Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu pentru a executa judecata Sa asupra oamenilor răzvrătiți

17/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Numele lui Cristos, pe măsură ce vine să-l judece și să-l învingă pe dușmanul lui Dumnezeu, este Cuvântul lui Dumnezeu; ca și Cuvânt al lui Dumnezeu, Cristos vorbește pentru Dumnezeu executând judecata Sa asupra oamenilor răzvrătiți, iar noi putem fi constituiți cu Cristos ca și Cuvânt al lui Dumnezeu și putem vorbi cu îndrăzneală cuvântul lui Dumnezeu astăzi, fiind una cu Domnul.

Doamne Isuse, Te iubim ca și Cuvânt al lui Dumnezeu. Îți mulțumim că ai venit să-L exprimi, să-L definești și să-L manifești pe Dumnezeu. Ne deschidem Ție ca și Cuvânt al lui Dumnezeu. Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să fim infuzați cu Dumnezeu prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu. O, Doamne, ai cale liberă să judeci în noi ceea ce trebuie judecat. Purifică-ne. Curăță-ne. Înlătură orice nedreptate din noi. Fă-ne una cu Tine, ca și Cuvânt al lui Dumnezeu, pentru a vorbi cuvântul lui Dumnezeu astăzi! Amin!

Trăind în această lume, la sfârșitul acestei epoci, ne dăm seama că dușmanul are o influență dominantă și că un mister al fărădelegii lucrează astăzi printre oameni. Oamenii sunt înclinați spre nedreptate, iar ceea ce astăzi este perceput drept justiție și dreptate este, în realitate, profund nedrept și nelegiuit.

Misterul fărădelegii lucrează astăzi în om până în ziua în care va veni omul fărădelegii, Antihristul. Când va veni, el va părea la început foarte pozitiv și elocvent, atrăgându-i pe toți oamenii la sine, pentru ca apoi să devină rău, ajungând chiar să conducă întreaga omenire într-un război împotriva lui Dumnezeu Însuși.

Astăzi, întreaga lume zace în cel rău, aflându-se sub sfera influenței sale. Putem cunoaște mulți oameni din lume, putem chiar avea prieteni și vecini care fac parte din lume, și ne dăm seama că ei se află în întuneric, fiind amăgiți de Satan și complet uzurpați de acesta.

Îi mulțumim Domnului că astăzi Îl putem cunoaște pe Cristos, Îl putem savura pe Cristos și putem fi salvați de sub uzurparea lui Satan și de sub puterea întunericului.

Îl alegem pe Cristos și dorim să fim sub domnia Sa astăzi. Dorim să Îl savurăm astăzi, în viața de biserică, ca realitate a împărăției lui Dumnezeu, conștientizând că viața de biserică nu înseamnă doar mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

ÎI permitem Domnului să judece în noi tot ceea ce El scoate la lumină, tot ceea ce El nu aprobă. Dorim să luăm inițiativa astăzi de a trata tot ceea ce El dorește să trateze în noi și Îi permitem să-Și facă domiciliul în adâncul inimii noastre.

Credem că, într-o zi, Domnul Se va întoarce ca și Cuvânt al lui Dumnezeu pentru a judeca orice nedreptate și pe toți cei răzvrătiți prin cuvântul gurii Sale. Slavă Domnului! Cristos va judeca în dreptate și va lupta în dreptate; noi dorim să fim una cu El în acea zi, fiind una cu El astăzi!

Numele Domnului este Cuvântul lui Dumnezeu, căci El Îl exprimă pe Dumnezeu, iar noi Îl putem cunoaște pe Dumnezeu în Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu

În Apocalipsa 19:13 ni se spune că numele Domnului este Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este numele Său. În Ioan 1:1 ni se spune că la început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu.

Acest Cuvânt S-a făcut carne și S-a încarnat ca om (v. 14) pentru a locui printre noi și a-L face pe Dumnezeu real pentru noi. Cuvântul era de la Dumnezeu și era Dumnezeu, iar El ne-a adus viață.

Cuvântul ne-a adus har și realitate, iar Cuvântul a dus la îndeplinire răscumpărarea pentru noi. Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu; faptul că numele Domnului este Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă că El este expresia, mărturia și vorbirea lui Dumnezeu. El este Cuvântul lui Dumnezeu de la început până la sfârșit.

Cuvântul lui Dumnezeu, în aspectul său pozitiv, este definiția, explicația și expresia lui Dumnezeu. Dacă dorim să-L cunoaștem pe Dumnezeu, putem veni la Cuvântul lui Dumnezeu, căci Cuvântul lui Dumnezeu este Cristos, Cel care Îl exprimă și Îl definește pe Dumnezeu.

Trebuie să venim zilnic la Domnul, în Cuvântul Său, pentru a-L cunoaște, a-L savura, a-L contempla și a fi infuzați cu El.

Calea prin care Îl putem cunoaște pe Dumnezeu este să venim la Cuvântul Său. Cuvântul Său este viu și lucrător; el lucrează în noi și Îl infuzează pe Dumnezeu în noi – acesta fiind aspectul pozitiv – și acționează în noi ca o sabie cu două tăișuri, pentru a despărți sufletul de duh – acesta fiind aspectul negativ (Evrei 4:12).

Există multe aspecte pozitive ale Cuvântului lui Dumnezeu, iar noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care venim la Domnul în Cuvântul Său pentru a fi infuzați din nou cu El și pentru a-L câștiga.

Pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, trebuie să citim Biblia, să studiem Biblia, să-L privim pe Domnul în Cuvântul Său, să cugetăm asupra Cuvântului și să ne ațintim privirea asupra lui Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.

Este atât de plăcut și de dulce să venim la Cuvântul Domnului, căci cuvintele Sale sunt dulci ca mierea pentru gustul nostru, ca apa vie pentru sufletul nostru și ca hrană pentru ființa noastră lăuntrică, hrănindu-ne.

Îl putem mânca pe Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu și putem trăi datorită Lui (Ioan 6:57, 63). Pe de altă parte, Cuvântul lui Cristos este ca o sabie menită să învingă dușmanul și să-l zdrobească.

Trebuie să Îl savurăm pe Domnul ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu – hrana pentru viața noastră, alimentarea și savurarea noastră. De asemenea, trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu și să-L experimentăm în luptă.

Astăzi ne aflăm într-un război; suntem implicați chiar acum într-un război spiritual, fie că ne dăm seama de acest lucru, fie că nu, iar în acest război spiritual avem nevoie de Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.

Atunci când ne adunăm împreună cu sfinții și vorbim Cuvântul lui Dumnezeu – în cadrul întrunirilor bisericii, al conferințelor, al sesiunilor de instruire și al tuturor celorlalte feluri de întruniri – savurăm vorbirea Domnului, iar Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător.

Pe măsură ce spunem „Amin” la Cuvântul lui Dumnezeu, ne rugăm asupra Cuvântului Său, ni-l însușim prin multă cugetare însoțită de rugăciune și vorbim Cuvântul lui Dumnezeu, dușmanul este învins, terenul pe care acesta îl deținea în noi este înlăturat, iar Domnul obține victoria în luptă după luptă.

Fără Cuvântul lui Dumnezeu, nu doar că ducem lipsă de provizii și de direcție, dar nu avem niciun mijloc de a lupta împotriva vrăjmașului. În această epocă a întunericului, a confuziei și a fărădelegii, trebuie să avem Cuvântul lui Dumnezeu în noi și în mijlocul nostru într-un mod prevalent, astfel încât Cuvântul să fie biruitor și victorios!

Nu trebuie să ne concentrăm pe alte lucruri, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să învățăm Cuvântul, să vorbim Cuvântul și să stăm neclintiți pe temelia Cuvântului.

Este atât de trist când mulți creștini de astăzi se concentrează pe prosperitate, pe propriul folos, pe vindecare sau pe orice altceva în afară de Cuvântul lui Dumnezeu – care ar trebui să fie hrana și arma noastră atunci când ne adunăm împreună.

Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne dea urechi pentru a auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem înaintea Domnului în Cuvântul Său, pe măsură ce venim zilnic la El.

Fie ca noi să trăim prin auzirea credinței (Rom. 1:17) și să ne facem timp să studiem, să asimilăm și să ne însușim Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, vom avea arma necesară pentru a lupta împotriva vrăjmașului lui Dumnezeu și a-l învinge, căci vom fi constituiți, echipați și plini de Cuvântul lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, descoperă-ne ochii ca să-L vedem pe Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Ne deschidem Ție astăzi. O, Isuse, Cuvânt viu al lui Dumnezeu, spală-ne și curățește-ne prin sângele Tău și dă-ne harul să auzim glasul Tău. Vrem să avem vorbirea vie care vine de la Domnul, Cuvântul viu al lui Dumnezeu. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit la noi ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu care S-a făcut carne pentru a-Și întinde cortul în mijlocul nostru și pentru a-L exprima, a-L defini și a-L explica pe Dumnezeu. Ne place să venim la Tine în Cuvântul Tău pentru a vedea expresia și mărturia lui Dumnezeu în Tine! Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu citind, studiind și privind spre Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca Cuvântul Tău să fie viu și lucrător în noi. Fie ca Cuvântul Tău să lucreze în noi pentru a-l învinge pe vrăjmaș și pentru a ne constitui cu bogățiile lui Dumnezeu. Vrem să Te privim în Cuvântul Tău. Vrem să ne ațintim privirea asupra Ta și să cugetăm la Tine ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a fi constituiți cu Tine, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca noi să fim echipați și constituiți cu Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, astfel încât să putem vorbi cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală pentru a-l învinge pe vrăjmașul lui Dumnezeu! Amin!

Cristos, ca și Cuvânt al lui Dumnezeu, vorbește pentru Dumnezeu executând judecata lui Dumnezeu asupra oamenilor răzvrătiți

În Apocalipsa 19 vedem că Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu, care vorbește pentru Dumnezeu, executând judecata lui Dumnezeu asupra oamenilor răzvrătiți. Cum poartă Cristos războiul spiritual? Nu prin arme carnale sau prin ceva ce ține de minte ori de suflet, ci ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.

