O Revelație a lui Cristos

Îl iubim pe Domnul fixându-ne întreaga ființă asupra Sa în povestea de dragoste divină și sfântă

25/01/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Biblia este o poveste de dragoste – în cel mai pur și sfânt sens – despre un cuplu universal; Dumnezeu este un iubitor, El ne-a creat după imaginea Sa pentru a-L iubi și noi trebuie să-L iubim pe Domnul fixându-ne întreaga ființă asupra Lui și permițându-I să ne ocupe și să ne posede. Amin, Doamne Isuse, Te iubim!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la o carte nouă intitulată „Pregătirea Miresei”, bazată pe părtășia oferită în cadrul Conferinței de omogenizare a Zilei Memoriale din 2025. În special în această primă săptămână vrem să ne concentrăm asupra Miresei – țelul recâștigării Domnului.

Astăzi, Domnul vrea să-Și pregătească mireasa; El vrea ca fiecare membru al Trupului lui Cristos să fie câștigat de El și pregătit să facă parte din mireasa lui Cristos. Noi suntem cei care avem dorința de a face parte din mireasa pentru care Domnul vine într-un mod secret, pentru a ne putea căsători cu El și a trăi o viață veșnică de căsătorie cu El.

Vrem să fim acolo în epoca viitoare, la ospățul de nuntă cu El, domnind cu El și bucurându-ne de El. Pentru aceasta, însă, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a fi pregătiți ca mireasă a lui Cristos.

Trebuie să recunoaștem că astăzi nu suntem încă pregătiți pentru răpire. Dar vrem să-I oferim Domnului cea mai bună cooperare a noastră, chiar să-L iubim cu cea mai bună dragoste, pentru a putea fi pregătiți ca mireasă.

Fie ca noi să fim dispuși să-I permitem Domnului să strălucească în noi și să ne arate exact unde ne aflăm în progresul nostru în experiența vieții. Trebuie să avem o conștiență a Trupului, trecând prin etapa în care aplicăm crucea într-un mod temeinic cărnii, sinelui și constituției naturale.

Ca membre ale Trupului, nu putem trăi fără Trup. Nu vorbim doar despre Trup, ci avem conștiența Trupului, fiind deschiși Domnului ca un vas deschis pentru a-I spune că avem nevoie de îndurarea Lui zi de zi, ca să putem trăi în Trup și pentru Trup.

Și vrem să fim parte din mireasă, chiar pregătindu-ne pentru întoarcerea Domnului. O, cât de mult tânjim să auzim strigătul din Apocalipsa 19:7: „Soția s-a pregătit!” Aceasta este o ceva corporativ și împreună trebuie să ne pregătim pentru întoarcerea Domnului.

Personal, nu trebuie să-L mai ținem pe Domnul pe loc, ci să-I deschidem fiecare parte a ființei noastre. Și împreună, învățăm să fim zidiți împreună, căci creștem în viață personal și suntem zidiți împreună pentru zidirea bisericii.

Fie ca noi să fim cei care Îl lăsăm pe Domnul să ne păstoreasă pentru a merge mai departe cu El zi de zi, atât personal, cât și corporativ, astfel încât să putem contribui la pregătirea miresei și să fim parte din mireasa pregătită la momentul întoarcerii Domnului!

Biblia este o poveste de dragoste divină și sfântă: Dumnezeu ne iubește și noi Îl iubim pe Dumnezeu, El este Soțul și noi suntem soția Lui!

Biblia este o carte minunată care ne arată, în gândul ei cel mai profund, că Dumnezeu îl iubește pe om și dorește să intre într-o relație de dragoste cu el. Biblia este o poveste de dragoste divină și sfântă, în sensul cel mai pur și mai sfânt, al unui cuplu universal – Dumnezeu în Cristos ca Mire și poporul răscumpărat al lui Dumnezeu ca mireasă (Ioan 3:29; Matei 25:6; Apocalipsa 19:7; 21:2; 22:17).

Bărbatul din acest cuplu universal este Dumnezeu Însuși, care a trecut printr-un proces lung pentru a fi Cristos ca Mire. Femeia din acest cuplu este o ființă umană corporativă, chiar trupul poporului răscumpărat al lui Dumnezeu, inclusiv toți sfinții din Vechiul Testament și Noul Testament.

De asemenea, trecem printr-un proces pentru a deveni o persoană corporativă, Noul Ierusalim ca mireasă. Această poveste de dragoste sfântă este revelată atât în Vechiul, cât și în Noul Testament.

De-a lungul secolelor, Dumnezeu a avut o relație de dragoste cu omul; El l-a creat pe om cu scopul de a avea o pereche (Gen. 1:26). Dumnezeu este un iubitor și L-a creat pe om după imaginea Sa, ca iubitor; Dumnezeu ne-a creat ca noi să-L putem iubi (Marcu 12:30; Efeseni 3:14-19).

Dacă citim cu atenție Vechiul Testament, putem vedea că Dumnezeu S-a referit la Sine de multe ori ca Soț și la poporul Său ca soție (Isaia 54:5; 62:5; Ieremia 2:2; 3:1, 14; 31:32; Ezechiel 16:8; 23:5; Osea 2:7, 19).

Mulți creștini de astăzi, inclusiv noi înșine, ne gândim la Dumnezeu ca fiind Cel Atotputernic care trebuie venerat și slujit, iar acest lucru este adevărat – trebuie să I ne închinăm lui Dumnezeu și să-L slujim.

Dar există și aspectul lui Dumnezeu ca fiind un Iubitor – El este Soțul nostru și noi suntem soția Sa. Când am crezut în Domnul Isus, am intrat într-o relație de dragoste cu El. Dumnezeu ne iubește și L-a trimis pe singurul Său Fiu să vină și să moară pentru noi (Ioan 3:16).

El vrea să-L iubim. Dumnezeu este un iubitor și ne-a creat după imaginea Sa, ca noi să-L putem iubi. Noi, cei care credem în Cristos, putem mărturisi că suntem satisfăcuți atunci când Îl iubim pe Domnul. Când atingem dragostea Lui și când Îl iubim înapoi, suntem pe deplin mulțumiți.

În viața de căsătorie, ar fi o prostie ca o soție să încerce doar să-și slujească soțul și să-l venereze, fără să-l îmbrățișeze și măcar să-l sărute. Viața de căsătorie, relația dintre un soț și o soție, ne arată o imagine a relației noastre cu Domnul, în cel mai pur și sfânt sens.

Am intrat într-o poveste de dragoste divină și sfântă atunci când am crezut în Domnul Isus, iar acum învățăm să-L iubim pe Domnul. Pe de o parte, trebuie să-L venerăm pe Dumnezeu și să-I slujim, căci El este Cel Atotputernic și nu există alt Dumnezeu în afară de El. Pe de altă parte, Dumnezeu vrea ca pur și simplu să-L iubim.

Întreaga Biblie este o poveste de dragoste, iar Cântarea Cântărilor în special este o formă prescurtată a acestei povești de dragoste (vezi Cântarea Cântărilor 1:2-3; 8:14). Dacă citim această carte într-un mod rugativ, considerând relația noastră cu Domnul în lumina Lui în timp ce o citim, vom fi umpluți de dragoste față de El.

Trebuie să ne dăm seama că, dacă nu există o poveste de dragoste între noi și Domnul Isus, atunci suntem creștini religioși, nu creștini romantici (Cântarea Cântărilor 1:2-3). Poate că suntem creștini religioși, nu creștini romantici, și poate că nici măcar nu ne dăm seama; este ușor să cădem de la a-L iubi pe Domnul la a fi creștini religioși.

Avem nevoie de iluminarea și expunerea Domnului pentru a ne putea întoarce la El și a-L iubi pur și simplu. Biblia este o carte romantică, iar relația noastră cu Domnul ar trebui să devină din ce în ce mai romantică.

Fie ca noi să începem de unde suntem și să-L iubim pe Domnul, dăruindu-ne Lui și permițându-I să ne călăuzească spre a-L iubi mai mult. Romantismul este un cuvânt al curtării divine; în Biblie vedem că Dumnezeu caută dragostea noastră (2 Corinteni 11:2).

Prin pocăință și credință în Domnul Isus, am fost logodiți cu El ca Soț al nostru; astăzi ne aflăm într-o poveste de dragoste divină și sfântă. Zi de zi învățăm să-L iubim mai mult și să ne deschidem către El, permițându-I chiar să ne pregătească și să ne facă gata să fim mireasa Lui.

Cântarea Cântărilor este mai mult decât o poveste de dragoste – este o poveste de dragoste excepțională. Este o poveste de dragoste divină și sfântă care ne arată relația noastră de dragoste cu Domnul.

El este Soțul nostru. Suntem mireasa Lui, soția Lui. Îl iubim. Vrem ca El să ne sărute cu sărutările gurii Sale, căci dragostea Lui este mai dulce decât vinul. Vrem ca El să ne atragă și vom alerga după El.

Nu vrem doar să-L cunoaștem sau să-L vedem făcând una sau alta pentru noi; Îl vrem pe El, însăși persoana Sa, căci El este atât de minunat și atrăgător. Pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său, El devine Cel mai minunat și iubit pentru noi!

Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ne iubești și vii la noi în dragoste ca să Te descoperi nouă. O, cât de mult Te iubim! Atrage-ne, Doamne, și vom alerga după Tine. Sărută-ne cu sărutările gurii Tale. Venim la Tine în dragoste ca să petrecem timp cu Tine în cuvântul Tău. Vrem să trăim întreaga noastră viață înaintea Ta și cu Tine, iubindu-Te și dăruindu-ne Ție. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai creat după imaginea lui Dumnezeu, care este un Iubitor, ca să-L putem iubi pe Dumnezeu! Te iubim, Doamne Isuse! Nu vrem doar să facem lucruri pentru Tine, ci mai mult, vrem să Te iubim! Îți mulțumim că ne-ai logodit cu Tine prin cuvântul slujbei. Fie ca să fim păstrați ca o fecioară curată pentru Cristos. Fie ca să Te iubim cu cea mai bună dragoste, prima dragoste și să facem primele fapte. O, Doamne Isuse, cât de mult Te iubim! Ne place să fim în această poveste de dragoste divină și sfântă. Ne place să ne deschidem către Tine pentru a Te atinge, a Te savura și a fi umpluți cu Tine!

