Trupul lui Cristos

Să ne maturizăm în această epocă pentru a fi biruitorii Domnului ca mireasa lui Cristos

26/01/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Apocalipsa 19:7-9 și în Ioan 3:29, vedem o revelație a lui Cristos ca Mire și noi ca fiind mireasa; în această epocă suntem pregătiți să fim mireasa lui Cristos, astfel încât să putem fi cei biruitori care vor ospăta și vor domni împreună cu El în epoca următoare și vor domni împreună cu El pentru veșnicie în și ca Noul Ierusalim. Amin!

Întreaga Biblie este o poveste de dragoste divină, căci ne dezvăluie nu numai ce este Dumnezeu și ce face El, ci și mai mult, cum Dumnezeu iubește omul și face totul pentru a-l câștiga pe om să fie mireasa Lui, soția Lui.

Biblia începe cu Adam și Eva, un cuplu, și se termină cu Duhul și mireasa, un cuplu universal. Dumnezeu este veșnic complet, perfect, atotputernic, atotsuficient, neavând nicio nevoie sau defect. Cu toate acestea, El vrea să obțină o parteneră, așa că l-a creat pe om după chipul și asemănarea Lui, cu intenția de a obține un om corporativ ca soție a Lui.

Vechiul Testament și Noul Testament ne arată că Dumnezeu este Soțul, iar noi, poporul Său, suntem soția Lui. În Vechiul Testament, Dumnezeu a ales un anumit popor, poporul Israel, și l-a curtat, l-a câștigat și l-a făcut soția Lui.

El nu le-a dat doar legea și poruncile; legea era o logodnă față de Dumnezeu, căci prin lege, poporul lui Dumnezeu poate vedea cine este Dumnezeu și se poate uni cu El.

Apoi, le-a dat ofrandele și tabernaculul pentru ca ei să aibă o cale de a veni la Dumnezeu și de a fi una cu El. Este ușor, însă, să încerci pur și simplu să urmezi legea și să o asculți, dar să nu ai dragoste față de Dumnezeu; mulți din poporul lui Dumnezeu din Vechiul Testament au făcut acest lucru.

Apoi, în Noul Testament, Cristos a venit ca Dumnezeu încarnat ca om, iar unul dintre statusurile Sale pe pământ a fost Mirele. El nu a venit să ne condamne sau să ne expună, chiar dacă ar fi putut face acest lucru; El a venit să ne curteze, să ne cucerească și să ne atragă la Sine.

Când vedem viața și lucrarea Domnului pe pământ, suntem atrași în mod inexplicabil de El, căci El este ca un magnet imens care îi atrage pe toți cei care Îi caută la Sine. El nu a venit să ne ceară să facem una sau alta pentru El; El vrea doar să vină la noi, să ne iubească, să aibă grijă de noi și să trăiască o viață romantică alături de noi în viața noastră creștină.

Domnul Isus este atât de minunat, atât de prețios și atât de atractiv, încât credincioșii Săi sunt dispuși chiar să-și dea viața pentru El, fiind atrași de El și iubindu-L până la capăt. În cele din urmă, vom deveni mireasa, soția Lui și vom împărtăși o viață de căsătorie veșnică cu El pentru toată veșnicia în și ca Noul Ierusalim. Aleluia!

Cristos ca Soț și biserica în calitate de soție, se finalizează în Duhul și mireasa, Noul Ierusalim

În Evanghelii, vedem tot ce trebuie să știm despre Domnul Isus Cristos, Dumnezeu încarnat ca om. El a venit să fie Mântuitorul nostru și, în același timp, a venit să fie Mirele (Matei 9:15; Marcu 2:19; Luca 5:34; Ioan 3:29).

Pe de o parte, El a venit să ne mântuiască; pe de altă parte, El a venit să ne curteze, să ne cucerească și să ne câștige ca mireasă a Lui.

Când Ioan Botezătorul și-a dat seama că Domnul Isus avea mai mulți urmași decât el, căci mulți mergeau să-L vadă pe Domnul în loc să vină la Ioan, el a spus că Cristos este Mirele și că El trebuie să crească (Ioan 3:29-30).

Mireasa lui Cristos este creșterea lui Cristos. Cristos a venit ca Mire, Soț, pentru a câștiga un popor care să fie mireasa Lui, soția Lui. El Și-a dat viața pentru biserică; El a murit pentru biserică, pentru a obține biserica, căci El iubește biserica (Efeseni 5:25-32; 2 Corinteni 11:2).

Apoi, în învierea Sa, El a devenit un Duh dătător de viață care a venit în ucenicii Săi pentru a-i regenera cu viața lui Dumnezeu, iar în ziua cincizecimii, S-a revărsat ca Duh al puterii peste ei pentru a produce biserica, mireasa lui Cristos. Biserica este soția lui Cristos, iar Cristos este Soțul.

Epistolele Îl dezvăluie pe Cristos ca Soț al nostru și pe noi ca biserică fiind soția lui Cristos, creșterea lui Cristos, partenera lui Cristos.

Apoi, în Apocalipsa 19:7-9, vedem o revelație a lui Cristos ca mire și, de asemenea, o vedem pe soție pregătită și gata pentru ospățul de nuntă!

Nunta Mielului este rezultatul finalizării economiei Noului Testament a lui Dumnezeu, care este de a obține pentru Cristos o mireasă – biserica – prin răscumpărarea Sa juridică și prin mântuirea organică în viața Sa divină (Gen. 2:22; Romani 5:10; Apoc. 19:7-9; 21:2, 9-11). Amin!

De-a lungul epocilor, toți credincioșii în Cristos fac parte din soția lui Cristos, biserica, și sunt în procesul de a savura răscumpărarea juridică a lui Dumnezeu și mântuirea Sa organică în viața Sa divină.

Suntem transformați pentru a fi parte din mireasa lui Cristos, puri, fără pată, gata să ne căsătorim cu Cristos ca Soț.

Cristos și biserica, Soțul și soția, sunt uniți ca un singur trup (Gen. 2:24; Efes. 5:31), chiar un singur om, un singur om universal corporativ – Cristos Soțul (Capul, Efes. 4:15) și biserica în calitate de soție (Trupul lui Cristos, Efes. 1:22-23). Aceștia doi – Cristos și biserica – devin un singur om corporativ, atotinclusiv! Aleluia!

În Efeseni 5 vedem cum biserica, ca soție, este prezentată lui Cristos ca Soț; în Efeseni 1 vedem biserica în calitate de Trupul lui Cristos. Biserica este soția lui Cristos și Trupul lui Cristos.

Cristos este atât Capul bisericii, cât și Soțul bisericii. Aceasta este ceea ce Biblia dezvăluie în esența ei – Cristos și biserica, Cristos ca Soț și biserica în calitate de soție.

La sfârșitul acestei epoci, epoca bisericii, Domnul Isus se va întoarce pentru a-i răpi pe biruitorii Săi, pe cei care biruiesc și care fac parte din mireasa Domnului.

Apoi, va începe epoca mileniului, iar biruitorii, ca parte a miresei lui Cristos, vor savura o sărbătoare de nuntă de o zi, care va dura o mie de ani (o zi este ca o mie de ani în ochii Domnului – 2 Petru 3:8), conducând și domnind împreună cu Domnul.

Între timp, cei care nu sunt maturi, adică majoritatea credincioșilor în Cristos care încă nu biruiesc, vor trebui să treacă printr-o perioadă de perfecționare pentru a fi maturizați și pe deplin perfecționați pentru a face parte din soția lui Cristos.

Biruitorii vor fi Noul Ierusalim în stadiul său proaspăt și inițial, mireasa lui Cristos, în următoarea epocă milenială; ei se vor ospăta cu Cristos și vor domni împreună cu El timp de o mie de ani. Aceasta este etapa inițială și proaspătă a Noului Ierusalim ca mireasa lui Cristos, ca recompensă pentru cei biruitori.

În cele din urmă, pentru veșnicie, Noul Ierusalim va fi finalizat și completat pe deplin pentru a fi finalizarea soției lui Cristos în cerul nou și pământul nou pentru veșnicie (Apocalipsa 21:1-3, 9-10). Aleluia!

La sfârșitul epocii milenare, tot poporul lui Dumnezeu va fi perfecționat și produs ca cei biruitori pentru a face parte din soția lui Cristos, soția Mielului, pentru a se alătura Lui ca Noul Ierusalim pentru viața noastră veșnică de căsătorie împreună! Slavă Domnului!

Toți sfinții imaturi vor fi fost transformați și maturizați în epoca milenară pentru a fi biruitori, parte din soția Mielului.

În veșnicie, Noul Ierusalim va fi soția lui Cristos. În ziua nunții, în epoca milenară, cei biruitori vor fi mireasa lui Cristos, dar pentru veșnicie, tot poporul lui Dumnezeu este finalizat și maturizat pentru a fi parte din soția lui Cristos.

Slavă Domnului, Noul Ierusalim în veșnicia viitoare va fi soția lui Cristos, căci toți sfinții vor fi fost perfecționați pentru maturitatea lor în viața divină prin disciplina din epoca împărăției (Apocalipsa 22:2, 12, 14)!

Dumnezeu Își va câștiga partenera, Noul Ierusalim, expresia Sa eternă în cea mai deplină măsură! Dumnezeul Triunic procesat va fi pe deplin unit, contopit și încorporat cu poporul Său tripartit răscumpărat, regenerat, transformat și glorificat, unde Cristos este Soțul și biserica este soția! Aleluia!

Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ai venit să ne curtezi și să ne faci mireasa Ta, biserica în calitate de soție a lui Cristos! O, Doamne, Te iubim ca fiind Mirele nostru drag. Te iubim și Te luăm ca fiind Capul și viața noastră în toate lucrurile. Îți mulțumim pentru răscumpărarea Ta juridică și mântuirea Ta organică. Continuă să ne mântuiești în viața Ta și să ne transformi în imaginea Ta până când ne vom potrivi pe deplin cu Tine ca soție a Ta! Aleluia, Cristos a iubit biserica și S-a jertfit pentru ea. Slavă Domnului, într-o zi Cristos Își va prezenta biserica glorioasă, fără pată și frumoasă ca soție a Sa! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine în această epocă pentru a fi produși ca biruitori ai Tăi, cei care biruiesc zi de zi în toate situațiile noastre. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Fă-ne să ne întoarcem către Tine, să creștem în Tine și să-Ți permitem să ne perfecționezi, să ne transformi și să ne conformezi imaginii Tale. Aspirăm să fim biruitorii Tăi, cei care vor intra la ospățul de nuntă al Mielului pentru a domni și a guverna împreună cu Cristos timp de o mie de ani! Aleluia, pentru veșnicie vom fi Noul Ierusalim, soția lui Cristos, pentru a ne potrivi lui Cristos în orice mod posibil și pentru a ne bucura de o viață de căsătorie veșnică cu Domnul!

Să fim maturizați în această epocă pentru a fi biruitorii Domnului ca mireasă a lui Cristos

Noul Testament este clar în revelația sa cu privire la Cristos ca Soț și la biserică în calitate de soție, arătându-ne că va exista epoca milenară în care Cristos ca Mire și cei biruitori ca mireasă vor savura ospățul nunții.

Astăzi, există mulți creștini pe pământ, iar mulți dintre cei care se numesc creștini sunt credincioși autentici în Cristos. Însă când Domnul Isus se va întoarce ca Mire pentru a-i fura pe cei mai prețioși și a-i răpi pentru a fi cu El în epoca următoare, El NU îi va răpi pe majoritatea credincioșilor în Cristos.

Chiar dacă majoritatea creștinilor speră că într-o zi Cristos va veni și îi va răpi pentru a fi cu El pentru totdeauna, Biblia este clară: doar cei biruitori vor fi răpiți. De aceea, în capitolele 2 și 3 din Apocalipsa, la sfârșitul vorbirii Domnului către fiecare dintre cele șapte biserici din Asia, El spune: „Celui care biruiește”.

Domnul vrea să-i câștige pe cei care biruiesc. Noi aspirăm să fim cei care biruiesc. Nu ne putem numi biruitori, căci încă nu suntem biruitori; numai Domnul știe cine sunt cei care biruiesc, dar vrem să-I oferim Domnului cea mai bună cooperare a noastră astăzi pentru a fi produși ca biruitori.

Fiecare dintre noi are propriul set particular de situații, circumstanțe și medii și trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a birui în locul în care ne aflăm. Aspirația noastră este să fim la ospățul nunții Mielului în epoca viitoare, etapa inițială și proaspătă a Noului Ierusalim, ca mireasa lui Cristos.

Așadar, ne dăm Domnului pentru a fi în cuvântul Său și pentru a coopera cu El în viața noastră de zi cu zi pentru a fi cei care biruiesc. Situație după situație, ca cei care au puțină putere, vrem să fim cei care biruiesc.

În Apocalipsa 2 și 3 vedem că Domnul vrea să-i câștige pe cei care biruiesc; biserica în ansamblu poate avea probleme, dar în biserică există unii care biruiesc (Apocalipsa 2:7, 11, 17, 26; 3:5, 12, 21).

Pe de o parte, trebuie să biruim contactându-L pe Domnul în toate lucrurile, mâncând din El ca pomul vieții și învățând să trăim prin viața Sa. Pe de altă parte, Domnul vrea să trateze multe lucruri din ființa noastră, inclusiv sinele nostru, carnea noastră, omul nostru natural, constituția noastră naturală și toate lucrurile din carnea noastră.

Există multă răzvrătire în noi. Avem multe probleme, căci atât de multe lucruri din omul nostru natural împiedică viața lui Dumnezeu să aibă o cale în ființa noastră. Nu doar păcătoșenia și caracterul lumesc, ci chiar și lucrurile care sunt în natura noastră veche, însăși natura noastră, trebuie să fie tratate.

Trebuie să tratăm orice lucru care împiedică viața Domnului să curgă în noi și să se exprime prin noi. Fiind cei care aspiră să fie cei biruitori, parte a miresei lui Cristos, trebuie să cooperăm cu El în această epocă pentru a trata orice lucru asupra căruia El strălucește și expune.

Vrem să fim tratați în această epocă, căci în epoca următoare, acțiunile vor fi mai severe; procesul de maturizare în epoca următoare va fi foarte sever. O, Doamne!

Fie ca noi să ne deschidem Domnului în timpul nostru personal cu El și să-I cerem să expună și să judece în noi orice vrea El să judece, căci vrem să fim judecați și tratați în această epocă înaintea Domnului, nu la scaunul de judecată la venirea Lui.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să luăm decizia că vom plăti prețul în această epocă pentru a-L lăsa să curgă în noi și să ne trateze astăzi, nu în ziua aceea, pentru a putea fi parte din mireasa Sa biruitoare care Îl aduce înapoi și domnește împreună cu El timp de o mie de ani.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne spele, să ne curețe și să îndepărteze orice pete și riduri de la noi în această epocă, înfrumusețându-ne și perfecționându-ne pentru a fi mireasa Sa iubitoare, pregătită pentru ospățul nunții Mielului când Se va întoarce!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție astăzi! Aspirăm să fim biruitorii Tăi în această epocă. Biruiește în noi, Doamne. Fă-ne reproducerea Ta ca fiind unicul Biruitor. Ne deschidem pe deplin Ție din interior. Îți permitem să tratezi orice trebuie tratat în ființa noastră în această epocă. O, Doamne, strălucește asupra noastră astăzi. Expune ceea ce trebuie expus. Tratează orice în ființa noastră care împiedică curgerea vieții Tale divine. Răspândește-Te în noi. Fă-ne să creștem în viață spre maturitate astăzi. Fie ca Tu să crești și noi să scădem. Prin harul și îndurarea Ta, fă-ne cei care biruiesc, cei care vor fi parte din mireasa Ta. Amin, Doamne, fie ca noi să plătim prețul astăzi pentru a fi maturi și perfecționați pentru a fi mireasa Ta! Fie ca noi să fim dispuși să Te lăsăm să crești în noi și să tratăm orice Te împiedică în ființa noastră. Amin, Doamne, câștigă-Ți mireasa. Câștigă-i pe cei care biruiesc. Fie ca noi să avem urechi să auzim ce vorbește Duhul bisericilor. Fie ca noi să primim îndurare pentru a fi cei care biruiesc astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Matured in this Age to be the Lord’s Overcoming Ones as the Bride of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 1 cu tema: Mireasa — țelul recâștigării Domnului (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Prin multe necazuri intrăm în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție

23/01/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Împărăția lui Dumnezeu, pe care o predicăm ca evanghelie, este răspândirea lui Cristos ca viață în credincioșii Săi pentru a forma un domeniu în care Dumnezeu domnește în viața Sa.

Trebuie să continuăm în credință, realizând că prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, căci întreaga lume este împotriva savurării Cristosului înviat de către noi ca împărăție a lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Cartea Fapte are multe aspecte importante, inclusiv aspecte legate de Trinitatea Divină și împărăția lui Dumnezeu. Trinitatea Divină este structura cărții Fapte; dacă citim această carte, ne dăm seama că, capitol după capitol, lucrarea Trinității Divine este dezvăluită pentru îndeplinirea economiei lui Dumnezeu din Noul Testament.

Nu doar discipolii lui Cristos se coordonau și făceau tot posibilul să predice evanghelia, astfel încât vestea bună să se răspândească. Mai mult, Tatăl, Fiul și Duhul au fost pe deplin implicați în mișcarea, lucrarea, vorbirea și acțiunea discipolilor lui Cristos.

Apostolii și discipolii nu mergeau doar încoace și încolo ca să predice Evanghelia și să întemeieze biserici, fie accidental, fie într-un mod organizat; mai degrabă, Cristos vorbea și se mișca prin ei, discipolii fiind umpluți cu Duhul Sfânt, iar împărăția lui Dumnezeu era predicată ca evanghelie care urma să fie extinsă pe pământ.

Mai mult, trebuie să ne dăm seama că împărăția lui Dumnezeu este subiectul principal al predicării apostolilor din Fapte. Domnul Isus a petrecut patruzeci de zile după învierea Sa, apărând înaintea discipolilor și vorbindu-le despre lucrurile referitoare la împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru arată că împărăția va fi subiectul principal al predicării apostolilor în misiunea lor viitoare de după ziua cincizecimii. După ce discipolii au fost botezați cu Duhul Sfânt revărsat ca putere a lor, ei L-au propagat pe Cristosul înviat prin Duh pentru producerea bisericilor, împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu îl are ca realitate pe Cristosul înviat; apostolii L-au predicat pe Cristosul înviat ca evanghelie, iar împărăția lui Dumnezeu a fost extinsă.

În cărțile dinaintea cărții Fapte, în Evanghelii, vedem cum Cristos a venit ca împărăția lui Dumnezeu, chiar ca sămânța împărăției, și S-a semănat în om ca sămânța împărăției. Apoi, în cartea Fapte, vedem cum această sămânță a împărăției a fost propagată și semănată peste tot, atât în Iudeea, cât și în Samaria și până la marginile pământului, pentru ca împărăția lui Dumnezeu să fie lărgită. Aleluia!

Cristos Se răspândește în noi ca împărăție până când ne împărtășim din împărăție astăzi, moștenim împărăția în epoca viitoare și savurăm împărăția ca binecuvântare veșnică!

Împărăția lui Dumnezeu, în sensul vieții, este Cristos Însuși; Cristos a venit ca sămânța împărăției pentru a se semăna în pământul inimii noastre și El crește în noi pentru a deveni împărăția lui Dumnezeu în noi.

Împărăția lui Dumnezeu nu este ceva ce vedem în exterior, ci ceva în interiorul nostru. Însuși Domnul Isus este Cel care S-a semănat ca sămânță a vieții în noi, credincioșii în Cristos, pentru a se dezvolta într-un domeniu în care Dumnezeu să poată domni ca împărăția Sa în viața Sa divină (2 Petru 1:3-11).

