune că Dumnezeu L-a înviat din morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, în sângele unui legământ veșnic. Domnul Isus a murit pentru noi. Și-a vărsat sângele pentru noi. Iar Dumnezeu Tatăl L-a înviat din morți pentru a-L face marele Păstor al oilor în sângele unui legământ veșnic.

Ce este acest legământ? În Vechiul Testament, în Ezechiel, vedem că Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul Său prin care își va înscrie legile în inimile lor, astfel încât să-L cunoască în interior. El vrea să Se scrie în noi, astfel încât noi să-L cunoaștem în interior, fără a fi nevoie ca cineva să ne învețe. El vrea să fie Dumnezeul nostru și noi poporul Său. De asemenea, în acest legământ, El promite să nu-și mai amintească de păcatele noastre.

Acest legământ a fost promis în Vechiul Testament, dar a fost promulgat în Noul Testament prin sângele lui Isus. Sângele lui Cristos a promulgat și a stabilit legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul Său, cu scopul ca Dumnezeu să câștige un popor corporativ, turma Sa, biserica, pentru Sine. Acum, ca Mântuitor înviat, Cristos este marele Păstor al oilor, iar noi suntem numeroasele Sale oi.

Trebuie să venim la Domnul ca marele Păstor al oilor, căci prin El, Dumnezeu, pe baza sângelui răscumpărător al lui Cristos al legământului veșnic, ne perfecționează în orice faptă bună. Prin sângele lui Cristos, sângele legământului veșnic, Dumnezeu îi perfecționează pe toți credincioșii în Cristos ca oi ale lui Dumnezeu.

El ne perfecționează atât pe noi ca oi ale Sale, cât și bisericile corporativ în orice faptă bună, spre împlinirea voinței Sale, făcând în noi ce este plăcut Lui (Evrei 13:20-21). Cât de minunat e acest lucru!

Ca mare Păstor al oilor, Cristos a stabilit noul legământ, iar acum El lucrează în noi și ne perfecționează pentru a fi turma Lui, biserica Lui, pentru împlinirea voinței Sale. Acum putem face multe lucruri care sunt plăcute lui Dumnezeu, deoarece El ne perfecționează.

Legământul veșnic este pentru a finaliza Noul Ierusalim prin păstorire. Acest legământ veșnic este legământul noului testament pentru a câștiga o turmă, care este biserica rezultând în Trupul lui Cristos și finalizându-se în Noul Ierusalim.

Cristosul nostru înviat este marele Păstor care îndeplinește legământul lui Dumnezeu pentru a ne face biserica Lui, Trupul Său, finalizându-se în Noul Ierusalim. Aleluia! Fie ca noi să ne deschidem către El ca mare Păstor al oilor astăzi și să-I permitem să ne perfecționeze în orice faptă bună pentru împlinirea voii Sale!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești marele Păstor al oilor. Îți mulțumim că Ți-ai vărsat sângele, sângele unui legământ veșnic, pentru ca Tu să întemeiezi legământul nou și veșnic! Aleluia, Dumnezeu promite că Își va scrie legile în inimile noastre pentru ca noi să-L cunoaștem în interior și pentru ca noi să fim poporul Lui și El să fie Dumnezeul nostru! Îți mulțumim, Doamne, pentru acest legământ minunat pe care L-ai făcut cu noi. Slavă Domnului, legământul veșnic este să finalizăm Noul Ierusalim prin păstorire! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Perfecționează-ne ca oi ale lui Dumnezeu în orice faptă bună, pentru a face voia lui Dumnezeu! Fie ca Tu să faci în noi ce-Ți este plăcut. Perfecționează-ne și introdu-Te în noi puțin câte puțin, zi de zi, până când devenim turma lui Dumnezeu, biserica rezultând în Trupul lui Cristos și finalizându-se în Noul Ierusalim!

Ca Păstor de frunte, Cristos Își păstorește turma prin prezbiterii din biserici

În 1 Petru 5:4 îl vedem pe Domnul Isus ca Păstor de frunte. Ca Păstor de frunte, Domnul Își păstorește turma prin prezbiterii din biserici. Cristos este Păstorul Principal, iar prezbiterii sunt păstorii subordonați.

