Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Suntem înrădăcinați în Cristos, în care locuiește toată plinătatea, și suntem făcuți deplini în El

25/03/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, putem umbla în Cristos ca țară vie și Îl putem absorbi pe Cristos ca sol bogat, în care am fost înrădăcinați, astfel încât să putem crește cu elementele pe care le absorbim din sol; Cristos, ca sol, este Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii, iar când Îl absorbim, suntem făcuți deplini în El!

Aleluia, suntem înrădăcinați în Cristos, Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii, și Îl putem absorbi pentru a fi făcuți deplini în El! Slavă Domnului!

Este atât de bine pentru noi să vedem ce suntem, unde suntem și ce ni se dă. Noi, credincioșii în Cristos, suntem mântuiți de Dumnezeu din lume și de sub autoritatea lui Satan, astfel încât să putem fi aduși în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv.

Nu suntem aici doar pentru a trăi o viață creștină cât mai bine putem și a aștepta ca Domnul să vină și să ne aducă în rai. Mai degrabă, suntem aici pentru a intra în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării în care curge lapte și miere, astfel încât să putem fi constituiți cu El și să fim biserica Sa, Trupul lui Cristos ca și casă a lui Dumnezeu și Împărăția lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Cristosul nostru este atotinclusiv și Îl putem savura astăzi. În special, ne putem împărtăși din bogățiile lui Cristos rugându-ne asupra cuvântului Său și permițând cuvântului Său să lucreze în noi și să distribuie bogățiile lui Dumnezeu în ființa noastră. Zi de zi trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său și să acumulăm bogățiile lui Cristos, să depunem aceste bogății și să fim constituiți cu aceste bogății.

El devine un depozit bogat a lui Cristos în noi și avem lapte și miere sub limbă. Suntem atât de saturați și umpluți cu Cristos încât revărsăm cu Cristos, picurăm cu Cristos și Îl împărțim pe Cristos altora pentru ca ei să fie satisfăcuți.

Fie ca noi să avem această practică zi de zi, o perioadă lungă de adunare a bogățiilor lui Cristos, având multe activități interioare înaintea Domnului și depozitând cu grijă bogățiile Sale în ființa noastră. Când facem aceasta, avem dulceața dragostei lui Dumnezeu și bogăția harului Său în noi și suntem capabili să împărțim ceva din Cristos altora, în special celor aflați în nevoie.

Amin, lapte și miere sub limbă! Amin, putem fi umpluți cu bogățiile lui Cristos în așa măsură încât să putem distribui aceste bogății celor nevoiași la momentul potrivit! Fie ca Domnul să ne învețe și să ne dea limba unui învățăcel, astfel încât să-i putem susține pe cei obosiți cu un cuvânt. Fie ca vorbirea noastră să fie sfințită și saturată de Domnul cu harul și dragostea Sa.

Umblăm în Cristos ca țara noastră vie și-L absorbim pe Cristos ca solul nostru bogat în care suntem înrădăcinați

Pe de o parte, Cristos, ca țara atotinclusivă, ne-a fost repartizat pentru ca noi să Îl putem savura și să ne împărtășim în duh din bogățiile Sale. Pe de altă parte, putem umbla în Cristos ca țara noastră vie și-L putem absorbi pe Cristos ca solul nostru bogat, în care suntem înrădăcinați, astfel încât să putem crește cu elementele pe care le absorbim din pământ (Coloseni 2:6-7; comp. cu 1 Corinteni 3:6, 9; Coloseni 2:19).

Dacă vrem să umblăm în țara bună, să umblăm în Cristos, trebuie să știm cum să absorbim solul bogat al acestei țări bune. Umblarea se referă la viața noastră, la acțiunile noastre, la modul nostru de viață și la modul în care ne comportăm. Modul în care ne comportăm, însăși ființa noastră și viața cu toate acțiunile noastre trebuie să fie în Cristos ca țara vie.

Putem avea acest fel de viață doar atunci când Îl absorbim pe Cristos ca solul bogat. În Coloseni 2:8-15, avem o descriere și o definiție completă a lui Cristos ca solul în care suntem înrădăcinați. Suntem înrădăcinați în Cristos și în El nu ne lipsește nimic.

Pe măsură ce ne facem timp să-L absorbim pe Cristos ca solul atotinclusiv, faptele din aceste versete devin experiența noastră. Este nevoie de timp pentru a face acest lucru și trebuie să ne facem timp să absorbim bogățiile lui Cristos într-un mod detaliat, astfel încât acestea să devină experiența noastră în viața noastră de zi cu zi.

În primul rând, în versetul 8 ni se spune că ar trebui să fim atenți ca nimeni să nu ne ducă departe prin filozofia și înșelăciunea lui deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile lumii, și nu după Cristos. Pe măsură ce Pavel ne îndeamnă să umblăm în Cristos și să fim înrădăcinați în El pentru a-L absorbi cu toate bogățiile Sale, ne spune și să fim atenți.

Trebuie să ne ferim de toate filozofiile, să ne ferim de datina oamenilor și să ne ferim de învățăturile lumii. Acestea ne pot duce departe. Ne pot zgudui. Ne vor îndepărta de țara bună.

În acel moment, în biserica din Colose, existau unele dintre aceste lucruri care operau pentru a-i distrage pe credincioșii în Cristos de la savurarea lui Cristos ca țara bună, iar elementul principal era cultura. Cultura este invenția principală, aspectul principal al vieții umane; această cultură invada biserica.

Într-un fel, putem spune că cultura nu este păcătoasă; este plină doar de elementele lumii, exprimate în tradiție și având o mulțime de activități. Cu toate acestea, acestea îi distrag pe oameni de la Cristos Însuși. Trebuie să fim convertiți de la cultura noastră la Cristos. Nu-i putem permite culturii să-L înlocuiască pe Cristos.

Ar trebui să umblăm în Cristos ca țară vie și să-L absorbim pe Cristos ca sol bogat în viața noastră de zi cu zi și nu ar trebui să fim constituiți sau împiedicați de cultura noastră. Trebuie să fim convertiți de la atâtea lucruri exterioare, inclusiv multe lucruri bune, care sunt separate de Cristos.

Uneori, s-ar putea să nu fim deranjați de cultura din mediul nostru, dar s-ar putea să avem o „cultură a vieții de biserică” sau o „cultură de biserică locală”. Putem face lucrurile într-un mod obișnuit în jurul nostru, dar fără a ne exersa duhul sau a-L contacta pe Domnul.

Fără să știm, suntem îndepărtați de savurarea lui Cristos. O, Doamne! Fie ca noi să fim atenți la aceste lucruri și să ne întoarcem în continuare către duhul nostru. Pe măsură ce ne întoarcem către Domnul și petrecem timp cu El pentru a absorbi bogățiile Sale, El, ca sol bogat în duhul nostru, ne va hrăni pentru a crește în viață, pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său pentru a vedea, a cunoaște, a savura și a experimenta bogățiile lui Cristos ca pământ bogat în care suntem înrădăcinați.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție pentru a Te absorbi ca pământ bogat în care suntem înrădăcinați. Aleluia, am fost înrădăcinați în Cristos ca țara bună și acum putem absorbi bogățiile lui Cristos petrecând timp cu El în cuvântul Său! Amin, Doamne, venim la Tine din nou și din nou doar pentru a Te savura! Vrem să umblăm în Cristos ca țară vie și să absorbim bogățiile lui Cristos ca pământul bogat în care suntem înrădăcinați. Umple-ne cu bogățiile Tale. Salvează-ne de a fi în cultura noastră, fiind astfel îndepărtați de savurarea lui Cristos. O, Doamne, vrem să Te savurăm! Vrem să ne exersăm duhul, indiferent de ce se întâmplă! Vrem să petrecem mult timp cu Tine în secret pentru a absorbi bogățiile Tale. Strălucește asupra noastră. Expune orice în noi care Îl înlocuiește pe Cristos ca fiind Cel preeminent și atotinclusiv. Ne dăm Ție, Doamne Isuse, pentru a umbla în Cristos ca țară vie și a absorbi bogățiile lui Cristos pentru a fi constituiți cu Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Suntem înrădăcinați în Cristos, în care locuiește toată plinătatea și suntem făcuți deplini în El

Primul element al lui Cristos ca pământul bogat în care suntem înrădăcinați este văzut în Coloseni 2:9, Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Cine este Cristosul în care suntem înrădăcinați? El este solul bogat și în El locuiește trupește plinătatea Dumnezeirii. El este o țară vie, un pământ bogat, iar acest pământ are o istorie bogată.

Astăzi știm că pământul nu este ceva mort, ci ceva viu; pământul nu este doar o bucată moartă de pământ sau un lucru inert, ci ceva viu care poate susține și viața. Pământul este dinamic, în continuă schimbare, iar substanța sa în continuă schimbare reflectă istoria mediului prin care a trecut.

Oamenii de știință ne pot spune, privind o bucată de sol, cât de veche este, prin ce mediu a trecut și ce proprietăți are pentru a susține viața. Suntem înrădăcinați într-un sol bogat, Cristosul atotinclusiv care a fost procesat și finalizat, și acum există multe elemente bogate în acest sol în care suntem înrădăcinați.

În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Plinătatea se referă nu doar la bogățiile lui Dumnezeu, ci la exprimarea bogățiilor lui Dumnezeu; ceea ce locuiește în Cristos nu este doar bogăția Dumnezeirii, ci mai mult, expresia bogățiilor a ceea ce este Dumnezeu (v. 9; 1:15, 19; 3:10-11).