Îl iubim pe Domnul fixându-ne întreaga ființă asupra Lui și fiind ocupați de El, chiar pierduți în El

Pe măsură ce ne trăim viața creștină în povestea de dragoste divină și sfântă cu Dumnezeu, trebuie să-L iubim fixându-ne întreaga ființă asupra Lui, fiind ocupați de El și pierzându-ne în El.

Orice lucru sau persoană iubim, întreaga noastră inimă este îndreptată, ocupată și posedată de acesta (1 Timotei 6:10-11; 2 Timotei 3:2-4; 4:8, 10a; Tit 1:8).

Dacă iubim banii, suntem mistuiți de dragostea de bani și întreaga noastră ființă este ocupată de gândul la bani. Dacă iubim plăcerile, căutăm doar să avem plăceri și plătim orice preț pentru a le obține. Dacă iubim epoca rea de acum, nu vom iubi nimic altceva și nici măcar nu-L vom iubi pe Dumnezeu, căci epoca de acum ne ocupă.

Mai ales la sfârșitul epocii, așa cum au profețit apostolii, oamenii sunt iubitori de bani, iubitori de sine, fără dragoste de Dumnezeu și iubitori de plăceri mai degrabă decât iubitori de Dumnezeu.

Dar noi vrem să ne dăm Domnului pentru a fi cei care Îl iubesc pe Domnul și iubesc arătarea Sa. Nu vrem să iubim epoca acesta rea, ci să-L iubim pe Domnul cu dragostea noastră dintâi.

Ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu? A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă să ne fixăm întreaga ființă absolut pe El, adică să lăsăm întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El (vezi nota de subsol 3 la 1 Corinteni 2:9, Biblia versiunea recâștigării).

În 1 Corinteni 2:9, Pavel ne spune că Dumnezeu a pregătit lucruri uimitoare pentru cei ce-L iubesc, lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și care nu s-au urcat în inima omului. Dumnezeu are lucruri adânci și ascunse pregătite și rânduite pentru cei ce-L iubesc; noi trebuie pur și simplu să-L iubim pe Domnul.

Da, trebuie să ne temem de Dumnezeu și, cu siguranță, trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu și să credem în Dumnezeu, dar mai mult decât atât, trebuie să-L iubim. A-L iubi pe Domnul este cerința indispensabilă.

Trebuie să ne fixăm întreaga ființă – duhul, sufletul și trupul nostru, împreună cu inima, sufletul, mintea și puterea noastră (Marcu 12:30) – absolut asupra Lui. Aceasta înseamnă că trebuie să lăsăm întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El.

Trebuie să-I permitem Domnului să devină totul pentru noi, astfel încât să putem fi una cu El practic în viața noastră de zi cu zi. Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul, fixându-ne întreaga ființă asupra Lui și fiind ocupați de El, chiar pierduți în El, avem cea mai apropiată și intimă părtășie cu Dumnezeu!

Acest lucru ne va face să intrăm în inima lui Dumnezeu și să-I înțelegem toate secretele (Psalmul 73:25; 25:14). Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Fie ca noi să ne fixăm întreaga ființă asupra Domnului, permițându-I să ne ocupe și să ne satureze.

Când Îl iubim pe Domnul, trăind în povestea de dragoste divină și sfântă, noi experimentăm, savurăm și ne împărtășim pe deplin din lucrurile profunde și ascunse ale lui Dumnezeu, pe care Dumnezeu le-a rânduit și pregătit pentru noi. Amin!

A-L iubi pe Domnul Isus înseamnă a-L aprecia, a ne fixa ființa pe El, a ne deschide către El, a-L savura, a-I acorda primul loc, a fi una cu El, a-L trăi și a deveni El (vezi Matei 26:6-13; 2 Corinteni 3:16; Marcu 12:30; Coloseni 1:18; 1 Corinteni 6:17; Filipeni 1:20-21).

Când Îl iubim pe Domnul, trăind în povestea de dragoste divină și sfântă cu El în viața noastră de zi cu zi, vom fi dispuși să ne „irosim” pentru Domnul, fără a calcula costul, ci pur și simplu iubindu-L.

Îl vom lua ca primul în toate lucrurile, dându-I preeminența în toate lucrurile. Vom trăi un singur duh cu El și El se va exprima prin noi. Pentru noi, a trăi va fi Cristos, iar pentru noi a muri va fi un câștig, căci vom fi cu Preaiubitul nostru.

Fie ca noi să fim cei care Îl iubesc pe Domnul și ne dăruim Lui, fixându-ne întreaga ființă asupra Sa și permițându-I să fie mărit în trupul nostru, fie prin viață, fie prin moarte.

Doamne Isuse, Te iubim și ne fixăm întreaga ființă asupra Ta! Nu numai că credem în Tine și Te venerăm, dar Te și iubim! O, Doamne, ne fixăm întreaga ființă – duhul, sufletul și trupul – absolut asupra Ta! Alegem să Te iubim cu toată inima, sufletul, mintea și puterea noastră! Fie ca întreaga noastră ființă să fie ocupată cu Tine și pierdută în Tine! Amin, Doamne, vrem să fim una cu Tine practic în viața noastră de zi cu zi. Fie ca noi să trăim în cea mai apropiată și intimă părtășie cu Dumnezeu. Ne deschidem Ție, Doamne, și ne dăruim doar pentru a Te iubi! Ne fixăm ființa pe Tine. Te apreciem, căci Tu ești Cel mai minunat. Oh, cu cât ne deschidem mai mult Ție și Te iubim, cu atât apreciem mai mult cine ești! Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință, căci Te iubim. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi, căci Te iubim! Amin, Doamne, vrem să-L trăim pe Cristos și chiar să devenim la fel ca Cristos, căci Te iubim! Fă-ne la fel ca Tine. Pregătește-ne să fim mireasa Ta! Te iubim, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We love the Lord by Setting our Entire Being on Him in the Divine and Holy Romance, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 1 cu tema: Mireasa — țelul recâștigării Domnului (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Chemăm numele Domnului, suferim pentru numele Său și vorbim cu îndrăzneală în numele Său

12/01/2026 by Credincios in Cristos 8 Comments

Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești, chemând numele Domnului, suferind pentru numele Domnului și vorbind în numele Domnului – numele lui Isus! Aleluia!

În Evanghelii îl vedem pe Domnul Isus care a venit ca Dumnezeu încarnat pentru a fi om; El a trăit o viață umană perfectă, a murit o moarte atotinclusivă și atotterminătoare pe cruce, apoi a înviat și S-a înălțat la ceruri.

În cartea Fapte, cartea imediat următoarea după Evanghelii, vedem continuarea lui Cristos, căci El este reprodus și continuat în discipolii Săi. Discipolii Săi erau adunați în ziua învierii Sale, iar Domnul a venit și a suflat în ei Duhul Sfânt, zicând: „Primiți suflarea sfântă!”

Apoi, în ziua cincizecimii, cei o sută douăzeci se rugau într-un singur acord, iar Domnul S-a revărsat ca Duh peste ei ca putere. Acum, ei erau umpluți atât în interior cu Duhul cât și erau îmbrăcați în exterior cu Duhul pentru a fi duplicatul lui Cristos, continuarea lui Cristos.

Ei trăiau ca ființe umane, dar trăiau în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești pentru a fi Dumnezeul care acționează. Erau atât de una cu Domnul în duh încât au devenit Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție, dar nu în Dumnezeire.

Rezultatul vieții și lucrării lor a fost răspândirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care se mișcă, se răspândește și merge înainte. Ieșirile Lui sunt din cele mai vechi timpuri și El încă merge înainte în om astăzi.

Noi suntem continuarea cărții Fapte, căci noi, cei care credem în Cristos, suntem continuarea lui Cristos pe pământ astăzi. De asemenea, trebuie să trăim în istoria divină dinăuntrul istoriei omenești de astăzi.

Și facem aceasta chemând Numele Domnului! O, Doamne Isuse! Discipolii erau cei care chemau Numele Domnului și noi suntem, de asemenea, cei care chemăm!

Chemăm Numele Domnului pentru a fi mântuiți (Fapte 2:21), chemăm Numele Domnului pentru a savura bogățiile Sale (Romani 10:13) și chemăm Numele Domnului pentru a-L inspira și a savura tot ceea ce este El.

Suntem cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură, împreună cu cei care Îl cheamă. Numele lui Isus este cel mai înalt nume de pe pământ și din cer. El este Conducătorul și Mântuitorul nostru. Când chemăm Numele Lui, suntem mântuiți.

Când citim cartea Fapte, vedem cât de mult au chemat discipolii Numele Domnului; aceasta nu era o practică exterioară pentru ei, ci calea de a fi mântuiți mai mult în viața Domnului.

Dumnezeu Și-a turnat Duhul și noi chemăm Numele Domnului pentru a savura bogățiile Sale

Profeția lui Ioel și împlinirea ei cu privire la jubileul lui Dumnezeu din Noul Testament are două aspecte. În primul rând, de partea lui Dumnezeu, El Și-a turnat Duhul în înălțarea lui Cristos cel înviat; apoi, de partea noastră, chemăm numele Domnului nostru Isus cel înălțat, care a realizat totul, a câștigat totul și a obținut totul (Fapte 2:16-18, 21; Ioel 2:28-29, 32a).

Această chemare a numelui Domnului nu a fost o practică nouă care a început odată cu Noul Testament; mai degrabă, mulți dintre cei care-L căutau pe Domnul în Vechiul Testament au chemat numele Domnului, căci a început cu Enos și a fost continuată de Iov, Avraam, Isaac, Moise, copiii lui Israel, Samson, Samuel, David și alții.

