Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Cristos a învățat ascultarea prin suferință și noi slujim în principiul supunerii

19/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Autoritatea și supunerea sunt un lucru măreț, căci ar trebui să ne supunem autorității, iar singurul care se poate supune este Cristos Însuși, așa că trebuie să lăsăm mintea lui Cristos să fie în noi; Cristos a învățat ascultarea prin suferință și a creat supunere, iar El este în noi astăzi! Amin!

Înainte de a ne putea supune lui Dumnezeu, trebuie să vedem că nu există supunere în noi; supunerea este doar în Cristos, căci El a creat supunerea și a perfecționat-o prin lucrurile pe care le-a suferit în viața Sa de zi cu zi.

Trebuie să vedem și să cunoaștem supunerea Fiului. El a fost Dumnezeu care a devenit om și, ca om, S-a golit pe Sine și S-a smerit până la capăt. Mai întâi, S-a golit pe Sine; a lăsat deoparte gloria exterioară a divinității Sale și S-a coborât pentru a fi om, chiar pentru a fi un sclav umil.

Apoi, S-a umilit; în umanitatea Sa, S-a umilit și a devenit ascultător de Dumnezeu până la capăt. Și-a fixat inima să fie sclav; El a fost dispus să fie restricționat în timp și spațiu ca om.

Dacă citim Evangheliile, suntem pur și simplu uimiți, căci Domnul Isus a fost Însuși Dumnezeu, totuși El a devenit om, S-a umilit până la capăt și a fost ascultător de Dumnezeu, chiar până la moarte.

El a fost ascultător de Tatăl; această ascultare în Dumnezeire este cel mai minunat lucru din univers. Viața Sa este acum în noi. El poate fi ascultător în noi. El poate asculta de Dumnezeu și poate fi supus lui Dumnezeu în noi. Mintea Sa este în noi.

Dacă doar ne întoarcem către El, dacă ne întoarcem inima către El și ne exersăm duhul pentru a-L atinge și a fi una cu El, El poate trăi această viață în noi.

Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem către Domnul în duh și să-L luăm ca viață și persoană a noastră. Fie ca noi să venim la El în cuvântul Său și să-L lăsăm să ne infuzeze cu Sine Însuși, astfel încât să putem avea mintea lui Cristos astăzi.

Fie ca El să câștige o continuare în noi. Fie ca noi să fim reproducerea și continuarea Lui, cei care trăiesc același fel de viață astăzi, fiind în duhul nostru contopit.

Când trăim una cu Domnul, El în noi se poate supune soțului sau soției noastre în Domnul, căci viața Lui este o viață de supunere. Când suntem un singur duh cu El în viața noastră de zi cu zi, ne putem supune prezbiterilor și persoanelor aflate în autoritate în societate, căci supunerea Domnului devine supunerea noastră.

Fie ca noi să cunoaștem supunerea lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu și fie ca El să-L lăsăm să trăiască în noi astăzi.

Domnul a învățat ascultarea prin suferință: El a creat supunere

Evrei 5:8 ne spune că ascultarea Domnului a fost învățată prin suferință; El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit. Este adevărat că Dumnezeu nu are nevoie să învețe nimic, căci El știe deja totul; însă chiar dacă Cristos era Fiul lui Dumnezeu, El a învățat ascultarea din lucrurile pe care le-a suferit.

În dumnezeirea Sa, El era egal cu Dumnezeu și era una cu Dumnezeu. Dar El nu fusese încă făcut Domn peste toate; a fi făcut Domn peste toate era ceva bazat pe ceea ce El a făcut.

Divinitatea lui Isus este ceva bazat pe ceea ce este El; a fi Dumnezeu a fost poziția Sa originală. Dar atingerea poziției de Domn al tuturor s-a bazat pe ceea ce El a făcut. El a renunțat la forma Sa divină pentru a deveni om și a menținut pe deplin principiul supunerii.

Această porțiune din Filipeni 2:5-11 este una profundă, foarte dificil de explicat și foarte controversată. Dar, în același timp, este un pasaj extrem de divin, căci ne arată ceva despre Dumnezeire.

Se pare că a existat o conferință în Dumnezeire la început și s-a făcut un plan pentru a crea universul. În acest plan, persoanele divine ale Dumnezeirii au fost de acord între ele și au ajuns la înțelegerea că Tatăl va fi reprezentarea autorității.

De asemenea, s-a convenit ca Fiul să devină om pentru a putea crea supunere, chiar pentru a reprezenta principiul supunerii. Aceasta nu înseamnă că Fiul este inferior Tatălui. Mai degrabă, pentru că Tatăl este autoritatea, trebuie să existe supunere.

Satan s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și mulți dintre îngeri l-au urmat în răzvrătirea sa. Dumnezeu a creat două feluri de ființe: îngerii, care sunt duhuri, și omul, care este un suflet.

Dumnezeu știa dinainte că îngerii se vor răzvrăti și omul va falimenta și Și-a dat seama că autoritatea Lui nu putea fi construită pe îngeri sau pe urmașii lui Adam. Ce decizie armonioasă a fost aceasta în Dumnezeire și ce lucru minunat este să vezi că a fost dusă la îndeplinire!

Fiul a fost dispus să Se golească de Sine și să devină un om creat și El a fost reprezentarea supunerii față de autoritate.

Omul s-a răzvrătit și a păcătuit și era nevoie de un om autentic care să creeze supunere și să fie pe deplin supus lui Dumnezeu. Numai prin supunerea unui om putea fi stabilită autoritatea lui Dumnezeu.

Așadar, Domnul Isus a venit pe pământ pentru a deveni om, chiar o creatură, un sclav, pentru a învăța ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a creat supunerea.

A suferit foarte mult. Suferința face parte din existența umană; nu ar trebui să ne temem de suferință. Cristos a trecut prin multe suferințe și a învățat ascultarea și a perfecționat supunerea prin lucrurile pe care le-a suferit.

Suferința i-a adus ascultare. Adevărata supunere se găsește atunci când există încă ascultare în ciuda suferinței. Noi nu avem ascultare adevărată. Doar Domnul Isus are și chiar este ascultare adevărată.

Când a devenit om, Și-a asumat un risc; odată ce a ieșit din forma lui Dumnezeu, exista posibilitatea ca El să nu se mai poată întoarce ca om. Dacă El, Domnul Isus, nu ar fi fost supus, El ar fi putut recupera forma divină a dumnezeirii Sale doar în poziția Sa de Fiu al lui Dumnezeu; cu toate acestea, principiul supunerii ar fi fost încălcat pentru totdeauna.

Dar Domnul Isus a devenit om, S-a golit pe Sine și S-a umilit și a desăvârșit supunerea; El a fost pe deplin supus lui Dumnezeu și a întemeiat supunerea. Din această cauză, Dumnezeu L-a putut ridica înapoi și face Domn peste toate.

Cristos S-a umilit pe Sine până la capăt pentru a deveni ca un rob umil și a fost ascultător de Dumnezeu până la moarte, chiar până la moartea crucii. El a experimentat slăbiciune, limitări și suferințe, dar supunerea nu a fost mai presus de El.

El nu Și-a forțat drumul spre glorie, crezând că este prea greu să fie supus lui Dumnezeu; mai degrabă, El a perfecționat supunerea și a avut o supunere adevărată și perfectă. În ciuda suferinței, în ciuda limitărilor și persecuției, în ciuda tuturor neînțelegerilor, Domnul a avut o supunere adevărată.

Când a venit pe pământ, nu a adus ascultarea cu Sine; mai degrabă, a învățat-o prin suferință. Nu trebuie să ne rugăm pentru suferințe; suferințele vor veni, dar trebuie să fim un vas deschis și să-I permitem Domnului să-Și trăiască viața Sa de supunere în noi și prin noi.

El este supunere, El a avut o supunere adevărată și El a perfecționat supunerea. Acum El trăiește în noi. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ești dispus să Te golești de Tine însuți și să Te smerești până la capăt. Îți mulțumim că ai devenit ca noi, îmbrăcând carnea și coborându-Te până la capăt pentru a fi un rob. Amin, Doamne, cât de mult Te apreciem ca Cel care a avut adevărata supunere! Chiar dacă nu ai adus ascultare cu Tine, ai învățat-o prin suferință. O, Doamne, Tu ai avut ascultare perfectă față de Tatăl și Tu ai creat supunere. Venim la Tine ca niște vase deschise. Trăiește în noi astăzi. Exprimă-Te prin noi. Vrem să trăim un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Nu ne putem supune în noi înșine și prin noi înșine, dar Te avem pe Tine ca viață de supunere. Slavă Domnului, El trăiește în noi pentru a trăi o viață de supunere astăzi! Amin, Doamne, pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi în viața de biserică și viața de familie, oriunde ne-am afla, vrem doar să Te trăim, astfel încât Tu să poți fi exprimat prin noi!

Luăm calea Domnului de a trăi și a sluji în principiul supunerii

Autoritatea este un lucru important; ar trebui să ne supunem autorității. Dumnezeu este autoritatea supremă, iar Cristos este Cel care a creat supunerea; deoarece Cristos, ca supunere, este în noi, ne putem supune lui Dumnezeu, adică ne putem supune autorității.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să avem în noi mintea care era în Cristos Isus (Filipeni 2:5). Cu toții trebuie să luăm calea Domnului nostru, luând principiul Său de supunere ca principiu al nostru de supunere.

El a creat supunerea. El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a avut adevărata supunere. Acum trebuie să fim una cu El și să-L lăsăm să trăiască în noi. Aceasta înseamnă că trebuie să fie stabilit în noi că Dumnezeu este autoritatea și tot ce avem este doar supunere.

