Îl trăim pe Cristos

Să-L savurăm pe Cristos zi de zi ca realitate a tuturor nevoilor noastre în duhul nostru

13/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristosul nostru atotinclusiv este realitatea a tot ceea ce este pozitiv în univers; trebuie să-L savurăm pe Cristos zi de zi ca realitate a tuturor nevoilor noastre, căci Cristos este respirația noastră, băutura noastră, mâncarea, lumina noastră, îmbrăcămintea și locul nostru de locuit.

Tot ceea ce avem nevoie, El este.

Evanghelia după Ioan ne arată că Cristos este realitatea tuturor nevoilor noastre; în plus, această carte vorbește despre credință și dragoste, deoarece ea începe cu credința (Ioan 1:19, să credem în Domnul pentru a-L primi) și se termină în cap. 21 cu dragoste.

Evanghelia după Ioan ne arată cum putem experimenta atât credința în unirea noastră cu Domnul în duhul contopit cât și dragostea în savurarea noastră cu El acolo.

Pe măsură ce creștem în viață, creștem în credință și în dragoste. Pe măsură ce Îl luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, primul lucru pe care îl vedem este că tot ceea ce ne înconjoară în mediul nostru este o amintire a Celui pe care Îl iubim.

Toate lucrurile pozitive pe care Domnul le-a pus în jurul nostru și în noi sunt un arhetip, un memento, un simbol, al Cristosului atotinclusiv și sunt o încurajare pentru noi să-L savurăm pe Cristos ca fiind Cel atotinclusiv și vast.

El locuiește în duhul nostru contopit și El este realitatea tuturor nevoilor noastre; Cristos este respirația, băutura noastră, mâncarea, viața, îmbrăcămintea și locuința noastră.

Așadar, orice am face și orice lucru de care avem nevoie zi de zi ar trebui să ne amintească despre Cristos ca realitate a acelui lucru.

Dacă practicăm zilnic să-L luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor materiale din viața noastră de zi cu zi, vom fi revoluționați și transformați în umblarea noastră zilnică și vom fi plini de Cristos!

Cristos este premiul nostru; El este savurarea noastră și El este realitatea tuturor umbrelor. Nimeni să nu ne înșele cu privire la premiul nostru, considerându-ne nevrednici să-L savurăm pe Cristos.

Nimeni și nimic să nu ne înșele de la savurarea subiectivă și experimentarea lui Cristos.

De exemplu, dacă cineva ne fură geanta cu toate documentele și laptopul nostru, suntem înșelați și nici măcar nu știm acest lucru.

Dacă nu-L savurăm pe Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv din univers, suntem înșelați și nici măcar nu știm știm asta. Nu ar trebui să fim înșelați; s-ar putea să fim înșelați o dată de la a-L savura pe Cristos, dar nu ar trebui să lăsăm asta să se întâmple din nou și din nou.

El este răsplata noastră extrem de mare (Gen. 15:1) pe măsură ce venim la El pentru a-L savura. Și când ajungem să-L cunoaștem, avem excelența cunoașterii lui Isus Cristos, Domnul nostru (Fil. 3:8).

El este realitatea fiecărui lucru pozitiv și, pe măsură ce Îl urmărim, Îl savurăm ca realitatea tuturor necesităților noastre și a tuturor lucrurilor pozitive.

Trebuie ca zi de zi să-L savurăm pe Cristos ca realitate a tuturor nevoilor noastre: El răspunde tuturor nevoilor noastre!

În Evanghelia după Ioan există șase elemente majore ale savurării lui Cristos în duh, adică există șase elemente majore ale lui Cristos ca fiind realitatea tuturor necesităților noastre.

Cristos este viața noastră (Ioan 1:4; 10:10), care este primul lucru și lucrul cel mai esențial; Cristos este pâinea noastră și hrana noastră (6:35); Cristos este apa vie ca noi să-L bem (4:14; 7:37); Cristos este suflarea vieții (20:22); Cristos este lumina vieții (8:12); iar Cristos este locuința noastră (15:4-5).

Pentru ca noi ca ființe umane să existăm, adică pentru ca viața noastră umană să fie întreținută, avem nevoie de aer, hrană, apă și lumină.

Fără lumina soarelui de pe pământ, toate viețuitoarele vor muri. Dacă nu respirăm constant aer, vom muri. Dacă nu mâncăm și nu bem în mod potrivit, viața noastră va scădea și va muri în cele din urmă.

Cristos a venit și a spus că El este realitatea tuturor nevoilor noastre, și tot ceea ce avem nevoie este El.

Cu toate acestea, este posibil să avem cunoștința, doctrina și învățătura că Cristos este viața noastră, hrana noastră, apa noastră, aerul nostru, lumina noastră și locuința noastră, dar oare știm noi calea de a-L savura ca atare în viața noastră de zi cu zi?

Trebuie să cunoaștem modalitatea practică pentru ca noi să-L savurăm pe Cristos ca hrană pentru a-L mânca, apa noastră vie de băut, aerul nostru proaspăt de respirat, lumina noastră pentru umblarea noastră și locașul nostru în care trebuie să locuim.

Cum putem să-L savurăm pe Cristos ca realitate a tuturor nevoilor noastre? Doar prin exersarea duhului nostru, pentru că Duhul divin (care este realizarea Cristosului atotinclusiv) este contopit cu duhul nostru uman (Rom. 8:16; 1 Cor. 6:17).