În timp ce luptă, Domnul vorbește pentru Dumnezeu și Îl exprimă pe Dumnezeu. El este îmbrăcat cu o haină muiată în sânge, din pricina luptei Sale din bătălia de la Armaghedon. Veșmântul Său devine roșu pe măsură ce calcă în picioare teascul furiei mâniei lui Dumnezeu (Apoc. 19:15; Isa. 63:1-3) la Armaghedon (Apoc. 16:14, 16), unde sângele se va ridica până la zăbalele cailor (14:20).

El vine să lupte împotriva vrăjmașului și îl învinge prin cuvântul Său. Lupta Sa constă în rostirea cuvântului Său. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii; El nu poate tolera dezordinea și răzvrătirea.

Astăzi și de-a lungul epocilor, până în prezent și până la sfârșitul acestei epoci, vrăjmașul a folosit o cale prevalentă pentru a răspândi pretutindeni dezordinea, răzvrătirea și nedreptatea.

Însă, într-o zi, Domnul va veni ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu și îl va judeca pe vrăjmaș prin cuvântul Său. Dumnezeul nostru nu este un Dumnezeu al confuziei; El este drept și suveran. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii și, ca atare, nu poate tolera dezordinea și răzvrătirea.

El vine să lupte împotriva vrăjmașului și, în timp ce luptă, va proclama că Dumnezeu este suveran, drept și un Dumnezeu al ordinii. Pe măsură ce luptă, El vorbește. El vorbește și luptă. Cristos va declara că Dumnezeu este Dumnezeul tuturor și că El nu tolerează răzvrătirea împotriva autorității Sale. Războinicul este Cuvântul lui Dumnezeu.

Astăzi, oamenii spun multe lucruri, iar cuvintele lor nu au nicio valoare; sunt aici astăzi și dispar mâine. Antihristul va rosti cuvinte îndrăznețe și revoltătoare împotriva lui Dumnezeu și, împreună cu prorocul mincinos, va conduce omenirea decăzută la luptă împotriva lui Dumnezeu.

Însă Cristos va veni ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu și va lupta prin cuvântul Său. El le va spune Antihristului, prorocului mincinos și întregului univers că Dumnezeu este suveran și că nimeni nu se poate răzvrăti împotriva Lui.

Cuvântul Său va avea o putere imensă în înfrângerea vrăjmașului Dumnezeu. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al ordinii care nu tolerează răzvrătirea la nesfârșit; El o tolerează pentru moment, dar va veni și va înlătura orice urmă de răzvrătire foarte curând!

În Evanghelia după Ioan, Cristos, ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, vorbește despre răscumpărare, lumină, viață și zidire. Trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu zi de zi, pentru a fi spălați, infuzați cu viață, iluminați de lumina lui Dumnezeu și zidiți în casa lui Dumnezeu.

În cartea Apocalipsei, Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, vorbește nu doar despre viață și zidire, ci și despre luptă. Înainte ca Dumnezeu să poată avea clădirea pe care o dorește, El trebuie mai întâi să curețe universul. Astfel, Cristos vine ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu pentru a lupta și a-i învinge pe toți dușmanii lui Dumnezeu prin vorbirea Sa.

Fiind Cuvânt al lui Dumnezeu, Cristos luptă pentru Dumnezeu și proclamă întregului univers ce fel de Dumnezeu este El! Cristos, ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu, nu este doar pentru transmiterea vieții, ci și pentru înfrângerea dușmanului lui Dumnezeu.

Cristos va veni ca un General care poartă bătălia. El călărește un cal alb, iar numele Său este „Cuvântul lui Dumnezeu” (Apoc. 19:11, 13). Amin! El va lupta pentru împărăția Sa. El luptă prin vorbirea Sa. În războiul pentru împărăția lui Dumnezeu, Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu care vorbește pentru scopul lui Dumnezeu.

Fie să fim una cu El astăzi. Fie să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu, să fim plini de Cuvântul lui Dumnezeu, să fim constituiți și echipați cu Cuvântul lui Dumnezeu și să vorbim Cuvântul lui Dumnezeu.

Trebuie să vestim Cuvântul lui Dumnezeu ca evanghelie și ca adevăr, atât necredincioșilor, cât și sfinților. Mulți dintre copiii lui Dumnezeu de astăzi nu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu; trebuie să fim îndrăzneți să vorbim Cuvântul lui Dumnezeu peste tot, cu orice ocazie.

Pe de o parte, avem nevoie de adunările din case, unde ne strângem împreună pentru a-L savura pe Domnul în Cuvântul Său. Pe de altă parte, trebuie să studiem și să fim constituiți cu Cuvântul atunci când venim la adunările bisericii, astfel încât să putem vorbi Cuvântul lui Dumnezeu (2 Tim. 4:2; 1 Cor. 14:4, 26).

Pe măsură ce venim la Domnul în Cuvântul Său, El tratează orice răzvrătire din noi. El îl judecă pe Satan, precum și tot ceea ce ține de el și lucrările sale din ființa noastră. Orice întuneric din noi este risipit și orice moarte din noi este înlăturată de Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.

Așa cum Dumnezeu a avut o cale de a vorbi prin Cristos și în Cristos pe pământ, și așa cum a putut vorbi prin discipoli în biserica de la început și de-a lungul epocilor, tot astfel, astăzi trebuie să fim aceia care vestesc Cuvântul lui Dumnezeu.

Toate membrele Trupului lui Cristos pot și trebuie să proclame Cuvântul lui Dumnezeu. Viața noastră de familie, viața noastră de biserică și chiar societatea în ansamblu vor fi foarte diferite, mult mai sfințite, atunci când cu toții vom proclama Cuvântul lui Dumnezeu. Fie să fim una cu Domnul pentru a-L proclama pe Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu astăzi!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Cuvântul vieții pentru noi, ca să Te putem savura ca viață, să fim umpluți de viață și să fim constituiți cu adevărul! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Constituie-ne cu Cuvântul. Ne dăm Ție. Fie să fim aceia care petrec mult timp cu Tine în Cuvânt, pentru a ne împărtăși din bogățiile Tale și a fi constituiți cu adevărul. Vorbește-ne, Doamne. Vorbește în noi. Vorbește prin noi. Fie ca Tu să ai o cale de a trata orice răzvrătire din ființa noastră prin vorbirea Ta. Fie ca Tu să expui și să înlături orice nedreptate din noi prin Cuvântul Tău viu. Fie ca împărăția Ta să vină în noi pe măsură ce Tu ne vorbești, iar noi rămânem sub vorbirea Ta. Fă-ne să fim îndrăzneți în a proclama Cuvântul lui Dumnezeu celor din jurul nostru! Aleluia, Cristos ca Duh atotinclusiv este în noi, iar noi avem Cuvântul lui Dumnezeu în mâinile noastre pentru a fi una cu Cristos – Cuvântul lui Dumnezeu – și a proclama Cuvântul Său! Amin, Doamne, împlinește-Ți voia în mijlocul nostru, în viața de familie și în viața de biserică, pe măsură ce ne exersăm cu toții să vorbim Cuvântul lui Dumnezeu! Alungă orice răzvrătire! Înlătură orice nedreptate! Smulge din rădăcină pe vrăjmaș din mijlocul nostru! Adu împărăția Ta în mijlocul nostru prin vorbirea Ta! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as the Word of God Speaks for God to Execute His Judgment on Rebellious People, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 46 cu tema: Cristos — Întemeietorul împărăției și Cuvântul lui Dumnezeu — Împăratul împăraților și Domnul domnilor (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos, Cel ce întemeiază împărăția, va domni împreună cu sfinții biruitori!

14/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În Apocalipsa 20:4-6 vedem că Cristos, Cel ce întemeiază împărăția, va domni împreună cu sfinții biruitori; biruitorii care vor domni împreună cu Cristos în mileniu vor savura cea mai bună înviere și vor guverna și domni împreună cu Domnul timp de o mie de ani.

Doamne Isuse, ne dăm Ție astăzi. Vrem să învățăm să domnim în viață astăzi, ba chiar să fim sfinții Tăi biruitori în această epocă. O, Doamne Isuse, Îți mulțumim că Te vei întoarce curând pentru a domni peste pământ timp de o mie de ani. Fie ca noi să primim harul și îndurarea Ta pentru a lucra împreună cu Tine după măsura capacității noastre, astfel încât să putem domni și guverna împreună cu Tine în epoca viitoare! Te iubim, Doamne, și Te așezăm pe tron în ființa noastră. Îți dăm primul loc în toate și vrem să fim pe deplin una cu Tine! Amin!

Astăzi, împărăția lumii se află încă sub uzurparea lui Satan, dar într-o zi Domnul Isus va veni ca Împărat al împărăției cerești și va aduce împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Întreaga creație se află sub robia stricăciunii, gemând și tânjind să fie eliberată de aceasta, iar într-o zi acest lucru se va întâmpla.

Există mulți dușmani pe care Dumnezeu lucrează să-i învingă astăzi și, într-o zi, va mai rămâne doar Satan. După ce îi va învinge pe toți dușmanii, Cristos va întemeia împărăția lui Dumnezeu pe pământ – împărăția milenară – și va domni nu singur, ci împreună cu sfinții Săi biruitori, timp de o mie de ani. Acest lucru este extrem de important.

Cristos vrea să vină și să domnească peste pământ și El lucrează pentru a-Și învinge dușmanii. Dar El nu face acest lucru singur; El îl face împreună cu credincioșii biruitori.

Nu Cristos singur îl va judeca și distruge pe Satan; Cristos împreună cu biruitorii Săi îl va distruge pe dușman. Nu doar Cristos va domni peste pământ timp de o mie de ani; Cristos împreună cu biruitorii Săi va domni.

El câștigă acum, în fiecare epocă, un grup de biruitori care I se vor alătura în epoca următoare pentru a guverna și a domni în partea cerească a împărăției milenare. Noi, credincioșii în Cristos, avem privilegiul de a domni și a împărăți într-o zi împreună cu Cristos; dacă suntem biruitori, dacă biruim astăzi, vom domni împreună cu El în epoca viitoare.

