Trupul lui Cristos

Cristos este totul și în toți în omul nou: trebuie să-L luăm pe Cristos ca persoana noastră astăzi

10/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Conform Coloseni 3:10-11, în omul nou, Cristos este toate membrele și în toate membrele, căci Cristosul care locuiește în noi este constituentul singurului om nou, iar pentru omul nou cu toții Îl luăm pe Cristos ca persoană a noastră pentru singurul om nou, astfel încât El să ia decizii în noi și să vorbim același lucru cu o gură și cu un singur acord. Amin!

Omul nou este cu adevărat capodopera lui Dumnezeu, dar trebuie să ia ființă printre noi astăzi. Cristos este Creatorul singurului om nou ca și capodoperă a lui Dumnezeu. Intenția lui Dumnezeu de la bun început, când a creat universul și când l-a format pe om după imaginea Sa, a fost să câștige un om corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte.

Omul nou este poemul, capodopera lui Dumnezeu; acest om a fost creat prin moartea și învierea lui Cristos. Pe partea negativă, Cristos a desființat în carnea Sa toate lucrurile negative din univers, inclusiv Satan, păcatul, carnea, lumea, vechea creație și rânduielile legii. Apoi, El a creat omul nou în Sine Însuși, fiind esența, elementul și natura omului nou.

Mai întâi, omul natural a fost crucificat împreună cu Cristos, iar apoi, prin anularea omului vechi, Cristos ne-a împărțit elementul Său divin pentru a ne face să devenim capodopera lucrării lui Dumnezeu – omul nou.

Omul nou este un element absolut nou în univers, o nouă invenție a lui Dumnezeu. Noi, ca biserică, suntem capodopera lucrării lui Dumnezeu; suntem un poem care exprimă înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu.

Dumnezeul nostru înțelept dorește să obțină o manifestare înțeleaptă a tot ceea ce este și a făcut El și L-a făcut pe Cristos înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu pentru a fi dreptatea, sfințirea și răscumpărarea noastră. Pentru trecutul nostru, Cristos este dreptatea noastră. Pentru prezentul nostru, El este sfințirea noastră. Pentru viitorul nostru, El este răscumpărarea noastră.

Ca înțelepciune de la Dumnezeu pentru noi, Cristos răscumpără, transformă și glorifică pe deplin întreaga noastră ființă tripartită cu viața Sa divină, astfel încât să putem deveni exprimarea înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos. Ce destin glorios avem!

Acum trebuie să intrăm în realitatea omului nou din viața noastră creștină mai întâi, văzând că Cristos a anulat în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. Toate reglementările privind viața și închinarea care au divizat națiunile au fost anulate.

Trebuie să-L lăsăm pe Cristos să le anuleze în noi, astfel încât să fim flexibili și dispuși să fim de acord cu ceilalți, chiar să renunțăm la mândria noastră naturală și culturală. Pentru biserică în calitate de om nou, trebuie să lăsăm pacea lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, la care am fost chemați în omul nou!

În omul nou, Cristos este toate membrele și în toate membrele: El este constituentul omului nou!

Un aspect particular al bisericii ca om nou este că în omul nou, Cristos este toate membrele și El este, de asemenea, în toate membrele, așa cum se vede în Coloseni 3:10-11. Ne îmbrăcăm cu omul nou, care se înnoiește spre deplina cunoaștere, după chipul Celui ce L-a creat, unde nu poate fi grec și iudeu, tăiere împrejur și netăiere împrejur, barbar, scit, rob, om liber, ci Cristos este totul și în toți.

Domnul nu ne lasă în întuneric cu privire la omul nou și la ce înseamnă să fii omul nou; Biblia este clară că Cristos este toate membrele și în toate membrele în omul nou. Indiferent de ce fel de persoană suntem, indiferent de originea și cultura noastră, numai Cristos este constituentul omul nou.

Cristosul care locuiește în noi este constituentul omul nou (Coloseni 1:27; 3:11). Nu există nicio persoană naturală în omul nou. Indiferent de ce fel de persoană suntem, în ceea ce privește omul nou, există loc doar pentru Cristos și nu e loc pentru nici o persoană naturală.

Naționalitatea noastră, educația noastră culturală și rasa sau trecutul noastru, toate acestea sunt eliminate atunci când noi suntem în realitate biserica în calitate de singur om nou.

În omul nou, Cristos este totul și în toți; El este toate membrele și El este în toate membrele. Cristos Însuși este omul nou – El este Capul Trupului și, de asemenea, Trupul Capului, singur om nou (1 Corinteni 12:13).

Cu toții suntem parte din singurul om nou, dar suntem omul nou în realitate numai atunci când ne dăm seama că Cristos este totul și în toți în omul nou. Acest cuvânt „toți” din Coloseni 3:11 se referă la toate membrele care alcătuiesc singurul om nou. Cristos este toate membrele singurului om nou și El este în toate membrele.

Așa cum membrele trupului nostru suntem noi și suntem exprimați prin fiecare membru al trupului nostru, tot așa Cristos este în toate membrele Trupului și El este, de asemenea, toate membrele Trupului. Aceasta înseamnă că trebuie să devenim Cristos.

Trebuie să-L luăm atât ca viața noastră pentru viața Trupului lui Cristos, cât și ca persoana noastră pentru singurul om nou. Trebuie să ne dăm seama că, atunci când ne adunăm ca biserică, singurul om nou, originea și cultura noastră sunt terminate și nu suntem germani, britanici, chinezi, japonezi, polonezi, români sau orice altă naționalitate: suntem doar Cristos!

Deoarece Cristos este în toate membrele omului nou, nu există nicio posibilitate, niciun loc pentru vreo persoană naturală în omul nou! În omul nou nu există loc pentru vreo rasă, naționalitate, cultură sau statut social; în omul nou, Cristos este totul și în toți.

Indiferent de ce fel de persoană suntem, indiferent de originea noastră și indiferent de statutul nostru în societate, în ceea ce privește omul nou, cu toții suntem niște nimeni și numai Cristos este persoana.

În singurul omul nou există o singură persoană – Cristosul atotinclusiv (Coloseni 2:17; 3:4, 11). Fiecare credincios în Cristos trebuie să devină Cristos, căci Cristos locuiește și trăiește în fiecare credincios în Cristos.

Pe măsură ce Îl luăm pe Cristos ca viață și persoană a noastră, devenim nu doar Trupul lui Cristos, ci chiar mai mult, singurul om nou, Cristos fiind totul și în toți.

Întrucât Cristos este totul și în toți în omul nou și, întrucât suntem parte din omul nou, suntem parte din Cristos. Fiecare membru al bisericii, ca singurul om nou, este o parte din Cristos, și fiecare membru este Cristos.

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că în biserică, ca singurul om nou, Cristos este totul și în toți! Aleluia, Cristos este în toate membrele și Cristos este toate membrele singurului om nou! Slavă Domnului, în omul nou nu pot exista grec și evreu, circumcizie și necircumcizie, barbar, scit, rob, om liber, ci Cristos este totul și în toți! Amin, Doamne, devino Tu totul pentru noi astăzi. Trăiește în noi astăzi. Te luăm pe Tine ca viață și ca persoană a noastră pentru biserică, ca singurul om nou. Fie ca noi să ne dăm seama că, indiferent de ce fel de persoană suntem, nu suntem nimic în ceea ce privește omul nou, căci Cristos este totul și în toate în omul nou! Fie ca noi să vedem că Cristos este totul în omul nou, căci El este toate membrele și El este în toate membrele omului nou. Aleluia, Cristos este în noi și noi suntem în Cristos! Slavă Domnului, din moment ce Cristos este totul și în toți în omul nou, noi suntem parte din Cristos și El este în noi! Amin, Doamne, fie ca noi toți să-L luăm pe Cristosul atotinclusiv ca viață și persoană astăzi!

Pentru omul nou, cu toții Îl luăm pe Cristos ca persoană a noastră și vorbim același lucru cu o singură gură

Cum poate Cristos să fie totul și în toate în omul nou? Numai dacă noi toți Îl luăm pe Cristos ca persoană a noastră pentru omul nou (Efeseni 2:15; 3:17). Când Îl luăm pe Cristos ca persoană a noastră, El devine totul și în toate pentru noi și împreună devenim omul nou.

Ca Trup al lui Cristos, biserica are nevoie de Cristos ca viață a ei. Ca om nou, biserica are nevoie de Cristos ca persoană. Când Îl luăm pe Cristos ca viață, putem trăi pe Cristos și putem fi membre ale Trupului lui Cristos, funcționând în măsura noastră în și pentru Trup.

Când Îl luăm pe Cristos ca persoană, El devine totul și în toți în omul nou. Cristos este în noi toți ca o singură persoană; prin urmare, cu toții avem o singură persoană (Galateni 2:20; Efeseni 3:17).

Dacă vrem să avem existența practică a omului nou, persoana totală a omului vechi trebuie înlăturată și trebuie să trăim prin persoana noastră nouă, luându-L pe Cristos ca persoană a noastră (Romani 6:6; Galateni 2:20; Efeseni 4:22-24; 3:17).

Este un fapt că omul nostru vechi a fost crucificat împreună cu Cristos; acest fapt trebuie aplicat în viața noastră de zi cu zi, luându-L pe Cristos ca persoană a noastră pentru omul nou.

Trebuie să trăim o viață în omul nou, luându-L pe Cristos ca persoană a noastră, cu El ca fiind Cel care ia toate deciziile în noi. În fiecare zi luăm decizii, de la decizii mici la decizii mari. Din momentul în care ne trezim dimineața, întreaga noastră zi este petrecută luând decizie după decizie.

