Witness Lee

Companionii lui Dumnezeu sunt intimi cu Dumnezeu, au prezența Sa și Îi împărtășesc interesul

24/04/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru a fi conduși la glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu, trebuie să avem prezența Domnului în mijlocul nostru și trebuie să fim companionii Domnului, având cea mai apropiată și mai intimă relație cu Dumnezeu, împărtășind un interes comun cu Dumnezeu și fiind folosiți de El pentru a-Și îndeplini lucrarea pe pământ.

Amin, Doamne, fă-ne asemenea oameni azi! Vrem să fim companionii Tăi astăzi! Ne deschidem Ție și vrem să vorbim cu Tine față în față! Te iubim, Doamne! Fie ca să fim intimi cu Tine, cunoscându-Ți inima și fiind uniți cu Tine în lucrarea Ta pe pământ astăzi! Amin!

Slavă Domnului că Cristos, ca Autor (Căpitan) al mântuirii noastre, este și Înainte-mergătorul și Pionierul și El ne conduce pe noi, mulții fii ai lui Dumnezeu, la glorie. Mai întâi, El a luat conducerea pentru a lupta pe pământ în slujba Sa în stadiul încarnării pentru ca El să intre în glorie și El a reușit.

Acum El este Omul în glorie, Cel care fost transformat în glorie ca Om și El este pe tronul universului! Slavă Domnului! Ca atare, El este Pionierul și Înainte-mergătorul, iar noi suntem urmașii Lui. Urmăm aceeași cale pentru a fi aduși în aceeași glorie, care a fost rânduită de Dumnezeu pentru noi.

El a venit în noi ca sămânța gloriei, iar Cristos în noi este speranța gloriei. Suntem zilnic mântuiți în glorie, expresia lui Dumnezeu, prin procesul suferinței! Pe măsură ce trecem prin suferință, suntem perfecționați și câștigăm o greutate veșnică de glorie.

De asemenea, El ne sfințește astăzi, căci prin sfințirea divină suntem făcuți la fel ca Cristos în orice mod posibil, chiar și în gloria Lui. Țelul final este ca noi să intrăm în gloria Lui și facem acest lucru în același mod în care a făcut-o Domnul, adică intrând dincolo de perdea și ieșind din tabără.

Trebuie să intrăm dincolo de perdea exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a ne împărtăși bogățiile Sale. Trebuie să ieșim din tabără, ieșind din orice religie și idolatrie. Tabăra este religie și idolatrie, iar dincolo de perdea este Sfânta Sfintelor. Aleluia, Sfânta Sfintelor practică astăzi este duhul nostru, unde Domnul locuiește!

După cum se vede în povestea poporului Israel, este posibil chiar și poporul lui Dumnezeu să aibă un idol, ceva care este înălțat deasupra Domnului și căruia ne închinăm în locul Lui. Trebuie să fim mântuiți de orice autoînfrumusețare și nu trebuie să uzurpăm ceea ce Dumnezeu ne-a dat pentru a-l face o risipă folosindu-l pentru a ne închina la idoli. Trebuie să fim mântuiți de a ne închina la orice divertisment, amuzament și să ne închinăm lui Dumnezeu în duh și adevăr.

Când ieșim din mijlocul idolatriei și religiei, avem prezența lui Dumnezeu

În Exod 33:7 vedem că Moise și-a dat seama că prezența lui Dumnezeu nu va mai fi în mijlocul poporului, așa că și-a mutat cortul și l-a ridicat la o oarecare distanță de tabără. Deoarece poporul lui Israel, împreună cu Aaron, a făcut și s-a închinat vițelului de aur, a devenit o națiune idolatră; prezența lui Dumnezeu nu a mai putut locui cu ei.

De fapt, Dumnezeu era foarte mânios pe poporul Său și i-a spus lui Moise că îi va șterge de pe fața pământului; cu toate acestea, Moise a mijlocit pentru popor și mânia lui Dumnezeu a fost potolită. Însă Dumnezeu nu poate locui printre un popor care este idolatru sau care este religios. O, Doamne!

Ori de câte ori avem ceva ce înălțăm mai mult decât pe Cristos, când folosim ceva ce ni l-a dat Dumnezeu și ne înfrumusețăm în loc să-l folosim în înviere pentru zidirea bisericii, prezența Domnului ne părăsește. O, Doamne!

Tabăra semnifică un popor religios care aparține Domnului cu numele, dar care, în realitate, se închină la idoli. O, Doamne! Când ne închinăm la altceva decât la Domnul Însuși și când căutăm altceva decât la Dumnezeu, ne închinăm la idoli. Întrucât aceasta este ceva spiritual, trebuie să ne exersăm duhul pentru a discerne acest lucru.

Se poate întâmpla ca, fără să știm, să ne închinăm la un idol, chiar dacă am putea crede că ne închinăm lui Dumnezeu. Chiar și practici bune precum chemarea numelui Domnului, citirea cu rugăciune a Cuvântului lui Dumnezeu și practicarea căii rânduite de Dumnezeu, dacă acestea sunt practicate fără a-L contacta pe Domnul pentru a fi una cu El în toate lucrurile, pot fi un idol.

Orice poate deveni un idol dacă îl prețuim sau îl folosim fără a-L contacta pe Domnul într-un mod proaspăt.

Deoarece Moise și-a dat seama că prezența lui Dumnezeu nu putea fi cu poporul Său, căci era idolatru, și-a mutat cortul din tabără și a ieșit din tabără. Și-a ridicat cortul în afara taberei, iar prezența Domnului era acolo cu el; vorbele Domnului și călăuzirea Lui instantanee erau acolo. Toți cei care îl căutau pe Iehova ieșeau la cortul întâlnirii, care era cortul lui Moise; acest cort era în afara taberei.

Când spunem că trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim în afara taberei, ne referim la faptul că trebuie să părăsim orice idolatrie și religie și pur și simplu să-L contactăm pe Domnul într-un mod personal, intim, privat și spiritual.

Când ne închinăm la orice altceva în afară de Dumnezeu, călăuzirea Lui instantanee nu este cu noi și prezența Lui este îndepărtată de la noi. El este încă cu noi, căci suntem poporul Lui, dar călăuzirea Lui, prezența Lui proaspătă și zâmbetul Lui nu sunt cu noi. O, Doamne!

Moise și-a dat seama că prezența Domnului nu va mai fi în mijlocul poporului lui Israel din cauza idolatriei lor și și-a mutat cortul și a ieșit în afara taberei.

De asemenea, trebuie să ne mutăm cortul în afara taberei. Alții pot fi religioși și se pot închina altor lucruri în afară de Dumnezeu, folosind numele lui Dumnezeu în multe lucruri, dar închinându-se la idoli; noi nu avem cortul nostru în acea tabără.

Trebuie să venim la Domnul în mod personal, intim și spiritual pentru a-L atinge, a-L savura și a avea părtășie cu El. Indiferent ce fac sau spun alții, noi prețuim vorbirea Domnului și călăuzirea Sa instantanee. Vrem nu doar să avem prezența Domnului, ci și părtășie cu El.

Cât de mult prețuim timpul nostru de părtășie cu El! Îl prețuim pe Domnul, prezența Lui și persoana Sa mai mult decât prețuim ceea ce face El pentru noi, ceea ce ne dă și ceea ce face El pentru a ne ajuta.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea că prezența Ta nu poate fi cu noi dacă ne închinăm la altceva decât la Tine. Fă-ne să realizăm că prezența Ta înseamnă totul pentru noi. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Apreciem ceea ce faci Tu pentru noi, ceea ce ne dai Tu și ceea ce ne vorbești, dar ceea ce vrem și prețuim mai presus de toate este însăși ființa Ta, prezența Ta! O, vrem să rămânem aici, în părtășie cu Tine! Ieșim în afara oricărei tabere de religie și idolatrie și pur și simplu ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Vrem să rămânem în Tine, în unitate cu Tine, dincolo de perdea. Fie ca prezența Ta să fie cu noi. Dacă prezența Ta nu este cu noi, nu vrem să mergem undeva sau să facem ceva. Prețuim zâmbetul Tău. Respingem orice idoli. Nu vrem ca nimic să Te înlocuiască. Fie ca nimic să nu-Ți ia locul în toată inima noastră! Infuzează-ne mai mult cu Tine Însuți și ține-ne intim uniți cu Tine în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile! Amin, Doamne, Te iubim! Îți iubim prezența!

Să fim separați de orice lucru idolatru și să fim intimi cu Dumnezeu, cunoscându-I inima și împărtășind interesul Său de a-Și duce la îndeplinire întreprinderea ca fiind companioni ai lui Dumnezeu

Exodul 33:11 și 14 ne arată cum Moise, după ce și-a îndepărtat cortul și s-a separat de tabăra idolatră, a avut prezența Domnului, a vorbit cu Domnul față în față și a cunoscut inima lui Dumnezeu. Versetul 11 spune în special că Dumnezeu i-a vorbit lui Moise față în față, așa cum un om vorbește cu tovarășul său (lit. companionul său). Cuvântul ebraic pentru „tovarăș” este diferit de cel pentru „prieten”.

Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu (2 Cron. 20:7; Isaia 41:8), iar Dumnezeu se putea destăinui lui Avraam, spunându-i ce era pe inima lui Dumnezeu, în special cu privire la Lot și distrugerea Sodomei. Avraam a fost separat de oamenii idolatri (Iosua 24:2-3) și a mijlocit pentru Lot (Gen. 18:16-23).

Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu (Iacov 2:23), iar Dumnezeu îl considera pe Avraam o persoană iubită, o persoană pe care o ținea cu afecțiune. Însă Moise nu a fost doar prietenul lui Dumnezeu, ci mai mult, companionul lui Dumnezeu. Vrem să fim companionii lui Dumnezeu.

