Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Cartea Fapte ne arată rugăciunea de care avem nevoie pentru a fi umpluți cu Duhul în mod esențial și economic, astfel încât toate activitățile noastre să fie activitățile Dumnezeului care acționează; avem nevoie de rugăciunea care aduce revărsarea Duhului, care a zguduiat pământul și i-a împuternicit pe discipoli și care ne aduce într-o transă.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să vorbim aceleași cuvinte sau să vorbim aceeași rugăciune; înseamnă că trebuie să citim cu rugăciune cartea Fapte, cerându-I Domnului să ne dea același fel de rugăciune astăzi, astfel încât să putem coopera cu El pentru mișcarea Sa pe pământ astăzi.

Primii discipoli au cooperat cu Domnul pentru mișcarea Sa pe pământ în acea vreme, iar acțiunile lor au fost însoțite de rugăciunea lor. Ei nu doar au lucrat sau L-au propagat pe Cristos; ei s-au rugat și s-au rugat și s-au rugat și, ca urmare a rugăciunii, s-au întâmplat lucruri, Domnul avea o cale de a se mișca, iar propagarea lui Cristos a fost cu sfinții.

A ne ruga înseamnă a realiza că prin noi înșine, cu noi înșine și în noi înșine, nu suntem nimic. Nu vrem să facem nimic în noi înșine, ci în Domnul, cu Domnul, prin Domnul și prin intermediul Domnului.

Vrem să fim pe deplin în Dumnezeul Triunic, una cu El în orice mod posibil, astfel încât să-I putem permite să facă ceea ce vrea El să facă prin noi și în noi. Dacă suntem capabili să facem ceva, dacă știm ce să facem sau credem că știm ce trebuie făcut, avem tendința să nu ne rugăm.

Dar dacă nu putem face ceva sau nu știm ce să facem într-o anumită situație, ne rugăm. Fie ca noi să avem conștientizarea profundă că nu știm unde ne aflăm, nu știm ce să facem și nu putem face ceea ce Domnul vrea să facem.

Pur și simplu nu putem face acel lucru, nu putem fi acel lucru și nu-L putem trăi pe Cristos; depindem de Domnul, adică depindem de rugăciune. Despărțiți de Domnul, cu adevărat nu putem face nimic.

Cartea Fapte ne arată activitățile apostolilor, iar activitățile lor au fost însoțite de rugăciunile lor. Ei nu doar au lucrat, au predicat Evanghelia și au făcut minuni; în toate lucrurile, înainte de toate lucrurile, prin toate lucrurile și după toate lucrurile, s-au rugat.

Și rugăciunea pe care au avut-o a schimbat lucrurile, a avut un impact, iar Domnul a avut o cale de a acționa. Trebuie să învățăm să ne rugăm așa cum s-au rugat discipolii din Fapte.

Trebuie să avem felul de rugăciune care poate zgudui mediul, poate zgudui temeliile închisorii, poate zgudui pământul, poate scutura lanțurile și poate deschide ușile.

Trebuie să avem rugăciunea care ne aduce într-o transă, ne aduce la Dumnezeu și Îl aduce pe Dumnezeu în noi. Prin rugăciunea noastră, putem îndeplini toți pașii cruciali pentru ca Trupul lui Cristos să fie zidit organic prin lucrarea noastră.

Avem nevoie de rugăciunea care a adus revărsarea Duhului

Ca continuarea cărții Fapte astăzi, ca cei care suntem continuarea lui Cristos pe acest pământ, avem nevoie de rugăciunea care a adus revărsarea Duhului (Fapte 1:14; 2:1-4, 16-17).

Ce fel de rugăciune este aceasta? Nu este o rugăciune obișnuită. Cei o sută douăzeci de sfinți s-au rugat într-un singur acord timp de zece zile și, ca urmare, a venit revărsarea Duhului.

Dumnezeu a fost atât de mulțumit de rugăciunea lor într-un singur acord, încât Și-a revărsat întreaga ființă, Duhul. Dumnezeu, de partea Sa, a fost procesat și finalizat și a devenit Duhul atotinclusiv și dătător de viață.

El Se suflase deja în discipoli în seara zilei învierii Domnului, iar discipolii erau acum copii ai lui Dumnezeu, credincioși în Cristos, membrele Trupului lui Cristos.

