depindem de vorbirea Domnului

Prin vorbirea Domnului către noi, suntem pregătiți să fim mireasa Sa dorind venirea Sa

20/02/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Prin vorbirea Domnului către noi, suntem pregătiți să fim mireasa Sa glorioasă, cu dorința pentru revenirea Sa, căci ascultăm glasul Lui, ne menținem părtășia cu El și ne rugăm ca Domnul, ca Preaiubitul nostru, să se întoarcă, chiar să grăbească venirea Sa, fiind una cu Ioan pentru a spune: Vino, Doamne Isuse! Amin, vino, dragă Doamne Isuse!

Noi, credincioșii în Cristos, devenim mireasa frumoasă și glorioasă a lui Cristos dacă suntem sârguincioși să rămânem în procesul de sfințire a dispoziției pentru a fi înfrumusețați zilnic.

Domnul a făcut totul, El face totul și El va face totul; trebuie doar să-L iubim și să cooperăm cu El. Ca Răscumpărător al nostru, El S-a dat pe Sine Însuși pentru biserică pentru a obține biserica.

Astăzi, ca Duh dătător de viață, Cristos sfințește biserica prin cuvântul Său viu pentru a o înfrumuseța și a o curăța. Și în viitor, El va fi Mirele care prezintă biserica Lui Însuși, glorioasă, fără pată sau zbârcitură. Aleluia!

Ca mireasă a lui Cristos, suntem înfrumusețați prin faptul că Cristos este introdus în noi, astfel încât El să strălucească din noi și să fie exprimat prin noi.

Astăzi, în viața de biserică, în recâștigarea Domnului, Dumnezeu are o lucrare principală, care este lucrarea Sa autentică, lucrarea de a ne pregăti să fim mireasa Sa glorioasă. Cum o face El?

Este prin intermediul sfințirii dispoziționale, adică prin El, ca Duh dătător de viață care curge în noi prin cuvântul Său, astfel încât El să ne poată sfinți și transforma.

Cristos ne vorbește astăzi ca Duh dătător de viață în cuvântul Său, iar dacă ne deschidem către El și venim la El cu fața descoperită, vom fi spălați de apa din cuvânt.

Există o spălare atunci când ne întoarcem inima către Domnul și venim la El în cuvânt: Domnul ne vorbește cuvântul Său viu și suntem spălați, curățiți și sfințiți, chiar înfrumusețați pentru a fi mireasa Sa glorioasă.

În cele din urmă, devenim biserica Lui glorioasă, mireasa frumoasă și glorioasă a lui Cristos, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de genul acesta. Mireasa este îmbrăcată în in fin, strălucitor și curat, care reprezintă dreptățile sfinților.

Prin spălarea cu apă în Cuvântul lui Dumnezeu, suntem curățiți, spălați și sfințiți, iar Cristos adaugă elementul Său ființei noastre. Rezultatul este că devenim o mireasă a lui Cristos fără pată, fără prihană și glorioasă.

Ce minunat e că Dumnezeu aduce biserica într-un loc în care nimic nu se poate spune împotriva ei în niciun fel! Slavă Domnului!

Prin faptul că avem vorbirea Domnului, suntem pregătiți să fim mireasa Sa dorind venirea Sa

Atât Efeseni 5:26-27, cât și Cântarea Cântărilor 8:13-14 ne arată că prin vorbirea Domnului cu noi suntem pregătiți să fim mireasa Sa glorioasă, cu o dorință fierbinte pentru venirea Sa. Amin!

În Cântarea Cântărilor 8, căutătoarea iubitoare Îi spune Domnului, iubitului ei, că vrea să-I audă glasul și tânjește ca El să vină curând. Iubita Preaiubitului ei Îl roagă pe El, care locuiește în credincioși ca în grădinile Sale, să o lase să-I audă glasul, pe măsură ce tovarășii ei ascultă glasul Lui.

Pe de o parte, ea lucrează pentru Domnul, dar pe măsură ce lucrează pentru El și trăiește înaintea Lui, ea ascultă vorbirea Lui. Îl iubim pe Domnul, ne ostenim pentru El, trăim înaintea Lui și, pe măsură ce facem aceasta, vrem să-L auzim pe Domnul vorbindu-ne, căci această vorbire ne pregătește să fim mireasa Sa.

