Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

În părtășie cu Dumnezeu, ne dăm seama că suntem păcătoși și Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat

20/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru a rămâne în savurarea părtășiei divine, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul care locuiește în natura noastră, și ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră; ne împărtășim din El ca ofrandă pentru păcat, în sensul de a-L savura ca fiind viața noastră, chiar ca viața care poartă păcatul nostru și păcatele altora.

O, Doamne, vrem să menținem părtășia divină în viața noastră creștină. Te iubim, Doamne, și vrem să avem părtășie cu Tine! Păstrează-ne în părtășie astăzi. Fie ca noi să tratăm orice împiedică această părtășie. Te luăm, Doamne, ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul din natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere, pentru păcatele pe care le săvârșim zilnic. Adu-ne mai departe cu Tine și ține-ne în părtășie cu Tine! Amin!

Slavă Domnului că am fost aduși într-o relație pe viață cu Dumnezeu, căci El este Tatăl nostru și noi suntem copiii Lui. Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, El este credincios să strălucească asupra noastră, căci El este lumină, iar păcatele noastre sunt expuse și luminate (1 Ioan 1:8-9; 3:20-21; Lev. 4:3; 5:6; Ioan 1:29; Romani 8:3; 2 Cor. 5:21; 1 Petru 2:24-25).

Ne dăm seama că trebuie să ne menținem părtășia cu Domnul, astfel încât să putem rămâne în savurarea părtășiei divine. Dacă citim 1 Ioan 1, vom vedea că un lucru care împiedică părtășia noastră cu Dumnezeu este păcatul și, de asemenea, păcatele.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu iubitor și Îl iubim, pentru că dragostea Lui a fost turnată în inimile noastre. El Și-a distribuit viața în noi, iar acum avem părtășie cu El și cu sfinții, pentru că avem viața Lui și în viața Lui suntem una. Este ușor să intri în părtășie cu Dumnezeu, dar să menții această părtășie nu este atât de ușor. Cooperarea noastră este necesară pentru a ne menține părtășia cu Dumnezeu.

Trebuie să înțelegem diferența dintre relația noastră cu Dumnezeu și părtășia noastră cu Dumnezeu. Relația noastră cu Dumnezeu nu este condiționată și nu poate fi ruptă. Odată ce primim viața divină și suntem credincioși în Cristos, o persoană regenerată, Dumnezeu este Tatăl nostru. Suntem născuți din nou și nu putem fi niciodată nenăscuți.

Dar, la fel ca într-o familie, să presupunem că unul dintre copii este obraznic și poate chiar spune: „Nu te iubesc, tati!”. Acest lucru întrerupe părtășia, chiar dacă relația există. Copilul este încă copilul părinților, indiferent de cum se comportă, dar părtășia este întreruptă de diferite lucruri. Este nevoie să ne împăcăm pentru ca părtășia să fie restabilită.

În părtășia noastră cu Dumnezeu, primul lucru care întrerupe părtășia este păcatul. Și păcatul are două aspecte: în primul rând, există păcatul din natura noastră și, în al doilea rând, există păcatele din comportamentul nostru.

Vedem acest lucru în 1 Ioan 1:8-9; Dacă zicem că nu avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Acesta este păcatul din natura noastră. Dar dacă ne mărturisim păcatele – acestea sunt la plural, căci acestea sunt păcatele din purtarea noastră – El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.

Aleluia, ne putem mărturisi păcatele, luându-L pe Cristos ca ofrandă pentru abatere și putem lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră, astfel încât părtășia noastră cu Dumnezeu să fie menținută!

Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru a trata natura păcătoasă din carnea noastră

Ce este păcatul? Păcatul este natura rea a lui Satan, care s-a injectat în om prin căderea lui Adam și a devenit acum natura păcătoasă a fărădelegii care locuiește, acționează și lucrează ca o lege în noi, oamenii decăzuți (Romani 5:12, 19a, 21a; 6:14; 7:11, 14, 17-23; Psalmul 51:5; 1 Ioan 3:4; comp. cu 2 Tesaloniceni 2:3, 7-8).

Păcatul nu este doar un lucru; păcatul este o persoană, chiar persoana lui Satan, natura malefică a lui Satan, iar acest păcat este în noi astăzi, căci suntem ființe umane decăzute. Suntem păcătoși constituiți pentru că păcatul domnește în noi, ne stăpânește și profită de ocazie pentru a ne înșela și a ne ucide.

De multe ori comitem păcate nu pentru că vrem, ci din cauza păcatului care locuiește în noi; prin urmare, nu mai suntem noi cei care lucrăm, ci păcatul care locuiește în noi, chiar răul care este prezent cu noi. Cu toții avem această conștientizare; avem păcat în ființa noastră.

Chiar și ca cei care Îi slujesc Domnului, ca oameni regenerați care Îl iubesc pe Domnul și Îi slujesc, ne dăm seama, așa cum a făcut Moise, că suntem plini de lepră, că avem carnea și că păcatul este în noi.

Nu putem fugi de noi înșine; avem păcat în însăși natura noastră. Așadar, trebuie să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat. Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru păcatul din natura noastră. Când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat prin rugăciune, nu mai suntem condamnați, ci trăim o viață de dependență. Depindem de Domnul tot timpul.

Ne dăm seama că putem săvârși păcate în orice moment; avem potențialul de a săvârși păcate, căci păcatul este acolo, așteptând o oportunitate de a rupe părtășia noastră cu Dumnezeu. Părtășia noastră cu Dumnezeu ne va aduce să devenim Noul Ierusalim, căci este însăși realitatea Trupului lui Cristos.

Dacă nu suntem în părtășie, Dumnezeu dispare, dar când suntem în părtășia divină, îl avem pe Dumnezeu și avem tot ce ne trebuie pentru a împlini scopul lui Dumnezeu. Așadar, Satan vrea să distrugă și să întrerupă părtășia noastră cu Dumnezeu prin intermediul păcatului. Nu ar trebui niciodată să credem că păcatele sunt ceva insignificativ.

Putem aplica sângele lui Cristos atunci când ne mărturisim păcatele, faptele rele pe care le săvârșim și putem să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. A-L lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat înseamnă că omul nostru cel vechi este tratat (Romani 6:6), că păcatul din natura omului căzut este condamnat (8:3), că Satan, ca păcat în sine, este distrus (Evrei 2:14), că lumea este judecată și că stăpânitorul lumii este aruncat afară (Ioan 12:31).

Aceste cinci lucruri negative – omul nostru cel vechi, păcatul, Satan, lumea și stăpânitorul lumii – toate sunt tratate de Cristos ca ofrandă pentru păcat. Stăpânitorul acestei lumi implică autoritate sau putere și lupta pentru putere (vezi Luca 4:5-8; comp. cu Matei 20:20-21, 24; 3 Ioan 9).

Satan este adversarul lui Dumnezeu, dușmanul Său, căci el luptă pentru putere. Și acum întreaga omenire, inclusiv tu și cu mine, ne luptăm pentru putere. Chiar și în slujirea Domnului, de multe ori suntem ca mama fiilor lui Zebedei, încercând să obținem mai multă putere sau poziție pentru noi înșine sau pentru cei apropiați nouă. O, Doamne Isuse!

Trebuie să-I dăm Domnului preeminența în toate lucrurile și să-I acordăm primul loc în toate lucrurile. Atunci când facem lucruri precum cumpărăturile, mersul la serviciu, treburile casnice sau chiar odihna, în toate lucrurile, trebuie să-I dăm lui Cristos preeminența. Trebuie să-I acordăm primul loc.

Lupta pentru putere este rezultatul cărnii, a păcatului, a lui Satan, a lumii și a conducătorului lumii (Galateni 5:16-17, 24-26). Fie ca noi să nu ne provocăm sau invidiem unii pe alții. Uneori, chiar și printre noi, ne putem invidia unii pe alții sau provoca. Când alții apreciază un alt frate sau o soră și se pare că noi nu suntem atât de apreciați, invidia se ridică în noi.

Satan este conducătorul acestei lumi în această epocă și vrea închinare. Dar noi trebuie să ne închinăm doar lui Dumnezeu și să-I dăm doar lui Cristos primul loc. Legea păcatului în carnea noastră este puterea, tăria și energia spontană de a lupta cu Dumnezeu. O, Doamne!

Există o astfel de lege a păcatului în carnea noastră, care ne învinge întotdeauna, căci permite cărnii să se lupte cu Dumnezeu. Legea ofrandei pentru păcat este legea vieții Cristosului pneumatic, pe care-L savurăm, pentru a ne elibera automat și spontan de legea păcatului (Romani 7:23; 8:2; Levitic 6:24-30; comp. cu 7:1-10).

Aleluia pentru legea Duhului vieții în duhul nostru! Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră și ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase pe care le săvârșim în viața noastră!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să ne menținem părtășia cu Tine zi de zi. Vrem să rămânem în savurarea părtășiei divine. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină, așa cum Tu ești în lumină, ca să avem părtășie unii cu alții. Te luăm ca ofrandă pentru păcat, pentru păcatul care locuiește în natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere, pentru faptele păcătoase din conduita noastră. O, Doamne, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră, căci însăși natura rea a lui Satan a fost injectată în noi pentru a deveni natura păcătoasă a fărădelegii care locuiește, acționează și lucrează ca o lege în fiecare om decăzut. Ne întoarcem la Tine, Doamne, și Te luăm ca ofrandă pentru păcat. Depindem de Tine. Te luăm ca viața noastră și ca totul pentru noi. Tu ești ofranda noastră pentru păcat. Slavă Domnului, atunci când Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat, omul nostru cel vechi este terminat, păcatul din natura omului căzut este condamnat, Satan, ca păcat, este distrus, lumea este judecată și conducătorul lumii este alungat! Slavă Domnului!

Prin părtășia noastră vie cu Dumnezeu, ne dăm seama că suntem păcătoși și Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere

Cum ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere? De ce trebuie să ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat? Și cum o facem? Pe măsură ce avem părtășie cu Domnul, care este lumină, suntem expuși de păcatele noastre, faptele nelegiuite din conduita noastră și, de asemenea, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră, în carnea noastră.

Prin părtășia noastră autentică, intimă, vie și iubitoare cu Dumnezeu, care este lumină (1 Ioan 1:5; Coloseni 1:12), ne vom da seama că suntem păcătoși și Îl vom lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ofrandă pentru abatere.

Nu prin introspecție sau autoanaliză vedem cât de păcătoși suntem și cum însăși natura noastră este păcătoasă; ci sub lumina Domnului, pe măsură ce avem părtășie cu El. Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și Îl savurăm, cu atât vom ști mai mult cât de răi suntem.