Păstorirea prezbiterilor trebuie să fie Cristos păstorind prin ei; ei ar trebui să păstorească oile conform lui Dumnezeu, nu după ceea ce gândesc sau au ei. Fără păstorirea prezbiterilor, biserica nu poate fi zidită. Așa a rânduit Dumnezeu lucrurile în biserică.

El nu a dat „pastori” sau „episcopi”, ci a dat unii care pot supraveghea sfinții din biserică. Ei nu sunt mai presus de sfinți; Domnul i-a pus pe prezbiteri printre sfinți, în turma lui Dumnezeu, și ei supraveghează sfinții și îi păstoresc conform lui Dumnezeu.

Cu toții avem nevoie de păstorirea prezbiterilor pentru a putea merge mai departe cu Domnul. Sub păstorirea prezbiterilor, care sunt reprezentanții Păstorului de frunte, suntem zidiți ca biserică.

Trebuie să ne rugăm pentru prezbiteri. Trebuie să învățăm să ne deschidem față de prezbiteri. Trebuie să învățăm să avem părtășie despre situația și problemele noastre cu prezbiterii.

Nu-i punem pe prezbiteri undeva acolo sus, pe un piedestal, crezând că sunt ceva ce nu sunt. În omul nostru natural este ușor să facem ceea ce au făcut corintenii, să preferăm un prezbiter sau un apostol mai mult decât altul. Dar, ca oi ale Domnului, cu toții învățăm să ne păstorim unii pe alții, iar prezbiterii păstoresc turma conform lui Dumnezeu.

Slavă Domnului pentru prezbiterii din biserici. Funcția lor principală este aceea de a păstori turma lui Dumnezeu. Cristos are nevoie ca ei să coopereze cu El. Ei nu sunt acolo pentru a-i îndruma pe sfinți sau a-i controla. Ei sunt în biserici pentru a coopera cu Păstorul de frunte și a îndeplini păstorirea în bisericile locale.

Putem spune că prezbiterii sunt păstori subordonați; Cristos, ca și Cap, este Păstorul de frunte și ei păstoresc împreună cu Cristos, sub conducerea Lui. Aceasta înseamnă că toți prezbiterii trebuie să învețe să păstorească bisericile nu de unii singuri în vechea creație, ci prin Cristos, ca și Păstor de frunte, în înviere.

Fie ca noi toți să ne deschidem către Păstorul de frunte și fie ca noi toți să ne deschidem către păstorii subordonați, prezbiterii din viața de biserică. Fie ca noi toți să mergem mai departe cu Domnul și în Domnul sub păstorirea Domnului ca Păstor de frunte și sub păstorirea prezbiterilor, păstorii subordonați.

Doamne Isuse, Te iubim ca Păstor de frunte! Îți mulțumim că păstorești turma prin prezbiterii din biserici. Amin, Doamne, ne rugăm pentru prezbiteri. Fie ca ei să păstorească sfinții una cu Domnul, chiar să păstorească biserica conform lui Dumnezeu. Ne rugăm ca Cristos să fie Cel care păstorește sfinții prin prezbiteri, nu prezbiterii care îi păstoresc pe sfinți în vechea creație! Fie ca noi toți să ne deschidem Ție ca Păstor de frunte și fie ca noi să ne deschidem și păstorilor subordonați, prezbiterii. Păstorește-i pe prezbiteri, Doamne, și fii exprimat prin prezbiteri pentru a-i păstori pe sfinți. Cât de mult avem nevoie de păstorirea Ta! Fie ca biserica să fie zidită sub păstorirea Păstorului de frunte în și prin prezbiteri. Amin, Doamne, întărește-i pe prezbiteri în omul lor lăuntric și fă-i una cu Tine pe măsură ce ei păstoresc turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu!

Cristos, ca Păstor al sufletelor noastre, supraveghează starea noastră Interioară, având grijă de situația ființei noastre interioare

În 1 Petru 2:25 Îl vedem pe Domnul Isus Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Toți eram ca niște oi, rătăciți, dar mulțumim Domnului că ne-am întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre. El este Păstorul sufletelor noastre.