Domnul locuiește în grădini; El nu locuiește doar în grădina noastră, ci în multe grădini, în cei care Îl caută. Pe de o parte, putem fi cei care Îl iubesc pe Domnul și Îl urmăresc, chiar își doresc cu ardoare venirea Sa, iar Domnul locuiește în grădina noastră (Cântarea Cântărilor 6:2).

Pe de altă parte, Domnul locuiește și în multe alte grădini. Domnul nostru, Preaiubitul nostru, locuiește în inimile oamenilor. El locuiește nu numai în inimile celor care Îl urmează în mod absolut, ci și în inimile tuturor celor în care Își găsește plăcerea.

Cu toții învățăm să ascultăm vorbirea Domnului. Noi și tovarășii noștri, cu toții învățăm să ascultăm vorbirea Domnului. Fiind cei care Îl iubesc pe Domnul, Îl caută pentru satisfacție și Îl urmăresc în dragoste, noi adoptăm atitudinea de a-L asculta pe Domnul și de a tânji după vorbirea Sa.

Asta vedem în Efeseni 5:25-27; Îl iubim pe Domnul ca Mire al nostru și venim la El pentru a-I auzi glasul și a fi spălați de apa din Cuvânt. Acest lucru ne produce ca mireasă a Lui, care Îi va fi prezentată Lui ca Mirele nostru ca fiind glorioasă, fără pată și fără cusur.

Cheia pentru a fi pregătiți ca mireasă glorioasă a lui Cristos este să ascultăm vorbirea Domnului. Aceasta înseamnă că suntem înceti la vorbire și grabnici la ascultare. Ne oprim din lucrarea noastră, ne întoarcem inimile către Domnul și vrem să-L privim față în față (2 Corinteni 3:16-17).

Încetăm să vorbim despre lucruri mărunte, nu ne concentrăm asupra lucrurilor pământești și Îl ascultăm pe Domnul. Fie ca noi toți să adoptăm această atitudine de a-L asculta pe Domnul, realizând că viețile noastre depind de cuvintele Domnului și lucrarea noastră depinde de poruncile Sale.

Dacă Domnul nu ne vorbește, nu putem face nimic. Dacă nu avem vorbirea Domnului, nu putem iniția ceva sau spune ceva. Vrem să fim cei care ascultă vorbirea Domnului. Fără vorbirea Domnului, fără a avea vorbirea Lui proaspătă și instantanee, nu avem nicio revelație, lumină sau cunoaștere.

Viața noastră de credincioși în Cristos depinde în totalitate de vorbirea Domnului. Fie ca noi să învățăm să fim astfel de oameni astăzi, iubindu-L pe Domnul și iubind vorbirea Lui.

În Cântarea Cântărilor, căutătoarea iubitoare a lui Cristos Îl roagă pe Cel ce locuiește în credincioși ca în grădinile Sale să o lase să-I audă glasul în timp ce tovarășii ei ascultă glasul Lui (8:13; comp. cu 4:13-16; 5:1; 6:2).

Chiar dacă lucrăm pentru Domnul și în Domnul, făcând lucrarea pe care El ne-a însărcinat-o să o facem pentru El ca Preaiubitul nostru, trebuie să ne menținem părtășia cu El. Trebuie să stăm la picioarele Lui și să ascultăm cuvintele Lui, ascultându-L mereu (vezi Luca 10:38-42).

Viețile noastre depind de cuvintele Domnului, iar lucrarea noastră depinde de poruncile Sale (Apocalipsa 2:7; 1 Samuel 3:9-10; comp. cu Isaia 50:4-5; Exod 21:6). Îl ascultăm și apoi vorbim. Ascultăm cuvintele Domnului și apoi ne putem mișca. Numai atunci când Domnul ne vorbește putem face ceva sau spune ceva.