Cum putem intra în această împărăție? Pentru a intra în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine, oamenii trebuie să se pocăiască de păcatele lor și să creadă în Evanghelie, pentru ca păcatele lor să fie iertate și pentru ca ei să poată fi regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină, care corespunde naturii divine a acestei împărății (Marcu 1:15; Ioan 3:3, 5).

Putem intra în împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos. Când predicăm evanghelia împărăției astăzi, cei care o aud trebuie să se pocăiască. Da, este necesar să-L chemăm pe Domnul, dar pe măsură ce chemăm numele Domnului, trebuie să ne dăm seama că suntem păcătoși, avem nevoie de o întoarcere, de o schimbare completă, chiar de o schimbare a minții, ca să ne pocăim.

Când cineva crede în Domnul, trebuie să-l conducem într-o relație personală cu Domnul, pentru a-I permite întotdeauna Domnului să strălucească asupra lui, astfel încât să se pocăiască.

Trebuie să existe curățarea trecutului și tratarea tuturor păcatelor și fărădelegilor asupra cărora Domnul strălucește. Pentru ca noi să rămânem în împărăția lui Dumnezeu, trebuie să continuăm să ne pocăim înaintea Domnului zi de zi, pe măsură ce El strălucește asupra noastră. Ne pocăim, mărturisim și El iartă; El uită și ce iartă.

Toți credincioșii în Cristos pot împărtăși din împărăție în epoca bisericii pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Lui în Duhul Sfânt (Romani 14:17).

După ce intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin pocăință și credință în Cristos, acum trebuie să trăim în această împărăție; împărăția din această epocă este viața de biserică, unde Îl savurăm pe Dumnezeu în dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Îl luăm pe Cristos ca dreptate a noastră, Îl savurăm ca pace a noastră și Îl avem ca bucurie; trăim viața de biserică în dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Trebuie să învățăm să trăim în duhul nostru contopit zi de zi, fiind conduși de viața divină, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției lui Dumnezeu astăzi.

Împărăția lui Dumnezeu este în duh; când suntem în duhul nostru, suntem în împărăție, dar când nu suntem în duhul nostru, nu suntem în împărăția lui Dumnezeu în realitate.

În adâncul duhului nostru, Cristosul atotinclusiv este contopit cu duhul nostru și, în cele din urmă, vom ajunge să fim conștienți că în adâncul nostru avem dreptate, avem pace și avem bucuria lui Dumnezeu; acesta este momentul în care Domnul ne poate separa sufletul de duhul nostru.

Împărăția lui Dumnezeu va deveni împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu, pentru ca credincioșii biruitori să o moștenească și să o savureze în epoca viitoare a împărăției, astfel încât să poată domni împreună cu Cristos timp de o mie de ani (vezi 1 Corinteni 6:9-11; Galateni 5:19-21; Efeseni 5:5; Apocalipsa 20:4, 6).

Vrem să fim parte din aceasta, intrând în manifestarea împărăției în epoca viitoare, să domnim și să guvernăm împreună cu Cristos! Amin!

Ca împărăție veșnică, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare veșnică a vieții eterne a lui Dumnezeu pentru ca toți cei răscumpărați de Dumnezeu să o savureze în cerul nou și pământul nou pentru veșnicie (Apocalipsa 21:1-4; 22:1-5, 14, 17).

Pentru veșnicie, cu toții vom savura împărăția lui Dumnezeu ca o binecuvântare veșnică; cu toate acestea, vrem să fim în manifestarea împărăției în epoca viitoare!

De aceea, în relația noastră personală cu Domnul, trebuie să luăm o decizie înaintea Domnului pentru a trata tot ceea ce El strălucește asupra noastră, astfel încât să putem domni împreună cu El. În special, trebuie să tratăm cu Domnul în ceea ce privește vorbirea noastră.

De multe ori rostim cuvinte, ne exprimăm și rostim ceea ce simțim și gândim; cu toate acestea, este posibil să nu fim conștienți că fiecare cuvânt pe care l-am rostit este înregistrat și va fi ascultat din nou când vom sta la scaunul de judecată al lui Cristos. O, Doamne!

Nu ar trebui să fim introspectivi în legătură cu acest lucru sau să încercăm să ne analizăm sau să ne oprim din a spune una sau alta, ci să-I cerem Domnului să ne lumineze cu privire la vorbirea noastră și la cuvintele pe care le rostim.

Trebuie să lăsăm ca lumina Sa să strălucească asupra noastră și să ne expună și trebuie să fim în cuvântul Său, astfel încât să fim înnoiți și să vorbim una cu El.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca sămânță a împărăției pentru a crește în noi și a Te dezvolta într-un domeniu în care Dumnezeu poate domni și stăpâni în viața divină! Ne pocăim, Doamne, și credem în Tine. Strălucește asupra noastră; mărturisim ceea ce lumina Ta expune și ne deschidem Ție pentru mai multă lumină. Aleluia, suntem regenerați de Dumnezeu pentru a avea viața divină care se potrivește cu natura divină a împărăției lui Dumnezeu! Ne exersăm duhul pentru a ne împărtăși din împărăție în această epocă pentru a-L savura pe Dumnezeu în dreptatea, pacea și bucuria Lui în Duhul Sfânt! Amin, Doamne, vrem să trăim conform vieții și naturii divine, dezvoltând virtuțile în natura divină, astfel încât să putem moșteni și să savurăm împărăția lui Dumnezeu și a lui Cristos în epoca viitoare! O, Doamne, fă-ne biruitorii Tăi, cei care vor domni împreună cu Tine timp de o mie de ani în mileniu! O, slavă Domnului, împărăția lui Dumnezeu va fi o binecuvântare veșnică a vieții eterne a lui Dumnezeu pentru ca toți cei răscumpărați de Dumnezeu să o savureze în cerul cel nou și pe pământul cel nou pentru veșnicie!

Prin multe necazuri, intrăm în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție

În Fapte 14:22, Pavel a întărit sufletele discipolilor, îndemnându-i să rămână în credință și spunând că prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Trebuie să ne dăm seama că prin multe necazuri intrăm în împărăția lui Dumnezeu, căci toată lumea se împotrivește intrării noastre în ea.

Toată lumea de astăzi Îl urăște pe Dumnezeu și împărăția Lui și se opune intrării poporului lui Dumnezeu în savurarea deplină a lui Cristos ca împărăție. Satan folosește tot ce există în lume, inclusiv lucruri aparent bune, cum ar fi religia, etica, moralitatea și filosofia, pentru a ne distrage de la savurarea deplină a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu.

În zilele primilor discipoli, Satan a folosit iudaismul pentru a-i uzurpa și a-i împiedica pe credincioși să intre în împărăția lui Dumnezeu. Iudaismul a fost ceva inventat de om pe baza cuvântului lui Dumnezeu și a devenit ceva care i-a împiedicat pe primii credincioși să-L savureze pe Cristos pe deplin.

Așadar, Pavel a trebuit să scrie multe epistole pentru a expune aspect după aspect al iudaismului, pe care Satan l-a folosit pentru a-i distrage pe credincioși de la a-L savura pe Cristos ca realitate.

De-a lungul epocilor, Satan a folosit catolicismul, protestantismul și islamul, împreună cu multe alte forme de religie, pentru a împiedica poporul lui Dumnezeu să intre în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv ca împărăție a lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Deoarece întreaga lume se opune intrării noastre în împărăție, trebuie să ne dăm seama că, pe măsură ce continuăm în credință, prin multe necazuri, trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu. Sunt multe necazuri prin care trecem, dar nu ar trebui să ne descurajăm, căci suntem pe cale să intrăm în împărăție (2 Corinteni 6:4).

Trebuie să-I cerem Domnului îndurarea și harul Său zi de zi pe măsură ce trecem prin necazuri. Încă nu am intrat în savurarea deplină a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu, dar suntem pe cale. Fie ca noi să intrăm în domeniul savurării depline a Cristosului înviat și înălțat ca împărăție a lui Dumnezeu.

Am auzit evanghelia despre Cristosul înviat, Îl savurăm pe acest Cristos ca fiind lucrurile sfinte și credincioase, ca fiind harul lui Dumnezeu, viața veșnică și ca Duhul atotinclusiv și dătător de viață.

Cristosul nostru este atât de bogat și minunat! Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos, pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a intra în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu, necazurile vin în calea noastră.

Nu ar trebui să fim surprinși sau supărați când vedem că persecuția și necazul sunt porțiunea noastră în timp ce căutăm să intrăm în împărăție (1 Petru 4:12). Prin toate aceste necazuri, trebuie să ne străduim să intrăm în domeniul deplinei savurări a Cristosului înviat și înălțat ca împărăție a lui Dumnezeu.

Pe măsură ce savurăm un astfel de Cristos, vom fi sub stăpânirea divină; spontan, devenim împărăția lui Dumnezeu, care este viața de biserică adecvată. Amin!

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba de a-L propaga pe Cristosul înviat ca împărăție a lui Dumnezeu, împărăția diavolului este supărată și se ridică împotriva noastră.

Fiecare oraș și loc în care oamenii trăiesc astăzi este împărăția diavolului; pe măsură ce-L predicăm pe Cristosul înviat și intrăm în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv, ducem bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu.

Întregul pământ este împărăția întunericului, dar noi, cei care credem în Cristos, alegem să rămânem în lumină și să răspândim împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să ne dăm seama că o luptă se dă între Dumnezeu și Satan. Fie ca noi să rămânem de partea lui Dumnezeu, făcând toate lucrurile pentru a fi absolut în împărăția lui Dumnezeu și a nu fim niciodată implicați în împărăția întunericului.

În Fapte 19, în special, vedem că Satan luptă împotriva răspândirii împărăției lui Dumnezeu pe pământ; lucrarea prevalentă pentru propagarea lui Cristos este o luptă, o bătălie, pentru împărăția lui Dumnezeu (vv. 23-41).