Domnul Isus Și-a îndeplinit lucrarea de răscumpărare pe cruce, a trecut prin moarte și a intrat în înviere, unde a devenit Duhul dătător-de-viață (1 Corinteni 15:45).

Acum, ca Duhul El locuiește în duhul nostru și este amestecat cu duhul nostru (2 Cor. 3:17; 2 Tim. 4:22); Aleluia, Domnul este cu duhul nostru!

Prin urmare, atunci când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul, pentru a-L putea savura pe Cristos ca realitatea tuturor nevoilor noastre; pe măsură ce ne exersăm duhul, noi Îl mâncăm, Îl bem, Îl respirăm, suntem acoperiți de El și locuim în El.

Cu toate acestea, dacă nu ne exersăm duhul, viața noastră spirituală nu va fi întreținută în mod corespunzător, pentru că vom fi subnutriți spiritual.

Deci tot ceea ce vedem în jurul nostru, în special lucrurile de care avem nevoie pentru susținerea vieții noastre omenești, pentru ca viața noastră umană să existe, ar trebui să ne amintească de Cristos și trebuie să-L luăm pe Cristos ca realitate a acelui lucru.

Simplul fapt de a cunoaște că Cristos este lumina noastră, mâncarea noastră, aerul nostru, băutura, îmbrăcămintea noastră și locuința noastră nu este destul; trebuie să ne exersăm duhul și să-L aplicăm practic pe Cristos și să-L luăm ca realitate a tuturor nevoilor noastre.

Orice avem nevoie, El este! Orice am avea nevoie pentru noi pentru a exista omenește, psihologic și spiritual, El este!

Pentru a avea o viață umană, viață de familie, viață de biserică, viață de muncă și viață personală potrivită, trebuie să-L luăm pe Cristos ca realitatea tuturor necesităților noastre, pentru că numai El ne poate alimenta să trăim și să existăm.

Doamne Isuse, Te luăm ca realitate a tuturor nevoilor noastre în viața noastră de zi cu zi, căci tot ce avem nevoie, Tu ești! Amin, Doamne Isuse, Tu ești adevărata noastră hrană ca noi să Te mâncăm și să fim hrăniți. Tu ești adevărata noastră apă vie pentru a ne potoli setea. Tu ești adevăratul nostru aer proaspăt, aerul viu, care ne dă viață. Tu ești adevărata îmbrăcăminte și suntem îmbrăcați în Tine. Doamne, Tu ești adevărata noastră locuință și noi devenim locuința Ta. Vrem să ne exersăm zilnic să Te luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive și ca realitate a tuturor necesităților noastre, astfel încât viața noastră de zi cu zi să fie plină de Cristos!

Să-L savurăm pe Cristos ca respirație, băutură, mâncare, lumină, îmbrăcăminte și locuință

Când Domnul a venit la ucenicii Săi în seara zilei învierii Sale, El a suflat în ei și a spus: Primiți Duhul Sfânt (Ioan 20:22).

Când primim Evanghelia și credem în Domnul, El Se suflă pe Sine întru noi și primim viață; apoi începem viața noastră spirituală cu Domnul, iar primul și mai important lucru pe care trebuie să-l facem este să-l respirăm pe Cristos ca aerul nostru spiritual, proaspăt și viu.

Cum putem să-L inspirăm pe Cristos?

Trebuie să chemăm numele Domnului; chemarea numelui Domnului este respirația noastră, iar rugăciunea este de asemenea respirația noastră. Aceasta înseamnă că, cu cât mai mult chemăm numele Domnului – fie că este audibil sau lăuntric – inspirăm Duhul ca aer spiritual.

Respirația este ceva spontan, ceva la care nici măcar nu trebuie să ne gândim – este natural, normal și nu intenționat, ci în mod automat și spontan. Rugăciunea și chemarea numelui Domnului ar trebui să devină atât de normale pentru noi!

Cristos este și băutura noastră; El a fost procesat și finalizat pentru a deveni Duhul viu, Duhul care dă viață, care este apa vie ca noi să bem (Ioan 4:10, 14; 7:37-39).

Când venim la Domnul, nu trebuie să căutăm doar să avem mai multe cunoștințe, ci ar trebui să bem din El! El curge ca un râu de apă de viață pentru a-i alimenta pe toți răscumpărații Săi, și ar trebui pur și simplu să ne dăm silința să bem din El!

Cristos este și hrana noastră; Îl putem mânca în cuvântul Său, căci cuvintele Sale sunt duh și sunt viață (Ioan 6:35, 57).

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, trăim datorită Lui, căci devenim ceea ce mâncăm; pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, El ne constituie cu Sine Însuși și El devine persoana care trăiește în noi și este exprimată prin noi.

Cristos este lumina noastră; în El era viață și viața era lumina oamenilor (Ioan 1:4) și El a venit ca o lumină strălucind astfel încât să nu mai rămânem în întuneric (8:12).

Ori de câte ori nu suntem una cu Domnul, adică ori de câte ori nu suntem în duh, suntem în întuneric.

Indiferent de cât de mult citim Biblia sau avem cunoștințe biblice, atâta timp cât suntem în afara duhului, suntem în întuneric, căci locul luminii este în duhul nostru omenesc, care este regenerat și locuit pe dinăuntru de Duhul Sfânt (Prov. 20:27).

Când nu suntem în duhul nostru, suntem fie în carne (care este plin de păcat și este întuneric), fie în sine (care este independent de Dumnezeu, la fel și în întuneric).