El are grijă nu numai de toate nevoile noastre exterioare, ci mai mult, El are grijă de nevoile noastre interioare. El ne păstorește sufletul. Cristos ne păstorește îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-și supravegherea asupra stării ființei noastre interioare.

Nu știm ce se întâmplă în noi, nu ne dăm seama câte probleme avem și nu avem nicio idee cum să ne ocupăm de toate problemele din noi. Dar Domnul ne păstorește sufletul. El are grijă de bunăstarea ființei noastre interioare.

Sufletul nostru este atât de complicat, încât avem nevoie de Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru pentru a ne păstori în sufletul nostru. Sufletul nostru are multe probleme, nevoi și răni. Avem nevoie de Cristos ca Duh în duhul nostru pentru a avea grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, cu toate problemele lor.

Poate că suntem bine în acest moment, dar când se întâmplă ceva, când cineva spune ceva sau când pierdem autobuzul, ne dăm seama câte probleme avem în noi. Sufletul nostru are multe probleme.

Deși ne-am întors la Cristos, Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre, trebuie să rămânem sub păstorirea Lui zi de zi. El ne mângâie în interior. El ne face fericiți în El. Și El merge și mai adânc în noi pentru a ajunge la sufletul nostru și a avea grijă de starea noastră interioară pentru a face voia lui Dumnezeu în noi.

Slavă Domnului că avem un Păstor care nu numai că are grijă de nevoile noastre exterioare, ci, mai mult decât atât, supraveghează starea interioară a sufletului nostru! Avem nevoie de El pentru a ne perfecționa mintea, a ne ajusta emoțiile și a ne corecta voința.

Cristos este Păstorul sufletelor noastre și El a devenit Duhul realității ca al doilea Mângâietor (Ioan 14:16-17; 15:26). El a venit deja ca primul Mângâietor, Cristos în carne, iar acum El este al doilea Mângâietor, Cristos ca Duh dătător de viață, Duhul realității.

Pe măsură ce ne deschidem către El zi de zi, Cristos, ca al doilea Mângâietor, ne mângâie, ne îngrijește, ne infuzează cu Sine Însuși și ne conduce la savurarea a tot ceea ce Dumnezeu este și are în Cristos.

El ne mângâie în interior pentru a ne constitui în Trupul lui Cristos, organismul Dumnezeului Triunic cu noi, aleșii Săi regenerați și transformați (14:17-20). El vine nu doar să fie cu noi, ci și în noi; Cristos ca Duh este unit cu noi ca un singur duh.

Noi credem în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, și El este în noi ca Duh; El este în Tatăl, Tatăl este în El și noi suntem în Tatăl și în Fiul (v. 20). Aleluia, sub păstorirea Domnului suntem încorporați în Dumnezeul Triunic pentru a fi una cu Dumnezeu ca Trup al lui Cristos!

Pe de o parte, Cristos, ca Păstor al sufletelor noastre, supraveghează starea noastră interioară și are grijă de sufletul nostru. Pe de altă parte, El ne păstorește pentru a fi una cu Dumnezeu și cu sfinții, pentru ca noi să fim Trupul lui Cristos, organismul Dumnezeului Triunic, pentru a-L exprima! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Păstorul sufletelor noastre. Aleluia, Cristosul pneumatic este Păstorul nostru, supraveghind starea noastră interioară și îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare! Ne deschidem Ție, Doamne dragă. Te iubim ca Păstor al sufletelor noastre. Tu știi ce se întâmplă cu noi nu numai în exterior, ci și mai mult, în interior. Îți mulțumim că ne păstorești având grijă de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-ți supravegherea asupra stării ființei noastre interioare. Doamne, ne deschidem ființa interioară Ție. Tu vezi cât de complicat este sufletul nostru. Avem nevoie de Tine ca Duh dătător de viață în duhul nostru, ca să ne păstorești în sufletul nostru. Ne deschidem sufletul Ție. Ne deschidem grijii Tale iubitoare și tandre pentru mintea, emoțiile și voința noastră. Te lăsăm să vii în noi. Ai Tu grijă de toate problemele, nevoile și rănile noastre. O, Doamne, păstorește Tu sufletul nostru. Condu-ne la apele odihnei. Mângâie-ne. Zidește-ne să fim organismul divin, încorporarea Dumnezeului Triunic cu omul! Aleluia, suntem Trupul lui Cristos, Dumnezeu în om și om în Dumnezeu! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Good Shepherd, Great Shepherd, Chief Shepherd, Shepherd of our Souls, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Avem nevoie de păstorire reciprocă pentru a crește în viață pentru zidirea Trupului lui Cristos