Când suntem înrădăcinați în Cristos ca sol, când absorbim bogățiile lui Cristos ca fiind Cel atotinclusiv, chiar Cel în care locuiește toată plinătatea Dumnezeirii, suntem făcuți deplini în El! Amin, când suntem înrădăcinați în Cristos ca sol, suntem făcuți deplini în El; suntem umpluți cu toate bogățiile divine pentru a deveni expresia Sa (Efeseni 3:8, 19).

Atâta timp cât Îl absorbim, trimițându-ne rădăcinile adânc în El, petrecând timp cu El pentru a-L savura, suntem făcuți deplini în El. Acest cuvânt deplin implică perfecțiune și plenitudine; nu ducem lipsă de Cristos, ci mai degrabă suntem umpluți cu toate bogățiile divine pentru a deveni expresia Lui.

În Cristos, ca pământ, suntem umpluți, desăvârșiți, perfecționați, satisfăcuți și pe deplin aprovizionați; nu ducem lipsă de nimic în El (Filipeni 1:19).

Atâta timp cât rămânem în contact cu Domnul, absorbind bogățiile Sale, nu ducem lipsă de nimic în El. Ce Cristos bogat avem! În El locuiește trupește plinătatea Dumnezeirii. Această plinătate este inepuizabilă. Dumnezeu ne-a sădit într-un pământ bogat, iar acum suntem în Cristos, absorbindu-L ca pământ bogat.

Fie ca noi să petrecem zilnic timp pentru a absorbi bogățiile lui Cristos. Pe măsură ce Îl absorbim pe Cristos, savurându-L pe El, venind la cuvântul Său, savurăm plinătatea Dumnezeirii. Pe măsură ce absorbim bogățiile lui Cristos ca fiind Cel în care locuiește trupește plinătatea Dumnezeirii, în această plinătate am fost făcuți deplini. Aleluia, nu ducem lipsă de nimic!

Nu trebuie să ne închinăm îngerilor, care sunt ființe create de Dumnezeu, chiar duhuri care ne slujesc; acum trebuie doar să absorbim bogățiile lui Cristos. Tot ce este necesar a fost realizat și în Cristos suntem satisfăcuți, împliniți și mulțumiți. Cristos, ca sol, este istoria și misterul lui Dumnezeu cu toate bogățiile persoanei și proceselor Sale (Coloseni 2:2).

Tot ceea ce a realizat El, tot ceea ce a trecut și toată istoria Lui se află în solul bogat în care suntem înrădăcinați. Trebuie pur și simplu să ne facem timp să-L absorbim. El este plinătatea, iar această plinătate este atotinclusivă.

Când absorbim bogățiile lui Cristos ca plinătate, avem dreptate, sfințire, sfințenie, îndreptățire și tot ce avem nevoie. De fapt, nu știm de ce avem nevoie, dar atâta timp cât petrecem timp cu Domnul pentru a-L savura și a-L absorbi, vom fi împliniți din belșug și în El nu ne lipsește nimic, căci suntem făcuți deplini în El.

Fie ca să ne dăm seama că noi, credincioșii în Cristos, am fost sădiți în plinătate și ar trebui pur și simplu să absorbim hrană din ea. Când venim zilnic la Domnul în cuvântul Său pentru a-L absorbi în timpul nostru personal, intim, privat și spiritual cu El, descoperim că nu ducem lipsă de nimic.

Experiența crucificării și învierii Domnului ni se aplică nouă, căci în această plinătate avem tot ce ne trebuie! Suntem făcuți deplini în El, iar această plinătate ne face, împreună cu sfinții, plinătatea Celui care umple totul și în toți. Fie ca noi să-L vedem. Fie ca noi să-L savurăm. Fie ca noi să ne deschidem Lui.

Cristos, ca sol bogat, este Capul oricărei domnii și autorități (Coloseni 2:10). Când suntem înrădăcinați în El și absorbim bogățiile Sale, ne împărtășim din calitatea Sa de Cap. Slavă Domnului pentru Cristosul cel bogat în care suntem înrădăcinați!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai făcut să fim înrădăcinați în Cristos, solul bogat al țării bune. Aleluia, Cristos, ca sol, este Cel în care locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii! Slavă Domnului, suntem înrădăcinați în Cristos ca plinătate și suntem făcuți deplini în El! Amin, Doamne, slavă Ție pentru că ai realizat totul și ai devenit un sol atotinclusiv pe care să-l absorbim! Ne deschidem Ție. Vrem să petrecem timp cu Tine. O, Doamne, ne adâncim rădăcinile în Tine, ca solul bogat, pentru a absorbi tot ceea ce Tu ești. Slavă Domnului, avem dreptate, sfințire, sfințenie și îndreptățire prin absorbirea bogățiilor lui Cristos, solul în care suntem înrădăcinați! Slavă Domnului, în Cristos nu ducem lipsă de nimic! Amin, Doamne, Tu ești totul pentru noi. Vrem să Te savurăm ca plinătatea universală, eternă, extinsă și atotinclusivă! Aleluia, suntem înrădăcinați în această plinătate și în ea suntem făcuți deplini, desăvârșiți și perfecți! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We are Rooted in Christ in whom All Fullness Dwells and we are made Full in Him, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 27 cu tema: Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună — porția noastră repartizată (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristos, a fi constituiți cu El și a-L distribui ca lapte și miere

24/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Ca și credincioși în Cristos, trebuie să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună în care curge lapte și miere, până când laptele și mierea sunt sub limba noastră, pentru a distribui bogățiile lui Cristos celor nevoiași la momentul potrivit.

Amin, Doamne, vrem să savurăm bogățiile Tale în cuvântul Tău astăzi! Venim la cuvântul Tău pentru a bea laptele neprefăcut al cuvântului și a gusta dulceața lui Dumnezeu în cuvânt! Amin!

Slavă Domnului că nu numai că ne-a mântuit de la pierzarea veșnică și ne-a împăcat cu Dumnezeu, dar, mai mult decât atât, ne-a chemat să-L savurăm pe Cristos ca țara bună.

Nu ne-a dat o porțiune fizică dintr-o țară; mai degrabă, ne-a repartizat fiecăruia dintre noi, credincioșii în Cristos, o porțiune din Cristos pentru a-L savura.

Așa cum copiilor lui Israel li s-a repartizat o porțiune din țara bună, tot așa și nouă astăzi ni se alocă o porțiune din Cristosul atotinclusiv pentru a-L savura.

Scopul lui Dumnezeu în salvarea noastră din lume și regenerarea noastră cu viața Sa nu este doar ca noi să-L așteptăm acum pe Cristos să vină și să ne aducă la Sine.

Scopul Său în chemarea Sa este ca noi să intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv, realitatea țării bune. Această țară este bogată, spațioasă, vastă și imensă, iar această țară are tot ce ne trebuie.

Este o țară în care curge lapte și miere. Această țară este atât de bogată încât laptele și mierea sunt acolo din abundență.

În domeniul spiritual, laptele și mierea sunt un tip reprezentativ al răscumpărării juridice a lui Cristos și al mântuirii Sale organice, căci ambele sunt produsul vieții animale (un tip reprezentativ al răscumpărării) și al vieții vegetale (un tip reprezentativ al vieții generatoare).

Pe de o parte, Cristos a murit pe cruce pentru răscumpărarea noastră și El a realizat o răscumpărare juridică atotinclusivă. El a rezolvat toate problemele, a îndeplinit toate cerințele lui Dumnezeu și s-a ocupat de tot ceea ce era negativ.

Prin simpla credință în Cristos, suntem împăcați cu Dumnezeu, suntem iertați de păcatele noastre și primim viața divină. Cât de minunată este răscumpărarea! Amin!

Mai mult, Cristos ne mântuiește pe noi în viața Sa; după ce suntem răscumpărați și regenerați, intrăm într-un proces de-o viață de a fi mântuiți în viața divină a lui Cristos.

Suntem acum în acest proces astăzi. Răscumpărarea juridică a lui Cristos și mântuirea Sa organică sunt porția noastră astăzi în lumină; atâta timp cât umblăm în lumină și trăim în lumină, să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca realitate a țării bune în care curge lapte și miere. Slavă Domnului!

Mâncăm Cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv – Cuvântul Său este lapte pentru noi să-L bem și miere pentru noi s-o mâncăm

Biblia nu folosește accidental sau la întâmplare cuvinte și expresii atunci când descrie lucruri sau menționează lucruri. Când Iehova a descris țara bună în care avea să-i aducă pe poporul Israel, El a spus că este o țară în care curge lapte și miere.

Această țară bună este un tip reprezentativ al lui Cristos, care este atotinclusiv, vast, imens, și în El curg lapte și miere.

Ce înseamnă aceasta și cum putem aplica acest lucru experienței noastre? Slavă Domnului pentru Noul Testament, unde vedem clar că putem mânca cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare, astfel încât să putem fi umpluți cu lapte și miere.

Biblia ne spune că cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să bem și miere ca noi să mâncăm (Ioan 6:57, 63, 68; 1 Petru 2:2; Psalmul 119:103; Ezechiel 3:3). Psalmistul a spus în Psalmul 119:103: „Cât de dulci sunt cuvintele Tale pentru gustul meu! Mai dulci decât mierea pentru gura mea!” Cuvântul lui Dumnezeu este atât de dulce!

Când ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Domnul pe măsură ce venim la cuvântul Său, gustăm dulceața Domnului în cuvintele Sale. În loc să fim mustrați de Domnul și condamnați de El atunci când venim la El în cuvântul Său, El strălucește asupra noastră într-un mod iubitor și ne dezvăluie cât de dulce este El.

Domnul este atât de dulce în cuvintele Sale! Cu toții putem mărturisi că am gustat dulceața Domnului în cuvintele Sale. De-a lungul zilei, în timp ce facem una și alta, Domnul ne amintește de cuvintele Sale, iar cuvintele Sale sunt atât de dulci pentru noi.