Nu comparăm situația noastră cu situația altora și nici nu dorim circumstanțele altora; dorim doar să fim una cu Domnul și să trăim un singur duh cu El, avându-L pe Cristos ca supunere a noastră. Cu toții trebuie să luăm calea Domnului pentru a trăi și a sluji în principiul supunerii astăzi.

Oricine cunoaște acest principiu își va da seama că niciun păcat nu este mai urât decât răzvrătirea și că nimic nu este mai important decât supunerea (Iuda 11; Romani 1:5; 16:26).

Numai atunci când vedem principiul supunerii putem noi să-L sluji cu adevărat pe Dumnezeu (Matei 4:10; 20:28; Fapte 6:2; Romani 1:9; 16:18; Evrei 12:28; Apocalipsa 22:3).

Domnul Isus a putut să-L slujească pe Dumnezeu pentru că S-a supus pe deplin lui Dumnezeu; noi Îl putem sluji pe Dumnezeu numai atunci când vedem principiul supunerii și aplicăm acest principiu în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.

Așa cum Domnul Isus a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit, tot așa trecem și noi prin multe suferințe, încercări, greșeli și eșecuri pentru a putea învăța supunerea.

Pe de o parte, trebuie să învățăm să ne întoarcem către duhul nostru și să-L contactăm pe Domnul în toate lucrurile, astfel încât El să poată trăi în noi o viață de supunere. Pe de altă parte, cu toții învățăm să slujim conform principiului supunerii prin lucrurile pe care le suferim. Îi slujim lui Dumnezeu în duhul nostru, în evanghelia Fiului Său, și slujim conform principiului supunerii.

Pe măsură ce Îl slujim pe Domnul, nu căutăm să fim cineva sau să câștigăm glorie și nici nu ne ținem de o oarecare autoritate ca fiind ceva de prețuit; mai degrabă, învățăm să ne supunem lui Dumnezeu și unii altora.

Principiul supunerii la adresa lui Dumnezeu poate fi menținut doar prin supunerea în felul în care Domnul S-a supus. În noi înșine nu ne supunem și nu ne putem supune; prin natura noastră, suntem răzvrătiți.

Chiar și în viața de biserică, chiar și ca copii ai lui Dumnezeu, nu există supunere în noi decât dacă Îl lăsăm pe Domnul să trăiască în noi viața Sa de supunere. Dumnezeu este autoritate, iar noi suntem cei care preluăm inițiativa de a ne supune lui Dumnezeu în slujirea noastră către El.

Nu noi inițiem slujirea, nu slujim în și prin noi înșine și nu ne îndeplinim slujirea prin propria noastră energie sau conform ideilor noastre. Și dacă facem asta, dacă slujim în omul nostru natural sau prin efortul nostru, Domnul este credincios să expună acest lucru în Trup și ne întoarcem la principiul supunerii.

Slavă Domnului pentru îndurarea Lui față de noi astăzi. Slavă Domnului că El strălucește asupra noastră și ne expune în această privință. Fie ca noi toți să luăm calea Domnului nostru, luând principiul Său de supunere ca principiu al nostru de supunere. Fie ca noi să ne dăm seama că numai atunci când vedem principiul supunerii, Îl putem noi sluji pe Domnul.

Doamne Isuse, vrem să lăsăm mintea Ta să fie în noi astăzi. Fie ca noi să avem aceeași minte care a fost în Cristos Isus. Fie ca noi toți să luăm calea Domnului nostru, luând principiul Său de supunere ca principiu al nostru de supunere. Amin, Doamne, așa cum Tu ai trăit și ai slujit lui Dumnezeu ascultând de Dumnezeu și fiind supus lui Dumnezeu, așa vrem să trăim șin noi. Ne dăm Ție astăzi pentru a-L sluji pe Dumnezeu în evanghelia Fiului Său. Vrem să Te slujim în duhul nostru. Luăm principiul Tău de supunere, Doamne, ca principiu al nostru de supunere în slujba noastră față de Dumnezeu. Fie ca noi să ne dăm seama că numai atunci când vedem și păstrăm principiul supunerii putem noi să-L slujim pe Dumnezeu. Salvează-ne, Doamne, de la încercarea de a Te sluji în noi înșine sau prin zelul nostru natural. Fie ca noi să păstrăm principiul lui Dumnezeu astăzi, supunându-ne în felul în care Domnul S-a supus. O, Doamne, Te luăm ca supunere a noastră astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine și să trăim o viață de supunere, chiar să slujim conform principiului supunerii.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Son’s Submission: Christ Learned Obedience through Suffering & we Serve in the Principle of Submission, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 26 cu tema: Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este modelul nostru: El S-a smerit pe Sine însuși și Dumnezeu L-a ridicat în rang și L-a glorificat

15/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru a-L experimenta pe Cristos și a-L trăi pe Cristos, trebuie să-L cunoaștem ca model al nostru și să-L luăm ca model; trebuie să lăsăm mintea Sa să fie în noi – El S-a golit pe Sine însuși, S-a smerit și a fost ascultător până la moarte și Dumnezeu L-a ridicat în rang până la cel mai înalt grad.

Ce model minunat vedem în Domnul Isus! Și cât de recunoscători suntem că El trăiește acum în noi, fiind un model organic și subiectiv pe care să-l învățăm nu prin imitare exterioară, ci trăind într-un singur duh cu El!

Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi! Fie ca modelul Tău să fie replicat și duplicat în noi! Fie ca și noi să trăim același fel de viață pe care l-ai trăit Tu când ai fost pe pământ!

Săptămâna aceasta venim la subiectul, Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru, bazat în principal pe versetele 5-11 din Filipeni capitolul 2. Dacă citim această porțiune a cuvântului, vom vedea șapte pași ai lui Cristos coborându-se, smerindu-se, golindu-se pe Sine însuși și fiind ascultător de Dumnezeu; acesta este modelul nostru și El trăiește în noi astăzi.

Trebuie să-L cunoaștem ca modelul nostru. Trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. El este modelul nostru spiritual, exemplul nostru spiritual dat în Scriptură pentru ca noi să-l imităm. Îl imităm, însă nu încercând în exterior să-L copiem și să facem aceleași lucruri pe care le-a făcut El. Mai degrabă, Îl luăm ca model în interior, subiectiv, trăindu-L pe Cristos și experimentându-L pe Cristos.

Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus; facem acest lucru trăind în duhul contopit. Vrem să fim la fel ca El. Pe măsură ce citim Evangheliile și vedem cum a trăit și a umblat Domnul când a fost pe pământ, suntem infuzați de El ca modelul nostru de viață.

Este foarte impresionant să vedem că, deși El era Dumnezeu încarnat ca om, El nu a luat niciodată acest lucru de la sine înțeles, adică faptul că El este Dumnezeu, așa că putea face orice dorea. El nu a considerat a fi egal cu Dumnezeu ca o comoară de apucat. Mai degrabă, El a lăsat deoparte forma exterioară a măreției și divinității Sale, păstrându-și viața și natura Sa divină în interior și a trăit o viață pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu într-un mod smerit.

Fie ca noi să-L vedem pe Domnul ca modelul nostru, să-L mâncăm ca modelul nostru viu și să trăim datorită Lui ca modelul nostru. Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne infuzeze cu Sine Însuși ca modelul nostru viu până când devenim reproducerea Sa, duplicarea Sa și continuarea Sa astăzi.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră în timp ce Îl considerăm cu rugăciune pe Cristos ca modelul nostru, astfel încât să putem fi infuzați și saturați cu El până când El este trăit din noi și mintea Lui este în noi.

Cristos este modelul nostru: El S-a golit pe Sine Însuși, S-a smerit și a fost ascultător până la moarte

După ce credem în Domnul Isus, noi, creștinii, trebuie să-L luăm pe Cristos ca model al nostru. Pentru a-L experimenta și a-L trăi pe Cristos, trebuie să-L cunoaștem ca model al nostru și să-L luăm ca model al nostru. Modelul lui Cristos poate fi văzut în Filipeni 2:5-11.

Trebuie să citim și să ne rugăm, să ne rugăm și să citim, și să considerăm și să cugetăm cu rugăciune asupra acestei porțiuni a Cuvântului pentru a-L vedea și a-L savura pe Cristos ca model al nostru. În această porțiune a cuvântului, îl vedem pe Cristos ca model; trebuie să avem acest model infuzat în noi.

Acest lucru nu se întâmplă doar prin înțelegerea noastră mentală sau prin acordul nostru mental; se întâmplă printr-o mare deschidere către Domnul în rugăciune cu privire la toate aspectele lui Cristos ca model al nostru.

Fie ca noi să ne deschidem cu adevărat către Domnul în această privință și să-I dăm acces la fiecare parte a ființei noastre, astfel încât, în timp ce trăim aici pe pământ, El să poată satura fiecare parte a ființei noastre interioare.

El vrea să infuze părțile noastre interioare ale ființei noastre cu Sine Însuși; pentru aceasta, trebuie să fim vase deschise, astfel încât El să-Și poată face domiciliul în inima noastră. Modelul vieții creștine este Mântuitorul Dumnezeu-om care S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine și care a fost ridicat în rang și glorificat de Dumnezeu.

De porția Sa, Domnul S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine, fiind ascultător de Dumnezeu până la moarte. Această persoană Își face domiciliul în inima noastră pentru a ne face la fel ca El. El a existat în imaginea lui Dumnezeu, dar nu a considerat a fi egal cu Dumnezeu o comoară de apucat și păstrat.

Dimpotrivă, Cristos S-a golit pe Sine Însuși, lăsând deoparte ceea ce poseda – imaginea lui Dumnezeu (v. 6-7). A pus deoparte imaginea lui Dumnezeu, forma exterioară a măreției și gloriei lui Dumnezeu, dar a păstrat viața și natura divină a lui Dumnezeu în interior (Evrei 1:3).