Oricât am încerca să căutăm îndrumare de la Domnul în sufletul nostru, suntem încă în întuneric dacă nu ne exersăm duhul.

Deci, ori de câte ori avem o problemă, în loc să încercăm să o rezolvăm, ar trebui pur și simplu să venim la lumină; ar trebui să ne exersăm duhul pentru a contacta Domnul, să ne întoarcem spre duhul nostru și totul va fi clar!

Cristos este adevărata noastră îmbrăcăminte; am fost botezați în Cristos și ne-am îmbrăcat cu Cristos (Gal. 3:27), iar acum suntem acoperiți în Cristos.

Așadar, trebuie să ne dezbrăcăm de omul vechi și să ne îmbrăcăm cu omul nou, Cristos Însuși, pentru ca în viața noastră de zi cu zi El să fie Cel care trăiește.

Cristos este locuința noastră; El ne-a altoit în El însuși, și trebuie pur și simplu să rămânem în El așa cum rămâne în noi (Ioan 15:5, 7).

Când rămânem în El și El rămâne în noi, savurăm toate bogățiile Sale și El devine realitatea tuturor necesităților noastre.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să Te savurăm zilnic și să Te aplicăm ca realitate a tuturor nevoilor noastre. Ne exersăm duhul, Domnul, pentru a Te contacta și pentru a Te lua ca viața, mâncarea, băutura, aerul nostru, îmbrăcămintea și locuința noastră. Tu ești adevărata hrană pentru noi să mâncăm, adevărata apă vie pentru a ne potoli setea, aerul proaspăt pentru noi să respirăm, lumina vie pentru noi să umblăm, îmbrăcămintea și acoperirea noastră și locuința noastră reală! Amin, Doamne Isuse, Tu ești realitatea a tot ceea ce avem nevoie, iar Tu locuiești în noi pentru a ne alimenta în mod constant!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying Christ day by day as the Reality of all our Necessities in our Spirit, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos are preeminența în trăirea noastră omenească atunci când suntem una cu El pentru a-L exprima

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească – trebuie să-L exprimăm pe Cristos în trăirea noastră omenească trăind în uniunea organică cu El.

Cristosul atotinclusiv și vast este preeminent în Dumnezeirea Triunică, în economia lui Dumnezeu, în administrația lui Dumnezeu și în vechea și noua creație; acest Cristos trebuie să devină Cel preeminent în noi.

Când Îl vedem pe Cristos, când vedem prețiozitatea Sa supremă și preeminența Sa, Îi vom permite să ne umple întreaga ființă; El va înlocui apoi fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine Însuși.

Cheia este să vedem și să permitem; Domnul nu ne forțează, ci mai degrabă, El strălucește asupra noastră, El ne arată cine este El și ce este El în economia lui Dumnezeu și în toate lucrurile și, dacă Îi permitem, El ne infuzează ci Sine Însuși.

Prin urmare, voința noastră este foarte importantă; voința noastră este cheia. Dacă privim la trăirea de om-Dumnezeu a Domnului Isus, vedem că El a fost un om adevărat și real; El Și-a negat propria voință pentru a lua voința divină ca voință a Sa.

Momentul definitoriu al întregii Sale vieți a fost când El a fost în grădina Ghețimani, unde a realizat că voia lui Dumnezeu pentru El este crucea. Rugăciunea Domnului a fost, prin urmare, Nu voia Mea, ci voia Ta va fi făcută.

Acesta este de fapt un rezumat al modului în care El a trăit întreaga Sa viață – nu voia Sa, ci voia lui Dumnezeu. Aceasta arată că voința umană a Domnului nu s-a potrivit cu voința divină în acel moment, dar El Și-a negat în mod conștient voința Sa umană și a luat în mod conștient crucea, care a fost voia Tatălui.

O asemenea persoană, Isus Cristos, omul-Dumnezeu, acum trăiește în noi și El vrea să fie exprimat în noi și prin noi.

Ne putem da seama că dorința lui Dumnezeu este ca Cristos să aibă primul loc în tot ceea ce este legat de noi, și putem să-I dăm preeminența în mod voit; cu toate acestea, pot exista momente în care nu putem fi de acord cu voia Sa și aranjamentul Său…chiar și în asemenea clipe trebuie să-I spunem, Doamne, voia Ta să se facă, nu voia mea.

Cristos și numai Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale.

Istoria noastră ca credincioși ar trebui să fie o repetare și o reproducere a istoriei Domnului, iar experiența lui Cristos ar trebui să fie istoria noastră ca și credincioși în Cristos.

Aleluia, suntem una în mod organic cu Domnul, pentru că am fost altoiți în El și tot ceea ce El este și are devine al nostru, toate experiențele Sale devin istoria noastră, iar experiența noastră este a lui Cristos și a ceea ce prin care El a trecut!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească: El trebuie să fie exprimat în noi

La sfârșitul cărții Coloseni, în Col. 3:18 – 4:1, Pavel vorbea despre relațiile umane cum ar fi părinții, soțiile, soții, copiii, stăpânii și sclavii.

Astfel de îndemnuri pot fi luate cu ușurință ca fiind sfaturi etice și morale și este posibil să dorim să le practicăm, dar, de fapt, toate acestea sunt o expresie a vieții noastre în unirea organică cu Domnul.

Pentru noi, ca credincioși în Cristos, este crucial să ne dăm seama că suntem într-o uniune organică cu Cristos, iar viața noastră ar trebui să fie viața Sa, pentru că El este viața noastră și El ar trebui să fie exprimat prin noi.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în viața noastră umană: El trebuie să fie exprimat în noi și prin noi, în viața noastră umană și prin viața noastră umană.