Cu toate acestea, ei încă aveau nevoie să se roage pe ei înșiși întru Dumnezeu și să se roage pe Dumnezeu în ei înșiși. Ei trebuiau să se roage într-un singur acord până când Duhul era revărsat peste ei și Trupul lui Cristos era botezat cu Duhul Sfânt.

Rugăciunea lor într-un singur acord L-a adus pe Dumnezeul din ceruri pe pământ și peste ei înșiși. Ce minunat!

Rugăciunea noastră este ca respirația noastră; când respirăm, aerul intră în noi și noi intrăm în aer, iar aerul este turnat peste noi. Trebuie să învățăm să ne rugăm într-un singur acord așa cum au făcut discipolii, pentru ca revărsarea Duhului să poată fi adusă.

Când ne rugăm într-un singur acord, când continuăm cu sârguință într-un singur acord în rugăciune o vreme împreună cu toți sfinții, vom experimenta revărsarea Duhului.

Când experimentăm Duhul revărsat prin rugăciunea noastră, vom fi înviorați până la cel mai înalt grad. Fie ca noi toți să ne dăm să avem o astfel de rugăciune astăzi!

Doamne Isuse, vrem să avem rugăciunea care a adus revărsarea Duhului! Fie ca să ne dăm Ție și să fim cu sfinții într-un singur acord în rugăciune, pentru ca Duhul să fie revărsat. O, Doamne, ne deschidem Ție. Ne deschidem unii altora. Vrem să Te inspirăm și să ne suflăm pe noi înșine înafară. Umple-ne cu Tine și chiar îmbracă-ne cu Duhul. Dă-ne rugăciunea de care avem nevoie pentru ca Duhul să fie revărsat asupra noastră. Revarsă-Ți întreaga ființă asupra noastră pentru a ne înviora și a ne umple! Amin, Doamne, fie ca să stăm cu toții sârguincioși într-un singur acord în rugăciune împreună cu toți sfinții, pentru ca Tu să poți revărsa întreaga Ta ființă asupra noastră!

Avem nevoie de rugăciunea care zguduie pământul și ne împuternicește în Duh pentru a vorbi Cuvântul cu îndrăzneală

În Fapte 4:24-31 vedem un anumit fel de rugăciune pe care o aveau discipolii; era o rugăciune care zguduia pământul și i-a împuternicit cu Duhul Sfânt pentru a vorbi cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Deși discipolii au fost persecutați din cauza Domnului, ei s-au rugat într-un singur acord (v. 24) conform cuvântului lui Dumnezeu (vv. 25-28), revendicând puterea divină prin numele lui Isus (vv. 29-30).

Ei nu s-au uitat la mediul înconjurător, care era împotriva lor, și nici nu s-au uitat la oamenii din jurul lor, dintre care mulți i-au persecutat. Ei s-au uitat la Domnul, au stat pe cuvântul lui Dumnezeu, au revendicat puterea divină și au vorbit cuvântul cu îndrăzneală.

Acesta este un model pentru noi în viața noastră de rugăciune de astăzi. Rugăciunea de care avem nevoie astăzi este rugăciunea care zguduie pământul și ne împuternicește cu Duhul Sfânt să vorbim cuvântul lui Dumnezeu cu toată îndrăzneala.

Când ne exersăm duhul și ne rugăm într-un singur acord, ne dăm seama că de multe ori mediul înconjurător este o minciună. Nu ne uităm la mediul înconjurător și nici nu ne bazăm rugăciunea pe situația sau condiția noastră; ne uităm la Domnul, ne bazăm pe cuvântul Lui și ne rugăm într-un singur acord.

De exemplu, putem merge să predicăm Evanghelia, dar putem crede că oamenii sunt închiși și nu vor vorbi cu noi; aceasta înseamnă să credem în mediul înconjurător și nu în cuvântul lui Dumnezeu.

Am putea avea un sentiment în noi că oamenii nu ne vor deschide ușa sau nu vor vorbi cu noi. Aceasta este o minciună de la vrăjmaș; dacă credem această minciună și ne bazăm pe ea, mersul nostru este zadarnic.