Cristos a pus deoparte exprimarea exterioară a ființei lui Dumnezeu și a păstrat esența divină; S-a golit pe Sine Însuși și S-a smerit. El a fost egal cu Dumnezeu, dar nu a considerat a fi egal cu Dumnezeu o comoară de apucat.

Dimpotrivă, Cristos, ca model al nostru, a pus deoparte imaginea lui Dumnezeu – nu natura lui Dumnezeu – și S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de sclav. În încarnarea Sa, Domnul Isus nu Și-a alterat natura divină; El Și-a schimbat doar expresia exterioară de la imaginea lui Dumnezeu la imaginea unui sclav (v. 7).

El a venit ca Sclav al lui Dumnezeu și ne face sclavi ai lui Dumnezeu; chiar și în cerul nou și pe pământul nou, vom sluji lui Dumnezeu ca sclavi ai lui Dumnezeu și vom domni și împreună cu El (Apocalipsa 22:3-5).

Astăzi, nimeni nu vrea să fie sclav, dar Cristos a ales să Se smerească și să Se golească de Sine pentru a fi sclav. Este un privilegiu pentru noi astăzi să fim sclavi ai lui Dumnezeu și să-i slujim pe alții pentru Domnul. Putem fi sclavi doar prin Cristosul care locuiește în noi.

Domnul a devenit în asemănarea oamenilor. El a existat în imaginea lui Dumnezeu, implicând realitatea interioară a dumnezeirii lui Cristos și a devenit după asemănarea oamenilor, denotând înfățișarea exterioară a umanității Sale.

Când alții L-au văzut, nu L-au văzut pe Dumnezeu strălucind sau manifestându-se în splendoare; mai degrabă, au văzut un om. Cristos Și-a schimbat doar expresia exterioară de la forma lui Dumnezeu – cea mai înaltă formă – la cea a unui sclav – cea mai joasă formă.

Esența Lui a rămas aceeași; doar starea Lui, forma Lui exterioară, s-a schimbat. El a devenit asemănător cu oamenii; a intrat într-o stare nouă. Li s-a arătat altora ca om, chiar dacă avea esența divină în El. Acest lucru este cu adevărat misterios și într-adevăr minunat! El a fost găsit în chip ca om și S-a smerit și mai mult, devenind ascultător până la moarte și moartea pe cruce (Filipeni 2:8).

El știa că moartea pe cruce era porția Lui și, în noaptea în care a fost arestat pentru a fi judecat și crucificat, S-a rugat lui Dumnezeu să lase acest pahar să treacă de la El; totuși, El a concluzionat: „Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă” (Luca 22:42).

S-a golit pe Sine și S-a smerit până la capăt; ba mai mult, a devenit ascultător de Dumnezeu, fiind ascultător nu numai de voia lui Dumnezeu, ci chiar până la moarte și moartea pe cruce.

El era dispus în interior să meargă la cruce și să fie omorât, fiind ascultător până la moarte. De asemenea, El era dispus în exterior să fie capturat, judecat, batjocorit, biciuit și crucificat de om. În timp ce era pe cruce, mulți L-au râs și L-au batjocorit, ba chiar unul dintre oamenii care au fost răstigniți cu El L-a batjocorit.

Alții au zis: „Dacă Tu ești Cristosul, coboară-Te de pe cruce și mântuiește-Te pe Tine Însuți! O, Doamne!” Aici era omul-Dumnezeu Isus Cristos cu viața și natura divină în El; totuși, El era dispus să fie golit, smerit și chiar ascultător până la moartea pe cruce.

El S-a smerit pe Sine până la capăt. Smerirea de sine a fost un pas mai departe în golirea Sa de sine; smerirea de sine a lui Cristos a manifestat golirea Sa de Sine. Acesta este modelul nostru de astăzi. Moartea pe cruce a fost punctul culminant al umilinței lui Cristos (Faptele Apostolilor 8:33; Filipeni 3:21).

Pentru evrei, a fi crucificat era un blestem (Deuteronom 21:22-23), iar pentru neamuri era o condamnare la moarte impusă răufăcătorilor și sclavilor (Matei 27:16-17, 20-23); era cu adevărat un lucru rușinos (Evrei 12:2). Acesta este Cristos ca model al nostru. Fie ca această minte să fie în noi. Fie ca El să fie infuzat în ființa noastră pentru a trăi în noi și a fi reprodus în noi astăzi.

Doamne Isuse, vrem să-L experimentăm și să-L trăim pe Cristos luându-L pe Cristos ca model al nostru. Amin, Doamne, fie ca să Te cunoaștem ca model al nostru și să Te luăm ca model în viața noastră de zi cu zi. Ne deschidem Ție, Doamne, pe măsură ce venim la cuvântul Tău pentru a vedea cine ești Tu ca model al nostru. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Fie ca mintea Ta să fie în noi. Fie ca aceeași minte care a fost în Cristos să fie și în noi astăzi. Îți mulțumim că ești dispus să Te golești de Tine însuți și să Te smerești. Îți mulțumim că Te-ai golit de Tine însuți și ai lăsat deoparte imaginea lui Dumnezeu, astfel încât să poți deveni ca un sclav smerit. Amin, Doamne, fie ca mintea lui Cristos, care se golește de Sine, să fie în noi. Îți mulțumim că te-ai făcut după asemănarea oamenilor, având realitatea vieții și naturii lui Dumnezeu în interior. O, Doamne, Ție fie lăudat că Te-ai smerit devenind ascultător până la moarte și chiar moartea crucii. Îți mulțumim, Doamne, că ești dispus să fii golit, smerit și ascultător de Dumnezeu. Infuzează-ne cu Tine însuți ca model al nostru. Trăiește în noi astăzi. Fie ca noi să fim una cu Tine astăzi, pentru a trăi același fel de viață astăzi!

Cristos S-a smerit până la capăt, dar Dumnezeu L-a ridicat în rang până la vârful cel mai înalt și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume!

În Filipeni 2:5-9, vedem cum Cristos S-a smerit până la capăt, iar apoi Dumnezeu L-a ridicat în rang până la vârful cel mai înalt și I-a dăruit Numele care este mai presus de orice nume. Aleluia! Omenește vorbind, ceea ce a făcut Domnul de bunăvoie este o umilință completă și totală.

Umilința Lui implică șapte etape: S-a golit pe Sine Însuși, a luat chip de sclav, S-a făcut asemenea oamenilor, S-a smerit, S-a făcut ascultător, a fost ascultător până la moarte și a fost ascultător până la moartea crucii. El S-a smerit până la capăt și a fost dispus să fie umilit public pentru ca întreaga lume să vadă.

Însă Dumnezeu L-a ridicat în rang pe Isus Cristos, care S-a smerit și S-a golit pe Sine Însuși, și Dumnezeu L-a ridicat în rang pe Isus ca Domn al tuturor. Acum, Isus, ca om adevărat, este Domnul tuturor (Faptele Apostolilor 2:32-33; 5:31).

Când S-a întors în învierea Sa la ucenicii Săi, le-a arătat clar că El are toată autoritatea în cer și pe pământ (Matei 28:18). Isus Cristos este acum pe tron; Dumnezeu L-a ridicat în rang pe Isus, un om adevărat, ca Domn al tuturor și I-a dat numele care este mai presus de orice nume! Ce minunat!

Această înălțare a lui Cristos a fost manifestarea puterii învierii. Moartea nu L-a putut ține. El a fost dispus să Se golească și să Se smerească până la capăt, dar viața învierii din El L-a ridicat în rang până la cel mai înalt grad. Slavă Domnului!

Și aceasta nu este doar porția Lui; chiar și noi astăzi, pe măsură ce Îl luăm pe Cristos ca model și Îl trăim pe Cristos, pe măsură ce suntem dispuși să fim smeriți și goliți, vom experimenta viața învierii lucrând în noi.

Pe măsură ce suntem dispuși să-I permitem Domnului să ne crucifice și să lucreze în noi pentru a ne ține pe cruce, ceva va curge din ființa noastră. Când moartea Sa lucrează în noi, viața Sa va avea și ea o cale să curgă în noi.

Din când în când, pe măsură ce-I permitem Domnului ca să fie trăit în noi ca model al nostru și, prin urmare, suntem smeriți, goliți și devenim ascultători, viața învierii a lui Cristos va curge prin noi.

Și când ne adunăm cu sfinții pentru a ne ruga, ne dăm seama că suntem așezați cu Cristos în ceruri, una cu El pentru a ne ruga ca Domnul pe tron să-Și îndeplinească intenția pe pământ.

Aleluia, numele Lui este mai presus de orice nume! Cel mai înalt nume din univers, cel mai mare nume, este numele lui Isus! Amin! Un nume este expresia sumei totale a ceea ce este o persoană; numele lui Isus este suma totală a ceea ce este Domnul Isus în persoana și lucrarea Sa.

El este o persoană vie. Îl iubim. Îi chemăm numele. Numele Lui este cel mai înalt nume. Îl iubim atât de mult încât vrem ca El să se întoarcă în secret pentru a ne răpi. Vrem să fim parte din mireasa Sa, sfinții biruitori care sunt răpiți devreme pentru a fi cu El! Aleluia!

Pe măsură ce mărturisim Numele lui Isus ca Domn, Dumnezeu Tatăl este glorificat; acesta este scopul măreț al tot ceea ce este și a făcut Cristos în persoana și lucrarea Sa (Filipeni 2:10-11; 1 Corinteni 15:24-28). Ce minunat!