A fi companionul lui Dumnezeu include și a fi prietenul Său, dar merge mult mai departe, incluzând ideea unei asocieri intime. În ebraică, cuvântul pentru „companion” include și sensul de asociat. A fi asociat cu cineva înseamnă că avem un interes comun cu acea persoană, parteneri într-o întreprindere comună, chiar având o carieră comună.

Moise și Dumnezeu nu erau doar prieteni intimi; erau asociați, tovarăși, împărtășind aceeași întreprindere. Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne facă companionii Lui. Dumnezeu are o mare întreprindere astăzi și El vrea să fim companionii Lui astăzi.

Vrem să fim cei care sunt intimi cu Dumnezeu, persoane care știu ce este în inima lui Dumnezeu și împărtășesc aceleași interese ca Dumnezeu. Așadar, intrăm dincolo de perdea, contactându-L pe Domnul și având părtășie intimă cu El. Vrem să fim persoane care sunt după inima lui Dumnezeu (Exod 33:14).

Nu ar trebui să fim doar de acord cu aceasta și să aspirăm sau să tânjim să fim astfel de oameni; ar trebui să ne rugăm Domnului și să-I cerem să ne facă companionii Lui astăzi. Trebuie să petrecem mult timp cu Domnul în cuvântul Său, rugându-ne asupra cuvântului Său și luându-L pe cuvânt și trebuie să-I permitem să ne satureze cu Sine Însuși, chiar să ne infuzeze cu gândurile și intențiile Sale.

Asta a făcut Moise. El doar a petrecut timp cu Dumnezeu. Nu vedem prea multe din ceea ce a cerut de la Dumnezeu, dar vedem că a fost infuzat cu Dumnezeu, L-a strălucit pe Dumnezeu și a avut vorbirea și călăuzirea lui Dumnezeu.

El a simțit că Dumnezeu nu mai poate locui cu poporul Său care este idolatru, așa că și-a mutat cortul în afara taberei, iar prezența Domnului era acolo cu el, la ușa cortului său. Dumnezeu era și el cu poporul Său, dar prezența și călăuzirea Lui erau cu Moise.

În creștinism și în multe grupuri creștine, există numele lui Dumnezeu și El este acolo cu ei, dar prezența și călăuzirea Lui nu sunt acolo cu ei. Există multă idolatrie printre creștinii de astăzi, însă Dumnezeu este încă cu ei; El nu-i va părăsi niciodată pe cei care sunt regenerați. Dar cum rămâne cu călăuzirea Sa? Cum este cu părtășia noastră intimă cu Domnul?

La un moment dat, Domnul i-a spus lui Moise să ia poporul și să meargă în țara bună și El se va asigura că vor ajunge acolo în siguranță și vor lua țara, dar prezența Lui nu va merge cu ei, căci sunt un popor încăpățânat și idolatru. Răspunsul lui Moise a fost: „Doamne, nu vom merge fără prezența Ta”. Ceea ce ne face diferiți de toți cei de pe fața pământului este faptul că avem prezența Domnului.

La fel ar trebui să fie și cu noi. Ceea ce ne dorim nu este doar ajutorul lui Dumnezeu și binecuvântarea Lui, pe care El le oferă tuturor oamenilor Săi autentici; ceea ce dorim este prezența Lui, părtășia noastră intimă cu El față în față. Vrem să cunoaștem inima lui Dumnezeu.

Vrem să fim persoane după inima lui Dumnezeu. Vrem să avem prezența Domnului, așa cum a avut-o Moise. Vrem să avem prezența lui Dumnezeu în cea mai deplină măsură. Poporul lui Israel avea prezența lui Dumnezeu, iar Dumnezeu era Dumnezeul lor, dar măsura în care aveau prezența lui Dumnezeu era foarte limitată.

Cu toate acestea, Moise era o persoană foarte aproape de inima lui Dumnezeu, chiar o persoană după inima Lui. Pentru ca noi să fim aduși în glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu, trebuie să avem o părtășie intimă și personală cu Domnul.

Trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim din tabăra idolatră pentru a avea cea mai apropiată și intimă relație cu Domnul, astfel încât să putem fi persoane care împărtășesc un interes comun cu Dumnezeu și care sunt folosite de El pentru a-Și îndeplini lucrarea pe pământ.

Vrem să fim astfel de persoane. Ne deschidem către El, astfel încât El să facă acest lucru în noi. Fie ca El să câștige multe rugăciuni scurte, rugăciuni vii, în această direcție, astfel încât să cooperăm cu El în această privință.

Doamne Isuse, vrem să fim companionii Tăi astăzi. Fă-ne companionii lui Dumnezeu astăzi! Fie ca noi să fim companioni ai lui Dumnezeu, asociați și parteneri cu Dumnezeu, implicați în aceeași carieră ca Dumnezeu! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Vrem să Te atingem. Vrem să fim în cea mai intimă și personală legătură cu Tine. Te iubim și vrem să fim persoane care cunosc inima lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim conform inimii lui Dumnezeu astăzi, atingând inima lui Dumnezeu și știind ce este în inima lui Dumnezeu. Amin, Doamne, Te iubim! Ne exersăm duhul pentru a intra dincolo de perdea și a ieși din tabăra idolatră. Fie ca să avem cea mai apropiată și mai intimă relație cu Domnul! Amin, Doamne, fie ca să fim persoane care împărtășesc un interes comun cu Dumnezeu, astfel încât să putem fi folosiți de El pentru a-Și îndeplini lucrarea pe pământ! Amin, Doamne, ne deschidem pe deplin Ție! Condu-ne la glorie și fă-ne la fel cum ești Tu, pentru ca Tu să câștigi expresia Ta corporativă în noi și printre noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s Companions are Intimate with God, have His Presence, and Share His Interest, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 31 cu tema: Autorul (Căpitanul) mântuirii și Înainte-mergătorul care conduce numeroși fii în glorie, intrând dincolo de perdea și mergând în afara taberei (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trebuie să ieșim din tabăra idolatriei și a religiei înspre Cristos în duhul nostru

23/04/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

După ce copiii lui Israel s-au închinat vițelului de aur, Moise s-a mutat într-un loc în afara taberei, unde prezența Domnului era cu el, și toți cei care Îl căutau pe Dumnezeu au venit la cortul său pentru a primi prezența și vorbirea lui Dumnezeu; trebuie să ne ferim de idolatrie în toate formele ei și să ieșim din tabără la Isus.

O, Doamne Isuse, strălucește asupra noastră! Nu vrem să fim unde este idolatrie. Salvează-ne de la a fi în mintea noastră. Salvează-ne de la a fi religie. Vrem doar să Te atingem, să Te savurăm și să ne închinăm Ție! Venim la Tine în afara oricărei tabere! Amin!

Pe măsură ce Îl căutăm pe Domnul și Îi permitem să ne conducă în calitate de mulții fii ai lui Dumnezeu în glorie, calea pe care o luăm este dincolo de perdea și în afara taberei. Pe de o parte, ne exersăm duhul și-L contactăm pe Domnul în duh, astfel încât să putem intra dincolo de perdea. Aici, dincolo de perdea, avem prezența Domnului, vorbirea Lui și infuzia Lui proaspătă.

Când suntem cu Domnul dincolo de perdea, devenim una cu El, Îi permitem să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi și devenim expresia Lui corporativă, reproducerea Lui. Aceasta este partea pozitivă. Pe de altă parte, pe partea negativă, trebuie să ieșim în afara taberei.

Când vorbim despre ieșirea în afara taberei, trebuie să cunoaștem istorisirea din Exod 33:7-11 și Numeri 12:6-8. Moise s-a dus pe munte să primească legea și modelul tabernaculului și a fost acolo cu Dumnezeu timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți. În timp ce era acolo, Moise era doar în prezența lui Dumnezeu, fiind infuzat cu Dumnezeu, iubindu-L pe Dumnezeu și câștigându-L pe Dumnezeu.

Totuși, în timp ce a fost plecat atât de mult timp, copiii lui Israel au devenit neliniștiți și s-au dus la Aaron și i-au spus să le facă un dumnezeu, căci nu știau ce se întâmplase cu Moise. Copiii lui Israel aveau o inimă rea și necredincioasă (Psalmul 106:24-25) și nu credeau în cuvântul lui Dumnezeu. Au cârtit în corturile lor și s-au plâns împotriva lui Dumnezeu și împotriva lui Moise.

Aaron a cedat cererii poporului și le-a făcut un vițel de aur și a spus: „Iată dumnezeul tău, Israel, care te-a scos din țara Egiptului!” Așadar, poporul a petrecut, bând, mâncând și dansând în jurul vițelului de aur, căruia i s-au închinat.

Când Moise era pe punctul de a coborî de pe munte, împreună cu ajutorul său Iosua, au auzit sunet de muzică în tabără; Iosua a crezut că este un sunet de război, dar Moise i-a spus că este un sunet de veselie.

Poporul s-a așezat să mănânce și să bea și s-a ridicat să joace. Moise era foarte supărat; era atât de mânios încât a spart tablele legii și l-a mustrat pe Aaron, iar disciplina a fost aplicată și poporului lui Dumnezeu.

Când Moise l-a întrebat pe Aaron ce a făcut, Aaron a spus că a luat doar aurul și argintul poporului și le-a aruncat în foc, și a ieșit un vițel de aur. O, Doamne! Desigur, acest lucru nu s-a întâmplat așa; el l-a modelat și l-a făcut în acea formă. Dintr-o astfel de tabără trebuie să ieșim.

Să fim avertizați de principiul idolului vițelului de aur care face din poporul lui Dumnezeu o tabără idolatră

Trebuie să fim avertizați de principiul idolului vițelului de aur, așa cum se vede în istoria poporului Israel la poalele Muntelui Sinai. Acest idol a fost făcut de poporul răscumpărat al lui Dumnezeu și i-a transformat într-o tabără idolatră (1 Corinteni 10:5-7; Ezechiel 14:3; 1 Ioan 5:21 și paragraful 1 al notei de subsol 3 din Biblia Versiunea Recâștigării).