Fie ca noi să-I oferim Domnului cea mai bună cooperare astăzi, pentru a fi biruitorii Săi care Îl aduc înapoi și care domnesc și împărățesc împreună cu El timp de o mie de ani!

Cristos, Cel ce întemeiază împărăția, va domni împreună cu sfinții biruitori

În Apocalipsa 20:4-6, citim cum Ioan a văzut scaune de domnie, iar Cristos și biruitorii Săi ședeau pe ele și le-a fost dată autoritatea de a judeca. Aceștia au parte de prima înviere, iar a doua moarte nu are nicio putere asupra lor; ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni împreună cu El timp de o mie de ani.

Acest lucru ne arată că Cristos, Cel ce întemeiază împărăția, va domni împreună cu sfinții biruitori timp de o mie de ani, în împărăția de o mie de ani. Deoarece biruitorii aduc împărăția lui Isus Cristos, Domnul va domni timp de o mie de ani, iar biruitorii vor domni și ei împreună cu Cristos timp de o mie de ani.

Ce minunat! Cristos nu va domni singur: sfinții biruitori vor domni împreună cu El! Sfinții biruitori vor ședea pe scaunul de domnie pentru a domni împreună cu Cristos. Autoritatea de a judeca le va fi încredințată; aceasta înseamnă că ei vor avea împărăția (Dan. 7:10, 18, 22).

Biruitorii au primit împărăția și savurează ea, căci vor domni și vor împărăți împreună cu Cristos. Privirea lui Dumnezeu este ațintită asupra împărăției; și noi ar trebui să ne îndreptăm privirea spre împărăție.

Ceea ce trebuie să vedem nu este doar cadrul exterior sau chiar viața actuală a bisericii; privirea noastră trebuie să fie ațintită asupra împărăției. Domnul Isus a spus în Luca 12:32 că Tatăl a găsit cu cale să ne dea împărăția; Tatăl Se bucură și este încântat să ne ofere împărăția.

Astăzi, împărăția lui Dumnezeu este porția noastră și ne aparține. Intenția lui Dumnezeu nu este doar ca Cristos să domnească, ci și ca toți credincioșii să domnească împreună cu El. El dorește un grup de oameni care să exercite stăpânirea lui Dumnezeu. Am fost ridicați împreună cu Domnul, am fost înviați împreună cu El și am fost așezați în locurile cerești împreună cu El (Efeseni 2).

Când S-a înălțat, El a fost așezat pe tron, iar când suntem în duhul nostru, stăm împreună cu El pe tron! Amin! El dorește să fim cu El, oriunde S-ar afla, pentru a putea fi credincioșii Săi biruitori astăzi, care domnesc și împărățesc împreună cu El.

Mântuirea lui Dumnezeu nu urmărește doar să ne scape de iad, de pierzanie, de păcat, de lume și de toate necazurile; țelul suprem al mântuirii depline a lui Dumnezeu este să ne aducă la tron, astfel încât să putem domni și împărăți împreună cu Cristos.

Aceasta este ceea ce vedem în Romani 5:17 și 21: putem primi din plin harul și darul dreptății și putem domni în viață, lăsându-L pe Cristos să domnească în noi.

Dumnezeu ne mântuiește până la tron. El dorește să fim oameni ai tronului. A domni nu înseamnă să stăm într-un loc înalt, cu un sceptru în mână, dând ordine oamenilor și spunându-le ce să facă.

A domni împreună cu Cristos, în viața lui Cristos, înseamnă să trăim și să experimentăm toate bogățiile lui Cristos, de la sfințire până la trăirea vieții de biserică în bisericile locale. Toate aspectele prezentate în Epistola către Romani trebuie să devină experiența noastră dacă dorim să domnim împreună cu Cristos.

A domni împreună cu Cristos nu înseamnă a stăpâni peste alții, ci dimpotrivă: a ne supune pe deplin vieții lui Cristos din noi, pentru a exprima toate virtuțile și bogățiile vieții Sale, atât în mod individual, cât și corporativ. A domni împreună cu Cristos este porția noastră cea mai înaltă și răsplata noastră supremă. Toți biruitorii vor fi aduși în această stare în timpul Mileniului, domnind împreună cu Cristos.

Calificarea pentru a domni împreună cu Cristos se câștigă prin faptul că umanitatea lui Isus este introdusă în noi (Apocalipsa 2:26). Umanitatea lui Isus este introdusă în noi. Îl avem pe Cristos – singurul Om autentic și perfect – locuind în duhul nostru ca Duh al lui Isus.

Când Îl contactăm pe Domnul Isus în duh, devenim una cu El, iar virtuțile Sale umane autentice sunt prezente în noi, devenind propria noastră umanitate.

Trăind în unitate cu Domnul și avându-L pe Cristos trăind în noi, Îl vom face pe Satan de rușine și vom fi împărăția lui Dumnezeu. Acest lucru implică un proces de creștere, maturizare și pregătire.

Suntem asemenea fiilor de împărat care într-o zi vor moșteni tronul, dar în prezent ne aflăm într-un proces de pregătire și învățare. Trebuie să învățăm să ne purtăm cu demnitate, trăind prin viața împărătească din noi.

Fie ca noi să creștem în viață spre maturitate, zi de zi, lăsând ca umanitatea lui Cristos să fie introdusă în noi și exprimată prin noi, până când vom deveni credincioși biruitori, domnind și stăpânind împreună cu Cristos!

Doamne Isuse, Te lăudăm că vei veni curând ca fiind Cel ce stabilește împărăția, pentru a domni împreună cu credincioșii biruitori! Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a fi credincioșii Tăi biruitori astăzi! Crești în noi până la maturitate astăzi și adu-ne în stadiul în care putem domni împreună cu Tine. Sfințește-ne. Domnește în noi. Instruiește-ne. Perfectează-ne să trăim viața împărătească, viața lui Cristos. Fie ca umanitatea lui Cristos să fie introdusă în noi, astfel încât să fim oameni cu umanitatea lui Isus, domnind în viață împreună cu Cristos peste toate lucrurile. Amin, Doamne Isuse, fie să fim aceia care savurează porția supremă a biruitorilor în Mileniu, domnind împreună cu Cristos! Ne deschidem Ție astăzi pentru a primi abundența harului și a darului dreptății, astfel încât să putem domni în viață prin Cristos! Fie ca harul să domnească în noi spre viața veșnică! Păstrează-ne sub tronul Tău astăzi. Ne supunem vieții Tale din noi, pentru ca Tu să poți exprima virtuțile și bogățiile vieții Tale în noi! Amin, Doamne, condu-ne spre maturitate, astfel încât să fim calificați să domnim împreună cu Cristos!

Biruitorii care vor domni împreună cu Cristos în mileniu vor savura cea mai bună înviere, prima înviere

Un aspect specific al savurării biruitorilor care vor domni împreună cu Cristos în mileniu este prima înviere (Apoc. 20:6). Cuvântul pentru „primă” poate fi tradus și prin „cea mai bună”, așa cum apare în Luca 15:22, când tatăl a spus să fie adusă haina cea mai bună pentru a-l îmbrăca pe fiul risipitor.

Mulți vor învia, dar biruitorii savurează cea mai bună înviere, prima înviere. Fericiți și sfinți sunt cei care au parte de prima înviere; asupra acestora, a doua moarte nu are nicio autoritate, ci ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni împreună cu El timp de o mie de ani.

Această primă înviere este ceea ce Pavel numește „învierea remarcabilă” (sau „învierea dintre morți”) în Filipeni 3:11, învierea extraordinară pe care apostolul Pavel a căutat-o.

Atât necredincioșii, cât și credincioșii vor învia, dar există o înviere care este cea mai bună. La ultima trâmbiță, toți credincioșii morți vor învia; aceasta este învierea vieții. Apoi, toți necredincioșii morți vor învia mai târziu, după mileniu, în fața marelui tron alb, pentru a fi judecați.

Însă există o înviere care este cea mai bună dintre toate – prima înviere – de care au parte biruitorii. Situația este asemănătoare cu cea din școală la absolvire: toți absolvă, dar unii o fac cu distincție, obținând cele mai bune note.

Noi dorim să avem parte de această înviere – o înviere care aduce domnia ca răsplată pentru biruitori, astfel încât aceștia să poată domni împreună cu Cristos în împărăția milenară.

Această primă înviere – cea mai bună înviere – va fi porțiunea biruitorilor înviați ca fiind „copilul de parte bărbătească” (Apocalipsa 12:5) și martirii din perioada ulterioară (15:2), dar și celor vii care vor fi răpiți, ca fiind „primele roade” (Apocalipsa 14:1-5).

Aceasta trebuie să fie cea mai înaltă binecuvântare – să moștenim împărăția manifestată pe pământ și chiar să fim împărați în ea! Aleluia! Nu este vorba doar de a ne mulțumi cu viața învierii, ci de a nu avea nicio parte la a doua moarte și de a primi o răsplată, și anume aceea de a fi introduși în participarea la domnia și împărățirea împreună cu Cristos în mileniu, ca răsplată.

Fie ca aceasta să fie aspirația noastră astăzi. Fie să fim aceia care ajung la această înviere excepțională.

Sfinții biruitori care împărățesc împreună cu Cristos vor fi preoți care Îl contactează pe Dumnezeu și domesc împreună cu Cristos, domnind peste națiuni în mileniu (Apocalipsa 2:26-27; 12:5). Ei vor fi preoți ai lui Dumnezeu și ai lui Cristos și vor împărăți împreună cu El timp de o mie de ani (Apocalipsa 20:6).

Ca preoți, sfinții biruitori Îl vor aduce pe om, în nevoia sa, la Dumnezeu și Îl vor aduce pe Dumnezeu la om. Ca împărați, ei Îl aduc pe Dumnezeu, în autoritatea Sa, la om și Îl reprezintă pe Dumnezeu pentru a-l păstori pe om. Aceasta este răsplata biruitorilor.

Astăzi trebuie să fim sfinții biruitori care trăiesc și funcționează ca preoți și împărați, aducându-L pe Dumnezeu la om și aducându-l pe om la Dumnezeu, până când, într-o zi, funcția noastră va fi lărgită și extinsă, astfel încât să putem domni și împărăți împreună cu Cristos și, de asemenea, să-L aducem pe Dumnezeu la om!