Îl chemăm pe Domnul, Doamne Isuse, mărturisim Numele Lui, iar Tatăl este glorificat într-un mod tandru. Nu iubiți voi această persoană minunată? El a fost dispus să fie smerit până la capăt și a devenit ascultător până la moartea de cruce, dar Dumnezeu L-a ridicat în rang nespus de mult, dându-I chiar Numele care este mai presus de orice nume! Slavă Domnului!

Principiul acestui model este că cineva cu cea mai înaltă viață și poziție ar fi dispus să trăiască într-un mod smerit. Asta ni se întâmplă pe măsură ce ajungem la maturitate; avem cea mai înaltă viață și cea mai înaltă poziție, totuși suntem dispuși să trăim într-un mod smerit.

Nu cerem ceea ce ne aparține de drept, ci ne mulțumim cu mai puțin decât ni se cuvine și trăim o viață creștină având zile obișnuite sub distribuirea divină. Dar în adâncul ființei noastre, pe măsură ce suntem dispuși să fim smeriți, goliți și să devenim ascultători de Domnul, Cristosul atotinclusiv Își face domiciliul în inima noastră. Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Te-ai smerit până la capăt în încarnarea Ta, viața umană și moartea Ta pe cruce. Aleluia, Cristos S-a smerit până la capăt, dar Dumnezeu L-a ridicat în rang la cel mai înalt vârf! Slavă Domnului, Dumnezeu I-a dăruit lui Isus Cristos numele care este mai presus de orice nume! Aleluia, Dumnezeu L-a ridicat în rang pe Isus, un om adevărat, pentru a fi Domnul tuturor! Isus este Domnul! El a fost dispus să Se smerească, să Se golească și să fie ascultător până la moarte și moartea pe cruce, iar Dumnezeu L-a ridicat în rang la cel mai înalt vârf din univers! Aleluia, cel mai înalt nume din univers este numele lui Isus! Slavă Domnului, cel mai mare nume din acest univers este Isus Cristos! Doamne Isuse, mărturisim Numele Tău: Isus este Domnul! Chemăm Numele Tău, Doamne Isuse, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl! Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine, ca să fim dispuși să ne smerim, să ne golim de noi înșine și să fim ascultători de Domnul! Fă-Ți domiciliul adânc în inima noastră pe măsură ce învățăm să Te cunoaștem și să Te luăm ca model astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is our Pattern: He Humbled Himself to the Uttermost and God Highly Exalted Him, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 26 cu tema: Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Învățăm secretul suficienței și facem toate lucrurile în Cristos, care ne întărește

13/03/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Fiind cei convertiți la Cristos, trebuie să învățăm secretul de a-L lua pe Cristos ca viață, de a-L trăi pe Cristos, de a-L mări pe Cristos, de a-L câștiga pe Cristos și de a avea viața de biserică; trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca fiind Cel care ne întărește să facem toate lucrurile și să cooperăm cu El zi de zi.

Trebuie să fim convertiți de la orice altceva la Cristos. Dacă vrem să fim cei care fac parte din mireasa lui Cristos, trebuie să ne dăm Domnului pe deplin, fără nicio rezervă; aceasta înseamnă că trebuie să fim convertiți de la orice altceva la Cristos.

Ce înseamnă asta? Noi, credincioșii în Cristos, am avut o convertire inițială; am fost convertiți la Cristos. Dar experiența noastră de convertire nu se oprește aici; trebuie să ne întoarcem zilnic de la orice altceva la Cristos.

Strategia lui Satan include aducerea multor lucruri care ne distrag atenția de la Cristos; creștinii de astăzi se concentrează pe multe lucruri bune, dar nu pe Cristos, iar Domnul nu are nicio cale de a fi exprimat prin poporul Său. Există atât de multe lucruri în viața noastră care sunt înlocuitori ai lui Cristos!

Domnul vrea să ne convertească de la orice înlocuitori la El Însuși, căci acești înlocuitori Îl împiedică pe Domnul să ocupe, să umple, să satureze, să pătrundă și să posede ființa noastră interioară.

Planul lui Dumnezeu și intenția Sa finală sunt să-L introducă pe Cristos în noi; dorința Lui este ca noi să fim una cu Cristos, umpluți cu Cristos și ocupați de Cristos, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos.

Întrucât aceasta este intenția Lui, trebuie să ne gândim dacă ceva din viața noastră ia sau nu locul lui Cristos. Există ceva în ființa noastră sau în viața noastră care Îl înlocuiește pe Cristos sau este mai important decât Cristos?

Am putea crede că nimic nu-L poate înlocui pe Cristos sau este mai important decât Cristos, dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi cu toate activitățile ei, există ceva care să ne ocupe? Trebuie să fim convertiți la Cristos Însuși în excelența Sa.

Trebuie să vedem prețiozitatea Lui supremă și să fim convertiți de la tot ce nu este Cristos la savurarea lui Cristos într-un mod experiențial. Orice lucru din viața noastră pe care îl iubim mai mult decât pe Domnul sau care Îl înlocuiește pe Domnul în viața noastră este un idol. O, Doamne!

Idolii nu sunt doar obiecte fizice pe care le venerăm în exterior; idolii sunt lucruri din inimile noastre pe care le prețuim mai mult decât pe Domnul. Există lucruri în fiecare dintre noi care iau locul lui Cristos în viața noastră, înlocuindu-L pe Cristos.

Chiar și lucrarea pentru Domnul poate fi mai preeminentă în ființa noastră decât Cristos. O, Doamne! Fie ca noi să acordăm mai multă atenție lui Cristos Însuși decât oricărui alt lucru.

Uneori, Domnul ne poate opri să lucrăm pentru El în exterior, astfel încât să putem fi convertiți de la orice lucrare exterioară pentru El la o savurare și o experiență interioară a Sa, astfel încât să-L putem câștiga și să-L exprimăm pentru viața de biserică.

Putem acorda mai multă atenție învățăturilor, doctrinelor, cunoașterii Bibliei sau practicilor exterioare din viața de biserică decât lui Cristos; trebuie să fim convertiți la Cristos de la orice Îl înlocuiește. O, Doamne!

Învățăm secretul suficienței: Îl savurăm și-L câștigăm pe Cristos pentru Trupul lui Cristos

În Filipeni 4:11-13, Pavel spune că a învățat secretul, indiferent de circumstanțele în care se află, să fie mulțumit. A știut să fie smerit și, de asemenea, a știut să aibă din belșug. În toate și în toate lucrurile, a învățat secretul atât să fie sătul, cât și flămând, atât să fie din belșug, cât și să ducă lipsă. A putut face toate lucrurile în Cristos, Cel care l-a întărit.

Care este acest secret? Ce înseamnă să înveți secretul? Care este secretul mulțumirii, secretul suficienței? Care este secretul experimentării lui Cristos ca fiind suficiența noastră? În greacă, sintagma „am învățat secretul” înseamnă „am fost inițiat”. Este o metaforă care se referă la o persoană care este inițiată într-o societate secretă și instruită în principiile ei rudimentare.

În vremea lui Pavel, printre greci, existau câteva societăți secrete și aveau obiceiul de a-și iniția convertiții în principiile și căile lor. Noi, credincioșii în Cristos, am devenit parte a unei „societăți secrete” și învățăm principiile rudimentare ale acestei societăți. Când suntem convertiți la Cristos, suntem inițiați în viața de biserică și în experimentarea lui Cristos.

Suntem instruiți de Domnul în Trup în secretul de a-L savura pe Cristos, cum de a-L lua pe Cristos ca viață, cum de a-L trăi pe Cristos, cum de a-L mări pe Cristos, cum de a-L câștiga pe Cristos și, de asemenea, cum de a avea viața de biserică.

Apostolul Pavel L-a luat pe Cristos ca secret pentru a-L experimenta pe Cristos, fiind mulțumit și bucurându-se în orice fel de circumstanță, în orice situație și în orice problemă datorită lui Cristos (v. 4).

Trebuie să învățăm secretul suficienței, adică trebuie să fim inițiați în savurarea lui Cristos și câștigarea lui Cristos pentru Trupul lui Cristos. Trebuie să învățăm secretul de a fi mulțumiți și de a ne bucura în orice fel de situație și circumstanță, chiar și în orice problemă din viața noastră de zi cu zi, datorită lui Cristos.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim inițiați în cunoașterea lui Cristos, în savurarea lui Cristos, în experimentarea lui Cristos și în exprimarea lui Cristos pentru biserică în calitate de Trup al lui Cristos (Coloseni 2:2; Efeseni 3:3-4; 5:32).

Cristos este secretul nostru; nu trăim într-o societate secretă, ci trăim în Trupul lui Cristos și, pentru aceasta, trebuie să fim inițiați și să învățăm secretul. După ce Pavel a fost convertit la Cristos, a fost inițiat în Cristos și în Trupul lui Cristos (Fapte 9:3-19, 25-28; 22:6-21; 13:1-4).

La fel este și cu noi astăzi; din momentul în care am crezut în Domnul Isus, am început să avem multe convertiri la Cristos și suntem inițiați în Trupul lui Cristos, în Cristos și în Trupul lui Cristos. Trebuie să învățăm secretul suficienței, adică secretul modului de a-L primi pe Cristos ca viață (Coloseni 3:4), cum să-L trăim pe Cristos (Filipeni 1:21a), cum să-L mărim pe Cristos (v. 20), cum să-L câștigăm pe Cristos (3:8, 12) și cum să avem viața de biserică (1:8, 19; 2:1-4, 19-20; 4:1-3).

Pavel a mărturisit acest lucru la douăzeci și șase de ani după ce a fost convertit la Cristos; l-a primit pe Cristos, a fost convertit la Cristos inițial și apoi a avut mult mai multe convertiri la Cristos, astfel încât să-L poată câștiga pe Cristos, să-L poată mări pe Cristos și să-L trăiască pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Când am crezut în Cristos, El ne-a apucat, iar acum trebuie să-L apucăm. El ne-a apucat și acum noi Îl apucăm. El ne-a câștigat și acum trebuie să-L câștigăm pe El.