11/05/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În viața de biserică din recâștigarea Domnului de astăzi, există o nevoie urgentă de păstorire, căci păstorirea este crucială pentru creșterea noastră în viață spre maturitate, pentru zidirea Trupului, iar păstorirea reciprocă zidește Trupul lui Cristos.

Amin, Doamne, ne deschidem astăzi păstoririi Tale. Ne deschidem Ție și ne deschidem sfinților pe care i-ai pus alături de noi. Fie ca să existe multă păstorire reciprocă între noi în viața de biserică. Îți mulțumim că ai venit să ne păstorești zi de zi. Ne deschidem să fim păstoriți de Tine și de sfinți, astfel încât să putem crește în viață spre maturitate, pentru zidirea Trupului lui Cristos! Amin!

Dumnezeul nostru este un Păstor; când vine la noi, deoarece are grijă de noi în multe feluri de-a lungul vieții noastre, El este un păstor. Dumnezeu are o dispoziție de păstorire.

Psalmul 23 ne arată clar cum Iehova este Păstorul nostru. Lui Dumnezeu îi place să păstorească oamenii. Dacă citim Vechiul Testament, oamenii chemați de Dumnezeu și ridicați de El pentru a avea grijă de poporul Său erau cu toții păstori.

Avraam, Isaac, Iacov, Moise și David erau cu toții păstori. Dumnezeu ridică unii dintre poporul Său pentru a-I păstori poporul, dar, așa cum vedem în Ezechiel 34, mulți dintre acești păstori se păstoreau de fapt pe ei înșiși, se hrăneau pe ei înșiși și nu-I hrăneau poporul.

Așa că Dumnezeu S-a supărat pe ei și i-a judecat. A avut cuvinte dure față de acești așa-ziși păstori, pentru că nu făceau ceea ce trebuia. Dumnezeu este plin de grijă pentru poporul Său, turma Sa și, în ochii Săi, de multe ori turma este maltratată de cei pe care i-a pus ca păstori. O, Doamne!

Așadar, în Ezechiel 34:15, Domnul a spus că El Însuși Își va păstori poporul și îi va face să se fie în odihnă. O, Doamne! Când Domnul Isus a venit pe pământ, ne-a spus că El este Bunul Păstor. Dumnezeul nostru este un Păstor.

Întreaga Biblie este ceva ce ține de păstorire. Fără păstorire, nu există nicio cale ca economia lui Dumnezeu să fie realizată și împlinită. Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să ne deschidem către păstorirea Lui.

Trebuie să privim la El și să fim în cuvântul Lui pentru a vedea că Dumnezeul nostru este un Păstor și El vrea ca noi, credincioșii în Cristos, să ne păstorim unii pe alții conform lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu este un Păstor și El știe cum să păstorească, trebuie să învățăm de la El și să ne păstorim unii pe alții conform lui Dumnezeu.

Înainte de întoarcerea Domnului, El vrea să aducă acea trezire finală, supremă, nouă, iar păstorirea este unul dintre factorii acestei treziri. Fie ca noi să ne deschidem către El pentru a fi perfecționați, astfel încât să-i putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu!

E nevoie urgentă de păstorire pentru ca noi să creștem în viață spre maturitate pentru zidirea Trupului lui Cristos

Cu toții trebuie să ne dăm seama că în recâștigarea Domnului de astăzi există o nevoie urgentă de păstorire (Ioan 21:16; 1 Petru 5:2, 4). Slavă Domnului că ne-a păstorit într-un mod minunat în aceste zile.