Fără cuvintele Sale, fără vorbirea Lui prezentă, nu avem nicio revelație, lumină sau cunoaștere personală despre Cristos ca Împărat al nostru (Isaia 6:1, 5), Domn al nostru (2 Corinteni 5:14-15), Cap al nostru (Coloseni 2:19) și Soț al nostru (2 Corinteni 11:2).

Viața noastră de credincioși în Cristos și iubitori ai Domnului Isus, care Îl urmăresc și vor să-L câștige depinde în totalitate de vorbirea Domnului. Aceasta ar trebui să fie realitatea vieții noastre de zi cu zi ca creștini și, de asemenea, a trăirii noastre în viața de biserică.

Așteptăm întoarcerea Domnului și dorim să avem vorbirea Lui. Vorbirea Lui prezentă și instantanee este totul pentru noi. El este Capul nostru, Soțul nostru, Împăratul nostru și Domnul nostru; El este, de asemenea, Mirele nostru și ne place să avem părtășie cu El, să ascultăm cuvintele Lui și să fim una cu El. O, Doamne! Amin!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim vorbirea Ta. Tu ești iubitul nostru. În timp ce așteptăm întoarcerea Ta, vrem să ascultăm vorbirea Ta. Fă-ne cei care aud. O, Doamne, pe măsură ce ne trăim viața creștină și lucrăm împreună cu Tine și pentru Tine, vrem să fim cei care ascultă vorbirea Domnului. Lasă-ne să auzim vocea Ta, căci numai aceasta ne poate călăuzi până la întoarcerea Ta. Amin, Doamne, lasă-ne să auzim vocea Ta astăzi. Viața noastră depinde de cuvintele Tale. Lucrarea noastră depinde de poruncile Tale. O, Doamne, fără cuvintele Tale nu avem nicio revelație, lumină sau cunoaștere personală a lui Cristos ca Împărat, Domn, Cap și Soț al nostru! Te iubim, Doamne, ca Cel care locuiește în grădini! Tovarășii noștri ascultă vocea Ta – lasă-ne să o auzim! Grăbește-te, dragă Doamne Isuse, să vii! Vorbește-ne! Descoperă-Te nouă. Descoperă-ne să Te vedem și dă-ne să auzim ceea ce vorbești bisericilor. Amin, Doamne, grăbește-te să vii, dragul nostru Preaiubit, ca o gazelă sau un pui de cerb pe munții de mirodenii! Vino, dragă Doamne Isuse!

Ca mireasă iubitoare a Domnului, ne rugăm ca Iubitul nostru să Se grăbească să Se întoarcă curând!

Ca și credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și Îl urmăresc în dragoste, aspirăm să facem parte din mireasa Domnului, biserica Sa glorioasă, pentru care El se va întoarce curând.

Vrem să auzim vorbirea Domnului și să o ascultăm, iar dorința noastră este ca Domnul să vină. Viața noastră creștină depinde de vorbirea Domnului, iar lucrarea noastră creștină depinde de poruncile Sale.

El este Iubitul nostru, iar noi suntem căutătorii Lui iubitori. Pe de o parte, căutarea noastră plină de dragoste față de Domnul este foarte personală și intimă, căci Îl iubim, vrem să-L sărutăm și dorim să fim cu El; El locuiește în grădina noastră într-un mod intim și personal.

Pe de altă parte, suntem zidiți împreună pentru a fi mireasa lui Cristos, mireasa iubitoare și glorioasă a lui Cristos care se roagă ca Domnul să vină. Domnul îi cheamă și astăzi pe biruitorii Săi, căci El dorește ca toți cei care au urechi să audă ce vorbește Duhul bisericilor.

Când ascultăm vorbirea Domnului, când avem urechi să auzim ce vorbește El, ne vom ruga ca Preaiubitul nostru să se grăbească să Se întoarcă în puterea învierii Sale pentru a instaura dulcea și frumoasa Sa împărăție, care va umple întregul pământ (Apocalipsa 11:15; Daniel 2:35).

El dorește să vină, iar noi tânjim după venirea Sa. Îl iubim, suntem transformați și conformați chipului Său și El este gata să se întoarcă.