Chiar și momentul în care ne trezim este o decizie pe care o luăm. Când facem duș, mâncăm, ne pregătim, ne îmbrăcăm, mergem la serviciu, facem treburi prin casă, ne relaxăm și facem atât de multe lucruri, cu toții luăm decizii.

A-L lua pe Cristos ca persoană a noastră înseamnă a-L lăsa să fie Cel care decide lucrurile în noi. Trebuie să ne consultăm cu Domnul și să-L lăsăm să decidă lucrurile în noi, permițându-I lui Cristos să fie Cel care decide totul.

Cum ne petrecem timpul, ce citim, unde mergem, cu cine vorbim, ce ascultăm și ce urmărim – trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să-L luăm ca persoană a noastră, lăsându-L să fie Cel care decide în noi.

Când Îl luăm pe Cristos ca persoană a noastră și Îl lăsăm să decidă totul în noi, vom avea o viață de familie dulce și o viață de biserică plăcută. Aceasta implică să avem viziunea că suntem singurul om nou, unde Cristos este totul și în toți.

Odată ce vedem că suntem parte din singurul om nou, nu vom putea decide lucrurile doar singuri; mai degrabă, vom verifica cu Domnul și, de asemenea, cu celelalte membre ale Trupului.

Trebuie să vedem că suntem un Trup corporativ și un om nou corporativ. Trebuie să ne dăm seama că atât viața noastră, cât și mișcarea noastră sunt corporative, așa că trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață și persoană a noastră (1 Corinteni 12:12; Romani 12:4-5).

În special, trebuie să-L luăm pe Cristos ca persoană a noastră pentru singurul om nou în vorbirea noastră. Romani 15:6 spune că vorbim cu o singură gură, 1 Corinteni 1:10 spune că vorbim același lucru, iar Efeseni 2:15 vorbește despre singurul om nou.

În omul nou, vorbim același lucru cu o singură gură, într-un singur acord. Cum este posibil acest lucru? Cum poate biserica cu milioane de membri să vorbească același lucru cu o singură gură? Acest lucru pare imposibil, cel puțin din punct de vedere omenesc.

Dar în biserica locală trebuie să ne exersăm să-L luăm pe Cristos ca persoană și să vorbim cu o singură gură, chiar să vorbim același lucru, un singur lucru, într-un singur acord. Amin!

Motivul pentru care vorbim lucruri diferite este pentru că avem mai mult de o persoană; dacă eu mă iau pe mine ca persoană și tu te iei pe tine însuți ca persoană, vorbim lucruri diferite și nu există un singur om nou. O, Doamne!

Când există mai mult de o persoană, există multe idei și există multe opinii. Dar slavă Domnului că-L putem lua pe Cristos ca persoană în vorbirea noastră!

Nu avem un polițist printre noi în viața de biserică, ci îl avem pe Cristos ca persoană! El este persoana mea și El este persoana ta; Cristosul din mine este același Cristos ca și în tine și vorbim același lucru, căci Cristos vorbește același lucru!

Fiecare dintre noi este absolut liber; în același timp, niciunul dintre noi nu are libertatea de a spune ce vrea, pentru că în noi există o altă persoană, Cristos. Poate că vrem să spunem ceva, dar Cristos din noi ne deranjează și ne dă sentimentul să nu spunem nimic; pur și simplu spunem: Amin!

Când vrem să vorbim din nou, Domnul ne deranjează din nou și spunem: Mulțumesc, Doamne! Cu toții trebuie să exersăm să-L luăm pe Cristos ca persoană pentru omul nou.

În trecut erau prea multe guri pentru că erau prea multe persoane. Acum, cu toții, într-un singur acord, vorbim cu o singură gură același lucru, pur și simplu pentru că cu toții îl luăm pe Cristos ca persoană.

Fie ca să-L lăsăm pe Cristos să decidă totul în noi. Fie ca El să-L lăsăm să vorbească în noi. Deși suntem mulți și venim din multe locuri, cu toții avem o singură gură și cu toții vorbim același lucru; Asta pentru că noi toți suntem omul nou, având o singură persoană (Efeseni 2:15; 4:22-24; 3:17a; Romani 15:6; 1 Corinteni 1:10).

Amin, fie ca noi să fim cei care ne exersăm duhul astăzi, să fim întăriți în omul nostru lăuntric, să-L luăm pe Cristos ca persoană a noastră și să trăim în realitatea omului nou!

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca persoana noastră pentru omul nou. Îți mulțumim că ești viața noastră pentru Trupul lui Cristos și persoana noastră pentru omul nou. O, Doamne, Tu ești în noi; Te luăm ca persoană a noastră. Tu ești persoana noastră, Doamne! Fie ca noi să realizăm că, pentru existența practică a omului nou, persoana totală a omului vechi trebuie înlăturată și trebuie să trăim prin noua noastră persoană! Amin, Doamne, vrem să trăim o viață în omul nou, luându-L pe Cristos ca persoană a noastră! Ne deschidem Ție, Doamne, și Te lăsăm să fii Cel care ia toate deciziile în noi. Fie ca Cristos să fie Cel care decide în toate lucrurile. Salvează-ne de la a lua decizii singuri. Fie ca să vedem că suntem un Trup corporativ și un om nou corporativ și că atât viața, cât și mișcarea noastră sunt corporative! Amin, Doamne, Te luăm ca persoană în vorbirea noastră! Fie ca noi toți, ca omul nou, să vorbim cu o singură gură același lucru, spre gloria lui Dumnezeu! Aleluia, în omul nou există o singură persoană și toți vorbim același lucru cu o singură gură!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is All and in All in the New Man: we need to Take Christ as our Person Today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou

08/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine Însuși, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, zidul de mijloc al despărțirii; toate modurile noastre de viață și de închinare – care creează vrăjmășie și dezbinare – au fost desființate pe cruce, iar acum îl avem doar pe Cristos și unitatea autentică. Amin!

Unul dintre principalele motive pentru care biserica de astăzi nu este încă omul nou în realitate este că noi toți, ca credincioși în Cristos, ne ținem de rânduielile noastre, adică de modurile noastre de viață și de închinare.

De partea Sa, Domnul Isus a desființat în mod specific toate aceste rânduieli și a țintuit pe cruce înscrierea din rânduieli; de partea noastră, trebuie să aplicăm acest lucru astăzi în viața noastră de biserică și în viața noastră creștină.

Domnul vrea să câștige omul nou astăzi, dar cine este dispus să-L ia doar pe Cristos ca viață și persoană pentru singurul om nou? El vrea să câștige biserica în calitate de om corporativ care-L exprimă și reprezintă pe Dumnezeu, biserica în aspectul omului nou, dar cine este dispus să renunțe la rânduielile sale bune, chiar și la rânduielile făcute de ei înșiși, pentru a putea fi una cu alții în viața de biserică de dragul unității?

Dumnezeu vrea să obțină biserica în calitate de manifestare înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos și El ni l-a dat pe Cristos ca înțelepciune de la Dumnezeu pentru noi, ca dreptate, sfințire și răscumpărare. Dar cine Îl ia pe Cristos și numai pe Cristos ca fiind totul pentru el și cine Îl ia pe Cristos și numai pe Cristos ca persoană pentru omul nou, astfel încât Cristos să fie totul și în toți?

Domnul, de partea Sa, a făcut și face totul; noi, de partea noastră, trebuie să cooperăm cu El, chiar să-I permitem să crucifice și să desființeze toate rânduielile din ființa și viața noastră, astfel încât să putem fi biserica în calitate de un singur om nou.

Pe măsură ce creștem într-o anumită țară și într-un anumit oraș, pe măsură ce mergem la școală și ne dezvoltăm și creștem în carieră și în viața de familie, pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții dintr-o anumită localitate pentru o perioadă lungă de timp, câștigăm o mulțime de obiceiuri, moduri de viață și moduri de închinare. Acestea pot să nu fie greșite, dar ne despart și ne separă de ceilalți.

Când mergem să vizităm alți sfinți, alte familii, alte localități și alte biserici din alte țări, ne dăm seama cât de diferiți sunt de noi. Rânduielile lor ne pot impresiona cel mai mult și ne putem da seama că fac una sau alta mai bine decât noi, sau că noi facem una sau alta mai bine decât ei.

Acesta nu ar trebui să fie obiectivul nostru. Oriunde mergem să vizităm și să ne omogenizăm, trebuie să renunțăm la rânduielile noastre, să nu insistăm asupra lor și pur și simplu să fim de acord cu modul în care fac alții lucrurile, astfel încât să putem fi una cu ei în Trup.

Cristos a desființat legea poruncilor în rânduieli și a creat omul nou

Efeseni 2:14-15 ne spune în mod clar că, pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine, desființând în carnea Sa legea poruncilor prin rânduieli, zidul de mijloc al despărțirii. Legea despre care se vorbește în acest verset nu este legea poruncilor morale, ci legea poruncilor rituale, cum ar fi orânduirile circumciziei, păzirea Sabatului și consumul anumitor alimente.

Există legea poruncilor morale, care nu va fi niciodată desființată, ci va rămâne pentru totdeauna; însă există și legea orânduirilor, modurile de viață și de închinare, care au fost desființate. Legea poruncilor morale nu va fi desființată în această epocă, nici în următoarea, nici în veșnicie.