Aceasta înseamnă că nu ar trebui să dorim sau să aspirăm să trăim „o viață îngerească” sau „să trăim ca făpturile cerești care întotdeauna Îl laudă pe Dumnezeu”; mai degrabă, oriunde ne-a pus Domnul și în orice situație ne aflăm, trebuie să-I dăm lui Cristos preeminența în viața noastră umană, exprimându-L.

Dumnezeu nu dorește să fie exprimat prin îngeri sau alte ființe spirituale; El dorește ca Cristos să fie exprimat prin viața umană (Fil. 1:19-21).

Trăirea noastră ca credincioși în Cristos trebuie să fie în unire cu Cristos; aceasta înseamnă că în viața noastră trebuie să fim una cu El (1 Cor. 6:17; Ioan 15:4-5).

Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și acum trăim în El, din cauza Lui, cu El și prin El! Trebuie să fim una cu Domnul Isus la fel cum El este una cu Tatăl (Ioan 10:30; 14:10; 6:57).

Cum L-a trăit Cristos pe Tatăl? Cum L-a exprimat El pe Tatăl tot timpul în lucrarea Sa, trăirea Sa, vorbirea Sa și atitudinea Sa?

Cheia este în Ioan 6:57, unde Domnul a spus că Tatăl cel viu l-a trimis și El a trăit din cauza Tatălui, așa că noi, cei trimiși de El, trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui.

Aceasta înseamnă că Tatăl L-a trimis pe Fiul său, iar Fiul a trăit o viață mâncându-L pe Tatăl, primind rezerva de viață din cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce L-a adus într-o părtășie continuă cu Tatăl.

Drept urmare, Cristos L-a trăit pe Tatăl și L-a exprimat pe Tatăl. Așa ar trebui să trăim.

Noi și Cristos ar trebui să avem acum o viață și o singură trăire; Cristos ne locuiește pe dinăuntru, viața Sa devine viața noastră, iar trăirea noastră devine trăirea Lui (Galateni 2:20).

Când vedem o viziune a Cristosului atotinclusiv și vast și vom realiza că am fost uniți în mod organic de El, nu vom mai trăi în noi înșine, ci în Cristos, în unirea organică cu Domnul.

Trăirea credincioșilor împreună cu Cristos are ca rezultat exprimarea lui Cristos în trăirea lor omenească; aceasta înseamnă să-I dăm lui Cristos preeminența în trăirea noastră omenească.

Deci ar trebui să facem totul în numele Domnului Isus (Col. 3:17); aceasta înseamnă că ar trebui să facem toate lucrurile în Duhul, prin Duhul și în conformitate cu Duhul.

Numele denotă persoana, iar persoana Domnului este Duhul (2 Cor. 3:17). Ca noi să facem lucruri în numele Domnului Isus înseamnă ca noi să acționăm în Duhul; aceasta înseamnă să-L trăim pe Cristos și să-I dăm preeminența în trăirea noastră omenească.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în trăirea noastră omenească. Trăiește-Te prin noi, Doamne Isuse, căci Tu ești chiar viața noastră. Mulțumim Doamne că ne-ai adus într-o uniune organică cu Tine, unde viața Ta devine viața noastră și trăirea noastră devine trăirea Ta. Amin Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău, să fii aprovizionat în interior într-un mod bogat cu tot ceea Tu ce ești și să trăim datorită Ție! Doamne, fii exprimat prin noi! Fie ca să nu fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi, pentru ca El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească!

Trăind viața noastră omenească în unirea organică cu Cristos pentru a-L exprima în trăirea noastră

În Col. 3:12 – 4:16 Pavel vorbește despre problema trăirii sfinților în unirea cu Cristos.

În primul rând, trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră (3:12-15) și să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat (vv. 16-17), și apoi, putem trăi în unire cu Cristos.

A trăi în unire cu Cristos înseamnă că în viața noastră nu suntem despărțiți de El; mai degrabă, rămânem în El la fel cum mlădițele rămân în viță, căci despărțiți de El nu putem face nimic (Ioan 15:1-5).

Tot ceea ce facem separați de Cristos nu are valoare în ochii lui Dumnezeu; dacă suntem despărțiți de Cristosul atotinclusiv care este unit cu noi ca un singur duh, nu putem face nimic.

În omul nostru natural putem face multe lucruri și suntem predispuși să facem multe lucruri chiar și pentru Dumnezeu, dar în ochii lui Dumnezeu, ceea ce contează este ceea ce facem în unirea cu Cristos.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în trăirea noastră și să avem trăirea noastră omenească în unirea organică cu Cristos, pentru ca noi să-L exprimăm.

Dorința lui Dumnezeu este ca El să fie exprimat prin om, adică El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească.

În Col. 3:18 – 4: 1 și Efes. 5:22 – 6:9 vedem relațiile etice ale credincioșilor; acestea nu trebuie să fie realizate ca un act sau ca un lucru pe care ne străduim să facem, ci ar trebui trăite în unirea noastră organică cu Domnul.

În Efeseni, accentul se pune pe nevoia de a avea relații etice pline de duh pentru exprimarea Trupului în viața normală a bisericii.

În Coloseni, accentul este că ar trebui să-L ținem pe Cristos ca Cap și să-L luăm ca viață, având cuvântul Său bogat care să ne locuiască, astfel încât cele mai înalte relații etice să emită din Cristos ca viața noastră pentru a-L exprima.

