Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu

Ne deschidem celor șapte ochi ai Domnului care ne cercetează, ne judecă și ne infuzează prin vorbirea Sa

30/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În Apocalipsa 1 avem o viziune a lui Cristos, iar detaliile pe care le vedem cu privire la El sunt uimitoare; caracterul Său ceresc străvechi este denotat de fața și părul Său alb, cei șapte ochi ai Săi sunt ca o flacără de foc pentru a privi, a observa, a cerceta și a judeca prin iluminare, picioarele Lui sunt ca arama strălucitoare, semnificând umblarea Sa perfectă și luminoasă, calificându-L să exercite judecata pină, iar vocea Lui este ca sunetul multor ape în seriozitate și solemnitate! Ce Cristos minunat avem!

Doamne Isuse, dă-ne să vedem o viziune a ceea ce Tu ești pentru noi astăzi. Fie ca noi să nu fim limitați în viziunea și savurarea noastră din Cristos. Fie ca noi să ne dăm seama și să savurăm caracterul Tău ceresc străvechi. Fie ca noi să ne deschidem celor șapte ochi ai Tăi pentru a ne cerceta, a ne observa, a ne privi, a ne judeca prin iluminare și a ne infuza! Amin, Doamne, ai Tu o cale în ființa noastră. Vorbește-ne și trezește-ne cu vocea Ta solemnă! Amin!

Pe de o parte, Cristos ca Dumnezeu este întotdeauna același, neschimbându-se niciodată și neavând nevoie să se schimbe sau să facă ceva pentru a Se perfecționa. Pe de altă parte, El este atotinclusiv și, în funcție de nevoie și de ceea ce Dumnezeu vrea să facă, El are multe aspecte și ni se prezintă într-un mod particular.

Pentru nevoia de restaurare și creație ulterioară din Geneza 1, îl vedem pe Dumnezeu într-un mod particular – Dumnezeu Tatăl fiind sursa și Creatorul, Cristos fiind mijlocul creației lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu plutind peste suprafața apelor. Aceasta este la începutul Bibliei.

Apoi, la sfârșitul Bibliei, îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în Cristos ca lampă în Noul Ierusalim, strălucind în întregul univers prin umanitatea răscumpărată și transformată ca difuzor (zidurile cetății), iar Duhul și mireasa fiind una.

Acesta este același Dumnezeu, dar El a trecut printr-un proces în economia Sa, a devenit ceva, a acumulat și a realizat ceva, iar acum El este un Dumnezeu Triunic procesat și finalizat. Ce Dumnezeu avem! Cristosul nostru este atât de minunat! El este atât de glorios! El este atât de prețios!

În cartea Apocalipsa, în special, vedem multe aspecte ale lui Cristos care nu se văd nicăieri în Biblie. În Evanghelii vedem un Cristos minunat, blând, bun și suferind, dar în Apocalipsa, Cristos pare a fi destul de feroce, arzător, strălucitor, judecător și pătrunzător, chiar luptător.

În Apocalipsa, îl vedem pe Cristos pe tron administrând întregul univers prin intermediul celor șapte lămpi de foc dinaintea tronului, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Dacă ne deschidem către Domnul și ne exersăm duhul pentru a citi cu rugăciune cuvântul Său, El are o cale de a ne infuza cu ceea ce este El astăzi și chiar acum pentru împlinirea economiei Sale.

Să vedem caracterul ceresc străvechi a lui Cristos și să ne deschidem către cei șapte ochi ai Domnului pentru privire, observare, cercetare, judecare prin iluminare și infuzare

În Apocalipsa 1:14-15 vedem o viziune a lui Cristos diferită de oricare alta din Noul Testament. În Evanghelii, El obișnuia să fie un om smerit, blând, umil, un om al suferinței și foarte plin de grijă și de compasiune. Apostolul Ioan și-a sprijinit capul pe pieptul Domnului, fiind îngrijit și iubit de El.

Dar în Apocalipsa 1, capul și părul Domnului erau albe ca lâna albă, ca zăpada. Ce semnifică aceasta? În Cântarea Cântărilor 5:11 vedem că El are părul negru, semnificând puterea Lui veșnică.

Aici, însă, în Apocalipsa 1, El are părul alb, semnificând caracterul Său ceresc străvechi (vezi Iov 5:10). Aceasta nu înseamnă că El este bătrân; mai degrabă, capul și părul Lui erau albe ca lâna albă. Lâna albă izvorăște din natura vieții, iar zăpada albă coboară din cer, din ceruri. Acest lucru este semnificativ.

Culoarea naturii lui Cristos este albă; caracterul Său ceresc străvechi este din natura Lui. Așa cum zăpada este albă pentru că vine din ceruri, tot așa natura lui Cristos este pură, albă și cerească, nefiind pătată cu nimic pământesc.

Lâna albă, atât în Apocalipsa 1:14, cât și în Daniel 7:9, semnifică faptul că caracterul Său străvechi este din natura Lui – nu din faptul că este bătrân, iar zăpada albă semnifică faptul că caracterul Său străvechi este ceresc, nu pământesc. Extraordinar!

Caracterul ceresc străvechi a Domnului este descris prin capul și părul Său albe ca lâna albă, ca zăpada. Nu putem decât să-L lăudăm pentru ceea ce este!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru vechimea Ta cerească! Amin, capul și părul lui Cristos sunt albe ca lâna albă, ca zăpada! Fie ca noi să Te vedem, Doamne dragă, așa cum ești Tu pentru noi astăzi. Fie ca noi să ne dăm seama de natura Ta cerească și să apreciem caracterul Tău ceresc străvechi! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție. Tu ești pur, ceresc și curat, nefiind întinat sau pătat de nimic din lucrurile pământești. Fă-ne la fel cum ești Tu, cerești, curați și puri! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi!

Al doilea aspect al lui Cristos din Apocalipsa 1:14 este că ochii Lui erau ca o flacără de foc. În Cântarea Cântărilor 5:12, ochii lui Cristos sunt ca niște porumbei pentru exprimarea dragostei Sale. În Evanghelii, El a fost bun și blând, iar ceilalți nu au fost amenințați, ci mai degrabă îngrijiți de faptul că El era cu ei.

Însă în Apocalipsa 1:14, ochii Domnului erau șapte, ca o flacără de foc; aceasta este pentru a privi, a observa, a cerceta, a judeca prin iluminare și a infuza (Apocalipsa 5:6; Daniel 10:6).

Cristos observă și cercetează pentru a putea exercita judecata prin iluminare. Chiar acum, Cristos are șapte ochi ca o flacără de foc și nimic nu scapă vederii Sale. Șapte este numărul împlinirii în lucrarea lui Dumnezeu; cei șapte ochi ai lui Cristos sunt pentru lucrarea lui Dumnezeu, pentru lucrarea Sa.

Mai târziu, în Apocalipsa 5:6, vedem că cei șapte ochi ai lui Cristos sunt șapte lămpi de foc, cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, arzând înaintea tronului.

Cristos este pe tron și, ca Duh, este intensificat de șapte ori, fiind chiar ca flăcări de foc care aleargă înainte și înapoi pentru a îndeplini economia lui Dumnezeu și a îndeplini administrația lui Dumnezeu.

În special în ceea ce ne privește pe noi, cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt trimise pe tot pământul pentru lucrarea lui Dumnezeu pe pământ, iar Domnul ne privește cu cei șapte ochi ai Săi pentru a-Și îndeplini economia în noi și prin noi.

Când venim la Domnul în cuvântul Său, când suntem în întâlnirile bisericii și ne deschidem Domnului, Cristos cu cei șapte ochi ai Săi ne privește, ne observă, ne cercetează, ne judecă prin iluminare și infuzare.

Putem mărturisi că, mai ales în viața noastră de zi cu zi, când vorbim cu soțul/soția noastră și suntem pe cale să ne certăm sau să ne ridicăm vocea, cei șapte ochi ai Domnului strălucesc asupra noastră și ne luminează, ne judecă și ne opresc să facem acest lucru. De multe ori Domnul vine la noi cu ochii Săi pătrunzători și în flăcări.

Putem conversa cu colegii sau vecinii noștri de muncă și, dintr-o dată, avem o strălucire interioară, un sentiment că ar trebui să ne oprim din vorbit și să nu ne implicăm. Putem ascunde ceva de soțul/soția noastră sau de managerul nostru, iar Domnul vine cu cei șapte ochi ai Săi, pătrunzând în ființa noastră și expunându-ne adevărata stare.

Este posibil să avem sentimente negative față de unii dintre sfinții care ne-au spus sau care ne-au făcut ceva; pe măsură ce ne deschidem Domnului în cuvântul Său, El strălucește asupra noastră, străpunge sentimentele și emoțiile noastre rănite și judecă ce trebuie judecat și apoi ne infuzează cu ceea ce este El.

Pe partea negativă, suntem judecați prin iluminare, căci cei șapte ochi ai Domnului străpung, iar pe partea pozitivă, suntem infuzați cu mai mult din Cristos pentru lucrarea și economia Sa.

Putem mărturisi că am avut această experiență de multe ori; este posibil să ne certăm cu alții sau să spunem ceva negativ cuiva, în special celor apropiați, dar ochii strălucitori ai Domnului erau ațintiți asupra noastră și nu puteam continua să vorbim. Strălucirea Domnului ne oprește gura.

Ochii Domnului, fiind ca o flacără de foc, sunt în principal pentru judecata Sa (Daniel 7:9-10; Apocalipsa 2:18; 19:11-12). Pe măsură ce ne deschidem către El și spunem Amin vorbirii Sale, fără a ne certa cu strălucirea Sa interioară, multe lucruri negative din noi sunt curățate și judecate, iar Domnul are o cale de a ne infuza cu Sine Însuși.