După ce frații Watchman Nee și Witness Lee, care au fost slujitorii epocii, au plecat la Domnul, suntem încă aici astăzi datorită păstoririi Domnului. Suntem atât de binecuvântați să fim sub slujba epocii, savurându-L pe Domnul alături de sfinți în viața de biserică și fiind sub vorbirea actuală a Domnului.

Putem vedea și învăța să practicăm vârful înalt al revelației divine. Există mii de biserici pe tot pământul și există atât de mulți sfinți care Îl savurează pe Domnul în cuvânt și în slujbă. Suntem atât de recunoscători Domnului pentru că ne ține sub binecuvântarea Lui. Nu este un lucru mic. Totul se datorează păstoririi Sale.

Fără păstorire, toate adevărurile înalte pe care le-am auzit și le-am învățat rămân doar ca cunoștințe. Prin păstorire putem fi conduși în realitate și putem pune în practică toată revelația înaltă pe care am primit-o.

Fără păstorire, chiar dacă există mulți sfinți în jurul nostru și multe biserici cu care ne putem omogeniza, bisericile locale pot fi doar o formalitate.

Trebuie să vedem nevoia noastră urgentă de păstorire în viața de biserică de astăzi. Fiecare viață de biserică trebuie să fie o viață de biserică de păstorire, altfel rămânem doar cu un fel de formalitate, o rutină. Fără păstorire, mulți dintre tineri vor pleca și nu vor fi perfecționați. O, Doamne!

Cea mai mare lipsă dintre noi este păstorirea. Dumnezeu lucrează activ pentru a ne păstori, iar Domnul Isus, în slujba Sa cerească, este Păstorul, îngrijindu-se de bunăstarea sufletelor noastre.

În mântuirea Sa organică, Dumnezeu Tatăl ne regenerează mai întâi prin Dumnezeu Duhul și apoi ne păstorește în Dumnezeu Fiul ca Păstor al nostru, pentru ca noi să putem exista și să creștem în viața Lui pentru veșnicie (1 Petru 1:3; Ioan 10:11; Apocalipsa 7:17).

El lucrează în economia Sa divină pentru a ne păstori. Cristos este implicat activ în viața noastră de zi cu zi ca Marele Păstor, Bunul Păstor și Păstorul Șef, pentru ca El să ne păstorească și să ne aducă mai departe cu El.

Cu toții avem nevoie să fim păstoriți, căci atunci când suntem sub păstorirea Domnului putem crește în viață spre maturitate pentru zidirea Trupului lui Cristos (Efeseni 5:13-16).

Păstorirea este crucială pentru creșterea noastră în viața divină spre maturitate, astfel încât să putem zidi biserica în calitate de Trup organic al lui Cristos.

Pentru păstorirea noastră, Domnul a ridicat câteva daruri: apostolii pentru a predica evanghelia și a ridica biserici, profeții care pot vorbi în numele lui Dumnezeu, evangheliștii care predică evanghelia și păstorii și învățătorii pentru perfecționarea sfinților, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Zidirea Trupului lui Cristos nu se face doar prin daruri, prin membrele dăruite în Trupul lui Cristos, ci mai mult, prin fiecare dintre noi, fiecare membru care funcționează în măsura sa, într-un mod păstorit și desăvârșit, pentru a zidi Trupul în dragoste.

Să nu credem că fratele cutare sau sora cutare sunt înzestrați cu darul păstoririi, dar noi nu suntem; mai degrabă, să ne dăm seama că, pur și simplu având viața divină, avem capacitatea de a-i păstori pe alții.

În primul rând, trebuie să savurăm păstorirea Domnului și, de asemenea, să fim sub păstorirea sfinților împreună cu care Domnul ne-a pus. Apoi, îi putem păstori pe alții, chiar putem fi perfecționați pentru a-i păstori conform lui Dumnezeu.

Pe măsură ce îngrijim cu drag și hrănim noii credincioși și tinerii sfinți, aceștia pot merge mai departe cu Domnul, viața divină din ei poate crește și împreună zidim Trupul lui Cristos. Amin, fie ca noi să vedem lipsa de păstorire și fie ca noi să ne deschidem Domnului și membrelor Trupului în această privință!