Acest lucru Îl satisface pe Dumnezeu. Dumnezeu dorește să câștige un astfel de popor astăzi: oameni care domnesc și împărățesc peste națiuni împreună cu Cristos și care, de asemenea, Îl aduc pe Dumnezeu la om și pe om la Dumnezeu, în calitate de preoți.

Biruitorii vor fi preoți care Îl contactează pe Dumnezeu și domnesc împreună cu Cristos, domnind peste națiuni în mileniu. Ce domeniu va fi acela – fără slăbiciune, fără boală, fără necaz și fără suferință! Cât de minunat va fi!

Fie să fim aceia care Îi oferim Domnului cooperarea noastră astăzi, pentru a fi produși ca și credincioși biruitori ai Săi, astfel încât să putem împărăți împreună cu El când Se va întoarce! Fie să-L cunoaștem pe Cristos, puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, astfel încât să fim conformați morții Sale și să ajungem la învierea excepțională dintre morți!

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm, să Te experimentăm și să Te exprimăm, pentru a putea fi sfinții Tăi biruitori în această epocă. Amin, Doamne, aspirația noastră este să ajungem la învierea dintre morți, la prima înviere. Fie ca să-L cunoaștem pe Cristos, puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind făcuți asemenea morții Sale, astfel încât să putem ajunge la învierea dintre morți. Amin, Doamne, păstrează-ne în procesul de a fi una cu Tine în moartea și învierea Ta în viața noastră de zi cu zi, până când vom fi răsplătiți cu prima înviere, cea mai bună înviere! Ce binecuvântare înaltă este ca noi să moștenim împărăția manifestată pe pământ și chiar să fim împărați în ea! Amin, Doamne, vrem să Te contactăm și să-i aducem pe oameni înaintea Ta ca preoți, și vrem să-L aducem pe Dumnezeu la oameni ca împărați, împlinindu-ne astfel calitatea de preoți și împărați. Aleluia, suntem preoți și împărați și vom fi preoți și împărați pentru Dumnezeu și pentru Miel în veci! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ as the Establisher of the Kingdom will Reign with the Overcoming Saints, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 46 cu tema: Cristos — Întemeietorul împărăției și Cuvântul lui Dumnezeu — Împăratul împăraților și Domnul domnilor (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Umblăm prin credință și-L căutăm pe Dumnezeu cu sârguință, crezând că Dumnezeu este și noi nu suntem

09/09/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a umbla prin credință, adică a crede că Dumnezeu este și noi nu suntem, căci El este totul pentru noi și noi nu suntem nimic; ne renegăm sinele și Îl luăm pe Cristos ca fiind totul pentru noi, învățând să-L căutăm pe Domnul, să trăim prin credință și să trăim o viață pentru satisfacția Lui pe pământ astăzi.

Doamne Isuse, Tu ești totul pentru noi. Ne deschidem Ție și venim la Tine ca să Te savurăm. Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi. Vrem să trăim prin credință. Vrem să umblăm prin credință, încrezându-ne în Tine în toate lucrurile și în legătură cu toate lucrurile. Credem că Tu ești și că noi nu suntem. O, bucuria de a nu avea nimic, de a nu vedea nimic, de a nu fi nimic și de a nu dori nimic altceva decât un Cristos viu în glorie și de a ne îngriji de nimic altceva decât de interesele Lui aici pe pământ! Amin!

Fiind credincioși în Cristos care Îl iubesc pe Domnul și care vrem să-I fim plăcuți în toate lucrurile, vrem să trăim o viață pentru satisfacția Lui astăzi. Nu vrem să trăim în noi înșine, singuri sau pentru noi înșine; vrem să trăim într-un singur duh cu Domnul.

Aspirația noastră este să fim cu El, chiar să facem toate lucrurile în unirea organică cu El, astfel încât să putem fi răpiți în prezența Lui dulce și dragă atunci când Se va întoarce.

Este atât de interesant să vedem că cei o sută patruzeci și patru de mii din Apocalipsa 14 nu sunt răpiți, sau cel puțin nu scrie că au fost răpiți; pur și simplu sunt pe Muntele Sion. Ei sunt primele roade ale lui Dumnezeu pentru satisfacția Lui. S-au copt mai devreme și au umblat cu Dumnezeu, așa cum a făcut Enoh.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă că Îl lăsăm să preia conducerea și că Îl urmăm; nu o luăm înainte, nu suntem înfumurați și nu facem nimic în și pentru noi înșine. Înseamnă că avem părtășie cu Dumnezeu tot timpul, deschizându-ne către El, fiind în contact constant cu El și căutând sfatul Lui în toate lucrurile.

Învățăm să ne renegăm de sine, căci sinele este expus și omorât pe măsură ce învățăm să umblăm cu Dumnezeu prin credință. Fie ca Domnul să ne câștige pentru a fi ca Enoh astăzi, cei care umblăm cu Dumnezeu până când obținem mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu și, prin urmare, suntem răpiți.

Ce glorie ar fi ca noi să fim răpiți la Dumnezeu spre satisfacția Lui!

Fie ca noi să trăim în prezența Lui astăzi, având părtășie cu Dumnezeu în mod habitual pentru a fi sub infuzia Lui constantă. El vrea să se infuzeze în noi; fie ca noi să-I permitem să facă acest lucru în noi, astfel încât El să ne poată produce ca prime roade ale Sale astăzi.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a umbla prin credință, crezând că Dumnezeu este iar noi nu suntem

Enoh a umblat cu Dumnezeu și a obținut mărturia că era plăcut lui Dumnezeu. Astăzi trebuie să umblăm și noi cu Dumnezeu prin credință; a umbla cu Dumnezeu înseamnă a umbla prin credință.

Fără credință, este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu, căci cine vine la Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință (Evrei 11:6).

Ceea ce ne cere Dumnezeu când venim la El este să credem. El nu vrea să ne schimbăm, să ne îmbunătățim comportamentul sau să facem lucruri care să-I fie plăcute; El vrea doar să credem că El este. El pur și simplu este. El este verbul a fi. Enoh a fost o persoană care a crezut că Dumnezeu este și a umblat cu Dumnezeu.

Trebuie să credem că Dumnezeu este și că noi nu suntem. Enoh a umblat cu Dumnezeu, crezând că Dumnezeu este, până când Enoh a dispărut.

Trebuie să credem că Dumnezeu este și că noi nu suntem. Fără credință este imposibil să-I fim plăcuți lui Dumnezeu, să-L facem fericit. Pentru a-L face fericit pe Dumnezeu, trebuie să credem că El este. Aceasta înseamnă că trebuie să credem că El este totul pentru noi și că noi nu suntem nimic (Ioan 8:58; Eclesiastul 1:2).

A crede că Dumnezeu există implică faptul că noi nu existăm; doar Dumnezeu există, iar noi nu suntem. El trebuie să fie Unicul, Singurul în toate, iar noi trebuie să fim nimic în toate (Gen. 5:24; Evr. 11:5).

Dacă privim în jurul nostru, putem vedea vastul univers cu cerul, soarele, luna și tot felul de creaturi și ființe vii; acestea nu sunt reale, doar Dumnezeu este real.

Tot ceea ce vedem și atingem astăzi va trece, dar Dumnezeu va rămâne mereu. El este Cel care a existat, care există și care va exista. Credem că Dumnezeu este și noi nu suntem. Prin credință, facem o mișcare către El pentru a-L atinge și a-L savura. El este întotdeauna prezent. El este întotdeauna cu noi.

A crede că Dumnezeu este înseamnă că ne renegăm sinele, căci în întregul univers doar Dumnezeu este și noi toți suntem nimic (Luca 9:23). Eu nu ar trebui să fiu nimic, nici măcar nu ar trebui să exist; doar Dumnezeu ar trebui să existe. Nu eu ar trebui să trăiesc, ci Cristos trăiește în mine (Galateni 2:20).

Și când spunem că El este și noi nu suntem, asta înseamnă că El este totul pentru noi. El este Cel atotinclusiv pentru savurarea și împărtășirea noastră. Conform a ceea ce vedem în cuvântul lui Dumnezeu, Isus este marele Eu Sunt, care este totul pentru noi, spre savurarea noastră.

Cristos este viața (Ioan 14:6), învierea (11:25), ușa (10:7, 9), Păstorul cel bun (v. 11), pâinea vieții (6:35), adevărata hrană și adevărata suflare (20:22), apa vie (4:10, 14) și pomul vieții (15:1; 14:6; Apocalipsa 2:7). Cristos este Dumnezeu (Ioan 1:1; 20:28-29; Romani 9:5), Tatăl (Isaia 9:6; Ioan 14:9-10), Fiul (Marcu 1:1; Ioan 20:31) și Duhul (2 Corinteni 3:17; 1 Corinteni 15:45b).

El este totul pentru noi. Suntem vii astăzi și avem viață; însă chiar și viața noastră umană este falsă, nu este reală, căci nu va dura pentru totdeauna. În întregul univers, noi nu suntem nimic.

Când cineva se căsătorește, soțul trebuie să realizeze că, pe de o parte, el este soțul și are o soție, dar adevăratul soț este Cristos; soțul nu ar trebui să fie, ci Cristos ar trebui să fie.

În mod similar, chiar dacă mireasa pare a fi cea mai frumoasă persoană, ea trebuie să realizeze că ea nu este, ci Cristos este; Cristos este Cel mai minunat și ea trebuie să fie una cu Cristos.

În viața noastră de căsătorie, trebuie să-L luăm pe Cristos ca fiind totul pentru noi și să-L lăsăm să fie totul pentru noi; El este, iar noi nu suntem.

Când Saul îi persecuta pe urmașii lui Isus, el credea că face o lucrare pentru Dumnezeu, dar apoi Domnul Isus i s-a arătat, l-a trântit la pământ și i-a spus: „Eu sunt Isus” (Fapte 9:5). Practic, Domnul spunea: „Eu sunt marele; Eu sunt Cel ce este; trebuie să credezi că Eu sunt și că tu nu ești.”