Este porunca lui Dumnezeu și dorința Lui ca poporul Său să-I cheme numele. A-L chema pe Domnul este calea plină de bucurie ca noi să bem din izvorul mântuirii lui Dumnezeu și calea plăcută de a ne desfăta în Dumnezeu, adică de a-L savura. Fie ca să-L chemăm zilnic (Psalmul 88:9; Fapte 2:21).

În 1 Corinteni ni se spune că nimeni nu poate zice „Doamne Isuse” decât în Duhul Sfânt; aceasta înseamnă că, atunci când chemăm Numele Domnului, suntem în Duhul Sfânt. Aici savurăm tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi ca Duh.

Avem acces la Duh chemând Numele Domnului. Am fost botezați într-un singur Trup și ni s-a dat să bem un singur Duh (1 Corinteni 12:13); bem Duhul chemând Numele Domnului.

În fiecare zi, indiferent dacă suntem în sus sau în jos, dacă suntem triști sau fericiți, sau dacă ne simțim bine sau nu atât de bine, putem și ar trebui să chemăm Numele Domnului Isus.

Domnul trebuie să recâștige chemarea Numelui Domnului printre noi. Petru a menționat chemarea Numelui Domnului în ziua cincizecimii ca împlinire a profeției lui Ioel.

Putem participa la jubileul Noului Testament chemându-L pe Domnul. Pentru a savura și a ne împărtăși din Cristosul atotinclusiv cu tot ceea ce El a realizat, a câștigat și a obținut, trebuie să chemăm Numele Domnului.

Primii credincioși practicau chemarea numelui Domnului peste tot (1 Corinteni 1:2), iar necredincioșii și în special persecutorii i-au identificat pe urmașii Domnului prin chemarea numelui Domnului de către ei (Fapte 9:14, 21).

Când Ștefan, primul martir, era persecutat până la moarte, el L-a chemat pe Domnul, iar acest lucru trebuie să-l fi impresionat cu siguranță pe Saul, unul dintre persecutorii săi (7:58-60; 22:20).

Mai târziu, Saul i-a persecutat pe cei care chemau, luând chemarea lor ca un semn, și după ce a fost prins și convertit de Domnul, a fost botezat chemând Numele Domnului.

Suntem cu toții îndemnați de Pavel să practicăm chemarea numelui Domnului dintr-o inimă pură și să fim alături de astfel de oameni astăzi (2 Timotei 2:22).

Istoria noastră divină dinăuntrul istoriei omenești este o istorie a chemării Numelui Domnului pentru a savura bogățiile lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos ca plinătate a lui Cristos (Romani 10:12-13; Efeseni 3:8, 19; 1:22-23).

Am început în istoria divină prin pocăință și chemarea numelui Domnului și trăim în istoria divină chemând Numele Domnului. Tot ce facem, fiecare decizie pe care o luăm și tot ce vorbim, o facem chemând Numele Domnului.

Nu vrem să fim detașați de El; vrem să rămânem în unitate cu Domnul chemând Numele Lui. Aceasta nu este o incantație sau o repetare zadarnică; chemăm Numele care ne dă viață!

Prin chemarea Numelui Domnului, ne menținem în istoria de aur a lui Dumnezeu, istoria divină, o istorie care începe cu Enos (Gen. 4:26), continuă prin Vechiul și Noul Testament (Iov 12:4; Gen. 12:8; 26:25; Deut. 4:7; Judec. 15:18; 1 Samuel 12:18; Psalmul 116:4, 13, 17; 80:18; 88:9; 1 Împ. 18:24; Isaia 12:4; Plângerile 3:55, 57; Psalmul 99:6; Isaia 55:6; Iona 1:6; 2 Împ. 5:11; Isaia 41:25; Fapte 2:21; 7:59; 9:14, 21; 22:16; Romani 10:12-13). 1 Cor. 1:2; 2 Timotei 2:22) și se încheie cu ultima rugăciune din Biblie (Apoc. 22:20). Amin!

Avem o istorie de aur, istoria divină, prin chemarea Numelui Domnului. Numele Domnului este glorios și puternic și noi fugim în Numele Lui chemând Numele Lui.

Numele Lui este balsam în durere, bucurie în întristare și mângâiere în suferință. Când trecem prin suferință, putem chema Numele Lui. Când suntem în durere, chiar și atunci când suntem în groapa cea mai de jos, putem chema Numele Domnului, iar El nu-Și ascunde urechea de respirația noastră, de strigătul nostru.

Ce privilegiu este pentru noi că Dumnezeul nostru este atât de aproape și drag, căci ori de câte ori chemăm Numele Lui, El este acolo cu noi!

Chemarea numelui Său este respirația noastră, strigătul nostru. El este aproape de noi și Îl chemăm. Îl chemăm nu numai atunci când avem nevoie de El, ci tot timpul, căci vrem să savurăm bogățiile Lui!

Doamne Isuse, vrem să fim oamenii care trăiesc în istoria divină astăzi, chemând numele Domnului! O, Doamne Isuse! Îți mulțumim că ai revărsat Duhul din abundență; ne deschidem să primim Duhul chemând numele Domnului! Slavă Domnului, când chemăm numele Domnului înălțat, suntem mântuiți și savurăm toate bogățiile Lui! Amin, Doamne, vrem să rămânem în istoria divină astăzi, chemându-L continuu pe Domnul. Vrem să chemăm numele Tău pentru a savura bogățiile lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos ca plinătate a lui Cristos! O, Domnul este atât de aproape și drag nouă atunci când chemăm Numele Lui! El este Domnul tuturor și bogat pentru toți cei care Îl cheamă! Amin, Doamne Isuse, chemăm Numele Tău! Vrem să ne păstrăm în istoria divină de aur a lui Dumnezeu, chemând Numele Tău astăzi și în fiecare zi! Vrem să avem părtășie și să rămânem cu cei care cheamă Numele Domnului dintr-o inimă pură!

Suntem onorați să suferim pentru Numele Domnului și să vorbim cu îndrăzneală în Numele lui Isus

Trăind astăzi în istoria divină, suferim pentru Numele Domnului în istoria omenească, așa cum au suferit primii discipoli (Fapte 4:18-20, 29-31; 5:41-42; 9:13-16; 2 Corinteni 6:4; 11:23; Coloseni 1:24-25).

Când suferim pentru Numele Domnului, trebuie să ne dăm seama că este o adevărată onoare să fim dezonorați pentru Numele Lui! El este omul dezonorat, dar Isus onorat de Dumnezeu, iar noi Îl onorăm, Îl iubim și considerăm o onoare să fim batjocoriți pentru numele Lui!

Pentru alți oameni, este o rușine să fie dezonorați pentru numele Domnului, dar pentru noi, credincioșii în Cristos care chemăm numele Domnului, este o mare onoare.

Îl iubim pe Domnul. Ne place să chemăm numele Lui, ne place să trăim într-un singur duh cu El. Și pe tot parcursul zilei, chemăm numele Lui pentru a savura bogățiile Sale.

Ne detronăm pe noi înșine și-L întronăm pe El, pe Domnul Isus. Va veni ziua când întregul univers se va închina în numele lui Isus și Îl va proclama Domn; până atunci, chemăm numele Lui zi de zi!

Primii discipoli au fost persecutați pentru numele lui Isus și au fost amenințați să nu mai vorbească pe baza acestui nume. Însă ei au considerat o onoare să fie dezonorați în numele Domnului și au continuat să se țină de acest nume, să cheme numele Domnului și să-L proclame!

Numele Domnului este totul pentru noi, căci numele Său este însăși persoana Sa. Îl savurăm, Îl iubim, Îl chemăm și savurăm tot ceea ce este El chemând numele Lui!

Doamne Isuse, vrem să chemăm numele Tău astăzi! Slavă Domnului, putem trăi în istoria divină chemând numele Domnului! O, este o adevărată onoare pentru noi să fim dezonorați în numele Domnului. Amin, Doamne, Tu ești Cristosul onorat de Dumnezeu, dar Isus dezonorat de om și ne place să chemăm numele Tău. Nu ne este rușine de numele Tău. O, Doamne Isuse, continuăm să chemăm numele Tău astăzi! Iubim numele glorios, numele lui Isus! Te înălțăm, Te întronăm și Îți dăm toată gloria și cinstea! Isus este Domnul!

Continuăm istoria divină dinăuntrul istoriei omenești vorbind cu îndrăzneală în numele lui Isus (Fapte 9:27; Filipeni 2:9-11; 1 Tesaloniceni 2:2; 2 Corinteni 4:5). Primii discipoli nu considerau doar o onoare să fie dezonorați în numele lui Isus; ei vorbeau și cu îndrăzneală în numele lui Isus.

În loc să fie slăbiți în credința lor, astfel încât să o ia ușor pentru o vreme, ei și-au exersat duhul și L-au savurat și mai mult pe Domnul, vorbind cu îndrăzneală în numele lui Isus! Amin!

Fie ca noi să fim cei care ducem la îndeplinire istoria divină dinăuntrul istoriei omenești vorbind cu îndrăzneală în numele lui Isus. Putem vorbi în numele Domnului, deoarece numele Lui este suma totală a tot ceea ce este Domnul pentru noi în persoana și lucrarea Sa.

Pe măsură ce venim la Domnul în cuvântul Său și ne adunăm cu sfinții în întâlnirile bisericii, suntem hrăniți din belșug și infuzați cu ceea ce este Domnul și împreună chemăm numele Domnului.

Când chemăm Numele Lui, chemăm o persoană vie, una care a făcut totul și care este totul! El este bogat pentru toți cei care Îl cheamă, iar noi Îl chemăm zilnic! Nu numai că suntem mântuiți chemând numele Domnului, dar suntem și alimentați și încurajați să vorbim în numele Lui!