Fie ca noi să trăim în unire cu Cristos, pentru ca Cristos să fie exprimat prin umanitatea noastră.

Când vom permite păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și să permite cuvântului lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, Îl vom exprima în mod spontan pe Cristos în trăirea noastră omenească.

Religii precum hinduismul, budismul și catolicismul estimează trăirea noastră omenească pe un nivel de jos; ele nu pun accent pe viața de căsnici sau viața de familie corespunzătoare, ci mai degrabă încurajează bărbații să rămână necăsătoriți și să dorească la „să trăiască o viață angelică”.

Dar o astfel de viață îngerească nu-L poate exprima pe Cristos; mai degrabă, Cristos trebuie să fie exprimat prin soți, părinți, soții, copii, stăpâni și sclavi.

Dumnezeu este suveran în aranjarea cu cine ar trebui să ne căsătorim și ce copii să avem, iar prin trăirea de către noi a vieții de familie putem învăța multe lecții valoroase de la Domnul.

Cu toate acestea, este mai ușor să-L trăim și să-L exprimăm pe Cristos în întâlniri decât în acasă la noi, în viața noastră de familie; dar cât de minunat este ca un frate sau o soră să-L exprime pe Cristos în viața lor de căsnicie!

Fie ca să învățăm prin numeroasele experiențe din trăirea noastră omenească, din viața de familie, din viața de muncă și din viața de biserică să-L trăim pe Cristos, să-L exprimăm pe Cristos și să-L manifestăm pe Cristos!

Fie ca să facem toate lucrurile în numele Domnului Isus, fiind una cu El, pentru ca în calitate de soții să ne supunem soților noștri, în calitate de soți să ne iubim soțiile noastre și să nu fim amari împotriva lor, în calitate de copii să ne supunem părinților noștri, în calitate de părinți nu-i întărâtăm la mânie pe copii, și în calitate de sclavi să ne sluji stăpânii în timp la fel cum Îl slujim pe Domnul!

Doamne Isuse, vrem să rămânem în unirea organică cu Tine, pentru ca să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos în viața noastră umană. Îi permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat! Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim viața de zi cu zi în unirea organică cu Domnul, astfel încât să fim una cu El ca El să fie exprimat prin noi. Trăiește-te, Doamne Isuse, prin noi, căci Tu ești chiar viața noastră! Vrem să învățăm să rămânem în Tine și să Te trăim în trăirea noastră omenească, în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină și în viața noastră de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ has the Preeminence in our Human Living when we are One with Him to Express Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în experiențele noastre spirituale

10/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminență în ființa noastră tripartită și în experiențele noastre spirituale; în calitate de cel atotinclusiv și vast, El trebuie să aibă preeminență în ființa noastră în toate lucrurile.

El a intrat în noi pentru a fi viața noastră și El ne infuzează pentru a fi chiar esența dragostei cu care Îl iubim.

În noi înșine nu avem dragoste pentru Domnul, dar când privim la El, când Îl savurăm în cuvântul Său, El infuzează esența Sa iubitoare în noi și generează în noi dragostea cu care Îl iubim.

Cristos trebuie să aibă preeminență în dragostea noastră; este posibil să avem ceva dragoste față de El și față de alții, dar dragostea noastră nu durează prea mult. Trebuie să petrecem timp cu Domnul, să-I permitem să ne iubească și să învățăm să-L iubim.

Chiar și noi frații, trebuie să învățăm să-L contactăm pe Domnul într-un mod afectuos, iubindu-L pe Domnul și fiind iubiți de El, pentru a putea răspunde dragostei Sale.

Îl iubim pe Domnul pentru că El ne-a iubit mai întâi și îi iubim pe ceilalți pentru că Domnul pune dragoste în noi. Dragostea noastră față de Domnul este un răspuns la dragostea Sa față de noi; dragostea Sa este sursa, iar dragostea noastră este cea care primește.

Slavă Domnului, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt (Rom 5:5), iar cu această dragoste îl iubim pe Domnul și îi iubim și pe ceilalți!

Dumnezeu se distribuie pe Sine Însuși ca Duhul în noi, iar atributul Său divin de dragostea vine împreună cu viața Sa pentru a ne determina să avem dragoste autentică.

Ceea ce avem prin naștere este o formă de dragoste – avem virtutea umană a dragostei, care este o „dragostea de tip mănușă” – pare a fi iubire, dar nu este plină de realitate.

Când Îl avem pe Cristos distribuit în noi ca Duh, suntem plini de dragostea Sa; atunci putem să-L iubim pe Dumnezeu, să ne iubim unii pe alții, să iubim biserica, să-i iubim pe sfinți și să-i iubim pe oamenii care nu sunt foarte vrednic de iubit.

Dragostea noastră pentru Domnul trebuie să fie absolută; El vrea să-L iubim din toată inima noastră și El vrea să fie centrul inimii noastre.

Pe de o parte, trebuie să-L urmăm pe Domnul luându-ne crucea, negându-ne sinele și pierzându-ne viața sufletească; pe de altă parte, când vedem acest Cristos atotinclusiv și vast, Îl iubim și suntem infuzați cu dragostea Sa.

În felul acesta Cristos devine preeminent în dragostea noastră și noi Îi dăm primul loc în dragostea noastră.