În 1 Corinteni 10, Pavel aplică experiența lor la noi, spunând că aceste lucruri s-au întâmplat ca exemple pentru noi, ca să nu fim niște oameni care poftesc lucruri rele, așa cum au poftit și ei, și să nu ne închinăm la idoli. Noi, credincioșii Noului Testament, trebuie să învățăm din exemplul lor.

Există unii oameni în creștinism care sunt la fel ca Aaron, iscusiți în a face un idol. Pot să o facă în numele lui Dumnezeu, iar mulți îi pot urma. Este nevoie de iscusință pentru a face din aur un vițel de aur, un idol.

Dacă suntem pricepuți, trebuie să fim înaintea Domnului în această privință, căci Satan ne poate folosi abilitățile pentru ca noi să facem, în numele lui Dumnezeu, un idol, conducând astfel mulți dintre oamenii lui Dumnezeu în idolatrie (1 Ioan 5:21). O, Doamne!

Chiar și printre noi, în viața de biserică de astăzi, există unii frați și surori pricepuți și este ușor pentru noi să „facem un vițel de aur” care îi poate induce în eroare pe sfinți, chiar îi poate duce în idolatrie. Majoritatea dintre noi poate că nu avem abilitatea sau priceperea de a transforma aur în idoli, dar unii au. Trebuie să-L întrebăm pe Domnul:

O, Doamne, ce zici de lucrarea noastră aici pentru Tine? Facem noi oare un idol? Folosim noi priceperea pe care ne-ai dat-o pentru a face un idol, ceva separat de Dumnezeu? O, Doamne, purifică-ne inima. Purifică-ne intențiile. Fă-ne una cu Tine. Vrem să zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Nu vrem ca dușmanul să ne folosească greșit sau să ne uzurpe abilitățile pentru a zidi ceva care este o contrafacere a lui Cristos și a bisericii!

Să ieșim afară din tabără: fără auto-înfrumusețare, fără uzurparea darurilor lui Dumnezeu și fără închinare la lucrurile pe care le savurăm separat de Cristos

Pentru a fi aduși în glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu, urmându-L pe Domnul Isus ca Înainte-mergător și Pionier al nostru, trebuie să ieșim afară din tabără și să intrăm dincolo de perdea. Putem cunoaște și putem savura cu adevărat intrarea dincolo de perdea, căci ne iubim duhul contopit.

Însă cum rămâne cu ieșirea din tabără? Ce înseamnă să ieșim din tabără? Ce este tabăra? Tabăra reprezintă religia; în cazul nostru, pe măsură ce Îl trăim pe Cristos și trăim viața de biserică în bisericile locale de astăzi, trebuie să fim avertizați de principiul idolului vițelului de aur, care ne va face o tabără idolatră. O, Doamne!

Trebuie să ne ferim de idolatrie. În primul rând, auto-înfrumusețarea duce la idolatrie (Exod 32:1-3; 33:5-6; Gen. 35:2-4; comp. cu Exod 28:2; Isaia 60:21). Aurul folosit pentru a făuri vițelul de aur a fost luat din inelele și cerceii de aur purtați de poporul Israel.

Ei au folosit aurul pentru a se înfrumuseța; acest aur era menit ca Dumnezeu să aibă un tabernacul, o casă pe pământ, dar a fost folosit greșit de oameni pentru auto-înfrumusețarea lor. Înainte ca copiii lui Israel să facă vițelul de aur ca idol, ei aveau deja idoli prezenți printre ei, dar într-o formă diferită; aveau auto-înfrumusețarea.

Soțiile, fiii și fiicele copiilor lui Israel purtau inele de aur în urechi și în nas în scopul auto-înfrumusețării. O, Doamne! În ochii lui Dumnezeu, auto-înfrumusețarea este un idol. De aceea, Domnul i-a poruncit poporului Său în Exod 33:5-6 să nu poarte nicio podoabă. Când căutăm să ne înfrumusețăm, acest lucru duce la idolatrie.

Nu ar trebui să ne înfrumusețăm singuri, ci mai degrabă să căutăm Îl savurăm pe Domnul, să ieșim din tabără – tabăra idolatră – și să intrăm dincolo de perdea pentru a-L savura pe Domnul în duhul nostru.

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție! Nu vrem să ne înfrumusețăm. Tu ești Cel mai frumos. Ne închinăm Ție. Ieșim din tabără și refuzăm să rămânem în orice tabără idolatră. Salvează-ne de auto-înfrumusețare. O, Doamne, fie ca să vedem că auto-înfrumusețarea este idolatrie în ochii lui Dumnezeu! Fie ca să venim la Tine așa cum suntem, chiar să fim una cu Tine pentru a zidi frumoasa casă a lui Dumnezeu, biserica! Fie ca darurile pe care ni le-ai dat și frumusețea pe care ne-ai dăruit-o să fie folosite pentru clădirea Ta, pe măsură ce ne exersăm duhul, astfel încât să putem ieși din tabără și să intrăm dincolo de perdea!

Un alt principiu al idolatriei, de care trebuie să ne ferim, este acela că Satan uzurpă ceea ce ne-a dat Dumnezeu pentru a-l face o risipă. Fiecăruia dintre noi i-au fost date de către Domnul anumite daruri, abilități și capacități.

Însă abuzul a ceea ce ne-a dat Dumnezeu și nefolosirea darurilor lui Dumnezeu pentru scopul lui Dumnezeu duce la idolatrie, transformându-ne într-o tabără idolatră. O, Doamne! Atât darurile noastre materiale, cât și cele spirituale pot fi uzurpate de Satan pentru a duce la idolatrie. Vedem acest lucru în Exod 32, unde copiii lui Israel au risipit mult din aurul care le-a fost dat de Dumnezeu.

Înainte de a părăsi Egiptul, Dumnezeu i-a supus pe egipteni și i-a făcut să le dea copiilor lui Israel aur și alte lucruri prețioase. Acestea erau pentru zidirea tabernaculului, casa lui Dumnezeu. Casa lui Dumnezeu, tabernaculul, necesita mult aur pentru a acoperi scândurile, și multe alte materiale prețioase erau necesare.

Dumnezeu le-a oferit aceste lucruri copiilor lui Israel, dar ei le-au abuzat și le-au folosit greșit pentru a face un idol. O, Doamne! Înainte ca aurul să poată fi folosit pentru zidirea locuinței lui Dumnezeu, Satan a venit să-l uzurpe și să-l transforme într-un idol. O, Doamne!

În viața noastră creștină, pe măsură ce ne dăm seama că Domnul ne-a dat anumite lucruri care sunt pentru zidirea bisericii, trebuie să ne rugăm și să fim una cu Domnul, chiar să rămânem în părtășie și coordonare în Trup, pentru a nu uzurpa darurile lui Dumnezeu pentru a zidi un idol.

Trebuie să intrăm dincolo de perdea fiind în duhul nostru contopit și trebuie să rămânem în părtășie cu sfinții pe care Domnul ni i-a dat, astfel încât orice dar pe care Domnul ni l-a dat să fie pentru zidirea Lui, nu pentru zidirea vreunui idol. Trebuie cu adevărat să ne rugăm înaintea Domnului cu privire la acest lucru, căci dușmanul este foarte subtil. Îi putem spune:

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să folosim ceea ce ne-ai dat pentru zidirea Ta! Amin, Doamne, ne dăm Ție cu tot ceea ce ne-ai dat pentru zidirea locuinței Tale. Fie ca Satan să nu aibă nicio cale de a uzurpa ceea ce ne-a dat Dumnezeu pentru a-l face o risipă. Fie ca să nu abuzăm de ceea ce ne-a dat Dumnezeu și fie ca să nu folosim greșit darurile lui Dumnezeu nefolosindu-le pentru scopul lui Dumnezeu. Vrem să venim la Tine, Doamne, în duhul nostru, ca să putem intra și trăi dincolo de perdea. Venim la Tine în afara oricărei tabere, lăsând în urmă idolatria și uzurparea lui Satan!

Trebuie să ne dăm seama că idolatria este închinarea la lucrurile pe care le savurăm, cum ar fi închinarea la savurare, amuzament și divertisment (vezi Exod 32:6, 18-19; comp. cu Psalmul 36:8-9).

Este un amestec de lucruri legate de Dumnezeu și lucruri ale lui Satan. O, Doamne! Astăzi, mulți creștini cred că I se închină lui Dumnezeu, dar în realitate se închină unui vițel de aur, căci lucrul la care ei se închină are elemente din Dumnezeu și din Biblie, dar obiectul închinării lor nu este Dumnezeu.

Poporul Israel a adus jertfe vițelului de aur, așa cum li s-a spus să facă acest lucru pentru Dumnezeu, și au mâncat și au băut înaintea vițelului de aur; s-au așezat să mănânce și să bea, apoi s-au ridicat să se joace.

O mare parte din închinarea creștină de astăzi constă în a te așeza la masă pentru a mânca și apoi a te ridica pentru a te distra, a cânta și a dansa în jurul unui fel de savurare, care este un vițel de aur.

Mulți creștini spun că I se închină lui Dumnezeu, dar modul în care o fac, mijloacele pe care le folosesc, instrumentele muzicale și formația, și chiar obiectul închinării lor nu este Cristos, ci mai degrabă savurarea lor. Ei se închină savurării, amuzamentului și divertismentului lor.

În zilele noastre, chiar mai mult ca niciodată, oamenii cheltuiesc mulți bani, timp și energie pentru a se distra; acest lucru este adevărat chiar și în închinarea la Dumnezeu. Jertfele pot fi corecte, căci spun Slavă Domnului și Aleluia, dar obiectul nu este Dumnezeu; este sentimentul lor de savurare și divertisment.

Și acest lucru nu se întâmplă doar în creștinism; chiar și noi astăzi, în viața de biserică, ne putem închina nu lui Cristos într-un mod pur și unic, ci savurării noastre, amuzamentului nostru. Ar trebui să ne întrebăm înaintea Domnului cu privire la închinarea noastră. Este închinarea noastră pură sau există vreun amestec?