Saul a crezut că Isus este și că el nu este, așa că Saul a fost terminat și Pavel a început (13:9). Trebuie să ne dăm seama că Isus este; El pur și simplu este și noi nu suntem. Saul era puternic, chiar foarte puternic; Pavel, însă, înseamnă mic. Când Saul l-a văzut pe Isus și a crezut că El este, nu era nimic.

Trebuie să fim cei care urmează Mielul oriunde ar merge.

În timp ce facem cumpărături, în timp ce conducem, în timp ce vorbim cu alții acasă și în timp ce facem una și alta, trebuie să ne consultăm cu Domnul: Doamne, oare eu vorbesc sau Tu? Trebuie să ne dăm seama de bucuria de a nu avea nimic, de a nu vedea nimic și de a nu fi nimic altceva decât un Cristos viu în glorie!

Ce bucurie este să fii una cu Cristos și să ne îngrijim doar de Cristos! Ce bucurie este să-L întronăm pe Cristos, să-L iubim pe Cristos și să-L lăsăm să domnească și să stăpânească în noi! În vorbirea noastră, în viața noastră, Cristos trebuie să fie totul pentru noi într-un mod practic.

Pe măsură ce trăim viața de căsnicie, pe măsură ce locuim cu familia noastră și ne ocupăm de multe lucruri prin casă, trebuie să ne dăm seama că nu noi suntem, ci Cristos este. Fie ca noi să aducem acest lucru Domnului și fie ca să-I permitem să facă acest lucru în noi.

Doamne Isuse, Te iubim și credem că Tu ești! Amin, Doamne, ne exersăm duhul de credință pentru a crede că Dumnezeu există și că noi nu suntem. Venim la Dumnezeu crezând că Dumnezeu există. Tu ești totul pentru noi și noi nu suntem nimic. Te luăm ca fiind totul pentru noi și savurăm tot ceea ce ești Tu; noi nu suntem nimic, dar Tu ești totul. Amin, Doamne, în viața noastră de zi cu zi, cu toate activitățile ei zilnice, fie ca să ne dăm seama că Tu ești și noi nu suntem. Tu ești singurul în toate și noi nu suntem nimic în toate. Venim la Tine. Venim să Te savurăm. Ne deschidem întreaga ființă Ție. Vrem să savurăm bogățiile Tale. Ne renegăm sinle, căci noi nu suntem, dar Tu ești. Aleluia, noi nu suntem, dar Dumnezeu este! Noi nu mai existăm – doar Cristos există! Amin, Doamne, nu mai trăim noi, ci Cristos este cel ce trăiește în noi. Fie ca să ne dăm seama de acest fapt minunat în experiența noastră creștină de astăzi. Fie ca să vedem că Isus este și noi nu suntem. Îți permitem să trăiești în noi și să faci totul în noi. Aleluia, Dumnezeu este! Amin, noi nu suntem!

Umblăm prin credință și credem că Dumnezeu îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință: umblăm neîncetat în sus cu Dumnezeu!

Conform cu Evrei 11:6, credința înseamnă că credem că Dumnezeu îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință (Gen. 15:1; Filipeni 3:8, 14). Când Îl căutăm pe Dumnezeu, când Îl căutăm cu sârguință și umblăm cu Dumnezeu prin credință, Dumnezeu ne va răsplăti.

Enoh a primit cel mai înalt grad de viață ca recompensă, căci a scăpat de moarte (Evrei 11:5a; 2 Corinteni 5:4; Romani 8:6, 10-11; 5:17). Uimitor!

Dacă umblăm cu Dumnezeu astăzi, adică dacă umblăm prin credință, Dumnezeu ne va răsplăti. În această epocă, El ne răsplătește dându-ni-Se nouă spre savurarea noastră, ca să ne putem împărtăși din El cu toate bogățiile Sale.

Și dacă obținem mărturia că suntem plăcuți lui Dumnezeu, vom fi răsplătiți cu cel mai înalt nivel de viață – scăparea de moarte! Amin, Domnul ne răsplătește și noi trebuie să fim căutătorii Lui, chiar căutătorii Lui iubitori astăzi (Psalmul 27:4, 8; 42:1-2; 43:4; 73:25; 119:2, 10).

Fiind cei care aspiră să fim primele roade astăzi, fie ca noi să cerem Domnului să locuim în casa Lui și să întrebe în templul Lui, chiar să privim frumusețea Lui. Vrem doar să vedem fața Domnului. Vrem să-L consultăm legat de toate lucrurile. Nu luăm conducerea și nici nu inițiem nimic; pur și simplu avem părtășie cu El.

Sufletul nostru însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; venim și ne înfățișăm înaintea Lui pentru a-L savura și a-L lua ca fiind totul pentru noi, pe măsură ce umblăm prin credință.

Enoh a fost prima persoană care a fost răpită. El este reprezentantul tuturor biruitorilor care vor fi răpiți cât timp sunt în viață (Matei 24:37-51; Apocalipsa 14:1; Luca 21:34-36).

Vrem să fim ca el astăzi; vrem să umblăm prin credință, chiar să umblăm cu Dumnezeu prin credință, astfel încât să putem fi răpiți cât suntem în viață. Însă răpirea noastră depinde de maturitatea noastră în viața divină prin umblarea noastră cu Dumnezeu (Evrei 6:1).

Enoh a umblat neîncetat cu Dumnezeu timp de trei sute de ani. A umblat în sus cu Dumnezeu zi și noapte timp de trei secole, devenind mai aproape de Dumnezeu și mai una cu Dumnezeu în fiecare zi, până când nu a mai fost, căci Dumnezeu l-a luat (Gen. 5:24; Cântarea Cântărilor 8:5).

A umblat cu Dumnezeu mai mult de o sută de mii de zile. Nu doar o zi sau o mie de zile; mai mult de o sută de mii de zile. A umblat în sus, în sus, în sus, până când într-o zi a fost ultimul pas și a dispărut.

Fie ca noi să credem că Dumnezeu există și că El îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință și fie ca noi să-L căutăm pe Dumnezeu, chiar să umblăm cu Dumnezeu.

A umbla cu Dumnezeu înseamnă a ne exersa continuu duhul în viața noastră de zi cu zi, astfel încât să putem savura Trinitatea binecuvântată (vezi Iuda 14, 19-21). Fie ca noi să ne exersăm duhul pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi; pe măsură ce Îl atingem pe Domnul în toate lucrurile, savurăm Trinitatea binecuvântată.

A umbla cu Dumnezeu implică faptul că ne renegăm sinele și tot ceea ce aparține sinelui, pentru a putea fi una cu Dumnezeu (Matei 16:24-25). Ne dăm Domnului, ne dăm Lui și Îl lăsăm să preia conducerea. Pentru a fi primele roade, credem că Dumnezeu există, umblăm prin credință și Îl urmăm pe Miel oriunde merge El. Ne dăm Lui.

Apostolul Pavel a avut această experiență; a vrut să meargă într-un anumit loc, dar Duhul Sfânt l-a oprit. Apoi a încercat să meargă într-un alt loc, dar Duhul lui Isus nu i-a permis. A spus Amin călăuzirii Domnului și L-a urmat. Amin, El preia conducerea și noi Îl urmăm.

Pe măsură ce Îl urmăm, conducerea Sa este împotriva a ceea ce vrem și dorim; este împotriva gândurilor noastre, așa că ne dăm Lui. Fie ca noi să învățăm să ne dăm Domnului, permițându-I să fie totul pentru noi. Umblarea cu Domnul este prin credință și implică renegarea sinelui.

Chiar și grijile noastre bune pentru Domnul pot fi ceva care împiedică lucrarea Domnului în noi și ne fac să nu-L urmăm. Fie ca noi să urmăm călăuzirea Domnului, ascultând de ungerea interioară, în toate lucrurile.

Doamne Isuse, venim la Tine prin credință și credem că Tu ești și că Tu ești Cel ce-i răsplătește pe cei care Te caută cu sârguință! Amin, Doamne, venim la Tine să Te căutăm. Dorința noastră este să fim cu Tine, chiar să fim în prezența Ta, privindu-Te față în față. Tânjim să fim în duhul nostru, față în față cu Tine, pentru a Te privi și a Te consulta în templul Tău. Amin, Doamne, crești în noi spre maturitate. Adu-ne la maturitate astăzi, pe măsură ce ne deschidem Ție și avem părtășie cu Tine în toate lucrurile. Fie ca noi să umblăm în sus cu Dumnezeu zi de zi, până când vom fi în prezența Lui încontinuu. Aleluia, Domnul îi răsplătește pe cei care-L caută cu sârguință, iar noi suntem căutătorii Lui astăzi! Amin, Doamne, inima noastră Te caută. Tânjim după prezența Ta. Ne bucurăm să fim cu Tine. Ascultăm de ungerea interioară în toate lucrurile. Fie ca noi să fim tot mai aproape de Tine în fiecare zi, până când nu vom mai fi, căci Dumnezeu ne ia! Da, Doamne, aspirăm să fim primele roade, biruitorii vii care sunt luați în prezența Ta pe Muntele Sionului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, May we Walk by Faith and Seek God Diligently, Believing that God Is and we are Not, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biruitorii vii care se coc primii, sunt primele roade care trăiesc în prezența lui Dumnezeu

06/09/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristosul nostru este Mielul pe care îl urmează primele roade care biruie, căci biruitorii vii care trăiesc astăzi în prezența lui Dumnezeu și se coc mai devreme vor fi duși la Muntele Sion, în prezența Tatălui și a lui Cristos, pentru a fi spre satisfacția Lui; noi vrem să fim astfel de oameni astăzi!

Amin, Doamne Isuse, crești în noi puțin mai mult astăzi. Vrem să ne maturizăm în viață. Vrem să cooperăm cu Tine, astfel încât elementul Tău să poată crește în noi. Ne întoarcem către Tine. Ne deschidem mintea, emoția și voința distribuirii Tale divine. Păstrează-ne în prezența Ta astăzi. Amin, Doamne, prezența Ta este totul pentru noi. Fie ca noi să facem toate lucrurile în prezența Ta, una cu Tine, până când vom fi în prezența Ta pe Muntele Sion ca primele roade lui Dumnezeu și Mielului! Amin!