Trebuie să ne rugăm pentru a zgudui mediul înconjurător. Trebuie să ne rugăm pe noi înșine întru Dumnezeu și să-L rugăm pe Dumnezeu întru noi. Trebuie să ne rugăm pentru a zgudui mediul înconjurător și a-l schimba, astfel încât Dumnezeu să vină.

Când ne rugăm în acest fel, vom fi umpluți cu Duhul economic, adică vom fi îmbrăcați cu Duhul ca putere și vom vorbi cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.

Fie ca să nu credem în mediul înconjurător, ci mai degrabă să credem că rugăciunea noastră va schimba mediul înconjurător pentru ca Domnul să vină și să Se propage.

Doamne Isuse, fie ca să ne rugăm rugăciunea care zguduie mediul înconjurător și ne împuternicește cu Duhul Sfânt pentru a vorbi cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Amin, Doamne, credem în Tine, ne bazăm pe cuvântul Tău și nu ne uităm la mediul înconjurător. NU credem ceea ce vedem în exterior: credem în Domnul Isus și ne bazăm pe cuvântul Său viu! Amin, Doamne, ne rugăm într-un singur acord cu sfinții și mergem în numele Tău, având puterea Duhului să predicăm cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală! Credem că suntem umpluți de Duhul economic și avem îndrăzneala să vorbim cuvântul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, nu credem în mediu; credem în rugăciunea noastră una cu Domnul pentru a schimba mediul, astfel încât Cristos să poată fi propagat!

Avem nevoie de rugăciunea apostolilor care se potrivește cu slujba Cuvântului

În Fapte 6:4 vedem că apostolii au decis să continue cu sârguință în rugăciune și în slujba cuvântului. Rugăciunea de care avem nevoie astăzi este rugăciunea care se potrivește cu slujba cuvântului.

O astfel de rugăciune nu este doar pentru a-L implora pe Domnul să facă lucruri pentru lucrarea Lui, ci și pentru a ne face duhul să fie exersat și întărit.

Trebuie nu doar să ne dedicăm slujbei cuvântului, ci, mai mult decât atât, să avem rugăciunea de care avem nevoie pentru a ne îndeplini slujba. De fiecare dată când slujim Cuvântul, avem nevoie de rugăciunea potrivită.

Pe de o parte, trebuie să avem o constituție cu Cuvântul lui Dumnezeu, bogatul tezaur al cuvintelor sănătoase. Pe de altă parte, avem nevoie de rugăciunea care să se potrivească slujbei Cuvântului.

Dacă nu avem rugăciunea potrivită pentru a da viață vorbirii noastre, suntem lipsiți de putere, iar biserica nu va fi binecuvântată. Poate că avem o povară, poate că vrem să împărtășim ceva cu cei noi pe care îi păstorim, dar avem nevoie de rugăciune.

Avem nevoie de rugăciune personală și trebuie să ne rugăm și împreună cu cei care sunt cu noi, cei care slujesc împreună cu noi.

Rugăciunea dă viață vorbirii Cuvântului. Rugăciunea noastră ar trebui să preceadă slujba Cuvântului, așa cum au făcut apostolii. Fără o astfel de rugăciune, slujba cuvântului nu va fi înviorată și împuternicită.

Avem nevoie de rugăciunea care ne aduce într-o transă și ne aduce viziunea cerească

În Fapte 10 vedem un anumit fel de rugăciune – rugăciunea care l-a adus pe Petru într-o transă și i-a adus o viziune cerească. Aceasta a fost o rugăciune la timpul hotărât (v. 9), iar această rugăciune l-a adus pe Petru într-o conversație cu Domnul (vv. 13-16).

Rugăciunea de care avem nevoie astăzi este rugăciunea care ne aduce într-o transă (22:17). Ce înseamnă pentru noi să fim într-o transă ca urmare a rugăciunii? O transă înseamnă să ieșim din noi înșine și să intrăm în Dumnezeul Triunic pentru a-L vedea și a-L auzi, chiar pentru a purta o conversație cu El.

Suntem închiși în sine; trebuie să ieșim din această închisoare prin rugăciune. Trebuie să ne rugăm pentru a ieși din închisoarea sinelui.

Când suntem în afara noastră și suntem în Dumnezeu, când suntem într-o transă ca urmare a rugăciunii noastre, putem primi viziuni de la Dumnezeu. Fie ca noi să vedem că sinele nostru este o închisoare puternică din care trebuie să ieșim și fie ca noi să ne rugăm pentru a intra într-o transă!