Tuturor ne place să primim infuzarea Lui, dar înainte ca El să ne poată infuza, El arde și judecă prin iluminare. Adevărata noastră stare este expusă atunci când Domnul strălucește asupra noastră.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către cei șapte ochi ai Săi și să-I permitem să ne privească, să ne observe, să ne cerceteze, să ne judece prin iluminare și să ne infuzeze.

Doamne Isuse, ne deschidem strălucirii Tale astăzi. Îți mulțumim, Doamne, că ești Cel care ai șapte ochi ca o flacără de foc. O, Doamne, pur și simplu ne deschidem iluminării Tale. Fie ca să-Ți permitem să ne privești, să ne observi și să ne cercetezi. Cercetează-ne, o, Doamne, și cunoaște-ne inima. Strălucește asupra noastră, strălucește în noi și străpunge-ne cu cei șapte ochi ai Tăi. Ne deschidem privirii, observării și cercetării Tale. Ne deschidem judecății Tale prin iluminare. Amin, Doamne, ne deschidem infuzării Tale. Infuzează-ne cu ceea ce Tu ești astăzi. Îndeamnă-ne să fim fierbinți pentru Tine! O, Doamne, păstrează-ne sub strălucirea Ta! Îndepărtează de la noi, prin strălucire, orice nu se potrivește cu natura Ta sfântă! Câștigă în noi ceea ce cauți Tu. Purifică-ne. Curăță-ne. Infuzează-ne. Infuzează ceea ce ești Tu în ființa noastră. Fă-ne la fel cum ești Tu, sfinți și strălucitori! Amin, Doamne, fă-ne cetatea sfântă, Noul Ierusalim!

Umblarea perfectă și luminoasă a Domnului Îl califică să exercite judecata, iar vocea Lui este vocea Dumnezeului Atotputernic în seriozitatea și solemnitatea ei!

În Apocalipsa 1:15 vedem că picioarele Domnului erau ca o aramă strălucitoare, ca arsă într-un cuptor. Extraordinar!

Când era pe pământ, o femeie a venit și a plâns la picioarele Lui, spălându-I picioarele cu lacrimile ei și ștergându-le cu părul ei; El era atât de abordabil și drag. Dar aici, în Apocalipsa, vedem că picioarele Lui erau ca o aramă strălucitoare, ca arsă într-un cuptor. Aceasta semnifică faptul că umblarea Lui perfectă și luminoasă Îl califică să exercite judecata Sa(Ezechiel 1:7; Daniel 10:6).

Focul este pentru judecată (1 Corinteni 3:13; Evrei 6:8; 10:27). Dumnezeul nostru este un foc mistuitor (12:29). Tronul Lui este o flacără de foc, iar roțile lui sunt foc arzător și un râu de foc izvorăște și iese dinaintea Lui, așa cum se vede în Daniel 7:9-10. Toate acestea sunt pentru judecată.

Când Cristos era pe pământ, El a fost încercat și testat mai mult decât orice ființă umană; alții L-au persecutat, I-au pus întrebări și au vorbit lucruri rele despre El imediat după ce L-au lăudat, și El a fost înțeles greșit.

El a fost lepădat, vorbit de rău, judecat greșit și persecutat până la cel mai înalt grad. Umblarea Lui a fost testată și încercată și El a ieșit strălucind. Acum El are picioare ca arama strălucitoare.

În epoca bisericii, El ne infuzează cu însăși ființa Lui ori de câte ori Îl privim. Umblarea perfectă și luminoasă a lui Cristos Îl califică să exercite judecata Sa. Judecata începe din casa Lui; astăzi suntem sub cercetarea Domnului, judecând prin iluminare și infuzare, iar într-o zi El va judeca și lumea și toate lucrurile.

El este calificat. El a fost judecat, încercat și găsit vrednic, căci umblarea Lui a fost perfectă și luminoasă. Într-o zi, El va veni să stăpânească pământul judecându-l, iar picioarele Lui vor fi ca stâlpii de foc (Apocalipsa 10:1). Ce Cristos extraordinar avem!

Dacă ne deschidem judecății Sale astăzi, El ne va infuza și pe noi cu ceea ce este El pentru a ne face la fel ca El, iar umblarea noastră va fi, de asemenea, perfectă și luminoasă, căci El se va exprima prin noi și va trăi în noi.

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru umblarea Ta perfectă și luminoasă pe pământ. Te lăudăm pentru că trăiești conform lui Dumnezeu și manifești ceea ce este Dumnezeu altora. Amin, Doamne, umblarea Ta pământească și umblarea Ta zilnică au fost încercate și testate, iar Tu ești acum strălucitor! Te lăudăm, Doamne! Ne deschidem Ție! Acum ești calificat să exerciți judecata pină. Ne deschidem strălucirii, cercetării și judecății Tale. Strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău. Expune orice aspect al vieții noastre zilnice care nu se potrivește cu Tine. Ne deschidem, Doamne, și suntem de acord cu lumina Ta. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Fă-ne la fel cum ești Tine. Fie ca viața noastră zilnică să fie Cristos trăind în noi și exprimat prin noi. Amin!

În a doua parte a versetului 15 din Apocalipsa 1 vedem că vocea lui Cristos este ca vuietul multor ape (Apocalipsa 14:2). Acesta este un sunet tumultos, sunetul vocii Dumnezeului atotputernic (Ezechiel 1:24; 43:2) în seriozitatea și solemnitatea sa (comp. cu Apocalipsa 10:3).

În Evanghelii, vedem un Cristos a cărui voce este primitoare, bună și blândă față de noi, păcătoșii, și expunătoare față de cei care se cred îndreptățiți. În Epistole, auzim vocea Domnului și o ascultăm, și suntem întăriți, zidiți și perfecționați.

Dar în Apocalipsa, vocea Domnului este serioasă și solemnă, chiar ca sunetul vocii Dumnezeului Atotputernic. În experiența noastră de astăzi, de multe ori vocea Domnului este blândă și tandră, iar noi suntem îngrijiți cu drag de vorbirea Lui. Alteori, însă, vocea Domnului ne șochează ca un tunet. Vocea Lui este cea a Dumnezeului Atotputernic și suntem avertizați și treziți.

Trebuie să auzim vocea Domnului astăzi. Trebuie să fim sub vorbirea Sa. Trebuie să ne deschidem vorbirii Sale. El ne trezește. El ne face să nu mai dormim sau să rămânem într-o amorțeală de beție ca restul oamenilor din jurul nostru. Fie ca noi să ne deschidem Lui!

Doamne Isuse, ne deschidem vorbirii Tale astăzi. Îți mulțumim pentru vocea Ta blândă și dulce. Ne place să-Ți auzim vocea, căci vocea Ta este atât de frumoasă, atât de primitoare și atât de liniștitoare. Suntem îngrijiți cu drag de vorbirea Ta. O, Doamne, continuă să ne vorbești. Vorbește-ne chiar și atunci când vocea Ta este ca sunetul multor ape, sunetul vocii Dumnezeului atotputernic. Ai Tu o cale în noi, Doamne, prin vorbirea Ta. Fie ca noi să fim avertizați și treziți prin vorbirea Ta. Fie ca Tu să câștigi în noi ceea ce Tu cauți prin vorbirea Ta! Amin, Doamne, Te iubim și iubim vorbirea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Open to the Lord’s Seven Eyes for Searching, Judging, and Infusing by His Speaking, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa și ajustează lămpile pentru a le menține strălucitoare

28/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristos, ca Fiu al Omului, este Marele Preot care umblă printre lampadarele de aur (bisericile locale) pentru a îngriji cu drag bisericile în umanitatea Sa și a le hrăni în divinitatea Sa; El ajustează lămpile, adaugă uleiul și retează mucul lămpilor pentru a le face potrivite.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție ca Mare Preot al nostru. Îți mulțumim că ești Fiul Omului care umblă printre bisericile locale pentru a vedea situația din fiecare biserică. Îți mulțumim că ne observi, ne privești și ai grijă de noi. Ai o cale, Doamne, să elimini ceea ce este negativ și natural printre noi. Îndepărtează orice împiedică strălucirea. Adaugă mai mult din Tine însuți ca ulei la lămpi, chiar la toți sfinții, pentru ca noi să putem străluci mai tare cu Tine ca lumină! Amin!

Fie ca Domnul să ne dea harul și îndurarea Sa pentru ca noi să-L vedem pe Cristos ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur. Fie ca noi să avem un duh exersat pentru a fi mesagerii de astăzi, sfinții biruitori care aud ceea ce Duhul vorbește bisericilor și care Îl văd pe Cristos în lucrarea Sa cerească, îngrijindu-se de biserici.

Pe de o parte, trebuie să fim în duh, căci revelația lui Cristos este în duhul nostru. Pe de altă parte, trebuie să fim pe terenul autentic al unității, căci numai atunci când suntem în bisericile locale potrivite putem primi o viziune a lui Cristos.

Aceasta înseamnă că ar trebui să fim întotdeauna una, fără dezbinări între noi, iar numele unic în care ar trebui să-l adunăm ar trebui să fie numele lui Isus, niciun alt nume.

De asemenea, ne întâlnim în locul locuinței lui Dumnezeu, locul ales de El, care este duhul nostru, cu aplicarea altarului, care este crucea. Permitem crucii să ne trateze și ne întâlnim în numele lui Isus. De asemenea, suntem împreună-părtași la necazul, la împărăția și la răbdarea în Isus.

La fel ca apostolul Ioan, suntem împreună părtași la necazul în Isus, știind că prin multe necazuri intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Nu iubim viața sufletului nostru, ci suntem dispuși să o dăm pentru frați.

Suntem împreună-părtași la împărăție în Isus, trăind viața de biserică și urmărindu-L pe Cristos împreună cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură. Și ne îngrijim de frații păcătoși, cerând în rugăciune și dându-le viață.