Pe măsură ce mestecăm cuvintele lui Dumnezeu, considerându-le cu rugăciune și cugetând asupra lor, gustăm dulceața Domnului. Cuvintele Domnului sunt chiar mai dulci decât mierea. Fie ca noi să venim la El din nou și din nou și să găsim cuvintele Sale, să mâncăm cuvintele Sale și să lăsăm cuvintele Sale să ne fie dulci. Amin!

Cuvintele Domnului sunt ca laptele neprefăcut, după care noi, ca oameni regenerați, chiar ca niște prunci în Domnul, ar trebui să tânjim (1 Petru 2:2). Petru ne spune că, în calitate de prunci nou-născuți, trebuie să tânjim după laptele neprefăcut al cuvântului, pentru ca prin el să putem crește spre mântuire, dacă am gustat că Domnul este bun.

Aleluia, Domnul este bun! Am gustat și putem mărturisi că Dumnezeu este bun de mâncat! El este bun ca noi să-L mâncăm, să savurăm El și să-L bem. Cuvântul lui Dumnezeu este ca laptele pentru noi, hrănindu-ne și făcându-ne să creștem.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi, bem laptele neprefăcut al cuvântului, ca să putem crește spre mântuire. Cuvintele Sale nu sunt doar dulci pentru gustul nostru, ci, mai mult decât atât, sunt hrănitoare, făcându-ne să creștem spre mântuire.

Nu vedem cum se întâmplă acest lucru și nu ne dăm seama de acest lucru, dar atunci când mâncăm și bem din Domnul în cuvântul Său, puțin mai mult din Dumnezeu este împărțit în ființa noastră pentru ca noi să creștem spre mântuire. Slavă Domnului!

Trebuie să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L putea savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare. El este realitatea vieții vegetale pentru generarea vieții și a vieții animale pentru răscumpărare.

Pe de o parte, Cristos este ca o pâine de orz, având viață divină în El pentru a ne regenera și a ne susține viața de zi cu zi. El a crescut pe pământ, pe pământul creat de Dumnezeu și ne dă viață ori de câte ori venim la El în cuvântul Său.

Pe de altă parte, El a trăit în lumea coruptă de Satan și nu a fost afectat de aceasta și a murit pentru a ne răscumpăra. Când a fost pe pământ, El i-a hrănit pe oameni cu pâini de orz și pești; El și-a împărțit viața generatoare și viața răscumpărătoare atât pentru a birui moartea, cât și pentru a le da viață.

Astăzi, El face același lucru pe măsură ce venim la El în cuvântul Său. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi, cei care mănâncă cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv și a fi constituiți, chiar umpluți, cu lapte și miere!

Doamne Isuse, vrem să ne împărtășim din Cristosul atotinclusiv cu toate bogățiile Sale astăzi! Amin, Doamne, venim la cuvântul Tău pentru a mânca cuvintele lui Dumnezeu și a-L savura pe Cristosul atotinclusiv! O, Doamne, Tu ești țara bună ca realitate a vieții generatoare și a vieții răscumpărătoare. Îți mulțumim că ai murit pentru noi pe cruce pentru a ne răscumpăra; Te luăm ca Mielul lui Dumnezeu astăzi și aplicăm sângele Tău prețios! Cât de minunată este răscumpărarea, Domnul nostru îndurător, în Tine! Venim la Tine în cuvântul Tău, Doamne, pentru a savura dulceața Ta. Cuvintele Tale sunt dulci pentru gustul nostru. Ne place să Te mâncăm în Cuvânt și să gustăm dulceața Ta în timp ce citim cu rugăciune Cuvântul. Amin, Doamne, cuvintele Tale sunt mai dulci decât mierea pentru gura noastră. Ne place să ne împărtășim din dulceața Ta în cuvântul Tău! O, Doamne, tânjim după laptele neprefăcut al cuvântului, pentru ca prin el să putem crește spre mântuire. Hrănește-ne cu cuvântul Tău. Cuvântul Tău este lapte adevărat pentru noi. Dă-ne să creștem pe măsură ce cugetăm cu rugăciune la cuvântul Tău. Amin, Doamne, cuvântul Tău este lapte pentru noi să bem și miere pentru noi să mâncăm!

Îl savurăm pe Cristos ca țara laptelui și a mierii pentru a fi constituiți cu El și să distribuim bogățiile lui Cristos celor în nevoie

Pe de o parte, mâncăm cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv și a ne distribuim bogățiile Lui în duh, astfel încât să putem fi umpluți cu lapte și miere. Pe de altă parte, savurându-L pe Cristos ca țara laptelui și a mierii, vom fi constituiți cu El ca laptele și mierea și vom avea și ceva de împărțit altora.

Cântarea Cântărilor 4:11a spune: „Buzele tale picură miere proaspătă, mireasa mea; / Miere și lapte este sub limba ta.” Acest lucru este foarte semnificativ și este într-adevăr experiența noastră de multe ori.

Când noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm pe Cristos ca țara laptelui și a mierii, în special mâncând cuvintele lui Dumnezeu, suntem constituiți cu El ca laptele și mierea și vom putea chiar împărți bogățiile lui Cristos altora.

În Isaia 7:14-15, vedem o profeție despre Mesia, Emanuel care va veni; se spune că El va mânca smântână și miere până când va ști cum să refuze răul și să aleagă binele.

Acest lucru ne arată că puterea de a alege nu este datorită nouă, ci pentru că Îl mâncăm pe Domnul în cuvântul Său. Smântâna este un produs al laptelui; smântâna și mierea se referă la cuvintele Domnului, care sunt lapte și miere pentru noi.

În fiecare zi ne confruntăm cu multe decizii; trebuie să reacționăm la lucruri, să facem anumite alegeri, să facem anumite lucruri și să mergem în anumite locuri. Trebuie să alegem voia lui Dumnezeu; puterea de a alege vine din a mânca smântână și miere, adică, a-L mânca pe Domnul în cuvântul Său.

Domnul Isus a putut alege voia Tatălui pentru că a cugetat cu rugăciune la Cuvântul lui Dumnezeu. A putut lua paharul pe care Dumnezeu I l-a dat să bea pentru că a mâncat smântână și miere.

Mulți martiri de-a lungul veacurilor au putut alege voia lui Dumnezeu și au fost dispuși să-și sacrifice viața, alegând să stea de partea voii lui Dumnezeu pentru că se hrăniseră cu cuvântul lui Dumnezeu.

Mâncăm cuvântul lui Dumnezeu ca fiind cel mai bogat har (smântână sau lapte) și cea mai dulce dragoste (miere). Când să savurăm cel mai bogat har și de cea mai dulce dragoste, suntem capabili să-L alegem pe Dumnezeu și să-L trăim pe Cristos.

Pe măsură ce ne împărtășim din bogățiile lui Cristos, vom fi constituiți cu aceste bogății; laptele și mierea vor fi chiar și sub limba noastră.

Mierea îi vindecă pe cei loviți, iar laptele îi hrănește pe cei noi. Când noi, căutătorii și iubitorii Domnului, Îl savurăm pe Cristos ca fiind țara laptelui și a mierii, bogățiile lui Cristos sunt depozitate în noi, astfel încât hrana este sub limba noastră.

Apoi, putem împărți bogățiile lui Cristos celor nevoiași în orice moment (Isaia 50:4; Matei 12:35-36; Luca 4:22; Efeseni 4:29-30). Așa a fost și apostolul Pavel. El a savurat bogățiile lui Cristos și a devenit un administrator al acestor bogății, având lapte și miere sub limba sa.

Când mâncăm bogățiile Domnului în cuvântul Său și suntem umpluți de El ca ca fiind cea mai dulce dragoste și cel mai bogat har, laptele și mierea vor fi sub limba noastră.

Aceasta înseamnă că vorbirea noastră va fi afectată. Nu vom spune glume, nu vom bârfi și nici nu vom reacționa rostind cuvinte pripite. Dimpotrivă, cuvintele noastre vor fi dulci și hrănitoare, picurând lapte și miere pentru ca alții să fie hrăniți, întăriți și împliniți.

Mierea picură foarte încet; când suntem constituiți cu Cristos, nu vom mai avea impulsul să vorbim și nici nu vom bolborosi multe cuvinte înaintea altora, ci mai degrabă vom picura lapte și miere pentru alții, având o rezervă din bogățiile lui Cristos sub limbă.

Vârful limbii este locul unde ingerăm hrană, iar sub limbă depozităm hrană; împărtășirea din bogățiile lui Cristos în cuvântul Său va face ca o rezervă bogată a lui Cristos să fie gata pentru a o împărți altora.

Nu numai că vom avea suficientă hrană pentru a exista și a trăi; vom avea și un depozit bogat al lui Cristos pentru a le împărți și altora pentru hrana lor. Avem mai mult decât suficientă hrană; avem miere pentru a-i însănătoși pe cei slabi și lapte pentru a-i hrăni pe cei imaturi.

Fie ca noi să depozităm zilnic bogățiile lui Cristos în noi, astfel încât să avem lapte și miere sub limba noastră. Și fie ca noi să venim la Domnul în ceea ce privește vorbirea noastră, astfel încât să nu avem o limbă nestăpânită, o limbă liberă, ci să avem limba unuia ucenic.

Fie ca limba noastră să fie sfințită. Din comoara bună a inimii noastre vorbește gura; dar din comoara rea a inimii noastre vor ieși lucruri rele prin gura noastră. O, Doamne! Fie ca noi toți să fim atenți la ceea ce vorbim, căci vom da socoteală de orice cuvânt deșert în ziua judecății. O, Doamne!