Rugăciunea de la sfârșitul Cântării Cântărilor este cuvântul final al acestei cărți poetice, portretizând unirea și comuniunea dintre Cristos ca Mire și iubitorii Săi ca mireasă.

Noi suntem iubitorii Domnului, căutătorii Lui iubitori și ascultăm vorbirea Domnului și ne rugăm ca El să se întoarcă curând. Acesta nu este ceva ce doar căutătoare iubitoare din Cântarea Cântărilor s-a rugat și a dorit; aceasta este rugăciunea care încheie întreaga Biblie.

Ultima rugăciune din Biblie este în Apocalipsa 22:17, care spune: Și Duhul și mireasa zic: „Vino!” Și cine aude să zică: „Vino!” Dorința noastră este ca Domnul să vină curând. Mai întâi, El spune: „Iată, Eu vin curând!” Acum noi zicem: „Amin, vino, Doamne Isuse” (v. 20).

Când ascultăm vorbirea Domnului, nu suntem doar infuzați cu ceea ce El este pentru a fi schimbați în interior și transformați în chipul Său, ci, mai mult, vorbim ceea ce vorbește El. El vorbește ceva și noi spunem Amin vorbirii Sale.

Cea mai profundă dorință a Domnului, ca Mire al nostru Iubit, este ca El să se întoarcă; când ascultăm vorbirea Domnului, vom spune: „Amin, Vino, Doamne Isuse!”

Dorința Domnului, din adâncul inimii Sale, este să vină curând și să-Și stabilească împărăția frumoasă și dulce, ca să umple tot pământul, astfel încât pământul și cerul să fie noi și pline de dreptate.

Așadar, spunem „Amin, vino, Doamne Isuse, și fie ca Împărăția Ta să vină!” Vino, Doamne Isuse!, este ultima rugăciune din Biblie; întreaga Biblie se încheie cu dorința venirii Domnului, exprimată ca o rugăciune.

Pe măsură ce ascultăm cuvintele Domnului și vorbim ceea ce spune El, vorbind rugăciunile Sale ca El să se întoarcă curând, suntem pe deplin una cu Domnul, așa cum mireasa este una cu mirele.

Când El se va întoarce, experiența noastră va fi ca cea a unei picături de apă care a dispărut în ocean; nu va mai fi loc de înaintare, deși valul poate merge întotdeauna mai adânc. Amin!

Când astăzi atingem punctul maturității în viață și unității cu Domnul, fiind una cu vorbirea Lui pentru a vorbi același lucru, încă avem trupul nostru care trăiește în această lume, dar nu putem să nu strigăm: „Grăbește-te, Preaiubitul nostru, să vii!”

Îl iubim nespus de mult, dar un lucru ne lipsește: vrem să fim eliberați din acest trup al umilinței și să fim aduși în gloria Sa!

Credem că, atunci când Se va întoarce, credința se va transforma în fapte și, în loc de rugăciune, vom lăuda! Dragostea noastră se va desăvârși într-o perfecțiune fără umbră și Îl vom sluji Domnului în domeniul fără păcat. O, ce zi va fi aceea!

Doamne Isuse, vino curând! Te iubim. Suntem una cu Tine. Iubim locuirea Ta interioară. Ne deschidem Ție pe deplin din interior. Ascultăm vorbirea Ta. Suntem una cu Tine ca să spunem: Vino, Doamne Isuse! Amin, grăbește-te, iubitul nostru, să vii! Vino curând ca gazela sau ca puiul de cerb! Vino și întemeiază împărăția Ta dulce și frumoasă, care va umple întregul pământ! Amin, Doamne, suntem pe deplin una cu Tine și vorbim ceea ce Tu vorbești. Exprimăm dorința Ta în rugăciunea noastră. Deși trăim pe acest pământ, inima noastră este cu Tine și în Tine. Deși trupul nostru este aici pe pământ făcând una sau alta, întreaga noastră ființă este cu Tine și dorim cu ardoare să Te întorci curând! Amin, Doamne, tânjim după venirea Ta ca să ne transformi credința în fapte! Vino, Doamne Isuse, și desăvârșește iubirea într-o perfecțiune fără umbră! Vrem să-Ți slujim în domeniul fără păcat! Vino în Împărăția Ta! Vino cu toți sfinții Tăi să întemeiezi Împărăția Ta! Amin, vino, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, By the Lord’s Speaking to us we’re Prepared to be His Bride Desiring His Coming, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 4 cu tema: Frumusețea miresei (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Sperând să fim răpiți, ne sprijinim pe Iubitul nostru și avem încredere în puterea Sa de păstrare