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus, fiind conștienți de tacticile de epuizare ale lui Satan și îndurând cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și am experimentat-o. Amin!

Cristos, ca Fiu al Omului, Se îngrijește de biserici în umanitatea Sa pentru a le îngriji cu drag

În Apocalipsa 1:13 vedem că Cristos este Fiul Omului îmbrăcat cu o haină care ajunge până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur pentru ca El să îngrijească cu drag bisericile în umanitatea Sa și să le hrănească în divinitatea Sa. O, ce Cristos minunat avem!

Când suntem în duh, pe terenul unității și părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, vedem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului. Faptul că El este Fiul Omului ne arată umanitatea Sa, brâul de aur semnifică divinitatea Sa, iar pieptul este un semn al dragostei.

Cristos este astăzi Fiul Omului în învierea și înălțarea Sa și El umblă printre bisericile locale ca lampadarele de aur pentru a avea grijă de ele. El este Fiul omului, având grijă de biserici în umanitatea Sa pentru a le îngriji cu drag.

Faptul că El este încins la piept semnifică faptul că El a făcut toată lucrarea și acum El are grijă de biserici în dragoste. În Vechiul Testament, preoții erau încinși la coapsele lor pentru slujirea lor (Exod 28:4), iar în Daniel 10:5 Cristos era încins la coapsele cu aur curat. Acest lucru este pentru a se întări pentru lucrare.

Dar Cristosul pe care îl vedem în Apocalipsa 1 este încins la piept; El Și-a terminat lucrarea divină de a produce bisericile și acum, prin dragostea Sa, El are grijă de bisericile pe care le-a produs prin dragostea Sa.

Brâul de aur, în plus, semnifică divinitatea lui Cristos ca energie divină; faptul că acest brâu de aur este la piept semnifică faptul că energia aurie a lui Cristos este exercitată și motivată de și cu dragostea Lui pentru a hrăni bisericile.

Slavă Domnului că astăzi El este Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur, a bisericilor locale, pentru a avea grijă de biserici în umanitatea Sa ca Fiu al Omului, în principal pentru a le îngriji cu drag! El ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa.

A îngriji cu drag pe cineva înseamnă a-l face fericit și confortabil; a hrăni pe cineva înseamnă a-l hrăni dându-i ceva de mâncare. Cristos este Fiul omului ca Marele nostru Preot și El îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa și, în același timp, El hrănește bisericile în divinitatea Sa. Slavă Domnului pentru un astfel de Mare Preot!

El ne îngrijește cu drag, făcându-ne fericiți și confortabili și ne hrănește, de asemenea, dându-ne ceva din El însuși cu care să fim hrăniți. Cristos este cel mai bun model de îngrijire cu drag și hrănire; El are grijă de toate bisericile locale fiind Fiul Omului cu o haină lungă, care este haina preoțească (Exod 28:33-35).

El este marele nostru Preot. El are grijă de noi în dragoste. El nu lucrează și nu trudește; El a făcut toată lucrarea și acum ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa.

Totalitatea lui Cristos în divinitatea Sa a devenit un brâu, întărindu-L cu o energie divină pentru a ne îngriji în dragoste. Energia divină a lui Cristos este exercitată prin și cu dragostea Sa pentru a hrăni bisericile.

Fie ca noi să ne deschidem îngrijirii Sale cu drag și hrănirii Lui. Fie ca atât personal, cât și corporativ, să avem o viziune a lui Cristos ca Fiul Omului umblând printre lampadarele de aur și să ne deschidem Lui pentru a-I permite să ne îngrijească cu drag în umanitatea Sa și să ne hrănească în divinitatea Sa, astfel încât să putem fi vii în mod intens și strălucitori în mod intens.

Când venim la El atât personal, cât și corporativ, El ne face să ne simțim plăcuți, fericiți și confortabili. Pe măsură ce ne deschidem către El, El ne îngrijește cu drag în umanitatea Sa și ne hrănește în divinitatea Sa pentru a Se asigura că biserica strălucește puternic ca mărturie a lui Isus.

Doamne Isuse, vrem să fim în duhul nostru, pe terenul unității și să fim părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, ca să Te putem vedea! Amin, Doamne, fie ca să avem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului, fiind Marele Preot umblând printre biserici! Fie ca să ne dăm seama că astăzi Cristos este Marele nostru Preot, îmbrăcat cu o haină care ajunge până la picioare și încins la piept cu un brâu de aur. Aleluia, Cristos umblă printre bisericile locale pentru a observa situația, astfel încât să le poată îngriji cu drag în umanitatea Sa și să le hrănească în divinitatea Sa! Amin, Doamne, ne deschidem îngrijirii Tale cu drag și hrănirii Tale. Ne deschidem grijii Tale plină de dragoste. Îți mulțumim că ești energizat și motivat să ai grijă de noi cu dragoste. Cât de mult ne place să fim aici, în bisericile locale, sub grija și îngrijirea iubitoare a Fiului Omului, marele nostru Mare Preot! O, Doamne, ne deschidem astăzi îngrijirii Tale cu drag în umanitatea Ta și hrănirii Tale în divinitatea Ta!

Cristos ne îngrijește cu drag în dragoste și îndepărtează toate lucrurile negative care ne frustrează strălucirea

Ce înseamnă ca Cristos să îngrijească cu drag bisericile în umanitatea Sa? Cum face El acest lucru? În capitolele 1-3 din Apocalipsa vedem cum Cristos umblă printre bisericile locale și le vorbește; prin vorbirea Sa, El Se prezintă bisericilor cine este, El luminează situația lor, El evidențiază anumite probleme și El oferă soluția.

El îngrijește cu drag bisericile atât în umanitatea Sa, cât și le hrănește în divinitatea Sa. În ceea ce privește îngrijirea cu drag, Cristos ajustează lămpile pentru a le face potrivite; El ne îngrijește cu drag pentru ca noi să fim fericiți, plăcuți și confortabili.

Așa cum preoții din Vechiul Testament trebuiau să reteze lămpile pentru a le face potrivite, tot așa face Cristos astăzi printre biserici (Exod 30:7).

O aplicație a acestui lucru poate fi văzută în Psalmul 42:5 și 11, unde vedem mântuirea feței Sale devenind mântuirea feței noastre. Când privim la El, când Îl privim pe Domnul, vedem fața Lui zâmbitoare și însăși fața noastră este mântuită, căci devenim fericiți așa cum El este fericit.

Înainte de a putea merge la alții pentru a-i îngriji cu dragoste, trebuie să fim făcuți fericiți și să ne simțim confortabil de către Domnul, altfel suntem nefericiți și alții nu vor accepta grija sau vizita noastră. Fie ca niciodată să nu contactăm pe cineva cu o înfățișare tristă.

Spurgeon a spus odată că o persoană care nu are veselie pe chip ar fi mai bine să fie antreprenor de pompe funebre. O, Doamne! Chiar și ca slujitori ai Cuvântului lui Dumnezeu, putem fi cei care nu au o înfățișare veselă.

Înfățișarea noastră trebuie să fie mântuită. Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și ne deschidem Lui, El ne mântuiește în interior și ne face să ne simțim fericiți, confortabili și plăcuți. Prezența Domnului, atunci când venim în prezența Lui, oferă o atmosferă de tandrețe și căldură pentru a ne îngriji cu drag ființa.

Când Îl contactăm pe Domnul, savurăm tandrețea Lui, ne simțim încălziți și întreaga noastră ființă este îngrijită cu drag. Prezența Domnului ne oferă odihnă, mângâiere, vindecare, curățare și încurajare.

Putem mărturisi acest lucru din propria noastră experiență; uneori, Îl atingem pe Domnul personal sau poate suntem în întâlniri și ne deschidem către Domnul, iar El pur și simplu ne dă alinare și odihnă, ne vindecă și ne curăță, iar acest lucru ne încurajează.

Putem savura atmosfera îngrijirii cu drag a prezenței Domnului în biserică pentru a primi rezerva hrănitoare a vieții (Efeseni 5:29; 1 Timotei 4:6; Efeseni 4:11). Pe măsură ce venim la întâlnirile bisericii, atingem prezența lui Cristos ca Fiu al Omului care umblă în mijlocul bisericilor și suntem hrăniți cu rezerva bogată a vieții.

Pe de o parte, ne simțim confortabil, odihniți și încurajați; pe de altă parte, pe măsură ce ne deschidem către Domnul într-o astfel de atmosferă de dragoste și îngrijire cu drag, primim rezerva hrănitoare a vieții.

Domnul Isus, ca Fiu al Omului, îngrijește cu drag bisericile în umanitatea Sa; El face acest lucru făcându-ne mai întâi fericiți și confortabili, apoi eliminând orice este negativ. Așa cum preoții din Vechiul Testament ajustau lămpile îndepărtând prin tăiere orice fitil carbonizat al lămpilor, astfel încât lampadarul să strălucească puternic, tot așa Domnul astăzi ajustează fitilul lămpilor lampadarului (Exod 25:38).

El ajustează lămpile pentru a le face potrivite și strălucitoare. El ajustează fitilul lămpilor lampadarului prin tăierea tuturor lucrurilor negative care ne împiedică strălucirea.

Am putea crede că strălucim, dar de fapt scoatem fum, căci există lucruri negative în ființa noastră și printre noi care ne împiedică strălucirea; avem nevoie ca Domnul, ca Mare Preot, să vină ca Fiul Omului pentru a îndepărta prin tăiere orice lucru negativ care ne împiedică strălucirea.

În cazul lămpilor lampadarului din Vechiul Testament exista partea carbonizată a fitilului, fitilul care împrăștia fum; aceasta trebuia tăiată, astfel încât lămpile să strălucească puternic (Leviticul 24:4).