Astăzi trăim într-o epocă în care oamenii nu se tem să vorbească atunci când acumulează niște bogății, chiar dacă bogățiile lor se vor diminua și vor epuiza.

Nu trebuie să ne fie rușine sau să ne temem să vorbim cu îndrăzneală în numele lui Isus, aducând atât de mulți oameni să cunoască acest nume, să-L cheme și să savureze bogățiile lui Cristos chemând numele Domnului!

Doamne Isuse, ne place să chemăm numele Tău! Ești atât de bogat pentru noi când Te chemăm! O, Doamne Isuse! Chemăm numele Tău și primim persoana cu acel nume! Te iubim și iubim tot ceea ce faci pentru noi și în noi. Vrem să continuăm istoria divină dinăuntrul istoriei omenești vorbind cu îndrăzneală în numele lui Isus! Amin, numele lui Isus este punctul nostru de sprijin – este victoria noastră! Stăm în numele Tău, vorbim cu îndrăzneală în numele Tău și chemăm numele Tău! O, cât de bogat este Domnul pentru toți cei ce-L cheamă! Cât de bogat este Domnul pentru toți cei ce-și deschid gura și spun: O, Doamne Isuse! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care cheamă Numele Tău și să-i ajutăm pe mulți să savureze bogățiile Tale chemând Numele Tău!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Call on the Name of the Lord, Suffer on behalf of His Name, Speak Boldly in His Name, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 7 cu tema: Să continuăm să trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești în continuarea cărții Fapte pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cuvântul harului lui Dumnezeu ne poate zidi și ni-L poate da pe Dumnezeul Triunic ca moștenire a noastră

09/01/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Slavă Domnului că putem fi încredințați harului Domnului de către sfinți și putem fi încredințați lui Dumnezeu și cuvântului harului lui Dumnezeu, care este capabil să ne zidească și să ne dea moștenirea printre toți cei care au fost sfințiți. Amin!

O, cât de minunat este pentru noi să cunoaștem, să experimentăm și să savurăm harul lui Dumnezeu, căci acest har este cu duhul nostru și putem trăi prin har și face totul prin har! Harul lui Dumnezeu este ceva de o importanță extraordinară, căci harul este pur și simplu Dumnezeu pentru noi, spre savurarea noastră.

Harul nu este doar ceea ce face Dumnezeu pentru noi sau ne dă; harul este Dumnezeul Triunic Însuși distribuit în noi, ca credincioși în Cristos, pentru a fi experimentat de noi ca savurarea noastră. Când a venit Cristos, a venit harul; harul este Cristos, încarnarea Dumnezeului Triunic, pentru a fi experiența și savurarea noastră.

Când Îl savurăm pe Dumnezeu, acesta este har. Și acest har nu este doar Cristos Însuși, ci și Cristos care mișcă, lucrează, domnește, convinge, supune, mântuiește și înnobilează.

Există multe aspecte ale harului pe care Biblia ni le dezvăluie, inclusiv harul cel mare, harul vizibil, harul care ne mântuiește, harul care ne împuternicește, harul împărtășit, harul adevărat și fiind încredințați harului lui Dumnezeu.

Putem avea har pentru a funcționa, har pentru ajutor la vreme de nevoie, har care domnește și este din belșug, îndreptățiți prin har, primim har, daruri conform haruluii, har suficient, harul Domnului Isus și harul fiind cu duhul nostru. Iar noi, ca credincioși în Cristos, trebuie să experimentăm harul Domnului așa cum este revelat în Noul Testament.

Avem credință și dragoste prin harul Său din belșug, am obținut acces la har și stăm în el, savurăm mângâiere eternă și de o bună nădejde în har, ne apropiem de tronul harului și primim harul din belșug al lui Dumnezeu.

Putem savura constant harul înmulțit al lui Dumnezeu, savurăm harul Său mai mare fiind smeriți, experimentăm harul Său suficient și avem o isprăvnicie a harului. Putem vorbi cuvinte de har, putem domni în viață primind abundența harului și noi, credincioșii, putem avea har asupra noastră, chiar avem har vizibil. Aleluia!

În cartea Fapte, de exemplu, vedem multe exemple de har, inclusiv faptul că marele har este peste sfinți, noi rămânem în harul lui Dumnezeu, mărturisim cuvântul harului Său și putem fi încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care trebuie să o îndeplinim.

Prin harul Domnului Isus suntem mântuiți în același fel, toți sfinții. Cu adevărat uimitor. Har minunat. Acest har este cu adevărat totul pentru noi și face totul în noi și pentru noi, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca har.

Suntem încredințați harului Domnului de către frați

Fapte 15:40 ne spune că Pavel l-a ales pe Sila și a plecat, fiind încredințați harului Domnului de către frați. Acesta a fost începutul celei de-a doua călătorii de slujire a lui Pavel, care s-a încheiat în 18:22.

Contextul este că Barnaba și Pavel tocmai își terminaseră prima călătorie de slujire; ei fuseseră puși deoparte de Duhul Sfânt și trimiși de biserica reprezentată de frați, și au plecat să predice Evanghelia și să întemeieze biserici în anumite zone.

Aceasta a fost pur și simplu o mișcare a Domnului, începută de Duhul Sfânt, pentru ca El să predice Evanghelia și să răspândească împărăția lui Dumnezeu în zonele din jurul lor.

După ce au terminat această călătorie, Pavel și Barnaba au aflat că unii veneau din Ierusalim și învățau că credincioșii neevrei trebuie să fie circumciși și să respecte legea pentru a fi mântuiți și au mers la Ierusalim pentru a avea părtășie cu frații conducători despre asta.

Capitolul 15 din Fapte ne prezintă cum frații conducători din Ierusalim au avut o conferință, o adunare, și au avut părtășie pe această temă. A fost un adevărat progres pentru ei să realizeze și să accepte că Dumnezeu vrea ca și neamurile să fie mântuite, dar nu să țină legea, căci mântuirea este numai prin harul lui Dumnezeu.

Așa cum poporul evreu a fost mântuit prin harul lui Dumnezeu, tot așa și credincioșii neamuri sunt mântuiți prin har, nu prin faptele legii. Așadar, Pavel și Barnaba au adus această părtășie în toate bisericile, iar toate bisericile au fost încurajate și întărite.

Apoi, Pavel și Barnaba au vrut să plece într-o altă călătorie a slujbei, dar Barnaba voia mult să-l ia pe Ioan cu ei (Ioan era vărul lui), totuși Pavel a considerat că, din moment ce Ioan i-a părăsit în călătoria lor anterioară, nu era pregătit pentru o alta.

A existat o ceartă aprinsă între cei doi (Fapte 15:39), iar Barnaba l-a luat pe Marcu și a plecat cu corabia în Cipru (de unde era el), iar Pavel l-a ales pe Sila și a plecat, fiind încredințat harului Domnului de către frați.

Aceasta arată că, chiar și în lucrarea Domnului, pot exista dispute aprinse din cauza relațiilor și preferințelor naturale, iar unii pot chiar să iasă din curgerea mișcării Domnului din această cauză.

Însă cei care rămân în părtășie, în curgerea vieții divine, vor continua cu Domnul și vor fi încredințați harului lui Dumnezeu. Trebuie să fim cei care își reneagă sinele, lasă deoparte orice preferințe și relații naturale și pur și simplu rămânem în curentul divin.

Poate că am fost folosiți foarte mult de Domnul, așa cum a fost Barnaba, și putem chiar să aducem pe cineva care era temut de sfinți, dar care devine atât de util Domnului în lucrare, așa cum a făcut Barnaba cu Saul, totuși, datorită relațiilor și preferințelor naturale, putem părăsi curentul divin.

Dar slavă Domnului, putem fi ca Marcu, care în cele din urmă a fost recâștigat și i-a fost foarte util lui Pavel în lucrare și a fost, de asemenea, foarte aproape de Petru, în măsura în care a scris o evanghelie, care a fost reflecția lui Petru asupra lucrării Domnului pe pământ.

Fie ca noi să rămânem deschiși Domnului și în părtășia Trupului, astfel încât să putem fi încredințați harului lui Dumnezeu de către frați și să mergem mai departe, una cu Domnul, pentru a îndeplini lucrarea pe care El ne-o desemnează.

Pavel a fost încredințat harului Domnului. Faptul că Pavel a fost încredințat harului Domnului de către frați indică faptul că el a ales calea cea dreaptă. Putem fi în Domnul și în viața de biserică, dar putem alege calea greșită. Vrem să alegem calea cea dreaptă, care este să rămânem în savurarea lui Cristos în viața de biserică și să fim încredințați harului Domnului de către frați.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Vrem să Te savurăm și să rămânem în savurarea lui Dumnezeu ca har. Îți mulțumim, Doamne, pentru harul Tău. Îți mulțumim pentru harul Tău în duhul nostru și, de asemenea, pentru harul din biserică. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei încredințați harului Domnului de către frați. Fie ca noi să alegem să luăm calea cea dreaptă astăzi, fără să ne abatem de la calea Ta. O, Doamne, mântuiește-ne de orice preferințe naturale, relații naturale și orice expresie sau accentuare a unui aspect al vieții noastre naturale. Ține-ne în curentul divin al vieții și lucrării lui Dumnezeu astăzi. Ține-ne în savurarea lui Cristos ca har și în părtășie și coordonare cu Trupul, astfel încât să putem fi încredințați harului Domnului de către sfinți. Amin, Doamne, fie ca mergerea noastră pentru Evanghelie, vizitarea celor noi, grija față de sfinți și vizitarea bisericilor să fie în curentul divin! Aleluia pentru curentul divin, curentul vieții divine și curentul lucrării Domnului!

Cuvântul harului lui Dumnezeu ne zidește și ne dă moștenirea printre toți cei ce au fost sfințiți

Fapte 20:32 spune: „Și acum vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului Său, care poate să vă zidească și să vă dea moștenirea printre toți cei ce au fost sfințiți.” Ce cuvânt minunat!