Ne închinăm noi oare lui Dumnezeu în duh, dincolo de perdea și în afara taberei, sau suntem noi într-o tabără idolatră, distrându-ne, fiind distrați și menționându-L pe Dumnezeu și Biblia? Când cântăm imnuri, le cântăm noi oare pentru a-L savura pe Domnul sau doar pentru a ne bucura? Îl atingem pe Domnul când cântăm și Îl lăudăm pe Domnul în întâlnire sau pur și simplu ne distrăm cu sfinții?

În ceea ce privește idolatria, ceea ce avem este pretenția de a ne închina adevăratului Dumnezeu (Exod 32:4-6; 1 Împ. 12:26-30); în realitate, un amestec în închinare. Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne facă să vedem orice amestec în închinarea lui Dumnezeu în noi și printre noi.

Fie ca noi să ieșim în afara taberei, urmându-L pe Isus cel suferind, pentru a ne putea închina Lui într-un mod pur în duh. Fie ca lumina divină să strălucească și să expună orice idolatrie, astfel încât să ne putem închina doar lui Dumnezeu și să nu avem niciun amestec în închinarea noastră!

Doamne Isuse, purifică-ne inima și intenția în închinarea noastră la Dumnezeu. Curăță-ne și spală-ne cu apa din Cuvânt. Fie ca cuvântul viu al lui Dumnezeu să poată lucra în noi și să despartă sufletul de duh în noi. Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a ne închina lui Dumnezeu în duh și în adevăr. Salvează-ne de la a ne închina lucrurilor pe care le savurăm. Salvează-ne de a la ne închina savurării, amuzamentului și divertismentului. Fie ca noi să ieșim din tabără și să refuzăm să fim în orice tabără idolatră în ființa noastră. Fie ca noi să ne închinăm lui Dumnezeu în puritate și singularitate și fie ca noi să fim în duhul nostru, dincolo de perdea! O, Doamne, purifică-ne felul de a ne închina lui Dumnezeu. Salvează-ne de orice amestec!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to go Outside the Camp of Idolatry and Religion unto Christ in our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 31 cu tema: Autorul (Căpitanul) mântuirii și Înainte-mergătorul care conduce numeroși fii în glorie, intrând dincolo de perdea și mergând în afara taberei (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Intrăm dincolo de perdea (în duhul nostru) și ieșim din tabără (ieșim din religie)

22/04/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim din tabără; a intra dincolo de perdea înseamnă a intra în Sfânta Sfintelor, adică a fi în duhul nostru pentru a-L savura pe Cristos, iar a ieși din tabără înseamnă a fi în afara religiei, care Îl respinge pe Isus.

Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care intră dincolo de perdea și ies din tabără! Salvează-ne de a rămâne în orice tabără religioasă. Salvează-ne de a nu intra în Sfânta Sfintelor! Ne exersăm duhul și alegem să ne întoarcem către Tine pentru a Te savura și a ne împărtăși din toate bogățiile Tale! Amin!

Săptămâna aceasta savurăm și considerăm cu multă rugăciune două aspecte care sunt interconectate: Cristos, ca Autor al mântuirii noastre și ca Înainte-mergător conduce mulți fii la glorie, iar modul în care o face este prin intrarea noastră dincolo de perdea și ieșirea din tabără.

Mai întâi, Domnul Isus a făcut acest lucru; El a venit ca Dumnezeu încarnat pentru a fi om și El era zilnic dincolo de perdea și în afara taberei. El era în Duhul Său, exersând mereu să fie una cu Tatăl. El nu a făcut lucruri doar pentru a-I fi pe plac Tatălui și nici nu a făcut doar voia Tatălui într-un mod exterior.

Cristos a trăit dincolo de perdea, una cu Tatăl, și a ieșit în afara taberei, nerămânând în tabăra religioasă a iudaismului. El a croit calea spre glorie; El a trecut prin multă respingere, persecuție și suferință, dar a reușit: El a intrat în glorie, iar acum Îl urmăm acolo.

Cristos ca om, ca om-Dumnezeu, este acum în glorie; există un Om în glorie, există un Om pe tron, iar numele Lui este Isus Cristos! Slavă Domnului! El a luat conducerea pentru a lupta spre glorie, iar acum Îl urmăm. El ne conduce ca Autor (Căpitan) al mântuirii noastre.

El este Marele nostru Preot, rugându-se pentru noi și distribuindu-L pe Dumnezeu în noi. El mijlocește pentru noi și Îl împarte pe Dumnezeu cu tot ceea ce este Dumnezeu în noi, astfel încât să putem merge mai departe cu Domnul și să fim aduși în glorie.

Cristos conduce mulți fii la glorie ca Autor al mântuirii, mântuindu-i în mod organic prin sfințire. Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, suntem în proces de sfințire; de la început până la sfârșit, viața și experiența noastră creștină este una de sfințire.

Am fost sfințiți pozițional, iar acum suntem sfințiți dispozițional până când vom deveni la fel de sfinți ca Cristos, părtași la sfințenia lui Dumnezeu, pentru a putea fi glorificați! Aleluia!

Trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim din tabără fiind în duhul nostru și în afara religiei

Țelul și concluzia finală a cărții Evrei sunt că noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim din tabără (vezi Evrei 6:19-20; 13:13).

Am alergat la refugiu pentru a ne apuca de speranța pusă înaintea noastră, pe care o avem ca o ancoră a sufletului. Această speranță, care este Cristos, este atât sigură, cât și fermă, și intrăm dincolo de perdea, unde Înainte-mergătorul, Isus, a intrat pentru noi, devenind Mare Preot pentru totdeauna, după rânduiala lui Melhisedec.

Cartea Evrei ne spune că Cristosul ceresc este dincolo de perdea și apoi ne încurajează să intrăm dincolo de perdea. Aici, dincolo de perdea, putem privi spre El (12:2) și putem să-L considerăm (v. 3; 3:1).

Pe de o parte, trebuie să fugim de poftele tinereții și să căutăm dreptatea, sfințenia, dragostea și pacea cu cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată. Pe de altă parte, trebuie să intrăm dincolo de perdea și să ieșim din tabără. Intrăm dincolo de perdea, fiind în duhul nostru, unde este Sfânta Sfintelor.

Duhul nostru este contopit cu Dumnezeu în Cristos ca Duh pentru a fi Sfânta Sfintelor reală și practică astăzi. Când ne întoarcem către duhul nostru, noi, credincioșii în Cristos, intrăm dincolo de perdea. Aici, dincolo de perdea în duhul nostru, putem participa la slujba cerească a Cristosului ceresc.

Pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru și ne exersăm duhul, intrăm dincolo de perdea și suntem saturați și pătrunși de toate bogățiile divine pentru a deveni reproducerea lui Cristos ca Fiu întâi născut al lui Dumnezeu. În acest fel, devenim expresia Lui corporativă.

Fie ca noi să ne apropiem de tronul harului în duhul nostru pentru a primi har și a găsi îndurare pentru ajutor la timp (4:16). Fie ca noi să primim har de la Domnul și să fim întăriți să ieșim în afara taberei, astfel încât să-L putem urma pe Domnul pe calea crucii.

Conform semnificației spirituale din cartea Evrei, a intra dincolo de perdea înseamnă a intra în Sfânta Sfintelor, unde Domnul e întronat în glorie. De asemenea, a ieși în afara taberei înseamnă a ieși din religie, din care Domnul a fost alungat în respingere.

Tabăra semnifică religia organizată; aceasta este pământească și omenească. Fiecare religie este de fapt o organizație omenească și un domeniu pământesc care îi ține pe oameni departe de economia lui Dumnezeu. O, Doamne!

Trebuie să ieșim din tabără fiind în afara religiei și trebuie să intrăm dincolo de perdea fiind în duhul nostru, unde este Domnul. Când rămânem în duhul nostru, contactându-L pe Cristosul ceresc care este în glorie, vom ieși din tabăra religiei către Isus cel smerit pentru a suferi cu El.

De-a lungul epocilor, aceasta a fost experiența creștină autentică a multor căutători ai Domnului. Ei L-au atins pe Domnul în duh și au fost infuzați cu frumusețea Lui, căci El S-a radiat cu toate bogățiile Sale în ei; prin urmare, au fost capabili să iasă din tabăra religiei, purtând ocara Sa.

Aceasta este experiența noastră de astăzi; pe măsură ce Îl contactăm pe Cristos în ceruri și savurăm glorificarea Lui, suntem energizați să mergem pe calea îngustă a crucii pe pământ, putând purta ocara lui Isus.

Pe partea pozitivă, intrăm dincolo de perdea exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Isus cel viu. Pe partea negativă, ieșim din tabără, purtând ocara Domnului.

A ieși în afara religiei înseamnă a înceta să faci orice pentru Dumnezeu sau să te implici în lucruri făcute pentru Dumnezeu fără prezența lui Cristos. Dacă nu avem prezența lui Cristos, ci ne închinăm lui Dumnezeu și Îi slujim, făcând lucruri pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu, aceasta este religie.

În loc să facem lucruri doar în exterior pentru a-I fi pe plac lui Dumnezeu sau pentru a-I sluji, trebuie să fim în duh, acolo unde este Sfânta Sfintelor practică astăzi în experiența noastră, și trebuie să fim în afara religiei, acolo unde este tabăra practică astăzi.

Frați și surori, cu cât suntem mai mult în duhul nostru, savurându-L pe Cristosul ceresc, cu atât vom ieși mai mult în afara taberei religiei, urmându-L pe Isus cel suferind. Rămânerea noastră în duhul nostru în contactul intim și dulce cu Cristosul ceresc, care este în glorie, ne va face capabili și ne va da energie să ieșim în afara taberei religiei către Isus cel smerit, ca să suferim împreună cu El.