Când Îi dăm lui Cristos primul loc în dragostea noastră, Îl vom iubi pe El mai întâi; nu-i vom urî pe ceilalți, ci mai degrabă îi vom iubi cu Cristos ca dragostea noastră și îi vom oferi Domnului cea mai înaltă și cea mai bună dragoste.

Îl vom prețui pe Cristos mai presus de munca noastră, de afacerile noastre, de familia noastră, de traiul nostru și de relațiile noastre. Ce Cristos avem!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită, căci El este chiar viața noastră

Dumnezeu a dorit să ne facă de cunoscut care sunt bogățiile gloriei acestei taine printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei (Col. 1:27).

Cristos a devenit nu numai Mântuitorul și Domnul nostru, ci chiar și viața noastră; când viața noastră Cristos se va manifesta, vom fi și noi manifestați cu El în slavă (Col. 3:4).

Ca viață a noastră, Cristos trebuie să devină totul pentru noi în viața noastră de zi cu zi; El ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită.

Cristosul care ne locuiește pe dinăuntru nu este un Cristos mic sau limitat – El este imaginea lui Dumnezeu invizibil, întruparea plinătății lui Dumnezeu și punctul focal al economiei lui Dumnezeu.

El este mai mare și mai larg decât universul, El umple toate lucrurile și El locuiește în noi, așteptând ocazia să se răspândească pe Sine în toată ființa noastră, pentru ca noi să-L trăim.

Fie ca noi să învățăm să-i dăm întregul spațiu din ființa noastră, căci Cristos trăiește în noi și locuiește în noi pentru a fi speranța gloriei pentru noi.

El vrea să fie primul nu numai în universul nostru personal, ci și în ființa noastră tripartită; aceasta înseamnă că Cristos ar trebui să aibă preeminență în trupul nostru, în sufletul nostru și în duhul nostru.

Dumnezeul păcii vrea să ne sfințească în întregime și ca duhul și sufletul și trupul nostru să fie păstrate complete, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos (1 Tes. 5:23). Cristos vrea să ne sfințească saturând și îmbibând toate cele trei părți ale ființei noastre cu El însuși.

El este atât obiectiv cât și subiectiv pentru noi; ne închinăm lui Cristos Cel întronat în ceruri, dar experimentăm, savurăm și ne împărtășim din Cristosul care locuiește în duhul nostru și suntem una cu El într-un mod foarte subiectiv (1 Cor. 6:17; Efeseni 3:17).

Pe de o parte, Cristos este pe tron administrând universul pentru a duce la îndeplinire economia Sa; ca atare, ne închinăm Lui. Pe de altă parte, Cristos ne locuiește pe dinăuntru și este un singur duh cu noi, iar ca atare, noi Îș experimentăm, Îl savurăm și ne împărtășim de El.

El este atât de mare încât universul există în El; universul în continuă expansiune, care este prea mare pentru ca mintea noastră să înțeleagă, este mult mai mic decât Cristos, iar Acesta este porțiunea noastră!

Când Îl vedem pe Cristosul atotinclusiv și realizăm cât de vast, imens și atotinclusiv este El, vom realiza că nici o problemă nu este prea mare pentru El, ci mai degrabă, El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Motivul pentru care încă dorim lucruri bune în pe lângă Cristos este faptul că nu am văzut că El este realitatea tuturor lucrurilor pozitive; s-ar putea să credem că avem nevoie cutare sau cutare lucru, dar singurul lucru de care avem nevoie este Cristos, Cel atotinclusiv și vast.

Trebuie să fim infuzați, saturați și îmbibați cu Cristosul atotinclusiv, vast și preeminent până când, în experiența noastră, El este totul pentru noi (vezi Col. 2: 16-17; 3:4, 10-11).

Deoarece El este viața noastră, tot ceea ce El are și a obținut și a atins a devenit subiectiv pentru noi; în mod universal, Cristos este vast, dar în experiența noastră, El este viața noastră, ființa noastră (Rom. 8:34, 10).

Cristosul atotinclusiv și vast, care este mai mare decât universul și în Care toată plinătatea este încântată să locuiască – Acesta locuiește în noi pentru a deveni subiectiv pentru noi și El vrea să fie preeminent în ființa noastră tripartită.

Conținutul și elementul constitutiv al ființei noastre ar trebui să fie doar Cristosul atotinclusiv și vast. Ar trebui să-I permitem lui Cristos să ne umple întreaga noastră ființă și să ne înlocuiască cu Sine însuși fiecare aspect al vieții noastre naturale.

Fie ca noi să vedem o revelație a acestui Cristos atotinclusiv și vast și să-I permitem să umple întreaga noastră ființă până când El va înlocui fiecare aspect al vieții noastre naturale cu El însuși!

Voia noastră umană trebuie să se potrivească cu voia divină; acest lucru nu se întâmplă prea des, așa că atunci când vedem voia divină și suntem unul cu Domnul, trebuie să-L rugăm să facă în noi orice vrea El să facă pentru a-și îndeplini scopul.

Trebuie să cooperăm cu Domnul în rugăciune, alegând ca voia Sa să se facă în noi, căci dorința noastră profundă este să Îi facem plăcere și să fim una cu El.