Pavel a fost în Efes și, cel mai probabil, timp de trei ani, a vestit zilnic cuvântul harului lui Dumnezeu sfinților. Când a plecat din Efes, i-a încredințat pe sfinți lui Dumnezeu și cuvântului harului Său.

Cuvântul harului lui Dumnezeu poate să ne zidească și ne dă moștenirea printre toți cei sfințiți. Aleluia! În primul rând, cuvântul harului lui Dumnezeu poate să ne zidească. Acest cuvânt este ca o hrană pentru noi, făcându-ne să-L mâncăm pe Domnul și să creștem fiind hrăniți cu elementul Său, pentru ca să putem crește în viață și să fim zidiți.

Pe măsură ce venim la Domnul și savurăm cuvântul harului lui Dumnezeu, suntem zidiți și echipați cu cunoașterea divină. Pentru ca sfinții să fie zidiți, ei trebuie să crească în viața divină; creșterea în viața divină are nevoie de alimentarea elementului divin și de zidirea și echiparea cu cunoașterea divină.

Toate acestea pot fi oferite doar prin cuvântul harului abundent al lui Dumnezeu. Acest cuvânt este Însuși Dumnezeul Triunic care a trecut prin procesele de încarnare, trăire umană, crucificare, înviere și înălțare.

Acest cuvânt ne-a fost dat pentru savurarea noastră. Când Îl savurăm pe Domnul în cuvântul Său, când citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, Îl mâncăm pe Domnul în Cuvânt, iar cuvântul harului abundent al lui Dumnezeu este capabil să ne zidească.

Mai mult, cuvântul harului lui Dumnezeu funcționează pentru a ne da nouă, credincioșilor în Cristos, moștenirea printre toți cei care au fost sfințiți. Când savurăm cuvântul harului lui Dumnezeu, savurăm moștenirea printre sfinții care au fost sfințiți. Slavă Domnului!

Ce este această moștenire divină? Este Dumnezeul Triunic Însuși, cu tot ce are, tot ce a făcut și tot ce va face pentru noi, poporul Său răscumpărat. Dumnezeul Triunic a venit să fie întrupat în Domnul Isus Cristos (Coloseni 2:9) și a devenit porția alocată tuturor sfinților pentru a fi moștenirea noastră (1:12).

Și astăzi putem savura această porție alocată ca un gust anticipat, arvuna și garanția moștenirii noastre divine prin Duh, care este arvuna moștenirii noastre (Romani 8:23; Efeseni 1:14).

Astăzi trăim în epoca harului, epoca jubileului noutestamentar al lui Dumnezeu și ne putem împărtăși și putem savura un gust anticipat al moștenirii divine pe care Dumnezeu vrea să ni-l dea, exersându-ne duhul pentru a atinge și a savura Duhul întrupat în cuvântul harului lui Dumnezeu.

Pentru veșnicie, ne vom împărtăși și ne vom bucura pe deplin de jubileu, porția alocată tuturor sfinților, moștenirea divină și, pentru veșnicie, aceasta va fi porția noastră. Slavă Domnului că Însuși Dumnezeul Triunic, cu tot ce are, tot ce a făcut și tot ce va face pentru poporul Său mântuit, vrea să fie porția noastră de moștenire astăzi.

El a făcut totul; a trecut printr-un proces atât pentru a împlini voia lui Dumnezeu, cât și pentru a rezolva fiecare problemă și fiecare lucru negativ, pentru ca noi să Îl putem savura ca moștenire a noastră.

El a făcut totul: ne-a creat într-un mod anume și, deși am decăzut, El a venit să fie om, s-a ocupat de toate problemele și, după moartea și învierea Sa, a devenit un Duh dătător de viață pentru a deveni moștenirea noastră. Aleluia!

Noi, credincioșii în Cristos, avem astăzi o moștenire minunată și glorioasă – Dumnezeul Triunic, cu tot ce are, tot ce a făcut și tot ce va face pentru noi. Moștenirea noastră eternă este legată de viața divină, pe care am primit-o prin regenerare și pe care o savurăm și din care ne împărtășim de-a lungul întregii noastre vieți creștine.

Am primit viața divină; Toți cei care au viața divină sunt moștenitori glorioși ai bogățiilor Dumnezeului Triunic prin intermediul cuvântului harului lui Dumnezeu. Pentru a participa la moștenirea lui Dumnezeu, trebuie să fim sfințiți; pentru a fi sfințiți, avem nevoie de cuvântul harului lui Dumnezeu.

O moștenire este o posesiune proprie și legală; nu muncim pentru ea – pur și simplu o primim și o savurăm. Slavă Domnului, în ziua în care am fost regenerați, ni s-a dat dreptul de a ne împărtăși din Dumnezeu ca moștenire a noastră!

În această moștenire, avem toate binecuvântările legate de viața eternă. Avem o moștenire legală, proprie și legitimă, căci Cristos a murit pentru a o cumpăra pentru noi; El a plătit prețul sângelui Său prețios.

Fie ca noi să savurăm această moștenire divină printre cei care au fost sfințiți. Fie ca noi să fim în cuvântul harului lui Dumnezeu, savurându-L pe Dumnezeu și împărtășindu-ne din bogățiile Sale și permițându-I să ne sfințească prin saturarea noastră cu ceea ce este El.

În Ioan 17:17, Domnul s-a rugat ca noi să fim sfințiți în adevăr – Cuvântul Lui este adevărul. A fi sfințit nu înseamnă doar a fi separat de lume și de uzurparea ei către Dumnezeu și scopul Său, ci și a fi saturat cu viața și natura Lui în dispoziția noastră (Efeseni 5:26; 1 Tesaloniceni 5:23; Matei 23:17, 19; Romani 6:19, 22).

Fie ca noi să rămânem în cuvântul harului Domnului și să-I permitem să ne sfințească și să ne satureze, astfel încât să Îl putem savura ca moștenire a noastră.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru cuvântul harului lui Dumnezeu, care poate să ne zidească și să ne dea moștenirea, care este Dumnezeu Însuși! Amin, Doamne, ne deschidem Ție pe măsură ce venim la cuvântul Tău. Slavă Domnului, cuvântul harului abundent al lui Dumnezeu poate să ne zidească! Crești în noi, Doamne, și zidește-ne în Tine! Vrem să Te savurăm în cuvântul harului lui Dumnezeu astăzi, ca să putem savura o moștenire printre toți cei care au fost sfințiți! Aleluia, Dumnezeul Triunic a devenit porția noastră pentru moștenirea noastră! Îți mulțumim, Tată, că ne-ai calificat să-L primim și să-L savurăm pe Cristos ca porția noastră, spre savurarea noastră! Ce minunat e că Însuși Dumnezeul Triunic, cu tot ce are El, tot ce a făcut El și tot ce va face El este acum moștenirea noastră, spre savurarea noastră. Amin, moștenirea noastră eternă este Dumnezeu Însuși ca porția noastră! Amin, Doamne, sfințește-ne în cuvântul harului lui Dumnezeu, ca să Te putem savura mai mult și să moștenim tot ceea ce ești Tu. Desparte-ne de lume, Doamne, și saturează-ne cu elementul Tău, ca să putem fi sfințiți și să-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca porția noastră, spre moștenirea noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Word of God’s Grace can Build us up & Give us the Triune God as our Inheritance, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 6 cu tema: Harul în cartea Fapte (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Suntem mântuiți prin har, suntem încredințați harului și mărturisim despre Cuvântul harului Său

08/01/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Slavă Domnului pentru cuvântul harului Său, suntem încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care trebuie să o îndeplinim și credem că prin harul Domnului Isus suntem mântuiți, noi toți! Aleluia pentru harul din cartea Fapte!

Cu cât citim și savurăm mai mult porțiunile din cartea Fapte referitoare la har, cu atât ne dăm seama mai mult că harul nu este doar ceva ce Dumnezeu ne dă sau un lucru pe care El îl face pentru noi, ci persoana minunată a lui Cristos care devine savurarea noastră și totul pentru noi în multe lucruri și situații ale vieții noastre de zi cu zi și în viața de biserică.

Când Fapte 4:33 vorbește despre un mare har care este peste toți sfinții din biserică, aceasta nu înseamnă că Dumnezeu le-a dat ceva numit har, o favoare nemeritată, iar acum toți sfinții savurează acest lucru.

Este persoana minunată și glorioasă a lui Cristos, încarnarea Dumnezeului Triunic, pe care o experimentăm ca fiind savurarea noastră, care este har! Când Îl savurăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi ca har, când ne exersăm duhul pentru a-L contacta și a primi har, vom avea un mare har asupra noastră atunci când ne întâlnim.

Harul va fi vizibil, căci va exista o schimbare clară în viață, o viață sfântă, o mântuire care se manifestă și vor exista unele daruri care sunt exercitate în întâlnirile noastre.

Când alții vin printre noi și savurăm harul, va exista o manifestare vizibilă a harului și vom continua în harul lui Dumnezeu. Trebuie să urmăm modelul primilor discipoli de a-L savura pe Domnul ca har, de a ne apropia de tronul harului și de a continua în harul lui Dumnezeu.

Avem deja har; am fost mântuiți prin har, stăm în har și acum trebuie pur și simplu să continuăm în harul lui Dumnezeu. Putem mărturisi că, de atâtea ori, când venim la întâlnirile bisericii, putem vedea harul lui Dumnezeu, savurăm harul lui Dumnezeu și continuăm în harul lui Dumnezeu.

Când ne adunăm și Îl savurăm pe Domnul ca har, cântăm, ne exersăm duhul pentru a chema Numele Domnului și avem părtășie unii cu alții, Îl savurăm pe Domnul ca har, iar harul este vizibil printre noi. Acest har este capabil să schimbe viețile oamenilor.