De multe ori, când Îl contactăm pe Domnul dimineața în înviorarea noastră de dimineață cu El, avem senzația că suntem limitați de sine, închiși în sine și nu putem ieși. Așa că ne rugăm noi înșine în duh pentru a ieși din sine! Amin!

Poate că suntem în suferință și poate că nu-L putem atinge pe Domnul, dar la un moment dat, Îl atingem într-un mod mai profund, întorcându-ne către El din adâncul ființei noastre și simțim că El este cu noi; suntem atât de aproape de El, căci El este chiar acolo cu noi.

Când ne rugăm într-o transă, vom uita de situația noastră, de problema noastră și de tot și de toți cei din jurul nostru și pur și simplu conversăm cu Domnul.

Petru a avut o conversație cu Domnul și El a avut o cale de a expune conceptele religioase ale lui Petru și de a le schimba. Când citim cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, deschizându-ne către Domnul în citirea și rugăciunea noastră, ieșim din noi înșine și intrăm într-o transă.

Apoi, pur și simplu conversăm cu Domnul – El ne vorbește și noi vorbim cu El. Când ieșim din noi înșine și intrăm în Dumnezeul Triunic prin intermediul rugăciunii noastre, avem senzația că suntem atât de aproape de Dumnezeu.

Suntem într-o conversație cu Domnul în care vorbim cu Domnul și El ne vorbește. El ne descoperă ce este în inima Lui și noi ne deschidem inimile către El. Cât de mult avem nevoie de acest fel de rugăciune care ne scoate din noi înșine!

Doamne Isuse, avem nevoie de rugăciunea care ne scoate din noi înșine și ne aduce într-o transă, ca să putem vedea viziunea cerească! Amin, Doamne, învață-ne cum să ne rugăm. Învață-ne cum să ne rugăm la momentul hotărât pentru a ieși din noi înșine. Fie ca noi să ne rugăm într-o transă pentru a ieși din noi înșine și a fi în Dumnezeul Triunic. O, eliberează-ne de noi înșine! Răzbate Tu în noi! Fă-ne să ieșim din noi înșine! Fie ca noi să intrăm în Dumnezeu și să avem o conversație intimă cu Dumnezeu! O, Doamne, Te iubim și ne place să fim în prezența Ta, aproape de Tine, conversând cu Tine! Fie ca noi să ne rugăm până când ieșim din noi înșine și suntem față în față cu Tine, având o conversație intimă cu Tine și ascultându-Ți vorbirea!

Avem nevoie de rugăciunea care deschide poarta închisorii și ne eliberează

În Fapte 12:4-14 vedem rugăciunea care a deschis poarta închisorii pentru Petru, pentru ca el să fie eliberat din închisoare. Petru a fost aruncat în închisoare, legat cu lanțuri de un gardian, dar biserica s-a rugat cu ardoare către Dumnezeu pentru el. O, ce rugăciune fierbinte a fost aceasta!

Datorită unei astfel de rugăciuni, porțile s-au deschis, lanțurile au căzut și Petru a ieșit din închisoare. A fost cu adevărat un miracol, căci toți ceilalți dormeau, iar Petru a ieșit pur și simplu din închisoare, neobservat.

Trebuie să avem o astfel de rugăciune astăzi. Poate că nu suntem într-o închisoare fizică, dar putem fi închiși în sine. Poate că observăm un frate sau o soră care este pur și simplu înlănțuit în sine, neputând să iasă deloc.

În loc să-i criticăm sau să-i judecăm, trebuie să avem o rugăciune fierbinte care să deschidă poarta închisorii și să-i elibereze. Trebuie să ne rugăm unii pentru alții și trebuie să ne rugăm și pentru noi înșine, pentru a ne elibera din închisoarea sinelui.

Suntem atât de legați de sinele nostru și suntem înlănțuiți în închisoarea sinelui. Așadar, trebuie să avem atât rugăciune personală, cât și rugăciune corporativă, chiar rugăciunea care ne face să ieșim, să fim eliberați de orice ne înlănțuie și ne aduce înapoi la părtășia bisericii!

Fie ca să rămânem în părtășie cu sfinții zilnic, chiar să rămânem în rugăciune întru un singur acord unii cu alții, pentru a ne putea aprinde unii pe alții și a fi eliberați de orice lanțuri ale sinelui!