Doamne Isuse, ai preeminență în ființa noastră tripartită. Îți mulțumim că ai intrat în noi pentru a fi viața noastră în mod subiectiv; acum putem experimenta, savura și participa în Cristosul care locuiește în duhul nostru! Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și Cristosul atotinclusiv, vast, și preeminent locuiește în noi! Amin, Doamne Isuse, infuzează-ne, saturează-ne și îmbibă-ne cu Cristosul atotinclusiv, vast, și preeminent până când în experiența noastră vei deveni totul pentru noi! Fie ca conținutul și elementul constitutiv al ființei noastre să fie doar Cristosul atotinclusiv și vast, și fie ca acest minunat Cristos să umple întreaga noastră ființă până când El va înlocui fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine însuși!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în experiențele noastre spirituale – noi suntem una în mod organic cu El

Este o mare capcană ca un credincios să caute experiențe; experiențele nu sunt deloc semnificative decât dacă experiența lui Cristos devine experiența noastră.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-I permitem lui Cristos să aibă preeminența nu numai în ființa noastră tripartită, ci și în experiențele noastre spirituale.

Nu ar trebui să căutăm doar experiențe spirituale, ci, mai degrabă, să-L iubim pe Domnul, să-L căutăm pe Domnul și să dorim să-L experimentăm; apoi, experiența Sa devine experiența noastră, iar aceasta este o adevărată experiență spirituală.

Istoria lui Cristos este experiența unui creștin, iar experiența lui Cristos este istoria creștinului (1 Cor. 1:30; Rom. 6: 3-5; Gal. 2:20; Efes. 2: 5-6).

El a devenit totul pentru noi, căci noi și El suntem uniți în mod organic în duh.

Este de la Dumnezeu că suntem în Cristos Isus, care ne-a devenit înțelepciune de la Dumnezeu – atât dreptate, cât și sfințire și răscumpărare.

Am fost botezați în Cristos și în moartea Sa; am fost înmormântați împreună cu El prin botez, pentru ca la fel cum Cristos a fost înviat din morți, tot așa și noi să umblăm în noutatea vieții, trăind în asemănarea învierii Sale.

Aleluia, am fost crucificați împreună cu Cristos și noi nu mai trăim noi, ci Cristos este Cel care trăiește în noi; iar viața care acum trăim în trup o trăim în credință, în unirea organică cu Cristos pentru ca El să trăiască în noi.

Am fost morți în păcate și ofense, dar Dumnezeu ne-a ridicat împreună cu Cristos și ne-a așezat împreună cu El în Cristos Isus!

Aleluia, istoria lui Cristos este experiența noastră, iar experiența lui Cristos este istoria noastră ca credincioși în Cristos!

Istoria lui Cristos devine experiența și istoria noastră spirituală, deoarece suntem într-o unire organică cu Domnul.

În unirea noastră organică cu Cristos, tot ceea prin care Cristos a trecut a devenit istoria noastră; pur și simplu rămânând în El ca viță, experiențele Sale devin istoria noastră și experiențele noastre de astăzi (Ioan 15:1, 4-5).

În Coloseni, în special, există o serie de fraze care indică experimentarea lui Cristos de către noi, iar acestea ne oferă o imagine completă a experimentării corespunzătoare a lui Cristos.

În Col. 1:27-28 vedem că Cristos este în noi speranța gloriei și trebuie să creștem în El până când vom deveni pe deplin crescuți în Cristos.

În Col. 2:6 vedem că, așa după cum L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, ar trebui să și umblăm în El; pe de o parte, L-am primit, pe de altă parte, ar trebui să umblăm în El, fiind înrădăcinați și fiind zidiți în El.

În v. 8 vedem că ar trebui să fim conformați lui Cristos și să nu lăsăm pe nimeni să ne ducă în captivitate ca pradă prin filosofia sa și înșelăciunea goală, potrivit tradiției oamenilor, conform elementelor lumii și nu în conformitate cu Cristos.

În v. 13 vedem că Dumnezeu ne-a înviat împreună cu Cristos, iertându-ne toate nelegiurile și în vv. 19-20 vedem că Îl ținem pe Cristos ca și Cap, din care tot Trupul crește cu creșterea lui Dumnezeu.

Aleluia, am fost uniți cu Domnul ca un singur duh, iar El este Cel preeminent in experiențele noastre spirituale, căci experiențele noastre reale sunt de fapt experiența lui Cristos!

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale. Nu dorim să căutăm nicio experiență care este în afară de Tine. Doamne, vrem să Te experimentăm în ceea ce ești și ceea ce ai realizat. Îți mulțumim că ne-ai unit cu Tine ca un singur duh, pentru că în această unire organică ceea ce Tu ești și ai a devenit al nostru! Aleluia, Îl putem experimenta pe Cristos în întruparea Sa, în viața Sa umană, în crucificarea Sa, în moartea Sa, în învierea și înălțarea Sa, deoarece suntem într-o unire organică cu El!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ should have Preeminence in our Tripartite Being and in our Spiritual Experiences, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-I dăm lui Cristos preeminența în dragostea noastră prin menținerea dragostei dintâi pentru Domnul

08/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Pentru ca Cristos să aibă preeminența în noi și ca El să aibă primul loc în universul nostru personal, Cristos ar trebui să aibă preeminența în dragostea noastră (Apoc. 2:4).

De fapt, ori de câte ori nu avem o iubire fierbinte și arzătoare pentru Domnul, intrăm în degradare și dezolare și devastare, dar de fiecare dată când ne exercităm inima pentru a-L iubi și pentru a trata cu orice lucru care ne împiedică dragostea, suntem recâștigați și restabiliți.

În cartea Coloseni vedem cum Cristos este Cel preeminent în administrația lui Dumnezeu și în economia Sa și cum El vrea să fie Cel preeminent și în universul nostru personal.