Harul poate avea un impact asupra unei persoane pentru a o salva din acest epocă prezentă rea. Când vedem harul lui Dumnezeu, când savurăm harul lui Dumnezeu și când continuăm în harul lui Dumnezeu, va exista o schimbare în viața noastră; vom fi mântuiți mai mult în viața Domnului și vom avea o viață sfântă înaintea Domnului.

Savurăm și vorbim despre cuvântul harului Domnului – mărturisim despre cuvântul harului Său

În Fapte 14:3 ni se spune că discipolii au petrecut mult timp vorbind cu îndrăzneală în Domnul, care a mărturisit despre cuvântul harului Său.

La ce se referă aici cuvântul harului Său? Exista cuvântul legii, iar poporul evreu citea legea pentru a vedea ce vrea Dumnezeu de la ei și ce este Dumnezeu pentru ei.

Dar cum rămâne cu cuvântul harului lui Dumnezeu? În sinagogi, poporul evreu citește Vechiul Testament pentru a cunoaște cuvântul legii lui Dumnezeu; acest cuvânt aparține vechii dispensațiuni, vechiul aranjament divin al economiei lui Dumnezeu.

Dar acum avem cuvântul harului Domnului, care înlocuiește legea. Expresia „cuvântul harului Său” denotă anumite puncte dispensaționale; înlocuiește legea.

Modul în care putem fi zidiți astăzi nu este prin cuvântul legii, ci prin cuvântul harului Domnului. Apostolii i-au zidit pe noii credincioși mărturisind despre cuvântul vieții și cuvântul harului Domnului.

A mărturisi despre acest cuvânt înseamnă că acest cuvânt există deja, a fost deja predicat și acum pur și simplu mărturisim despre cuvântul harului Său.

Același cuvânt al lui Dumnezeu, Biblia, poate fi cuvântul legii sau cuvântul harului Domnului, în funcție de faptul dacă suntem în duhul nostru atunci când îl citim și îl aplicăm.

Evreii de astăzi citesc Vechiul Testament și îl consideră cuvântul legii lui Dumnezeu; noi, însă, citim Biblia și ne exersăm duhul pentru a savura cuvântul harului Său. Același cuvânt al lui Dumnezeu poate fi o literă care ucide sau Duhul care dă viață (2 Corinteni 3:6).

De aceea, Domnul le-a spus evreilor că cercetează Scripturile, crezând că în ele găsesc viață eternă, dar nu sunt dispuși să vină la El ca să aibă viață (Ioan 5:39-40). O, Doamne!

Dar cum rămâne cu noi astăzi? Ce este Biblia pentru noi? Venim oare la cuvântul lui Dumnezeu doar pentru a afla mai multe despre Dumnezeu și care este planul Lui pentru noi sau venim la Domnul exersându-ne duhul în timp ce citim cuvântul?

Venim oare la cuvântul lui Dumnezeu doar pentru a obține cunoștințe, chiar și cunoștințe spirituale care ne-ar putea umfla, sau venim să savurăm cuvântul harului Său? Discipolii din cartea Fapte au folosit Vechiul Testament pentru a mărturisi despre cuvântul harului Domnului.

Trebuie să fim umpluți de cuvântul lui Dumnezeu ca și cuvânt al harului Său și trebuie să mărturisim despre cuvântul harului Său. Un exemplu al cuvântului harului Domnului este Geneza 3:15, unde Dumnezeu promite că sămânța femeii va zdrobi capul șarpelui.

Când Adam și Eva au căzut neascultând de Dumnezeu din cauza înșelăciunii lui Satan, s-au ascuns de Dumnezeu; se așteptau să moară, dar Domnul a venit și le-a vorbit un cuvânt de har.

Le-a predicat evanghelia, promițând că într-o zi sămânța femeii va veni și va zdrobi capul șarpelui. Acesta nu a fost un cuvânt de condamnare sau judecată, ci un cuvânt de har.

În Isaia 7:14, Domnul promite că fecioara va zămisli și va naște un fiu și îi va pune numele Emanuel. O, ce cuvânt de har!

Cuvântul lui Dumnezeu este plin de cuvinte de har și putem savura acest cuvânt de har, putem fi umpluți de har și putem vorbi cuvântul harului Domnului și altora!

Când Domnul Isus a venit și a citit Scripturile în sinagogă în Luca 4, El a vorbit oamenilor un cuvânt de har, declarând anul jubileului, anul acceptării Domnului.

Noi, credincioșii în Cristos, nu mai suntem sub lege; acum suntem în epoca harului și există o schimbare în aranjamentul lui Dumnezeu în economia Sa. Acum suntem sub har, Îl savurăm pe Domnul ca har, iar venirea noastră la Domnul în cuvântul Său este să savurăm cuvântul harului Său.

Când vorbim cu alții, nu vorbim doctrine sau lege; vorbim cuvântul harului Domnului, mărturisind despre acest cuvânt. Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru cuvântul Tău al harului din Biblie! Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a Te savura ca har. Salvează-ne de la simpla obținere a cunoașterii din Cuvântul lui Dumnezeu. Fie ca noi să savurăm harul în cuvântul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fii îndrăzneala noastră astăzi în vorbirea și mărturisirea noastră despre cuvântul harului Domnului! Umple-ne cu har pe măsură ce Te savurăm în cuvântul Tău! Fie ca harul să fie porția noastră astăzi. Fie ca noi să savurăm și să experimentăm harul astăzi. Aleluia, nu mai suntem sub lege – suntem acum sub har, sub distribuirea lui Dumnezeu în om ca har! Amin, Doamne, fie ca noi să savurăm cuvântul harului Domnului atunci când venim la cuvântul lui Dumnezeu! Fie ca noi să mărturisim cu îndrăzneală despre cuvântul harului atunci când vorbim cu alții! O, Doamne, fie ca cuvintele harului să iasă din gura noastră pentru a da har celor care aud! Fii îndrăzneala noastră astăzi. Fie ca noi să vorbim cu îndrăzneală în Domnul, mărturisind despre cuvântul harului Domnului celor din jurul nostru!

Suntem încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care o îndeplinim

Fapte 14:26 spune: „Ei fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care au îndeplinit-o.” Apostolii au fost trimiși de Domnul prin coordonarea Trupului.

În capitolul 13, vedem cum cinci frați, profeți și învățători, s-au adunat împreună ca să slujească Domnului și să postească; apoi, Duhul Sfânt i-a călăuzit să trimită doi frați, pe Barnaba și pe Saul, pentru lucrarea la care îi chemase El.

Atunci frații, după ce au postit și s-au rugat, și-au pus mâinile peste ei și i-au trimis. Saul și Barnaba, trimiși de Duhul Sfânt, au pornit în prima lor călătorie evanghelică. Această călătorie de slujire nu a fost făcută de om și nici nu a fost inițiată de om.

Nu a existat nicio organizare a unei misiuni, strângere de fonduri, desemnare umană sau plan sau metodă umană. Mai degrabă, au fost cinci membri credincioși și căutători ai Trupului lui Cristos care i-au oferit Capului Trupului o oportunitate prin slujirea și postul lor, ca El, ca Duh, să-i poată pune deoparte pentru a îndeplini marea Sa misiune de a răspândi împărăția Sa pentru stabilirea bisericii Sale în lumea neamurilor prin predicarea Evangheliei.

Aceasta a fost o mișcare inițiată de Duhul cu cooperarea unora dintre membrii Trupului Său. Domnul a avut un nou început din Antiohia în mișcarea Sa pe pământ pentru economia noutestamentară a lui Dumnezeu.

El a curs mai întâi în ziua cincizecimii la Ierusalim și, de acolo, în Iudeea și Samaria. Apoi, din Antiohia, Domnul a avut un început purificat prin Duh.

Acum, în Fapte 14, vedem cum Saul și Barnaba au plecat cu corabia la Antiohia, unde fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care au îndeplinit-o. Duhul a inițiat lucrarea și i-a trimis, iar ei fuseseră încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrare.

Chiar și lucrarea noastră ar trebui să fie din har, din savurarea lui Cristos. Nu lucrăm, nu ne ostenim și nu ne luptăm în lucrarea noastră pentru Domnul; așa cum a spus Pavel în 1 Corinteni 15:10, ne ostenim, dar nu noi, ci harul lui Dumnezeu care este cu noi.

Harul este Cristosul înviat care devine Duhul dătător de viață pentru a-L aduce pe Dumnezeul Triunic procesat în înviere în noi, pentru a fi viața și rezerva noastră de viață, ca să putem trăi în înviere.

Aleluia, Dumnezeu în Cristos devine viața noastră și totul pentru savurarea noastră și El este, de asemenea, rezerva noastră de slujire!

Viața noastră ar trebui să fie o viață a harului, iar lucrarea noastră ar trebui să fie prin harul lui Dumnezeu. Harul este Dumnezeul Triunic care devine viață și totul pentru noi.

Acest har l-a motivat pe Pavel și a lucrat în el; acest har e o persoană vie, Cristosul înviat care a locuit în el ca totul al său.

Domnul Isus Cristos, ca har, trăiește în noi; El este o persoană vie, încarnarea lui Dumnezeu Tatăl care a devenit Duhul atotinclusiv și dătător de viață și El este acum în noi pentru a fi totul pentru noi.

Fie ca noi să Îl savurăm pe Domnul ca har astăzi. Fie ca noi să lucrăm prin harul Său. Fie ca noi să fim încredințați harului lui Dumnezeu astăzi de către sfinți.