Cu toate acestea, poruncile rituale legate de lucruri precum consumul anumitor alimente, păzirea unei anumite zile mai presus de altele și întâlnirea și închinarea la Dumnezeu într-un anumit mod au fost desființate.

Cei trei piloni ale iudaismului sunt păzirea Sabatului, circumcizia și alimentația; acestea au provenit din cuvântul lui Dumnezeu, însă au fost dispensaționale, adică au fost doar pentru o anumită dispensație de timp. Când a venit Cristos, toate ritualurile au fost terminate. Când Cristos era pe pământ, El a împlinit legea poruncilor morale, dar a încălcat legea rânduielilor.

Uneori, El vindeca pe cineva bolnav în ziua de Sabat, chiar dacă știa că ceilalți Îl urmăreau pentru a vedea dacă va încălca Sabatul. Odată, El a vindecat o femeie bolnavă în ziua de Sabat, iar altădată El a vindecat un paralitic în ziua de Sabat.

Mai târziu, lui Petru i s-a arătat o viziune de la Dumnezeu să ia și să mănânce dintr-un cearșaf plin cu animale necurate; și-a dat seama că Domnul voia ca el să meargă la neamuri și să le spună Evanghelia, chiar dacă acestea erau necurate pentru evrei.

Trebuie să ne dăm seama că pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. Pavel a fost, de asemenea, foarte ferm când a venit vorba de rânduieli și chiar l-a mustrat pe Petru în față când s-a retras de la masa cu sfinții neamuri, văzându-i pe sfinții evrei venind de la Iacov.

În capitolul 3 din Filipeni, Pavel a folosit un cuvânt peiorativ, concizie, numindu-i chiar pe iudaizatori „câini”, pentru că și-a dat seama că încercau să-i aducă pe credincioșii dintre neamuri înapoi la rânduielile din iudaism.

Rânduielile sunt forme sau moduri de viață și de închinare, care creează dușmănie și dezbinare. Pe cruce, Cristos a desființat toate rânduielile referitoare la viață și închinare, toate rânduielile care au divizat națiunile (Efeseni 2:15; Coloseni 2:14).

El a șters înscrisul din rânduieli și acum nu mai există rânduieli care să fie împotriva noastră sau contrare nouă; El le-a pironit pe toate pe cruce.

Pe măsură ce ne întâlnim astăzi în viața de biserică, nu ar trebui să insistăm asupra vreunei practici anume; dacă insistăm asupra vreunui mod de viață, de închinare sau de întâlnire, aceasta devine o rânduială care separă și creează dușmănie.

Creștinii din întreaga lume au fost divizați prin rânduieli, cum ar fi diferitele moduri de a face botezul, folosirea instrumentelor muzicale, practicarea vieții de biserică și întâlnirea unii cu alții.

Dacă insistăm asupra unei anumite practici, indiferent cât de bună este și cât de mult beneficiu spiritual obținem prin practicarea ei, o facem o rânduială și ne separăm de ceilalți.

Cristos a desființat toate rânduielile pe cruce. Trebuie să-I permitem să trateze toate rânduielile din noi, astfel încât să putem fi biserica în calitate de un singur om nou. Dacă vedem că rânduielile creează dușmănie și dezbinare, le vom trata cu mare seriozitate.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze cu privire la rânduielile noastre. Fie ca noi să nu ne uităm la rânduielile altora, ci să fim de acord cu modul în care fac lucrurile, cu excepția cazului în care este un anumit lucru este păcătos, imoral sau idolatru.

S-ar putea să nu aprobăm anumite practici, când suntem cu alții, ar trebui doar să fim de acord cu ele pentru a nu da loc rânduielilor.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai creat omul nou în Tine pe cruce, desființând în carnea Ta legea poruncilor în rânduieli! Aleluia, toate rânduielile au fost terminate pe cruce! Amin, Doamne, luminează-ne să vedem ce rânduieli avem în noi și cum ar trebui să le respingem! Strălucește asupra noastră și expune orice formalitate sau mod de viață pe care îl avem și care ne separă de ceilalți. O, Doamne, mântuiește-ne de a fi separați sau dezbinați de ceilalți prin felul în care mâncăm, bem sau prin respectarea anumitor zile, prin anumite practici și prin îndeplinirea anumitor ritualuri în viața de biserică! Fie ca să vedem că Cristos a desființat toate reglementările privind viața și închinarea, astfel încât El să poată crea un singur om nou în Sine Însuși! Slavă Domnului, zidul din mijloc de despărțire, diferitele moduri de viață și de închinare, au fost dărâmate și acum suntem un singur om nou! Amin, Doamne, Te luăm ca viața și persoana noastră. Te luăm ca modul nostru unic de viață și de închinare și suntem dispuși să mergem una cu alții în modul lor de a se întâlni sau de a practica ceva de dragul unui singur om nou!

Să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou

Încă din vremea lui Babel, omenirea a fost divizată prin rânduieli privind modurile de viață și de închinare (Gen. 11:1-9). Însă Cristos pe cruce a desființat toate rânduielile și a dărâmat zidul de despărțire din mijloc, iar acum trebuie să biruim Babelul în viața noastră creștină zilnică și în viața de biserică.

Am putea crede că noi, cei din viața de biserică, am părăsit creștinismul și nu avem rânduieli, căci ne adunăm pentru a-L savura pe Domnul, a-L mânca în cuvânt, a-I chema numele, a citi cu rugăciune cuvântul Său și a cânta, chiar și pentru a ne împărtăși savurarea noastră în cadrul întâlnirilor.

Însă am putea merge să vizităm biserica dintr-o altă localitate și am putea observa unele diferențe în modul în care se întâlnesc, în modul în care își conduc întâlnirile și chiar în modul în care aranjează scaunele în cadrul întâlnirii.

Acestea pot fi cu greu numite rânduieli, dar sunt diferențe; trebuie să fim dispuși să fim una cu ceilalți atunci când ne întâlnim cu ei, fiind dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou. Putem compara modul în care practicăm viața de biserică cu modul în care o altă localitate sau o altă țară practică viața de biserică și putem fi expuși la rânduielile care sunt în noi.

Chiar și modul nostru de a chema numele Domnului și de a citi cu rugăciune cuvântul Său poate fi o rânduială, căci ne poate separa de unii sfinți care vor să aibă părtășie cu noi. Nu ar trebui să insistăm asupra a nimic legat de felul sau formalitatea noastră de viață și de închinare, ci ar trebui să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul unității.

Singura noastră sursă ar trebui să fie Cristos; nu ar trebui să permitem ca nimic din trecutul, cultura sau naționalitatea noastră să fie sursa noastră (vezi Coloseni 3:10-11). Cel mai mare obstacol în biserică, fiind omul nou, sunt rânduielile.

Modul în care ne exersăm duhul în cadrul întâlnirii, modul nostru unic de a ne elibera duhul, poate fi o rânduială; trebuie să învățăm să intrăm în modul în care alții își exersează duhul și să fim una cu ei, fără a ieși în evidență în niciun fel.

Fiecare rânduială creează diferențe, diviziuni și chiar dușmănie. Fie ca noi să nu insistăm asupra nimic altceva decât să fim de acord cu ceilalți. Mai ales astăzi, când lumea pare să devină mai mică și, când se întâmplă ceva într-o anumită localitate, toate celelalte localități află despre asta prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare, fie ca noi să învățăm să renunțăm la rânduielile noastre.

Domnul poate binecuvânta o anumită localitate într-un anumit fel și noi am putea dori să copiem modul în care fac lucrurile; copierea sau preluarea rânduielilor altora nu va funcționa. Nu ar trebui să insistăm asupra modului nostru de viață și de închinare atunci când ne întâlnim și nici nu ar trebui să criticăm sau să expunem modul de viață și de închinare al altora.

Trebuie ca pur și simplu să-L lăsăm pe Cristos să crucifice toate rânduielile din noi în timp ce mergem înainte una cu alții în practicarea vieții de biserică astăzi, pentru ca Domnul să poată câștiga omul nou.

Atâta timp cât o practică nu este imorală, păcătoasă sau idolatră, chiar dacă s-ar putea să nu ne placă sau să nu fim de acord cu ea, ar trebui să fim flexibili și să renunțăm la diferențele noastre pentru a fi la fel ca ceilalți.

Nu facem aceasta într-un mod ecumenic sau exterior, de dragul altora, ci într-un mod organic, permițându-I Domnului să distrugă orice rânduială din noi de dragul omului nou.

Unii credincioși pot veni printre noi în viața de biserică și pot fi destul de surprinși sau șocați de modul în care practicăm viața de biserică. Fie că ne dăm seama de acest lucru sau nu, în biserica noastră locală avem un mod particular de a practica viața de biserică, care nu este rău sau malefic, ci poate deveni căile și formele noastre de închinare către Dumnezeu, rânduielile noastre.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne lumineze în această privință. Oamenii lumești consideră diferențele culturale ca o sursă de prestigiu; se laudă chiar cu trecutul lor, cu practicile și realizările lor. Dar în Cristos, noi, credincioșii în Cristos, am renegat acest prestigiu. Acum, singurul nostru prestigiu este Cristos și unitatea autentică.

Fie ca noi toți să fim dispuși să renunțăm la rânduielile și la mândria noastră culturală, astfel încât Domnul să aibă o cale de a avea o viață de biserică adecvată printre noi astăzi (Efeseni 4:22-24).

Fie ca noi să învățăm să mergem una cu alții în felul lor de a se întâlni și practica viața de biserică în bisericile locale, renunțând la rânduielile noastre și exersându-ne duhul pentru a fi una cu ceilalți pentru omul nou.