17/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

În experiența noastră progresivă din Cristos și în căutarea plină de iubire a Lui în viața noastră creștină, sperăm să fim răpiți și ne ridicăm din domeniul pământesc sprijinindu-ne pe Iubitul nostru; ne sprijinim pe Iubitul nostru Domnul Isus, având încredere în El, bizuindu-ne pe El pentru a ne duce până la capăt și neavând încredere în noi înșine. Amin, Doamne Isuse, Te iubim și ne încredem în Tine!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care Îl iubim pe Domnul și Îl urmărim zilnic în dragoste, pentru că El ne-a apucat și acum vrem să-L apucăm și noi. Asemenea apostolului Pavel, am văzut ceva din frumusețea Sa și El ne-a revelat ceva din sinele Său minunat, așa că nu putem decât să alergăm după El, să căutăm să-L câștigăm și să petrecem timp cu El.

Motivul pentru care suntem creștini nu este pentru că am fost convinși de cineva de cât de păcătoși suntem și acum credem în Isus pentru că acesta este lucrul logic de făcut, pentru că vrem să scăpăm de osânda veșnică. Mai degrabă, suntem creștini pentru că am fost captivați de Domnul Isus, Cea mai minunată Persoană. El ne-a atras la Sine, iar noi Îl urmărim și Îl iubim. Ne aflăm acum într-o poveste de dragoste divină, unde El ne curtează și noi Îl curtîm. În fiecare zi ne trezim și îi spunem Domnului că Îl iubim.

S-ar putea să fim obosiți și să nu fim atât de fericiți de toate lucrurile care se întâmplă în jurul nostru, și poate chiar să fim bolnavi sau să nu fim atât de puternici în exterior, dar Îl iubim pe Domnul și Îi dăm dragostea noastră. El este cel mai minuat. Ne place să petrecem timp cu El în cuvântul Său și să-I chemăm numele pe tot parcursul zilei pentru că El ne alimentează în mod constant, ne vorbește și ne păstorește.

Deși trecem prin experiențe care ne mistuie omul exterior și expun carnea și sinele, totuși ne întoarcem la Domnul, pentru că vrem să Îl savurăm și să fim cu El. El vrea să ne facă la fel ca El. El este „Solomonul” nostru și noi devenim „Sulamita” Lui, pentru că El ne face la fel ca El este în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Pe măsură ce Îl iubim și Îi dăruim dragostea noastră, vom fi una cu El pentru a lucra împreună cu El în vii, în bisericile locale, pentru ca sfinții să crească în viață, să aducă roade și să ajungă la maturitate. Lucrarea noastră pentru Domnul și împreună cu El nu este ceva ce o facem în mod individualist; o facem împreună cu El și în biserici, împreună cu sfinții, fiind coordonați cu cei cu care ne-a pus Domnul și în duh una cu Domnul.

Trăim viața de biserică în biserica locală unde Domnul ne-a așezat, dar lucrarea noastră cu și pentru Domnul este în Trup și pentru Trup, pentru ca El să câștige ceea ce El urmărește și să fie mulțumit.

Ieșind din domeniul pământesc, ne sprijinim pe Iubitul nostru și sperăm să fim răpiți

În cea de-a șasea etapă din Cântarea Cântărilor, așa cum se vede în 8:1-14, iubitoarea lui Cristos speră să fie răpită și ea iese din pustie (însemnând domeniul pământesc) sprijinită pe iubitul ei (v. 5). Domnul o vede și exclamă: Cine este aceasta care se suie din pustie, sprijinindu-se pe iubitul ei? În acest stadiu, iubita este matură; ea este una cu iubitul ei în viață, în slujire, în lucrare și în clădire.