Avem aceasta ca experiență în viața noastră creștină de multe ori. Pe măsură ce ne facem timp să-L contemplăm pe Domnul, petrecând timp cu El în cuvântul Său sau chiar doar să ne mărturisim păcatele Lui, ne dăm seama cât de păcătoși suntem.

Pe de o parte, Îl iubim pe Domnul și Îl savurăm; pe de altă parte, ne dăm seama cât de păcătoși și răi suntem (Isaia 6:5; Luca 5:8; Romani 7:18). Pe de o parte, Dumnezeu este dragoste; pe de altă parte, Dumnezeu este lumină. Faptul că El este lumină înseamnă faptul că El este dragoste, căci atunci când El strălucește asupra noastră în dragostea Sa, nu suntem lăsați în autoamăgire.

Nu ar trebui să luăm strălucirea și expunerea Lui într-un mod negativ; mai degrabă, pe măsură ce El ne atinge și expune păcatele din conduita noastră și chiar păcatul din natura noastră, fie ca noi să rămânem cu El și să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și ca ofrandă pentru abatere.

Putem aplica sângele Său prețios pentru toate păcatele noastre, pentru a fi spălate și curățite, și putem lua pe Cristos ca ofrandă pentru păcat pentru păcatul din natura noastră. Putem să punem deoparte ceva timp pentru a fi cu Domnul într-un loc retras, unde nu avem distrageri, și pur și simplu să-I permitem să strălucească asupra noastră și în noi pentru a ne expune păcatele.

Sub lumina Lui, ne dăm seama cât de păcătoși suntem. Cu cât ne mărturisim mai mult păcatele, cu atât ne dăm seama că avem mai multe de mărturisit. În timpul nostru singur cu Domnul, chiar și îngenunchind înaintea Lui, ne mărturisim păcatele, iar lumina Lui expune tot mai multe păcate.

Suntem o constituție a păcatului, o fabrică producătoare de păcate, și chiar natura noastră este păcat în carne. O, Doamne Isuse! Pe măsură ce avem părtășie cu Dumnezeu, care este lumină, ne vedem păcatele, ne mărturisim păcatele și ne menținem părtășia cu Dumnezeu luându-L pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră și ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase din comportamentul nostru.

Sub lumina Lui, ne dăm seama că avem păcat în natura noastră și păcate în comportamentul nostru. Realizarea faptului că avem o natură păcătoasă și luarea lui Cristos ca ofrandă pentru păcat ne face să fim judecați și supuși, iar această realizare ne păstrează, căci ne face să nu avem nicio încredere în noi înșine (Filipeni 3:3; Exod 4:6).

Ne dăm seama că suntem păcătoși și nu avem nicio încredere în noi înșine; îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcat și, de asemenea, ca ofrandă pentru abatere. O, Doamne!

Ne împărtășim din Cristos ca ofrandă pentru păcat, în sensul de a-L savura ca viața noastră, viața care poartă păcatele altora, pentru a putea purta problemele poporului lui Dumnezeu, administrându-L pe Cristos ca viața care purtă păcatul, pentru ca ei să fie păstrați în unitatea Duhului (vezi 1 Ioan 5:16; Levitic 10:17).

Pe de o parte, Îl luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră; pe de altă parte, putem fi una cu El în aceasta, purtând păcatele altora, administrându-L pe Cristos ca viața care purtă păcatul.

Fie ca noi să avem o astfel de experiență astăzi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, prin menținerea părtășiei noastre cu Dumnezeu.

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem; vrem să Te atingem și să umblăm în lumină, așa cum Tu ești lumină. Vrem să rămânem într-o părtășie intimă, iubitoare, vie și autentică cu Tine zi de zi. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Ne deschidem luminii Tale. Strălucește asupra noastră. Strălucește în noi. Fie ca noi să ne dăm seama că suntem păcătoși și să-L luăm pe Cristos ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. Amin, Doamne, Te iubim și Te savurăm și, sub lumina Ta, vedem cât de păcătoși suntem. O, cât de răi suntem în natura noastră, căci însăși natura noastră în carne este păcat! Venim la Tine pentru a avea părtășie cu Tine într-un mod intim, viu și iubitor; spunem Amin strălucirii Tale. O, Doamne, cu cât Te iubim mai mult și Te savurăm, cu atât vedem și ne dăm seama cât de păcătoși suntem. Ne dăm Ție astăzi. Te luăm ca ofrandă pentru păcatul din natura noastră. Te luăm ca ofrandă pentru abatere pentru faptele păcătoase din conduita noastră. Vrem să ne menținem părtășia cu Tine pe tot parcursul zilei! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In Fellowship with God we Realise we’re Sinful & we take Christ as our Sin Offering, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 35 cu tema: Părtășia vieții eterne — realitatea trăirii în Trupul lui Cristos (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca Păstorul bun, marele Păstor, Păstorul de frunte și Păstorul sufletelor noastre

13/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Scumpul nostru Domn Isus Cristos, pe care Îl iubim și Căruia ne deschidem zi de zi, este bunul Păstor, marele Păstor, Păstorul de frunte și Păstorul sufletelor noastre; suntem oile Lui și suntem sub grija delicată a Păstorului nostru zi de zi, atât direct, cât și indirect, fiind sub păstorirea păstorilor Săi delegați, prezbiterii.

Amin, Doamne, Te iubim ca Păstor al nostru! Ne deschidem păstoririi Tale astăzi. Tu cunoști situația reală a ființei noastre. Tu cunoști condiția noastră reală din ființa noastră interioară. Îți mulțumim că ești bunul nostru Păstor care Își dă viața pentru ca noi să avem viața divină! Îți mulțumim că ai grijă de bunăstarea sufletului nostru! Te iubim și ne deschidem Ție! Amin!

Nu-L iubiți voi pe Domnul Isus ca Păstor al nostru? El este atât de minunat. El este atât de drag. El este atât de delicat în grija Lui atotinclusivă pentru noi. Pe de o parte, noi suntem oile Lui, savurând grija Sa atotinclusivă și delicată în păstorirea Lui.

Pe de altă parte, El Se reproduce în noi, pe măsură ce suntem constituiți cu Cristos, astfel încât să-i putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu. Suntem atât oi, cât și păstori; noi toți savurăm păstorirea Domnului și a sfinților și învățăm să-i păstorim pe alții.

De fapt, cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul, cu cât suntem mai mult sub distribuirea divină zi de zi, cu atât avem mai mult simțământ de a avea grijă de alții. Există un simțământ în viața divină din noi, o povară care se ridică în noi pe măsură ce-L savurăm pe Domnul, că am vrea să-i păstorim pe alții.

Unii ar putea crede că doar cei instruiți și calificați sunt cei care îi păstoresc pe sfinți, dar, în realitate, fiecare dintre noi, ca oi ale Domnului, care savurează păstorirea Lui, Îl iubesc și-L savurează, suntem însărcinați să păstorim oile Domnului.

Chiar dacă falimentăm, chiar dacă am putea chiar să-L renegăm pe Domnul și să decădem, Domnul se roagă pentru noi, El ne păstorește, El ne întărește credința, El ne întâlnește acolo unde suntem și El ne însărcinează să păstorim oile Sale.

Cu cât petrecem mai mult timp cu Domnul, cu atât Îl savurăm mai mult pe El în cuvântul Său și suntem constituiți cu Cristos, cu atât suntem mai împovărați să îngrijim oile Sale. Cristosul pe care-L savurăm și cu care suntem constituiți este Capul Trupului și Păstorul; El ne infuzează cu Sine Însuși ca povară pentru a ne îngriji de alții.

Fie ca noi să continuăm să venim la Domnul pentru a-L savura și a fi constituiți cu El, astfel încât să putem fi una cu El pentru a păstori oile Sale!

Îl savurăm pe Cristos ca Păstorul cel bun care a venit ca noi să avem viață și s-o avem din belșug!

În Ioan 10:10-11, Domnul Isus ne-a spus că El este Păstorul cel bun; au fost alți păstori înaintea Lui și mulți și după El, dar El este Păstorul cel bun. Ca bun Păstor, Cristos Își dă viața pentru oi. El a venit ca noi să avem viață și s-o avem din belșug.

Viața pe care El vrea să o avem nu este viața umană, pe care o avem deja, ci viața divină. Cristos a venit ca viață (Ioan 11:25; 14:6) și a venit ca Păstorul cel Bun, pentru ca noi să avem viață și s-o avem din belșug.

Cum putem avea viața divină? În primul rând, Domnul Isus a venit ca viață și, ca Păstorul cel Bun, a murit pentru noi. Și-a dat viața umană și viața sufletească pentru ca noi să putem primi viața Lui divină.

Slavă Domnului că a venit să-Și dea viața sufletească, viața Sa umană, pentru a realiza răscumpărarea pentru noi, oile Sale, pentru ca noi să putem avea parte de viața Lui divină (vv. 11, 15, 17). El și-a dat viața umană, viața sufletească, pentru a realiza răscumpărarea pentru noi pe cruce.

El este Păstorul cel bun care are grijă de noi, oile Sale, în măsura în care a murit pentru noi, dându-Și viața pentru noi, pentru ca noi să avem viață și să fim oile Sale, parte a singurei turme. Cât de mult Îl iubim pe Domnul ca Păstorul cel Bun! Cât de mult apreciem moartea Lui pentru noi pe cruce!

Mai ales când venim la întâlnirea de la Masa Domnului, când ne amintim de Domnul și de tot ce a făcut El pentru noi, ar trebui să avem cu toții un sentiment în noi că Domnul a murit pentru noi, pentru toate păcatele noastre.

Nu merităm să fim aici, împărtășindu-ne din viața și natura Lui cu toate bogățiile lui Dumnezeu, dar, pe baza răscumpărării Domnului, suntem aici la masă, savurându-L pe Domnul. Avem un loc aici. Pentru veșnicie, vom fi recunoscători să ne amintim de mântuirea pe care am primit-o.

Cristos, ca bun Păstor, Și-a dat viața pentru noi. Astăzi, El ne conduce pe noi, oile Sale, la Sine ca pășune a noastră. Ne-a chemat pe nume, am ieșit din staul la Sine, iar El este pășunea noastră, locul de hrănire (v. 9). Acum ne hrănim liber cu Domnul ca pășunea noastră bogată, pentru a fi hrăniți de El. El nu numai că ne-a răscumpărat, ci, mai mult, ne conduce la savurarea Sa ca pășune a noastră bogată.