Domnul tânjește și se roagă pentru noi ca să creștem în viață, să aplicăm crucea asupra cărnii, sinelui și constituției naturale, astfel încât să avem o conștiență Trupului și să participăm la războiul spiritual.

Fie ca noi să ducem mai departe o lucrare prevalentă, fiind conștienți că vom fi atacați de vrăjmaș și realizând că prin multe necazuri vom intra în împărăția lui Dumnezeu, domeniul deplinei savurări a lui Cristos!

Fie ca noi să nu ne temem de aceasta. Fie ca noi să nu ne descurajăm când vin necazurile. Fie ca noi să nu ne descurajăm când suntem atacați. Mai degrabă, fie ca noi să fim încurajați, căci necazurile noastre ne ajută să intrăm în împărăția lui Dumnezeu, ca să putem fi în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu!

Doamne Isuse, fă-ne să realizăm că prin multe necazuri vom intra în împărăția lui Dumnezeu. Fie ca să avem aceeași minte ca Cristos, fiind gata să suferim și să fim una cu Dumnezeu în suferința noastră. Salvează-ne, Doamne, de orice ne distrage de la a intra în deplina savurare a lui Cristos ca împărăție a lui Dumnezeu. Vrem să Te savurăm astăzi. Vrem să Te savurăm ca har, ca viață veșnică și ca Duh atotinclusiv și dătător de viață, ca să putem fi astăzi în domeniul împărăției lui Dumnezeu. O, Doamne, fie ca noi să nu ne temem de opoziție și atacuri din partea inamicului. Fie ca noi să avem o slujbă prevalentă pentru propagarea lui Cristos, luptând bătălia pentru împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să ne îndeplinim slujirea de a-L propaga pe Cristosul înviat pe tot pământul, începând cu locul unde ne-ai așezat chiar acum! Suntem una cu Tine, Doamne, și vrem să fim pe deplin în lumină, trăind pe deplin în împărăția lui Dumnezeu. Nu vrem să fim implicați în nimic din împărăția întunericului. Amin, Doamne Isuse, nu suntem descurajați sau înspăimântați când vedem atacurile vrăjmașului și necazurile care vin în calea noastră; suntem încurajați, căci prin multe necazuri trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Through Many Tribulations we Enter into the full enjoyment of Christ as the Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 8 cu tema: Trinitatea divină și împărăția lui Dumnezeu (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim în curgerea vieții și să facem o singură lucrare pentru zidirea Trupului lui Cristos

02/01/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Cu toții trebuie să urmăm modelul apostolului Pavel de a face aceeași lucrare universal pentru Trupul unic, fiind salvați din râul de foc prin râul de sânge, pentru a fi în râul vieții și a face o lucrare în Trup în coordonare și cu smerenie, pentru ca Domnul să poată lucra în noi și cu noi. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat subiectul menținerii în curgerea unică a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și de a primi îndurarea Domnului pentru a fi salvați de uneltirile lui Satan.

Pe de o parte, trebuie să ne menținem în curgerea unică al lucrării Domnului, pentru ca El să aibă o cale de a răspândi biserica prin noi și în jurul nostru. Pe de altă parte, trebuie să fim atenți la uneltirile lui Satan de a deteriora biserica și de a zădărnici răspândirea bisericii pe pământ.

Cartea Fapte ne arată atât latura pozitivă, cât și cea negativă a istoriei răspândirii bisericii pe pământ, începând cu primii discipoli.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care curge și El a curs în timp pentru a ajunge la noi în Domnul Isus. Mai mult, în ziua cincizecimii, Dumnezeu S-a revărsat asupra omului și, de atunci, Domnul curge într-un singur curent divin din epocă în epocă, din generație în generație.

Curentul apei vieții, curgerea vie a vieții, a ajuns acum la noi și vrem să ne menținem în unica curgere al vieții pe pământ astăzi.

Facem acest lucru, la nivel personal, dându-I Domnului preeminența în toate lucrurile din ființa noastră. Trebuie să-L iubim cu prima dragoste și cu cea mai bună dragoste, iar El va curge în noi și prin noi ca primele lucrări, căci El va lucra în noi și va curge prin noi.

Biserica este eternă și universală, așa că biserica trebuie să se răspândească constant pe pământ. Pe măsură ce creștem în viață și cooperăm cu Domnul pentru mișcarea Lui, Domnul are o cale de a se răspândi prin noi.

Pe măsură ce Domnul Se răspândește, însă, și noi cooperăm cu El pentru răspândirea Lui, El ne expune concepțiile, tradițiile și îngustimea minții.

Îl iubim pe Domnul și vrem ca El să Se răspândească, dar ființa noastră naturală este o piedică în lucrarea Domnului; așa că El strălucește asupra noastră și Îi permitem să răzbată în noi.

Asta vedem în istoria vie a răspândirii bisericii din cartea Fapte. În mod repetat, concepțiile, trecutul religios și tradițiile omului, precum și îngustimea minții au fost expuse de Domnul și, slavă Domnului, de multe ori a avut o cale de a răzbate!

Deși Satan, prin planul său, poate împiedica sau frustra răspândirea bisericii, Duhul Sfânt nu poate fi oprit! El va răzbate în unii oameni care sunt deschiși către El și se va mișca în ei și prin ei! Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi!

Să fim în curgerea râului vieții prin aplicarea râului de sânge pentru a fi salvați din râul de foc

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care curge. Din eternitate în eternitate, El curge ca viață și vrea să-Și reverse viața în noi, ființele umane create de El după chipul și asemănarea Sa.

În Geneza 2 vedem un râu, care este un tip reprezentativ al râului vieții, iar în capitolul 3 vedem un alt râu, un tip reprezentativ al râului de foc.

Heruvimii aveau o sabie de flăcări, păzind calea spre pomul vieții din cauza neascultării omului. Flacăra semnifică sfințenia lui Dumnezeu, iar sabia semnifică dreptatea lui Dumnezeu.

În ceea ce privește dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu, cu toții ar trebui să murim, căci râul de foc îi arde pe toți cei care nu ascultă de Dumnezeu și nu respectă standardele Sale.

Cum putem avea un râu de viață curgând în noi și din noi? Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să permitem râului vieții să curgă prin noi, astfel încât să existe un râu de viață curgând din noi și în alții. Orice lucru care este în ființa noastră și nu permite râului vieții să curgă va fi ars de râul de foc.

Tot ceea ce avem și facem, toate cuvintele și faptele noastre și toată lucrarea noastră pentru Domnul, inclusiv lucrarea, familia și afacerile noastre, trebuie să fie în râul vieții.

Numai atunci când permitem râului vieții să curgă în noi și prin noi, se va produce ceva pentru zidirea bisericii – aur, argint și pietre prețioase (1 Corinteni 3:12-13). Dacă zidim pe temelie aur, argint și pietre prețioase, lucrarea noastră va rezista judecății râului de foc.

Dar dacă zidim cu lemnul, iarba și paiele cărnii și a omului natural, acestea vor fi arse de râul de foc, căci focul va descoperi ce fel de lucrare facem. O, Doamne Isuse!

Slavă Domnului că, între râul apei vieții și râul de foc, există un râu de sânge. Putem aplica sângele prețios al lui Cristos oricărui păcat și greșeală (1 Ioan 1:7, 9), și tot ce ar trebui mistuit de râul de foc va fi desființat, iar noi vom fi în râul apei vieții.

Slavă Domnului că avem râul de sânge pentru a trata tot ce este din ființa noastră. Pe de o parte, trebuie să ne examinăm pe noi înșine; pe de altă parte, după ce ne-am examinat pe noi înșine, trebuie să ne încredem în sângele Mielului.

Trebuie pur și simplu să ne spălăm hainele în sângele Mielului și să mergem mai departe cu Domnul pentru a ne împărtăși din El ca pom al vieții (Apocalipsa 22:14).

Putem fi salvați de la râul de foc în râul de apă prin râul de sânge. Doar ceea ce vine din viața lui Dumnezeu și este în râul de apă a vieții va rămâne; orice altceva va fi mistuit de foc.

Putem avea multe lucruri în noi care sunt bune, create de Dumnezeu și în mod natural frumoase și plăcute; acestea trebuie să treacă prin râul de sânge pentru a fi terminate de foc și a veni pe râul de apă a vieții.

Orice este în noi, orice abilitate și capacitate și orice dorință și opinie pe care o avem și care nu are viața lui Dumnezeu, va fi arsă. De aceea trebuie să ne deschidem Domnului din nou și din nou, pentru ca El să poată curge în noi ca râul de apă a vieții.

El a venit în noi ca râul vieții în momentul regenerării noastre, căci prin credință L-am primit pe Dumnezeul Triunic ca fântână a vieții în duhul nostru.

Acum bem continuu din El și aplicăm sângele prețios al lui Cristos pentru a-I permite să curgă în ființa noastră și să curgă din noi ca multe râuri de apă vie (Ioan 7:37-39). Acest râu de apă a vieții curge în noi și prin noi până la Noul Ierusalim, unde vedem un râu de apă a vieții! Aleluia!

Cetatea apei semnifică viața și sfințenia lui Dumnezeu și manifestă gloria lui Dumnezeu. Lacul de foc semnifică dreptatea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim zilnic în râul de apă a vieții și să-I permitem Domnului să judece și să îndepărteze din noi orice nu este sfânt și nu aparține lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca râul de apă a vieții! Aleluia, Dumnezeul Triunic este în noi, curgând în noi ca o fântână a vieții! Din duhul dinlăuntrul nostru curge o fântână a vieții – Dumnezeul Triunic curge în noi! Amin, Doamne, ne deschidem curgerii Tale. Curgi în fiecare parte a ființei noastre. Te iubim, Doamne, și vrem să rămânem în curgerea râului de apă a vieții. Fie ca râul de foc să ne curețe și să elimine din noi orice cu care viața și natura Ta nu sunt de acord. Amin, Doamne, fie ca orice nu este din viața și natura Ta să fie îndepărtat din ființa noastră. Fie ca viața și lucrarea noastră să fie în râul apei vieții. Aplicăm sângele Tău prețios, Doamne, și venim la Tine pentru a fi în Tine ca râul apei vieții. Curgi în noi. Curgi din noi. Curge-ne până în Noul Ierusalim! Aleluia, există un râu de apă a vieții care curge în noi și ne curge în Noul Ierusalim, totalitatea vieții eterne!