Biserica în calitate de Trup al lui Cristos, este misterioasă, dar nu este o societate secretă; mai degrabă, biserica este o cetate luminoasă așezată pe un deal. Biserica este deschisă tuturor celor care sunt dispuși să vină. Dar biserica are și un aspect misterios, așa că este nevoie de o inițiere spirituală pentru a învăța principiile vieții de biserică.

Aceste principii sunt foarte diferite de principiile de bază ale lumii; trebuie să fim inițiați în viața de biserică, să trăim viața de biserică, adică să-L trăim pe Cristos pentru Trupul lui Cristos. În lume, fiecare trăiește așa cum vrea, dar în viața de biserică îl avem pe Cristos ca secret al suficienței.

Secretul Trupului este să-L luăm pe Cristos ca viață a noastră, să-L trăim pe Cristos, să-L urmărim pe Cristos, să-L câștigăm pe Cristos și să-L mărim pe Cristos pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Trebuie să învățăm aceste principii de bază ale bisericii, Trupul lui Cristos.

Apostolul Pavel a învățat secretul, iar acum învățăm și noi secretul suficienței; Îl învățăm pe Cristos ca secret pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să fim deschiși să învățăm secretul suficienței, pe Cristos ca secretul nostru pentru viața de biserică, ca să-L putem mări pe Cristos pentru zidirea Trupului.

Doamne Isuse, vrem să învățăm secretul suficienței astăzi. Fie ca noi să învățăm, în orice circumstanțe ne-am afla, să fim mulțumiți. Fie ca noi să-L învățăm pe Cristos ca secret al suficienței noastre. Amin, Doamne, suntem deschiși Ție și Trupului pentru a fi inițiați în trăirea lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos. Îți mulțumim că ne-ai convertit de la orice lucru la Cristos. Ne deschidem Ție, Doamne, pentru a fi inițiați în Cristos și în Trupul lui Cristos. Vrem să învățăm secretul cum să-L primim pe Cristos ca viață, cum să-L trăim pe Cristos și cum să-L mărim pe Cristos! Amin, Doamne, fie ca noi să învățăm cum să-L câștigăm pe Cristos și cum să avem viața de biserică! Îți dăm Ție viața noastră zilnică. Trăiește în noi astăzi. Fie ca noi să învățăm cum să-L trăim pe Cristos fiind convertiți de la orice altceva la Cristos. Amin, Doamne, fie ca noi să învățăm secretul de a fi mulțumiți și de a ne bucura în orice fel de circumstanță, în orice situație și în orice chestiune, datorită lui Cristos! Aleluia, Cristos Însuși este secretul suficienței pentru ca noi să trăim viața de biserică astăzi!

Învățăm secretul de a face toate lucrurile în Cristos, Cel care ne întărește

Secretul din Filipeni 4 este să facem toate lucrurile în Cristos, Cel care ne întărește (Filipeni 4:13; Ioan 15:5). Trebuie să învățăm secretul suficienței astăzi, adică să învățăm să facem toate lucrurile în Cristos, Cel care ne întărește.

Cum ar putea Pavel să fie mulțumit în toate circumstanțele și în toate lucrurile? Este datorită lui Cristos, Cel care l-a întărit. Ca persoană în Cristos, apostolul Pavel L-a experimentat pe Cristos și L-a aplicat în toate circumstanțele (Filipeni 3:9). Acest Cristos era real pentru Pavel, viu, aproape, disponibil și biruitor (4:5).

Cristos trebuie să devină real pentru noi. El este viu, aproape, disponibil și biruitor. Cu toții putem mărturisi că au existat momente în viața noastră când am simțit cât de real era Domnul pentru noi. L-am atins la un moment dat, poate într-o întâlnire sau după o părtășie cu niște sfinți, și pur și simplu ne-am dat seama cât de real și viu este Domnul.

Trebuie să rămânem în această conștientizare zi de zi. Facem acest lucru învățând secretul suficienței, adică învățând să facem toate lucrurile în Cristos, Cel care ne întărește. Cuvântul lui Pavel despre Cristos ca fiind Cel care ne întărește se aplică în mod specific la puterea lui Cristos care ne întărește să-L trăim ca virtuți omenești și, prin urmare, să-L mărim pe Cristos în măreția Sa nelimitată în orice fel de circumstanțe (Filipeni 4:8-13).

Astăzi, unii spun că Cristos îi dă putere să facă cutare sau cutare lucru măreț pentru Dumnezeu sau să obțină cutare sau cutare clădire sau posesiune; în multe feluri, aceasta înseamnă a lua numele lui Dumnezeu în deșert.

Pavel a învățat secretul suficienței și totuși era încă în închisoare; a învățat secretul de a face toate lucrurile în Cristos, Cel care l-a dăruit putere. Prin această putere, Pavel putea să-L trăiască pe Cristos, să-L preamărească pe Cristos și să-și facă cunoscută îngăduința tuturor oamenilor, căci Domnul este aproape.

Când suntem împuterniciți de Domnul, Îl putem trăi pe Cristos și să-L preamărim, iar El este exprimat prin noi. Prin puterea dată de Cristos, noi, credincioșii în Cristos, putem trăi o viață mulțumită și putem fi adevărați, demni, drepți, puri, amabili și vorbiți de bine.

Am putea crede că acest lucru nu este atât de complicat sau greu, dar realitatea este că nu mulți dintre noi trăim o astfel de viață în mod obișnuit. De fapt, pentru noi, a trăi o viață cu astfel de virtuți care exprimă atributele divine este mult mai dificil decât să facem o lucrare creștină.

Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos locuiește în noi ca dinamul nostru divin și mistic și fie ca noi să facem toate lucrurile în Cel care ne întărește. Fie ca noi să acordăm mai multă atenție vieții decât lucrării; fie ca noi să acordăm mai multă atenție câștigării lui Cristos și trăirii lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos decât să facem o lucrare pentru Domnul.

Dacă vrem să-L experimentăm pe Cristos ca fiind Cel care dă putere, trebuie să cooperăm cu El în mod practic în viața noastră de zi cu zi. În primul rând, trebuie să fim persoane care se roagă neîncetat venind înaintea lui Dumnezeu, intrând în Dumnezeu și trăind în lumina feței lui Dumnezeu (Psalmul 42:5, 11; 80:1, 3, 7, 19).

În viața noastră de zi cu zi pe pământ, chiar și în lucrurile practice ale vieții noastre creștine de zi cu zi, trebuie să fim cei care vin neîncetat la Domnul pentru a vorbi cu El. Trebuie să vedem chipul Său și să avem chipul înălțat privindu-L și fiind infuzați de El. Chipul Său este o mântuire pentru noi. Pe măsură ce savurăm mântuirea feței Sale, El devine mântuirea chipului nostru.

De multe ori suntem în întâlniri cu sfinții, dar chipul nostru nu este înălțat; trebuie să fim mântuiți venind la Domnul din nou și din nou pentru a-L privi și a-L reflecta!

Trebuie să experimentăm o iertare completă și proaspătă a păcatelor noastre, bazată pe vărsarea sângelui Domnului pe cruce (Evrei 9:14; 10:19, 22; Exod 24:8; Matei 26:28). Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele; putem experimenta o iertare completă și proaspătă a păcatelor noastre, bazată pe sângele Său vărsat.

Trebuie să știm ce este înălțarea și să știm că viața pe care am primit-o este o viață cerească (Efeseni 2:6; Evrei 8:1-2; 4:14-15; 7:25-26). Ar trebui să fim conștienți de faptul că am fost înălțați împreună cu Domnul și, prin urmare, suntem persoane cerești. În exterior încă trăim pe pământ, dar în interior, în ceea ce privește viața și starea noastră de duh interioară, trăim în ceruri. Fie ca noi să realizăm acest lucru astăzi.

Fie ca noi să rămânem în duhul nostru, un singur duh cu Domnul, experimentând învierea împreună cu Cristos și, prin urmare, căutând lucrurile de sus, unde Cristos este, șezând la dreapta lui Dumnezeu!

Aleluia, acum ne putem îndrepta gândurile spre lucrurile de sus și nu spre cele de pe pământ, căci viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să învățăm secretul de a face toate lucrurile în Cristos, Cel care ne întărește. Amin, Doamne, fie ca noi să Te experimentăm și să Te aplicăm în toate circumstanțele. Ne dăm Ție astăzi. Fii atât de real pentru noi. Fii atât de viu, aproape, disponibil și biruitor pentru noi în toate lucrurile. Fie ca noi să fim convertiți de la orice altceva la Cristos, astfel încât să-L putem lua pe Cristos ca secret al suficienței noastre. Amin, Doamne, întărește-ne să-L trăim pe Cristos ca virtuți omenești și, prin urmare, să-L mărim în măreția Sa nelimitată în orice fel de circumstanță! Fie ca Cristos să fie mărit în noi și prin noi! Aleluia, prin puterea lui Cristos, putem trăi o viață mulțumită și putem fi adevărați, demni, drepți, puri, minunați și vorbiți de bine! Amin, Doamne, ajută-ne să venim la Tine astăzi și în fiecare zi, să intrăm în Tine și să trăim în lumina feței Tale. Vrem să ne mărturisim păcatele și să fim curățiți prin prețiosul Tău sânge. Fă-ne să fim una cu Tine în înălțare, ca să putem trăi o viață cerească pe pământ! Amin, Doamne, Tu ești secretul suficienței noastre astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learning the Secret of Sufficiency and Doing all things in Christ who Empowers us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 25 cu tema: Cristos ca virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne întărește (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl trăim pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă pentru dreptatea miresei

26/02/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, Îl savurăm și îl avem pe Cristos ca dreptate în două aspecte: în primul rând, Cristos este dreptatea noastră obiectivă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu pentru a ne justifica și a ne face acceptabili înaintea Lui și, în al doilea rând, El este dreptatea noastră subiectivă ca dreptate trăită pentru a fi haina noastră de nuntă.