Nu ar trebui să vorbim despre propria noastră viață de biserică, despre cum practicăm lucrurile, cum facem una sau alta; ar trebui pur și simplu să mergem una cu alții și să practicăm lucrurile așa cum le fac ei în biserica lor locală.

Nu ar trebui să vorbim despre propria noastră istorie și nici să încercăm să aflăm care este sursa sau istoria modului în care fac ei lucrurile; mai degrabă, ar trebui să-L lăsăm pe Cristos să înlăture toate rânduielile.

Nu ar trebui să atingem situațiile negative și nici să ne întrebăm de ce alții fac asta în acel fel; ar trebui pur și simplu să ne exersăm să-L savurăm pe Domnul împreună cu sfinții.

Nu ar trebui să ne certăm despre nicio doctrină și nici să apărăm o anumită practică spirituală utilă; ar trebui pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul și să lăsăm deoparte rânduielile noastre.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de orice atitudine de superioritate atunci când suntem cu alții și fie ca noi să fim salvați de a avea propriul nostru cerc de prieteni sau tovarăși, cei cu care ne petrecem timpul.

Fie ca noi să fim dispuși să fim zidiți și omogenizați cu toți sfinții din toate bisericile locale. În loc să insistăm asupra vreunei rânduieli, ar trebui pur și simplu să-L slujim pe Cristos altora într-un duh de dragoste și grijă.

Atâta timp cât nu există idolatrie, curvie, dezbinare sau erezie, ar trebui pur și simplu să renunțăm la rânduielile noastre și să fim pur și simplu una cu Domnul și cu ceilalți pentru a practica viața de biserică.

Dacă suntem cu toții dispuși să renunțăm la rânduielile noastre și la mândria noastră culturală, va fi posibil ca Domnul să aibă viața de biserică potrivită, iar omul nou va lua ființă.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să fim una cu Tine în timp ce practicăm viața de biserică pentru ca Tine să câștigăm realitatea omului nou! Te luăm ca singura noastră sursă; nu vrem să permitem ca nimic din trecutul sau cultura noastră să fie sursa noastră. Amin, Doamne, fie ca nimic din cultura sau naționalitatea noastră să nu fie sursa noastră. Renunțăm la orice prestigiu natural sau cultural și pur și simplu îl luăm pe Cristos ca prestigiu și unitate! Amin, Doamne Isuse, îndură-Te de noi când vizităm alte localități sau vedem modul în care alții practică viața de biserică. Expune rânduielile noastre și dă-ne harul să renunțăm la propriile noastre căi sau forme de viață și închinare atunci când ne întâlnim cu alții. Fie ca să învățăm să le urmăm, fiind flexibili în modul în care practicăm viața de biserică, pentru ca Tu să poți câștiga adevărata unitate printre noi și ca omul nou să poată lua ființă! Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să câștigi viața de biserică potrivită printre noi astăzi! Fie ca Tu să câștigi realitatea omului nou în toate bisericile locale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to Let Go of our Ordinances for the Sake of the Church as the New Man, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

În carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative pentru a crea omul nou în El Însuși

06/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Omul nou, ca și capodoperă a lui Dumnezeu, a fost creat prin moartea lui Cristos și în învierea Sa; în carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative și, în El Însuși, El i-a creat pe evrei și pe neamuri într-un singur om nou. Aleluia!

Biblia ne spune că Dumnezeu are o intenție specială în crearea omului; El a creat omul într-un mod foarte specific, spre deosebire de celelalte animale, care au fost create în felul lor. Omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu și conform asemănării Sale, astfel încât omul să-L exprime pe Dumnezeu prin imaginea Sa și să-L reprezinte prin stăpânirea Sa.

Adam, strămoșul nostru, a fost creat după imaginea și asemănarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a dat stăpânire asupra tuturor animalelor și lucrurilor de pe pământ. Cu toate acestea, Adam a fost înșelat de dușmanul lui Dumnezeu, Satan, și a decăzut; așa că Cristos a trebuit să vină ca Dumnezeu încarnat ca om pentru a împlini intenția lui Dumnezeu în crearea omului.

Cristos a venit ca om-Dumnezeu, Dumnezeu încarnat și a împlinit individual intenția lui Dumnezeu în creația Sa. El L-a exprimat pe Dumnezeu oriunde a mers și L-a reprezentat pe Dumnezeu cu stăpânirea Sa. El L-a manifestat și l-a exprimat pe Dumnezeu și, în același timp, a adus împărăția lui Dumnezeu și a înlocuit împărăția lui Satan.

Apoi, Cristos a trecut prin moarte și a intrat în înviere, iar în înviere a devenit Duhul dătător de viață care a venit în toți cei care cred în El pentru a-i face membre ale Trupului Său.

Acum, Cristos ca și Cap și noi ca și Trupul Său suntem singurul om nou, creat de Cristos prin moartea Sa și în învierea Sa, iar acest singur om nou împlinește în realitate intenția lui Dumnezeu în crearea omului în această epocă.

În epoca următoare, biruitorii vor împlini intenția lui Dumnezeu în crearea omului, căci ei Îl vor exprima pe Dumnezeu cu imaginea Sa și Îl vor reprezenta și pe El cu stăpânirea Sa, domnind ca mulții co-împărați ai lui Cristos.

Pentru veșnicie, Noul Ierusalim Îl va exprima pe Dumnezeu și Îl va reprezenta pe Dumnezeu, căci imaginea lui Dumnezeu va fi exprimată prin Noul Ierusalim, iar cetatea sfântă va fi centrul guvernării Sale în cerul nou și pământul nou. Aleluia!

Trebuie să vedem ce este omul nou, cum a luat ființă omul nou și cum putem intra practic în realitatea omului nou în viața noastră de zi cu zi. Fie ca Domnul să ne lumineze și să îndepărteze orice văluri de pe ochii noștri, astfel încât să putem vedea crearea omului nou prin moartea lui Cristos și în învierea Sa.

Prin moartea Sa în carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative din univers

În Efeseni 2:15 există două expresii specifice: în carnea Sa și în El Însuși. Cristos a abolit în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, ca să-i poată crea pe cei doi în El Însuși într-un singur om nou.

Pe partea negativă, Cristos a abolit legea poruncilor în rânduieli în carnea Sa; cu toate acestea, El nu a creat omul nou în carnea Sa. Lucrurile negative au fost toate terminate în carnea lui Cristos, în timp ce omul nou – care este pozitiv – a fost germinat în Cristos Însuși.

Trebuie să ne dăm seama că toți am fost incluși în Cristos, în carnea Sa, când El a fost crucificat pe cruce. Am fost în carnea Sa și, când El a fost crucificat, am fost și noi crucificați împreună cu El (Galateni 2:20).

În carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative din univers prin cruce. El l-a terminat pe Satan, vrăjmașul lui Dumnezeu (Evrei 2:14), păcatul (Romani 8:3; Ioan 1:29), carnea omului căzut (Galateni 5:24), lumea, cosmosul, sistemul malefic al lui Satan (Ioan 12:31), vechea creație reprezentată de omul vechi (Romani 6:6) și rânduielile despărțitoare ale legii (Efeseni 2:15).

Fiecare lucru negativ din univers a fost terminat de Cristos în carnea Sa pe cruce. Satan a fost distrus, păcatul a fost judecat, carnea a fost sfârșită, lumea a fost terminată, omul cel vechi a fost crucificat și rânduielile legii au fost terminate în carnea lui Cristos pe cruce.

Trebuie să considerăm cu rugăciune toate aceste versete pentru a fi impresionați de faptul că a avut loc o lucrare foarte importantă prin crucificarea lui Cristos în carnea Sa pe cruce. Satan, diavolul, care are puterea morții, a fost distrus pe crucea lui Cristos. Când vine la noi, trebuie să-i amintim de lucrarea lui Cristos pe cruce.

Lumea a fost judecată pe cruce; când lumea ne ademenește și încearcă să ne îndepărteze de Domnul și de viața de biserică, trebuie să ne exersăm duhul și să spunem lumii că suntem crucificați pentru lume și că lumea este moartă pentru noi. Carnea noastră, omul nostru cel vechi și tot ce este negativ au fost terminate pe cruce.

Mai mult, rânduielile au fost terminate în carnea Sa pe cruce. Am putea crede că rânduielile noastre, modurile noastre de a trăi, de a ne închina și de a face lucrurile, sunt bune, pentru că nu sunt păcătoase; totuși, ne separă unii de alții și cauzează divizare și separare în Trupul lui Cristos.

Cristos a abolit în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. Avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra rânduielilor noastre. Am putea crede că noi, în viața de biserică, suntem liberi de rânduielile religioase din creștinismul organizat, dar când mergem să ne omogenizăm cu o altă localitate sau unii vin să ne viziteze, ne dăm seama că facem lucrurile într-un anumit fel, în timp ce alții fac lucrurile diferit.

Putem practica modul de a avea întâlniri acasă într-un mod anume, dar alții îl pot practica într-un mod diferit. Toate acestea ni se par bune, în special propriile noastre rânduieli, dar dacă ne separă și ne fac să ne separăm de ceilalți, ele sunt rânduieli și trebuie să aplicăm crucea la toate acestea.

Ceea ce Îl frustrează cel mai mult pe Dumnezeu în a câștiga omul nou sunt rânduielile. El vrea să obțină expresia practică a unui singur om nou, dar există ceva care frustrează cel mai mult acest lucru; Nu este vorba de păcat, de lume sau de carne, ci de rânduielile.