Să facem aceeași lucrare pentru zidirea bisericilor locale spre zidirea Trupului universal al lui Cristos

Pe măsură ce citim și savurăm ceea ce Domnul a făcut cu și printre primii discipoli, trebuie să ne întrebăm ce fel de lucrare facem noi astăzi.

Putem fi ca Apolo, având o cunoaștere limitată a planului lui Dumnezeu, iar rezultatul lucrării noastre poate fi că unii ar putea dori să ne urmeze, dar acest lucru aduce dezbinare.

Sau putem fi ca Petru, fiind foarte împiedicați în utilitatea noastră pentru Domnul din cauza faptului că rămânem în vechile concepții, tradiții religioase și nu înaintăm în Domnul.

Sau putem urma modelul apostolului Pavel, făcând aceeași lucrare în mod universal pentru Trupul unic al lui Cristos (1 Corinteni 3:12; 15:58; 16:10; Efeseni 4:11-16).

Chiar dacă nu slujim cu timp integral ci avem un loc de muncă și ne ocupăm de multe lucruri legate de familia și viața noastră umană, cu toții facem o lucrare pentru Domnul, căci însăși viața noastră este lucrarea noastră, iar ceea ce împărtășim cu ceilalți face parte din slujba noastră.

Fie ca noi să învățăm de la apostolul Pavel să facem aceeași lucrare pentru zidirea Trupului universal al lui Cristos. S-ar putea să avem ideea că trebuie să-L întrebăm pe Domnul dacă este voia Lui să vizităm o anumită persoană pentru Evanghelie sau pentru păstorire.

Dar ceea ce trebuie să facem este să simțim dacă Dumnezeu vrea să mergem, dacă intrăm în lucrarea Lui, căci El face ceva și noi suntem una cu El.

Lucrarea din recâștigarea Domnului este pentru zidirea bisericilor locale spre zidirea Trupului universal al lui Cristos (Efeseni 2:21-22; 1 Corinteni 16:10). Aceasta este ceea ce vrem să facem astăzi.

Vrem nu doar să ne zidim propriul grup mic sau biserica noastră locală, ci să facem o lucrare pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Lucrarea autentică implică lucrarea lui Dumnezeu cu noi. Înainte de a decide dacă ar trebui sau nu să facem ceva, trebuie mai întâi să-I permitem lui Dumnezeu să treacă prin mintea și voința noastră.

Trebuie să-L lăsăm să aibă o cale în noi de a ne trata mintea, emoțiile și voința, astfel încât ceva din El să poată fi infuzat în noi și să curgă din noi pentru ca alții să fie zidiți.

Fratele Lee a spus odată că există patru feluri de lucrători pentru Domnul.

Primul fel sunt conlucrătorii care corespund nevoilor slujbei lui Dumnezeu în epoca prezentă. Acesta este un mic grup de oameni care sunt tratați de Domnul și care sunt într-un singur acord.

Prin intermediul unor astfel de oameni, Domnul are o cale nestingherită de a elibera ceea ce este în inima Lui, iar întregul Trup al lui Cristos primește rezervă și îndrumare.

Al doilea fel de lucrători sunt conlucrătorii mai tineri; aceștia sunt dispuși să primească îndrumare și să vină sub coordonarea conlucrătorilor mai în vârstă și sunt dispuși să urmeze și să învețe în smerenie. Vrem să fim astfel de oameni astăzi.

Poate că nu avem porția de a fi cei care corespund nevoilor slujbei lui Dumnezeu astăzi, dar putem învăța să slujim sub conducerea și instruirea conlucrătorilor și prezbiterilor mai în vârstă, astfel încât Domnul să aibă o cale în noi pentru zidirea Trupului.

Al treilea fel de lucrători sunt cei care nu sunt dispuși să se supună conlucrătorilor mai în vârstă și care nu aparțin denominațiunilor, dar care sunt fericiți să rămână în părtășie cu noi.

Ei fac o lucrare pentru Domnul, dar nu sunt în părtășie sau sub conducerea conlucrătorilor. Al patrulea fel de lucrători sunt predicatorii și evangheliștii liberi dintre denominațiuni.

Ce fel de lucrători suntem astăzi? Ceea ce avem nevoie astăzi este primul și al doilea fel de lucrători. În ceea ce privește al treilea și al patrulea fel de lucrători, putem doar să-i lăsăm să-și aleagă propria cale.

Trebuie să ne dăm seama că, în cazul unor oameni, Dumnezeu nu le-a dat să meargă pe aceeași cale ca noi și nu îndrăznim să le spunem nimic. Indiferent de situația lor, atâta timp cât rămân în viața de biserică în părtășie și unitate, nu putem cere nimănui să facă același lucru pe care îl facem noi.

Trebuie să alegem să facem o singură lucrare pentru zidirea Trupului lui Cristos și trebuie să învățăm să fim în părtășie și coordonare, rămânând în părtășie cu conlucrătorii seniori și cu prezbiterii. Nu putem interveni în lucrarea altora și nu suntem aici pentru a dărâma lucrarea altora.

Fie ca toți să alegem înaintea Domnului în biserică ce ar trebui să facem și fie ca noi să fim lucrătorii care sunt una cu Domnul pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să facem o singură lucrare în mod universal pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Ne dăm Ție, dragă Doamne, pentru ca Tu să Te introduci în noi și să Te zidești în noi. O, Doamne, fie ca să nu existe niciun element al sinelui în lucrurile pe care le facem pentru Tine în viața de biserică. Îți permitem să treci mai întâi prin mintea și voința noastră, ca să ai o cale să te reverși în noi și să curgi din noi. Amin, Doamne, curgi în noi, curgi înăuntrul nostru și curgi din noi ca o singură lucrare pentru zidirea Trupului lui Cristos. Fie ca noi să fim cei dispuși să învățăm și să urmăm cu smerenie lucrarea lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii. Salvează-ne, Doamne, de a ne face propria lucrare. Salvează-ne de a nu fi în părtășia și coordonarea Trupului și salvează-ne de a fi independenți de Trup. O, Doamne, fie ca noi să învățăm să slujim, fiind coordonați cu sfinții și având acoperirea conlucrătorilor seniori, ca să putem face cu toții o singură lucrare pentru zidirea bisericii!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Be in the Flow of Life & Do the One Work for the Building up of the Body of Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Învățăm să nu aducem amestec în biserică și să ne împlinim cursul slujbei noastre

01/01/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să învățăm din greșeala lui Iacov și din amestecul devastator al bisericii din Ierusalim, să nu aducem niciun amestec în viața de biserică și trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să împlinim cursul slujbei noastre înaintea Domnului, indiferent de ce se întâmplă.

Slavă Domnului că El nu doar ne arată ce face într-un mod pozitiv prin discipoli și chiar mai mult, El ne dă lecții de învățat pentru a fi avertizați. Fie ca noi să primim îndurare de la Domnul pentru a fi mântuiți de uneltirile lui Satan de a zădărnici răspândirea și zidirea bisericii.

Cartea Fapte consemnează răspândirea Cristosului înviat în înălțarea Sa prin discipoli pentru producerea bisericilor ca împărăție a lui Dumnezeu pe pământ. Pe măsură ce Domnul căuta să se răspândească, discipolii lui Cristos, care erau evrei prin natură și prin constituție, L-au împiedicat pe Domnul în răspândirea Sa, căci Domnul le-a expus constituția și concepțiile lor. La fel este și cu noi astăzi.

Domnul dorește să se răspândească într-o anumită zonă sau într-un anumit grup de oameni, dar noi putem avea preconcepții despre acei oameni, poate nu ne plac anumite aspecte ale culturii lor și pur și simplu îi privim de sus. Așadar, Domnul poate să nu aibă o cale de a se mișca liber prin noi. O, Doamne!

Apostolul Petru, de exemplu, a trebuit să fie salvat de vălurile tradițiilor sale religioase și ale vechiului său mediu; el credea că mântuirea este pentru evrei, iar biserica este pentru evrei, dar Dumnezeu vrea să-L răspândească pe Cristos la toate națiunile. O, Doamne!

Fie ca noi să fim mântuiți de orice concepte culturale și religioase și fie ca noi să rămânem sub viziunea cerească a economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât El să poată răzbate în noi și să curgă prin noi.

De asemenea, trebuie să fim mântuiți de orice dispute care apar între sfinții care Îl slujesc pe Domnul, în special din cauza relațiilor personale și a afecțiunilor naturale. O, Doamne! Fie ca Domnul să aibă o cale pură și clară de a curge în noi, conform economiei Sale din Noul Testament, și fie ca noi să fim mântuiți de orice relații naturale! Fie ca noi să ne amintim bine că nu ne aducem niciodată relațiile noastre naturale și nu preferăm oameni sau grupuri de oameni în slujirea Domnului de către noi.

Fie ca Domnul să aibă o cale de a străluci asupra noastră și de a expune orice și tot ce Îl împiedică să se răspândească în noi, prin noi și în jurul nostru. Și fie ca noi să spunem Amin strălucirii și expunerii Sale, astfel încât El să poată curăța aceste lucruri din ființa noastră.

Să învățăm din greșelile lui Iacov și Pavel să nu aducem amestec în biserică

În Fapte 21:18-21 vedem că trebuie să învățăm din greșeala lui Iacov și din amestecul devastator al bisericii din Ierusalim (Matei 22:7; 24:1-2). Iacov era considerat un apostol de frunte în Ierusalim, în principal datorită evlaviei sale datorate respectării legii.