Aici, în El, locuim cu toții în siguranță, Îl savurăm din belșug și ne împărtășim din ceea ce este El și din ceea ce face pentru noi. El a venit să-Și dea viața pentru a-i forma pe credincioșii evrei și pe credincioșii dintre neamuri într-o singură turmă sub păstorirea Sa ca unicul Păstor (10:14-16). Slavă Domnului!

Ca bun Păstor, Domnul i-a format pe credincioșii evrei și cei dintre neamuri într-o singură turmă, care este biserica în calitate de Trup al lui Cristos; acum suntem cu toții sub păstorirea Lui ca o singură turmă (v. 16).

El ne adună împreună în turmă. Acesta este semnul unui bun Păstor: El adună împreună oile Sale în turma Sa. Suntem adunați împreună cu sfinții, membrii Trupului lui Cristos, ca tovarăși ai noștri oi.

Este atât de minunat să fim adunați ca oi împreună și să-L savurăm pe Domnul ca pășunea noastră bogată. El ne păstorește împreună și ne dă să mâncăm. El ne face singura Lui biserică, Trupul lui Cristos. Îl iubim pe bunul nostru Păstor!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca bun Păstor să-Ți dai viața pentru oile Tale. Îți mulțumim că ai venit la noi, ca să avem viață și s-o avem din belșug! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit și Ți-ai dat viața sufletească, viața Ta omenească, pentru a îndeplini răscumpărarea pentru noi. Îți mulțumim că ai murit pentru noi. Îți mulțumim pentru minunata Ta răscumpărare. Credem în Tine, Te apreciem și Te iubim. Ne deschidem să Te primim ca viață și vrem să ne împărtășim din Tine ca viață. Aleluia, Cristos este Păstorul cel bun și El ne conduce ca oile Sale din staul la Sine ca pășune a noastră! Amin, Doamne, ne place să fim aici, în pășunea bogată, savurându-Te pe Tine și împărtășindu-ne din toate bogățiile Tale! Ne deschidem minunatei Tale păstoriri astăzi. Ne exersăm duhul pentru a mânca liber din Tine și a fi hrăniți de Tine. Îți mulțumim că ne-ai format într-o singură turmă, atât credincioșii evrei, cât și pe cei dintre neamuri, pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos, sub păstorirea Ta! Te iubim, Doamne Isuse, Păstorul nostru bun!

Dumnezeu L-a înviat din morți pe „Domnul nostru Isus, Marele Păstor al oilor, în sângele unui legământ veșnic”

Evrei 13:20 vorbește despre Domnul Isus ca fiind marele Păstor al oilor. În acest verset, ni se spune că Dumnezeu L-a înviat din morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, în sângele unui legământ veșnic. Domnul Isus a murit pentru noi. Și-a vărsat sângele pentru noi. Iar Dumnezeu Tatăl L-a înviat din morți pentru a-L face marele Păstor al oilor în sângele unui legământ veșnic.

Ce este acest legământ? În Vechiul Testament, în Ezechiel, vedem că Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul Său prin care își va înscrie legile în inimile lor, astfel încât să-L cunoască în interior. El vrea să Se scrie în noi, astfel încât noi să-L cunoaștem în interior, fără a fi nevoie ca cineva să ne învețe. El vrea să fie Dumnezeul nostru și noi poporul Său. De asemenea, în acest legământ, El promite să nu-și mai amintească de păcatele noastre.

Acest legământ a fost promis în Vechiul Testament, dar a fost promulgat în Noul Testament prin sângele lui Isus. Sângele lui Cristos a promulgat și a stabilit legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul Său, cu scopul ca Dumnezeu să câștige un popor corporativ, turma Sa, biserica, pentru Sine. Acum, ca Mântuitor înviat, Cristos este marele Păstor al oilor, iar noi suntem numeroasele Sale oi.

Trebuie să venim la Domnul ca marele Păstor al oilor, căci prin El, Dumnezeu, pe baza sângelui răscumpărător al lui Cristos al legământului veșnic, ne perfecționează în orice faptă bună. Prin sângele lui Cristos, sângele legământului veșnic, Dumnezeu îi perfecționează pe toți credincioșii în Cristos ca oi ale lui Dumnezeu.

El ne perfecționează atât pe noi ca oi ale Sale, cât și bisericile corporativ în orice faptă bună, spre împlinirea voinței Sale, făcând în noi ce este plăcut Lui (Evrei 13:20-21). Cât de minunat e acest lucru!

Ca mare Păstor al oilor, Cristos a stabilit noul legământ, iar acum El lucrează în noi și ne perfecționează pentru a fi turma Lui, biserica Lui, pentru împlinirea voinței Sale. Acum putem face multe lucruri care sunt plăcute lui Dumnezeu, deoarece El ne perfecționează.

Legământul veșnic este pentru a finaliza Noul Ierusalim prin păstorire. Acest legământ veșnic este legământul noului testament pentru a câștiga o turmă, care este biserica rezultând în Trupul lui Cristos și finalizându-se în Noul Ierusalim.

Cristosul nostru înviat este marele Păstor care îndeplinește legământul lui Dumnezeu pentru a ne face biserica Lui, Trupul Său, finalizându-se în Noul Ierusalim. Aleluia! Fie ca noi să ne deschidem către El ca mare Păstor al oilor astăzi și să-I permitem să ne perfecționeze în orice faptă bună pentru împlinirea voii Sale!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești marele Păstor al oilor. Îți mulțumim că Ți-ai vărsat sângele, sângele unui legământ veșnic, pentru ca Tu să întemeiezi legământul nou și veșnic! Aleluia, Dumnezeu promite că Își va scrie legile în inimile noastre pentru ca noi să-L cunoaștem în interior și pentru ca noi să fim poporul Lui și El să fie Dumnezeul nostru! Îți mulțumim, Doamne, pentru acest legământ minunat pe care L-ai făcut cu noi. Slavă Domnului, legământul veșnic este să finalizăm Noul Ierusalim prin păstorire! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Perfecționează-ne ca oi ale lui Dumnezeu în orice faptă bună, pentru a face voia lui Dumnezeu! Fie ca Tu să faci în noi ce-Ți este plăcut. Perfecționează-ne și introdu-Te în noi puțin câte puțin, zi de zi, până când devenim turma lui Dumnezeu, biserica rezultând în Trupul lui Cristos și finalizându-se în Noul Ierusalim!

Ca Păstor de frunte, Cristos Își păstorește turma prin prezbiterii din biserici

În 1 Petru 5:4 îl vedem pe Domnul Isus ca Păstor de frunte. Ca Păstor de frunte, Domnul Își păstorește turma prin prezbiterii din biserici. Cristos este Păstorul Principal, iar prezbiterii sunt păstorii subordonați.

Păstorirea prezbiterilor trebuie să fie Cristos păstorind prin ei; ei ar trebui să păstorească oile conform lui Dumnezeu, nu după ceea ce gândesc sau au ei. Fără păstorirea prezbiterilor, biserica nu poate fi zidită. Așa a rânduit Dumnezeu lucrurile în biserică.

El nu a dat „pastori” sau „episcopi”, ci a dat unii care pot supraveghea sfinții din biserică. Ei nu sunt mai presus de sfinți; Domnul i-a pus pe prezbiteri printre sfinți, în turma lui Dumnezeu, și ei supraveghează sfinții și îi păstoresc conform lui Dumnezeu.

Cu toții avem nevoie de păstorirea prezbiterilor pentru a putea merge mai departe cu Domnul. Sub păstorirea prezbiterilor, care sunt reprezentanții Păstorului de frunte, suntem zidiți ca biserică.

Trebuie să ne rugăm pentru prezbiteri. Trebuie să învățăm să ne deschidem față de prezbiteri. Trebuie să învățăm să avem părtășie despre situația și problemele noastre cu prezbiterii.

Nu-i punem pe prezbiteri undeva acolo sus, pe un piedestal, crezând că sunt ceva ce nu sunt. În omul nostru natural este ușor să facem ceea ce au făcut corintenii, să preferăm un prezbiter sau un apostol mai mult decât altul. Dar, ca oi ale Domnului, cu toții învățăm să ne păstorim unii pe alții, iar prezbiterii păstoresc turma conform lui Dumnezeu.

Slavă Domnului pentru prezbiterii din biserici. Funcția lor principală este aceea de a păstori turma lui Dumnezeu. Cristos are nevoie ca ei să coopereze cu El. Ei nu sunt acolo pentru a-i îndruma pe sfinți sau a-i controla. Ei sunt în biserici pentru a coopera cu Păstorul de frunte și a îndeplini păstorirea în bisericile locale.

Putem spune că prezbiterii sunt păstori subordonați; Cristos, ca și Cap, este Păstorul de frunte și ei păstoresc împreună cu Cristos, sub conducerea Lui. Aceasta înseamnă că toți prezbiterii trebuie să învețe să păstorească bisericile nu de unii singuri în vechea creație, ci prin Cristos, ca și Păstor de frunte, în înviere.

Fie ca noi toți să ne deschidem către Păstorul de frunte și fie ca noi toți să ne deschidem către păstorii subordonați, prezbiterii din viața de biserică. Fie ca noi toți să mergem mai departe cu Domnul și în Domnul sub păstorirea Domnului ca Păstor de frunte și sub păstorirea prezbiterilor, păstorii subordonați.

Doamne Isuse, Te iubim ca Păstor de frunte! Îți mulțumim că păstorești turma prin prezbiterii din biserici. Amin, Doamne, ne rugăm pentru prezbiteri. Fie ca ei să păstorească sfinții una cu Domnul, chiar să păstorească biserica conform lui Dumnezeu. Ne rugăm ca Cristos să fie Cel care păstorește sfinții prin prezbiteri, nu prezbiterii care îi păstoresc pe sfinți în vechea creație! Fie ca noi toți să ne deschidem Ție ca Păstor de frunte și fie ca noi să ne deschidem și păstorilor subordonați, prezbiterii. Păstorește-i pe prezbiteri, Doamne, și fii exprimat prin prezbiteri pentru a-i păstori pe sfinți. Cât de mult avem nevoie de păstorirea Ta! Fie ca biserica să fie zidită sub păstorirea Păstorului de frunte în și prin prezbiteri. Amin, Doamne, întărește-i pe prezbiteri în omul lor lăuntric și fă-i una cu Tine pe măsură ce ei păstoresc turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu!

Cristos, ca Păstor al sufletelor noastre, supraveghează starea noastră Interioară, având grijă de situația ființei noastre interioare

În 1 Petru 2:25 Îl vedem pe Domnul Isus Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Toți eram ca niște oi, rătăciți, dar mulțumim Domnului că ne-am întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre. El este Păstorul sufletelor noastre.