Avem nevoie de strălucirea Domnului asupra acestei chestiuni. Motivul pentru care nu am intrat încă în deplina conștientizare și experiență a bisericii ca singur om nou este că încă ne ținem de rânduielile noastre și nu I-am permis Domnului să le desființeze în noi și printre noi.

Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos, în carnea Sa pe cruce, a terminat toate lucrurile, inclusiv rânduielile și chiar pe noi înșine, dând la moarte vrăjmășia dintre oameni prin cruce. Slavă Domnului!

Slavă Domnului, în carnea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative din univers! Aleluia, Satan, diavolul, dușmanul lui Dumnezeu, a fost distrus de Cristos pe cruce! Îți mulțumim, Doamne Isuse, pentru moartea Ta distrugătoare de diavol pe cruce. Slavă Ție nu numai că ai luat păcatul lumii, ci, mai mult, ai terminat păcatul pe cruce! Îți mulțumim că ai crucificat carnea pe cruce pentru a o desființa. Aleluia, lumea a fost crucificată pe cruce și sistemul malefic al lui Satan a fost judecat și terminat! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ai terminat omul vechi, vechea creație reprezentată de omul vechi, prin cruce. Aleluia, Cristos a terminat în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. O, Doamne, ne deschidem Ție. Termină tot ce este negativ în noi prin crucea Ta. Fie ca noi să rămânem una cu Tine pe cruce, ca Tu să ai o cale să termini și să judeci pe Satan, păcatul, lumea și tot ce este negativ în noi!

În Sine Însuși, Cristos i-a creat pe evrei și pe neamuri într-un singur om nou în înviere

Pe partea negativă, Cristos a terminat toate lucrurile negative în carnea Sa pe cruce; pe partea pozitivă, El i-a creat pe cei doi – pe evrei și pe neamuri – în El Însuși într-un singur om nou, făcând astfel pace (Efeseni 2:15-16).

În Sine Însuși, ca sferă, element și esență, Cristos i-a creat pe evrei și pe neamuri într-un singur om nou. Mai întâi, noi eram în carnea lui Cristos și atât noi, cât și toate lucrurile negative am fost terminați prin cruce și pe cruce. Apoi, am fost înviați împreună cu El și am fost germinați cu viața și natura Lui pentru a fi creați ca parte a unui singur om nou în învierea Lui.

Moartea lui Cristos L-a adus la înviere; acum, în învierea Sa, El nu mai este în carne, ci El este Duhul minunat (1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 3:17).

Pe partea negativă, omul nostru vechi și natura noastră veche au fost crucificate împreună cu Cristos în carnea Sa, iar toate rânduielile legate de natura noastră decăzută au fost nimicite. Pe partea pozitivă, în învierea lui Cristos și în Duhul Său minunat, am fost creați într-un singur om nou. Ce minunat!

Este foarte semnificativ faptul că omul nou a fost creat în Cristos, în El Însuși. Cristos nu a fost doar Creatorul omului nou, biserica, ci și sfera în care acest om nou a fost creat și, de asemenea, esența omului nou. Cristos este totul în omul nou – El este totul și în toate, elementul, esența și persoana omului nou (Coloseni 3:10-11).

Când Cristos a înviat, El i-a creat pe cei doi – evrei și neamuri – într-un singur om nou. În exterior, nu există nicio cale ca evreii și neamurile să fie una, căci fiecare are un mod diferit de viață și de închinare. Dar în Cristos, am fost creați într-un singur om nou.

Religia separă oamenii, dar în Cristos suntem făcuți una. Cristos pe cruce a eliminat toate diferențele și a creat cele două popoare în El Însuși într-un singur om nou. Cristos este acum esența unui singur om nou.

Omul nou este aspectul cel mai înalt al bisericii. Biserica are multe aspecte, dintre care unul este omul nou; acest aspect este cel mai înalt.

Biserica este adunarea, care se referă la asocierea sau adunarea poporului lui Dumnezeu. Biserica sunt cei chemați și casa lui Dumnezeu; noi suntem familia lui Dumnezeu, ceea ce este o relație mai strânsă decât o asociere. Biserica este, de asemenea, Trupul lui Cristos; această relație este și mai strânsă, căci suntem membre unii altora, iar Cristos este viața noastră.

Biserica este, de asemenea, singurul om nou, ceea ce înseamnă că Cristos este persoana noastră, căci El este totul și în toți. Cristos este însăși elementul și esența singurului om nou, făcând natura divină a lui Dumnezeu o singură entitate cu umanitatea (Coloseni 3:10-11).

Cristos este totul și în toți. Putem înțelege aceasta ca Cristos fiind în mine și Cristos fiind în voi, dar este mult mai mult decât atât. Cristos este toate persoanele din omul nou și El este în toate persoanele din omul nou. Noi devenim Cristos și El devine noi; împreună, suntem omul nou.

Toate obstacolele sunt îndepărtate și acum suntem singurul om nou! Fie ca noi să vedem că Cristos a creat omul nou în El Însuși. El a introdus natura divină în natura umană și a împărțit viața divină în viața umană.

În vechea creație, Dumnezeu nu Și-a introdus natura sau viața în niciuna dintre creaturile Sale, dar în noua creație, viața și natura lui Dumnezeu au fost introduse în om. Aceasta înseamnă că chiar acum pe pământ există o entitate care are viața și natura lui Dumnezeu, iar Dumnezeu câștigă omul nou, care Îl are pe Cristos ca persoană.

Acest lucru îl îngrozește pe inamic. Inamicul, cu toate puterile sale demonice, încearcă să-i împiedice pe creștini să vadă faptul creării omului nou. Fie ca noi să ne rugăm pentru o minte clară și sobră, care să înțeleagă că nu numai că am fost terminați pe cruce, ci, mai mult, prin intermediul acestei terminări, am fost transferați în Cristos!

Acum suntem în Cristos, în El Însuși, iar El a creat singurul om nou în El Însuși pentru a obține expresia și reprezentarea Sa corporativă pe pământ. Dacă nu suntem în Cristos, nu putem fi creați în omul nou. În noi înșine, nu avem viața și natura divină, deci nu putem fi omul nou.

Numai în esența divină și cu esența divină putem fi creați ca singurul om nou; acest lucru este posibil numai în Cristos. Aleluia, suntem în Cristos, Cristos este în noi, El este viața și persoana noastră, iar noi suntem singurul om nou!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai creat ca singurul om nou în Tine în învierea Ta! Aleluia, prin moartea lui Cristos pe cruce, El a terminat toate lucrurile negative, iar în învierea Sa în El Însuși, El a creat singurul om nou! Amin, Doamne, tot ce este negativ a fost terminat și judecat în carnea Ta pe cruce, iar noi am fost creați într-un singur om nou în Tine! Aleluia! Doamne, dă-ne o minte limpede și sobră pentru a înțelege că nu numai că am fost terminați pe cruce, ci am fost și transferați în Cristos! Aleluia, suntem acum în Cristos și, avându-l pe Cristos ca sferă și element, suntem singurul om nou! Slavă Domnului, în biserică în calitate de singurul om nou, nu există nici evreu, nici grec, ci Cristos este totul și în toți! Fie ca noi să vedem aceasta, Doamne, și să-L luăm pe Cristos ca viață și persoană pentru singurul om nou! Aleluia, în Cristos am fost creați pentru a fi singurul om nou și nu mai există vrăjmășie, dezbinare sau separare – în Cristos suntem una!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In His Flesh Christ Terminated all Negative Things to Create the New Man in Himself, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Putem vedea revelația misterului lui Cristos și al bisericii în duhul nostru

29/09/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să vedem revelația misterului lui Cristos și al bisericii în duhul nostru și trebuie să ne trăim viața de zi cu zi și viața creștină în lumina acestei revelații.

Domnul să ne dăruiască un duh de înțelepciune și revelație, ca să putem vedea și înțelege misterul lui Cristos și al bisericii; trebuie să-L vedem pe Cristos ca mister al bisericii și să intrăm în savurarea tuturor bogățiilor lui Cristos ca moștenire și binecuvântare a noastră. Amin!

Biblia este o carte minunată și, în același timp, este o carte misterioasă, căci vorbește despre ceva ascuns în inima lui Dumnezeu de la început până la sfârșit. Mulți dintre căutătorii Domnului în Vechiul Testament au vrut să știe ce este ascuns în Dumnezeu, misterul ascuns în Dumnezeu, dar nu l-au putut vedea.

Misterul din Dumnezeu, misterul care este ascuns în Dumnezeu și care este economia eternă a lui Dumnezeu, a fost revelat sfinților apostoli și profeți ai Domnului în duh, iar astăzi putem vedea acest mister în duhul nostru.

Trăim în epoca misterului; trăim în epoca credinței. Ne împărtășim din Dumnezeu prin credință, prin exersarea duhului nostru, iar tot ceea ce are legătură cu Dumnezeu și cu experimentarea și savurarea lui Dumnezeu este un mister.

Fie ca Domnul să ne lumineze ochii inimii pentru ca noi să putem vedea misterul lui Cristos și al bisericii. Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său iar și iar, îndreptându-ne inima către El și exersând duhul nostru contopit, pentru a putea vedea ce este ascuns adânc în Dumnezeu.

Dumnezeu nu a creat doar toate lucrurile și apoi pe om și El nu face lucruri la întâmplare sau accidental; mai degrabă, Dumnezeu are o economie.