El a făcut marea greșeală de a înălța Vechiul Testament al literelor; a făcut acest lucru sub o mantie frumoasă. El a prețuit legea literelor prin Moise, totuși a numit-o „legea desăvârșită a libertății” (Iacov 1:25). Am putea crede că această lege perfectă a libertății este legea vieții, dar, de fapt, cuvintele „perfect” și „libertate” sunt o manta care acoperă aprecierea lui Iacov pentru legea lui Moise.

Dumnezeu nu vrea să păzim legea perfectă a libertății; mai degrabă, Ieremia a profețit despre legea vieții care va fi scrisă în inimile noastre (Ieremia 31:32-34), iar Pavel a vorbit despre legea Duhului vieții (Romani 8:2).

Ceea ce a vorbit Iacov nu era legea vieții, ci legea literei. Iacov a folosit termeni precum lege, legea împărătească, legea perfectă a libertății, cuvântul adevărului și cuvântul sădit; toate acestea se referă la aceeași lege mozaică. El a apreciat foarte mult legea (Fapte 21:20) și, prin aceasta, a adus un amestec în viața de biserică. O, Doamne Isuse!

Când a venit Cristos, legea s-a sfârșit; legea a fost dată prin Moise, și aceea a fost epoca legii, dar harul a venit prin Isus Cristos – acum suntem în epoca harului (Ioan 1:17). Nu mai suntem în epoca legii; suntem în epoca harului, în care nu trebuie să păzim legea lui Moise, ci să fim atenți la legea Duhului vieții.

Apostolul Pavel a vorbit despre a fi crucificat împreună cu Cristos și a fi făcut asemenea morții lui Cristos prin puterea învierii lui Cristos (Galateni 2:20; Filipeni 3:10). Această viață, o viață crucificată cu Cristos în care El trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos, produce viața Trupului care se finalizează în Noul Ierusalim.

Viața creștină nu este o viață de cultivare a sinelui, ci o viață de renegare de sine; cultivarea de sine nu îndeplinește economia lui Dumnezeu, ci renegarea de sine o face (Matei 16:24). Slavă Domnului că vechiul nostru „eu” a fost crucificat; acum nu ar trebui să mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi.

În loc să accentuăm sau să încurajăm autocultivarea și respectarea legii lui Moise, ar trebui pur și simplu să-L trăim pe Cristos; ceea ce ar trebui să știm printre noi este doar Isus Cristos, și El crucificat (1 Corinteni 2:2).

Noi, cei ce suntem ai lui Cristos Isus, am crucificat carnea cu patimile și poftele ei (Galateni 5:24). Nu trebuie să ne străduim mai mult să rezistăm ispitelor; mai degrabă, trebuie să crucificăm carnea cu patimile și poftele ei și trebuie să renunțăm la orice eforturi de a-I plăcea Domnului sau de a împlini legea.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră, astfel încât să nu aducem niciun amestec în viața de biserică. Fie ca noi să învățăm din lecția lui Iacov să-I permitem Domnului să înlăture orice apreciere pentru lege sau religie și să ne fixăm pe Cristos, singurul care ar trebui să trăiască în noi astăzi!

Iacov se lăuda că în biserica din Ierusalim existau mii de evrei credincioși, care erau plini de râvnă pentru lege (Fapte 21:20). Poate suna bine, dar este un amestec în viața de biserică. Dacă vizitați astăzi o biserică locală și prezbiterii de acolo vă spun: „Uite, frate, câți sfinți avem și toți sunt plini de râvnă pentru Lege!”

Trebuie să fim plini de râvnă pentru a-L câștiga pe Cristos, să fim găsiți în Cristos, să-L cunoaștem pe Cristos, să-L urmărim pe Cristos și să-L înălțăm pe Cristos pentru a-L savura pe deplin pe Cristos (Filipeni 3:6-14; Coloseni 1:18). Amin!

Cea mai mare lipsă a lui Iacov este crucea lui Cristos; perfecțiunea creștină din Iacov duce doar la autocultivare, dar un creștin nu caută să se perfecționeze conform legii, ci mai degrabă este transformat în moartea lui Cristos prin puterea învierii Sale.

Fie că suntem un om bun sau un om rău, trebuie să fim terminați. Nu mai sunt eu, ci Cristos. Nu autocultivare, ci o viață crucificată, pentru ca Cristos să trăiască în noi.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de a aduce orice amestec în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să nu amestecăm cuvântul lui Dumnezeu cu concepțiile noastre religioase, concepțiile tradiționale sau gândurile culturale.

Fie ca noi să fim la curent cu Domnul în lucrarea Sa pe pământ astăzi și fie ca noi să fim una cu El și una cu sfinții sub viziunea cerească a economiei lui Dumnezeu.

Trebuie să învățăm din lecția lui Pavel să fim mântuiți de amestecarea practicilor iudaice cu economia noutestamentară a lui Dumnezeu; această amestecare nu este doar eronată, ci și abominabilă în ochii lui Dumnezeu (Fapte 21:18-27, 31, 36; Evrei 10:29).

Este incredibil că Pavel, care a văzut clar viziunea economiei noutestamentare a lui Dumnezeu, a făcut ceea ce a făcut în Fapte 21; era pe punctul de a amesteca practicile iudaice cu economia noutestamentară a lui Dumnezeu, dar Dumnezeu a întrerupt acest lucru și l-a oprit.

El voia să se facă evreu pentru evrei, dar aceasta era prea mult pentru Dumnezeu, căci aducea o amestec în viața de biserică.

Aceasta arată că, atunci când există amestec în viața de biserică, este ușor să fim de acord cu el, chiar dacă avem o viziune clară. Fie ca Domnul să Se îndure de noi în această privință. Fie ca noi să ne rugăm cu adevărat Domnului și să-L rugăm:

Doamne Isuse, mântuiește-ne de a aduce orice amestec în viața de biserică de astăzi! Salvează-ne de la a introduce practici și tradiții religioase în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să vedem o viziune clară a economiei eterne a lui Dumnezeu și să Te lăsăm să Te introduci în noi pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, scrie legea vieții în inimile noastre, astfel încât să Te putem exprima spontan. Aleluia, nu trebuie să practicăm autocultivarea conform legii lui Moise, pentru că avem legea Duhului vieții în duhul nostru! Amin, Doamne, prețuim faptul că suntem un singur duh cu Tine și respingem orice autocultivare conform legii. Fie ca noi să trăim o viață crucificată astăzi, fiind conformați morții lui Cristos prin puterea învierii Sale. Amin, Doamne, fie ca să nu mai fiu eu, ci Cristos să trăiască în noi. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Fie ca noi să nu încercăm să ne îmbunătățim pe noi înșine sau să-i ajutăm pe alții să practice autocultivarea, ci pur și simplu să ne concentrăm pe câștigarea lui Cristos, pe cunoașterea lui Cristos, pe trăirea lui Cristos și pe exprimarea lui Cristos!

Învățăm din lecția lui Pavel să facem tot ce este necesar pentru a împlini cursul slujbei noastre

O altă lecție pe care trebuie să o învățăm înaintea Domnului este lecția apelului lui Pavel la Cezar, folosindu-și cetățenia romană pentru a se salva de persecutorii săi, astfel încât să-și poată împlini cursul slujbei lui (Fapte 22:25-29; 23:10-11; 25:8-12; 26:32).

Apostolul Pavel nu a fost perfect și nici nu a încercat să se perfecționeze; pe de o parte, nu a ascultat de avertismentul Duhului în Trup mergând la Ierusalim și, pe de altă parte, a făcut tot ce este necesar pentru a-și împlini slujba.

Pavel a fost dispus să-și sacrifice viața pentru Domnul, dar totuși s-a străduit să trăiască mai mult pentru a putea împlini slujba înaintea Domnului cât mai mult posibil (Fapte 20:24).

El a mers la Ierusalim, deși a fost avertizat de Duhul Sfânt prin multe membre ale Trupului că va fi legat și întemnițat dacă va merge, și a fost întemnițat acolo. Pavel Îl iubea pe Domnul și era dispus să-și sacrifice viața pentru Domnul.

Totuși, când a fost întemnițat, nu a considerat că își terminase întreaga slujbă; prin urmare, și-a folosit cetățenia romană pentru a se salva de persecutori și a-și prelungi zilele aici pe pământ.

Faptul că Pavel a fost întemnițat nu i-a oprit slujba; dimpotrivă, mai avea multe de făcut în Domnul și pentru Domnul. Dumnezeu, în suveranitatea Sa, l-a salvat pe Pavel pentru a-l putea separa de toate situațiile periculoase și capcanele. Dumnezeu l-a salvat pe Pavel și l-a trimis într-o închisoare liniștită, pentru ca Pavel să poată avea un mediu liniștit și timp pentru a-și scrie epistolele.

Dacă ne uităm la istoria lui Pavel atât în Fapte, cât și în Epistole, vedem că Pavel a fost în Cezareea (24:27) și în Roma (28:16, 23, 30) într-o închisoare liniștită, pentru a-și scrie ultimele epistole.

Domnul a avut o cale prin Pavel să dezvăluie într-un mod exhaustiv și complet ceea ce avea în inimă pentru biserică. Cât de recunoscători Îi suntem Domnului astăzi pentru scrisorile pe care le-a scris Pavel, căci acestea au devenit parte a întregirii cuvântului lui Dumnezeu.

Pavel a fost una cu Domnul prin ultimele sale epistole pentru a dezvălui în mod exhaustiv bisericii, de-a lungul generațiilor, revelația misterului economiei noutestamentare al lui Dumnezeu, pe care a primit-o de la Domnul.

Nu suntem noi recunoscători Domnului pentru revelația divină pe care a dezvăluit-o prin Pavel? Fără slujba sa de completare, revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu nu ar fi completă.

Fie ca din lecția lui Pavel să învățăm să nu renunțăm atunci când ni se pare că, din cauza neascultării noastre de îndrumarea Domnului în Trup, ne aflăm într-o închisoare, într-un loc care ne limitează la maximum.