Doamne Isuse, eliberează-ne de închisoarea sinelui! Eliberează-ne de lanțurile sinelui care ne țin prizonieri! Vrem să ne rugăm noi înșine întru Tine, chiar să ne rugăm noi înșine pentru a ieși din orice închisoare a sinelui! O, Doamne, fie ca să ne bucurăm de libertatea glorioasă și minunată în Cristos! Amin, eliberează-ne de sinele nostru, de toată suferința lui! Răzbate Tu în noi! Deschide porțile închisorii sinelui și îndepărtează lanțurile care ne țin la pământ. Vrem să ne bucurăm de libertate în Cristos și în biserică! Amin, Doamne, ne rugăm pentru frații și surorile noastre care sunt închiși în sine: eliberează-i! Rugăciune fierbinte în biserică pentru toți cei care sunt în închisoarea sinelui, ca lanțurile lor să cadă, ușa închisorii să se deschidă și ei să iasă liberi, fiind pe deplin recâștigați la părtășia în viața de biserică!

Avem nevoie de rugăciunea care ne aduce în însărcinarea Domnului

În Fapte 13:1-4 vedem rugăciunea care i-a adus pe cei cinci profeți și învățători în însărcinarea Domnului. Cinci frați s-au adunat să se roage și s-au rugat pe ei înșiși în vorbirea Duhului și în însărcinarea Domnului.

Aceasta trebuie să fie experiența nu numai a celor conducători și a celor care Îi slujim pe Domnul cu timp integral, ci și a noastră.

Cei care slujesc cu timp integral și frații conducători nu ar trebui să slujească după un program sau o organizație omenească, ci după călăuzirea Duhului, care vine din multă rugăciune, atât personală, cât și corporativă.

Și noi toți, când ne rugăm personal înaintea Domnului și mai ales când ne rugăm cu tovarășii noștri de rugăciune și în grupurile vitale, trebuie să petrecem mult timp în rugăciune pentru a ne ruga pe noi înșine în călăuzirea Duhului, având însărcinarea Sa.

În cazul celor cinci frați din Fapte 13, în timp ce slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfânt le-a spus să-i pună deoparte pe Barnaba și Saul pentru lucrarea la care i-a chemat.

Apoi ei, după ce s-au rugat și au postit, și-au pus mâinile peste ei și i-au trimis; cei doi, fiind trimiși de Duhul Sfânt, s-au dus și au făcut lucrarea pe care Domnul i-a trimis să o facă.

Duhul a fost cel care a inițiat, iar Trupul a cooperat; apoi Trupul i-a trimis pe cei doi, iar ei au fost trimiși de Duhul Sfânt.

Fie ca noi să avem rugăciunea care ne face să fim una cu Duhul, chiar să simțim mișcarea Duhului în rugăciunea noastră.

Fie ca noi să avem experiența de a ne ruga pe noi înșine în Duh până când simțim călăuzirea Duhului. În primul rând, ar trebui să ne rugăm. O biserică autentică este o biserică care se roagă.

Prezbiterii trebuie să ia inițiativa în rugăciune și să fie un model de rugăciune, iar noi toți trebuie să le urmăm exemplul rugându-ne, chiar rugându-ne pe noi înșine în Duh.

Doamne Isuse, dă-ne să avem rugăciunea care ne aduce în Duh și ne clarifică care este însărcinarea Domnului. Fie ca noi să ne predăm Domnului pentru a-L sluji în rugăciune împreună cu sfinții, astfel încât să ne putem ruga pe noi înșine în Duh! O, Doamne, fie ca mai întâi să ne rugăm! Fie ca să nu facem atât de mult sau să avem mai întâi multe activități exterioare; fie ca mai întâi să ne rugăm! Fie ca rugăciunea noastră să ne facă să ieșim din noi înșine și să ne îndreptăm spre Dumnezeul Triunic, pe măsură ce suntem pe deplin una cu Dumnezeu! Amin, Doamne, ai Tu o cale liberă să ne vorbești și să ne călăuzești, chiar să ne trimiți pentru lucrarea Ta. Ai Tu o cale liberă să Te miști în noi și printre noi. Tu știi lucrarea care trebuie făcută; noi pur și simplu vrem să Te slujim și să ne rugăm, fiind pe deplin deschiși Ție pentru călăuzirea Ta!