Dacă vrem să avem comoara adunată pentru a împărți și altora, trebuie să fim foarte exersați în modul în care ne folosim limba și în ceea ce ne spunem unii altora.

În loc să rostim cuvinte deșerte, cuvinte goale, trebuie să ne exersăm să rostim cuvinte ale harului. Această dulceață nu se produce peste noapte; mai degrabă, vine dintr-o lungă perioadă de adunare, activitate interioară și păstrare atentă (2 Corinteni 12:7-9).

Aceasta înseamnă că noi nu doar citim Biblia, ci avem multe activități interioare înaintea Domnului, permițând Cuvântului să fie viu și lucrător în noi (Evrei 4:12) și păstrându-l cu grijă în ființa noastră.

Fie ca bogățiile lui Cristos să fie infuzate în ființa noastră, astfel încât să avem lapte și miere sub limbă, ca să-L împărțim pe Cristos altora.

Doamne Isuse, vrem să-L savurăm pe Cristos ca țara laptelui și a mierii, ca să fim constituiți cu El ca lapte și miere! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău. Vorbește-ne astăzi. Vrem să păstrăm bogățiile Tale în ființa noastră. Spunem Amin cuvântului Tău. Ne rugăm cu cuvântul Tău pentru a-Ți răspunde. Fie ca cuvântul Tău să lucreze în noi și să ne despartă sufletul de duhul nostru. Fie ca cuvântul Tău să fie atât de bogat, atât de dulce și atât de hrănitor pentru noi. Venim la Tine, Doamne, în timp ce citim cuvântul Tău, ca să Te putem savura ca fiind cea mai dulce dragoste și cel mai bogat har. O, Doamne, fie ca buzele noastre să picure miere proaspătă și fie ca mierea și laptele să fie sub limba noastră! Umple-ne cu bogățiile lui Cristos, ca să putem distribui aceste bogății celor care au nevoie în orice moment! Amin, Doamne, fie ca noi să facem o lucrare interioară de adunare, deschidere și depozitare a bogățiilor lui Cristos în ființa noastră, ca să putem distribui ceva din aceste bogății și altora! O, Doamne, îți dăm cuvântul nostru. Fie ca noi să nu fim ușuratici în vorbirea noastră, ci mai degrabă, fie ca buzele noastre să picure miere proaspătă, căci suntem constituiți cu cea mai dulce dragoste a lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To enter the Enjoyment of the All-inclusive Christ we must be in the Light today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 27 cu tema: Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună — porția noastră repartizată (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, Îl vom trăi pe Cristos ca viața noastră de supunere

20/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Mântuirea ne aduce nu numai bucurie, ci și supunere, căci viața de supunere a Domnului este infuzată în noi prin regenerare, iar noi ne supunem Domnului și unii altora; Îl lăudăm pe Domnul pentru viața Sa de supunere, care a dus la a fi făcut Domn al tuturor, înălțat la cel mai înalt loc din univers!

Slavă Domnului Isus Cristos, Dumnezeul care a devenit om și omul care a devenit Dumnezeu și care a fost făcut Domn al tuturor! În numele Lui, toate genunchii se vor pleca și orice limbă va mărturisi deschis că Isus este Domnul! Aleluia!

Săptămâna aceasta, am considerat cu rugăciune și am savurat cunoașterea și luarea lui Cristos ca model al nostru, așa cum se vede în Filipeni capitolul 2. Ce Cristos minunat avem! El este modelul nostru. El a trecut printr-un proces special, pe care Pavel îl descrie în versetele de la 5 la 11 din Filipeni 2, iar Acesta a devenit modelul nostru; trebuie să lăsăm ca mintea Sa să fie în noi astăzi.

El era egal cu Dumnezeu, dar nu a considerat aceasta o comoară de apucat și păstrat. Mai degrabă, S-a golit pe Sine Însuși, lăsând deoparte ceea ce poseda – chipul lui Dumnezeu. Forma și expresia exterioară a dumnezeirii Sale au fost lăsate deoparte și El a devenit asemenea oamenilor. A fost găsit la chip ca om și S-a smerit și mai mult, devenind ascultător până la moarte – moartea crucii.

S-a smerit pe Sine însuși până la capăt și a fost ascultător până la moarte. El a creat supunerea; Dumnezeu reprezintă autoritatea, iar Cristos a venit să creeze supunere, pentru ca să existe autoritate și supunere.

Apoi, după ce a fost ascultător până la moarte și a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit, a fost înălțat de Tatăl și înălțat în rang până la cel mai înalt grad. Dumnezeu I-a dăruit numele care este mai presus de orice nume. Acum, în numele lui Isus, fiecare om este mântuit, iar El este Domnul tuturor! Slavă Domnului!

Principiul aici este că cineva cu cea mai înaltă viață și poziție ar fi dispus să trăiască într-un mod smerit. Aici îl vedem pe Dumnezeu care a devenit om, fiind ascultător de Tatăl, trăind prin viața divină în toate lucrurile și alegând să trăiască într-un mod smerit, fără răzvrătire și fără opinii.

El este modelul nostru. El este modelul nostru nu doar în mod obiectiv, ci și în mod subiectiv, adică într-un mod experimental. El lucrează în noi ca Dumnezeul care locuiește în noi. El trăiește în noi și este exprimat prin noi. Slavă Domnului!

Putem lua viața crucificată ca model al nostru, astfel încât ușa să fie deschisă pentru ca învierea să vină și să ne aducă în puterea învierii!

Cristos S-a smerit pe Sine până la capăt și a fost înălțat în rang de Dumnezeu ca Om pentru a fi Domnul tuturor

Dacă citim Filipeni 2:5-11, putem crede că este ușor să înțelegem cât de mult S-a smerit Domnul Isus, S-a golit pe Sine și a învățat ascultarea chiar până la moarte, iar apoi Dumnezeu L-a înălțat în rang până la cel mai înalt grad. Putem crede că înțelegem și are sens, că Domnul a trecut printr-un astfel de proces, iar rezultatul final este uimitor.

Însă această porțiune este atât misterioasă, cât și ușor de înțeles greșit, căci aici vedem autoritate și supunere. Aici vedem cum Dumnezeu a devenit om și S-a golit de forma exterioară a divinității Sale, smerindu-Se și devenind ascultător de Dumnezeu.

Făcând aceasta, El și-a asumat un risc; S-ar fi putut întoarce în gloria Sa ca Fiu al lui Dumnezeu fie după ce S-a smerit până la capăt și a fost ascultător până la moarte, fie forțându-Se să se întoarcă în glorie. Dacă Domnul ar fi realizat o supunere perfectă și pură, Tatăl L-ar fi readus în glorie, și asta s-a și întâmplat.

Domnul Isus a putut să se întoarcă pentru că a realizat o supunere perfectă și pură. Chiar dacă suferință după suferință a fost acumulată asupra Lui, El a rămas absolut supus. Nu a existat nicio răzvrătire în El. Nu a existat nicio reacție negativă din partea Lui. Nu a căutat să scape de procesul de smerire și umilință.

Nu a căutat să umple ceea ce fusese golit din El; mai degrabă, a vrut să fie adus la Dumnezeu prin acest proces de smerire și supunere. Slavă Domnului, pentru că Cristos S-a smerit pe Sine însuși până la capăt, Dumnezeu L-a înălțat în rang nespus și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume (Filipeni 2:9)!

Acum, în Numele lui Isus, se va pleca orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă va mărturisi deschis, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domn (vv. 10-11). Cât de scump și minunat este Numele lui Isus! Nu este alt nume în univers ca El!

Când a fost pe cruce, El a declarat: „S-a isprăvit”. Aceasta nu însemna doar că mântuirea fusese asigurată, ci că tot ce a spus El fusese împlinit. El a realizat și a creat supunerea, iar Tatăl L-a aprobat, L-a apreciat și L-a înălțat în rang până la cel mai înalt grad.

Domnul Isus a primit un nume care este mai presus de orice nume și în numele Lui este gloria și puterea! În numele lui Isus, fiecare genunchi se va pleca și fiecare limbă va mărturisi deschis că Isus este Domnul!

Slavă Domnului! Isus este Domnul! Mărturisim că Isus este Domnul! Mărturisim deschis că numele lui Isus este cel mai înalt nume din univers! Din momentul în care Domnul Isus a înviat, s-a înălțat și a fost întronat de Tatăl, El nu a fost doar Dumnezeu, ci și Domn al tuturor!

El a fost făcut de Dumnezeu Domn al tuturor în umanitatea Sa și a devenit Domn peste toate lucrurile! Ce minunat! El a fost Dumnezeu și a rămas Dumnezeu, dar a devenit și Domn al tuturor! El este Cristosul în relația cu biserica și este Domn în relația cu toate lucrurile și cu Dumnezeu! Slavă Domnului!

Aceasta a fost intenția Domnului de la bun început, când s-a decis în Dumnezeire că Tatăl reprezintă autoritatea, iar Fiul reprezintă supunerea. Când Domnul Isus a ieșit de la Dumnezeu, El nu a intenționat să se întoarcă prin divinitatea Sa; mai degrabă, El a intenționat să se întoarcă prin înălțarea în rang Sa ca om.

Domnul Isus a menținut principiul supunerii; El S-a supus Tatălui în toate lucrurile și până la capăt și a fost înălțat în rang de Dumnezeu. Extraordinar! Domnul Isus S-a întors în cer prin faptul că este om și este supus în formă de om; de aceea a fost înălțat în rang de Dumnezeu!

Când S-a încarnat, Domnul Isus Și-a luat rămas bun de la forma Sa divină pentru o vreme și a luat carnea ca formă a Sa. Nu a existat nicio urmă de neascultare în El; El S-a supus lui Dumnezeu până la capăt. Prin urmare, El a fost înălțat în rang de Dumnezeu în umanitatea Sa.