Această parte carbonizată semnifică lucruri care nu sunt conform scopului lui Dumnezeu și trebuie îndepărtate. Astfel de lucruri sunt carnea noastră, omul nostru natural, sinele nostru și vechea noastră creație. Domnul Isus îndepărtează toate aceste elemente și lucruri negative, astfel încât să putem străluci intens ca mărturie a lui Isus.

Lampadarele sunt organice – sunt lampadare vii, iar fiecare biserică este un lampadar viu, având mult simțământ. Când există lucruri negative, acestea împiedică strălucirea și este nevoie ca Fiul Omului să vină și să le îndepărteze.

Cristos elimină toate diferențele dintre biserici – El elimină faptele rele, lipsurile, eșecurile și defectele – astfel încât bisericile să fie la fel în esență, înfățișare și expresie (vezi 1 Corinteni 1:10; 2 Corinteni 12:18; Filipeni 2:2).

Bisericile ar trebui să fie la fel în esență și înfățișare, chiar în expresia lor, astfel încât Domnul, ca Fiu al Omului, să expună și să îndepărteze orice împiedică strălucirea și orice face ca bisericile să fie diferite, orice element negativ.

În experiența noastră, pe măsură ce venim la Domnul, pe măsură ce venim la tronul harului, El, ca Mare Preot al nostru, este atins de simțul slăbiciunilor noastre și are grijă de noi, îngrijindu-ne cu drag în umanitatea Sa și hrănindu-ne în divinitatea Sa (Evrei 4:15-16).

Fie ca noi să ne deschidem Lui și să venim la El așa cum suntem, permițându-I să expună și să înlăture orice împiedică strălucirea.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Fiul Omului care Te îngrijești de biserici în umanitatea Ta pentru a le îngriji cu drag. Ne deschidem Ție. Ai Tu o cale de a ajusta lămpile pentru a le face potrivite. Ne deschidem îngrijirii Tale cu drag; Tu ne faci să fim fericiți, plăcuți și confortabili. Mântuirea feței Tale devine mântuirea feței noastre. Ne place să fim în prezența Ta, căci prezența Ta oferă o atmosferă de tandrețe și căldură. Prezența Ta îngrijește cu drag ființa noastră și ne dă odihnă și mângâiere, vindecare și încurajare. O, cât de minunat este să fim în atmosfera îngrijirii cu drag a prezenței Domnului în biserică, astfel încât să putem primi rezerva hrănitoare a vieții! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem îngrijirii Tale cu drag. Fă în așa fel încât să înlături orice este negativ, orice ne frustrează strălucirea. Fă în așa fel, Doamne, ca să înlături orice nu este conform scopului Tău. Îndepărtează toate diferențele dintre biserici, astfel încât bisericile să fie la fel în esență, înfățișare și expresie! Amin, Doamne, câștigă lampadarele strălucitoare și glorioase, mărturia lui Isus!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Cherishes the Churches in His Humanity & Trims the Lamps to Keep them Shining, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 3) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem împreună-părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus

27/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem împreună-părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, căci aspirăm să fim mesagerii biruitori ai Domnului, care nu numai că primesc și sunt una cu mesajul viu al lui Dumnezeu, ci și participă împreună cu Cristos și cu sfinții la necazul, împărăția și răbdarea în Isus.

O, Doamne Isuse, Te iubim și Te urmăm astăzi! Suntem una cu Tine. Fă-ne sfinții Tăi biruitori. Fă-ne mesagerii din biserici astăzi, cei care aud ceea ce Duhul vorbește bisericilor. Fie ca noi să fim dispuși să fim împreună-părtași nu numai la natura divină, ci și la necazul, împărăția și răbdarea în Isus! Amin, Doamne, fă-ne cei pe care Tu îi poți folosi pentru a schimba această epocă! Amin!

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care vor să audă ceea ce Domnul vorbește bisericilor; vrem să vedem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului umblând în mijlocul bisericilor locale și vrem să acordăm atenție vorbirii Sale.

Pe măsură ce ascultăm de vorbirea Sa, suntem una cu El; cu cât citim cu rugăciune mai mult cuvântul lui Dumnezeu, ceva se întâmplă în ființa noastră, fără ca noi să încercăm să facem ceva sau să ne schimbăm, și devenim la fel ca Cristos Însuși.

Slavă Domnului că avem Biblia, cuvântul lui Dumnezeu, și, de asemenea, avem slujba care deschide Biblia pentru a ne arăta economia lui Dumnezeu pe fiecare pagină a Bibliei și ne aduce în dorința inimii lui Dumnezeu.

Devenim ceea ce citim. Dacă citim Biblia în fiecare zi, dacă nu închidem cartea, ci o deschidem și o citim cu rugăciune în fiecare zi, devenim ceea ce citim. Treptat, devenim o altă persoană. Nu trebuie să citim Biblia și apoi să ne hotărâm să facem ceva; acest lucru nu va funcționa niciodată.

Calea religioasă este să citim ceva din Biblie și să încercăm să o facem; calea lui Dumnezeu este ca noi pur și simplu să citim și să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, iar cuvântul va lucra în noi.

Pe măsură ce suntem dezvăluiți când venim la cuvântul lui Dumnezeu, vedem viziune după viziune și, în cele din urmă, devenim ceea ce citim. Pe măsură ce citim cărțile slujbei care deschid cuvântul lui Dumnezeu, pătrundem în adâncurile adevărului din cuvântul lui Dumnezeu și devenim ceea ce citim.

Binecuvântat este cel care citește Cuvântul și care citește slujba care deschide Cuvântul, căci este adus în semnificația intrinsecă a Cuvântului și este luminat de Domnul prin cuvântul Său.

Așa s-a întâmplat cu famenul etiopian; a citit Scripturile, dar nu a înțeles, dar a primit lumină când Filip s-a apropiat de carul său și i s-a alăturat. Apoi, pe baza a ceea ce a citit, a avut o reacție: iată apă, ce mă împiedică să fiu botezat?

Citirea Bibliei cu ajutorul slujbei va provoca o reacție în noi, care ne va face o persoană diferită. Slavă Domnului!

Suntem împreună-părtași la necazul în Isus

Apostolul Ioan a spus că se afla pe insula Patmos pentru mărturia lui Isus și că a fost împreună-părtaș la necazul în Isus (Apocalipsa 1:9). El nu a fost doar părtaș la necaz, ci la necazul în Isus.

În Isus înseamnă că suferim și suntem persecutați pe măsură ce Îl urmăm pe Isus Nazarineanul prin Duhul lui Isus care locuiește înăuntrul nostru, Duhul unui om cu putere din belșug pentru suferință (Fapte 16:6-7).

Avem Duhul lui Isus; acesta este Duhul omului cu putere din belșug pentru suferință. Pavel și conlucrătorii săi au experimentat acest Duh în slujba lor; Duhul Sfânt le-a interzis să vestească cuvântul în Asia și au venit în Misia. Apoi, au încercat să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a permis. În cele din urmă, au mers direct în Europa, unde îi așteptau multe persecuții.

La fel ca Domnul Isus, și noi suferim. Conform faptelor din viața Lui, numele Isus denotă o persoană suferindă, un om al durerilor (Isaia 53:3). Suntem împreună-părtași la necazul în Isus prin Duhul lui Isus care ne aprovizionează din belșug cu puterea pentru suferință.

Chiar dacă suntem conduși de Duhul lui Isus în situații în care suferințele sunt porția noastră, noi, ca împreună-părtași la necazul în Isus, suntem hrăniți din interior pentru a înfrunta suferința.

În timp ce suferim astăzi, Domnul Isus suferă în noi și cu noi (Apocalipsa 9:4-5; Evrei 13:13). Intrăm în împărăție prin multe necazuri (Fapte 14:22). Dar slavă Domnului, prin puterea învierii Sale, suntem în stare să participăm la suferințele Sale și să trăim o viață crucificată, fiind conformați morții Sale (Filipeni 3:10; Coloseni 1:24; Cânt. cânt. 2:8-9, 14).

Vrem să-L cunoaștem pe Cristos și puterea învierii Sale și să avem părtășia suferințelor Sale, fiind făcuți asemenea morții Sale.

Vrem să auzim glasul Preaiubitului nostru; iubim glasul Lui și El vine sărind pe munți și sărind pe dealuri. Cristosul nostru este în înviere și înălțare, mult deasupra oricăror probleme și suferințe de pe pământ.

El sare peste orice obstacol și sare peste orice barieră, căci El este Cristosul care sare muntele și dealurile. Pe măsură ce Îl savurăm, Îl privim și devenim asemenea Lui. El dorește să ne audă glasul, căci suntem una cu El în suferințele Sale, fiind împreună-părtași la necazul în Isus. Pe măsură ce luăm parte la necazul în Isus, Domnul vrea să ne audă glasul.

Ne deschidem Lui, Îl savurăm și El, cu puterea Sa de înviere, ne transportă în Sine ca fiind crăpăturile stâncii, pentru ca noi să putem fi una cu Cristosul crucificat. Prin puterea învierii Sale, intrăm în El ca Cristosul crucificat și acolo El vrea să ne audă glasul, căci este dulce, și să privească fața noastră, căci este plăcută Lui.

Fie ca noi să nu ne iubim viața-suflet până la moarte, ci mai degrabă să ne dăm viața pentru frați (Apocalipsa 12:11; 1 Ioan 3:16). Pe de o parte, ne pierdem viața-suflet pentru Domnul; pe de altă parte, vrem să le administrăm viață altora.

Cristos ne-a iubit și Și-a dat viața pentru noi (Ioan 3:16). Acum, noi, când vedem un frate păcătos, ne dăm viața sufletului și ne rugăm, cerem și îi dăm viață (1 Ioan 3:16).