Dumnezeu vrea să avem o atingere și o relație personală, intimă, privată și spirituală cu El, dar dacă facem lucruri doar pentru Dumnezeu fără prezența lui Cristos, cădem în religie. Îl putem onora pe Dumnezeu cu buzele noastre, dar inima noastră poate fi departe de El (Matei 15:8). O, Doamne!

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său, realizând că slujba autentică a Noului Testament ne aduce în savurarea lui Cristos în duhul nostru, dincolo de perdea. Pe măsură ce savurăm slujba în cuvântul lui Dumnezeu, suntem întăriți să-L urmăm pe Isus în afara taberei, în părtășia suferințelor Sale pentru Trupul Său (2 Corinteni 11:23-33).

Dincolo de perdea, în duhul nostru contopit, participăm la slujba Cristosului ceresc, astfel încât să putem fi echipați să-L administrăm duhurilor însetate din afara taberei. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi!

Doamne Isuse, vrem să intrăm dincolo de perdea și să ieșim în afara taberei astăzi! Amin, Doamne, vrem să intrăm în Sfânta Sfintelor, unde Domnul domnește în glorie! Vrem să ieșim în afara taberei, ieșind din religie, din care Domnul a fost alungat în respingere. Mântuiește-ne de a-L sluji sau a lucra pentru Dumnezeu fără prezența lui Cristos. Fie ca noi să fim astăzi în duhul nostru, acolo unde este Sfânta Sfintelor practică. Amin, fie ca noi să fim în afara religiei, acolo unde este tabăra practică astăzi! Aleluia, cu cât suntem mai mult în duhul nostru, savurându-L pe Cristosul ceresc, cu atât vom ieși mai mult în afara taberei religiei, urmându-L pe Isus cel suferind! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Vrem să fim sub adevărata slujbă a Noului Testament, ca să putem fi aduși în savurarea lui Cristos în duhul nostru, dincolo de perdea, și ca să putem fi întăriți să-L urmăm pe Isus în afara taberei! Amin, Doamne, numai atunci când Te savurăm în duhul nostru putem să-L urmăm pe Isus cel suferind și să luăm parte la părtășia suferințelor Sale pentru Trupul Său!

Intrăm dincolo de perdea întorcându-ne către duhul nostru și exersându-ne duhul

Dacă intrăm dincolo de perdea, suntem capabili să ieșim în afara taberei; cheia este să fim dincolo de perdea, adică să găsim o modalitate de a intra dincolo de perdea astăzi și în fiecare zi. Ce înseamnă ca noi să intrăm dincolo de perdea în experiența noastră creștină? Pentru noi, credincioșii în Cristos, a intra dincolo de perdea înseamnă a intra în duhul nostru.

Cheia este duhul nostru. Când ne întoarcem către duhul nostru și ne exersăm duhul, intrăm dincolo de perdea (1 Timotei 4:7-8). Scriitorul Epistolei către Evrei a vrut să încurajeze și chiar să-i îndemne pe credincioșii evrei să iasă în afara taberei religiei și să poarte ocara lui Cristos, chiar să fie una cu Isus cel suferind.

Singura cale prin care acest lucru este posibil este dacă există o despărțire clară a sufletului și a duhului prin cuvântul viu al lui Dumnezeu, care lucrează ca o sabie (Evrei 4:12). Trebuie să citim cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, exersându-ne duhul pentru a-L atinge pe Dumnezeu în cuvântul Său, cuvântul viu al lui Dumnezeu va fi activ în noi, despărțind sufletul de duh.

Trebuie să ne exersăm și să ne folosim duhul; trebuie să ne folosim duhul aprinzându-l, îndreptându-ne mintea spre duh și deosebind duhul de sufletul nostru (2 Timotei 1:6-7; Romani 8:5-6).

Avem multe căi de a ne întoarce către duhul nostru și de a fi în duhul nostru, astfel încât să putem intra dincolo de perdea. Zilnic, trebuie să ne exersăm întreaga ființă pentru a fi în duhul nostru; trebuie chiar să aducem întreaga noastră ființă în duh.

Dumnezeu în Cristos ca Duh, este unit cu duhul nostru ca un singur duh, iar darul lui Dumnezeu este duhul nostru dat de Dumnezeu. Fie ca să nu avem un duh de lașitate, ci mai degrabă să ne aprindem duhul pentru a avea un duh de putere, de dragoste și de chibzuință.

Trebuie să ne exersăm duhul zi de zi, astfel încât să putem intra dincolo de perdea pentru a avea un contact direct cu Domnul Isus. Trebuie să-L contactăm față în față, direct, pentru a-L putea privi ca Omul în glorie care urmează să fie infuzat și transfuzat cu El, astfel încât să putem deveni reproducerea Lui corporativă (2 Corinteni 3:18).

Când ne întoarcem inima către Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L contacta, Îl vom privi pe Domnul în duh, iar El ne infuzează cu ceea ce este El. El se transfuzează pe Sine în noi. El ne constituie cu Sine Însuși. Rezultatul este că noi vom deveni reproducerea Lui corporativă, căci reflectăm ceea ce privim.

Cheia pentru a-L experimenta pe Cristos este duhul nostru omenesc, care este unit cu Sfânta Sfintelor. Fie ca noi să învățăm să ne discernem duhul de orice este religios și de sufletul nostru. Fie ca noi să nu ne mai bazăm în mintea noastră sau în vreo activitate sau gând religios, ci să ne întoarcem către duhul nostru! Aleluia, Domnul Isus este cu duhul nostru (2 Timotei 4:22) și harul este cu duhul nostru (Galateni 6:18).

Ne putem întoarce către duhul nostru și să primim har. Intrăm dincolo de perdea întorcându-ne către duhul nostru. Când suntem dincolo de perdea, în duhul nostru, suntem în Sfânta Sfintelor. În acest domeniu, ne împărtășim din Cristos și-L savurăm ca mană ascunsă, toiag înmugurit și lege a vieții, rezultând în expresia corporativă a lui Dumnezeu pentru împlinirea scopului Său veșnic (Evrei 9:3-4). Aceasta este ceea ce Dumnezeu urmărește astăzi.

În economia Sa, Dumnezeu Se distribuie în Trinitatea Sa Divină în ființa noastră pentru producerea și zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Această zidire este în duh, iar când suntem în duhul nostru, intrăm dincolo de perdea.

Fie ca noi să fim creștini care intră dincolo de perdea astăzi, exersându-ne duhul, astfel încât să putem primi distribuirea lui Dumnezeu, să fim infuzați cu Dumnezeu, să ieșim din tabără și să devenim expresia Sa corporativă glorioasă!

Doamne Isuse, vrem să intrăm dincolo de perdea astăzi, exersându-ne duhul pentru a-L contacta pe Domnul! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh! Slavă Domnului, când ne întoarcem către duhul nostru și ne exersăm duhul, intrăm dincolo de perdea! Amin, Doamne, vrem să ne folosim, să ne utilizăm și să ne exersăm duhul astăzi, aprinzându-l în flăcări! Slavă Domnului, nu am primit un duh de lașitate, ci de putere, de dragoste și de chibzuință! Amin, Doamne, ne îndreptăm mintea către duhul nostru astăzi. Ne exersăm duhul și vrem să ne discernem duhul de sufletul nostru. Vrem să intrăm dincolo de perdea pentru a avea un contact direct cu Cristosul ceresc! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a Te privi, ca să putem fi infuzați cu Tine și să devenim reproducerea Ta corporativă! Fie ca noi să-L privim și să-L reflectăm pe Domnul astăzi! Aleluia pentru duhul nostru, unde Îl putem vedea pe Domnul, putem fi infuzați cu El și putem fi constituiți cu El, ca să-L putem reflecta și să fim expresia Sa corporativă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enter Within the Veil (our Spirit) and Go Outside the Camp (come out of Religion), inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 31 cu tema: Autorul (Căpitanul) mântuirii și Înainte-mergătorul care conduce numeroși fii în glorie, intrând dincolo de perdea și mergând în afara taberei (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos ne conduce în glorie ca Marele nostru Preot și prin sfințirea Sa divină

21/04/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Cristos, ca Autor al mântuirii, conduce mulți fii în glorie ca Marele nostru Preot care Se roagă pentru noi și care Îl împarte pe Dumnezeu în noi, și, de asemenea, mântuindu-ne în mod organic prin sfințire, căci Duhul sfințitor din duhul nostru îndeplinește sfințirea divină în noi.

Îți mulțumim, Doamne, că ai luat conducerea pentru a intra în glorie și acum ne conduci în glorie! Slavă Domnului, suntem sfințiți zilnic pentru a putea intra în expresia glorioasă a Dumnezeului Triunic! Aleluia!

Viața noastră creștină este o viață în care privim țintă la Isus, care a mers înaintea noastră și care a luat conducerea pentru a intra în glorie! Și acum Îl urmăm! Țelul mântuirii lui Dumnezeu este ca noi să intrăm în gloria lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-Și va împărtăși niciodată Dumnezeirea cu noi, căci numai El este Dumnezeu și numai El poate fi venerat.

Cu toate acestea, El vrea ca noi să fim glorificați pentru a-L putea exprima pe Dumnezeu în mod corporativ. Iată ce vedem în Noul Ierusalim: Cel ce șade pe tron are înfățișarea iaspisului, iar zidirea zidului este iaspis. Dumnezeu, ca lumina, este în Miel, ca lampa, iar lampa este difuzată prin zidul cetății pentru a străluci lumina divină tuturor națiunilor! Devenim parte a expresiei glorioase a lui Dumnezeu!

Acesta este destinul nostru glorios. Astăzi, însă, trebuie să ne dăm seama că Cristos, ca sămânță a gloriei, este în noi și trebuie să-L lăsăm să crească și să se dezvolte în noi. El trebuie să se extindă și să se răspândească în noi până când înghite orice negativ din noi și ne aduce pe deplin în gloria Sa.