Deși Cristos a ieșit din glorie în umanitate, ca urmare a supunerii Sale perfecte și pure, El a fost înălțat în rang de Dumnezeu până la cel mai înalt vârf și gloria I-a fost acordată ca om! Slavă Domnului!

El și-a revendicat gloria nu cerând-o de la Dumnezeu, bazându-se pe faptul că este Dumnezeu, ci pe baza supunerii Sale față de Dumnezeu ca om! Acum există un om în glorie, Isus Cristos, omul-Dumnezeu!

El a învățat ascultarea prin suferință (Evrei 5:8), a avut adevărata supunere în ciuda suferinței și El este acum viața de ascultare în duhul nostru! Când vedem aceasta, când înțelegem principiul autorității și al supunerii, vom realiza și că nu există păcat mai mare sau mai urât decât răzvrătirea. De asemenea, nu există nimic mai important decât supunerea. Slavă Domnului!

Cât de bine este să fim iluminați să-L vedem pe Domnul în acest fel și chiar să ne deschidem către El și să-I spunem:

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru încarnarea Ta. Te lăudăm că ai devenit om, ieșind din glorie pentru a fi îmbrăcat cu umanitate și a fi găsit la înfățișare ca om. Îți mulțumim că Te-ai smerit până la capăt, fiind ascultător până la moarte. Doamne, Te lăudăm pentru supunerea Ta perfectă și adevărată. Îți mulțumim că ai creat supunere. Ne deschidem Ție astăzi. Ne deschidem distribuirii Tale interioare. Distribuie-Te în noi. Trăiește în noi o viața de supunere față de Dumnezeu și față de cei din jurul nostru. Vrem doar să Te lăsăm să trăiești în noi. Întărește-ne credința. Te lăsăm să fii exprimat prin noi în supunerea Ta perfectă și pură. O, Doamne, Te lăudăm! Te lăudăm pentru că ești înălțat de Tatăl! Lăudăm numele lui Isus, cel mai înalt nume din univers! Aleluia, Isus, omul, a fost făcut de Dumnezeu, Domn al tuturor! Slavă Domnului, cel mai înalt nume din univers este numele lui Isus! Ne place să chemăm Numele Tău, Doamne! Isus Cristos este Domnul tuturor!

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, Îl vom trăi pe Cristos ca viața noastră de supunere

Când am fost mântuiți, nu numai că am intrat în savurarea lui Cristos, ci și în împărăția lui Dumnezeu. Mântuirea nu aduce doar bucurie; aduce și supunere (Romani 1:5; 16:19, 26; Tit 3:1).

Pe de o parte, am primit viața Domnului în duhul nostru și ne-am născut din Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu. Pe de altă parte, am intrat în împărăția lui Dumnezeu și acum Îl experimentăm pe Domnul ca viața noastră de supunere.

Doar cei supuși vor experimenta plinătatea mântuirii. Trebuie să fim supuși, așa cum Domnul a fost supus. El este modelul nostru; învățăm de la El. El a trăit o viața de supunere și ascultare și a devenit sursa mântuirii noastre prin ascultare (Evrei 5:8-9).

Domnul are voia Sa permisivă, dar are voia Sa perfectă; în voia Sa perfectă, El vrea să câștige mulți care Îi sunt supuși pentru ca El să poată face ceea ce vrea El să facă. Dar în voia Sa permisivă, El permite multe lucruri și situații pe care noi vrem să le întâmple, dar El nu este mulțumit de noi în acestea. O, Doamne!

Fie ca în ființa noastră să fie stabilit că ne dorim voia Sa perfectă. Fie ca să ne fie clar că Îl trăim pe Cristos ca viața noastră de supunere. Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, supunerea este un lucru simplu. Dumnezeu este credincios să ne aducă la întâlnirea cu autoritatea Sa și, când vedem autoritatea Sa, pur și simplu ne vom supune.

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, cunoașterea voinței lui Dumnezeu este un lucru simplu. Pur și simplu Îl vom trăi pe Cristos ca viața noastră de supunere, căci Domnul ne-a dat viața Sa.

Trebuie să ne dăm seama că, în calitate de credincioși în Cristos, avem viața Domnului. Domnul Isus, care a fost supus de-a lungul vieții Sale, ne-a dat deja viața Sa de supunere (Ioan 11:25).

Fiecare credincios în Cristos are viața de supunere a Domnului în duhul său. Dar nu fiecare credincios în Cristos Îl cunoaște pe Cristos ca model, astfel încât să-I permită Domnului să trăiască o astfel de viață în noi.

Dacă vedem supunerea Domnului, vom urî răzvrătirea noastră. Dacă vedem cum Fiul a suferit și a fost smerit până la capăt, creând supunere, vom sta departe de orice răzvrătire. Numai atunci când cunoaștem și vedem principiul supunerii putem sluji cu adevărat lui Dumnezeu. Dumnezeu acceptă slujirea numai de la cei care I se supun, așa cum Domnul I s-a supus.

Viața de supunere a Domnului este în noi. Acum suntem în procesul de a învăța să fim ascultători de Domnul prin lucrurile pe care le suferim. Suferința este porția noastră. Învățăm să fim ascultători în suferință.

Când Domnul Isus a venit pe pământ, El nu a adus ascultarea cu El; dimpotrivă, a învățat-o prin suferință. Nu avem ascultare în ființa noastră naturală, dar avem viața de supunere a Domnului în duhul nostru. Domnul Isus este sursa mântuirii noastre prin ascultare.

Acum avem ascultare prin credință. Dumnezeu ne-a mântuit cu speranța că ne vom supune voinței Sale. Voința Lui ne este clarificată atunci când ne supunem Domnului. Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, vom realiza pur și simplu că avem viața de supunere a Domnului în noi și vom trăi această viață.

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, supunerea va fi un lucru simplu și vom cunoaște voia lui Dumnezeu. Cum se poate întâmpla asta? De ce este așa? Pentru că Domnul Isus, care a fost supus de-a lungul vieții Sale, ne-a dat deja viața Sa de supunere.

Acest lucru este foarte practic pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Trebuie să ne rugăm Domnului pentru asta. Chiar și în viața noastră de zi cu zi, în multe lucruri mici și mari, trebuie să trăim în principiul supunerii, realizând că Domnul ne-a dat viața Lui de supunere.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dat viața Ta de supunere. Îți mulțumim că ai devenit o ființă umană și ai trecut prin toate procesele. Îți mulțumim că ești supus lui Dumnezeu până la capăt. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, avem bucurie și avem supunere! Ce minunat e că viața de supunere a Domnului este a noastră, căci El ne-a dat viața Lui de supunere astăzi! Amin, Doamne, fie ca noi să fim supuși așa cum Domnul a fost supus. Te luăm ca sursă a mântuirii noastre prin supunere. Fie ca noi să ne supunem voinței Tale. Amin, Doamne, fie ca noi să întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, astfel încât supunerea să fie un lucru simplu. Amin, Doamne, Îți mulțumim că nu ești doar pe tronul din ceruri, ci și mai mult, că ești viața noastră de supunere în duhul nostru! Aleluia, Domnul Isus ca om este pe tron, pe cel mai înalt vârf din univers și, în același timp, El este în noi ca viață a noastră de supunere astăzi! Amin, Doamne, învață-ne să trăim o viață de supunere. Vrem să Te urmăm pas cu pas împreună, până când vom deveni sfinții Tăi biruitori, savurându-Te la ospățul nunții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Meet God’s Authority, we will Live out Christ as our Life of Submission, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 26 cu tema: Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos a învățat ascultarea prin suferință și noi slujim în principiul supunerii

19/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Autoritatea și supunerea sunt un lucru măreț, căci ar trebui să ne supunem autorității, iar singurul care se poate supune este Cristos Însuși, așa că trebuie să lăsăm mintea lui Cristos să fie în noi; Cristos a învățat ascultarea prin suferință și a creat supunere, iar El este în noi astăzi! Amin!

Înainte de a ne putea supune lui Dumnezeu, trebuie să vedem că nu există supunere în noi; supunerea este doar în Cristos, căci El a creat supunerea și a perfecționat-o prin lucrurile pe care le-a suferit în viața Sa de zi cu zi.

Trebuie să vedem și să cunoaștem supunerea Fiului. El a fost Dumnezeu care a devenit om și, ca om, S-a golit pe Sine și S-a smerit până la capăt. Mai întâi, S-a golit pe Sine; a lăsat deoparte gloria exterioară a divinității Sale și S-a coborât pentru a fi om, chiar pentru a fi un sclav umil.

Apoi, S-a umilit; în umanitatea Sa, S-a umilit și a devenit ascultător de Dumnezeu până la capăt. Și-a fixat inima să fie sclav; El a fost dispus să fie restricționat în timp și spațiu ca om.

Dacă citim Evangheliile, suntem pur și simplu uimiți, căci Domnul Isus a fost Însuși Dumnezeu, totuși El a devenit om, S-a umilit până la capăt și a fost ascultător de Dumnezeu, chiar până la moarte.

El a fost ascultător de Tatăl; această ascultare în Dumnezeire este cel mai minunat lucru din univers. Viața Sa este acum în noi. El poate fi ascultător în noi. El poate asculta de Dumnezeu și poate fi supus lui Dumnezeu în noi. Mintea Sa este în noi.

Dacă doar ne întoarcem către El, dacă ne întoarcem inima către El și ne exersăm duhul pentru a-L atinge și a fi una cu El, El poate trăi această viață în noi.

Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către Domnul în duh și să-L luăm ca viață și persoană a noastră. Fie ca noi să venim la El în cuvântul Său și să-L lăsăm să ne infuzeze cu Sine Însuși, astfel încât să putem avea mintea lui Cristos astăzi.