Doamne Isuse, avem nevoie de păstorirea Ta! Amin, Doamne, ne deschidem Ție și membrelor Trupului împreună cu care ne-ai pus, pentru a putea primi păstorirea de care avem nevoie. O, ne dăm seama de nevoia noastră urgentă de păstorire în viața de biserică de astăzi. Îți mulțumim că ești cu noi. Îți mulțumim pentru vorbirea Ta actuală. Îți mulțumim pentru toți sfinții din toate bisericile locale. Amin, Doamne, suntem atât de binecuvântați să fim în viața de biserică astăzi. Slavă Tatălui care ne-a regenerat prin Dumnezeu Duhul și acum ne păstoreste în Dumnezeu Fiul ca Păstor al nostru! Amin, Doamne, îți mulțumim că putem exista și crește în viața Ta pentru veșnicie datorită păstoririi Tale! Ne deschidem păstoririi Tale astăzi. Ne deschidem și pentru a-i păstori pe alții. Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Tine pentru a-i păstori pe credincioși, astfel încât să poată crește în viața divină spre maturitate, pentru zidirea Trupului lui Cristos! Amin, Doamne, vrem să fim una cu Tine în aspectul păstoririi!

Păstorirea care zidește Trupul lui Cristos este o păstorire reciprocă: suntem atât oi, cât și păstori

Când vorbim despre păstorire, nu ne referim la faptul că unii au această funcție anume, iar alții pur și simplu savurează faptul de a fi păstoriți. Mai degrabă, cu toții avem funcția, funcția înnăscută a vieții divine în duhul nostru, de a-i păstori pe alții.

Păstorirea care zidește Trupul lui Cristos este o păstorire reciprocă (1 Corinteni 12:23-26). În creștinismul de astăzi, mulți își dau seama că există nevoia de a păstori turma, așa că angajează un pastor care să-i păstorească. Aceasta nu este ceea ce este revelat în cuvântul lui Dumnezeu.

Ceea ce ne spune Biblia este că Cristosul înălțat a dat daruri Trupului lui Cristos, iar aceste daruri perfecționează membrele Trupului, astfel încât membrele perfecționate să funcționeze în Trup pentru zidirea Trupului în dragoste.

Unul dintre darurile pe care Cristos le-a dat Trupului Său sunt păstorii și învățătorii. Aceștia nu sunt păstori și învățători profesioniști sau instruiți; mai degrabă, sunt daruri date Trupului. Și aceste daruri perfecționează sfinții, astfel încât sfinții să poată funcționa păstorindu-se și învățându-se unii pe alții.

Dacă citim 1 Corinteni 12:23-26, vedem că în Trup cu toții trebuie să avem aceeași grijă unii de alții. Unele membre nu sunt prea onorabile, așa că trebuie să le îngrijim și să le păstorim.

Nu suntem aici pentru noi înșine; suntem în Trup, ca membre ale Trupului. Când un membru suferă, toate membrele suferă împreună cu el, iar când un membru este glorificat, toate membrele se bucură împreună cu el.

Păstorirea despre care vorbim este o păstorire reciprocă, o păstorire în reciprocitate. Toți credincioșii în Cristos, indiferent de stadiul lor de creștere spirituală, au nevoie de păstorire; cu toții avem defecte și neajunsuri și avem nevoie ca alții să ne păstorească.

Nu ar trebui să credem că doar tinerii credincioși au nevoie de păstorire; fiecare dintre noi are nevoie de păstorire. Sfinții mai în vârstă, care sunt mai maturi și mai avansați în Domnul, au nevoie de păstorirea reciprocă împreună cu sfinții.

Trebuie să vorbim unii cu alții, să avem grijă unii de alții și să-L administrăm pe Cristos unii altora. Este o păstorire minunată, de exemplu, atunci când un frate sau o soră tânără vine la un sfânt mai în vârstă și îl întreabă ce mai face, chiar împărtășește cu el ceva din ceea ce a savurat din Cristos.

Trebuie să fim sub păstorirea organică a lui Cristos și, de asemenea, trebuie să fim una cu El pentru a-i păstori pe alții (Ioan 10:11, 16; Evrei 13:20-21; 1 Petru 5:4; 2:25). Pe măsură ce facem acest lucru, trebuie să ne dăm seama că suntem atât oi, cât și păstori; suntem oile Domnului în turma Lui și învățăm să-i păstorim pe alții și să fim păstoriți de ei.