Ultima etapă este că ea speră să fie răpită. Ea iese din pustie. Această ridicare din pustie s-a întâmplat și în capitolul 3; ea progresează în viață și este eliberată treptat din pustia spirituală. Suntem salvați de rătăcirea în suflet, învățând să discernem între duhul nostru și sufletul nostru.

În capitolul 8, a ieși din pustie înseamnă a ieși din carne, din domeniul pământesc. Există un proces gradual de ieșire din domeniul pământesc cu carnea până când suntem răpiți. Aspirăm ca Iubitul nostru să vină și să ne răpească. Pe măsură ce mergem înainte cu Domnul, pas cu pas, suntem atrași de cer și devenim mai una cu Domnul.

Pas cu pas, suntem eliberați de lume și suntem din ce în ce mai departe de lume și carne. Aspirăm cu adevărat să fim răpiți sau să fim martirizați pentru Domnul, pentru că vrem să fim alături de Iubitul nostru. Trebuie să avansăm în experiența noastră spirituală până când ajungem în punctul în care ieșim din domeniul pământesc, sprijinindu-ne pe Iubitul nostru.

A ne sprijini pe Preaiubitul nostru implică faptul că, la fel ca Iacov, încheietura coapsei noastre a fost atinsă, iar puterea noastră naturală a fost tratată de Domnul (Geneza 32:24-25). Ne sprijinim pe Domnul, pentru că El ne-a atins puterea naturală și nu ne bazăm pe puterea sau zelul nostru pentru a merge mai departe cu El.

Avem încredere numai în El, pentru că ne sprijinim pe Iubitul nostru, Cel care ne poate duce mai departe. A ne sprijini pe Preaiubitul nostru implică, de asemenea, că ne găsim apăsați peste măsură, iar acest lucru pare să dureze până când călătoria în pustie se încheie (2 Cor. 1:8-9; 12:9-10; 13:3-4). Ne dăm seama că suntem simpli păcătoși mântuiți prin har și, în noi înșine, nu avem putere; nu suntem puternici deloc, ci mai degrabă, întreaga noastră viață este o istorisire a harului.

Ne sprijinim pe Iubitul nostru, neavând putere deloc. Ne facem o povară pentru Iubitul nostru Domnul Isus, pentru că nu avem deloc putere până când călătoria prin pustie se încheie. Dragi frați și surori în Domnul, ca iubitori ai lui Cristos noi trebuie să ne dăm seama că, indiferent cât de mult am progresat în viață, suntem încă păcătoși mântuiți prin har și orice putere pentru a continua nu este a noastră, ci a Doamne.

Depindem pe deplin de El; dacă avem vreo putere, aceasta nu este a noastră, ci a Domnului. Cu cât suntem mai avansați în Domnul, cu atât trăim o viață dependentă de Domnul. Nu devenim mai puternici sau mai independenți; mai degrabă, depindem de Domnul și trăim o viață de dependență. Nu depindem de nimic altceva decât de Domnul până când suntem răpiți. Numai Domnul ne poate pregăti pentru răpire.

Avem încredere în El. Depindem de El. Când ne amintim de starea noastră inițială, nu putem decât să fim plini de smerenie. Nu putem să nu luăm în considerare goliciunea noastră, vanitatea experienței noastre, nesiguranța minții noastre și inutilitatea urmăririi noastre. Singura noastră speranță este Domnul. Faptul dacă putem îndura până la capăt nu depinde de propria noastră răbdare; depinde de păstrarea Domnului.

Ne sprijinim pe Iubitul nostru, pentru că numai El ne poate duce mai departe. Nicio perfecțiune spirituală nu ne poate susține până la întoarcerea Domnului; totul depinde de puterea de păstrare a lui Dumnezeu. Așa că ne sprijinim pe Iubitul nostru. Depindem de El. Depindem de harul și îndurarea Sa. Ne facem o povară pentru Domnul și ne sprijinim pe El.