Fie ca El să câștige o continuare în noi. Fie ca noi să fim reproducerea și continuarea Lui, cei care trăiesc același fel de viață astăzi, fiind în duhul nostru contopit.

Când trăim una cu Domnul, El în noi se poate supune soțului sau soției noastre în Domnul, căci viața Lui este o viață de supunere. Când suntem un singur duh cu El în viața noastră de zi cu zi, ne putem supune prezbiterilor și persoanelor aflate în autoritate în societate, căci supunerea Domnului devine supunerea noastră.

Fie ca noi să cunoaștem supunerea lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu și fie ca El să-L lăsăm să trăiască în noi astăzi.

Domnul a învățat ascultarea prin suferință: El a creat supunere

Evrei 5:8 ne spune că ascultarea Domnului a fost învățată prin suferință; El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit. Este adevărat că Dumnezeu nu are nevoie să învețe nimic, căci El știe deja totul; însă chiar dacă Cristos era Fiul lui Dumnezeu, El a învățat ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit.

În dumnezeirea Sa, El era egal cu Dumnezeu și era una cu Dumnezeu. Dar El nu fusese încă făcut Domn peste toate; a fi făcut Domn peste toate era ceva bazat pe ceea ce El a făcut.

Divinitatea lui Isus este ceva bazat pe ceea ce este El; a fi Dumnezeu a fost poziția Sa originală. Dar atingerea poziției de Domn al tuturor s-a bazat pe ceea ce El a făcut. El a renunțat la forma Sa divină pentru a deveni om și a menținut pe deplin principiul supunerii.

Această porțiune din Filipeni 2:5-11 este una profundă, foarte dificil de explicat și foarte controversată. Dar, în același timp, este un pasaj extrem de divin, căci ne arată ceva despre Dumnezeire.

Se pare că a existat o conferință în Dumnezeire la început și s-a făcut un plan pentru a crea universul. În acest plan, persoanele divine ale Dumnezeirii au fost de acord între ele și au ajuns la înțelegerea că Tatăl va fi reprezentarea autorității.

De asemenea, s-a convenit ca Fiul să devină om pentru a putea crea supunere, chiar pentru a reprezenta principiul supunerii. Aceasta nu înseamnă că Fiul este inferior Tatălui. Mai degrabă, pentru că Tatăl este autoritatea, trebuie să existe supunere.

Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și mulți dintre îngeri l-au urmat în răzvrătirea sa. Dumnezeu a creat două feluri de ființe: îngerii, care sunt duhuri, și omul, care este un suflet.

Dumnezeu știa dinainte că îngerii se vor răzvrăti și omul va falimenta și Și-a dat seama că autoritatea Lui nu putea fi construită pe îngeri sau pe urmașii lui Adam. Ce decizie armonioasă a fost aceasta în Dumnezeire și ce lucru minunat este să vezi că a fost dusă la îndeplinire!

Fiul a fost dispus să Se golească de Sine și să devină un om creat și El a fost reprezentarea supunerii față de autoritate.

Omul s-a răzvrătit și a păcătuit și era nevoie de un om autentic care să creeze supunere și să fie pe deplin supus lui Dumnezeu. Numai prin supunerea unui om putea fi stabilită autoritatea lui Dumnezeu.

Așadar, Domnul Isus a venit pe pământ pentru a deveni om, chiar o creatură, un sclav, pentru a învăța ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a creat supunerea.

A suferit foarte mult. Suferința face parte din existența umană; nu ar trebui să ne temem de suferință. Cristos a trecut prin multe suferințe și a învățat ascultarea și a perfecționat supunerea prin lucrurile pe care le-a suferit.

Suferința i-a adus ascultare. Adevărata supunere se găsește atunci când există încă ascultare în ciuda suferinței. Noi nu avem ascultare adevărată. Doar Domnul Isus are și chiar este ascultare adevărată.

Când a devenit om, Și-a asumat un risc; odată ce a ieșit din forma lui Dumnezeu, exista posibilitatea ca El să nu se mai poată întoarce ca om. Dacă El, Domnul Isus, nu ar fi fost supus, El ar fi putut recupera forma divină a dumnezeirii Sale doar în poziția Sa de Fiu al lui Dumnezeu; cu toate acestea, principiul supunerii ar fi fost încălcat pentru totdeauna.

Dar Domnul Isus a devenit om, S-a golit pe Sine și S-a umilit și a desăvârșit supunerea; El a fost pe deplin supus lui Dumnezeu și a întemeiat supunerea. Din această cauză, Dumnezeu L-a putut ridica înapoi și face Domn peste toate.

Cristos S-a umilit pe Sine până la capăt pentru a deveni ca un rob umil și a fost ascultător de Dumnezeu până la moarte, chiar până la moartea crucii. El a experimentat slăbiciune, limitări și suferințe, dar supunerea nu a fost mai presus de El.

El nu Și-a forțat drumul spre glorie, crezând că este prea greu să fie supus lui Dumnezeu; mai degrabă, El a perfecționat supunerea și a avut o supunere adevărată și perfectă. În ciuda suferinței, în ciuda limitărilor și persecuției, în ciuda tuturor neînțelegerilor, Domnul a avut o supunere adevărată.

Când a venit pe pământ, nu a adus ascultarea cu Sine; mai degrabă, a învățat-o prin suferință. Nu trebuie să ne rugăm pentru suferințe; suferințele vor veni, dar trebuie să fim un vas deschis și să-I permitem Domnului să-Și trăiască viața Sa de supunere în noi și prin noi.

El este supunere, El a avut o supunere adevărată și El a perfecționat supunerea. Acum El trăiește în noi. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ești dispus să Te golești de Tine însuți și să Te smerești până la capăt. Îți mulțumim că ai devenit ca noi, îmbrăcând carnea și coborându-Te până la capăt pentru a fi un rob. Amin, Doamne, cât de mult Te apreciem ca Cel care a avut adevărata supunere! Chiar dacă nu ai adus ascultare cu Tine, ai învățat-o prin suferință. O, Doamne, Tu ai avut ascultare perfectă față de Tatăl și Tu ai creat supunere. Venim la Tine ca niște vase deschise. Trăiește în noi astăzi. Exprimă-Te prin noi. Vrem să trăim un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Nu ne putem supune în noi înșine și prin noi înșine, dar Te avem pe Tine ca viață de supunere. Slavă Domnului, El trăiește în noi pentru a trăi o viață de supunere astăzi! Amin, Doamne, pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi în viața de biserică și viața de familie, oriunde ne-am afla, vrem doar să Te trăim, astfel încât Tu să poți fi exprimat prin noi!

Luăm calea Domnului de a trăi și a sluji în principiul supunerii

Autoritatea este un lucru important; ar trebui să ne supunem autorității. Dumnezeu este autoritatea supremă, iar Cristos este Cel care a creat supunerea; deoarece Cristos, ca supunere, este în noi, ne putem supune lui Dumnezeu, adică ne putem supune autorității.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să avem în noi mintea care era în Cristos Isus (Filipeni 2:5). Cu toții trebuie să luăm calea Domnului nostru, luând principiul Său de supunere ca principiu al nostru de supunere.

El a creat supunerea. El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a avut adevărata supunere. Acum trebuie să fim una cu El și să-L lăsăm să trăiască în noi. Aceasta înseamnă că trebuie să fie stabilit în noi că Dumnezeu este autoritatea și tot ce avem este doar supunere.

Nu comparăm situația noastră cu situația altora și nici nu dorim circumstanțele altora; dorim doar să fim una cu Domnul și să trăim un singur duh cu El, avându-L pe Cristos ca supunere a noastră. Cu toții trebuie să luăm calea Domnului pentru a trăi și a sluji în principiul supunerii astăzi.

Oricine cunoaște acest principiu își va da seama că niciun păcat nu este mai urât decât răzvrătirea și că nimic nu este mai important decât supunerea (Iuda 11; Romani 1:5; 16:26).

Numai atunci când vedem principiul supunerii putem noi să-L sluji cu adevărat pe Dumnezeu (Matei 4:10; 20:28; Fapte 6:2; Romani 1:9; 16:18; Evrei 12:28; Apocalipsa 22:3).

Domnul Isus a putut să-L slujească pe Dumnezeu pentru că S-a supus pe deplin lui Dumnezeu; noi Îl putem sluji pe Dumnezeu numai atunci când vedem principiul supunerii și aplicăm acest principiu în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.

Așa cum Domnul Isus a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit, tot așa trecem și noi prin multe suferințe, încercări, greșeli și eșecuri pentru a putea învăța supunerea.

Pe de o parte, trebuie să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm pe Domnul în toate lucrurile, astfel încât El să poată trăi în noi o viață de supunere. Pe de altă parte, cu toții învățăm să slujim conform principiului supunerii prin lucrurile pe care le suferim. Îi slujim lui Dumnezeu în duhul nostru, în evanghelia Fiului Său, și slujim conform principiului supunerii.

Pe măsură ce Îl slujim pe Domnul, nu căutăm să fim cineva sau să câștigăm glorie și nici nu ne ținem de o oarecare autoritate ca fiind ceva de prețuit; mai degrabă, învățăm să ne supunem lui Dumnezeu și unii altora.

Principiul supunerii la adresa lui Dumnezeu poate fi menținut doar prin supunerea în felul în care Domnul S-a supus. În noi înșine nu ne supunem și nu ne putem supune; prin natura noastră, suntem răzvrătiți.