Misterul ascuns adânc în Dumnezeu este economia noutestamentară a lui Dumnezeu, distribuirea Sa divină. El vrea să Se distribuie cu tot ceea ce este în om, astfel încât să poată obține un grup corporativ de oameni zidiți în viața și natura Sa pentru a-L exprima corporativ. Dumnezeu vrea să obțină o expresie corporativă prin distribuirea Sa divină.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care ne-am deschis către distribuirea divină a Trinității Divine și, zi de zi, ne menținem ființa deschisă către El, pentru ca El să crească în noi, să ne transforme, să ne înnoiască, să ne conformeze imaginii lui Cristos și să ne glorifice pentru expresia Sa corporativă.

Trebuie să vedem o viziune a economiei eterne a lui Dumnezeu și să permitem acestei viziuni să ne guverneze, să ne îndrume și să ne controleze inima, astfel încât să putem trăi o viață în economia lui Dumnezeu pentru împlinirea scopului Său.

Fie ca noi să rămânem sub distribuirea, perfecționarea, instruirea și lucrarea Domnului, astfel încât El să crească în noi, să se dezvolte în noi și să ne ducă la maturitate, chiar să ne zidească împreună cu sfinții, astfel încât să putem deveni expresia Lui pe pământ.

Primim revelația despre Cristos și biserică, economia lui Dumnezeu, misterul ascuns

Putem citi Efeseni 3 și putem fi uimiți că apostolul Pavel a primit o revelație atât de mare de la Dumnezeu, căci el mărturisește că misterul ascuns în Dumnezeu a fost revelat sfinților apostoli și profeți în duh. Cu toate acestea, acest mister trebuie să ne fie revelat și nouă.

Trebuie să primim aceeași revelație care i-a fost dată lui Pavel și apostolilor și profeților, exersându-ne duhul omenesc! Revelația misterului se află în Biblie, dar trebuie să venim la cuvântul lui Dumnezeu exersând duhul nostru pentru a-L atinge pe Domnul, a fi deschiși către El, a fi luminați și a vedea misterul.

Fiecare dintre noi trebuie să primească revelația misterului în mod personal și subiectiv. Pentru aceasta, trebuie să fim întăriți în omul nostru lăuntric (Efeseni 3:17).

Trebuie să-I cerem Domnului să ne întărească cu putere, prin Duhul Său, în omul lăuntric, ca să putem pricepe împreună cu toți sfinții misterul lui Dumnezeu, revelația legată de Cristos și biserică, care este economia lui Dumnezeu.

Dacă nu avem această revelație, nu putem fi apostoli și profeți; dacă primim revelația despre Cristos și biserică, vom fi urmași ai apostolilor și profeților în lucrarea lui Dumnezeu din Noul Testament.

În Efeseni 3:6 se vorbește despre misterul bisericii, spunând că în Cristos Isus, neamurile sunt împreună moștenitori și împreună membre ale Trupului și împreună părtași la promisiune prin Evanghelie.

Noi, neamurile, nu avem parte de binecuvântarea fizică sau exterioară promisă de Dumnezeu lui Avraam, dar prin credința în Cristos, am devenit împreună moștenitori, împreună membre ale Trupului și împreună părtași la promisiune. Slavă Domnului!

În economia noutestamentară a lui Dumnezeu, noi, neamurile alese, răscumpărate și regenerate, și evreii credincioși suntem împreună moștenitori ai lui Dumnezeu. Acum Îl moștenim pe Dumnezeu! Ce minunat e că Dumnezeu este moștenirea noastră și putem savura tot ceea ce este El exersându-ne duhul!

Suntem împreună membre ale Trupului lui Cristos, ceea ce înseamnă că noi, ca neamuri mântuite, împreună cu evreii mântuiți, suntem împreună membre ale singurului Trup al lui Cristos ca expresie a Lui unică. Slavă Domnului, suntem un singur Trup în Cristos, suntem singurul Trup al lui Cristos și suntem expresia corporativă a Dumnezeului Triunic pe pământ!

Mai mult, suntem împreună părtași; aceasta indică faptul că noi, credincioșii dintre neamuri, împreună cu credincioșii evrei, suntem părtași la promisiunea lui Dumnezeu dată în Vechiul Testament. Promisiunea pe care Dumnezeu a dat-o în Vechiul Testament se referea la toate binecuvântările economiei lui Dumnezeu din Noul Testament.

Suntem moștenitori, părtași și moștenitori, savurând tot ceea ce este Dumnezeu. Ca și moștenitori, savurăm binecuvântarea casei lui Dumnezeu. Ca membre ale Trupului, savurăm binecuvântarea Trupului lui Cristos. Ca părtași la promisiune, savurăm binecuvântarea promisiunii lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

În aceasta intrăm când vedem revelația cu privire la Cristos și biserică, care este o revelație a economiei lui Dumnezeu, misterul ascuns. Acest mister a fost ascuns în Dumnezeu de-a lungul epocilor, dar a fost revelat apostolilor și profeților în duh, iar noi astăzi ne putem exersa duhul pe măsură ce venim la cuvântul lui Dumnezeu pentru a vedea o revelație a misterului (Efeseni 3:3-5)!

Vedem această revelație în duhul nostru, căci duhul nostru este contopit cu Duhul divin pentru a fi organul căruia i se revelează misterul lui Cristos.

Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne întărească în omul nostru interior, duhul nostru regenerat, și fie ca noi să-I permitem lui Cristos să-Și facă domiciliul în inima noastră, astfel încât să putem vedea revelația misterului ascuns.

Fie ca noi să intrăm în binecuvântările și moștenirea economiei lui Dumnezeu din Noul Testament, astfel încât să putem fi parte a expresiei corporative a lui Cristos pe pământ!

Doamne Isuse, descoperă-ne pentru a vedea revelația cu privire la Cristos și biserică, economia lui Dumnezeu! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, ne putem exersa astăzi duhul contopit pentru a vedea misterul ascuns în Dumnezeu, economia eternă a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, acordă-ne să avem această revelație! Fie ca noi să vedem că, în Cristos Isus, noi, neamurile mântuite, suntem împreună moștenitori și împreună membre ale Trupului și împreună părtași la promisiune prin Evanghelie! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem moștenitori ai lui Dumnezeu, moștenindu-L pe Dumnezeu și savurând tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi! Slavă Domnului, suntem membre ale Trupului, savurăm Trupul lui Cristos și suntem în Trup pentru ca Dumnezeu să câștige o expresie corporativă! Îți mulțumim, Doamne, că ne faci părtași la promisiunea lui Dumnezeu cu privire la toate binecuvântările economiei Noului Testament al lui Dumnezeu. Ne exersăm duhul astăzi. Întărește-ne în omul nostru lăuntric, duhul nostru regenerat, ca să putem vedea revelația misterului ascuns!

Să avem un duh de înțelepciune și revelație pentru a vedea revelația misterului lui Cristos și a bisericii

Simpla citire a Bibliei și înțelegerea ei nu ne oferă o revelație a misterului lui Cristos și al bisericii. Simplul fapt de a fi de acord cu ceea ce spune Noul Testament, de a fi uimiți de promisiunile lui Dumnezeu în economia Sa Noului Testament, nu ne oferă o viziune a economiei lui Dumnezeu.

Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne dea un duh de înțelepciune și de revelație în deplina cunoaștere a Lui (Efeseni 1:17). Trebuie să ne rugăm ca El să ne întărească în omul nostru lăuntric și să ne dea să vedem revelația misterului lui Cristos și al bisericii.

Mentalitatea noastră umană nu este suficientă pentru a vedea acest mister, iar înțelegerea noastră umană este cu totul inadecvată. Când Pavel a predicat Evanghelia, el nu a predicat doar o doctrină sau chiar doar pocăința pentru iertarea greșelilor sale; el a anunțat bogățiile nepătrunse ale lui Cristos ca Evanghelie (Efeseni 3:8).

Când vedem revelația misterului cu privire la Cristos și la biserică și suntem infuzați cu toate bogățiile lui Cristos, vom anunța aceste bogății și altora ca Evanghelie.

Ce sunt bogățiile lui Cristos? Bogățiile lui Cristos pentru savurarea noastră sunt ceea ce Cristos este pentru noi; El este lumină, viață, dreptate și sfințenie. Bogățiile lui Cristos sunt, de asemenea, ceea ce El are pentru noi, ceea ce a realizat, a atins și a obținut pentru noi.

Bogățiile lui Cristos sunt nepătrunse și de nedescris, iar noi putem savura toate aceste bogății în duhul nostru. Fie ca Domnul să ne dea un duh de înțelepciune și revelație, ca să putem înțelege biserica, care este misterul lui Cristos. Revelația misterului este un lucru crucial în viața noastră creștină.

Romani 16:25-26 vorbește despre acest mister care a fost ținut sub tăcere în vremurile epocilor, dar care acum a fost revelat în epoca Noului Testament. Slavă Domnului, misterul ascuns ne-a fost revelat astăzi în epoca Noului Testament!

Acest mister are în principal două aspecte: misterul lui Dumnezeu, care este Cristos, și misterul lui Cristos, care este biserica. Misterul lui Dumnezeu este Cristos, care este în noi, ca credincioși în Cristos, pentru a fi viața noastră și totul pentru ca noi să devenim membre ale Trupului lui Cristos, ca expresie a Lui corporativă.

Misterul lui Cristos este biserica în calitate de Trup al Său, pentru a-L exprima pe Cristos în plinătatea Sa (Efeseni 1:22-23). Împreună, Cristos și biserica sunt marele mister (Efeseni 5:32). Fie ca noi să vedem o revelație a misterului cu privire la Cristos și biserică în duhul nostru.