El, în noi, ne face capabili să ne renegăm viața-suflet pentru Domnul și pentru frații noștri și putem administra viață altora, fiind astfel împreună-părtași la necazul în Isus.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că suntem împreună-părtași la necazul în Isus pentru mărturia lui Isus! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Te iubim. Vrem să fim umpluți cu Tine! Fie ca să fim umpluți și călăuziți de Duhul lui Isus. Îți mulțumim că ești Duhul lui Isus care locuiește înăuntrul nostru, Duhul unui om cu putere abundentă pentru suferință. Amin, Doamne, în suferința noastră, Tu ești puterea noastră. Slavă Domnului, puterea lui Isus cel suferind este în noi ca Duh și putem fi împreună-părtași la necazul în Isus prin Duhul lui Isus! Îți mulțumim, Doamne, că suferi împreună cu noi și în noi astăzi, pe măsură ce noi suferim. Fie ca să vedem că intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin multe necazuri. Fie ca noi să experimentăm puterea învierii Tale pentru a fi în stare să participăm la suferințele Tale și să trăim o viață crucificată, fiind conformați morții Tale! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte! Fie ca mai degrabă să ne dăm viața pentru Domnul și pentru frați, una cu Cristosul jertfitor de sine din duhul nostru!

Suntem împreună-părtași la împărăția în Isus

Pe de o parte, suntem împreună-părtași la necazul în Isus; pe de altă parte, suntem împreună-părtași la împărăția în Isus și la răbdarea în Isus.

Împărăția este viața de biserică, în care noi, în calitate de credincioși fideli, trăim pentru creșterea noastră în viață și transformarea noastră în viață (Matei 16:18-19; Romani 14:17; 1 Corinteni 3:7; 2 Corinteni 3:18).

Prin regenerare, ne-am născut în împărăția lui Dumnezeu; acum suntem împreună-părtași la împărăția lui Dumnezeu. Ce minunat e că ne împărtășim din împărăția lui Dumnezeu!

Facem acest lucru practicând viața împărăției în viața de biserică de astăzi. Pentru a practica viața împărăției, trebuie să urmărim dreptatea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Timotei 2:22).

Așa ne împărtășim la împărăție, practicând viața împărăției. Creștem în viață pentru împărăție, suntem transformați în viață pentru împărăție și Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu sfinții care cheamă Numele Domnului dintr-o inimă pură.

De asemenea, pentru a practica viața împărăției, trebuie să avem grijă de frații care păcătuiesc pentru a-i vindeca (Matei 18:15-22). Dacă există un frate care păcătuiește, trebuie să mergem să-l mustrăm între noi și el; dacă ne ascultă, l-am câștigat pe fratele tău. Scopul este să-l câștigăm pe fratele nostru.

Apoi, ne rugăm și îi dăm viață – vezi 1 Ioan 5:16; ne rugăm, Îl rugăm pe Domnul și îi dăm viață fratelui păcătos. Nu vorbim despre ceea ce face, nu bârfim și nu criticăm; pur și simplu ne rugăm și îi dăm viață.

Aceasta înseamnă să trăim viața împărăției, adică să fim împreună-părtași la împărăția în Isus. Căutăm să fim umpluți cu Duhul dătător de viață și curgem Duhul, în unitate cu Domnul, pentru a da viață fratelui nostru. Cerem și dăm viață.

Noi suntem cei care cer, cei care caută să rămână în Domnul și să fie una cu Domnul și le administrăm viață altora. Cristos a venit ca viață; El a venit să ne dea viață și El vrea să avem viață din belșug (Ioan 10:4, 10).

El Însuși este viață, El a murit pe cruce pentru a-Și elibera viața divină și El este acum în înviere ca Duh dătător de viață pentru a Se distribui ca viață în noi.

El este în noi ca lege a Duhului vieții (Romani 8:2) pentru a distribui viața Sa divină în fiecare parte a ființei noastre – duh, suflet și trup (vv. 6, 10, 11). Slavă Domnului că putem fi umpluți cu viața divină și putem fi mântuiți în viața Lui (Romani 5:10) și putem domni în viața Lui (v. 17).

În cele din urmă, devenim cetatea vieții, Noul Ierusalim, unde pentru veșnicie Îl savurăm pe Tatăl ca lumină a vieții, pe Fiul ca pom al vieții și pe Duhul ca râu de apă a vieții și domnim în viață pentru veșnicie! Slavă Domnului!

El domnește în vecii vecilor (Apocalipsa 11:15) și noi vom domni și noi cu El în vecii vecilor! Ca astfel de persoane, ca persoane ale vieții, le administrăm viață altora rugându-ne pentru ei și apoi fiind una cu Domnul pentru a le da viață. Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și ne-ai adus în împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, acum suntem împreună-părtași la împărăția în Isus! Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi în împărăția lui Dumnezeu, viața de biserică, pentru creșterea noastră în viață și transformarea în viață. Crești în noi și transformă-ne pentru împărăția Ta! Vrem să practicăm viața de biserică urmărind dreptatea, credința, dragostea și pacea alături de cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Amin, Doamne, vrem să Te urmărim împreună cu sfinții! Fie ca noi să căutăm să fim umpluți de viață, să domnim în viață și să administrăm viață altora! Dă-ne inima Ta iubitoare și plină de dragoste să-i îngrijim pe frații păcătoși pentru a-i vindeca! Amin!

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus. Răbdarea este doar în Isus, căci El este Cel care poate îndura suferințele omenești. Trebuie să rezistăm tacticilor epuizante ale lui Satan (Daniel 7:25).

Satan ne epuizează, mai ales pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul acestei epoci. El nu ne atacă brusc; el epuizează consacrarea noastră, dragostea noastră pentru Domnul și căutarea Domnului de către noi puțin câte puțin, așa cum cineva ar diminua intensitatea luminii puțin câte puțin.

Lucrarea diabolică a lui Satan este de a-i epuiza pe sfinți; el epuizează zi de zi până când, invizibil, imperceptibil, dar într-un mod debilitant, suntem complet epuizați. O, Doamne! Satan îi epuizează pe copiii lui Dumnezeu treptat, în mod repetat, frecvent și zilnic.

Domnul ne-a avertizat că, la sfârșitul acestei epoci, dragostea multora se va răci (Matei 24:12). Dragostea noastră nu se răcește brusc; ea se răcește din cauza tacticilor repetate și frecvente de epuizare ale inamicului. Satan vrea să epuizeze trupul și inima omului.

Când am fost mântuiți, eram fericiți cu Domnul, iar când am atins viața de biserică, eram împăcați și plini de bucurie. Dar, pe măsură ce se întâmplă lucruri, putem fi nefericiți, supărați, ne putem pierde pacea și bucuria și putem fi obosiți, chiar deprimați. Este un proces gradual care durează mulți ani.

Fie ca noi să ne dăm seama de tacticile de epuizare ale lui Satan și să ne opunem lui. Fie ca noi să vedem că el caută să ne epuizeze consacrarea, așa cum a făcut Dalila cu Samson.

El folosește multe lucruri, persoane și situații pentru a ne apăsa, a ne epuiza și a ne face să ne pierdem consacrarea față de Domnul. Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi.

Fie ca noi să rămânem în Cristos, căci numai atunci când rămânem în El putem păstra cuvântul răbdării Sale și putem avea răbdarea de a îndura suferința și opoziția (Apocalipsa 3:10). Putem răbda cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și experimentat-o (2 Tesaloniceni 3:5).

Amin, răbdarea este în Isus și El este în duhul nostru! Deși întreaga lume de astăzi I se opune și Îl respinge, El nu ripostează; El pur și simplu îndură totul. Pe măsură ce avem părtășie cu El și rămânem în El, ne împărtășim din răbdarea Lui. Îl urmăm pe aceeași cale cu răbdare (Evrei 12:1).

Pe măsură ce Îl urmăm pe Domnul, El devine răbdarea noastră și putem îndura persecuția, zvonurile, respingerea și opoziția. Aceasta este experiența noastră în timp ce așteptăm întoarcerea Domnului astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne faci împreună-părtași la răbdarea în Isus! Aleluia, Cristos este răbdarea noastră. Amin, Doamne, în noi înșine nu avem răbdare, iar Satan lucrează pentru a ne epuiza dragostea pentru Domnul, consacrarea și răbdarea noastră. Venim la Tine. Vrem să venim la Tine în cuvântul Tău. Rămânem în Tine ca să putem păzi cuvântul răbdării Tale și să avem răbdarea de a îndura suferința și împotrivirea! Slavă Domnului, putem îndura persecuția, zvonurile, respingerea și împotrivirea avându-L pe Cristos ca răbdarea noastră! Amin, Doamne, fie ca să răbdăm cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și am experimentat-o!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We are Fellow Partakers in the Tribulation and Kingdom and Endurance in Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim mesagerii biruitori ai Domnului în duh și pe terenul unității astăzi

26/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, vrem să vedem viziunea lui Cristos ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur, așa vrem să fim mesagerii biruitori ai Domnului, cei care sunt în duhul nostru pe terenul bisericii, păstrând unitatea Duhului și rămânând pe terenul autentic al unității.

Amin, Doamne Isuse, vrem să fim cei care primesc mesajul Tău proaspăt astăzi. Descoperă-ne. Păstrează-ne în duhul nostru. Fie ca să vedem viziunea lui Cristos ca Fiul Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur. O, Doamne, dăruiește-ne o viziune vie a lui Cristos! Fie ca să Te vedem astăzi, chiar să Te vedem în ceea ce faci și în ceea ce ești pentru biserică și pentru biserici! Amin!

În această săptămână, în considerarea noastră rugativă despre cum putem Îl experimenta, savura și exprima pe Cristos așa cum vedem în cartea Apocalipsa, venim la subiectul: Cristos ca Fiul Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur.

Fericiți sunt credincioșii în Cristos, care citesc și aud cuvintele profeției și păzesc lucrurile scrise în ea, căci vremea este aproape (Apocalipsa 1:3). Trebuie să fim cei care citesc, aud și păzesc cuvântul lui Dumnezeu.