Cristos, fiind Căpitanul mântuirii noastre, este Omul din glorie și El este, de asemenea, sămânța gloriei în noi. Cristos în noi este speranța gloriei. În noi înșine, nu avem nicio speranță, căci eram morți în păcate și greșeli; dar slavă Domnului, Cristos a venit în noi și acum trăiește în noi. El locuiește în noi.

El a luat conducerea pentru a lupta spre glorie, iar acum, ca sămânță a gloriei, El este în noi, iar noi suntem și noi într-un proces de luptă. Creștem în viață. Și suferințele noastre ne ajută să creștem, să ne dezvoltăm și să câștigăm o greutate veșnică de glorie.

Fie ca noi să nu disprețuim suferințele și încercările pe care le întâlnim; fie ca noi pur și simplu să ne deschidem Domnului și să Îl savurăm, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să-L lăsăm să lucreze în noi. Fie ca noi să rămânem în procesul de a fi glorificați, astfel încât Dumnezeu să poată câștiga toată gloria în noi și prin noi! Amin!

Cristos, ca Autor al mântuirii noastre, ne conduce întru glorie ca Marele nostru Preot care se roagă pentru noi și-L împarte pe Dumnezeu în noi

Pentru ca Dumnezeu să obțină ceea ce caută, adică pentru ca El să câștige un grup de oameni care fac parte din expresia Sa glorioasă în umanitate în întregul univers, Dumnezeu Însuși a devenit om. Isus Cristos a luat conducerea pentru a Se smeri până la capăt, a suferi până la capăt și a fi ascultător de Dumnezeu. Apoi, El a intrat în glorie și, ca Om, El este acum în glorie.

Acum El conduce mulți fii în glorie. Cristos, ca Autor (Căpitan) al mântuirii noastre, Își îndeplinește datoria de a ne conduce în glorie ca Marele nostru Preot care se roagă pentru noi și care Îl împarte pe Dumnezeu în noi (Evrei 2:16-18; 7:25; 8:2).

Chiar acum, Cristos este în ceruri, în slujba Sa cerească, rugându-se pentru noi și slujindu-ne. El se roagă pentru fiecare dintre noi în mod individual și se roagă pentru noi în mod corporativ. Cristosul nostru este Marele Preot care mijlocește pentru noi înaintea lui Dumnezeu și, în același timp, Îl împarte pe Dumnezeu în noi.

El trăiește pururea ca să mijlocească și este capabil să ne mântuiască pe deplin pe măsură ce ne apropiem de Dumnezeu prin El. Atâta timp cât ne apropiem de Dumnezeu prin Isus Cristos, exersându-ne duhul pentru a-L contacta, Cristos mijlocește pentru noi în culise și este capabil să ne mântuiască pe deplin. El a mijlocit pentru noi de-a lungul vieții noastre.

Am putea crede că suntem un frate sau o soră destul de buni, pentru că nu avem mari eșecuri și nu provocăm prea multe probleme; trebuie să ne dăm seama, totuși, că nu din cauza noastră suntem așa, ci este un rezultat al faptului că Cristos se roagă pentru noi și ne slujește.

Pe de altă parte, putem avea o mulțime de eșecuri și putem crede că nu suntem calificați să fim creștini, pentru că eșuăm mai mult decât reușim. Chiar și aceasta, însă, se întâmplă sub mijlocirea și slujba Marelui nostru Preot, pentru că El ne conduce în glorie și se roagă pentru noi, mijlocește pentru noi și ni-L împarte pe Dumnezeu.

Putem vedea un bun exemplu al lui Cristos ca Mare Preot și al lucrării Sale în slujba Sa cerească în Ioan 21, când a venit la Petru și la discipolii care au mers la pescuit. Nu i-a mustrat; dimpotrivă, i-a ajutat să prindă niște pește și apoi le-a pregătit micul dejun pe țărmul mării.

Apoi a reaprins dragostea lui Petru pentru Domnul și i-a spus lui Petru: „Simone, Satan a vrut să te cearnă ca grâul, dar Eu m-am rugat pentru tine.” S-a rugat pentru Petru ca credința lui să nu se piardă. El voia ca Petru, atunci când se va întoarce din decăderea sa, să aibă grijă de ceilalți discipoli ai Săi, de oile Sale.

Petru era la pământ; a dat înapoi, chiar s-a întors la pescuit, iar câțiva frați i s-au alăturat în acest sens. Dar Domnul a venit acolo unde era el, l-a păstorit, i-a restaurat dragostea pentru Domnul și i-a spus că Cristos se roagă ca credința lui să fie întărită.

Am putea crede că nu-L vom renega niciodată pe Domnul, pentru că Îl iubim „mai mult decât aceștia”; însă Domnul are o cale de a ne expune și de a ne arăta cât de naturali suntem în dragostea noastră pentru El și El ne reaprinde dragostea pentru El.

El Se roagă pentru noi. El ne slujește. El mijlocește pentru noi. Trebuie să primim ajutorul care vine de la Dumnezeu (Fapte 26:22) pentru a trăi viața creștină și a mărturisi pentru Domnul.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului. Fie ca noi să rămânem în unirea organică cu El. Fie ca noi să fim în alianță cu Dumnezeu și să primim asistența Lui în această alianță.

Doamne Isuse, Tu știi că Te iubim. Ne deschidem Ție. Noi nu suntem nimic, dar Tu ești totul. Îți mulțumim că ești Căpitanul mântuirii noastre. Îți mulțumim că ai luat conducerea pentru a intra în glorie. Aleluia, Cristos este Autorul mântuirii noastre și El Își îndeplinește datoria de a ne conduce în glorie! Amin, Doamne, ne deschidem Ție ca Marele nostru Preot. Îți mulțumim că Te rogi pentru noi. Îți mulțumim că trăiești mereu ca să mijlocești pentru noi. Un astfel de Mare Preot este ceea ce avem nevoie, căci El este mai presus de ceruri! Aleluia, Cristos poate să ne mântuiască pe deplin, căci El trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi. Îți mulțumim, Doamne, că Te rogi pentru noi. Îți mulțumim că trăiești pururea înaintea Tatălui ca să te rogi pentru noi, astfel încât, chiar dacă Satan vrea să ne scuture și să ne cearnă ca grâul, credința noastră să fie întărită. Îți mulțumim că L-ai distribuit pe Dumnezeu în noi pentru ca noi să mergem mai departe cu Domnul. Du-ne mai departe cu Tine. Adu-ne pe deplin în gloria Ta! Aleluia, Cristos ne conduce în glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu!

Cristos conduce mulți fii în glorie, mântuindu-i în mod organic prin sfințirea Sa divină, realizată de Duhul sfințitor din duhul nostru

Slavă Domnului că Cristos este Autorul (Căpitanul) mântuirii, care conduce mulți fii în glorie, mântuindu-i în mod organic prin sfințire (vezi Evrei 2:10-11; Efeseni 1:4-5; 1 Tesaloniceni 5:23; Romani 5:10; 15:16; Efeseni 5:26). Această sfințire divină este realizată de Duhul sfințitor din duhul nostru. Cristos ne conduce în glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu, mântuindu-ne organic prin sfințire.

Atât Cel ce sfințește, cât și cei care sunt sfințiți sunt cu toții dintr-unul singur; din această cauză, Lui nu-I este rușine să ne numească frați.

Suntem sfințiți atât pozițional, cât și dispozițional pentru a fi fii ai lui Dumnezeu pe deplin, chiar pentru a intra în glorie și a-L exprima pe Dumnezeu în mod corporativ. Sfințirea noastră este pentru filiația noastră. Suntem făcuți sfinți spre filiație. Sfințirea divină pentru filiația divină este centrul economiei divine și gândul central în Noul Testament.

Sfințirea divină este linia de susținere în îndeplinirea economiei divine pentru a ne „fiiza” în mod divin; prin sfințirea lui Dumnezeu, suntem făcuți fii ai lui Dumnezeu, astfel încât să putem deveni la fel ca Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeirea Sa, astfel încât să putem fi expresia lui Dumnezeu.

Fiecare pas al drumului în economia Sa implică sfințirea. Sfințirea este linia de susținere a economiei lui Dumnezeu. Așa cum un pescar merge la pescuit și firul cu cârligul și momeala agață peștele, iar peștele este ținut de fir, tot așa și noi, creștinii, am fost „prinși în cârlig” de Cristos în sfințirea Lui și suntem ținuți în economia lui Dumnezeu de un fir de susținere, care este sfințirea Sa. Ce minunat!

În oceanul umanității, Domnul ne-a prins și, prin sfințirea Lui, suntem ținuți în mântuirea lui Dumnezeu până când vom fi pe deplin făcuți fii ai lui Dumnezeu. Nu putem explica ce s-a întâmplat cu noi și de ce suntem aici, crezând în Domnul și savurându-L în viața de biserică; putem doar să-I mulțumim Domnului că ne-a atras pentru a ne fiiza pe deplin și a ne face fii glorioși ai lui Dumnezeu!

Sfințirea este firul de susținere în îndeplinirea economiei lui Dumnezeu; suntem conduși ca mulți fii în glorie prin faptul că suntem sfințiți.

În primul rând, există sfințirea căutătoare, sfințirea inițială, care este spre pocăință, pentru a ne aduce înapoi la Dumnezeu (1 Petru 1:2; Luca 15:8-10, 17-21). Eram ca fiul risipitor, într-o țară îndepărtată, cheltuind bogățiile Tatălui nostru, dar într-o zi ne-am revenit, căci Duhul căutător a măturat înăuntrul nostru, aprinzând lampa Cuvântului lui Dumnezeu, și ne-am amintit că în casa Tatălui nostru este multă hrană și bucurie!

Sfințirea căutătoare a Duhului ne-a condus la pocăință pentru a ne aduce înapoi la Dumnezeu. Slavă Domnului că strălucește în noi prin cuvântul Său, astfel încât să ne putem da seama că ne putem întoarce la savurarea lui Dumnezeu.