Noi, cei care credem în Cristos, am fost botezați în Cristos (Romani 6:3), Cristos a fost lucrat în noi (8:10) și ne-am îmbrăcat cu Cristos (13:14). Mai mult, suntem zidiți împreună într-un singur Trup (12:4-5) pentru a-L exprima pe Cristos în mod corporativ în bisericile locale de pe tot pământul.

În bisericile locale, Îl iubim pe Domnul, Îl savurăm, suntem umpluți de revelația misterului și ne iubim unii pe alții, avem părtășie unii cu alții și părtășie cu toate bisericile pentru a fi zidiți ca Trupul lui Cristos. Slavă Domnului, Trupul lui Cristos este împlinirea misterului lui Dumnezeu!

Fie ca noi să ne exersăm duhul zi de zi, venind la Domnul în cuvântul Său și fie ca noi să-I permitem Domnului să îndepărteze orice văluri, astfel încât să putem vedea revelația misterului cu privire la Cristos și la biserică.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să ni se reveleze. El nu ne va forța niciodată; El este un adevărat gentleman. El așteaptă la ușa inimii noastre, bate la ușă, iar noi trebuie să deschidem ușa și să-L lăsăm să intre.

Zi de zi, lumea ne invadează, ne uzurpă și ne atrage cu atâtea lucruri. Mai mult, prin intermediul sinelui și al cărnii, Satan își are agenții în noi pentru a ne tulbura savurarea lui Cristos și trăirea lui Cristos.

Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi sub distribuirea divină, fie ca noi să fim cei care ne exersăm duhul în mod obișnuit, astfel încât să putem primi și să rămânem în revelația misterului lui Cristos și a bisericii.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să ni se reveleze mai mult. Fie ca Lui să-I fie domiciliul în inimile noastre, pe măsură ce ne întărește cu putere prin Duhul Său în omul dinăuntru.

Și indiferent de ce se întâmplă, fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru, să ne exersăm duhul și să rămânem în duhul nostru, astfel încât să putem trăi o viață guvernată și îndrumată de viziunea cerească a economiei eterne a lui Dumnezeu.

Aceasta este singura viață care merită trăită, o viață în misterul lui Cristos și al bisericii, pentru ca Dumnezeu să-Și obțină expresia corporativă pe pământ.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție și Îți permitem să-Ți faci domiciliul în inima noastră prin credință! Ne exersăm duhul, Doamne Isuse, pentru a vedea o revelație a misterului cu privire la Cristos și biserică! O, ce privilegiu pentru noi să cunoaștem misterul ascuns care a fost ținut în tăcere în vremurile epocilor, dar care acum a fost revelat în epoca Noului Testament! Aleluia, Cristos este întruparea lui Dumnezeu care a devenit un Duh dătător de viață venind în duhul nostru pentru a fi viața noastră și totul, astfel încât să putem fi membre ale Trupului lui Cristos! Slavă Domnului, suntem Trupul lui Cristos, biserica, pentru a-L exprima pe Cristos în plinătatea Sa! Amin, Doamne, menține-ne îndreptați către duhul nostru astăzi. Fie ca viața și trăirea noastră de zi cu zi să fie guvernate și îndrumate de viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică! Amin, Doamne, fie ca acest mister să ni se reveleze în duh și fie ca noi să trăim conform revelației acestui mister! Slavă Domnului pentru Cristos și biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We can See the Revelation of the Mystery of Christ and the Church in our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 21 cu tema: Misterul bisericii, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne exersăm duhul pentru a avea dragoste frățească și dragoste pentru toți oamenii ca să fim expresia lui Dumnezeu

30/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și Îl urmăresc pentru a-L savura și a-L experimenta, trebuie să dezvoltăm viața și natura divină în noi până când vom avea roadele dragostei și a dragostei frățești; trebuie să adăugăm la evlavie dragostea frățească, iar în dragostea frățească, dragostea. Amin!

Slavă Domnului, Dumnezeu ne-a dăruit toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia – toate aceste lucruri sunt în sămânța pe care am primit-o în momentul regenerării noastre. Am fost regenerați nu cu sămânță coruptibilă, ci cu sămânță incoruptibilă, prin cuvântul viu și neclintit al lui Dumnezeu.

Această sămânță a venit în noi prin cuvântul lui Dumnezeu; când am auzit cuvântul, credința a răsărit în noi și pur și simplu L-am primit pe Domnul ca sămânță a vieții. Sămânța vieții care a fost plantată în noi nu este altceva decât Domnul Isus ca viața noastră, credința noastră și totul pentru noi.

Acum că El este în noi, El trebuie să crească în noi. El trebuie să-Și facă domiciliul în noi. El trebuie să fie format în noi. Și trebuie să trăiască în noi și chiar să devină noi așa cum noi devenim El. Amin!

Conform cu 2 Petru 1, trebuie să cooperăm cu sămânța credinței pe care am primit-o la regenerarea noastră pentru a dezvolta virtuțile în viața și natura divină.

Trebuie să fim sârguincioși să furnizăm din belșug, în credința noastră, virtute, și în virtute, cunoștință, și în cunoștință, stăpânire de sine, și în stăpânire de sine, răbdare, și în răbdare, evlavie, și în evlavie, dragoste frățească, și în dragoste frățească, dragoste.

Toate aceste lucruri sunt în noi, în sămânța divină pe care am primit-o la regenerare, dar trebuie să fie dezvoltate și să existe în noi din belșug, astfel încât să putem avea o intrare bogată în împărăția Domnului când Se va întoarce El.

Când Domnul Isus Se va întoarce, El va veni cu împărăția Sa, iar noi vrem să ni se acorde o intrare bogată și bogată în împărăția Sa, să nu fim rușinați la venirea Sa. Zi de zi trebuie să adăugăm, să aducem alături și să dezvoltăm virtuțile din viața și natura divină din duhul nostru.

Trebuie să ne exersăm duhul asupra cuvântului lui Dumnezeu și trebuie să adăugăm la credință virtutea. Apoi, trebuie să adăugăm la virtute cunoașterea, cunoașterea deplină a lui Dumnezeu și a lui Cristos.

Apoi, în cunoaștere, trebuie să adăugăm stăpânirea de sine, fără a ne mândri de cunoașterea pe care o avem. Iar în stăpânirea de sine, trebuie să adăugăm răbdare față de ceilalți și față de mediul înconjurător.

În răbdare, trebuie să adăugăm evlavia, adică expresia lui Dumnezeu, Cristos trăind în noi. Amin! Fie ca noi să fim cei care ne exersează duhul zi de zi pentru a-L savura pe Domnul și a coopera cu El pentru a dezvolta viața și natura divină în duhul nostru!

Ne exersăm duhul pentru a avea dragoste frățească și dragoste pentru toți oamenii, pentru a fi expresia lui Dumnezeu

Ultimele două virtuți care trebuie dezvoltate conform cu Petru în 2 Petru 1 sunt dragostea frățească și dragostea. În 2 Petru 1:7 El ne îndeamnă să ne dăm toată silința să furnizăm, în evlavie, dragoste frățească și, în dragoste frățească, dragoste.

Nu este suficient să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm; trebuie să continuăm să ne exersăm duhul pentru a avea dragoste frățească. Dragostea frățească se află în sămânța divină dată nouă de Dumnezeu la momentul regenerării noastre.

Cuvântul grecesc tradus prin „dragoste frățească” este philadelphia; este compus din phileo (a avea afecțiune pentru) și adelphos (un frate), indicând astfel afecțiune frățească. Dragostea frățească este afecțiune frățească, o dragoste caracterizată prin încântare și plăcere. Trebuie să avem dragoste frățească pentru a-i iubi pe frați.

În evlavie, care este expresia lui Dumnezeu, această dragoste trebuie să fie furniza întă pentru frăție, pentru mărturia noastră către lume și pentru a aduce roade (1 Petru 2:17; 3:8; Galateni 6:10; Ioan 13:34-35; 15:16-17).

Întreaga lume știe că suntem ucenici ai Domnului dacă ne iubim unii pe alții. Aducem rod rămânând în Domnul și iubindu-ne unii pe alții, adică având dragoste frățească.

Trebuie să ne exersăm duhul pentru a ne da toată silința, astfel încât să putem furniza în evlavie dragoste frățească. Și în dragoste frățească, trebuie să furnizăm dragoste.

Această dragoste este agape, dragostea divină, Dumnezeu Însuși în natura Sa (1 Ioan 4:8, 16). Dezvoltarea supremă a naturii divine este dragostea. Agape, dragostea divină, este mai înaltă și mai nobilă decât phileo, dragostea umană.

Putem avea dragostea care este Dumnezeu Însuși, împărtășind natura Lui pentru a fi saturați cu Dumnezeu ca dragoste și a-L exprima pe El pe deplin.

Mântuirea deplină a Dumnezeului Triunic rezultă în sfințenie și dragoste frățească. Rezultatul mântuirii depline a lui Dumnezeu este exprimarea lui Dumnezeu (evlavie) și dragostea pentru frați, chiar dragostea care este Dumnezeu Însuși.

Dacă ne uităm la experiența noastră, ne dăm seama că dragostea noastră este foarte limitată. Îi iubim pe cei pe care îi iubim și îi iubim pe frații pe care îi considerăm buni și care ne iubesc la rândul lor. Avem preferințe în dragostea noastră și îi iubim pe anumiți frați sau surori mai mult decât pe alții.