Chiar și în viața de biserică, chiar și ca copii ai lui Dumnezeu, nu există supunere în noi decât dacă Îl lăsăm pe Domnul să trăiască în noi viața Sa de supunere. Dumnezeu este autoritate, iar noi suntem cei care preluăm inițiativa de a ne supune lui Dumnezeu în slujirea noastră către El.

Nu noi inițiem slujirea, nu slujim în și prin noi înșine și nu ne îndeplinim slujirea prin propria noastră energie sau conform ideilor noastre. Și dacă facem asta, dacă slujim în omul nostru natural sau prin efortul nostru, Domnul este credincios să expună acest lucru în Trup și ne întoarcem la principiul supunerii.

Slavă Domnului pentru îndurarea Lui față de noi astăzi. Slavă Domnului că El strălucește asupra noastră și ne expune în această privință. Fie ca noi toți să luăm calea Domnului nostru, luând principiul Său de supunere ca principiu al nostru de supunere. Fie ca noi să ne dăm seama că numai atunci când vedem principiul supunerii, Îl putem noi sluji pe Domnul.

Doamne Isuse, vrem să lăsăm mintea Ta să fie în noi astăzi. Fie ca noi să avem aceeași minte care a fost în Cristos Isus. Fie ca noi toți să luăm calea Domnului nostru, luând principiul Său de supunere ca principiu al nostru de supunere. Amin, Doamne, așa cum Tu ai trăit și ai slujit lui Dumnezeu ascultând de Dumnezeu și fiind supus lui Dumnezeu, așa vrem să trăim șin noi. Ne dăm Ție astăzi pentru a-L sluji pe Dumnezeu în evanghelia Fiului Său. Vrem să Te slujim în duhul nostru. Luăm principiul Tău de supunere, Doamne, ca principiu al nostru de supunere în slujba noastră față de Dumnezeu. Fie ca noi să ne dăm seama că numai atunci când vedem și păstrăm principiul supunerii putem noi să-L slujim pe Dumnezeu. Salvează-ne, Doamne, de la încercarea de a Te sluji în noi înșine sau prin zelul nostru natural. Fie ca noi să păstrăm principiul lui Dumnezeu astăzi, supunându-ne în felul în care Domnul S-a supus. O, Doamne, Te luăm ca supunere a noastră astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine și să trăim o viață de supunere, chiar să slujim conform principiului supunerii.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Son’s Submission: Christ Learned Obedience through Suffering & we Serve in the Principle of Submission, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 26 cu tema: Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este modelul nostru: El S-a smerit pe Sine însuși și Dumnezeu L-a ridicat în rang și L-a glorificat

15/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru a-L experimenta pe Cristos și a-L trăi pe Cristos, trebuie să-L cunoaștem ca model al nostru și să-L luăm ca model; trebuie să lăsăm mintea Sa să fie în noi – El S-a golit pe Sine însuși, S-a smerit și a fost ascultător până la moarte și Dumnezeu L-a ridicat în rang până la cel mai înalt grad.

Ce model minunat vedem în Domnul Isus! Și cât de recunoscători suntem că El trăiește acum în noi, fiind un model organic și subiectiv pe care să-l învățăm nu prin imitare exterioară, ci trăind într-un singur duh cu El!

Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi! Fie ca modelul Tău să fie replicat și duplicat în noi! Fie ca și noi să trăim același fel de viață pe care l-ai trăit Tu când ai fost pe pământ!

Săptămâna aceasta venim la subiectul, Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru, bazat în principal pe versetele 5-11 din Filipeni capitolul 2. Dacă citim această porțiune a cuvântului, vom vedea șapte pași ai lui Cristos coborându-se, smerindu-se, golindu-se pe Sine însuși și fiind ascultător de Dumnezeu; acesta este modelul nostru și El trăiește în noi astăzi.

Trebuie să-L cunoaștem ca modelul nostru. Trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. El este modelul nostru spiritual, exemplul nostru spiritual dat în Scriptură pentru ca noi să-l imităm. Îl imităm, însă nu încercând în exterior să-L copiem și să facem aceleași lucruri pe care le-a făcut El. Mai degrabă, Îl luăm ca model în interior, subiectiv, trăindu-L pe Cristos și experimentându-L pe Cristos.

Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus; facem acest lucru trăind în duhul contopit. Vrem să fim la fel ca El. Pe măsură ce citim Evangheliile și vedem cum a trăit și a umblat Domnul când a fost pe pământ, suntem infuzați de El ca modelul nostru de viață.

Este foarte impresionant să vedem că, deși El era Dumnezeu încarnat ca om, El nu a luat niciodată acest lucru de la sine înțeles, adică faptul că El este Dumnezeu, așa că putea face orice dorea. El nu a considerat a fi egal cu Dumnezeu ca o comoară de apucat. Mai degrabă, El a lăsat deoparte forma exterioară a măreției și divinității Sale, păstrându-și viața și natura Sa divină în interior și a trăit o viață pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu într-un mod smerit.

Fie ca noi să-L vedem pe Domnul ca modelul nostru, să-L mâncăm ca modelul nostru viu și să trăim datorită Lui ca modelul nostru. Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne infuzeze cu Sine Însuși ca modelul nostru viu până când devenim reproducerea Sa, duplicarea Sa și continuarea Sa astăzi.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră în timp ce Îl considerăm cu rugăciune pe Cristos ca modelul nostru, astfel încât să putem fi infuzați și saturați cu El până când El este trăit din noi și mintea Lui este în noi.

Cristos este modelul nostru: El S-a golit pe Sine Însuși, S-a smerit și a fost ascultător până la moarte

După ce credem în Domnul Isus, noi, creștinii, trebuie să-L luăm pe Cristos ca model al nostru. Pentru a-L experimenta și a-L trăi pe Cristos, trebuie să-L cunoaștem ca model al nostru și să-L luăm ca model al nostru. Modelul lui Cristos poate fi văzut în Filipeni 2:5-11.

Trebuie să citim și să ne rugăm, să ne rugăm și să citim, și să considerăm și să cugetăm cu rugăciune asupra acestei porțiuni a Cuvântului pentru a-L vedea și a-L savura pe Cristos ca model al nostru. În această porțiune a cuvântului, îl vedem pe Cristos ca model; trebuie să avem acest model infuzat în noi.

Acest lucru nu se întâmplă doar prin înțelegerea noastră mentală sau prin acordul nostru mental; se întâmplă printr-o mare deschidere către Domnul în rugăciune cu privire la toate aspectele lui Cristos ca model al nostru.

Fie ca noi să ne deschidem cu adevărat către Domnul în această privință și să-I dăm acces la fiecare parte a ființei noastre, astfel încât, în timp ce trăim aici pe pământ, El să poată satura fiecare parte a ființei noastre interioare.

El vrea să infuze părțile noastre interioare ale ființei noastre cu Sine Însuși; pentru aceasta, trebuie să fim vase deschise, astfel încât El să-Și poată face domiciliul în inima noastră. Modelul vieții creștine este Mântuitorul Dumnezeu-om care S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine și care a fost ridicat în rang și glorificat de Dumnezeu.

De porția Sa, Domnul S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine, fiind ascultător de Dumnezeu până la moarte. Această persoană Își face domiciliul în inima noastră pentru a ne face la fel ca El. El a existat în imaginea lui Dumnezeu, dar nu a considerat a fi egal cu Dumnezeu o comoară de apucat și păstrat.

Dimpotrivă, Cristos S-a golit pe Sine Însuși, lăsând deoparte ceea ce poseda – imaginea lui Dumnezeu (v. 6-7). A pus deoparte imaginea lui Dumnezeu, forma exterioară a măreției și gloriei lui Dumnezeu, dar a păstrat viața și natura divină a lui Dumnezeu în interior (Evrei 1:3).

Cristos a pus deoparte exprimarea exterioară a ființei lui Dumnezeu și a păstrat esența divină; S-a golit pe Sine Însuși și S-a smerit. El a fost egal cu Dumnezeu, dar nu a considerat a fi egal cu Dumnezeu o comoară de apucat.

Dimpotrivă, Cristos, ca model al nostru, a pus deoparte imaginea lui Dumnezeu – nu natura lui Dumnezeu – și S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de sclav. În încarnarea Sa, Domnul Isus nu Și-a alterat natura divină; El Și-a schimbat doar expresia exterioară de la imaginea lui Dumnezeu la imaginea unui sclav (v. 7).

El a venit ca Sclav al lui Dumnezeu și ne face sclavi ai lui Dumnezeu; chiar și în cerul nou și pe pământul nou, vom sluji lui Dumnezeu ca sclavi ai lui Dumnezeu și vom domni și împreună cu El (Apocalipsa 22:3-5).

Astăzi, nimeni nu vrea să fie sclav, dar Cristos a ales să Se smerească și să Se golească de Sine pentru a fi sclav. Este un privilegiu pentru noi astăzi să fim sclavi ai lui Dumnezeu și să-i slujim pe alții pentru Domnul. Putem fi sclavi doar prin Cristosul care locuiește în noi.

Domnul a devenit în asemănarea oamenilor. El a existat în imaginea lui Dumnezeu, implicând realitatea interioară a dumnezeirii lui Cristos și a devenit după asemănarea oamenilor, denotând înfățișarea exterioară a umanității Sale.

Când alții L-au văzut, nu L-au văzut pe Dumnezeu strălucind sau manifestându-se în splendoare; mai degrabă, au văzut un om. Cristos Și-a schimbat doar expresia exterioară de la forma lui Dumnezeu – cea mai înaltă formă – la cea a unui sclav – cea mai joasă formă.

Esența Lui a rămas aceeași; doar starea Lui, forma Lui exterioară, s-a schimbat. El a devenit asemănător cu oamenii; a intrat într-o stare nouă. Li s-a arătat altora ca om, chiar dacă avea esența divină în El. Acest lucru este cu adevărat misterios și într-adevăr minunat! El a fost găsit în chip ca om și S-a smerit și mai mult, devenind ascultător până la moarte și moartea pe cruce (Filipeni 2:8).