Apoi, sfințirea răscumpărătoare, sfințirea pozițională, este prin sângele lui Cristos, pentru a ne transfera din Adam în Cristos (Evrei 13:12). Prin credința în Cristos, am fost răscumpărați și transferați din Adam în Cristos; aceasta este ceva pozițional.

Sfințirea regeneratoare, care este începutul sfințirii dispoziționale, ne înnoiește din duhul nostru pentru a ne face din păcătoși în fii ai lui Dumnezeu (2 Corinteni 5:17; Ioan 1:12-13). Regenerarea noastră este, de asemenea, o sfințire, căci prin regenerare suntem înnoiți și sfințiți cu viața și natura lui Dumnezeu pentru a fi fii ai lui Dumnezeu.

Regenerarea este primul pas pentru a savura sfințirea dispozițională a lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi sfințiți în însăși dispoziția noastră, în natura noastră, prin participarea la viața lui Dumnezeu.

Sfințirea înnoitoare, continuarea sfințirii dispoziționale, ne înnoiește sufletul din mintea noastră prin toate părțile sufletului nostru pentru a face din sufletul nostru o parte a noii creații a lui Dumnezeu (Romani 12:2b; Efeseni 4:23; Galateni 6:15).

Avem viața lui Dumnezeu în duhul nostru și, pe măsură ce această viață se răspândește în noi, pe măsură ce ne îndreptăm mintea către duhul nostru, chiar și mintea noastră devine viață. Ne putem împărtăși din mintea lui Dumnezeu prin deschiderea noastră către Domnul în cuvântul Său pentru a-L savura pentru înnoirea minții noastre.

Sfințirea transformatoare, sfințirea zilnică, ne reconstituie metabolic cu elementul lui Cristos pentru a ne face o nouă constituție ca parte a Trupului organic al lui Cristos (2 Corinteni 4:16; 1 Corinteni 3:12). Aleluia, suntem transformați privindu-L pe Domnul față în față, iar elementul Său este introdus în noi pentru a înlocui vechiul nostru element. Există un proces metabolic care are loc în noi. Pe măsură ce suntem transformați, ne împărtășim din însăși ființa lui Dumnezeu.

Sfințirea conformatoare, sfințirea modelatoare, ne modelează după chipul Cristosului glorios pentru a ne face expresia lui Cristos (Romani 8:28-29; 2 Corinteni 3:18). Dumnezeu ne conformează chipului lui Cristos, modelându-ne să fim la fel ca întâiul născut Fiu al lui Dumnezeu, pentru ca El să fie întâiul născut dintre mulți frați. Conformarea este maturitatea noastră în viața divină, în măsura în care Îl exprimăm chiar pe Cristos după chipul Său față de alții.

În cele din urmă, sfințirea glorificatoare, sfințirea finalizatoare, ne răscumpără trupul transfigurându-l pentru a ne face expresia deplină a lui Cristos în glorie (Filipeni 3:21; Romani 8:23). Aleluia! În acest fel, ne împărtășim din gloria lui Dumnezeu.

De la început până la sfârșit, sfințirea divină este în întregime lucrarea excelentă a Duhului. Duhul este Duhul finalizat, compus, dătător de viață și care locuiește în noi, al lui Cristos, care este întruparea lui Dumnezeu. Fie ca noi să ne deschidem astăzi lucrării Sale sfințitoare, pentru a putea fi conduși în glorie ca mulți fii ai lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, ne deschidem astăzi sfințirii Tale divine ca Duh! Aleluia, sfințirea divină este linia de susținere în îndeplinirea economiei divine pentru a ne face fii ai lui Dumnezeu pe deplin! Îți mulțumim, Doamne, că ne-ai sfințit inițial căutându-ne și conducându-ne la pocăință, aducându-ne astfel înapoi la Dumnezeu. Îți mulțumim pentru sfințirea Ta pozițională prin sângele lui Cristos, pentru a ne transfera din Adam în Cristos. Slavă Ție pentru sfințirea Ta regeneratoare, care ne înnoiește din duhul nostru pentru a ne face fii ai lui Dumnezeu! Ne deschidem sfințirii Tale înnoitoare pentru a fi înnoiți în sufletul nostru, de la mintea noastră la toate părțile sufletului nostru, pentru a face sufletul nostru o parte din noua creație a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, sfințește-ne zilnic și transformă-ne, astfel încât să putem fi reconstituiți metabolic cu elementul lui Cristos, pentru a face parte din Trupul organic al lui Cristos! Slavă Domnului, Duhul sfințitor lucrează pentru a ne modela după chipul Cristosului glorios, pentru a ne face expresia lui Cristos prin intermediul sfințirii conformatoare! Aleluia, Dumnezeu ne va glorifica pentru a ne răscumpăra trupul transfigurându-l, pentru a-l face expresia lui Cristos în glorie! Slavă Domnului pentru sfințirea divină, pentru a ne face fii ai lui Dumnezeu în procesul de a fi glorificați!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Leads us into Glory by being our High Priest and by His Divine Sanctification, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 31 cu tema: Autorul (Căpitanul) mântuirii și Înainte-mergătorul care conduce numeroși fii în glorie, intrând dincolo de perdea și mergând în afara taberei (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este sămânța gloriei din noi și suntem mântuiți întru glorie prin suferință

20/04/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristos este Autorul, Căpitanul, Pionierul, Înainte-mergătorul și El a luat conducerea pentru a intra în glorie, iar noi acum, ca urmași ai Săi, mergem pe aceeași cale pentru a fi aduși în aceeași glorie; El a venit în noi ca sămânța gloriei și El crește în noi și ne transformă în chipul Său glorios.

Îți mulțumim, Doamne, că ai venit în noi ca sămânța gloriei! Te lăudăm! Te iubim! Îți dăm mai mult teren în noi ca să crești în noi și să ne faci la fel de glorioși ca Tine! Amin, Doamne, du-ne din glorie în glorie! Condu-ne în glorie pentru a fi la fel ca Tine! Amin!

Ce privilegiu este ca noi, credincioșii în Cristos, să fim mântuiți de Dumnezeu și să fim într-un proces la sfârșitul căruia suntem aduși în glorie! Țelul etern al lui Dumnezeu nu este doar să ne mântuiască de la pierzare și să ne aducă în ceruri; țelul Său etern este să câștige mulți fii, cu cât mai mulți, cu atât mai bine, pentru ca El să aibă o expresie glorioasă.

Tatăl a trimis Duhul într-o misiune, pentru a ne arăta bogățiile lui Cristos, așa cum Avraam și-a trimis slujitorul de încredere să câștige o mireasă pentru Isaac. Am văzut ceva din minunatele bogății ale lui Cristos, am fost captivați, inima noastră a fost câștigată, ne-am întors către Domnul și am savurat bogățiile Sale.

Acum bogățiile Sale lucrează în noi pentru a ne transforma și a ne conforma chipului lui Cristos. Și devenim plinătatea Lui, plinătatea lui Cristos, savurând și experimentând bogățiile Sale.

Pe măsură ce ne trăim viața creștină, ne rugăm zilnic ca Tatăl să ne întărească în omul dinăuntru, după bogățiile glorie Sale, prin Duhul Său, pentru ca Cristos să-Și facă domiciliul în inimile noastre, pentru ca noi să fim umpluți până la toată plinătatea lui Dumnezeu și Dumnezeu să câștige toată gloria în biserică.

Ce viață creștină minunată avem, avându-L pe Dumnezeu introdus în noi zi de zi și apoi trăindu-L din noi pentru expresia Sa! Dumnezeu lucrează de-a lungul epocilor pentru a-Și câștiga expresia corporativă, mulții fii în glorie.

Cristos ne conduce acum în glorie, astfel încât să fim la fel ca El, exprimându-L pe Dumnezeu până la cel mai înalt grad.

Mai întâi, Cristos a trecut printr-un proces pentru a ne deschide calea tuturor, ca ființe umane, pentru a intra în glorie. El a venit ca sămânța gloriei divine, a căzut în pământ și a murit și a crescut pentru a înflori în glorie în înviere.

Acum El este în noi, repetând același proces, astfel încât, așa cum El este Omul în glorie, tot așa și noi să fim aduși în gloria lui Dumnezeu pentru ca El să câștige expresia Sa corporativă!

Amin, și El Își va câștiga expresia, căci Apocalipsa 21-22 ne arată Noul Ierusalim, cetatea sfântă, purtând gloria lui Dumnezeu! Slavă Domnului!

Cristos, ca Autor al mântuirii, este sămânța gloriei din noi pentru a ne aduce în glorie

Conform cu Evrei 6:20, Cristos este Autorul, Căpitanul, Pionierul și Înainte-mergătorul mântuirii noastre. El a luat conducerea pentru a intra în glorie, iar acum noi, ca numeroșii Săi urmași, mergem pe aceeași cale pentru a fi aduși în aceeași glorie, care a fost rânduită de Dumnezeu pentru noi (1 Corinteni 2:7; 1 Tesaloniceni 2:12).

Dacă citim Evangheliile și apoi Faptele Apostolilor împreună cu Epistolele, îl vedem pe omul minunat Isus Cristos, care este modelul nostru, exemplul nostru. Când noi, credincioșii în Cristos, ne-am deschis Domnului și am crezut în El, acest minunat Isus a venit în noi pentru a fi viața noastră și totul al nostru!

El a venit în noi nu doar ca Mântuitor al nostru; mai mult, El a venit pentru a fi Cel care ia conducerea pentru a alerga cursa spre glorie! El a intrat în expresia deplină a lui Dumnezeu și acum este expresia deplină a lui Dumnezeu.

Iar El ne conduce la glorie! Aleluia! Domnul Isus, care este expresia lui Dumnezeu, este strălucirea gloriei lui Dumnezeu (Evrei 1:3); ca o asemenea persoană, El a venit în noi. El nu este doar viața eternă în duhul nostru, ci mai mult, conform Coloseni 1:27, El este în noi ca speranța noastră a gloriei. Cristos în noi, speranța gloriei!