Aleluia pentru Cristos, dreptatea noastră obiectivă și subiectivă! Dumnezeu este drept și ne face la fel ca El prin credința noastră în El și prin experimentarea Lui de către noi.

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, vedem faptul că Dumnezeu este drept și că noi Îl savurăm sau ne împărtășim din dreptatea lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a dat lui Moise legea ca un portret al lui Dumnezeu ca fiind Cel drept, sfânt și glorios.

Legea nu a fost dată pentru ca omul să o păzească, ci pentru ca omul să vadă cine este Dumnezeu, ce este Dumnezeu și ce vrea Dumnezeu să fie poporul Său venind la El și permițându-I să o împlinească în ei.

Apoi, când Domnul Isus a venit ca Dumnezeu încarnat, chiar înainte de a-Și începe lucrarea pământească, El s-a dus la Ioan Botezătorul pentru a fi botezat. Inițial, Ioan nu a vrut să-L boteze pe Domnul, căci credea că ar trebui să fie botezat de Isus. Dar Domnul Isus a spus: „Permite acest lucru, căci în felul acesta împlinim toată dreptatea.”

Domnul Isus era Dumnezeu încarnat ca om, totuși El trebuia să împlinească toată dreptatea; trebuia să treacă prin procedura lui Dumnezeu pentru ca dreptatea lui Dumnezeu să fie împlinită. El S-a supus să fie botezat de Ioan Botezătorul pentru a împlini toată dreptatea.

Apoi, așa cum citim în Epistole, subiectul dreptății este prezentat și explicat pe larg. Iar Petru a scris în epistola sa că în cerurile noi și pe pământul nou, dreptatea va locui; chiar și pentru veșnicie, dreptatea este prezentă, căci Dumnezeu este drept.

Pe măsură ce considerăm cu rugăciune subiectul miresei lui Cristos, trebuie să vedem dreptatea miresei; mireasa nu este doar iubitoare, frumoasă și matură, ci, mai mult decât atât, mireasa are o haină specială, in fin, strălucitor și curat, care reprezintă dreptățile sfinților.

Însă s-ar putea să ne fie ușor să credem că știm ce este dreptatea, căci fiecare dintre noi are propria înțelegere a dreptății și a ceea ce este dreptatea.

Trebuie să citim Biblia și să ne deschidem către Domnul, permițându-I să ne vorbească și să ne înnoiască mintea cu privire la acest lucru, astfel încât să vedem care este punctul de vedere al lui Dumnezeu asupra dreptății.

Trebuie să vedem ce este dreptatea conform economiei lui Dumnezeu și să-L avem pe Cristos ca dreptate a noastră, nu doar într-un mod obiectiv, ci și mai mult, într-un mod subiectiv, Cristos trăit în noi.

Dreptatea miresei: Cristos este dreptatea noastră obiectivă și subiectivă

În versetele 7 și 8 din Apocalipsa 19 vedem dreptatea miresei; miresei i s-a dat să fie îmbrăcată în in alb, strălucitor și curat, căci inul alb reprezintă dreptățile sfinților.

Pe măsură ce ne pregătim să fim mireasa lui Cristos, trebuie să luăm în considerare dreptatea miresei. Ce este această dreptate? Ce sunt dreptățile sfinților? Cum poate fi aplicată dreptatea experienței noastre pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a fi pregătiți ca mireasă a lui Cristos?

Există două aspecte ale faptului că Cristos este dreptate pentru credincioși. Dreptatea este Cristos; Dumnezeu este drept, iar Cristos este dreptatea noastră. Simpla afirmație că Cristos este dreptatea noastră este destul de generală; trebuie să vedem cele două aspecte principale ale lui Cristos ca dreptate a noastră.

Primul aspect este că Cristos este dreptatea noastră pentru ca noi să fim drepți înaintea lui Dumnezeu în mod obiectiv în momentul pocăinței noastre față de Dumnezeu și al credinței în Cristos (Romani 3:24-26; Faptele Apostolilor 13:39; Galateni 3:24b, 27).

Chiar dacă suntem decăzuți și păcătoși, lipsiți de gloria lui Dumnezeu, prin credința în Cristos suntem îndreptățiți fără plată înaintea lui Dumnezeu și de către Dumnezeu.

Îndreptățirea prin credință este gratuită; suntem îndreptățiți fără plată prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Dumnezeu L-a pus pe acest Cristos Isus ca jertfă de ispășire prin credința în sângele Său, pentru demonstrarea dreptății Sale. Ce minunat!

Dumnezeu își demonstrează dreptatea în timpul prezent, ca El să fie drept și Cel care îl îndreptățește pe cel ce are credință în Isus Cristos. Aceasta este dreptatea obiectivă, referindu-se la Cristos ca haina dreptății care ne acoperă.

În 1 Corinteni 1:30 ni se spune că Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu, atât dreptate, cât și sfințire și răscumpărare. Cristos este dreptatea noastră.

Dreptatea noastră nu este un comportament sau o conduită; dreptatea noastră este o persoană, Isus Cristos Însuși. Aceasta ne dă statutul înaintea lui Dumnezeu pentru a fi îndreptățiți înaintea Lui și pentru a avea părtășie cu El.

Al doilea aspect al lui Cristos ca dreptate a noastră este că El este dreptatea noastră subiectivă, trăită prin noi, ca manifestare a lui Dumnezeu (Romani 4:25; 1 Petru 2:24a; Iacov 2:24; Matei 5:20; Apocalipsa 19:8).

Dumnezeu este dreptatea în Cristos dată nouă, credincioșilor în Cristos, pentru ca noi să fim îndreptățiți de Dumnezeu în mod subiectiv. Dreptatea noastră se referă subiectiv la Cristos Însuși ca dreptate trăită prin noi, Cristos trăind în noi.

Pe de o parte, Îl aplicăm pe Cristos ca dreptate a noastră în mod obiectiv prin credința în El și suntem acoperiți cu Cristos ca dreptate a noastră; aceasta înseamnă ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, Îl savurăm pe Cristos și Îl trăim pentru ca El să fie dreptatea noastră trăită.

Slavă Domnului că a murit pentru noi pe cruce pentru a deveni dreptatea noastră, acoperindu-ne înaintea lui Dumnezeu ca haină a dreptății noastre pentru îndreptățirea noastră.

Și chiar mai mult, Îi mulțumim pentru că a trecut prin moarte și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață care să vină în noi și să trăiască în noi, chiar pentru a fi exprimat prin noi ca dreptate subiectivă.

Avem nevoie nu doar de aspectul obiectiv al lui Cristos ca dreptate a noastră, ci și mai mult, de aspectul subiectiv al lui Cristos care trăiește în noi pentru a fi dreptatea noastră subiectivă.

Ca dreptate obiectivă, Cristos este Cel în care suntem îndreptățiți de Dumnezeu (Romani 3:24, 28; 4:25; 5:1, 9, 16, 18). Ca dreptate subiectivă, Cristos este Cel care locuiește în noi pentru a trăi pentru noi o viață care poate fi îndreptățită de Dumnezeu și care este întotdeauna acceptabilă înaintea lui Dumnezeu (Matei 5:6, 20).

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai murit pe cruce pentru păcatele noastre, astfel încât, prin credința în Tine, Tu să devii dreptatea noastră! Slavă Domnului, prin pocăință și credință în Cristos, Îl avem pe Cristos ca haină, acoperindu-ne înaintea lui Dumnezeu pentru îndreptățirea noastră! Amin, Doamne, vrem să Te cunoaștem zilnic și să Te aplicăm ca dreptate obiectivă în viața noastră de zi cu zi; nu avem merit sau statut în noi înșine, ci Tu ești dreptatea noastră! Slavă Domnului! Fie ca noi să ne bazăm pe dreptatea Ta și să-Ți permitem să trăiești în noi ca dreptatea noastră subiectivă. Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Fii manifestat prin noi. Fie ca Cristos să fie manifestat prin noi, astfel încât să putem avea dreptatea subiectivă, Cristos trăit în noi! Amin, Doamne, vrem să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu în mod subiectiv și să avem haina de nuntă, dreptățile sfinților. Îți permitem, ca fiind Cel care locuiește în noi, să trăiești în noi și pentru noi o viață care poate fi aprobată de Dumnezeu și care este întotdeauna acceptabilă lui Dumnezeu! Aleluia pentru Cristos ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă!

Cristos este dreptatea noastră obiectivă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu și dreptatea noastră subiectivă interioară pentru ca noi să-L trăim pe Cristos

O ilustrație foarte bună a lui Cristos ca dreptate obiectivă și subiectivă este văzută în Luca 15:22-23, cu întoarcerea fiului risipitor. După ce a risipit tot ce avea și a cheltuit-o cu desfrânare într-o țară îndepărtată, fiul risipitor s-a întors la tatăl său, iar tatăl a făcut ceva foarte interesant.

În loc să asculte discursul pregătit de fiul risipitor, tatăl l-a întrerupt și le-a poruncit slujitorilor să aducă cea mai bună haină pentru a-l acoperi pe fiul său, să-i pună un inel pe deget și sandale în picioare și să junghie vițelul îngrășat, pentru ca ei să se bucure, să ospăteze și să se veselească.