El are grijă nu numai de toate nevoile noastre exterioare, ci mai mult, El are grijă de nevoile noastre interioare. El ne păstorește sufletul. Cristos ne păstorește îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-și supravegherea asupra stării ființei noastre interioare.

Nu știm ce se întâmplă în noi, nu ne dăm seama câte probleme avem și nu avem nicio idee cum să ne ocupăm de toate problemele din noi. Dar Domnul ne păstorește sufletul. El are grijă de bunăstarea ființei noastre interioare.

Sufletul nostru este atât de complicat, încât avem nevoie de Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru pentru a ne păstori în sufletul nostru. Sufletul nostru are multe probleme, nevoi și răni. Avem nevoie de Cristos ca Duh în duhul nostru pentru a avea grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, cu toate problemele lor.

Poate că suntem bine în acest moment, dar când se întâmplă ceva, când cineva spune ceva sau când pierdem autobuzul, ne dăm seama câte probleme avem în noi. Sufletul nostru are multe probleme.

Deși ne-am întors la Cristos, Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre, trebuie să rămânem sub păstorirea Lui zi de zi. El ne mângâie în interior. El ne face fericiți în El. Și El merge și mai adânc în noi pentru a ajunge la sufletul nostru și a avea grijă de starea noastră interioară pentru a face voia lui Dumnezeu în noi.

Slavă Domnului că avem un Păstor care nu numai că are grijă de nevoile noastre exterioare, ci, mai mult decât atât, supraveghează starea interioară a sufletului nostru! Avem nevoie de El pentru a ne perfecționa mintea, a ne ajusta emoțiile și a ne corecta voința.

Cristos este Păstorul sufletelor noastre și El a devenit Duhul realității ca al doilea Mângâietor (Ioan 14:16-17; 15:26). El a venit deja ca primul Mângâietor, Cristos în carne, iar acum El este al doilea Mângâietor, Cristos ca Duh dătător de viață, Duhul realității.

Pe măsură ce ne deschidem către El zi de zi, Cristos, ca al doilea Mângâietor, ne mângâie, ne îngrijește, ne infuzează cu Sine Însuși și ne conduce la savurarea a tot ceea ce Dumnezeu este și are în Cristos.

El ne mângâie în interior pentru a ne constitui în Trupul lui Cristos, organismul Dumnezeului Triunic cu noi, aleșii Săi regenerați și transformați (14:17-20). El vine nu doar să fie cu noi, ci și în noi; Cristos ca Duh este unit cu noi ca un singur duh.

Noi credem în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, și El este în noi ca Duh; El este în Tatăl, Tatăl este în El și noi suntem în Tatăl și în Fiul (v. 20). Aleluia, sub păstorirea Domnului suntem încorporați în Dumnezeul Triunic pentru a fi una cu Dumnezeu ca Trup al lui Cristos!

Pe de o parte, Cristos, ca Păstor al sufletelor noastre, supraveghează starea noastră interioară și are grijă de sufletul nostru. Pe de altă parte, El ne păstorește pentru a fi una cu Dumnezeu și cu sfinții, pentru ca noi să fim Trupul lui Cristos, organismul Dumnezeului Triunic, pentru a-L exprima! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Păstorul sufletelor noastre. Aleluia, Cristosul pneumatic este Păstorul nostru, supraveghind starea noastră interioară și îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare! Ne deschidem Ție, Doamne dragă. Te iubim ca Păstor al sufletelor noastre. Tu știi ce se întâmplă cu noi nu numai în exterior, ci și mai mult, în interior. Îți mulțumim că ne păstorești având grijă de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-ți supravegherea asupra stării ființei noastre interioare. Doamne, ne deschidem ființa interioară Ție. Tu vezi cât de complicat este sufletul nostru. Avem nevoie de Tine ca Duh dătător de viață în duhul nostru, ca să ne păstorești în sufletul nostru. Ne deschidem sufletul Ție. Ne deschidem grijii Tale iubitoare și tandre pentru mintea, emoțiile și voința noastră. Te lăsăm să vii în noi. Ai Tu grijă de toate problemele, nevoile și rănile noastre. O, Doamne, păstorește Tu sufletul nostru. Condu-ne la apele odihnei. Mângâie-ne. Zidește-ne să fim organismul divin, încorporarea Dumnezeului Triunic cu omul! Aleluia, suntem Trupul lui Cristos, Dumnezeu în om și om în Dumnezeu! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Good Shepherd, Great Shepherd, Chief Shepherd, Shepherd of our Souls, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Vedem o viziune a Cristosului excelent și-L savurăm pe Cristos ca prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu

08/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Daniel 10 vedem viziunea Cristosului excelent, care i S-a arătat lui Daniel în prețiozitatea Sa supremă ca om, iar aceasta a fost pentru aprecierea, consolarea, încurajarea și stabilizarea lui Daniel; trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, pentru a fi constituiți cu El astăzi și a fi oameni ai prețiozității.

Amin, Doamne, vrem să Te savurăm astăzi! Descoperă-ne continuu pentru a-L vedea pe Cristosul atotinclusiv, ca fiind Cel care este prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu! Arată-ni-Te nouă, Doamne, și infuzează-ne cu ceea ce ești Tu. Dă-ne o viziune a Cristosului excelent, astfel încât să Îl putem savura în prețiozitatea Sa supremă ca om! Doamne Isuse, Te iubim! Amin!

Cât de binecuvântați suntem noi, credincioșii în Cristos, că avem o schimbare în conceptul nostru de valori astăzi! Înainte de a crede în Domnul Isus, aveam o anumită estimare și evaluare a lui Cristos și a lui Dumnezeu, dar acum Îl apreciem și Îl prețuim mult mai mult pe Cristos.

Îl prețuim ca piatra de temelie pentru zidirea bisericii și Îl considerăm mai valoros și mai prețios chiar decât rudele noastre. El este comoara dreptății, iar excelența cunoașterii lui Cristos este mult mai prețioasă decât orice altceva.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său, El strălucește asupra noastră și conceptul nostru de valori se schimbă, astfel încât să-L alegem continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca porțiune a noastră super-excelentă. Îl prețuim pe Domnul mai mult decât hrana noastră alocată, căci Îl putem gusta pe Domnul în cuvântul Său ca realitatea țării bune din care curge lapte hrănitor și miere proaspătă. Amin!

Apostolul Petru a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru noi, credincioșii în Cristos. A fost fermecat de Domnul într-o asemenea măsură încât, indiferent cât de mult a eșuat și de câte ori l-a mustrat Domnul, tot L-a urmat pe Domnul ca Păstor al său până la martirajul său.

Cristos este piatra prețioasă pentru clădirea lui Dumnezeu, sângele Lui este prețios și aplicabil nouă astăzi, iar noi avem promisiunile prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu pentru a le savura astăzi. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi o credință la fel de prețioasă. Chiar dacă ne aflăm într-o stare de deprimare, chiar în depresie, când vedem o viziune a Cristosului în glorie, suntem încurajați și infuzați cu El.

O, fie ca noi să fim cei care iau aminte la avertismentul Domnului, exersându-ne duhul pentru a ne ruga ca Domnul să ne deschidă ochii interiori, să ne înmoaie inima și să ne păstreze inima îndreptată spre El, astfel încât să putem primi vindecarea Lui interioară pentru orbirea și boala noastră.

Când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa, ne vom da seama că suntem oameni cu buze necurate și ne vom deschide Domnului pentru a fi curățiți și purificați de El, astfel încât să-I putem sluji și să-L administrăm și altora, pentru ca și ei să-L savureze pe acest Cristos glorios și să fie expresia Lui. Amin!

O viziune a Cristosului excelent care ni se arată în prețiozitatea Sa supremă ca om pentru aprecierea, consolarea, încurajarea și stabilizarea noastră

În Daniel capitolul 10 vedem că Daniel a primit și el o viziune a Cristosului excelent; Cristos i s-a arătat lui Daniel în prețiozitatea Sa supremă ca om. Această viziune a fost pentru aprecierea, consolarea, încurajarea și stabilizarea lui Daniel (vezi Daniel 10:4-9).

Dacă citim această porțiune din Daniel, s-ar putea să nu înțelegem prea multe, deoarece există o mulțime de tipuri reprezentative și simboluri aici; avem nevoie de slujirea epocii pentru a interpreta corect aceste tipuri reprezentative și figuri, astfel încât să putem fi aduși la o apreciere adecvată a Cristosului excelent.

Cristosul excelent i s-a arătat lui Daniel în preoția Sa pentru a avea grijă de poporul Său ales; El era un om îmbrăcat în in fin, ale cărui coapse erau încinse cu aur fin din Ufaz. Avea o haină preoțească; faptul că era îmbrăcat în in semnifică faptul că umanitatea Sa este haina Sa preoțească.

Cristos a apărut ca Preot în umanitatea Sa – semnificată prin haina de in – pentru a îngriji poporul Său ales în captivitatea lor (vezi Daniel 10:5; Exod 28:31-35). Cristos este centralitatea și universalitatea lui Dumnezeu și, ca atare, El este un Preot care are grijă de copiii lui Israel aflați în captivitate.

Cristos a apărut și în calitatea Sa de împărat în divinitatea Sa, semnificată prin aurul coroanei, pentru a domni peste toate popoarele. Coapsele Lui erau încinse cu aur fin din Ufaz. Brâul este pentru întărire. Calitatea de împărat a lui Cristos este întărită de brâul de aur, ceea ce arată că calitatea de împărat a Sa este divină și întărește funcționarea Sa ca preot.

Mai mult, Cristos a apărut în prețiozitatea și demnitatea Sa, semnificate de trupul Său ca berilul. Cuvântul ebraic pentru beril s-ar putea referi la o piatră prețioasă albastru-verzuie sau galbenă; aceasta semnifică faptul că Cristos, în întruparea Sa, este divin (galben), plin de viață (verde) și ceresc (albastru).

Trebuie să vedem o viziune a Cristosului excelent care ni se arată în prețiozitatea Sa supremă ca om; El este divin, plin de viață și ceresc. Ce Cristos minunat avem!

Faptul că fața Lui era ca înfățișarea fulgerului (Daniel 10:6) arată că Cristos ni se arată în strălucirea Sa pentru a străluci peste oameni în iluminarea Sa. Această strălucire și iluminare sunt pentru cercetarea și judecata Sa, semnificate de ochii Săi ca torțe de foc. Ce Cristos minunat avem! Ce Cristos excelent vedem în apariția Sa lui Daniel în prețiozitatea Sa supremă ca om!