Apostolul Petru știa că aceasta era situația printre sfinți, așa că nu s-a oprit la dragostea frățească, ci a continuat să vorbească despre dragoste, dragostea divină, dragostea divină, profundă și nobilă cu care Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii.

Dumnezeu Tatăl ne iubește cu dragostea Sa divină. El îi iubește pe toți oamenii fără discriminare. În această epocă, era harului, Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și vrea ca toți oamenii să fie mântuiți și să ajungă la deplina cunoaștere a adevărului.

În Matei 5:44-47 ni se spune să-i iubim nu doar pe cei care ne iubesc, ci și mai mult, să-i iubim pe vrăjmașii noștri și să ne rugăm pentru cei care ne prigonesc, ca să putem deveni fii ai Tatălui nostru care este în ceruri (Luca 6:27, 35; Efeseni 5:1; Filipeni 2:15).

Tatăl nostru iubește pe toți oamenii și face să răsară soarele Său peste cei răi și peste cei buni și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți. Dacă iubim numai pe cei ce ne iubesc, ce răsplată avem? Și păcătoșii fac același lucru.

Dumnezeul nostru ne iubește și iubește toți oamenii. El face ca soarele Său să răsară nu numai peste cei buni, ci și peste toți oamenii și trimite ploaia Sa nu numai peste cei drepți, ci și peste cei nedrepți.

Deoarece avem viața și natura Sa în noi, trebuie să ne împărtășim din natura Lui divină și să avem dragoste și dragoste frățească. Este nevoie de o energie și o putere deosebite pentru a ne iubi dușmanii; avem nevoie de Dumnezeu Însuși ca dragoste pentru a-i iubi pe cei care nu ne iubesc și care chiar ne urăsc sau ne persecută.

În viața de biserică trebuie să ne exersăm duhul pentru a dezvolta viața și natura divină și trebuie, în cele din urmă, să furnizăm dragoste și dragoste frățească în natura divină.

Avem nevoie de Dumnezeu ca dragoste a noastră. Trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și trebuie să-i iubim nu doar pe cei pe care îi iubim în mod natural și pe cei cu care ne place să ieșim, ci pe toți oamenii.

Numai Dumnezeu poate face asta, iar natura Lui divină a dragostei este în noi. Fie ca noi să-I permitem Domnului ca dragoste să curgă în noi și să ne satureze.

Fie ca noi să-L savurăm pe Dumnezeu ca dragoste și să trăim după Dumnezeu ca dragoste, astfel încât să putem iubi nu doar frații și surorile din viața de biserică, ci toți oamenii.

Dragostea Sa a fost turnată prin Duhul Sfânt în inima noastră; trebuie să ne exersăm duhul și să adăugăm toată sârguința pentru a furniza în dragoste frățească, dragoste.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la aceasta și să-I permitem să strălucească asupra noastră, să ne expună incapacitatea de a iubi și să-L lăsăm să ne infuzeze cu Sine Însuși ca dragoste, astfel încât să putem avea dragoste frățească și dragoste pentru toți oamenii.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul pentru a furniza în evlavie, dragoste frățească. Aleluia, dragostea frățească este în natura divină pe care o avem în duhul nostru. Ne exersăm duhul, Doamne dragă, pentru a dezvolta viața și natura divină în noi, astfel încât virtuțile ei să poată fi trăite prin noi. Fie ca dragostea frățească să fie printre noi. Fie ca noi toți să fim de același gând, plini de compasiune, iubitori de frați, cu inimă blândă și smeriți. Amin, Doamne Isuse, crești în noi ca dragoste. Revarsă dragostea Ta în inimile noastre și dă-ne să fim umpluți și saturați de Tine ca dragoste. Vrem să fim copii ai Tatălui nostru ceresc, care iubește pe cei buni și pe cei nu așa de buni, pe cei drepți și pe cei nedrepți. O, Doamne, Tu vezi cât de preferențială este dragostea noastră. Saturează-ne cu Tine însuți ca dragoste. Revarsă-Te pe Tine însuți ca dragoste în inima noastră, ca să-i putem iubi nu numai pe cei care ne iubesc, ci chiar pe toți oamenii! Amin, Doamne, fii Cel care îi iubește pe ceilalți în noi. Vrem să trăim conform naturii Tale divine, ca să-i putem iubi pe ceilalți așa cum îi iubești Tu!

Dezvoltarea naturii divine de la credință la dragoste pentru a deveni expresia lui Dumnezeu

În 2 Petru 1:5-7 vedem dezvoltarea naturii divine cu virtuțile ei. Dumnezeu ne-a dăruit toate lucrurile care au legătură cu viața și evlavia; tot ce avem nevoie pentru a-L trăi pe Cristos și a-L exprima este în sămânța divină din duhul nostru. Pur și simplu trebuie să dezvoltăm virtuțile în viața și natura divină.

Petru enumeră un set de virtuți în aceste versete, dar aceste virtuți sunt doar câteva dintre toate lucrurile pe care Dumnezeu ni le-a dăruit. Trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a dezvolta viața și natura divină în noi, de la credință la dragoste.

Dezvoltarea virtuților vieții și naturii divine include virtutea, cunoașterea, stăpânirea de sine, răbdarea și evlavia, până când avem dragoste și dragoste frățească.

Dezvoltarea și maturitatea deplină de la sămânța credinței, prin rădăcinile virtuții și cunoașterii, trunchiul stăpânirii de sine și ramurile răbdării și evlaviei, este floarea și rodul dragostei și dragostei frățești.

Viața noastră creștină nu este o viață exterioară, ci o viață interioară, o viață spirituală, o viață trăită în secret înaintea Domnului. Nu suntem aici pentru a ne etala virtuțile; dacă o facem, suntem ca fățarnicii despre care a vorbit Domnul în Matei 6.

Pe măsură ce Îl căutăm pe Domnul, Îl iubim și ne exersăm duhul pentru a-L savura pe El, cooperăm cu El pentru a dezvolta virtuțile în viața și natura divină.

Ne exersăm duhul pentru a furniza, în credință, virtute, și în virtute, cunoștință, și în cunoștință, stăpânire de sine, și în stăpânire de sine, răbdare, și în răbdare, evlavie, și în evlavie, dragoste frățească, și în dragoste frățească, dragoste.

Există o dezvoltare a seminței divine în noi. Sămânța este credința, iar această sămânță are două rădăcini: virtutea și cunoașterea. Apoi, această sămânță crește în sus prin trunchiul stăpânirii de sine, având două ramuri: răbdarea și evlavia.

Toate acestea au scopul de a expune și susține florile și roadele, care sunt dragostea frățească și dragostea. Ceea ce văd ceilalți este dragoste frățească și dragoste, iar când văd că ne iubim unii pe alții în viața de biserică și că îi iubim pe toți oamenii cu Dumnezeu ca dragoste, fără discriminare, știu că suntem ucenicii Domnului.

Devenim mărturia Domnului, trăind în evlavie, având stăpânire de sine și având dragoste frățească și dragoste pentru toți oamenii, și toți pot vedea și lăuda pe Domnul în viața noastră.

Dacă permitem ca aceste lucruri să existe în noi și chiar să abunde în noi, ele nu ne fac nici leneși, nici neroditori, spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos (2 Petru 1:8).

Dacă cooperăm cu Domnul pentru a dezvolta natura divină cu virtuțile ei, de la credință la dragoste, vom avea deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos și nu vom fi nici leneși, nici neroditori.

Fie ca noi să ne dăm seama că puterea divină a lui Dumnezeu ne-a dăruit toate lucrurile legate de viață și evlavie și fie ca noi să vedem că sămânța divină din noi conține tot ce avem nevoie pentru a-L trăi pe Cristos și a-L exprima.

Fie ca noi să ne întoarcem din nou și din nou către duhul nostru pentru a ne exersa duhul și a dezvolta virtuțile în viața și natura divină, până când vom deveni expresia Lui corporativă, trăindu-L pe Dumnezeu ca dragoste.

Nu trebuie să ne străduim sau să ne sforțăm; trebuie pur și simplu să-L savurăm pe Domnul și să ne împărtășim din bogățiile naturii Sale divine, iar El în noi va trăi viața creștină, chiar o viață care este o duplicare a vieții pe care a trăit-o Domnul Isus. Slavă Domnului!

Tot ce avem nevoie este în sămânță, credința noastră, și putem și ar trebui să ne exersăm duhul de credință!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul de credință pentru a coopera cu Tine pentru dezvoltarea virtuților în viața divină și a naturii în duhul nostru! Amin, Doamne, crești în noi! Vrem să creștem în viață spre maturitate. Fie ca sămânța divină din noi să crească, să se extindă, să se dezvolte și să sporească. Fie ca în noi să existe rădăcinile virtuții și cunoașterii, astfel încât să putem avea acțiunea viguroasă care vine din viața divină și să avem cunoașterea lui Dumnezeu și a economiei Sale. Fie ca să avem trunchiul stăpânirii de sine, fără să ne permitem să fim mândri sau să ne înălțăm, ci să exersăm stăpânire asupra noastră înșine. Amin, Doamne, fie ca ramurile răbdării și ale evlaviei, astfel încât să putem avea răbdare față de toți oamenii și o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu. Da, Doamne Isuse, umple-ne cu dragostea Ta, ca să-i iubim nu numai pe frați, ci și pe toți oamenii! Fie ca aceste lucruri să existe în noi și să abunde pentru a nu ne face nici leneși, nici neroditori, spre deplina cunoaștere a Domnului nostru Isus Cristos! Amin, Doamne, dobândește-Ți exprimarea printre noi astăzi!