Mai ales când vedem că timpul Domnului se apropie, trebuie să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu, să citim și să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu și să-I permitem Domnului să lucreze în noi conform cuvântului Său.

În Apocalipsa 22:10 ni se spune că cuvintele profeției nu sunt pecetluite, căci vremea este aproape. Această carte nu a fost închisă, ci ținută deschisă. Ar trebui să citim Biblia în fiecare zi. Fie ca să nu închidem cartea Apocalipsa, ci să o ținem deschisă; fie ca să nu o punem deoparte, ci să citim toate versetele cruciale din această carte zi de zi. Și modul în care citim este cu multă rugăciune și multă cugetare.

Trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, rugându-ne în orice vreme cu duhul și veghind la aceasta cu toată stăruința (Efeseni 6:17-18).

După ce citim de mai multe ori o porțiune din Cuvânt într-un duh și o atmosferă de rugăciune, nu vom mai fi niciodată la fel. Pur și simplu devenim diferiți de ceea ce suntem; acest lucru nu se întâmplă prin hotărârea noastră, ci prin păstrarea Cuvântului revelat al lui Dumnezeu tot timpul.

Duhul este cel care dă viață; carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care ni le spune Domnul sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63). Dacă citim pur și simplu Cuvântul divin zi de zi, dimineața, la prânz și seara, vom primi Duhul vieții și vom fi asemenea celor scrise în Cuvânt.

Ceea ce avem nevoie este să vedem revelația divină și viziunea divină și atunci vom deveni ceea ce vedem și citim. Citirea cuvântului lui Dumnezeu din nou și din nou ne hrănește, ne transformă și înghite vechea noastră ființă.

Mai întâi, renunțăm la concepțiile noastre; apoi, nu ne hotărâm să facem ceva, ci pur și simplu citim și ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu. Uităm dacă putem face sau nu ceea ce spune cuvântul; citim Biblia cu rugăciune. Apoi, lumina va veni la noi și, treptat, vom deveni o altă persoană. Slavă Domnului!

Să fim mesageri biruitori ai Domnului pentru a vedea viziunea lui Cristos ca Fiu al Omului

Înainte de a putea vedea viziunea lui Cristos ca Fiu al Omului umblând în mijlocul lampadarelor de aur, trebuie să fim un anumit fel de persoană: trebuie să fim mesagerii biruitori ai Domnului (Apocalipsa 1:9-13, 20).

Epistolele către cele șapte biserici locale au fost adresate mesagerului din fiecare biserică; pentru ca noi să vedem viziunea lui Cristos, trebuie să fim mesagerii biruitori ai Domnului. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne păstreze în duhul nostru. Un mesager biruitor este o persoană care trăiește în duhul său.

Trebuie să trăim în duh; dacă nu suntem în duhul nostru, trebuie pur și simplu să-I cerem Domnului să ne amintească să ne întoarcem la duhul nostru și să ne păstreze în duhul nostru. Când descoperim că suntem în afara duhului nostru, Îi putem spune: „Doamne, adu-mă înapoi în duhul meu. Îmi întorc inima către Tine. Doamne, păstrează-mă în duhul meu!”

În cartea Apocalipsa, există patru viziuni majore, iar fiecare dintre ele a fost văzută de apostolul Ioan în duh. Mesagerii biruitori ai Domnului sunt persoane în duhul lor.

În Apocalipsa 1:10, Ioan era în duh în ziua Domnului și a văzut viziunea bisericilor locale. Apoi, în 4:2, el era în duhul său și a văzut o viziune despre destinul lumii; a văzut un tron așezat în cer și pe tron era Unul. Când suntem în duhul nostru, există un tron așezat în duhul nostru – noi nu suntem pe tron, ci Domnul este pe tron.

În Apocalipsa 22:1, vedem râul apei vieții curgând din tronul lui Dumnezeu; când suntem sub tronul lui Dumnezeu, bem râul apei vieții. A treia mare viziune din Apocalipsa este viziunea Babilonului cel Mare, văzută de Ioan când era în duh (Apocalipsa 17:3). Trebuie să vedem Babilonul cel mare, biserica în apostazie, pentru a putea evita apostazia.

Ultima viziune majoră văzută de Ioan în Apocalipsa a fost viziunea Noului Ierusalim, pe care l-a văzut în duh. Pentru a vedea Noul Ierusalim, mireasa Mielului, împlinirea a tot ceea ce face Dumnezeu de-a lungul epocilor, trebuie să fim în duh.

Pentru a fi mesagerii biruitori ai Domnului, care văd o viziune proaspătă a lui Cristos ca Fiu al Omului umblând printre lampadare, trebuie să fim în duhul nostru. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne facă mesageri ai Săi. Dacă El nu are mesageri, El nu poate vorbi bisericilor. Îi putem spune Domnului, Doamne Isuse, prin îndurarea Ta, fă-ne mesageri ai Tăi biruitori, prin care Tu poți vorbi sfinților!

Fiecare dintre noi are partea sa, funcția sa și vrem ca Domnul să vorbească prin noi. Un mesager este cel care Îl primește și Îl distribuie pe Cristos ca mesaj proaspăt de la Dumnezeu către poporul Său. Acest lucru se întâmplă nu numai în ziua Domnului, la întâlnirea de profeție. Trebuie să ne rugăm pe parcursul săptămânii ca Domnul să ne vorbească și să ne dea un mesaj proaspăt.

Trebuie să-L vedem pe Domnul în mod proaspăt în fiecare zi. Înainte de a vorbi cu alții, trebuie să avem vorbirea proaspătă a Domnului. Vrem să fim mesageri biruitori ai Domnului, care Îl au pe Cristos ca mesaj proaspăt al lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem distribui ca mesaj proaspăt al lui Dumnezeu poporului Său pentru a zidi biserica și a pregăti mireasa lui Cristos.

La prima Sa venire, Cristos a venit ca Mesager, chiar ca mesajul trimis de Dumnezeu; El este Mesagerul lui Dumnezeu (vezi Maleahi 3:1). Cristos nu numai că aduce un cuvânt sau un mesaj de la Dumnezeu poporului Său; El Însuși este mesajul viu.

Pentru a fi mesagerii biruitori ai Domnului astăzi, care au mesajul proaspăt de la Dumnezeu către poporul Său, trebuie să fim una cu Domnul ca Mesager al lui Dumnezeu. Vrem ca El să fie mesajul nostru proaspăt, mesajul nostru viu.

Suntem în El, El este în noi și noi, ca mesageri, suntem constituiți cu Cristos pentru a-L vesti ca mesaj viu și proaspăt al lui Dumnezeu, pentru a-L distribui pe Dumnezeu poporului Său.

Dacă suntem astfel de oameni, dacă suntem mesagerii biruitori care sunt una cu Cristos ca Mesager al lui Dumnezeu pentru a-L vesti pe Cristos ca mesaj proaspăt al lui Dumnezeu poporului Său, noi suntem în realitate lampadarul.

Pe măsură ce mâncăm din pomul vieții, savurăm mana ascunsă și savurăm ospățul ceresc, vom fi hrăniți cu elementul divin și devenim parte din lampadarul de aur. Lampadarul de aur este, în realitate, biruitorii din bisericile locale, căci ei strălucesc puternic cu și ca mărturie a lui Isus.

Biruitorii vor alcătui lampadarul; legat de ei, tot ce ține de religie, lume, rău și starea de căldicel a fost îndepărtat, ei sunt umpluți cu elementul ceresc și strălucesc cu Cristos ca lumină.

Vrem să fim asemenea persoane astăzi. Fie ca noi să aducem aceasta Domnului în rugăciune pentru ca El să facă acest lucru în noi.

Doamne Isuse, vrem să fim mesageri biruitori ai Domnului astăzi! Ne exersăm duhul și vrem să fim în duhul nostru. Amin, Doamne, amintește-ne să ne întoarcem către duhul nostru și să fim în duh, astfel încât să-L putem vedea pe Cristos ca mesajul proaspăt al lui Dumnezeu! Fă-ne una cu Tine ca Mesager al lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem vorbi pe Cristos altora pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos! Amin, Doamne, vorbește-ne astăzi. Constituie-ne prin vorbirea Ta. Îndepărtează orice ține de religie, lume, rău și starea de căldicel. Fii mesajul nostru viu. Constituie-ne cu Tine ca pom al vieții, mana ascunsă și ospăț. O, Doamne, umple-ne înăuntru și curgi prin noi în afară! Curgi prin noi ca mesaj viu al lui Dumnezeu către poporul Său pentru zidirea bisericii! Fă-ne mesagerii Tăi biruitori astăzi. Vorbește-ne și vorbește prin noi. Fie ca noi să rămânem în lumină, una cu Tine și fie ca noi să fim constituiți cu Cristos până când vom deveni lampadarul de aur, mărturia vie a lui Isus pe pământ! Amin!

Să fim una și să ne adunăm în numele Domnului în locașul lui Dumnezeu (duhul nostru) cu aplicarea crucii

Practica vieții de biserică în primele zile era practica de a avea o singură biserică pentru un oraș, un oraș cu o singură biserică; în niciun oraș nu exista mai mult de o biserică (vezi Fapte 8:1; 13:1; Apocalipsa 1:11). Acest lucru este simplu și foarte minunat.

Astăzi ar trebui să fie la fel; când suntem în Londra, ne întâlnim cu și ca biserica din Londra, iar când suntem în Tokyo, ne întâlnim cu și ca biserica din Tokyo; aceasta este calea lui Dumnezeu. Aparținem aceleiași biserici ca toți credincioșii autentici din localitatea în care trăim; aparținem bisericii locale din acea localitate.