Ne aruncăm asupra Sa nu numai grijile, grijile și gândurile neliniștite, ci chiar și pe noi înșine, întreaga noastră ființă, având deplină încredere în El și neavând nicio încredere în noi înșine. Lumea întreagă, cu plăcerile și ademenirile ei, dispare, iar carnea este lăsată în urmă. Nu putem merge decât dacă Domnul nu merge împreună cu noi. Nu putem merge mai departe decât dacă ne sprijinim pe Iubitul nostru. Îl iubim, depindem de El și, deși ne aflăm presați peste măsură, ne sprijinim pe Iubitul nostru în toate lucrurile.

Doamne Isuse, Te iubim și ne sprijinim pe Tine, iubitul nostru! Ne ridicăm din domeniul pământesc și din orice este legat de trup și ne sprijinim pe Tine, sperând să fim răpiți. Nu suntem în stare să continuăm sau să mergem mai departe cu Tine; pur și simplu ne sprijinim pe Tine. Numai Tu ne poți pregăti pentru răpire. Depindem de Tine. Nu avem încredere în puterea noastră de a merge mai departe și nici în zelul nostru de a continua în viața noastră creștină. Speranța noastră este să fim răpiți și ne sprijinim pe Iubitul nostru, căci doar El ne poate duce până la capăt. Doamne Isuse, singura noastră speranță este în Domnul! Dacă putem rezista până la capăt nu depinde de propria noastră îndurare, ci de păstrarea Ta. Nu avem nicio putere. Nu suntem puternici deloc, ci depindem de Tine. Întreaga noastră viață este o poveste a harului. Trăim o viață în care depindem de Tine. Recunoaștem că nu suntem puternici și independenți; depindem de Tine și ne bazăm pe deplin pe Tine. O, Doamne Isuse, speranța noastră este să fim răpiți! Ne sprijinim pe Tine, Domnul nostru Iubit Isus!

Ne încredem în puterea de păstrare a lui Dumnezeu și în dragostea Sa puternică și Îi ascultăm vocea

Căutătoarea iubitoare îi cere Iubitului ei să o pună ca pecete pe inima Sa de dragoste și ca pecete pe brațul Său de putere; ea este conștientă de neputința ei și își dă seama că totul depinde de puterea de păstrare a lui Dumnezeu (Cântarea Cântărilor 8:6-7). Pe măsură ce ne sprijinim pe Iubitul nostru, realizăm că continuarea și terminarea alergării noastre depinde nu de noi înșine, ci de puterea Sa de păstrare.

Pur și simplu Îi spunem să ne pună ca pecete pe inima Lui și ca pecete pe brațul Lui. Ne dăm seama că suntem slabi și fragili și suntem conștienți de neputința noastră. Pur și simplu suntem o persoană neajutorată și nu ne putem păstra. Dacă încercăm chiar să ne păstrăm până la venirea Lui, nu vom face decât să aducem rușine numelui Domnului și să ne pierdem pentru noi înșine.

Toate speranțele noastre sunt în dragostea Domnului și în puterea Sa. Ne încredem în puterea de păstrare a lui Dumnezeu și în dragostea Sa puternică și ne sprijinim pe Iubitul nostru. Nu mai îndrăznim să vorbim despre dragostea noastră pentru Domnul; nu mai îndrăznim să vorbim despre înțelegerea noastră de Domnul, pentru că totul depinde de puterea Domnului și de dragostea Sa.

Ne dăm seama că dragostea Domnului este la fel de puternică ca moartea. Așa cum nimic nu poate clătina moartea, nimic nu poate clătina dragostea Domnului pentru noi. Moartea îi ține pe oameni captivi și îi ține ferm, necruțător și neclintit în mână; la fel, pentru că Domnul ne iubește, nu ne vom clătina, căci dragostea Lui este mai puternică decât moartea.

Pentru că Domnul ne iubește, va urma gelozia Lui; gelozia lui este la fel de crudă ca Șeolul. Pentru că El ne iubește și este gelos pentru noi (Exod. 20:5; Exo. 34:14; Deut. 4:24; 6:15; Ios. 24:19; Naum 1:2; 1 Cor. 10:22; 2 Cor. 11:2), El nu va permite ca nimic să ne împărtășească inima. El vrea ca inima noastră să fie pe deplin pentru El, concentrată asupra Lui și iubindu-L numai pe El. El nu se mulțumește doar să dețină o parte majoră a inimii noastre.