Pe măsură ce rămânem în părtășie cu sfinții, când ne rugăm într-un singur acord, Domnul are o cale de a-i încredința pe unii harului lui Dumnezeu! O, ce binecuvântare este să fim încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care Dumnezeu ne-o dă să o facem!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să Te savurăm. Ne deschidem Ție și venim la cuvântul Tău pentru a savura cuvântul harului Domnului. Vrem să fim în cuvântul Tău și în părtășie cu sfinții. Ai Tu calea Ta, Doamne, să-i încredințezi pe unii harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care vrei să o facă. Fie ca noi să fim încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care vrei să o îndeplinim. Fie ca noi să lucrăm într-un singur duh cu Tine. Mântuiește-ne de la a lucra în omul nostru natural sau conform abilității noastre naturală. Amin, Doamne, fie ca lucrarea noastră să fie prin harul lui Dumnezeu, chiar harul lui Dumnezeu face totul în noi! Fie ca harul să fie în noi ca să ne motiveze și să lucreze în noi! Aleluia, persoana vie a lui Cristos ca Duh este în duhul nostru, motivându-ne și lucrând în noi pentru a ne face să lucrăm prin harul lui Dumnezeu! Slavă Domnului, în Trup putem fi încredințați harului lui Dumnezeu pentru lucrarea pe care Domnul vrea să o îndeplinim!

Credem că prin harul Domnului Isus suntem mântuiți în același fel ca și ceilalți!

În Fapte 15 vedem că niște oameni au venit din Iudeea și au început să-i învețe pe sfinții din lumea neamurilor că trebuie să fie circumciși și să asculte de legea lui Moise, altfel nu pot fi mântuiți.

Acest lucru a provocat multe disensiuni și discuții, așa că Pavel și Barnaba au fost trimiși de frați să meargă la Ierusalim pentru a vorbi fraților de acolo despre acest lucru.

Pavel și Barnaba au parcurs toate bisericile, încurajându-le, aducându-le o mare bucurie, și au ajuns la Ierusalim și au petrecut timp cu prezbiterii de acolo. Le-au spus lucrurile pe care Dumnezeu le făcuse cu ei.

A existat un timp de părtășie în care Domnul a avut o cale de a expune concepțiile vechii religii, tradițiile iudaismului, care au fost aduse în biserică de către unii care încă le păstrau. O, Doamne!

Așadar, în versetul 11, Petru a spus, printre altele: „Dar noi credem că prin harul Domnului Isus suntem mântuiți în același fel ca și ei.”

Concluzia acestei perioade de părtășie a fost că nu li s-au impus credincioșilor neevrei nicio cerință în ceea ce privește legea, cu excepția abținerii de la lucrurile jertfite idolilor, de la sânge, de la animale strangulate și de la desfrânare (v. 29).

De fapt, nu ar trebui să existe nicio cerință, căci Domnul Isus a venit ca har, fără altă cerință decât să credem în El, dar concepțiile religioase care i-au pătruns și i-au saturat pe cei din Ierusalim erau atât de puternice, încât unele cerințe au fost impuse credincioșilor neevrei.

Trebuie să ne dăm seama că suntem mântuiți prin credință, prin har. Prin harul Domnului Isus suntem cu toții mântuiți în același fel, fie evrei, fie neevrei. Nu suntem mântuiți prin fapte și nici mântuirea noastră nu vine prin ascultarea și păzirea legii lui Moise. Suntem mântuiți prin harul Domnului Isus.

Acest har cuprinde persoana Domnului și lucrarea Sa răscumpărătoare (Galateni 2:21; Romani 3:24). Atât credincioșii evrei, cât și credincioșii neevrei au fost mântuiți prin acest har, nu prin păzirea legii lui Moise.

În ceea ce privește mântuirea lui Dumnezeu, a ține legea nu înseamnă nimic nici pentru evrei, nici pentru neamuri. Slavă Domnului pentru harul Domnului Isus (Fapte 15:40; 4:33; Efeseni 2:5; Tit 3:7; Ioan 1:14, 17; 2 Corinteni 13:14) care ne mântuiește pe toți în același fel.

Astăzi nu trebuie să păzim legea pentru a fi mântuiți. Nu trebuie să ținem o lege inventată de predicatorii și învățătorii din creștinism pentru a fi mântuiți. Mântuirea noastră este prin harul Domnului Isus și suntem cu toții mântuiți prin har.

Chiar și în calitate de credincioși în Cristos, cei care sunt regenerați, nu suntem obligați să respectăm legea astăzi; avem legile lui Dumnezeu înscrise în inima noastră prin Duh, iar legea Duhului vieții lucrează în noi.

Există o lege interioară, o lege organică a vieții divine din noi, care lucrează în noi, și trebuie pur și simplu să ne exersăm duhul și să trăim în duhul nostru contopit, astfel încât legea vieții să poată lucra în noi. Aleluia, pentru harul Domnului Isus prin care suntem mântuiți!

Doamne Isuse, credem că prin harul Domnului Isus suntem mântuiți, fie evrei, fie neamuri! Aleluia, suntem mântuiți prin credință, prin har! Amin, Doamne, Te lăudăm că ne-ai mântuit nu prin faptele legii, ci prin harul Tău! Aleluia, fie evrei, fie neamuri, suntem mântuiți prin acest har, harul Domnului Isus! Amin, Doamne, credem în persoana Ta și în lucrarea Ta răscumpărătoare și suntem mântuiți. Ce har! Ce mântuire! Te iubim, Doamne, și iubim mântuirea Ta. Păstrează-ne în savurarea Ta ca har astăzi. Mântuiește-ne de la a ne întoarce la lege și a încerca să o respectăm. Mântuiește-ne de la a încerca să impunem altora orice lege sau regulament ca o condiție pentru mântuirea lor. Fie ca noi să rămânem doar sub harul Domnului Isus, savurând Persoana Sa minunată și de lucrarea Sa răscumpărătoare! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Saved through Grace, Commended to the Grace, and Testify to the Word of His Grace, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 6 cu tema: Harul în cartea Fapte (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Harul în cartea Fapte: mult har este peste sfinți și noi continuăm în harul lui Dumnezeu

07/01/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Trebuie să vedem harul în cartea Fapte și, în special, trebuie să vedem cât de mare har a fost peste ei toți (peste discipoli) și cum trebuie să continuăm cu toții în harul lui Dumnezeu. Amin pentru har!

Există multe aspecte diferite ale harului pentru savurarea și experimentarea noastră, căci astăzi, în epoca harului, Dumnezeu ni se dăruiește în Cristos pentru experimentarea și savurarea noastră.

Dumnezeu ni se împarte constant ca har și trebuie să savurăm harul constant în viața noastră de zi cu zi. Indiferent de situațiile prin care trecem, indiferent cât de dificile sunt circumstanțele noastre, putem savura harul suficient al Domnului. Harul Său este suficient pentru noi în slăbiciunea noastră și puterea Lui care ne umbrește este desăvârșită în slăbiciunea noastră.

Slavă Domnului pentru harul Său. Am primit har, stăm în har și acum suntem perfecționați, întemeiați, întăriți și făcuți neclintiți prin harul complet al lui Dumnezeu – după ce am suferit puțin timp.

A fi credincios în Cristos este un lucru minunat, dar asta nu înseamnă că nu vom mai suferi; mai degrabă, suferințele și încercările sunt porția noastră zi de zi. Totuși, chiar și în suferința noastră, putem savura Domnul ca har.

Putem savura harul lui Dumnezeu care ne perfecționează, ne întemeiază, ne întărește și ne face neclintiți. Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca har zi de zi, ni se încredințează o isprăvnicie a harului. Harul pe care-l savurăm devine o isprăvnicie, astfel încât să putem și noi să împărțim acest har altora și să-L distribuim pe Cristos ca har în ei pentru savurarea lor.

Slavă Domnului că economia Sa devine isprăvnicia noastră astăzi. Putem îndeplini isprăvnicia harului lui Dumnezeu încredințat nouă de El pentru a distribui bogățiile lui Cristos ca har al lui Dumnezeu. Acesta nu este doar ceva ce facem atunci când suntem în adunări, ci în fiecare zi, în viața noastră de zi cu zi, putem rosti cuvinte de har pentru zidire.

Slavă Domnului că ne umple cu savurarea lui Cristos ca har și El curge din noi ca cuvinte pentru zidire, pentru a da har celor care aud. Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Fie ca noi să primim abundența harului și darul dreptății, ca să putem domni în viață prin Cristos, permițând harului lui Cristos să domnească în noi. Harul domnește în noi spre viața eternă.

Pe măsură ce suntem umpluți cu savurarea lui Cristos prin primirea abundenței harului, harul domnește în noi! Slavă Domnului! Când savurăm cu toții har într-un astfel de fel, cu toții avem har asupra noastră în biserică, iar biserica este zidită! Când alții vin printre noi, ei văd harul lui Dumnezeu vizibil printre noi! Slavă Domnului!

Mare har este peste sfinți – Isus cel viu Se mișcă, convinge și supune, devenind chiar harul vizibil al lui Dumnezeu

În Fapte 4:33 ni se spune că, cu mare putere, apostolii au mărturisit despre învierea Domnului Isus și mare har era peste ei toți. Putem savura har individual, dar când ne adunăm și Îl savurăm pe Domnul ca har, un mare har este peste noi toți și noi, credincioșii, primim un mare har.

Slavă Domnului că am fost crucificați împreună cu Cristos și acum Cristos este în noi ca viața și sursa noastră de viață, chiar ca persoana noastră. Trăim una cu Domnul; El trăiește în noi, noi trăim în El și avem o viață și o trăire împreună.

Două vieți au o singură trăire, două naturi sunt contopite într-o singură natură și două duhuri au devenit un singur duh. Pe măsură ce trăim un singur duh cu Domnul (1 Corinteni 6:17; Galateni 2:20), devenim un organism viu pentru ca Dumnezeul Triunic procesat și finalizat să trăiască printre noi în mod organic pentru expresia Sa. Slavă Domnului!

Pe măsură ce alții vin printre noi și ne văd, ei văd și apreciază că marele har este peste noi toți. Acest lucru s-a întâmplat în timpul cincizecimii, unde mii de oameni erau aduși la Domnul (Fapte 2:41; 4:4).