Așa cum există o singură lună, dar este văzută în diferite localități, dar este aceeași lună, tot așa există o singură biserică manifestată în diferite localități, dar este aceeași biserică. Aparținem aceleiași biserici căreia i-a aparținut apostolul Pavel și, de asemenea, aceleiași biserici căreia i-au aparținut Martin Luther, John Calvin, Watchman Nee și Witness Lee.

În legătură cu întâlnirea noastră pe terenul autentic al unității, locul pe care Dumnezeu l-a ales, există patru caracteristici principale văzute atât în Deuteronom 12, cât și în Noul Testament.

În primul rând, poporul lui Dumnezeu ar trebui să fie întotdeauna una; nu ar trebui să existe dezbinări între ei (Psalmul 133; Ioan 17:11, 21-23; 1 Corinteni 1:10; Efeseni 4:3).

Dumnezeu nu le-a permis poporului Său să-și înființeze propriul centru de închinare în funcție de preferințele lor; El le cere să ia alegerea Lui și să vină la locul unic de închinare pe care l-a desemnat, chiar și atunci când călătoria era incomodă pentru oameni.

Astăzi, numeroasele denominațiuni se întâlnesc în funcție de preferințele omului; Domnul vrea să ne readucă la preferințele lui Dumnezeu și la calea Lui revelată în cuvântul lui Dumnezeu.

În al doilea rând, numele unic în care noi, ca popor al lui Dumnezeu, ar trebui să ne adunăm este numele Domnului Isus Cristos, realitatea căruia este Duhul (Matei 18:20; 1 Corinteni 1:12-13; 12:3). Dacă suntem denominați prin orice alt nume în afară de cel al Domnului, suntem divizați și denominați; aceasta este curvie spirituală.

Există multă diviziune astăzi în creștinism în ansamblu, căci unii se numesc baptiști, prezbiterieni, episcopali, luterani, anglicani, ortodocși sau metodiști. Conform cu Deuteronom 12, este un lucru grav să fii adunat în orice alt nume în afară de numele Domnului.

Noi, ca biserică, suntem partenera lui Cristos, soția Sa; nu ar trebui să avem niciun alt nume în afară de numele Lui. Așa cum o soție ar trebui să poarte numele soțului ei, nu vreun alt nume, tot așa noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să purtați doar numele lui Cristos, nu orice alt nume.

În al treilea rând, în Noul Testament, locașul lui Dumnezeu, este situat în mod special în duhul nostru, adică în duhul nostru contopit (Ioan 3:6b; Romani 8:16; 2 Timotei 4:22; Efeseni 2:22; Ioan 4:24; Apocalipsa 1:10; 1 Corinteni 14:15).

Suntem adunați în numele Domnului și în locul potrivit, care este duhul nostru omenesc regenerat și locuit de Duhul divin. Pe măsură ce ne întâlnim pentru a ne închina lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul și să facem totul în duh. Dumnezeu este Duh și ne putem închina Lui doar în duh și în adevăr.

Dacă suntem în mintea sau emoțiile noastre, nu-I oferim lui Dumnezeu adevărata închinare pe care El o dorește. În tot ceea ce are legătură cu închinarea la Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul. Cântăm, ne rugăm, vorbim și lăudăm în duhul nostru.

În al patrulea rând, în închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu, trebuie să avem aplicarea autentică a crucii lui Cristos, așa cum este semnificată de altar (Deuteronom 12:5-6, 27), prin respingerea cărnii, a sinelui și a vieții naturale și prin închinarea la Dumnezeu cu Cristos și numai cu Cristos (Matei 16:24; Galateni 2:20).

Facem toate lucrurile în duh și prin cruce; permitem crucii să lucreze în noi și să ne anuleze, să ne reducă la nimic. În biserică ar trebui să fie doar Cristos; suntem cu toții tăiați. Când suntem pe cruce, suntem cu adevărat în duh.

Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem la calea Ta și la locul pe care Tu l-ai ales pentru închinarea noastră la adresa lui Dumnezeu. Salvează-ne de a ne închina lui Dumnezeu în felul nostru sau în locul pe care îl alegem. O, Doamne, fie ca noi să păstrăm unitatea Duhului în legătura de unire a păcii. Ne adunăm în numele Tău și nu luăm alt nume! Amin, Doamne, iubim numele lui Isus și ne adunăm doar în prețiosul Tău nume. Refuzăm să ne numim cu orice alt nume decât numele lui Isus! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi. Îți mulțumim că locuiești în duhul nostru regenerat. Ne adunăm și ne exersăm duhul pentru a ne închina lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Fie ca să facem totul în duh în întâlniri pentru închinarea la Dumnezeu! O, Doamne, dacă mai avem ceva legat de carne, de sine și de viața naturală, iartă-ne și aplică crucea Ta asupra acestor lucruri. Aplicăm crucea și Te luăm ca fiind totul pentru noi în și pentru viața de biserică de astăzi! Amin, slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being the Lord’s Overcoming Messengers in Spirit and on the Ground of Oneness Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos deține cheile morții și ale Hadesului: să-I dăm terenul și calea liberă printre noi

23/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Domnul Isus a trecut prin moarte și a biruit moartea, El are cheile morții și ale Hadesului, căci El a desființat moartea și a biruit Hadesul; dacă Îi dăm terenul, oportunitatea și calea liberă de a Se mișca și de a acționa printre noi, atât moartea, cât și Hadesul vor fi sub controlul Său!

Slavă Domnului! Doamne Isuse, Îți dăm terenul în ființa noastră astăzi. Îți dăm oportunitatea în noi de a face ceea ce vrei Tu să faci. Îți permitem să ai o cale liberă în noi și printre noi. Ai Tu calea Ta, Doamne, în ființa noastră, în viața noastră, în viața noastră de familie și în viața de biserică. Aleluia, Cristos are cheile morții și ale Hadesului, iar când El are o cale în noi, moartea și Hadesul sunt sub controlul Lui! Slavă Domnului!

Este atât de uimitor să reflectăm cu rugăciune asupra a ceea ce înseamnă că Cristos are cheile morții și ale Hadesului, căci acest lucru ne aduce la o înțelegere și o apreciere mai profundă a ceea ce este Cristos, a ceea ce a făcut El și a ceea ce putem savura din El în experiența noastră zilnică.

Un aspect particular al faptului că El are cheile morții și ale Hadesului este că El a mers la abis, l-a vizitat și apoi l-a biruit și a ieșit în înviere. Nimeni nu iese din abis, dar Domnul l-a biruit. Poate că nu apreciem sau nu înțelegem pe deplin ce înseamnă acest lucru, dar putem experimenta cum Cristos Își face domiciliul adânc în inima noastră, pe măsură ce ne deschidem adâncurile ființei către El.

Există multe lucruri în noi, chiar și în adâncurile ființei noastre, despre care nu știm, nu ne amintim și cu care nu suntem de acord. Din când în când, se întâmplă ceva care ne deschide și vedem ce se află sub suprafață, ce este în abisul ființei noastre. Am putea încerca să suprimăm acest lucru, dar nu putem; am putea încerca să negăm, dar aceste lucruri au ieșit din noi.

Ceea ce trebuie să facem este să ne deschidem Domnului și pur și simplu să-L lăsăm să strălucească asupra noastră. Numai El poate birui abisul. Numai El poate coborî în abisul ființei noastre, să-Și strălucească lumina acolo și să ne ilumineze și să ne purifice.

Dacă spunem doar Amin strălucirii Sale, dacă spunem Amin iluminării și expunerii abisului din ființa noastră de către El, El poate veni și să-Și facă domiciliul mai adânc în ființa noastră.

El vrea să ajungă în adâncurile ființei noastre; El vrea ca adâncurile lui Dumnezeu să devină adâncurile noastre și El vrea ca Cristos să fie introdus mai adânc în ființa noastră. O, atât de minunat! Atât de glorios!

Ne putem deschide Lui și Îi permitem să-Și facă domiciliul în noi, chiar în adâncurile ființei noastre, și ceva se va întâmpla: vom fi produși să fim cei care au slujba vieții pentru a-L administra pe Cristosul introdus în noi și altora! Aleluia!

Cristos a desființat moartea pe cruce și a biruit Hadesul prin învierea Sa: acum El are cheile morții și ale Hadesului!

Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu; El a murit și iată că El este viu în vecii vecilor și are cheile morții și ale Hadesului (Apocalipsa 1:17-18). Cel mai puternic lucru din univers este moartea; când vine moartea, nu putem face nimic – nu putem decât să ne predăm ei. Când moartea bate la ușă, oricât am încerca să o amânăm, moartea va găsi o cale.

Pentru că omul a decăzut din cauza păcatului și a neascultării, moartea a venit și lucrează acum pe pământ pentru a aduna pe toți oamenii păcătoși și a-i aduce în Hades.

Moartea este colectorul, iar Hadesul este locul unde sunt ținuți morții. Toți oamenii trăiesc o singură dată și apoi mor; odată ce moartea îi ia, sunt ținuți în Hades, locul de colectare, locul unde suntem ținuți până la învierea morților și judecata înaintea lui Dumnezeu.

Dar iată un om, Isus Cristos, care nu era un om obișnuit; El era un om-Dumnezeu, căci El era atât Dumnezeu, cât și om, atât om, cât și Dumnezeu. Acest prim om-Dumnezeu, Isus Cristos, a murit de bunăvoie și a fost omorât pe nedrept pe cruce. El a murit în partea Sa umană și, de îndată ce trupul Său a fost ucis, Duhul Său a fost înviat.

El nu putea fi ucis în Duhul Său, căci El este învierea și viața (Ioan 11:25). El era în moarte, a trecut printr-un tur al morții și al Hadesului și a ieșit din moarte prin înviere. Moartea a încercat tot posibilul să-L rețină, dar a fost neputincioasă, căci Dumnezeu a dezlegat legăturile morții, iar Cristos a ieșit din moarte prin înviere (Fapte 2:24).