Iată ce face Dumnezeu pentru noi ori de câte ori ne întoarcem la El și ne pocăim: El ne acoperă imediat cu Cristos ca dreptatea noastră obiectivă (haina) și ni-l dă pe Cristosul atotinclusiv ca rezervă pentru ca noi să-L trăim pe Dumnezeu în Cristos ca dreptatea noastră subiectivă.

Pe de o parte, ceea ce avem nevoie este să fim acoperiți înaintea lui Dumnezeu și să fim drepți înaintea Lui, astfel încât să-I putem fi plăcuți și să avem acces la El.

Pe de altă parte, simplul fapt de a fi îmbrăcați cu cea mai bună haină nu este suficient – avem nevoie ca ceva interior să fie furnizat pentru ca noi să-L trăim pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă.

Trebuie să ne împărtășim din Cristos și să-L savurăm ca ospățul nostru, realitatea vițelului îngrășat, pentru ca noi să fim hraniți și întăriți pentru a-L putea trăi pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă.

Această experiență pe care a avut-o fiul risipitor nu este ceva unic; aceasta este experiența noastră zi de zi, chiar de multe ori pe parcursul zilei.

Învățăm să ne întoarcem către Domnul și să ne pocăim înaintea Lui, căci suntem departe de El de atâtea ori și ne irosim timpul și energia pe multe lucruri diferite de scopul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce ne pocăim și ne mărturisim, El ne acoperă cu Cristos ca cea mai bună haină, dreptatea noastră obiectivă și ni-L dă pe Cristosul atotinclusiv ca hrană a noastră, astfel încât să putem trăi conform cu Dumnezeu în Cristos ca dreptatea noastră subiectivă. Slavă Domnului!

Mulți creștini de astăzi sunt mulțumiți să-L aibă doar pe Cristos ca dreptate obiectivă; acest lucru nu este suficient, căci satisface doar nevoia noastră, nu și nevoia lui Dumnezeu.

Nevoia noastră este să fim îndreptățiți și nimic din ce putem face nu poate realiza acest lucru – doar pocăința și credința noastră în Cristos ne pot face să fim îndreptățiți și să-L avem pe Cristos ca dreptate obiectivă. Aceasta ne satisface nevoia.

Dar cum rămâne cu nevoia lui Dumnezeu? El vrea ca noi nu doar să fim îndreptățiți, curați și drepți; El vrea să se exprime în noi și prin noi, așa că vrea să fie dreptatea noastră subiectivă.

Îl lăudăm și Îi mulțumim Domnului Isus pentru că a murit pentru noi pe cruce, ca să putem fi îndreptățiți, și Îl aplicăm ca dreptate obiectivă astăzi. Dar nu rămânem aici; vrem să mergem mai departe cu Domnul și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh, astfel încât să-L putem trăi în viața noastră de zi cu zi ca dreptate subiectivă.

Cristos este atât haina noastră, cât și vițelul îngrășat, pentru ca noi să fim îndreptățiți și să-L putem trăi pe Cristos. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, trăim datorită Lui (Ioan 6:57).

Pe măsură ce ne împărtășim din bogățiile lui Cristos, putem fi hrăniți și energizați în interior, astfel încât să putem trăi datorită lui Cristos și să-L avem exprimat prin noi în viața noastră de zi cu zi ca dreptatea noastră subiectivă.

Slavă Domnului că El a fost dat pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră (Romani 4:25). El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcat, să trăim înspre dreptate (1 Petru 2:24).

Am murit față de păcat; acum trăim pentru dreptate. Dreptatea nu este doar obiectivă pentru noi; dreptatea este acum subiectivă, căci trăim înspre Domnul fiind hrăniți în interior cu Cristosul pe care Îl savurăm și de care ne împărtășim.

Mâncând vițelul îngrășat, fiul risipitor a fost hrănit și transformat în interior, chiar capabil să funcționeze ca fiul tatălui său. În mod similar, mâncându-L pe Cristos și împărtășindu-ne din El ca hrană a noastră, El poate fi exprimat prin noi, iar noi Îl trăim pe Cristos pentru buna plăcere a lui Dumnezeu.

În acest fel, cooperăm cu Domnul pentru a avea dreptățile sfinților, haina brodată, dreptatea miresei. Ne producem haina de nuntă prin umblarea noastră zilnică în Duhul și conform Duhului și având o trăire conform Duhului.

Zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și an de an, trebuie să trăim și să umblăm conform Duhului, ca să ne putem pregăti haina de nuntă.

Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Domnul zi de zi în viața noastră, savurându-L pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă.

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem; ne pocăim și ne mărturisim păcatele și credem în lucrarea Ta răscumpărătoare de pe cruce. Te primim ca dreptatea noastră în mod obiectiv înaintea lui Dumnezeu. Îți mulțumim că ești cea mai bună haină dată nouă de Dumnezeu pentru ca noi să fim îndreptățiți de Dumnezeu conform standardului Său de dreptate. Amin, Doamne, ne deschidem Ție și ne împărtășim din bogățiile Tale în duh. Aleluia, Cristos este ospățul nostru! Ne exersăm duhul, Doamne, sub acoperirea sângelui Tău, pentru a Te savura, a Te mânca și a Te bea. Tu ești viața și rezerva noastră de viață. Te mâncăm și vrem să trăim datorită Ție. Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi. Fie ca noi să avem dreptățile sfinților, dreptatea noastră trăită ca fiind haina noastră de nuntă! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru a ne pregăti haina de nuntă, avându-L pe Cristos trăit din noi în viața noastră de zi cu zi! Fie ca să continuăm să Te savurăm și să Te experimentăm astăzi ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live out Christ as our Subjective Righteousness for the Righteousness of the Bride, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 5 cu tema: Dreptatea miresei (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu și întemeiază împărăția lui Dumnezeu astăzi

25/02/2026 by Credincios in Cristos 7 Comments

Este uimitor să realizăm că dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu fiind exprimată și întemeiază împărăția lui Dumnezeu în noi și în jurul nostru în viața de biserică de astăzi. Dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu, viața de biserică, deoarece împărăția lui Dumnezeu este în dreptate, iar în cerul nou și pământul nou, dreptatea va locui, căci totul va fi adus sub același cap în Cristos, cu ordine divină în toate lucrurile. Slavă Domnului!

Pentru omul natural, omul vechi, dreptatea este un cuvânt înfricoșător, căci el este condamnat și urăște să fie drept. Dar pentru noi, credincioșii în Cristos, faptul că Dumnezeu este drept este un lucru minunat.

Este adevărat că Dumnezeu este atât de drept încât niciuna dintre ființele umane căzute nu este calificată să aibă părtășie cu El, căci dreptatea Lui întrece orice altă dreptate. Dar, în același timp, din moment ce Dumnezeul nostru este drept și noi suntem fii ai Tatălui nostru ceresc, devenim drepți!

Mai mult, devenim dreptatea lui Dumnezeu în Cristos – suntem făcuți drepți de Dumnezeu în Cristos! Slavă Domnului!

Un pasaj foarte prețios care vorbește despre dreptatea lui Dumnezeu legată de experiența noastră este 1 Ioan 1:9. Dacă păcătuim, ne putem mărturisi păcatele, iar Dumnezeu este drept și credincios ca să ne ierte, chiar să ne curețe de orice nelegiuire. Ce ziceți de asta!

Pe de o parte, Dumnezeu este dragoste și ne iubește foarte mult; ne-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe singurul Său Fiu să vină și să moară pentru noi, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică (Ioan 3:16). Ce fel de dragoste este aceasta!

Pe de altă parte, Dumnezeu este, de asemenea, drept și, pe baza dreptății Sale, El îi condamnă pe toți cei care păcătuiesc; cu toate acestea, El îndreptățește pe toți cei care se pocăiesc și cred. Vrem să fim îndreptățiți de Dumnezeu, să avem pace față de Dumnezeu și chiar să Îl savurăm pe Dumnezeu? Trebuie să ne pocăim și să ne mărturisim păcatele.

Odată ce facem acest lucru, exersându-ne duhul să credem în Domnul Isus și mărturisind Numele Lui, Dumnezeu ne consideră drepți și Îl putem savura cu adevărat pe El! Vrăjmașul lui Dumnezeu, însă, știe acest lucru, iar slujba lui permanentă este să ne acuze înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte; de asemenea, ne acuză în conștiința noastră.

Fie ca noi să nu cădem pradă acuzațiilor vrăjmașului, ci mai degrabă să credem în Domnul Isus, să ne pocăim și să ne mărturisim păcatele, fiind siguri că suntem iertați de Dumnezeul nostru cel drept și că El este credincios în cuvântul Său pentru a ne curăța de orice nedreptate. Cât de minunat!

Aceasta este experiența noastră creștină autentică zi de zi; nu suntem fără păcat, dar totuși păcătuim, dar ne putem pocăi, mărturisi și aplica sângele Domnului pentru a fi curățiți, spălați, iertați și aduși înapoi la Dumnezeu!

Dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu: dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu și întemeiază împărăția lui Dumnezeu

Romani 14:17 ne arată că dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Viața de biserică de astăzi este împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este dreptate.

După ce noi, credincioșii în Cristos, am fost mântuiți, iertați și curățiți prin sângele lui Isus, conform dreptății lui Dumnezeu, suntem acum în biserică. Suntem membre ale Trupului lui Cristos și trăim acum viața de biserică în calitate de realitatea Trupului lui Cristos. Viața de biserică este un loc minunat – este o grădină verde care crește în harul Domnului și este, de asemenea, împărăția lui Dumnezeu.

Iar împărăția lui Dumnezeu este ceva ce ține de dreptate. Tronul lui Dumnezeu este întemeiat cu dreptatea ca temelie (Psalmul 89:14); unde este dreptatea lui Dumnezeu, acolo este și împărăția Sa (Isaia 32:1; Evrei 1:8-9).