Cristos a apărut în vorbirea Sa puternică pentru a judeca oamenii, semnificat de brațele și picioarele Sale ca strălucirea bronzului lustruit. Mai mult, Cristos S-a arătat prin vorbirea Sa puternică pentru a judeca oamenii, așa cum este semnificat de sunetul cuvintelor Sale ca glasul unei mulțimi.

El este pe tron, căci este un Dumnezeu în ceruri și cerurile stăpânesc. Întreaga situație a lumii este sub stăpânirea cerurilor de către Dumnezeul cerurilor pentru a-I da lui Cristos preeminența în toate lucrurile, pentru a-L face pe Cristos să aibă primul loc în toate (Dan. 2:34-35; 7:9-10; 4:34-35; Col. 1:15, 18; Apoc. 2:4-5).

Asta este ceea ce urmărește Dumnezeu; El vrea ca Cristos să aibă primul loc în toate lucrurile. Pentru aceasta, El conduce și domnește, iar întreaga situație este sub stăpânirea Lui, astfel încât Cristos să aibă preeminența în toate lucrurile.

Cristos trebuie să aibă primul loc nu numai în situația lumii, ci și mai mult, în universul nostru personal. Astăzi, Cristos, ca fiind Cel Preeminent, trebuie să aibă primul loc în viața noastră de biserică, în viața de familie și în trăirea noastră de zi cu zi (Coloseni 1:17b, 18b; 3:17; 1 Corinteni 10:31).

În tot ceea ce suntem și facem, Cristos, ca Cel Preeminent, trebuie să fie centralitatea și universalitatea vieții noastre. El trebuie să fie centrul universului nostru, centrul de susținere a tot ceea ce se întâmplă în noi și în tot ceea ce suntem.

Sub domnia Sa cerească, Dumnezeu folosește mediul înconjurător pentru a-L face pe Cristos centralitatea și universalitatea pentru noi (Romani 8:28; Coloseni 1:18, 27; 3:4, 10-11). Întrucât Cristos domnește peste toate lucrurile, Dumnezeu folosește toate lucrurile, persoanele, problemele, situațiile și mediile pentru a-L face pe Cristos primul și totul pentru noi și în noi.

De aceea, totul se întâmplă în viața noastră; poate că nu suntem de acord cu anumite lucruri care se întâmplă, poate că nu ne plac anumite persoane sau situații, dar Dumnezeu este suveran peste toate lucrurile pentru a-L face pe Cristos preeminent în noi, chiar pentru ca Cristos să fie centralitatea și universalitatea pentru noi.

Noi suntem cei aleși de Dumnezeu să fim poporul Său pentru preeminența lui Cristos; suntem sub domnia cerească a lui Dumnezeu pentru a-L face pe Cristos preeminent (Dan. 4:26b, 35; Col. 1:18; 3:4, 10-11; Psalm 27:4). Noi, cei care credem în Cristos, suntem astăzi sub domnia cerească pentru ca Cristos să aibă primul loc în toate.

Când vedem viziunea Cristosului excelent care ni se arată în prețiozitatea Sa supremă ca om, Îl apreciem, suntem consolați, suntem încurajați și suntem stabilizați. Mai mult, îi acordăm Acestei Persoane excelente preeminența în toate lucrurile, dându-I primul loc în toate.

Doamne Isuse, dă-ne să avem viziunea Cristosului excelent care ni se arată în prețiozitatea Sa supremă ca om! Fie ca să vedem o viziune a Cristosului excelent pentru aprecierea, consolarea, încurajarea și stabilizarea noastră! O, Doamne, Tu ești Preotul în umanitatea Ta care are grijă de noi ca popor ales al Tău. Tu ai domnia în divinitatea Ta ca să domnești peste toate popoarele. Fie ca noi să Te vedem în prețiozitatea și demnitatea Ta, ca să Te putem aprecia ca fiind Cel divin, plin de viață și ceresc. Arată-ni-Te nouă, Doamne, și luminează-ne ca să ne cercetezi și să ne judeci. Mai mult, infuzează-ne, Doamne, și aranjează toate lucrurile din jurul nostru și în noi pentru ca Cristos să aibă primul loc. O, Doamne, vrem să vedem o viziune a Cristosului excelent și să-I dăm preeminența în toate lucrurile! Fie ca Cristosul cel preeminent să devină centralitatea și universalitatea în viața noastră de biserică, în viața de familie și în viața de zi cu zi. Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem sub domnia cerească a lui Dumnezeu pentru a-L face pe Cristos preeminent și a-L face să aibă primul loc în toate lucrurile! Amin, Doamne, ai Tu primul loc în toate lucrurile în noi astăzi!

Răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, pentru ca să fim constituiți cu El ca oameni ai prețiozității, casa Sa spirituală și preoția Sa împărătească!

Când avem o viziune a Cristosului excelent astăzi, ne vom dărui pur și simplu să-L savurăm. Cristos ni se arată în prețiozitatea Sa supremă și în domnia Sa nu doar pentru a ne judeca și a ne cerceta, astfel încât să putem fi curățiți și purificați, ci și mai mult, pentru ca noi să-L savurăm.

Astăzi, noi, cei care credem în Cristos, trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi constituiți cu El pentru a fi oameni ai prețiozității, ca și comoara Lui personală (1 Petru 3:4; Daniel 9:23; 10:11, 19; 2 Corinteni 2:10; Psalmul 16:5; Exod 19:4-6; 1 Petru 2:1-9; 2 Petru 3:8, 11-12).

În cartea lui Daniel vedem cum mesagerul îngeresc a venit la el și i-a spus că este un om prețios, chiar prețiozitatea însăși. Deoarece Daniel a petrecut timp cu Dumnezeu și a fost saturat cu Cristosul cel excelent pe care l-a văzut, a devenit un om al prețiozității, chiar prețiozitatea însăși.

Daniel nu a fost un om puternic în sine; de multe ori, când L-a văzut pe Domnul, a fost terminat și a avut nevoie să fie întărit de Domnul prin mesagerii Săi, îngerii. Dar Daniel a devenit un om al prețiozității văzând viziunea Cristosului excelent care i s-a arătat în prețiozitatea Sa supremă ca om.

Astăzi suntem în epoca Noului Testament și ne dăm seama că Dumnezeu este întrupat în Cristos, care astăzi este centralitatea și universalitatea economiei lui Dumnezeu.

Trebuie să răscumpărăm timpul zi de zi pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu, astfel încât El să se poată infuza în noi și să ne facă oameni ai prețiozității, comoara Sa personală. Dumnezeu nu vrea doar niște oameni în El, în care El Se poate distribui și care pot avea părtășie cu El.

El dorește să obțină un grup de oameni care Îl savurează pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă, astfel încât și ei să poată fi constituiți cu El pentru a fi oameni ai prețiozității, ca fiind comoara Sa personală. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Fie ca noi să trăim în prezența prețioasă a Domnului astăzi, savurându-L pe El fiind porțiunea noastră, așa cum El ne savurează pe noi ca fiind comoara Sa.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos exersându-ne duhul zi de zi, suntem întăriți și creștem în omul ascuns al inimii, care este prețios în ochii Lui. Îl savurăm ca fiind porțiunea noastră, ne împărtășim din bogățiile Lui și suntem constituiți cu El; în același timp, Domnul ne savurează pe noi ca fiind comoara Sa. Amin!

Asemenea apostolului Pavel, putem face toate lucrurile în Cristos, chiar în prezența lui Cristos, în lumina ochilor Săi, căci Îl apreciem, Îl savurăm și suntem una cu El în a face toate lucrurile. Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul zi de zi, pe măsură ce răscumpărăm timpul pentru a-L savura pe Cristos ca prețiozitatea de supremă valoare, El Se zidește în noi pentru a ne face casa Lui spirituală și preoția Lui sfântă și împărătească pentru împlinirea dorinței inimii Sale.

Savurarea și experimentarea lui Cristos ne vor face să fim infuzați cu Dumnezeu, chiar să-L avem pe Dumnezeu în Cristos zidit în noi, astfel încât să putem fi o împărăție de preoți și o națiune sfântă.

Venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi, bem laptele nevinovat al cuvântului și venim la Domnul ca o piatră vie, devenind astfel pietre vii ca El.

El este Cel prețios, iar pentru noi, cei care credem, El este prețiozitatea însăși. Fie ca noi, credincioșii în Cristos, care Îl savurăm pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă, să realizăm că suntem o rasă aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor cumpărat pentru posesiunea Sa!

Slavă Domnului, ca astfel de oameni, vestim virtuțile Celui ce ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Amin! El este comoara noastră, Cel mai prețios și excelent, și pe măsură ce Îl savurăm ca fiind prețiozitatea supremă, devenim oameni ai prețiozității, chiar comoara Domnului!

Acest lucru se va finaliza în Noul Ierusalim, structura miraculoasă a comorii! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să răscumpărăm timpul astăzi pentru a-L savura pe Cristos ca fiind prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne exersăm duhul să Te savurăm astăzi. Constituie-ne cu Tine Însuți pentru a ne face oameni ai prețiozității ca fiind comoara Ta personală. Fie ca să trăim în prezența Ta prețioasă astăzi. Fie ca să Te savurăm ca porțiunea noastră și fie ca Tu să ne savurezi ca fiind comoara Ta. Amin, Doamne, Tu ești prețiozitatea supremă a lui Dumnezeu pentru noi și Te savurăm ca fiind Cel excelent. Aleluia, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca fiind Cel suprem și prețios, devenim oameni ai prețiozității și comoara personală a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție; zidește-Te în noi puțin mai mult astăzi. Fă-ne casa Ta spirituală și preoția Ta sfântă și împărătească pentru împlinirea dorinței inimii Tale! Ne dăruim Ție astăzi, Doamne, pentru a Te savura ca fiind cel suprem de prețios. Vrem să trăim și să facem toate lucrurile conform indicelor ochilor Tăi. Păstrează-ne în duhul nostru contopit astăzi! Tu ești prețiozitatea pentru noi. Noi suntem comoara Ta personală. Te savurăm și Tu ne savurezi. Amin, Doamne, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See a Vision of the Excellent Christ & Enjoy Christ as the Supreme Preciousness of God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 33 cu tema: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne exersăm duhul pentru a vedea viziunea lui Cristos în glorie, chiar și în depresia noastră

06/05/2026 by Credincios in Cristos 6 Comments

Trebuie să vedem viziunea lui Cristos în glorie chiar și în depresia noastră, căci indiferent cât de corupt sau rebel este poporul lui Dumnezeu, Isus Cristos, ca om-Dumnezeu, încă stă pe un tron înalt și măreț, iar când ne întoarcem inima către El, suntem infuzați cu El și vindecați de boala noastră!