Avem nevoie de rugăciunea care zguduie temeliile închisorii și care ne aduce într-o transă și în vorbirea Domnului

În Fapte 16:23-26 vedem povestea lui Pavel și Sila, care au fost bătuți cu multe lovituri, aruncați în închisoare și apoi în temnița dinăuntru, cu picioarele legate în butuci. Apoi, pe la miezul nopții, în timp ce se rugau, Pavel și Sila cântau imnuri de laudă lui Dumnezeu, iar întemnițații îi ascultau.

Deodată s-a făcut un mare cutremur de pământ, așa că s-au zguduiat temeliile închisorii, toate ușile închisorii s-au deschis și legăturile tuturor s-au dezlegat. Ce rugăciune este aceasta!

Rugăciunea de care avem nevoie este rugăciunea care a adus un mare cutremur de pământ și a zguduit temeliile închisorii. Poate că nu ne aflăm într-o închisoare fizică, dar putem fi într-o situație în care suntem persecutați pentru Domnul sau putem fi închiși într-o anumită situație sau mediu.

Chiar și acolo, în mijlocul greutăților, limitărilor dure și persecuțiilor, putem să-L lăudăm pe Domnul, să-I cântăm laude în timp ce ne rugăm și putem să-I dăm toată gloria.

O astfel de rugăciune va face ca temeliile închisorii să fie zdruncinate, iar orice legături vor fi slăbite și vor cădea la pământ. Fie ca noi să învățăm să ne rugăm în acest fel.

Fie ca mediul sau persecuția să nu ne închidă sau să ne întemnițeze și să ne doboare; mai degrabă, fie ca noi să ne rugăm și să cântăm, să slăvim și să ne rugăm și să proclamăm cuvântul Domnului până când El face ceva în noi și în jurul nostru! Amin!

În Fapte 22:17-21, vedem rugăciunea care l-a adus pe Pavel într-o transă și în vorbirea Domnului. Când s-a rugat Domnului în templu, a intrat într-o transă și a primit instrucțiunile specifice ale Domnului de a merge de la poporul evreu la neamuri, căci evreii Îl respinseseră pe Domnul și persecutaseră pe urmașii Săi.

Rugăciunea de care avem nevoie astăzi este rugăciunea care ne aduce într-o transă și în vorbirea Domnului, chiar în călăuzirea Lui specifică. Nu doar Petru a avut o astfel de experiență de rugăciune și de a fi adus într-o transă, ci și Pavel.

Și noi putem avea o astfel de experiență astăzi. Poate că nu suntem cei folosiți de Dumnezeu pentru a deschide țări sau orașe întregi pentru Domnul, așa cum au făcut Pavel și Petru, dar în propriul nostru mediu și situație, ne putem ruga pe noi înșine într-o transă.

Avem nevoie de o astfel de rugăciune astăzi, rugăciunea care ne aduce într-o transă și în vorbirea Domnului cu noi.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție în rugăciunea noastră de astăzi. Oriunde ne-am afla, orice am face și orice ni se întâmplă, vrem să ne rugăm. Amin, Doamne, chiar și atunci când suntem închiși și blocați într-o anumită situație sau mediu, vrem să-Ți cântăm laude în timp ce ne rugăm! Fie ca rugăciunea să fie obiceiul nostru în toate lucrurile. Fie ca noi să avem rugăciunea care aduce un cutremur și zguduie temelia închisorii în care ne aflăm! Amin, Doamne Isuse, indiferent ce se întâmplă, păstrează-ne în rugăciune! Fie ca noi să avem rugăciunea care să ne aducă într-o transă și ca Domnul să ne vorbească. Fie ca noi să avem momente stabilite pentru rugăciune și fie ca noi să ne deschidem cu adevărat Ție, ca Tu să ne vorbești ceea ce ai nevoie să ne vorbești. Amin, Doamne, câștigă o astfel de rugăciune în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need the Prayer the Early Disciples had to Match our Activities as the Acting God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 3 cu tema: Să menținem singurul acord prin cele trei substanțe ale puterii din recâștigarea Domnului — rugăciunea, Duhul și Cuvântul (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.