În această săptămână, în considerarea noastră rugativă a cărții Apocalipsei pentru a vedea cum Îl putem experimenta, savura și exprima pe Cristos, venim la capitolul 14, în special primele cinci versete; aici vedem revelația lui Cristos ca Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie. Ce Cristos minunat avem!

Poate că suntem preocupați de răpire, căci vrem să fim duși în prezența Domnului, dar trebuie să vedem ce fel de oameni ar trebui să fim și ce fel de viață ar trebui să avem pentru a fi credincioșii biruitori ai Domnului care satisfac nevoia lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 12 vedem răpirea copilului-bărbat pentru înfrângerea dușmanului lui Dumnezeu. Copilul-bărbat este compus din sfinții biruitori care au luptat împotriva dușmanului în timpul vieții lor și l-au biruit și au murit; prin urmare, sunt răpiți la tronul lui Dumnezeu și, de îndată ce sunt acolo sus, izbucnește război în cer și Satan și armatele lui sunt aruncați jos. Aceasta este un fel de răpire, răpirea biruitorilor care au murit.

Dar în Apocalipsa 14 vedem primele roade care sunt cu Dumnezeu și Mielul pe Muntele Sionului. Aceste prime roade nu sunt pentru a birui dușmanul sau a-l înfrânge; ei sunt pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Pe de o parte, vrem să fim cei care sunt cu Domnul pentru a sta împotriva dușmanului și a-l face să sufere pierderi. Pe de altă parte, Îl iubim pe Domnul, vrem să creștem în viață și vrem să trăim o viață pentru satisfacția Lui astăzi.

Domnul are nevoie de copilul-bărbat pentru a lupta împotriva dușmanului, dar El are nevoie de primele roade și mai mult pentru satisfacția Lui și pentru propria Sa savurare. El este Mielul lui Dumnezeu și are nevoie de mulți care să stea cu El, una cu El; El vrea să-i câștige pe cei care sunt primii care se coc pentru a fi primele roadele lui Dumnezeu și ale Mielului pentru satisfacția Lui.

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi; fie ca noi să-L urmăm pe Miel oriunde ar merge El și să fim pentru satisfacția Lui!

Primele roade sunt biruitorii vii, primii care se coc, în ogorul lui Dumnezeu și sunt răpiți pe Muntele Sionului în prezența lui Dumnezeu pentru satisfacția Sa

Dacă luăm în considerare cu rugăciune versetele 1-5 din Apocalipsa 14, îl vom vedea pe Cristos ca Mielul pe care sfinții biruitori îl urmează. Mai târziu, vedem secerișul, dar în primele cinci versete ale acestui capitol vedem cele dintâi roade.

Cartea Apocalipsei este secerișul a tot ceea ce vorbește revelația divină, iar multe dintre aceste semințe au fost plantate în Geneza. În special, în Matei 13, Domnul Isus S-a asemănat cu un Semănător, un fermier care iese să semene. El Se seamănă ca sămânță a împărăției în credincioșii Săi.

În 1 Corinteni 3 vedem că Pavel a sădit, Apolo a udat și Dumnezeu dă creșterea; trebuie să creștem în viață, adică să-I permitem lui Cristos să crească în noi. Suntem ferma lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu; nu suntem doar noi individual, ci împreună suntem ferma lui Dumnezeu, clădirea Lui.

În Apocalipsa 14 avem recolta și, în special, primele roade. Aceste prime roade sunt văzute în Levitic 23 și Exod 23 ca tip reprezentativ, primele roade ale țării bune care trebuie aduse la templu, la casa lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să le savureze. Dumnezeu vrea să se bucure de primele roade.

Dumnezeu este un mare fermier și are un hambar, o casă și un ogor; El vrea ca primele roade din ogorul Său să vină direct în prezența Lui pentru savurarea Lui.

Ce sunt aceste prime roade? Putem fi noi primele roade? Primele roade sunt biruitorii vii, care vor fi primii copți în ogorul lui Dumnezeu; prin urmare, vor fi culese înainte de seceriș ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Ei nu sunt speciali; ei doar se coc mai întâi. Vrem să fim sfinții biruitori ai Domnului astăzi, cei care cooperează cu El cât de mult putem, pentru ca El să crească în noi spre maturitate și noi să ne cocem mai întâi pentru a fi primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

În realitatea Noului Testament, cei o sută patruzeci și patru de mii de biruitori vor fi primele roade din noua creație a lui Dumnezeu oferite lui Dumnezeu direct în Sfânta Sfintelor cerească pentru satisfacția Sa. Primele roade vor fi răpite pe Muntele Sionului ceresc, la locul locuinței lui Dumnezeu, al treilea cer, pentru a fi în prezența lui Dumnezeu și a lui Cristos.

Acești biruitori timpurii se vor coace mai întâi în ogorul lui Dumnezeu. Dumnezeu are un ogor vast și mare, cu mulți credincioși în el; totuși, unii se coc mai întâi pentru a fi primele roade și sunt culese și aduse înaintea lui Dumnezeu înainte de seceriș (Lev. 23:10-11).

Pe de o parte, în 1 Tesaloniceni 4:17, ni se spune că cei care dorm în Cristos, care mor în Domnul, vor învia mai întâi și vor fi răpiți să fie cu Domnul în văzduh; aceasta este la trâmbița a șaptea. Dar nu ar trebui să așteptăm asta; ar trebui să aspirăm să fim biruitorii Domnului astăzi, pentru ca El să ne coacă mai întâi și să ne aducă în prezența Lui pe Muntele Sionului. Amin!

În Apocalipsa 14:6-13, vedem o serie de evenimente, toate acestea având loc în timpul necazului cel mare (Matei 24:21); acest lucru indică într-un mod clar și chiar dovedește într-un mod puternic că primii biruitori, primele roade din Apocalipsa 14:1-5, vor fi răpiți înainte de necazul cel mare.

Mai întâi, primele roade sunt răpite în prezența lui Dumnezeu pe Muntele Sionului; acest lucru are loc înainte de necazul cel mare. Apoi, recolta, compusă din majoritatea credincioșilor care nu sunt încă biruitori, va fi răpită la sfârșitul necazului cel mare.

Primele roade nu vor fi luate în văzduh; ele vor fi luate în ceruri, chiar pe Muntele Sion ceresc. Aceste prime roade nu sunt creștini speciali; ele se coc doar primele. Pe măsură ce poporul lui Dumnezeu crește pe pământ, un număr mic dintre ei va deveni primele roade, biruitorii. Fie ca noi să fim aceste prime roade aduse la tronul lui Dumnezeu și al Mielului!

Doamne Isuse, crești în noi astăzi. Ne dăm Ție pentru ca Tu să crești și să sporești în noi până când ajungem la maturitate. Amin, Doamne, aspirăm să fim sfinții Tăi biruitori, chiar biruitorii Tăi vii în această epocă. O, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai cumpărat dintre oameni ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel. Păstrează-ne în prezența Ta. Păstrează-ne în savurarea Ta. Păstrează-ne deschiși către Tine. Fie ca Tu să ai o cale de a Te răspândi din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră. Saturează-ne ființa interioară. Înghite întreaga noastră ființă în viața Ta divină. Vrem să fim aduși la maturitate. O, Doamne, fie ca noi să fim primii care se coc pentru a fi primele roade lui Dumnezeu și ale Mielului! Vrem să trăim în prezența Ta astăzi. Vrem să trăim o viață spre satisfacția Ta. Vrem să fim biruitorii vii care vor fi primele roade luate de Tine la Muntele Sion ceresc spre satisfacția și încântarea Ta! O, Doamne Isuse, aspirăm să fim astfel de oameni astăzi! Fie ca viața și lucrarea noastră zilnică să fie spre satisfacția lui Dumnezeu astăzi! Amin!

Pentru a fi primele roade duse în prezența Domnului, trebuie să fim în prezența Sa astăzi

A fi răpiți înseamnă că suntem duși în prezența Domnului; dacă vrem să fim primele roade duse în prezența Domnului pe Muntele Sion înainte de necazul cel mare, trebuie să fim în prezența Lui astăzi (vezi Luca 21:36; 2 Corinteni 2:10; Osea 6:2; 2 Timotei 4:8; Fapte 26:16).

Tot ce facem astăzi trebuie să fie în indicele ochilor Domnului, privind fața Lui pentru a vedea cum simte El lucrurile. Apostolul Pavel a iertat un frate care a păcătuit în 2 Corinteni 2:10, și aceasta nu a fost de la sine, ci în ochii Domnului și de dragul sfinților.

Chiar și atunci când iertăm pe cineva, nu ar trebui să o facem în noi înșine, ci în ochii Domnului, în prezența Lui. Trebuie să trăim în prezența Domnului astăzi. Trebuie să facem toate lucrurile privind fața Lui pentru a avea zâmbetul Lui. Când privești la cineva și îi vezi ochii, știi ce simte, care este dorința lui și cum gândește despre tine și despre situația din prezent.

Domnul are astăzi șapte ochi și El se uită la noi în permanență. Oriunde ne-am afla, Domnul este cu noi. Putem petrece timp cu Domnul dimineața, căutând să-L atingem într-un mod personal și intim, și s-ar putea să nu putem gusta prezența Sa.

Dar apoi, pe măsură ce facem una și alta în timpul zilei, s-ar putea să ne aflăm într-un loc în care Domnul nu vrea să fim, iar prezența Lui este chiar acolo cu noi. El arde în noi cu cei șapte ochi ai Săi, făcându-ne să ne simțim inconfortabil în acel loc anume sau în desfășurarea acelei activități, iar noi pur și simplu ne pocăim și ne întoarcem la Domnul.

În timp ce facem cumpărături, în timp ce vorbim cu prietenii noștri și în timp ce ne facem treaba acolo unde lucrăm, Domnul este cu noi și trebuie să trăim în prezența Lui.