O, Doamne, fie ca noi să vedem viziunea lui Cristos în glorie! Fie ca noi să ne ridicăm ochii de unde suntem, să privim spre Tine și să-L vedem pe Isus Cristos ca om-Dumnezeu întronat! Aleluia, există un Om în glorie, iar omul-Dumnezeu Isus este încă pe tron! Amin, Doamne, privim la Tine și mergem mai departe cu Tine astăzi pentru împlinirea economiei Tale! Amin!

Domnul nostru Isus este Cel mai minunat și trebuie să privim țintă la Isus de la orice altceva. Există multe lucruri în această lume, mai ales în lumea de astăzi, care ne distrag de la Cristos; însă când vedem cât de prețios este Domnul, ne vom îndrepta pur și simplu privirea spre El.

Cristos este prețios, valoros, vrednic și minunat. Când suntem iluminați de Domnul, având inima îndreptată spre El și fiind mișcați în conștiință, pur și simplu Îl vom aprecia pe Cristos și Îl vom iubi. Ne vom da seama că nu putem face nimic pentru Domnul pentru tot ce a făcut El pentru noi, decât să chemăm numele Domnului pentru a bea adânc din paharul mântuirii!

Pentru noi, cei care credem, Cristos este prețiozitatea. El ne dezvăluie zi de zi ca să-L vedem, iar noi avem sângele prețios al lui Cristos ca să ne curățe și să ne spele, chiar pentru a fi calificați să venim la El și să-L savurăm mai mult. Avem promisiunile prețioase ale lui Dumnezeu și putem citi cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu pentru a-l face savurarea și experiența noastră. O, Domnul este atât de bogat cu noi în cuvântul Său!

Pe măsură ce ne deschidem către El, ne exersăm duhul venind la cuvântul Său și ne întoarcem inima către El pentru a fi descoperită, Îl vedem pe Domnul față în față și câștigăm mai mult din El.

Avem credința prețioasă, căci fiecăruia dintre noi, ca și credincioși în Cristos, i s-a încredințat o credință la fel de prețioasă. Prin credință, ne împărtășim din ceea ce este Dumnezeu. Prin exersarea duhului de credință, tot ceea ce este de la Dumnezeu este infuzat în noi pentru a deveni savurarea și experiența noastră.

Slavă Domnului pentru credința prețioasă! Îi mulțumim că El chiar ne încearcă credința, iar această încercare prin testare este prețioasă. Ori de câte ori Îl atingem pe prețiosul Cristos, totul devine prețios, căci El, ca prețiozitate, este infuzat în noi pentru a ne face oameni prețioși. Doamne Isuse, Te iubim! Amin!

Să vedem viziunea lui Cristos în glorie chiar și în depresia noastră din cauza degradării și corupției poporului lui Dumnezeu

În Isaia 6 vedem că viziunea lui Cristos în glorie a fost văzută de Isaia în depresia sa (Isaia 6:1-8; comp. cu 5:20; 22:1; 2 Cron. 26:1-5). Isaia era deprimat, căci a văzut nelegiuirea și corupția poporului lui Dumnezeu și și-a dat seama că trăia și locuia printre oameni cu buze necurate, chiar și el însuși fiind o astfel de persoană.

Astăzi se vorbește mult despre cum să te confrunți cu depresia și, fie că vrem să recunoaștem acest lucru sau nu, fiecare dintre noi a fost deprimat. Chiar și apostolul Pavel era deprimat; de fapt, se afla într-o situație în care a experimentat ceva mai mult decât depresia.

În 2 Corinteni 1:8-9, el a spus că își pierdea chiar și speranța de a trăi; aceasta înseamnă că și-a pierdut orice speranță. O, Doamne! Dar Dumnezeu, care înviază morții, a venit, iar Pavel s-a încrezut în acest Dumnezeu și în nimic altceva care venea din mediul său.

În cazul lui Isaia, regele Ozia murise recent; acest rege a fost un rege bun care a urmat cuvântul lui Dumnezeu și a ținut legea, așa că moartea sa a fost o tragedie majoră care l-a afectat pe Isaia.

Mai mult, vremea rea din zilele lui Isaia poate fi văzută prin cuvântul de avertizare al Domnului – „Vai de cei ce numesc răul bine și binele, rău, care spun că întunericul este lumină și lumina, întuneric, care dau amărăciunea în loc de dulceață și dulceața, în loc de amărăciune!” (Isaia 5:20).

În zilele lui, mulți numeau răul bine și binele rău, care schimbau întunericul în lumină și lumina în întuneric, care ziceau că amărăciunea e dulce și dulcele e amar. La fel pare să fie și astăzi; dacă te uiți la știri sau vorbești cu oamenii din jurul tău, îți dai seama că astăzi întreaga lume este într-o stare greșită.

Oamenii de astăzi apreciază și laudă răul, în timp ce sunt suspicioși legat de bine și își justifică faptele nelegiuite în timp ce critică faptele drepte ale altora. Astăzi, mulți schimbă întunericul cu lumina și încearcă să ne convingă că dulcele este amar și amarul este dulce. De multe ori, când te uiți la știri sau citești ce este postat pe rețelele de socializare, duhul ne este provocat, căci există un duh al fărădelegii care operează în oameni astăzi.

Însă trebuie să ne dăm seama că, în ciuda răzvrătirii, nelegiuirilor și corupției din această lume și, de asemenea, din rândul poporului ales și iubit al lui Dumnezeu, Cristos este încă pe tron (Isaia 6:1-5; Plângeri 5:19; Apocalipsa 22:1). Când ne exersăm duhul pentru a-L atinge pe Domnul, ne dăm seama că Isus Cristos, ca Domn, Împărat, Iehova al oștirilor, stă încă pe un tron înalt și măreț în glorie. Isus Cristos este Domnul!

Indiferent ce se întâmplă în lume, indiferent cât de profundă este corupția și imoralitatea în jurul nostru și indiferent cât de degradată și coruptă este situația generală din rândul poporului lui Dumnezeu, Cristos este încă pe tron. Situația de astăzi ne poate face să fim deprimați, dar trebuie să vedem viziunea lui Cristos în glorie!

Este normal, chiar omenesc, să fim deprimați, mai ales când privim la situația din societatea de astăzi; totuși, când privim la Isus, când vedem viziunea gloriosului Cristos care este întronat în cer, suntem umpluți de bucurie și speranță!

Chiar și atunci când privim la propria situație, putem fi descurajați și deprimați. Am putea crede că nu ne-am schimbat atât de mult, că firea noastră este mai rea ca niciodată și că nu pare să ne îmbunătățim. Dar Domnul ne încurajează să nu privim la situația de aici, ci să privim în sus, la El!

Trebuie să privim la Domnul și să vedem viziunea lui Cristos cel glorios! Pe măsură ce ne trăim viața creștină și viața de biserică, nu trebuie să privim în jos, la situația de aici, ci să privim în sus, la Cristos!

Cristosul nostru nu mai este pe cruce; El este acum pe tron, fiind întronat mult mai presus de toate! Suntem decăzuți, biserica este degradată, iar situația din lume este plină de corupție și răutate, dar Cristos rămâne același astăzi și în veci (Evrei 13:8). Trebuie doar să ne ridicăm ochii și să vedem viziunea lui Cristos în glorie!

Doamne Isuse, ne exersăm duhul să privim la Tine astăzi! Amin, Doamne, fie ca să vedem viziunea lui Cristos în glorie! Fie ca să vedem că, indiferent cât de rea și coruptă este situația din lume astăzi, Cristos este pe tron! Aleluia, în ciuda răzvrătirii, nelegiuirilor și corupției poporului lui Dumnezeu, Cristos Împăratul stă încă pe tron! Slavă Ție, Doamne Isuse, că ești întronat mult mai presus de toate! Fie ca să ne ridicăm ochii de la situația noastră și să privim din depresie la Isus! Aleluia, Cristos ca Domn stă încă pe un tron înalt și măreț în glorie! Amin, Doamne, fie ca să vedem viziunea lui Cristos în glorie. Fie ca să primim îndurarea și harul Tău pentru a privi țintă la Tine, fără a rămâne în depresie din cauza situației exterioare, ci pur și simplu să-L vedem pe Cristos în glorie! Slavă Domnului, deși nu este nimic bun aici, totul este bine cu Domnul în glorie! Aleluia, deși totul se schimbă și fluctuează pe acest pământ, Cristosul nostru de pe tron rămâne același astăzi și în veci! Slavă Domnului!

Ne exersăm duhul pentru a ne ruga ca Domnul să ne deschidă ochii lăuntrici și să ne îndrepte inima către El pentru a vedea viziunea lui Cristos cel glorios și întronat!

Cristosul pe care L-a văzut Isaia era Cristosul în glorie, iar mantaua hainei lui Cristos încă umplea templul (Isaia 6:1). Această haină lungă a lui Cristos semnifică splendoarea Lui în virtuțile Sale. Splendoarea lui Cristos în virtuțile Sale este exprimată în principal în și prin umanitatea Sa.

Apostolul Ioan a scris despre aceasta în evanghelia sa și a spus că Isaia a văzut gloria lui Dumnezeu și a vorbit despre El (vezi Ioan 12:38-41). Isaia a văzut viziunea lui Cristos cel glorios în depresia sa și a fost încurajat, mângâiat și întărit.

Cristosul pe care l-a văzut era Cristosul omul-Dumnezeu; El nu era doar Dumnezeu, ci omul-Dumnezeu, căci divinitatea Sa este exprimată prin umanitatea Sa. Poate că vrem să mergem în cer și să vedem gloria lui Dumnezeu în divinitatea Sa, dar ceea ce Dumnezeu vrea este să-Și exprime gloria în splendoarea umanității Sale cu virtuțile Sale umane. Virtuțile lui Cristos sunt strălucitoare, iar această strălucire este splendoarea Lui.

Noi, ca și credincioși în Cristos, Îl iubim pe Domnul, iubim poporul Său și iubim interesul lui Dumnezeu aici pe pământ. Cu toate acestea, atunci când privim situația din societate și chiar din viața de biserică de astăzi, s-ar putea să fim descurajați și deprimați. În astfel de situații, trebuie pur și simplu să privim către Domnul și să-I cerem să ne dea viziunea lui Cristos în glorie.