Astăzi, Domnul vrea să reverse mare har asupra tuturor bisericilor, astfel încât oamenii să-L atingă pe Domnul într-un mod real și, în cele din urmă, harul să fie vizibil. El vrea să obțină o situație în care oamenii să poată realiza că mare har este peste credincioși.

Ce este acest mare har? Acest har nu este nimic mai puțin decât Isus cel viu care mișcă, convinge, supune, eliberează, înalță și transcende. Cristos vine ca Duh dătător de viață pentru a-Și distribui viața în noi, pentru a introduce viața Lui în noi, astfel încât El să poată mișca, convinge, supune, elibera, înalța și transcende. Acesta este harul care domnește.

Trebuie să ne deschidem către Domnul și să Îl savurăm pe El ca har în viața noastră de zi cu zi, până când harul domnește în noi.

Cu toții trebuie să ne deschidem Domnului din ce în ce mai mult în ființa noastră interioară pentru a-I oferi terenul pentru a ne distribui harul, astfel încât să-L putem experimenta pe Dumnezeul Triunic ca har al nostru.

Fapte 11:23 vorbește despre Barnaba venind și văzând harul lui Dumnezeu. Când a văzut harul lui Dumnezeu, Barnaba s-a bucurat și i-a încurajat pe toți sfinții să rămână cu Domnul cu o inimă stabilită.

Ce este acest har pe care l-a văzut Barnaba? Poate fi harul vizibil printre noi? Care este harul care este vizibil printre noi? Când vorbim despre faptul că avem un mare har asupra noastră și chiar despre faptul că avem har vizibil printre noi, nu vorbim doar despre a-L savura pe Domnul în exterior și atât.

Îl primim și Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic în Cristos ca har al nostru și Îl exprimăm în mântuirea noastră, schimbarea în viață, viața sfântă și darurile pe care le exercităm în întâlnirile noastre, toate acestea putând fi văzute de alții.

Astăzi, trebuie să fim cei care se deschid Domnului din adâncul ființei noastre pentru a-I oferi mai mult teren în noi, astfel încât El să poată fi exprimat în mântuirea noastră, în schimbarea noastră în viață și în trăirea noastră sfântă.

Apoi, El va fi exprimat și prin noi în întâlnirile noastre, prin darurile pe care le folosim pentru zidirea bisericii. Aleluia! Pe măsură ce facem acest lucru, pe măsură ce savurăm harul lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi și Îi permitem Domnului să facă multe schimbări în ființa noastră, alții vor vedea harul lui Dumnezeu printre noi, căci harul va deveni vizibil printre noi.

O, fie ca noi să rămânem cu Domnul cu o inimă hotărâtă, în timp ce Îl savurăm pe Cristos ca har!

Fie ca noi să fim cu perseverență credincioși Domnului, să ne alipim de El și să trăim în strânsă părtășie cu El în viața noastră de zi cu zi, astfel încât El să poată fi exprimat ca har prin noi! Mai ales în cuvintele noastre, trebuie să învățăm să împărțim har altora prin cuvintele noastre.

De multe ori cuvintele noastre sunt pur și simplu goale, chiar irosite, și nu-L împărțim pe Cristos altora. Fie ca să învățăm să împărțim harul lui Dumnezeu ca parte a mântuirii complete a lui Dumnezeu (Efeseni 4:29). Fie ca să ne smerim sub mâna puternică a lui Dumnezeu și să-I permitem să ne smerească, astfel încât să ne dea har.

Doamne Isuse, ajută-ne să Te savurăm ca har astăzi, până când un mare har va fi peste noi toți în viața de biserică! Aleluia, Dumnezeu dorește să reverse un mare har asupra tuturor bisericilor, astfel încât viețile oamenilor să fie afectate și să-L atingă pe Domnul într-un mod real! Fă-o, Doamne! Revarsă mai mult har în noi. Revarsă mai mult har asupra noastră. Fie ca Isus cel viu să se miște, să ne convingă, să ne supună, să ne elibereze, și să ne înalțe! Mișcă-Te în noi ca har, convinge-ne, supune-ne, eliberează-ne și înălță-ne pe măsură ce Te savurăm ca har. Fie ca să Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic în Cristos într-o asemenea măsură încât harul să devină vizibil printre noi! Da, Doamne Isuse, fie ca și alții să vadă harul lui Dumnezeu printre noi! Fie ca să-L primim și să-L savurăm pe Dumnezeul Triunic și fie ca să-L exprimăm în mântuirea și schimbarea noastră în viață. Amin, Doamne, fie ca noi să fim părtași la harul lui Dumnezeu și să-L exprimăm pe Dumnezeu în viața noastră sfântă și în darurile pe care le exersăm în întâlnirile noastre! Slavă Domnului! Vrem să fim cu perseverență credincioși Ție, să ne alipim de Tine și să trăim în strânsă părtășie cu Tine astăzi!

Continuăm în harul lui Dumnezeu, savurând lucrurile sfinte și credincioase

O mențiune specială a harului lui Dumnezeu se găsește în Fapte 13:43, unde Pavel și Barnaba au vorbit sfinților și i-au îndemnat să rămână în harul lui Dumnezeu. Am primit deja harul lui Dumnezeu; acum trebuie să rămânem în el. Slavă Domnului că harul lui Dumnezeu ne-a fost dat; îl avem și trebuie pur și simplu să rămânem în harul lui Dumnezeu.

Contextul acestui verset este că mulți dintre iudei și prozeliții devotați i-au urmat pe Pavel și Barnaba, care le-au vorbit și i-au îndemnat să rămână în harul lui Dumnezeu. Pavel și Barnaba i-au încurajat și chiar i-au îndemnat să rămână în harul lui Dumnezeu, adică să continue să-L savureze pe Cristos ca viață și totul al lor, astfel încât viața lor să-L exprime!

Trebuie să rămânem în harul lui Dumnezeu, care este Dumnezeul Triunic primit și pe care-L savurăm și exprimăm în mântuirea noastră, schimbarea în viață și viața sfântă. Amin!

Când mulți creștini aud că harul este Dumnezeu în Cristos pe care-L savurăm, s-ar putea să nu aprecieze asta, deoarece cred că trebuie să facem multe lucruri, să avem o schimbare autentică în viața noastră și să avem o anumită expresie care se manifestă.

Toate acestea sunt adevărate, dar nu este pentru noi să încercăm să le facem în noi înșine. Ceea ce trebuie să facem este să savurăm harul lui Dumnezeu și să continuăm în harul lui Dumnezeu, iar aceasta va avea o reacție și un rezultat spontan.

Pe măsură ce primim și savurăm harul lui Dumnezeu, adică pe Dumnezeul Triunic în Cristos ca savurarea noastră, vom avea o anumită expresie în mântuirea noastră, într-o anumită schimbare în viață și în viața noastră sfântă.

Harul pe care-l savurăm va avea un rezultat și o expresie exterioară; totuși, nu noi suntem cei care ne schimbăm viața sau facem tot posibilul să avem o viață sfântă, ci este harul lui Dumnezeu pe care-L savurăm și exprimăm.

În Fapte 13, harul lui Dumnezeu din versetul 43 se referă la lucrurile sfinte și credincioase din versetul 34. Dumnezeu a vorbit în felul următor: „Îți voi da lucrurile sfinte ale lui David, lucrurile credincioase”.

Ce este harul lui Dumnezeu? Harul lui Dumnezeu reprezintă lucrurile sfinte și credincioase, care sunt chiar Cristos Însuși. Acestea sunt îndurarea lui Dumnezeu, diferitele aspecte ale ceea ce este Cristos pentru savurarea și experimentarea noastră.

Cristos este atotinclusiv, vast și imens, iar harul lui Dumnezeu reprezintă lucrurile sfinte și credincioase care ne sunt date pentru savurarea noastră. Slavă Domnului că Dumnezeu ni L-a dat pe Cristosul înviat ca fiind lucrurile sfinte și credincioase.

Noi, cei care am crezut în Domnul Isus, am primit lucrurile sfinte și credincioase. Trebuie să savurăm aceste lucruri. Pe măsură ce ne exersăm duhul pentru a-L atinge pe Domnul și a-L savura pe El, experimentăm harul compus, atotinclusiv, care este Dumnezeul Triunic procesat! Amin!

Acest har este Dumnezeul Triunic care a trecut prin procesele încarnării, trăirii omenești, crucificării și învierii pentru a fi savurarea și experiența noastră zi de zi. Savurăm și experimentăm pe Cristos, iar El devine viața noastră și totul pentru noi. O, cât de minunat este că am primit lucrurile sfinte și credincioase prin credința în Cristos!

Fie ca noi să rămânem în savurarea harului lui Dumnezeu și să continuăm în harul lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi. Facem acest lucru exersându-ne duhul. Harul este cu duhul nostru.

Cristosul atotinclusiv este Duhul cu duhul nostru și savurăm acest har ca rezerva noastră îmbelșugată atunci când ne întoarcem la duhul nostru și rămânem în duhul nostru.

Doamne Isuse, vrem să continuăm în harul lui Dumnezeu astăzi! Aleluia, ni s-a dat har în momentul regenerării noastre și acum putem rămâne în savurarea acestui har! Amin, Doamne, îți mulțumim că ești har cu duhul nostru! Aleluia, Dumnezeul Triunic în Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni harul atotinclusiv, compus, cu duhul nostru! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Ne întoarcem către duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a savura harul lui Dumnezeu. Îți mulțumim că ne dai har, lucrurile sfinte și credincioase. Vrem să continuăm în harul lui Dumnezeu, savurând lucrurile sfinte și credincioase în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, vrem să Te savurăm ca har până când Te vei exprima în mântuirea noastră, schimbarea în viață și viața sfântă. Lucrează în noi. Constituie-ne cu ceea ce ești Tu. Schimbă-ne din interior. Fă o schimbare în viața noastră și fă-ne să avem o viață sfântă! Vrem doar să Te savurăm ca har al lui Dumnezeu și vrem să continuăm în harul lui Dumnezeu astăzi!