Uneori, putem fi la magazinul alimentar și, în timp ce mergem pe culoar, vedem ceva de care nu știam că există, dar care devine dintr-o dată foarte atrăgător și necesar pentru noi. Cu marketingul și publicitatea de astăzi, atât de multe lucruri ne ademenesc și ne atrag privirea și ne captează atenția.

Dar când suntem pe cale să luăm ceva și să-l punem în coș, simțim cei șapte ochi ai Domnului prezenți cu noi. O, Doamne! Așadar, ascultăm de vorbirea și simțământul interior al Domnului, căci vrem să trăim în prezența Lui și să facem toate lucrurile în prezența Lui.

Fie ca noi să fim cei care iubesc apariția Domnului astăzi (2 Timotei 4:8). Înainte de a putea fi duși la Muntele Sion ca primele roade pentru Dumnezeu spre satisfacția Lui, trebuie să trăim în prezența Lui astăzi.

Trebuie să iubim apariția Lui. Aceasta înseamnă că, oriunde ne-am afla și orice am face, trebuie să primim și să iubim apariția Domnului. Fie ca să nu respingem apariția Lui, ci să iubim prezența Lui instantanee și vie.

Pe de o parte, Domnul are nevoie de copilul-bărbat pentru a lupta împotriva dușmanului Său, dar, pe de altă parte, El are nevoie și mai mult de primele roade pentru satisfacția și desfătarea Sa (Apocalipsa 12:5; 14:1, 4).

Pe de o parte, trebuie să-l învingem pe dușman datorită sângelui Mielului și datorită cuvântului mărturiei noastre și neiubindu-ne viața-suflet până la moarte. Pe de altă parte, trebuie să creștem în viață, să trăim în prezența Domnului și să fim una cu Domnul, pentru a putea fi primele roade ale lui Dumnezeu și Mielului, spre satisfacția Lui.

Biblia dezvăluie două aspecte ale răpirii: răpirea biruitorilor înainte de necazul cel mare și răpirea majorității credincioșilor la sfârșitul necazului cel mare (Matei 24:40-41; Luca 21:36; Apocalipsa 3:10; 1 Tesaloniceni 4:15-17; Apocalipsa 12:5; 14:1).

Nu vrem să fim doar o parte din recoltă, care va fi luată la sfârșitul necazului cel mare; vrem să fim cele dintâi roade. Fie ca să nu fim confuzi cu privire la acest lucru; fie ca să nu permitem vrăjmașului să ne încurce, să ne întârzie creșterea în viață. Fie ca să luăm cuvântul curat al Domnului și să trăim pentru satisfacția Lui astăzi, trăind în prezența Lui.

În Levitic 23:10 vedem un tip reprezentativ al răpirii – tipul reprezentativ al recoltei care se coace în câmp (Matei 13:24; Apocalipsa 14:14-16). Secerarea recoltei lui Dumnezeu este ceea ce numim răpire; această secerare indică faptul că credincioșii vor fi luați de pe pământ (Matei 13:30, 39b).

O parte din recoltă – primele roade – se coace mai devreme și este secerată mai devreme; restul recoltei – recolta – se coace mai târziu și este secerată mai târziu.

Este doar ceva ce ține de timp; este ceva ce ține de decizia noastră de a-I oferi Domnului cooperarea astăzi pentru a ne coace mai devreme, trăind în prezența Lui. El va duce asta la îndeplinire; El lucrează voința și lucrarea pentru buna Sa plăcere, dar noi trebuie să cooperăm cu El.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru și să-I permitem să crească în noi astăzi puțin mai mult, chiar să ne coacă înainte de venirea Lui ca să ne ia ca primele roade pentru Dumnezeu și pentru Miel.

Doamne Isuse, vrem să ne coacem mai devreme – să creștem în noi spre maturitate! Vrem să savurăm prezența Ta. Fie ca noi să fim primele roade din ogorul lui Dumnezeu. Îți oferim cea mai bună cooperare a noastră. Crești în noi. Ne deschidem strălucirii Tale. Vrem să trăim în prezența Ta. Vrem să facem toate lucrurile în prezența Ta. Amin, Doamne, prețuim prezența Ta alături de noi astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Îți dăm trăirea noastră zilnică; vrem să fim în prezența Ta în toate lucrurile. Iubim apariția Ta, Doamne, și ne dăm Ție pentru a crește în viață spre maturitate. O, Doamne, pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi, păstrează-ne în prezența Ta. Vrem să ne coacem mai devreme, ca să putem fi primele roade pe care Tu le dorești pentru satisfacția Ta! Fie ca să privim în ochii Tăi și să facem toate lucrurile conform prezenței Tale instantanee. Amin, Doamne, iubim prezența Ta și ne place să fim în apariția Ta astăzi, până când într-o zi vom fi luați în prezența Ta pe Muntele Sion, ca să fim acolo pentru satisfacția Ta! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Living Overcomers who Ripen First are the Firstfruits Living in God’s Presence, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 45 cu tema: Mielul pe care Îl urmează primele roade care biruie (ziua 1) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Vorbirea lui Cristos devine vorbirea Duhului înăuntrul nostru în duh în mod subiectiv

23/08/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Apocalipsa 2 și 3, Cristos este Duhul care le vorbește tuturor bisericilor, căci îl vedem pe Cristosul vorbitor devenind Duhul vorbitor care vorbește tuturor bisericilor; avem nevoie ca vorbirea Domnului să devină vorbirea Duhului într-un mod subiectiv și interior, pentru a ne atinge și a avea un efect asupra noastră.

Doamne Isuse, Te lăudăm ca Duh vorbitor. Vorbește-ne astăzi. Dă-ne o ureche să auzim ce vorbește Duhul bisericilor. Îndepărtează tot ce este natural. Vorbește-ne în mod personal, intim și spiritual. Fie ca urechile noastre să fie deschise să auzim. Unge-ne auzirea. Vrem să fim cei mai buni ascultători pentru ca Tu să ne infuzezi cu cuvântul Tău! Amin, Doamne, ne deschidem vorbirii Domnului, astfel încât Duhul să ne poată vorbi astăzi! Amin!

Săptămâna aceasta, în contemplarea noastră plină de rugăciune a cărții Apocalipsa pentru a vedea principalele aspecte ale lui Cristos pe care le putem experimenta, savura și exprima, venim la capitolele 2 și 3 din Apocalipsa.

În special, vrem să-L vedem Duhul care le vorbește bisericilor, Cel care are cheia lui David, și Cel care va cina cu biruitorii.

Fie ca noi să fim cei care aud vorbirea Domnului astăzi. Pe măsură ce trăim la sfârșitul acestei epoci, trebuie să vedem, să savurăm, să experimentăm și chiar să exprimăm pe Cristosul văzut în această carte.

Pe de o parte, trebuie să cunoaștem profețiile pentru a putea fi încurajați să-L urmăm pe Domnul și să fim produși ca biruitori ai Săi. Pe de altă parte, trebuie să acordăm atenție vorbirii Domnului cu multă rugăciune.

Trebuie să fim în adevăr, să savurăm adevărul, să fim constituiți cu adevărul și să rostim adevărul. Aceasta înseamnă că trebuie să ne ostenim asupra Cuvântului lui Dumnezeu; trebuie să răscumpărăm timpul și să profităm de oportunitățile pe care Domnul ni le oferă zi de zi, pentru a putea fi constituiți cu adevărul.

Pe măsură ce venim la cuvântul lui Dumnezeu, ne dăm seama că este ca o mină de aur; trebuie să săpăm puțin pentru a putea obține pepitele de aur, adevărurile prețioase din cuvântul lui Dumnezeu. Această săpare necesită timp.

Zilele sunt rele, pline de atâtea lucruri rele și dăunătoare care ne pierd timpul; totuși, vrem să răscumpărăm timpul, adică să-l răscumpărăm, petrecându-l pe lucruri care contează cu adevărat.

Fie ca noi toți să avem aspirația de a fi în cuvântul lui Dumnezeu într-un mod rugativ, chiar să plătim prețul pentru a fi constituiți cu adevărul din cuvântul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce adevărul ne constituie, pe măsură ce auzim pe Domnul vorbind în cuvântul Său și acordăm atenție cuvântului Său, devenim folositori Domnului în zidirea bisericii. Ființa noastră constituită de Dumnezeu va zidi biserica prin ceea ce facem și rostim.

În Apocalipsa 2 și 3, Cristos este Duhul care le vorbește tuturor bisericilor: Cristos vorbește și Duhul vorbește

Dacă citim cu atenție și cu rugăciune capitolele 2 și 3 din Apocalipsa, vom vedea multe lucruri minunate, iar Domnul are o cale de a ne spune ceea ce este în inima Lui pentru bisericile Sale de astăzi.

În special, în aceste capitole, Cristos este Duhul care le vorbește tuturor bisericilor. El este Cel care ține cele șapte stele în mâna dreaptă, Cel care umblă prin mijlocul celor șapte lampadare de aur (Apocalipsa 2:1).

El este Fiul Omului, Marele Preot care umblă prin mijlocul bisericilor locale, văzând, înțelegând și cunoscând situația fiecărei biserici și vorbind bisericilor.

La începutul fiecăreia dintre cele șapte epistole, Domnul este Cel care vorbește unei anumite biserici (vezi Apocalipsa 2:1, 8, 12, 18; 3:1, 7, 14). La sfârșitul fiecărei epistole, Duhul este Cel care vorbește tuturor bisericilor (2:7, 11, 17, 29; 3:6, 13, 22). Cristos este Cel care vorbește bisericilor, ca Duh.

Ceea ce vedem în aceste capitole este vorbirea Cristosului nelimitat, eliberator de viață, intensificat în șapte ori și pneumatic către cele șapte biserici la începutul fiecărei epistole, care devine vorbirea Duhului dătător de viață, intensificat în șapte ori, atotinclusiv, către toate cele șapte biserici la sfârșitul fiecărei epistole în mod universal. Ce minunat!