Păstorim și suntem păstoriți în reciprocitate. Prin această păstorire reciprocă, biserica este zidită în Trupul lui Cristos (Evrei 5:14; Efeseni 4:12-13). Suntem atât oi, cât și păstori. În Apocalipsa 7 ni se spune că Mielul ne va păstori. Mielul care este pe tron ne păstorește astăzi și ne duce la izvoarele apei vii.

Fie ca noi să nu ne subestimăm și să nu spunem că nu știm prea multe. Atâta timp cât suntem membre ale Trupului lui Cristos, atâta timp cât avem viața divină, suntem atât oi, cât și păstor, căci viața de păstorire este în noi.

Pe măsură ce învățăm să-i păstorim pe sfinți, ne dăm seama că păstorirea este foarte solicitantă; nici măcar predicarea Evangheliei nu este la fel de solicitantă ca păstorirea.

Tot ce are legătură cu păstorirea depinde de cei noi; din partea noastră, venim să-i vizităm și să fim cu ei, dar trebuie să renunțăm la noi înșine, la confortul nostru, la ideile și concepțiile noastre pentru a-i păstori pe alții.

Suntem ca niște părinți, care învață să-i creștem pe cei noi în viața de biserică, distribuind bogățiile lui Cristos în ei. Fiecare dintre noi are darul minunat al păstoririi, deoarece avem viața divină în duhul nostru. Slavă Domnului!

Fie ca toți să învățăm să ne zidim o viață zilnică bazată pe evanghelie, mergând la Domnul ca să ne arate cine ar trebui să fie sub grija păstoririi noastre.

Trebuie să ne deschidem către unii pentru a fi păstoriți de ei și, de asemenea, trebuie să-i păstorim pe alții. Pe măsură ce îi păstorim pe sfinți, trebuie să învățăm să-i ascultăm, astfel încât să ne putem da seama care este situația lor adevărată și reală.

Trebuie să renunțăm la propriile noastre concepții, gânduri, sentimente și vorbiri și să învățăm pur și simplu să-i păstorim pe alții ascultându-i. Păstorirea nu implică multă vorbire din partea noastră; de multe ori trebuie să așteptăm ca cei noi să se deschidă și să ne spună care este situația lor, iar apoi îi putem sluji cu ceva din Cristos.

Secretul contactării oamenilor este să nu le spunem prea multe, ci să-i ajutăm să se deschidă către Domnul și către noi. Nu ar trebui să le dăm oamenilor opiniile sau cunoștințele noastre deșarte; mai degrabă, trebuie să învățăm să-L administrăm pe Cristos celor pe care îi păstorim.

Este bine să ne deschidem către Domnul în această privință, chiar să-I cerem să ne perfecționeze în ceea ce privește păstorirea.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să-i păstorim pe sfinți pentru zidirea Trupului lui Cristos! Aleluia, toți credincioșii în Cristos au nevoie de păstorire și au funcția de a-i păstori pe alții! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că, indiferent de stadiul nostru de creștere spirituală, cu toții avem nevoie de păstorire. Fie ca să ne deschidem Ție zi de zi pentru a primi păstorirea Ta. Fie ca să ne deschidem sfinților perfecționați pentru a fi păstoriți de ei. Vrem să rămânem sub păstorirea organică a lui Cristos și vrem să fim una cu El pentru a-i păstori și pe alții! Aleluia, suntem atât păstori, cât și oi! Slavă Domnului, păstorim și suntem păstoriți în reciprocitate pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos! Amin, Doamne, zidește-Ți Trupul astăzi prin toți sfinții care se ostenesc să păstorească! Perfecționează-ne în păstorirea noastră. Salvează-ne de la a împărți altora propriile noastre idei, concepții sau cunoștințe deșarte. Fie ca să învățăm să păstorim sfinții conform lui Dumnezeu! Fie ca să existe multă păstorire reciprocă între noi în viața de biserică de astăzi, pentru ca biserica să fie zidită ca Trupul organic al lui Cristos!