El știa că moartea pe cruce era porția Lui și, în noaptea în care a fost arestat pentru a fi judecat și crucificat, S-a rugat lui Dumnezeu să lase acest pahar să treacă de la El; totuși, El a concluzionat: „Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă” (Luca 22:42).

S-a golit pe Sine și S-a smerit până la capăt; ba mai mult, a devenit ascultător de Dumnezeu, fiind ascultător nu numai de voia lui Dumnezeu, ci chiar până la moarte și moartea pe cruce.

El era dispus în interior să meargă la cruce și să fie omorât, fiind ascultător până la moarte. De asemenea, El era dispus în exterior să fie capturat, judecat, batjocorit, biciuit și crucificat de om. În timp ce era pe cruce, mulți L-au râs și L-au batjocorit, ba chiar unul dintre oamenii care au fost răstigniți cu El L-a batjocorit.

Alții au zis: „Dacă Tu ești Cristosul, coboară-Te de pe cruce și mântuiește-Te pe Tine Însuți! O, Doamne!” Aici era omul-Dumnezeu Isus Cristos cu viața și natura divină în El; totuși, El era dispus să fie golit, smerit și chiar ascultător până la moartea pe cruce.

El S-a smerit pe Sine până la capăt. Smerirea de sine a fost un pas mai departe în golirea Sa de sine; smerirea de sine a lui Cristos a manifestat golirea Sa de Sine. Acesta este modelul nostru de astăzi. Moartea pe cruce a fost punctul culminant al umilinței lui Cristos (Faptele Apostolilor 8:33; Filipeni 3:21).

Pentru evrei, a fi crucificat era un blestem (Deuteronom 21:22-23), iar pentru neamuri era o condamnare la moarte impusă răufăcătorilor și sclavilor (Matei 27:16-17, 20-23); era cu adevărat un lucru rușinos (Evrei 12:2). Acesta este Cristos ca model al nostru. Fie ca această minte să fie în noi. Fie ca El să fie infuzat în ființa noastră pentru a trăi în noi și a fi reprodus în noi astăzi.

Doamne Isuse, vrem să-L experimentăm și să-L trăim pe Cristos luându-L pe Cristos ca model al nostru. Amin, Doamne, fie ca să Te cunoaștem ca model al nostru și să Te luăm ca model în viața noastră de zi cu zi. Ne deschidem Ție, Doamne, pe măsură ce venim la cuvântul Tău pentru a vedea cine ești Tu ca model al nostru. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Fie ca mintea Ta să fie în noi. Fie ca aceeași minte care a fost în Cristos să fie și în noi astăzi. Îți mulțumim că ești dispus să Te golești de Tine însuți și să Te smerești. Îți mulțumim că Te-ai golit de Tine însuți și ai lăsat deoparte imaginea lui Dumnezeu, astfel încât să poți deveni ca un sclav smerit. Amin, Doamne, fie ca mintea lui Cristos, care se golește de Sine, să fie în noi. Îți mulțumim că te-ai făcut după asemănarea oamenilor, având realitatea vieții și naturii lui Dumnezeu în interior. O, Doamne, Ție fie lăudat că Te-ai smerit devenind ascultător până la moarte și chiar moartea crucii. Îți mulțumim, Doamne, că ești dispus să fii golit, smerit și ascultător de Dumnezeu. Infuzează-ne cu Tine însuți ca model al nostru. Trăiește în noi astăzi. Fie ca noi să fim una cu Tine astăzi, pentru a trăi același fel de viață astăzi!

Cristos S-a smerit până la capăt, dar Dumnezeu L-a ridicat în rang până la vârful cel mai înalt și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume!

În Filipeni 2:5-9, vedem cum Cristos S-a smerit până la capăt, iar apoi Dumnezeu L-a ridicat în rang până la vârful cel mai înalt și I-a dăruit Numele care este mai presus de orice nume. Aleluia! Omenește vorbind, ceea ce a făcut Domnul de bunăvoie este o umilință completă și totală.

Umilința Lui implică șapte etape: S-a golit pe Sine Însuși, a luat chip de sclav, S-a făcut asemenea oamenilor, S-a smerit, S-a făcut ascultător, a fost ascultător până la moarte și a fost ascultător până la moartea crucii. El S-a smerit până la capăt și a fost dispus să fie umilit public pentru ca întreaga lume să vadă.

Însă Dumnezeu L-a ridicat în rang pe Isus Cristos, care S-a smerit și S-a golit pe Sine Însuși, și Dumnezeu L-a ridicat în rang pe Isus ca Domn al tuturor. Acum, Isus, ca om adevărat, este Domnul tuturor (Faptele Apostolilor 2:32-33; 5:31).

Când S-a întors în învierea Sa la ucenicii Săi, le-a arătat clar că El are toată autoritatea în cer și pe pământ (Matei 28:18). Isus Cristos este acum pe tron; Dumnezeu L-a ridicat în rang pe Isus, un om adevărat, ca Domn al tuturor și I-a dat numele care este mai presus de orice nume! Ce minunat!

Această înălțare a lui Cristos a fost manifestarea puterii învierii. Moartea nu L-a putut ține. El a fost dispus să Se golească și să Se smerească până la capăt, dar viața învierii din El L-a ridicat în rang până la cel mai înalt grad. Slavă Domnului!

Și aceasta nu este doar porția Lui; chiar și noi astăzi, pe măsură ce Îl luăm pe Cristos ca model și Îl trăim pe Cristos, pe măsură ce suntem dispuși să fim smeriți și goliți, vom experimenta viața învierii lucrând în noi.

Pe măsură ce suntem dispuși să-I permitem Domnului să ne crucifice și să lucreze în noi pentru a ne ține pe cruce, ceva va curge din ființa noastră. Când moartea Sa lucrează în noi, viața Sa va avea și ea o cale să curgă în noi.

Din când în când, pe măsură ce-I permitem Domnului ca să fie trăit în noi ca model al nostru și, prin urmare, suntem smeriți, goliți și devenim ascultători, viața învierii a lui Cristos va curge prin noi.

Și când ne adunăm cu sfinții pentru a ne ruga, ne dăm seama că suntem așezați cu Cristos în ceruri, una cu El pentru a ne ruga ca Domnul pe tron să-Și îndeplinească intenția pe pământ.

Aleluia, numele Lui este mai presus de orice nume! Cel mai înalt nume din univers, cel mai mare nume, este numele lui Isus! Amin! Un nume este expresia sumei totale a ceea ce este o persoană; numele lui Isus este suma totală a ceea ce este Domnul Isus în persoana și lucrarea Sa.

El este o persoană vie. Îl iubim. Îi chemăm numele. Numele Lui este cel mai înalt nume. Îl iubim atât de mult încât vrem ca El să se întoarcă în secret pentru a ne răpi. Vrem să fim parte din mireasa Sa, sfinții biruitori care sunt răpiți devreme pentru a fi cu El! Aleluia!

Pe măsură ce mărturisim Numele lui Isus ca Domn, Dumnezeu Tatăl este glorificat; acesta este scopul măreț al tot ceea ce este și a făcut Cristos în persoana și lucrarea Sa (Filipeni 2:10-11; 1 Corinteni 15:24-28). Ce minunat!

Îl chemăm pe Domnul, Doamne Isuse, mărturisim Numele Lui, iar Tatăl este glorificat într-un mod tandru. Nu iubiți voi această persoană minunată? El a fost dispus să fie smerit până la capăt și a devenit ascultător până la moartea de cruce, dar Dumnezeu L-a ridicat în rang nespus de mult, dându-I chiar Numele care este mai presus de orice nume! Slavă Domnului!

Principiul acestui model este că cineva cu cea mai înaltă viață și poziție ar fi dispus să trăiască într-un mod smerit. Asta ni se întâmplă pe măsură ce ajungem la maturitate; avem cea mai înaltă viață și cea mai înaltă poziție, totuși suntem dispuși să trăim într-un mod smerit.

Nu cerem ceea ce ne aparține de drept, ci ne mulțumim cu mai puțin decât ni se cuvine și trăim o viață creștină având zile obișnuite sub distribuirea divină. Dar în adâncul ființei noastre, pe măsură ce suntem dispuși să fim smeriți, goliți și să devenim ascultători de Domnul, Cristosul atotinclusiv Își face domiciliul în inima noastră. Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Te-ai smerit până la capăt în încarnarea Ta, viața umană și moartea Ta pe cruce. Aleluia, Cristos S-a smerit până la capăt, dar Dumnezeu L-a ridicat în rang la cel mai înalt vârf! Slavă Domnului, Dumnezeu I-a dăruit lui Isus Cristos numele care este mai presus de orice nume! Aleluia, Dumnezeu L-a ridicat în rang pe Isus, un om adevărat, pentru a fi Domnul tuturor! Isus este Domnul! El a fost dispus să Se smerească, să Se golească și să fie ascultător până la moarte și moartea pe cruce, iar Dumnezeu L-a ridicat în rang la cel mai înalt vârf din univers! Aleluia, cel mai înalt nume din univers este numele lui Isus! Slavă Domnului, cel mai mare nume din acest univers este Isus Cristos! Doamne Isuse, mărturisim Numele Tău: Isus este Domnul! Chemăm Numele Tău, Doamne Isuse, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl! Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine, ca să fim dispuși să ne smerim, să ne golim de noi înșine și să fim ascultători de Domnul! Fă-Ți domiciliul adânc în inima noastră pe măsură ce învățăm să Te cunoaștem și să Te luăm ca model astăzi!