Pe de o parte, Isus Cristos este Cel minunat care a croit calea spre glorie și este acum dincolo de perdea, fiind expresia deplină a lui Dumnezeu. Pe de altă parte, El a venit în noi și trăiește în noi; din noi, El ne conduce la glorie.

El nu Și-a părăsit gloria pentru a veni în noi; mai degrabă, El a venit ca gloria lui Dumnezeu în noi, iar Cristos în noi este speranța gloriei! Extraordinar, înțelepciunea lui Dumnezeu este într-un mister; această înțelepciune a fost ascunsă de epoci, dar acum El ne-a revelat-o, chiar în noi!

Autorul mântuirii, Căpetenia mântuirii, Omul în glorie, Omul care este gloria lui Dumnezeu, este sămânța gloriei în noi (Coloseni 1:27; 1 Ioan 3:9). Cristos este sămânța gloriei în noi; în această sămânță divină din noi se află gloria divină.

Sămânța Lui rămâne în noi. Sămânța Lui este gena Lui; însăși gena lui Dumnezeu este în noi. ADN-ul lui Dumnezeu este în noi, căci avem sămânța lui Dumnezeu. Deoarece sămânța Lui este în noi, pentru că Cristos este sămânța gloriei în noi, putem fi siguri că într-o zi vom fi așa cum este El, căci gena Lui din noi ne va face la fel ca El!

Așa cum un câine naște un câine și, când cățelușul crește, el exprimă viața unui câine, tot așa Dumnezeu ne-a născut și, deși astăzi putem fi imaturi, într-o zi sămânța gloriei din noi va crește spre maturitate și se va dezvolta până când vom intra pe deplin în gloria Lui! Amin!

Mântuitorul nostru, Domnul Isus, a luat conducerea pentru a lupta spre glorie; întreaga Lui viață a fost un proces de luptă pentru glorie. El a mărturisit în Luca 12:49-50 că El vrea să elibereze focul vieții divine și să fie botezat, astfel încât să elibereze viața lui Dumnezeu.

El a vrut să fie botezat cu botezul morții Sale, astfel încât focul vieții divine din El să fie eliberat și să aprindă milioane de ființe umane! Chiar acum, noi, cei care credem în Cristos, avem focul divin în duhul nostru.

Am putea crede că există doar o flacără pilot acolo, o mică flacără, dar atunci când ne exersăm duhul, focul vieții divine arde puternic în noi! Aleluia! Impulsul vieții spirituale a ajuns la noi, arde în noi și este sămânța gloriei în noi!

Există imboldul vieții spirituale în noi, o forță motrice care ne împinge să mergem mai departe cu Domnul și să ne dăm Lui, chiar să-L iubim mai presus de propriul nostru control. Trebuie doar să cooperăm cu creșterea Lui în noi și cu arderea Lui în noi.

Creșterea seminței gloriei în noi este un proces de luptă. Gloria este înflorirea elementului divin în noi. Slavă Domnului, gloria în care vom intra este gloria elementului divin care a fost semănat în noi ca o sămânță (2 Tesaloniceni 1:10).

Când Domnul va veni, pe de o parte, El va veni din cer, iar pe de altă parte, El va veni din noi, căci El va fi glorificat în sfinții Săi. El va fi glorificat în sfinții Săi pentru a fi privit cu admirație în toți cei care au crezut. Aceasta înseamnă că necredincioșii se vor minuna de El și Îl vor admira, chiar vor fi uimiți de faptul că El este glorificat în sfinți! Slavă Domnului!

Slavă Domnului că El a venit ca și Căpitan al mântuirii, Autorul mântuirii, iar acum El este în noi ca sămânța gloriei, crescând în noi până când suntem aduși pe deplin în glorie! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ești Autorul mântuirii, Căpitanul mântuirii noastre! Te lăudăm că ești Înainte-mergătorul, Cel care a croit calea spre glorie! Aleluia, Cristos este Pionierul și Îl urmăm în glorie! Îți mulțumim, Doamne, că ai luat conducerea pentru a intra în glorie și acum Te urmăm în glorie! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine pentru a merge pe aceeași cale pe care ai mers Tu pentru a fi aduși în aceeași glorie, care a fost rânduită de Dumnezeu pentru noi! Aleluia, Autorul mântuirii, Omul în glorie, este acum sămânța gloriei din noi! Amin, Doamne, crești în noi puțin mai mult astăzi! Îți mulțumim că ești sămânța gloriei în noi. Aleluia, Cristos este în noi ca speranță a gloriei! Crește în noi, Doamne. Ține-ne în procesul luptei, astfel încât să putem avea glorie sporită în noi până când vom fi aduși pe deplin în glorie! Amin, Doamne, fie ca elementul divin din noi să înflorească până când vom intra în glorie! Slavă Domnului!

Suntem mântuiți întru glorie prin procesul suferinței, iar Cristos ne conduce în glorie!

Când auzim că Dumnezeu, în Cristos, a venit în noi ca sămânța gloriei, suntem umpluți de recunoștință și speranță, căci această sămânță vie va crește în noi, va înflori în noi și ne va aduce în glorie! Ce destin glorios avem!

Însă pe baza a ceea ce ne arată Noul Testament, calea prin care putem intra în glorie este foarte specială; implică suferință. Suntem mântuiți în glorie, expresia lui Dumnezeu, prin procesul suferinței (Evrei 10:32-35; 2 Corinteni 4:16-18; Psalmii 84:5-7; 2 Corinteni 3:18; Romani 8:17-18, 21).

Dumnezeu folosește suferința ca proces pentru a ne aduce mai departe și mai adânc în glorie. Toate suferințele noastre ne ajută pe drumurile înalte spre Sion pentru a ne transforma din glorie în glorie.

Fie ca noi să ne întoarcem la cuvântul lui Dumnezeu și să ne rugăm cu adevărat asupra a ceea ce ne spune Domnul, în special asupra porțiunii din 2 Corinteni 4:16-18, ca să fim în pace ori de câte ori trecem prin suferințe. Domnul ne spune să nu ne descurajăm, căci, deși omul nostru din afară se mistuie, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi.

Zi de zi, omul nostru din afară este mistuit; putem simți acest lucru, putem vedea clar acest lucru și cu toții ne dăm seama de acest lucru. Dar, în același timp, deși omul nostru dinăfară se mistuie, credem și ne rugăm ca omul nostru dinăuntru să fie înnoit zi de zi!

Chiar acum, avem ușurința trecătoare a necazului; putem fi necăjiți, putem îndura suferințe, iar necazurile sunt porția noastră zi de zi. Aceasta este o ușurință trecătoare a necazului.

Acest lucru lucrează pentru noi, din ce în ce mai mult, o greutate veșnică de glorie! Fie ca noi să considerăm greutatea veșnică a gloriei mai prețioasă decât ușurința trecătoare a necazului!

Fie ca noi să nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, iar lucrurile care nu se văd sunt veșnice.

Când ne deschidem către Domnul și Îi permitem lui Cristos, ca sămânță a gloriei, să crească în noi, chiar și în mijlocul suferinței și necazului, suntem binecuvântați, căci avem drumurile înalte spre Sion în inima noastră.

O, cât de binecuvântați suntem când mergem pe calea lui Cristos și a bisericii în interior, permițându-I lui Cristos, ca sămânță a gloriei, să crească în noi până când suntem conduși de Cristos întru glorie!

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Fie ca noi să fim cei care nu numai că intrăm în Dumnezeu inițial prin credința în El, ci, mai mult decât atât, sunt pe drumurile spre Sion pentru a intra în Dumnezeu, zi de zi!

Vrem să mergem pe calea bisericii și să-L experimentăm pe Cristos ca viață nu doar în exterior, ci și mai mult, în interior, având drumurile înalte spre Sion în inima noastră. Slavă Domnului!

Cât de minunat este să vedem că Cristos, Autorul mântuirii noastre, Își îndeplinește datoria de a ne conduce la glorie, crescând în noi ca sămânță a gloriei, pentru ca noi să putem fi aduși în aceeași glorie ca El!

Privim țintă la Isus, care a disprețuit rușinea și a luat crucea, știind că rezultatul va fi multă glorie. Ne uităm de la orice și de la oricine altcineva la El, căci numai privind la El suntem infuzați cu ceea ce este El.

El Se împarte pe Sine Însuși ca viață și sursă de viață în noi nu doar ca nou să îndurăm suferința, ci și mai mult, pentru a avea o greutate sporită de glorie în ființa noastră. Cu adevărat, această ușurință momentană a suferinței nu se poate compara cu greutatea veșnică a gloriei!

Suferințele noastre pot fi destul de dureroase astăzi, dar ele sunt doar ușurința momentană a suferinței care lucrează pentru noi greutatea veșnică a gloriei. Aleluia!

Doamne Isuse, pur și simplu Te iubim. Ne deschidem Ție. Îți mulțumim că ne-ai mântuit în glorie, în expresia lui Dumnezeu! Aleluia, suntem mântuiți întru glorie prin procesul suferinței! O, Doamne! Fie ca toate suferințele noastre să ne ajute pe drumurile înalte spre Sion pentru a ne transforma din glorie în glorie! Amin, Doamne, transformă-ne tot mai mult din glorie în glorie pe măsură ce trecem prin suferințe, ca să putem deveni mireasa Ta glorioasă! Nu privim la ușurința momentană a suferinței; pur și simplu privim țintă la Isus ca să mergem mai departe cu El și să fim infuzați cu glorie! Crești în noi, Doamne dragă, ca sămânța gloriei! Adaugă-ne mai mult din gloria Ta! Amin, Doamne, nu suntem descurajați, ci mai degrabă, pe măsură ce omul nostru din afară se mistuie, omul nostru dinăuntru se înnoiește zi de zi! Amin, Doamne, mai multă înnoire astăzi! Nu privim la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, căci privim la greutatea veșnică a gloriei introdusă în noi prin suferințele noastre! Aleluia, Domnul ne conduce în glorie și suntem mântuiți în glorie!