Cristos posedă viața indestructibilă (Evrei 7:16) și El este Cel veșnic viu. Cristos S-a dat pe Sine însuși morții, dar moartea nu a avut cum să-L rețină; în loc să fie învins și reținut la nesfârșit de moarte, El a rămas în moarte timp de trei zile, iar în a treia zi a înviat în înviere.

La Cristos, slavă Domnului, moartea nu are un bold și Hadesul nu are putere! Aleluia! Când a înviat din morți, Cristos a fost victorios asupra morții, a lui Satan, a Hadesului și a mormântului. Toate acestea au cooperat împreună, formând un grup malefic, pentru a-L învinge pe Cristos, a-L ține în moarte și a-L face lipsit de viață și de putere.

Pe de o parte, Cristos ca Fiu al Omului a fost justificat de Dumnezeu și s-a dovedit a fi un succes în realizările Sale atunci când a înviat. Pe de altă parte, El a fost victorios asupra morții, a lui Satan, a Hadesului și a mormântului! Slavă Domnului!

Cristos ca Fiu al Omului a biruit moartea și l-a distrus pe Satan (Evrei 2:14). El nu numai că a biruit moartea și l-a distrus pe cel care are puterea morții, dar mai mult, a luat cheile morții și ale Hadesului în mâinile Sale și a ieșit din moarte în victorie.

El este victorios asupra mormântului și asupra morții. Un astfel de Cristos umblă acum în mijlocul tuturor bisericilor locale în recâștigarea Sa de astăzi, având grijă de ele ca lampadarele de aur.

Cel care ne îngrijește în dragoste, tăind fitilurile și adăugând uleiul, este Cel care are cheile morții și ale Hadesului. El Și-a încheiat călătoria prin moarte și pur și simplu a ieșit din moarte, căci moartea nu avea nicio putere asupra Lui. Cristos a biruit moartea, a supus moartea și a ieșit victorios din moarte. El a biruit moartea prin cruce și a biruit mormântul în învierea Sa.

Noi am fost răscumpărați prin faptul că a intrat în moarte și a ieșit din moarte (Efeseni 1:7; Romani 4:25), și acum, slavă Domnului, moartea nu are nicio putere asupra noastră (1 Corinteni 15:54-55)! Pentru că suntem în Cristos, Cel răscumpărător, moartea nu are nicio putere asupra noastră!

Slavă Domnului Isus, care a trecut prin moarte și a intrat victorios în înviere! Aleluia, Cristos a murit și apoi a trăit din nou! Slavă Domnului, Cristos a desființat moartea pe cruce și a biruit Hadesul în învierea Sa! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru victoria Ta! Isus Cristos este Domnul! Isus trăiește în vecii vecilor! Aleluia, Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă și acum El are cheile morții și ale Hadesului! Ce minunat e că un om, Isus Cristos, nu numai că a biruit moartea și Hadesul, dar are și cheile morții și ale Hadesului! Te lăudăm, Doamne, că ai biruit moartea, mormântul, Hadesul și abisul! Te lăudăm pentru că ai ieșit din moarte cu cheile morții și ale Hadesului! Credem în Tine! Suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Suntem una cu Tine astăzi. Învinge orice moarte din noi. Credem în Tine și suntem răscumpărați prin faptul că ai intrat în moarte și ai ieșit din moarte! Isus Cristos este Domnul! Acum moartea nu are nicio putere asupra noastră, căci suntem în Cristos, Cel răscumpărător! Slavă Domnului! Amin!

Să-I dăm Domnului Isus calea liberă de a Se mișca și a acționa printre noi și atât moartea, cât și Hadesul vor fi sub controlul Său!

Cel cu care suntem uniți în duh, Isus Cristos, este Cel care are cheile morții și ale Hadesului. Acest lucru este minunat! Acest lucru este glorios! Noi, cei care credem în Cristos, nu credem doar că Cristos a venit ca Dumnezeu încarnat ca om și nu prețuim doar faptul că El a înviat din morți și că El este în înviere.

Dar chiar mai mult decât atât, Cristos nu numai că a biruit moartea și a ieșit din moarte: El ține cheile morții și a Hadesului în mâinile Sale! Și El este Capul Trupului, biserica; noi suntem Trupul lui Cristos, Cel care ține cheile morții și ale Hadesului.

Pentru că Cristos este Cel din biserică care este Deținătorul cheilor morții și ale Hadesului, acum moartea și Hadesul nu mai au nicio putere asupra noastră. El este Cel care umblă printre biserici, El este Capul bisericii și cu El suntem uniți astăzi ca un singur duh (1 Corinteni 6:17). Slavă Domnului!

Noi, ființele umane, nu putem face față morții; moartea este prea puternică pentru noi. Când vine moartea, suntem învinși, căci pur și simplu nu avem capacitatea de a o respinge. Când vine moartea, mulți sunt învinși de moarte.

Dar dacă Îi dăm Domnului Isus terenul în noi, dacă Îi dăm doar oportunitatea și calea liberă de a se mișca și de a acționa printre noi, atât moartea, cât și Hadesul vor fi sub controlul Său. Doar așa putem învinge moartea astăzi.

Nu vorbim despre moartea fizică; moartea fizică va veni și, dacă Domnul nu ne răpește, vom trece prin moarte. Dar moartea spirituală și moartea psihologică sunt sub controlul Domnului, căci El are cheile morții și ale Hadesului în mâna Sa. El așteaptă doar să-I dăm calea liberă de a Se mișca și de a acționa printre noi.

Trebuie doar să-I dăm calea liberă. Când facem asta, când Îi dăm Domnului terenul în ființa noastră și calea liberă de a acționa și de a face ceea ce El vrea să facă în noi și în viața de biserică, atât moartea, cât și Hadesul vor fi sub controlul Său.

Și opusul acestui lucru este adevărat; dacă Domnul Isus nu are teren în biserică, dacă nu-I dăm lui Cristos calea liberă de a face ceea ce vrea El să facă în noi și printre noi, moartea devine triumfătoare, iar Hades devine puternic pentru a-i ține pe cei morți. O, Doamne!

Fie ca noi să vedem că Cristos are cheile, autoritatea morții și a Hadesului. Moartea și Hadesul sunt sub controlul Său. Moartea Îi este supusă lui Cristos, iar Hadesul este sub controlul Său. El a trecut deja prin moarte; a fost persecutat până la moarte, dar moartea nu a fost sfârșitul, căci moartea a fost poarta spre înviere. Când a intrat în moarte, a ajuns la pragul învierii.

Noi, cei din biserică, putem experimenta moartea, căci moartea poate veni să atace biserica și să o invadeze. Însă chiar și atunci când biserica suferă, nu ar trebui să ne speriem de persecuție sau să ne îngrozim de perspectiva de a fi uciși, căci odată ce moartea intră, suntem la pragul învierii. Aleluia!

El a câștigat victoria asupra morții, a lui Satan, a Hadesului și a mormântului. Ca o asemenea persoană, El umblă acum printre biserici pentru a ne distribui ceea ce este El în noi și pentru a ne face să fim vii în mod intens și să strălucim intens.

Cristos a biruit moartea și l-a biruit pe Satan; ca Fiu al Omului, El a biruit moartea, l-a biruit pe Satan, El a biruit mormântul și a biruit orice este negativ. El umblă acum printre bisericile locale, având grijă de ele ca de lampadarele de aur și conducându-le prin experiența Sa ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului.

Fie ca noi să învățăm zi de zi în viața noastră creștină personală să-I dăm Domnului terenul în ființa noastră. Fie ca noi să-I dăm oportunitatea de a face ceea ce vrea El să facă în noi.

Fie ca noi să-I dăm calea liberă pentru ca El să Se miște și să acționeze în noi și, de asemenea, printre noi, astfel încât orice moarte să fie înghițită, biserica să fie zidită și porțile Hadesului să nu biruiască biserica zidită (Matei 16:18).

Suntem uniți în duh cu Cel care are cheile morții și ale Hadesului, iar moartea și Hadesul sunt sub controlul Lui. Fie ca noi nu doar să vedem aceasta și să ne bucurăm pentru acest lucru, ci și mai mult, să-L experimentăm ca o asemenea Persoană astăzi.

Fie ca noi, atât personal, cât și corporativ, să intrăm în bogata experiență a lui Cristos ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului. Fie ca noi să-I oferim rugăciunile de care are nevoie pentru ca El să aplice acest lucru experienței noastre creștine de astăzi!

Așa cooperăm cu El, rugându-ne să ne deschidem către El și să-I dăm calea și terenul de care are nevoie în noi pentru a face ceea ce vrea El să facă, iar El va învinge și va înghiți orice moarte, iar Hadesul va fi sub controlul Lui.

Doamne Isuse, Te lăudăm ca fiind Deținătorul cheilor morții și ale Hadesului! Slavă Domnului pentru Capul nostru, Isus Cristos, care ține cheile morții și ale Hadesului! Aleluia! Credem în Tine, Doamne, și credem că cheile morții și ale Hadesului sunt în mâna Ta. Chiar dacă ne este imposibil să ne confruntăm cu moartea, putem veni la Tine, ne putem deschide Ție și putem învinge moartea! Amin, Doamne Isuse, Îți dăm terenul în ființa noastră. Îți dăm oportunitatea în noi. Îți dăm calea liberă de a Te mișca și de a acționa printre noi astăzi! Fie ca Tu să ai o cale liberă în noi și printre noi. Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că Cristos are cheile, autoritatea morții și a Hadesului! Slavă Domnului, moartea este supusă lui Cristos, iar Hadesul este sub controlul Său! Amin, Doamne, fie ca Tu să ai o cale deplină în noi și printre noi în viața de biserică de astăzi! Ne deschidem Ție ca Fiu al Omului care umbli printre biserici! Aplică-Ți viața care biruiește moartea la ființa noastră astăzi! Slavă Domnului!