De multe ori Domnul îi „întemnițează” pe anumiți membri ai Trupului Său, punându-i într-un loc liniștit, astfel încât să Îl savureze într-un mod mai profund și să elibereze viața divină prin ei, pentru ca multe membre ale Trupului să fie încurajate.

Fie ca niciodată să nu ne gândim că, acum, fiind limitați de Domnul într-o anumită situație sau mediu, funcția noastră înaintea Domnului s-a încheiat. Dacă ne uităm la Pavel, beneficiul și profitul pe care biserica le-a primit de-a lungul generațiilor din epistolele sale vor fi măsurate de o veșnicie (Fapte 25:11 și nota de subsol 1 din Biblia Recovery Version).

Slavă Domnului pentru slujba lui Pavel din închisoare; din închisoare a scris epistolele, alcătuind inima revelației divine – Efeseni, Filipeni, Coloseni și Galateni. Tot din închisoare, a scris 1 Timotei, 2 Timotei și Tit, împreună cu Evrei.

Poate că ne gândim și preferăm o situație plăcută, confortabilă, călătorind, bucurându-ne și predicând Evanghelia, dar în cazul lui Pavel, Domnul a folosit închisoarea sa pentru a elibera cel mai înalt vârf al revelației divine. Ce model este acesta pentru noi și cât de mult trebuie să învățăm cu toții acest lucru!

Doamne Isuse, vrem să fim una cu Tine pentru a împlini cursul slujbei noastre! Te iubim, Doamne, și vrem să mergem mai departe cu Tine, indiferent ce se întâmplă, pentru ca Tu să crești în noi, să curgi prin noi și să slujești altora prin noi. Îți mulțumim pentru toate situațiile noastre și mediul în care ne aflăm. Pur și simplu ne deschidem către Tine, Doamne, și vrem să-Ți oferim o cale de a avansa în noi și prin noi. Fie ca să nu privim în jos sau să fim dezamăgiți de situațiile limitatoare în care ne aflăm. Fie ca să nu ne descurajăm atunci când suntem puși într-o „închisoare” ca urmare a neascultării de călăuzirea Ta în Trup. O, Doamne, fie ca noi să ne străduim să trăim mai mult în toate situațiile, folosind toate lucrurile, pentru a putea împlini slujba înaintea Domnului cât mai mult posibil! Amin, Doamne, chiar și atunci când ne aflăm într-un mediu liniștit și restrictiv, fie ca noi să Te savurăm, să Te câștigăm și să-Ți permitem să curgi în noi și prin noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learn not to Bring Mixture into the Church and Fulfill the Course of our Ministry, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 5 cu tema: Să ne păstrăm în singura curgere a lucrării Domnului pentru răspândirea bisericii și să primim îndurarea Domnului ca să fim mântuiți de uneltirile lui Satan (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Mișcarea lui Dumnezeu de a răspândi biserica ne spulberă concepțiile și are nevoie de rugăciunea noastră într-un singur acord

01/01/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cartea Fapte ne arată răspândirea lui Cristos prin credincioșii în Cristos pentru ca El să fie răspândit pe tot pământul, iar acest lucru a spulberat și a zdrobit concepțiile eronate ale discipolilor, căci și-au dat seama că biserica este universală și eternă, nu doar a evreilor! Amin!

În caz după caz și situație după situație, cartea Fapte ne arată cum Dumnezeu dorește să răspândească Împărăția lui Dumnezeu prin discipoli. Ei L-au răspândit pe Cristosul înviat în înălțarea Sa pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu practicată în bisericile locale.

Mai întâi, în ziua cincizecimii, Domnul S-a revărsat ca Duh Sfânt, Cristosul înviat și înălțat, peste cei o sută douăzeci care s-au rugat într-un singur acord. Apoi, prin ei, Domnul a avut o cale de a se răspândi la trei mii de oameni într-o singură zi.

Aceștia au fost cei care au crezut în Domnul Isus prin predicarea lui Petru și a celor unsprezece apostoli și erau din multe zone ale lumii, căci au venit împreună la Ierusalim pentru sărbătoarea Paștelui.

Domnul a avut o cale, în înțelepciunea Sa, să adune mii de evrei din întreaga lume și apoi Și-a turnat Duhul și S-a răspândit prin discipoli pentru a-i mântui. Aleluia!

Apoi, din Iudeea, Domnul a avut o cale să se răspândească în Samaria, căci unii au predicat evanghelia acolo. Samaritenii nu erau evrei puri – erau amestecați cu neamurile și mulți evrei nu-i plăceau, ci mai degrabă îi disprețuiau și îi urau.

Dar Domnul a avut o cale să se răspândească acolo, iar apostolii s-au dus acolo și și-au pus mâinile peste ei, iar ei au primit și ei Duhul Sfânt. Slavă Domnului, așa cum a promis, i-a făcut pe discipoli martori ai Săi din Iudeea până în Samaria!

Domnul vrea să se răspândească până la marginile pământului, dar noi, ca popor al Său, Îl limităm prin concepțiile noastre, prin trecutul nostru și prin sentimentele și ființa noastră.

El vrea să răspândească și să umple întregul pământ cu împărăția Sa, dar nouă nu ne plac anumiți oameni, nu vorbim cu anumite tipuri de oameni și credem că un anumit grup de oameni sau o anumită regiune este închisă Domnului, așa că nici măcar nu ne deranjăm să ne rugăm pentru ei sau să mergem acolo. O, Doamne!

Domnul a avut o cale de a-l îndemna pe Filip să meargă să predice Evanghelia famenului etiopian, iar acesta a fost mântuit și botezat în mod dinamic. Cel mai probabil, așa a fost răspândită Evanghelia în Etiopia și pe continentul african.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în răspândirea Lui pe pământ!

Alegerea lui Saul (mai târziu Pavel) de către Dumnezeu este împotriva concepțiilor umane: o persoană poate persecuta biserica la un moment dat și apoi poate predica Evanghelia în următorul moment!

Fapte capitolul 9 ne spune povestea convertirii lui Pavel. El era un persecutor al bisericii, urându-i pe discipolii lui Cristos și suflând crimă împotriva lor. El a aprobat uciderea lui Ștefan (8:1) și a făcut mai mult decât alții din religia sa pentru a persecuta biserica.

A mers atât de departe încât a cerut scrisori de la preoții din Ierusalim pentru a-i lega și întemnița pe toți evreii creștini din Damasc. Voia să-i persecute și să-i rănească pe cei care credeau în numele Domnului (9:13-14).

Dar slavă Domnului, Cristos i s-a arătat în drum spre Damasc și el s-a convertit la Cristos. Alegerea lui Saul (mai târziu Pavel) de către Dumnezeu a fost împotriva concepțiilor umane. Conceptul nostru uman îngust și eronat trebuie să fie zdrobit și spulberat prin răspândirea bisericii.

Discipolii lui Cristos din vremea lui Pavel se temeau de Pavel, dar Domnul i s-a arătat lui Anania ca să-l trimită să-l vadă pe Pavel. I-a spus că Pavel era un vas ales de Cristos pentru a-I purta numele atât înaintea neamurilor, cât și a împăraților și a fiilor lui Israel.

Anania nu putea înțelege de ce Evanghelia ar trebui predicată lui Saul, care era un persecutor al bisericii. Conceptul său eronat a fost zdrobit când a urmat călăuzirea Domnului pentru răspândirea Lui.

Trebuie să credem că o persoană poate persecuta și se poate opune bisericii cu o oră înainte și poate predica Evanghelia în ora următoare. Dumnezeu poate face asta.

Dumnezeu este capabil să transforme un persecutor al bisericii într-un urmăritor fervent al lui Cristos și predicator al Evangheliei, pentru că El vrea să Se răspândească. Dumnezeu dorește să Se răspândească și El poate face mult mai mult decât credem sau sperăm noi.

Chiar dacă discipolii se temeau de Pavel, în cele din urmă l-au primit. Această reticență arată că este cu adevărat dificil pentru oameni să primească rapid și ușor pe cineva ca Saul.

Concepțiile umane pe care le avem și sentimentele față de alți oameni, mai ales când auzim că ne urăsc, pot fi o mare piedică pentru biserică.

Dumnezeu poate transforma un adversar într-un mare predicator al Evangheliei. Dar concepțiile noastre umane înguste și eronate trebuie zdrobite și spulberate. Acest lucru se poate întâmpla prin răspândirea bisericii. Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I spunem:

Doamne Isuse, dorim să fim una cu Tine pentru ca Tu să te răspândești prin noi! Zdrobește concepțiile noastre umane. Zdrobește orice concepție care Te împiedică să te miști liber în noi și prin noi. O, Doamne, fie ca noi să ne deschidem pe deplin către Tine așa cum Tu dorești să te răspândești prin noi și printre noi. Fie ca noi să vedem că Dumnezeu este capabil să transforme un persecutor al bisericii într-un predicator al Evangheliei! Fie ca noi să nu judecăm, să clasificăm sau să urâm oamenii, ci să fim deschiși către Tine, căci Tu dorești să răspândești! Aleluia, Dumnezeu are multe vase alese care Îi vor purta numele înaintea tuturor oamenilor! Fie ca noi să-I dăm lui Dumnezeu o cale să curgă liber prin noi pentru răspândirea bisericii, fără să ne uităm la fețele oamenilor și nici să-i judecăm în funcție de trecutul lor!

Mișcarea evanghelistică a Domnului pe pământ este sub administrația Sa, iar Evanghelia trebuie să fie răspândită pe tot pământul pentru a aduna tot felul de oameni păcătoși, a-i curăța și a-i înnoi!

Fapte capitolul 10 ne vorbește despre Corneliu, un sutaș dintre neamuri, care Îl căuta pe Dumnezeu și care s-a rugat Domnului ca să-i vorbească; l-a chemat pe Petru să vină și să-i vorbească Evanghelia.

În același timp, Petru se ruga pe acoperiș în timp ce i se pregătea mâncarea, iar Domnul i-a dat o viziune. El i-a arătat lui Petru „o față de masă mare” (v. 11), care reprezintă Evanghelia.