Ochii Lui nu suportă să-i vadă pe cei care sunt ai Lui să fie pângăriți de lume. El este gelos, chiar de la începutul timpurilor El este gelos. Și apostolii sunt geloși pe noi cu gelozia lui Dumnezeu. Nimic nu poate rezista geloziei Sale. El va înlătura toate obstacolele din noi și din jurul nostru până când El va deveni Domnul unic, Dumnezeul tuturor și Împăratul necontestat.

El va avea grijă de noi, ne va proteja și ne va păstra întreaga ființă până când Îi vom vedea fața. Din cauza dragostei și geloziei Sale pentru noi, ni se întâmplă multe lucruri nu pentru a ne pedepsi, ci pentru a îndepărta de la noi orice iubim mai mult decât pe El. Această dragoste pe care El o are pentru noi, multe ape nu o pot stinge și nici inundațiile nu o îneacă; dacă un om a dat toată averea casei sale pentru dragoste, va fi cu totul disprețuit. Domnul ne iubește atât de mult încât ne pune ca pecete pe inima Sa și ca pecete pe brațul Său; ne sprijinim pe Iubitul nostru și El ne duce mai departe.

Ca iubitori ai lui Cristos, Îi rugăm pe Cel care locuiește în credincioși ca grădinile Sale să ne permite să-I auzim glasul (Cântarea Cântărilor 8:13). În lumea pe care trăim pentru Domnul ca Iubit al nostru, trebuie să ne menținem părtășia cu El, ascultându-L mereu. Aceasta este una dintre principalele caracteristici pe care ar trebui să le avem înainte de întoarcerea Domnului. Trebuie să-L iubim pe Domnul, să ne sprijinim pe Preaiubitul nostru și să fim înfometați și însetați de vorbirea Domnului.

Însoțitorii noștri ascultă glasul Domnului și, de asemenea, vrem să auzim glasul Său. Ca iubitori ai lui Cristos, care Îl exprimăm ca fiind viața noastră în exterior și Îl avem ca viață în interior, lucrăm pentru Domnul și împreună cu El și, în mijlocul lucrării noastre pentru și împreună cu El, ascultăm glasul Său.

Întreaga noastră viață depinde de vorbirea Domnului. Orice zi fără vorbirea Domnului este în zadar. Nu ne bazăm pe vorbirea Sa de ieri; vrem să avem vorbirea Sa astăzi. Vrem să fim dezvăluiți și curățați, astfel încât să putem auzi ceea ce El ne vorbește astăzi. Trăim într-o atmosferă de ascultare a glasului Domnului, rugăciune înaintea Sa și sprijinindu-ne pe Preaiubitul nostru.

Doamne Isuse, Te iubim. Speranța noastră este în puterea Ta și în dragostea Ta. Pune-ne ca pecete pe inima Ta de dragoste și pe brațul Tău puternic. Depindem de puterea și dragostea Ta și ne sprijinim pe Iubitul nostru. Doamne, dragostea Ta este puternică ca moartea. Avem încredere în dragostea Ta și știm că nimic nu ne poate clătina pentru că dragostea Ta este atât de puternică! Îți mulțumim pentru gelozia Ta față de noi. Câștigă-ne complet ființa și înlătură orice lucru din noi care Te înlocuiește sau ne face să fim distrași de la Tine. Dragă Doamne Isuse, credem că Tu ne vei ține până la capăt. Credem că vei îndepărta toate obstacolele până când vei deveni Domnul unic, Dumnezeul tuturor și Împăratul necontestat din noi! Ne încredem în Tine, ne sprijinim pe Iubitul nostru și suntem siguri că ne vei păstra până când vom vedea fața Ta! Amin, Doamne, Ție îți suntem deschiși: vorbește-ne astăzi. Viața noastră depinde de vorbirea Ta. Ne place să auzim vocea Ta. Venim la Tine din nou și din nou și vrem să ne menținem părtășia cu Tine, ascultându-Te mereu!