Când suntem în viața de biserică autentică, pe de o parte nu avem reguli exterioare și nici regulamente, iar pe de altă parte, trăim în împărăția lui Dumnezeu. În viața de biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, locuiește dreptatea.

În viața de biserică trebuie să fim drepți în relația cu oamenii; nu putem vorbi cu ceilalți în același fel în care vorbim cu cei din lume, căci acum suntem sub cerințele drepte ale lui Dumnezeu. Modul în care ne comportăm în biserică în calitate de împărăție a lui Dumnezeu, este în dreptate.

Am fost mântuiți prin dreptatea lui Dumnezeu, acum participăm la mântuirea Lui și trăim viața de biserică în dreptate, căci dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu.

Cristos Însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui am fost vindecați (1 Petru 2:24).

În Vechiul Testament, dreptatea este adesea sinonimă cu împărăția. Unde există dreptate, totul este adus sub același cap într-un mod potrivit; aceasta este împărăția lui Dumnezeu. În primul rând, dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu exprimată prin noi; apoi, dreptatea întemeiază împărăția lui Dumnezeu.

Când ne exersăm duhul și umblăm conform Duhului în viața de biserică, exprimăm imaginea lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu se vede printre noi. Amin!

În Romani 8 avem dreptate și imaginea lui Dumnezeu; versetul 10 spune că, dacă Cristos este în noi, duhul nostru este viață datorită dreptății. Ce legătură are dreptatea cu faptul că duhul nostru este viață? Prin dreptatea lui Dumnezeu, duhul nostru poate fi viață; Isus, cel drept, a murit pentru noi, împlinind toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu, pentru ca noi să fim eliberați de condamnare.

Acum, duhul nostru este regenerat, iar duhul nostru este viață datorită dreptății. Când ne exersăm duhul și trăim în duhul nostru, trăim în dreptate, iar acest lucru produce imaginea lui Dumnezeu și întemeiază împărăția lui Dumnezeu.

Atât imaginea lui Dumnezeu, cât și împărăția Lui se bazează pe dreptate. Pe de o parte, Îl exprimăm pe Dumnezeu după imaginea Sa, iar pe de altă parte, Îl reprezentăm pe Dumnezeu prin autoritatea Sa pur și simplu umblând conform Duhului și, prin urmare, trăind în dreptate. Amin!

În loc să murmurăm și să criticăm, ceea ce avem în viața de biserică este răbdare, lăudând pe Domnul, chemându-L pe Domnul și multă părtășie între sfinți. Și când ne adunăm, întâlnirile sunt vii, în bună ordine și bogate în funcționare.

Într-o astfel de viață de biserică putem vedea împărăția lui Dumnezeu plină de dreptate; totul este acolo ordonat și pașnic. O astfel de viață este posibilă nu datorită vreunei reglementări exterioare sau conformismului, ci datorită slujbei noului legământ care distribuie Duhul în noi.

Pe măsură ce Duhul ne este administrat și trăim și umblăm conform Duhului, ne aflăm într-o stare care Îl exprimă pe Dumnezeu după imaginea Sa și aduce împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca noi să trăim și să umblăm prin duhul contopit astăzi, astfel încât împărăția lui Dumnezeu să fie stabilită în dreptate, pusă în ordine și adus sub același cap cum se cuvine. Când facem aceasta, când există o astfel de trăire în viața de biserică, vom avea dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai purtat păcatele noastre în trupul Tău pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să putem trăi înspre dreptate. Îți mulțumim că Ți-ai vărsat sângele pentru noi, ca să fim mântuiți. Aleluia, acum suntem copii ai lui Dumnezeu, iar Cristos este dreptatea noastră! Slavă Domnului, suntem astăzi în viața de biserică în calitate de împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția este dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi pentru a Te contacta și a trăi un singur duh cu Tine. Vrem să trăim în duhul contopit și să umblăm conform duhului. Fie ca viața noastră creștină și viața de biserică să fie în realitatea împărăției lui Dumnezeu, o viață în duhul contopit. Fie ca Tu să câștigi expresia Ta prin noi astăzi. Amin, Doamne, fie ca noi toți să învățăm să ne deschidem către Tine, să primim distribuirea Dumnezeului Triunic și să umblăm conform Duhului, astfel încât să avem multă răbdare, să lăudăm și să chemăm Numele Domnului! Slavă Domnului, dreptatea rezultă în imaginea lui Dumnezeu și întemeiază împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, exprimă-te prin noi și adu împărăția Ta în realitate printre noi în viața de biserică de astăzi, pe măsură ce trăim și umblăm conform Duhuluiul!

Dreptatea va locui în cerul nou și în pământul nou: totul va fi guvernat de tronul lui Dumnezeu!

2 Petru 3:13 spune că, conform promisiunii Sale, așteptăm ceruri noi și un pământ nou în care locuiește dreptatea. A spune că dreptatea va locui în cerurile noi și în pământul nou înseamnă că totul va fi în ordine, va fi adus sub același cap și reglementat. Amin!

Astăzi, noi, ca biserică, luăm inițiativa de a fi aduși sub același cap în Cristos, umblând după Duhul și primind distribuirea Duhului; odată ce biserica este adus sub același cap, Dumnezeu va avea o modalitate de a aduce toate lucrurile sub același Cap în Cristos prin biserică, la plinătatea timpului. Amin!

Totul va fi guvernat, controlat și sub stăpânirea potrivită, căci tronul lui Dumnezeu, împărăția, administrarea lui Dumnezeu vor fi acolo. Rezultatul va fi pace și bucurie. Amin! Aceasta este împlinirea din Efeseni 1:10; în economia plinătății timpului, Dumnezeu va aduce toate lucrurile sub același Cap în Cristos prin biserică!

În Isaia ni se spune, de asemenea, că în împărăția milenară va fi pace chiar și printre animale; șarpele și copilul se vor juca împreună și nu va fi frică sau vrăjmășie, căci totul va fi pace și bucurie. Toate acestea se îndeplinesc datorită și prin dreptate; dreptatea va locui în cerul nou și pe pământul nou. Aleluia!

În cele din urmă, în Apocalipsa 19 vedem că mireasa este pregătită, având haina de nuntă din in fin, care este dreptățile sfinților (vv. 7-9). Pentru veșnicie, așa cum se vede în Apocalipsa 21 și 22, Noul Ierusalim va fi cetatea sfântă și glorioasă care poartă imaginea lui Dumnezeu!

Cel care stă pe tron are înfățișarea de iaspis, zidul cetății este de iaspis, iar prima temelie a Noului Ierusalim este de iaspis (Apocalipsa 21:18-19). Dumnezeul de pe tron este exprimat prin întreaga cetate, iar întreaga cetate va arăta ca Dumnezeu, exprimându-L pe Dumnezeu și manifestându-L pe Dumnezeu întregului univers! Aleluia!

Aceasta înseamnă că cetatea sfântă, care noi, credincioșii în Cristos, vom deveni, va purta aceeași înfățișare ca Dumnezeu; întreaga cetate îl va exprima pe Dumnezeu pentru veșnicie! Slavă Domnului!

Astăzi suntem în epoca bisericii și ne pregătim rochia de mireasă, care va avea înfățișarea dreptății, expresia lui Dumnezeu. Pentru veșnicie, îl vom exprima pe Dumnezeu ca fiind cetatea sfântă, Noul Ierusalim. Slavă Domnului!

Astăzi învățăm să ne supunem tronului lui Dumnezeu și să trăim în dreptate. Îi permitem să ne aducă sub același cap, să ne reglementeze și să ne guverneze; facem acest lucru nu doar pentru că Biblia ne spune acest lucru, ci pentru că Îl savurăm pe Domnul ca Duh al vieții în duhul nostru și umblăm conform Duhului! Amin!

Deși există puțină dreptate pe pământ astăzi, suntem în biserică, unde avem o gustare anticipată a Noului Ierusalim. Ne trăim viața creștină, viața de familie și viața de biserică prin contactarea Domnului și primirea distribuirii divine, astfel încât să putem trăi în dreptate pentru a-L exprima pe Domnul.

Prețuim cu adevărat slujba noului legământ care ne administrează nouă și altora Duhul și dreptatea; ne concentrăm pe nimic altceva decât pe primirea Duhului și pe trăirea în dreptate trăind conform Duhului. Amin!

În interior, suntem hrăniți cu Duhul vieții; în exterior, Îl exprimăm pe Dumnezeu ca dreptate. Această exprimare a lui Dumnezeu în exterior va aduce împărăția lui Dumnezeu, unde totul este reglementat, ordonat și adus sub același cap.

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și alegem să umblăm conform Duhului vieții, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos ca dreptate pentru împărăția lui Dumnezeu. Amin, Doamne, prețuim distribuirea Ta divină. Ne deschidem slujbei Duhului pentru a fi saturați și umpluți cu Duhul în duhul nostru. Vrem să trăim în duh, să umblăm prin Duhul și să facem toate lucrurile în duh. O, Doamne Isuse, conform promisiunii Tale, așteptăm ceruri noi și un pământ nou în care locuiește dreptatea! Slavă Domnului, într-o zi Domnul se va întoarce și va aduce împărăția, iar dreptatea va locui în cerurile noi și pământul nou! Amin, Doamne, fie ca dreptatea să locuiască în viața noastră de familie astăzi! Fie ca Tu să fii exprimat prin noi și printre noi astăzi, în timp ce savurăm rezerva Duhului și umblăm conform Duhului! Fă să aduci biserica sub Tine ca și Cap astăzi, pentru ca Tu să poți aduce toate lucrurile sub același Cap în Cristos, prin biserică!