Tot felul de animale erau pe acea față de masă, inclusiv animale necurate; acestea se referă la tot felul de oameni pe care Domnul vrea să-i mântuiască prin predicarea Evangheliei.

O voce i-a spus lui Petru să se ridice și „să taie și să mănânce” (v. 13), ceea ce înseamnă că Dumnezeu voia ca Petru să fie amestecat cu ei. Petru s-a împotrivit Domnului, spunând că el mănâncă doar animale curate, dar Domnul a reușit în cele din urmă să răzbească în Petru.

Când Petru a coborât să mănânce, au sosit cei de la Corneliu, iar Petru s-a dus cu ei. Petru a ascultat de Domnul și, în timp ce vorbea încă, Duhul Sfânt S-a pogorât peste toți cei care ascultau cuvântul (v. 44). Ce minunat!

Acest lucru le-a arătat lui Petru și celor cu el că biserica nu este doar a evreilor, ci că trebuie să se răspândească la neamuri. Biserica nu este locală, ci universală.

Capitolul 10 din Fapte indică faptul că lucrarea evanghelistică a Domnului pe pământ este sub administrația Sa pe tronul din ceruri și că evanghelia trebuie răspândită în cele patru colțuri ale pământului locuit pentru a aduna tot felul de oameni necurați (păcătoși), curățindu-i cu sângele răscumpărător al lui Cristos și spălându-i cu înnoirea Duhului Sfânt (Fapte 10:11-12, 15, 28; cf. Evrei 8:1; Fapte 7:56).

Pentru ca Domnul să avanseze în lucrarea Sa evanghelistică pe pământ, El trebuie să răzbată în noi, în special în concepțiile noastre. Trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne spulbere concepțiile și să biruiască orice diviziune culturală și trebuie pur și simplu să fim sub călăuzirea Domnului în răspândirea bisericii.

Dumnezeu dorește ca Evanghelia să fie răspândită în cele patru colțuri ale pământului locuit și El vrea să adune tot felul de oameni, mulți dintre ei fiind necurați și păcătoși, pentru a-i putea curăța cu sângele răscumpărător al lui Cristos și a-i putea spăla cu Duhul Sfânt înnoitor.

Fie ca noi să nu-L împiedicăm în lucrarea Sa, ci fie ca să-L lăsăm să curgă liber prin noi. Trebuie pur și simplu să mergem acolo unde Domnul vrea să mergem și să ne deschidem gura larg, iar El ne va umple gura și îi va umple pe cei din jurul nostru cu Duhul Sfânt!

Doamne Isuse, vrem să fim una cu Tine în lucrarea Ta evanghelistică pe pământ! Amin, Doamne, credem că Te miști sub administrația Ta pe tronul din ceruri, ca să poți răspândi Evanghelia și să câștigi multe vase! Ne deschidem Ție, Doamne, și Îți permitem să curgi prin noi. Iată-ne, Doamne, trimite-ne unde vrei Tu să mergem. Fie ca Evanghelia să se răspândească în cele patru colțuri ale pământului locuit pentru a aduna tot felul de oameni necurați, pentru ca ei să fie curățiți cu sângele Tău răscumpărător și spălați cu Duhul Sfânt! Amin, Doamne, spunem Amin dorinței Tale de a răspândi biserica pretutindeni! Zdrobește Tu concepțiile noastre. Dărâmă orice diviziune națională și culturală. Fie ca Tu să ai o cale liberă de a curge prin noi ca Evanghelie pentru a câștiga multe feluri de oameni pentru biserică!

Cooperăm cu mișcarea lui Dumnezeu de a răspândi biserica prin rugăciune într-un singur acord

Fapte 13 ne arată biserica din Antiohia, unde erau multe feluri de oameni în unitate și într-un singur acord. Biserica din Antiohia a făcut parte din povestea răspândirii bisericii.

În Fapte 13:1 vedem că în Antiohia erau cinci profeți și învățători. Primul a fost Barnaba, un levit. Al doilea a fost Simeon, care se numea Niger; probabil era de origine africană. Al treilea a fost Lucius Cirineanul; Cirene se află în Africa de Nord, așa că cel mai probabil Lucius era și el african.

Al patrulea a fost Manaen, fratele vitreg al lui Irod tetrarhul; era un nobil, nu neapărat evreu. Ultimul a fost Pavel, un fariseu instruit la picioarele lui Gamaliel, care a respectat cu zel toate rânduielile din iudaism (22:3); prin urmare, concepțiile sale evreiești era foarte puternice.

Acești cinci Îi slujeau Domnului și se rugau în unitate, iar Domnul a avut o cale de a-Și continua lucrarea pe pământ prin ei. Ei erau de rase și naționalități diferite, totuși biserica din Antiohia era fără dezbinări. Doar Duhul Sfânt ar fi putut realiza acest lucru.

Aici vedem că cei cinci profeți și învățători care Îi slujeau Domnului erau compuși din evrei și neamuri, fiecare având un trecut, o educație și un statut diferit.

Aceasta indică faptul că biserica este alcătuită din oameni de toate rasele și clasele, indiferent de originea lor, și că darurile și funcțiile spirituale date membrilor Trupului lui Cristos nu se bazează pe statutul lor natural (Fapte 4:36; Romani 16:21; Luca 9:7-9; Fapte 22:3). Aleluia!

Prin acești cinci dragi membri credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos, Domnul a avut o cale de a face un pas important pentru a-i pune deoparte pe Barnaba și Saul pentru lucrarea Sa și pentru a răspândi evanghelia Împărăției Sale în lumea neamurilor.

Ei au fost uniți și armonizați într-un singur acord, iar Duhul a avut o cale de a le vorbi și de a-i conduce să pună deoparte doi dintre ei pentru lucrarea la care îi chemase.

Această mișcare a fost absolut prin Duh, în Duh și cu Duhul; în același timp, s-a făcut prin coordonarea membrilor credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos de pe pământ cu Capul în ceruri.

Duhul i-a pus deoparte pe acești doi, totuși cei cinci i-au trimis, iar ei, fiind trimiși de Duhul Sfânt, s-au dus să facă lucrarea pe care Domnul i-a pus să o facă (Fapte 13:1-4).

Domnul vrea să miște și să răspândească biserica pretutindeni, nu doar la evrei, ci mai ales la neamuri; pentru aceasta, El are nevoie de cooperarea noastră în rugăciune și într-un singur acord.

Mișcarea lui Dumnezeu de a răspândi biserica este prin Duhul, în Duhul și cu Duhul; această mișcare trebuie să fie însoțită de coordonarea membrilor credincioși și căutători ai Trupului cu Capul în ceruri.

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Indiferent de originea noastră, naționalitatea, culoarea pielii sau rasa, fie ca noi să ne dăm Domnului pentru a ne ruga întru un singur gând și a-I sluji Domnului împreună cu sfinții, pentru ca Duhul Sfânt să aibă o cale să ne trimită pentru mișcarea Sa.

Fie ca noi să nu-L împiedicăm pe Domnul, ci mai degrabă să-I oferim cea mai bună cooperare, pentru ca Duhul Sfânt să poată merge mai departe și să se răspândească fără nicio limitare.

În prima călătorie a apostolului Pavel pentru a răspândi Evanghelia, el a mers în Cipru și apoi în Asia Mică pentru a întemeia multe biserici locale (Fapte 13:4—14:28; Apocalipsa 1:4).

După ce Pavel s-a despărțit de Barnaba, a pornit în a doua sa călătorie de slujire în Europa (Filipi, Tesalonic, Bereea, Atena, Corint și întoarcere prin Efes înapoi la Antiohia) – vezi Fapte 15:35-40; 16:6—18:22.

A treia călătorie a lui Pavel a fost din Antiohia în Galatia, Frigia, Efes, Macedonia și Grecia până la Ierusalim (v. 23—21:17). În cele din urmă, a patra călătorie a lui Pavel a fost din Cezareea la Roma (27:1—28:31).

Pavel a avut o neînțelegere cu Barnaba și s-au despărțit în lucrarea lor; Barnaba l-a luat cu el pe Marcu, vărul său, și a mers pe o cale, în timp ce Pavel și Sila au fost trimiși de biserică să meargă mai departe.

Pavel nu a vrut să-l ia pe Marcu cu ei, deoarece îi părăsise odată; cu toate acestea, Barnaba a avut un sentiment diferit și a mers pe un alt drum. Cu toate acestea, lucrarea și mișcarea Domnului au continuat prin Pavel și Sila. Mai târziu, Marcu s-a vindecat, dar nu mai auzim de Barnaba.

Fie ca noi să ne amintim de acest lucru și să fim avertizați să nu introducem relații naturale sau preferințe naturale în lucrarea Domnului. În acest caz, a existat o divizare în lucrare și Barnaba și-a urmat drumul; în alte cazuri, când apar relații naturale, pot apărea tulburări. O, Doamne!

Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a Te sluji și a ne ruga într-un singur acord cu sfinții. Ne lăsăm deoparte, nu ne bazăm de trecutul nostru sau pe nimic din trecut și vrem doar să fim în rugăciune într-un singur acord cu sfinții, slujindu-L pe Domnul. Amin, Doamne, fie ca noi să fim uniți și fie ca noi să fim zidiți împreună, astfel încât Tu să ai o cale să ne vorbești. Fă-ne membrii credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos folosiți de Tine pentru a continua să te miști printre noi și să răspândești Evanghelia! Da, Doamne, răspândește Evanghelia împărăției în întreaga lume. Amin, Doamne, fie ca predicarea Evangheliei de către noi să fie o mișcare a Duhului, în Duh și cu Duhul, cu coordonarea noastră cu Capul! Unește-ne într-un singur acord. Condu-ne și mișcă-te prin noi. Ai o cale liberă, ca Duh, pentru a trimite pe unii la lucrarea la care i-ai chemat. Salvează-ne de preferințele și relațiile noastre naturale. O, Doamne, ai o cale prevalentă de a acționa pentru răspândirea bisericii! Câștigă cooperarea noastră astăzi în rugăciune într-un singur acord!