La începutul fiecărei epistole, Cristos este Cel care vorbește bisericilor și El se prezintă mai întâi într-un mod particular, apoi diagnostichează situația din acea biserică. El Se prezintă ca fiind însăși soluția la problemele din acea biserică și apoi strălucește asupra situației acelei biserici.

Apoi, El le oferă soluția, un avertisment și, de asemenea, răsplata, iar epistola se încheie cu: Cine are urechi să audă ce vorbește Duhul bisericilor. Cristos este Cel care vorbește bisericilor, dar Duhul este Cel care vorbește și noi trebuie să avem urechi ca să auzim vorbirea Duhului.

Vorbirea lui Cristos nu este diferită de vorbirea Duhului; mai degrabă, vorbirea lui Cristos și vorbirea Duhului sunt una.

Cristosul care vorbește este Duhul și El vorbește în Duh, cu Duhul și prin Duh. Când Cristos vorbește, Duhul vorbește, iar vorbirea Duhului este vorbirea lui Cristos. Domnul este Duhul (2 Corinteni 3:17), iar când auzim vorbirea Duhului, auzim vorbirea Domnului.

Cristosul care vorbește în Apocalipsa este Cristosul pneumatic, Cristos în învierea și înălțarea Sa, Cristos ca Duh; El este Cristosul pneumatic nelimitat, eliberator de viață, intensificat de șapte ori.

Vorbirea Sa este adresată unei anumite biserici, dar pe măsură ce Duhul vorbește, această vorbire este adresată întregului Trup al lui Cristos. Fiecare cuvânt al vorbirii Domnului este adresat nouă, căci Duhul ni-l vorbește.

Cristosul care vorbește devine Duhul vorbitor; Duhul vorbitor vorbește tuturor bisericilor. Fie ca noi să ne dăm seama și să savurăm că Cristos este Duhul și fie ca noi să ne deschidem vorbirii Sale astăzi.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi, exersându-ne duhul și îndreptându-ne inima către El, pentru ca Cristos, ca Duh, să ne vorbească și să aplice vorbirea Sa ființei noastre.

Mai ales în aceste zile de la sfârșitul epocilor, când este atât de mult întuneric în lume și atât de multă degradare în biserică în general, avem nevoie de vorbirea Duhului, căci Duhul a fost intensificat de șapte ori pentru a duce la îndeplinire economia lui Dumnezeu și a împlini administrația Sa.

Fie ca noi să ne deschidem vorbirii Domnului astăzi. Fie ca noi să ne exersăm duhul să spunem Amin vorbirii Sale, astfel încât Duhul să ne poată aplica vorbirea Domnului în duh.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Duhul care ne vorbește astăzi. Ne deschidem vorbirii Tale. Vorbește-ne astăzi. Aleluia, Cristos astăzi este Fiul Omului ca Mare Preot în înălțarea Sa și El umblă în mijlocul lampadarelor de aur. Amin, Doamne, ne deschidem vorbirii Tale. Tu știi situația noastră. Tu vezi care este problema. Vorbește-ne astăzi. Fie ca noi să avem vorbirea lui Cristos astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru ca Tu să ne infuzezi cu Tine Însuți. Aleluia, astăzi Cristos este Duhul care le vorbește bisericilor! Amin, Doamne, ne deschidem vorbirii Cristosului nelimitat, eliberator de viață, intensificat în șapte ori, pneumatic! Fie ca noi să avem urechi deschise să auzim ce vorbește Duhul bisericilor. Fie ca noi să avem astăzi vorbirea personală și intimă a Duhului intensificat în șapte ori, atotinclusiv și dătător de viață! Aleluia, Cristos, așa cum ne vorbește Duhul astăzi! Cât de mult avem nevoie ca Duhul intensificat în șapte ori să ne vorbească astăzi! Amin!

Vorbirea lui Cristos devine vorbirea Duhului înăuntrul nostru în mod subiectiv, în duh

Este foarte misterios și, în același timp, atât de minunat să vedem că vorbirea lui Cristos de la începutul celor șapte epistole către cele șapte biserici din Apocalipsa 2-3 devine vorbirea Duhului la sfârșitul epistolelor.

Acest lucru ne arată că, pe de o parte, Cristos vorbește fiecărei biserici în particular, având un mesaj specific pentru fiecare dintre bisericile locale, iar pe de altă parte, Duhul aplică acest lucru și vorbește acest lucru întregului Trup al lui Cristos.

Pe de o parte, Cristos vorbește astăzi acelei biserici anume, diagnosticând situația, dându-se lor într-un mod particular ca soluție și chemându-i pe biruitori. Pe de altă parte, Duhul vorbește acest cuvânt tuturor sfinților, tuturor credincioșilor în Cristos, de-a lungul epocilor.

Cristos vorbește fiecăreia dintre cele șapte biserici, respectiv, iar la încheiere, Duhul atotinclusiv și dătător de viață vorbește Trupului lui Cristos în mod universal.

Aceasta înseamnă că cuvintele rostite bisericilor de către Cristos devin un cuvânt rostit nouă, chiar și înăuntrul nostru, subiectiv, de către Duhul.

Când ne exersăm duhul pentru a veni la Domnul în cuvântul Său, atingem Duhul vorbitor, care ne vorbește intim și subiectiv ceea ce Cristos le vorbește bisericilor în cuvântul Său. Trebuie să primim vorbirea Domnului ca Duh astăzi.

Cuvântul rostit de Cristos bisericilor locale din Apocalipsa 2 și 3 trebuie să devină un cuvânt rostit de Duhul dătător de viață către noi, indiferent cine suntem și unde ne aflăm.

De aceea, trebuie să venim în mod personal la Domnul în cuvântul Său, să săpăm mai adânc în cuvântul lui Dumnezeu, să ne dezvoltăm cunoașterea Cuvântului și să intrăm într-o viziune care este conectată cu și guvernată de Cuvântul lui Dumnezeu. Cristosul care vorbește trebuie să devină Duhul vorbitor.

Slavă Domnului că Domnul este Duhul și Duhul este Domnul și mulțumim Domnului că astăzi, în degradarea bisericii, Duhul este intensificat de șapte ori pentru a ne vorbi și a ne aplica vorbirea lui Cristos în mod subiectiv și intim.

Tot ce ne vorbește Domnul este consemnat în Biblie; Domnul este întrupat în cuvântul Său și trebuie să venim la cuvântul Domnului cu exersarea duhului nostru și cu o inimă întoarsă către El pentru a avea vorbirea Duhului.

Cuvintele Domnului din Biblie trebuie să devină Duh și viață pentru noi (Ioan 6:63).

Domnul nu a vorbit cuvântul Său doar unor anumiți oameni sau biserici dintr-un anumit oraș și țară, și acesta era doar pentru ca ei să audă aceste lucruri. Mai degrabă, această vorbire a Domnului ne este adresată de Duhul Sfânt pentru a fi către noi, aplicată nouă și intimă și subiectivă pentru noi.

Dacă Vorbitorul ar fi doar Cristos și nu Duhul vorbitor, El nu ar putea rosti cuvinte în duhul nostru, iar vorbirea Lui nu ar fi subiectivă pentru noi.

Dar slavă Domnului, așa cum mărturisesc experiența noastră creștină și cuvântul Domnului, putem veni la cuvântul Domnului în duh, iar Duhul ne vorbește imediat ceva despre Cristos, chiar și înăuntrul nostru, căci El este Duhul vorbitor din noi, subiectiv și personal.

Literele negru-pe-alb ale Bibliei devin vorbirea vie a Domnului către noi pe măsură ce ne exersăm duhul și avem vorbirea Duhului înăuntrul nostru. Cât de extraordinar este să-L cunoaștem și să-L savurăm pe Cristosul vorbitor ca Duhul care ne vorbește, Duhul vorbitor!

Ceea ce avem nevoie nu sunt așa-numitele „daruri ale Duhului Sfânt” sau „vorbirea în limbi”; ceea ce avem nevoie este ca Cristosul vorbitor să devină Duhul vorbitor în duhul nostru, aplicând cuvântul lui Dumnezeu la noi și schimbându-ne însăși constituția în interior.

Domnul este Duhul, atât de disponibil și aproape de noi. În timp ce trăim în această epocă a harului, Domnul este aici cu noi ca Duhul, chiar unit cu noi ca un singur duh (1 Corinteni 6:17).

Dar cât de real este Domnul pentru noi? Câtă experiență avem cu Domnul? Când ne exersăm duhul, ne dăm seama că Domnul este Duhul cu duhul nostru și noi suntem un singur duh cu El. Cât de minunat!

Acum, Cristos nu este doar obiectiv pentru noi, înălțat la ceruri; El este Duhul unit și contopic cu duhul nostru. El ne vorbește nu doar cu literele și cuvintele Bibliei; El ne vorbește ca Duhul vorbitor în duhul nostru.

Odată ce auzim vorbirea Domnului ca Duh, ceva de neșters este introdus înăuntrul nostru și nimic nu îl poate lua. Avem nevoie de vorbirea Domnului ca Duh în mod subiectiv și intim astăzi!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai devenit Duhul pentru a veni în duhul nostru și a te uni cu noi ca un singur duh! Amin, Doamne, ne dăm Ție astăzi. Vorbește-ne. Venim la Tine în cuvântul Tău prin exersarea duhului nostru. Fie ca Cristosul vorbitor să ne vorbească în calitate de Duh vorbitor. Aleluia! Vorbirea Domnului în cuvântul Său ne este rostită de Duhul vorbitor într-un mod subiectiv! Amin, Doamne, ne deschidem vorbirii Tale ca Duh. Aplică cuvântul Tău la ființa noastră și fă-l subiectiv pentru noi în experiența noastră creștină. Ne deschidem duhul către Tine; intră ca Duh pentru a ne vorbi ceva despre Cristos. Aleluia! Cel care ne vorbește nu este Cineva din exterior, ci Duhul interior și subiectiv! Aleluia! Domnul ne vorbește nu numai cu literele și cuvintele din Biblie, ci și în duhul nostru! Amin, Doamne, vorbește-ne în duhul nostru și introduce-Te în noi! Ne exersăm duhul și spunem Amin vorbirii Tale ca Duh astăzi!