Pentru a putea vedea viziunea gloriosului Cristos întronat, trebuie să luăm aminte la cuvântul de avertizare al lui Isaia (Isaia 6:9-10). Trebuie să ne exersăm duhul pentru a ne ruga ca Domnul să ne deschidă ochii interiori, să ne înmoaie inima și să ne mențină inima îndreptată spre El, astfel încât să putem primi vindecarea Lui interioară de orbirea și boala noastră (Ioan 12:40; Matei 13:14-17; Fapte 28:25-27; Apocalipsa 3:18; 4:2; 2 Corinteni 3:16-18).

Fie ca noi să ne smerim înaintea Domnului și să-I cerem să lumineze asupra noastră, să ne deschidă ochii interiori și să ne facă inima moale și întoarsă spre El, astfel încât El să ne vindece și să ne umple cu Sine Însuși.

Chiar dacă poporul lui Dumnezeu și chiar noi înșine putem încălca sfințenia lui Dumnezeu și putem fi corupți în virtuțile noastre omenești, chiar dacă unii frați și surori dragi în Domnul care ne-au păstorit pot muri și chiar dacă situația din mediul din jurul nostru poate fi mai rea ca niciodată, totuși putem vedea viziunea lui Cristos cel glorios și întronat.

Fie ca noi să nu fim ca oamenii din vremea lui Isaia care, chiar dacă au auzit cuvântul lui Dumnezeu, nu au înțeles și, chiar dacă au văzut lucrarea lui Dumnezeu cu ochii lor, nu au perceput și nici nu s-au întors la Dumnezeu pentru a fi vindecați. O, Doamne!

Dumnezeu Tatăl a rostit un astfel de avertisment în Isaia, apoi Dumnezeu Fiul a spus același lucru în Matei 13 și Dumnezeu Duhul a spus același lucru în Fapte 28. Întregul Dumnezeu Triunic este preocupat ca noi să nu ne împietrim inimile, să nu înțelegem cuvântul Lui, sau să ne întoarcem la El, ca să putem fi vindecați.

O, fie ca noi să ne întoarcem inima către Domnul! Fie ca să-I permitem să ne vindece astăzi! Fie ca noi să ne pocăim și să ne întoarcem la El, pentru ca El să ne vindece și să ne putem întoarce la El pentru a-L savura și a ne împărtăși din bogățiile Sale! Când ne întoarcem la Domnul și vedem viziunea Cristosului glorios, vom realiza că divinitatea Sa este exprimată și strălucește prin umanitatea Sa!

Cristos este omul-Dumnezeu întronat, cu gloria divină exprimată în virtuțile Sale omenești (Isaia 6:1; comp. cu Ezechiel 1:26, 22; Fapte 2:36; Evrei 2:9). El nu este doar Dumnezeu; El este un om-Dumnezeu și are o manta lungă a hainei Sale, semnificând virtuțile Sale omenești care exprimă splendoarea atributelor Sale divine.

Când citim Evangheliile, îl vedem pe minunatul Isus, omul-Dumnezeu și, în special, vedem umanitatea Sa, faptul că El este om. El nu a venit să fie Dumnezeu pentru ca noi toți să fim uimiți de El și să I ne închinăm; El a venit ca om și L-a exprimat pe Dumnezeu în umanitatea Sa.

Cristos este o persoană cu glorie divină exprimată în virtuțile Sale omenești. Trebuie să avem o viziune a cine este El. Splendoarea divinității Sale, exprimată prin umanitatea Sa, umple biserica. Când ne întoarcem inima către Domnul și ne exersăm duhul pentru a-L atinge, suntem încurajați de El, suntem vindecați în boala noastră și suntem infuzați cu El!

Ce Isus Cristos glorios și minunat avem! Fie ca să nu rămânem în depresie, ci să ne întoarcem inima către El și să ne exersăm duhul pentru a vedea viziunea Cristosului glorios!

Fie ca să nu fim neascultători de harul lui Dumnezeu, ci mai degrabă să primim harul Său, să ne întoarcem inimile către El, să-L lăsăm pe Domnul să ne vindece orbirea și boala și să rămânem sub viziunea Cristosului glorios întronat!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție astăzi! Vrem să vedem viziunea Cristosului glorios întronat. Ne exersăm duhul, Doamne, și ne întoarcem inima către Tine. Deschide ochii noștri interiori ca să Te vedem. Înmoaie inima noastră. Păstrează-ne inima deschisă către Tine, ca să putem primi vindecarea Ta interioară de orbirea și boala noastră. O, Doamne, ne întoarcem inima către Tine! Fă ca inima noastră să fie moale față de Tine. Fie ca să nu ne împietrim inima când auzim cuvântul Tău. O, fie ca să-Ți auzim cuvântul și să-l percepem! Fie ca să Te vedem și să-Ți permitem să ne infuzezi! Fie ca să vedem splendoarea Ta în virtuțile Tale! Fie ca să venim la Tine în cuvântul Tău pentru a savura trăirea Ta omenească, trăirea Ta de om-Dumnezeu, și expresia atributelor divine în virtuțile omenești! Amin, Doamne, arată-ni-Te nouă ca omul-Dumnezeu întronat! Fie ca să vedem viziunea lui Cristos în glorie! Slavă Domnului, Cristos este omul-Dumnezeu întronat, cu gloria divină exprimată în virtuțile Sale omenești! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Exercise our Spirit to See the Vision of the Christ in Glory, even in our Depression, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 33 cu tema: Viziunea, experimentarea, savurarea și expresia prețiozității supreme a lui Cristos pentru viața de biserică autentică (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi pentru savurarea și experimentarea noastră

05/05/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Apostolul Petru a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și a fost fermecat de Domnul într-o asemenea măsură încât, indiferent de câte ori l-a mustrat Domnul, el tot L-a urmat pe Domnul; trebuie să-L vedem pe Cristos ca fiind prețiozitatea pentru noi și să savurăm promisiunile Sale prețioase, sângele Său prețios, credința prețioasă și chiar încercarea prețioasă a credinței noastre.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne ca să Te vedem! Atrage-ne și captivează-ne. Pur și simplu ne deschidem Ție. Fie ca să vedem că Cristos este prețiozitatea pentru credincioșii Săi! Fie ca noi să ne dăm seama cât de prețios ești și fie ca noi să Te iubim până la cel mai înalt grad! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, suntem cei cărora li s-a arătat îndurare de către Domnul nu doar pentru a ne întoarce de la orice altceva la El, ci, mai mult decât atât, pentru a-L vedea și a-L aprecia.

Viața noastră de zi cu zi ca creștini este acum conform valorilor pe care le are Dumnezeul Triunic, nu conform sistemului de valori din această lume. Această lume prețuiește anumite lucruri datorită influenței lui Satan, iar toți oamenii decăzuți prețuiesc lucruri care sunt lipsite de valoare, fără sens și, în cel mai bun caz, o bucurie temporară.

Dar noi, cei care credem în Cristos, am văzut ceva din prețiozitatea lui Cristos. Am văzut o licărire din cine este El. Ne place să petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său pentru a-L vedea, a-L savura și a fi infuzați cu El.

Ne dăm seama că Cristos este adevărata noastră comoară. El este comoara dreptății și nicio comoară pământească nu se poate compara cu ea. Chiar dacă avem comori pământești, chiar dacă putem obține aceste comori exterioare, totuși privim la Domnul și Îl alegem, căci El este adevărata noastră comoară.

El este adevăratul aur, argint și pietre prețioase și El este adevărata perlă. Pur și simplu ne deschidem către El. Vrem să fim infuzați cu El ca realitate a prețiozității și ne dăm Lui pentru a deveni exact ca El. Pe măsură ce venim la El ca o piatră vie, devenim și noi pietre vii.

Pe măsură ce petrecem timp cu El ca fiind prețiozitatea pentru credincioșii Săi, suntem infuzați cu prețiozitatea Lui și devenim prețioși pentru Dumnezeu.

Dar dacă noi, credincioșii în Cristos, nu petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, nu-L vom considera pe Cristos ca fiind porțiunea noastră care super-excelează; mai degrabă, lucrurile din lume vor deveni mai atractive și mai prețioase pentru noi.

Dacă nu-L atingem pe Domnul din nou și din nou în duhul nostru și în cuvântul Său, atenția noastră se va muta de la lucrurile nevăzute la lucrurile văzute și va apărea degradarea. O, fie ca noi să avem o schimbare completă în conceptul nostru de valori sub lumina Domnului, astfel încât să-L putem alege continuu pe Cristos și tot ceea ce este El ca fiind porțiunea noastră super-excelentă!

Să vedem că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și să-L savurăm pe Cristos

Apostolul Petru a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și a spus că pentru noi, cei care credem, este prețiozitatea (1 Petru 2:7).

Dacă citim Evangheliile, vedem că Petru a fost fermecat de Domnul într-o asemenea măsură încât, chiar dacă a eșuat lamentabil și a fost mustrat de Domnul de multe ori, el L-a urmat totuși pe Domnul ca Păstor al său până la martirajul său (Luca 5:8-11; Marcu 14:67-72; 16:7; Ioan 21:15-22; 2 Petru 1:14-15).

El a fost fermecat de Cristos. A fost captivat de Cristos. A fost atras de Cristos. Domnul Isus a fost ca un magnet imens, iar Petru, ca unul dintre cei care Îl căutau, a fost atras și captivat de El.

Când o persoană este fermecată de cineva, de exemplu, când un frate se îndrăgostește de o soră, face tot felul de lucruri ieșite din comun. Poate să se abată din calea lui și să facă lucruri nebunești doar pentru a-i arăta acelei surori că o iubește, pur și simplu pentru că a fost fermecat de ea.

În mod similar cu Petru și Domnul Isus, el a fost fermecat de Cristos și a făcut tot felul de lucruri din dragostea sa naturală pentru Domnul. Petru a eșuat lamentabil și a fost mustrat de Domnul, totuși a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și a rămas cu Domnul până la sfârșit.

Chiar și în noaptea în care era pe cale să se lepede de Domnul de trei ori, Domnul i-a profețit despre asta, dar el a spus totuși că nu-L va renega niciodată pe Domnul, ci mai degrabă va muri pentru El (Luca 22:34-35).

Dar chiar și o slujnică care l-a întrebat mai târziu l-a făcut să reacționeze lepădându-se de Domnul de trei ori. Domnul știa acest lucru și nu l-a uitat pe Petru; mai degrabă, în dimineața învierii Sale, îngerul le-a spus mai multor femei: „Duceți-vă și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru” (Marcu 16:7).

Domnul a avut grijă de Petru, iar Petru a fost fermecat de Domnul; Domnul l-a păstorit pe Petru până la sfârșit. Mai mult, Domnul i-a spus personal Mariei Magdalena: „Du-te la frații Mei” (Ioan 20:17).

Oamenii din lume sunt fermecați de tot felul de lucruri deșarte, de la mașini la sport și la diferite tipuri de jocuri cu mingea; pentru că sunt fermecați de aceste lucruri, își irosesc viața, energia și banii pe aceste lucruri.

Dar Domnul Isus Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și, atunci când Îl vedem ca fiind prețiozitatea, ne vom da Lui doar pentru a-L savura. Când Îl vedem pe Domnul Isus, când ne dăm seama de prețiozitatea Sa, când vedem dragostea Sa necondiționată pentru noi, suntem pur și simplu fermecați de El.

El ne iubește fără motiv; pur și simplu ne iubește. Ne-a fermecat. Ne-a atras la Sine. Ne captivează zilnic în cuvântul Său. Noi însă falimentăm. Falimentăm lamentabil de atâtea ori și chiar Îl renegăm pe Domnul. Nu-L lăsăm pe Cristos să trăiască în noi și nici nu-L lăsăm să fie exprimat prin noi.

Dar Domnul este întotdeauna acolo cu noi și pentru noi. El ne mustră, totuși ne atrage la Sine.

În cazul lui Petru, el și-a dat seama că el, Iacov și Ioan fuseseră admiși în cel mai înalt grad de inițiere la schimbarea la față a Domnului; ei au fost admiși să fie spectatori inițiați ai măreției Sale (2 Petru 1:16-18; 2 Petru 5:1).

Erau pescari care au fost captivați de acest minunat Isus și au fost aduși pe muntele schimbării la față pentru a-L vedea cum este transfigurat înaintea lor.

El a mărturisit că ucenicii nu au urmat mituri ingenios inventate când ne-au făcut cunoscută puterea și venirea Domnului nostru Isus Cristos, ci au devenit martori oculari ai măreției lui Cristos. Pe de o parte, Cristos va veni în glorie și măreție; pe de altă parte, Petru împreună cu Iacov și Ioan au văzut gloria Lui!

În înălțarea Sa, Cristos este „Maiestuosul” — El este Dumnezeul și Mântuitorul nostru (2 Petru 1:1) și Domnul tuturor (1 Petru 3:22; Fapte 2:36) ca Judecător, Legislator și Împărat în guvernarea lui Dumnezeu (Isaia 33:21-22) pentru a Se distribui în noi pentru a fi savurarea noastră pentru mântuirea noastră deplină (Apocalipsa 22:1).

Cristos este Cel Maiestuos. El este Împăratul nostru în guvernarea lui Dumnezeu și Se distribuie în noi pentru a fi savurarea noastră zilnică.

El este, de asemenea, Dumnezeul și Mântuitorul nostru și El este Domnul tuturor! Când venim la Domnul în cuvântul Său pentru a-L savura, a-L atinge și a fi infuzați cu El, ne dăm seama că El este o persoană atât de minunată!

Cristos este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și Îl putem savura zi de zi! El ne farmecă, ne atrage la Sine și suntem captivați de El; Îl putem privi zilnic și reflecta, astfel încât să putem fi transformați în chipul Său, din glorie în glorie!

Doamne Isuse, vrem să vedem că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi! Amin, Doamne, dezvăluie-ne să Te vedem! Fie ca să vedem prețiozitatea Ta astăzi. Fie ca să vedem cine ești, ce ești, ce ai făcut și ce faci în noi și pentru noi. Ne deschidem Ție, Doamne Isuse! Suntem fermecați de Tine. Nimic altceva nu se compară cu Tine. Te urmăm, dragă Doamne Isuse, căci Tu ești Cel mai minunat! Tu ești Păstorul sufletelor noastre. Chiar dacă falimentăm de multe ori și suntem mustrați de Tine, tot Te iubim și venim la Tine. Amin, Doamne, fie ca să vedem prețiozitatea Ta astăzi. Îți mulțumim că ești prețiozitatea pentru noi, credincioșii în Cristos. Deși nu Te-am văzut cu ochii noștri, Te iubim și ne bucurăm în Tine cu o bucurie de nespus și plină de glorie! Amin, Doamne, Tu ești Maiestuos! Tu ești Dumnezeul și Mântuitorul nostru! Tu ești Domnul tuturor! Tu ești Judecătorul nostru, Legiuitorul nostru și Împăratul nostru în guvernarea lui Dumnezeu! Ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine! Fii savurarea noastră pentru mântuirea noastră deplină!

Îl savurăm pe Cristos ca prețiozitate: piatra prețioasă, sângele prețios, promisiunile prețioase, credința prețioasă și încercarea prețioasă a credinței noastre

Apostolul Petru a văzut că Cristos Însuși este prețiozitatea pentru credincioșii Săi și a spus: „Pentru voi, cei care credeți, El este prețiozitatea”. Cristos nu este doar prețios; El este prețiozitatea pentru noi, credincioșii în Cristos.

În epistolele sale, Petru folosește cuvântul prețios de multe ori. În 1 Petru 2:4-8 vedem că Cristos Însuși este piatra prețioasă pentru clădirea lui Dumnezeu. Ziditorii L-au respins, dar pentru Dumnezeu El este ales și prețios.

Când venim la El, devenim și noi pietre vii, chiar pietre prețioase potrivite pentru clădirea lui Dumnezeu. Cristos este prețiozitatea pentru noi, credincioșii Săi, și El ne infuzează cu ceea ce El este pentru clădirea Lui.

Slavă Domnului că sângele prețios al lui Cristos ne-a răscumpărat din trăirea noastră deșartă (1 Petru 1:14, 18-19). Domnul Și-a vărsat sângele pentru noi, iar sângele Lui este prețios. Sângele Lui ne-a răscumpărat nu numai din păcat, ci mai mult, din trăirea noastră deșartă.

Înainte de a crede în Domnul, aveam o viață goală, deșartă și lipsită de sens, căci tot ce urmăream înainte era deșertăciune și umblare după vânt. Nu aveam niciun scop. Dar sângele prețios al lui Cristos ne-a răscumpărat din viața noastră deșartă pentru ca noi să trăim o viață sfântă pentru viața de biserică!

Acum putem savura promisiunile prețioase și nespus de mari care ne-au fost acordate de Dumnezeu și Mântuitorul, Isus Cristos (2 Petru 1:1, 4; Isaia 42:6; Evrei 8:8-12). Aleluia pentru promisiunile lui Dumnezeu!

Putem savura realitatea promisiunilor lui Dumnezeu din cuvântul Său, chemând numele prețios al Domnului! Când chemăm Numele Lui, bem din El ca din paharul mântuirii, savurându-L pe Cristos ca realitate a tuturor promisiunilor prețioase și nespus de mari ale lui Dumnezeu pentru clădirea lui Dumnezeu (Fapte 4:10-12; Psalmul 116:12-13).

Ce vom da Domnului pentru tot ce a făcut El pentru noi? Cum ne putem bucura de toate promisiunile Sale din cuvântul Său? Pur și simplu chemând Numele Lui și rugându-ne asupra cuvântului Său, ca să putem savura promisiunile Sale prețioase!

Trebuie să avem timp față în față cu El, chiar contact vizual cu El, pentru a savura ceea ce este El. Paharul mâniei a fost partea noastră, dar acum savurăm paharul binecuvântării. Când citim promisiunile lui Dumnezeu în cuvântul Său, putem pur și simplu să spunem amin cuvântului Domnului și să le revendicăm prin credință.

El promite să ne regenereze, să ne înnoiască, să ne transforme, să ne conformeze chipului Său și să ne glorifice. Deși putem părea a fi cazuri fără speranță, putem spune Amin cuvântului Său și ne putem revendica promisiunile Sale, iar El va face ceea ce spune în cuvântul Său!

Cristos este cu adevărat prețiozitatea pentru credincioșii Săi, iar noi putem savura promisiunile Sale prețioase întrupate în cuvântul Său. Pe măsură ce citim promisiunile Sale în rugăciune, ne împărtășim din natura divină și o savurăm, astfel încât să putem crește și ne putem dezvolta în viața divină până la maturitatea vieții, pentru a ne bucura de o intrare bogată în împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos (2 Petru 1:4-11).

Trebuie doar să ne rugăm asupra promisiunilor lui Dumnezeu. Trebuie să luăm Biblia și să o facem cartea noastră de rugăciuni. Trebuie să citim Biblia într-o atmosferă și un duh de rugăciune. Ne rugăm doar cu scurte rugăciuni asupra cuvântului lui Dumnezeu, exersând să spunem Amin la cuvântul Său. Apoi El face ca aceste promisiuni să fie experiența noastră! Amin!

Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre noi, credincioșii în Cristos, o credință la fel de prețioasă (2 Petru 4:1). Fiecare dintre noi are o credință la fel de prețioasă, iar măsura credinței noastre depinde de cooperarea noastră cu El.

Nu ar trebui să credem că avem mai multă credință decât alții și nici nu ar trebui să credem că suntem mai avansați decât alții în credință; trebuie pur și simplu să-L savurăm pe Domnul în cuvântul Său și să creștem în credință.

Nu avem o minte trează dacă credem că avem mai multă credință decât prezbiterii; aceasta înseamnă a anula ordinea corectă în Trup. Cu toții trebuie să-L iubim pe Domnul, să-L savurăm și să ne împărtășim din promisiunile prețioase ale lui Dumnezeu din cuvântul Său pentru a crește în viață și a ne spori măsura credinței!

În 1 Petru 1:6-7 vedem că încercarea prețioasă a credinței noastre se face prin diverse încercări care vin prin suferințe. Domnul ne încearcă credința și chiar și această încercare este prețioasă. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca fiind prețiozitatea astăzi. Venim la Tine, o piatră vie, o piatră prețioasă, pentru a fi infuzați cu Tine și a deveni la fel ca Tine, o piatră vie! Infuzează-ne mai mult cu Tine Însuți. Curăță-ne cu prețiosul Tău sânge. Îți mulțumim că ne-ai răscumpărat din trăirea noastră deșartă prin prețiosul Tău sânge! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău pentru a savura promisiunile prețioase și nespus de mari, acordate nouă de Dumnezeul și Mântuitorul nostru, Isus Cristos! Chemăm Numele Tău pentru a bea paharul mântuirii! Ne exersăm duhul pentru a citi cu rugăciune promisiunile lui Dumnezeu din cuvântul Său, astfel încât să ne putem împărtăși din natura divină și s-o savurăm! Amin, Doamne, fie ca natura divină din noi să crească și să se dezvolte până la maturitatea vieții! Slavă Domnului, tuturor ni s-a încredințat o credință la fel de prețioasă și putem crește în credință zi de zi! Amin, Doamne, Te iubim ca prețiozitate pentru noi!