Este un lucru pentru Cristos să fie preeminent în lucrurile legate de Dumnezeu și de creația Lui, dar este ceva mai subiectiv și practic pentru noi să-I dăm Domnului primul loc în toate lucrurile din experiența noastră de zi cu zi.

Cum putem să-I dăm lui Cristos primul loc în toate lucrurile și cum să-I dăm Lui preeminența în universul nostru personal, adică în tot ceea ce este legat de noi?

Cum poate fi Cristos Cel preeminent în viața noastră de familie, viața de biserică, viața de căsnicie, viața de muncă și viața personală?

Cheia este modul nostru de vedere, viziunea noastră; dacă avem o viziune a preeminenței lui Cristos, viața noastră și viața noastră de biserică vor fi revoluționate, căci ne vom da seama că în toate lucrurile Cristos trebuie să aibă primul loc.

Când Îl vedem pe Cristos ca fiind Cel Preeminent, Îl vom iubi din ce în ce mai mult. Atunci când Îi acordăm atenție, ne concentrăm asupra Sa și Îl iubim, ne vom da pe noi înșine ca să-L savurăm.

Aceasta înseamnă că, atunci când Cristos este preeminent în noi, El va fi primul în toate – nu doar în unele lucruri, ci în toate lucrurile care sunt legate de noi.

Când Cristos are primul loc în noi, rezultatul spontan este acela că vom urî tot ce iese din sine și din carne; vom urî și vom respinge pe toți înlocuitorii lui Cristos care sunt în noi și vom renunța la orice altceva decât Cristos.

Dacă Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, vom arunca toate celelalte distrageri și ne vom concentra doar asupra Lui. Când vom vedea o revelație a preeminenței lui Cristos, vom fi constituiți cu El și vom fi eliberați de orice lucru care-L înlocuiește pe Cristos.

Vom fi eliberați de elementele lumii, gnosticism, misticism, legalism și ascetism; în plus, vom renunța la toate gândurile religioase, toate gândurile morale și etice, toate lucrurile filozofice și chiar tot felul de daruri spirituale.

Vom deveni apoi oameni care se potrivesc cu Dumnezeu, avându-L pe Cristos și numai pe Cristos ca fiind Cel preeminent în toate. Fie ca să vedem preeminența lui Cristos și să-I dăm primul loc în toate lucrurile!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în dragostea noastră, prin menținerea și dezvoltarea dragostei noastre dintâi pentru Domnul

Conform cu Apoc. 2:4, primul semn că degradarea începe este că pierdem dragostea noastră dintâi pentru Domnul. Cristos trebuie să aibă preeminență în toate lucrurile, inclusiv în dragostea noastră; pentru că dragostea este un lucru mare, Cristos trebuie să fie preeminent în ea.

A da Domnului primul loc în toate lucrurile înseamnă a-L iubi cu dragostea dintâi; trebuie să menținem și să dezvoltăm prima noastră dragoste pentru Domnul.

În viața de căsnicie și în viața noastră creștină avem nevoie de aceste două lucruri – dezvoltarea și menținerea dragostei noastre pentru Domnul.

Natura unei relații de dragoste este aceea că are nevoie de întreținere – nu o putem ignora, trebuie să menținem dragostea.

De asemenea, dragostea trebuie să fie progresivă; mereu merge înainte. Aceasta înseamnă că în fiecare zi trebuie să ne menținem dragostea pentru Domnul.

În viața noastră de căsnicie nu putem uita să-i spunem soțului sau soției noastre că îl / o iubim; nu putem spune, Ți-am spus „Te iubesc” ieri sau săptămâna trecută și de atunci nu s-a schimbat nimic! Mai degrabă, trebuie să ne dezvoltăm și să ne menținem relația de dragoste.

În mod similar, trebuie să Îi dăm Domnului preeminența în dragostea noastră prin menținerea și dezvoltarea dragostei noastre pentru El; acest lucru vine în principal prin petrecerea timpului nostru cu El.

Orice lucru iubim este lucrul pe care toată inima noastră și chiar întreaga noastră ființă sunt focusate și ocupate și chiar deținute de acesta (vezi 1 Tim. 6:10; 2 Tim. 3:2-4; 4:8; Tit 1:8).

Pentru ca Cristos să aibă primul loc în dragostea noastră înseamnă că ne fixăm întreaga noastră ființă – duh, suflet și trup, împreună cu inima, sufletul, mintea și puterea noastră – absolut pe El, adică să lăsăm ca întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El, astfel încât El să devină totul pentru noi iar noi suntem una cu El practic în viața noastră de zi cu zi.

Aceasta înseamnă să-i oferim lui Cristos preeminența în dragostea noastră.

Conform cu ceea ce Biblia spune, în special în 1 și 2 Timotei și în conformitate cu experiența noastră, putem fi iubitori de multe lucruri diferite.

Poate că nu toți iubim aceleași lucruri, dar există tot felul de lucruri pe care le iubim; și trebuie să permitem ca dragostea noastră pentru Cristos să devină preeminentă asupra tuturor acelor lucruri.

În 2 Tim. 3:2-4 vedem că putem fi iubitori de sine, iubitori de bani sau iubitori de plăcere; acestea trei merg împreună și ne împiedică să fim iubitori de Dumnezeu.

În 2 Tim. 4:8 Pavel a spus că el iubește arătarea Domnului. În 2 Tim. 4:10 Dima l-a abandonat pe Pavel, iubind epoca prezentă. Cristos trebuie să fie preeminent în dragostea noastră.

Trebuie să biruim dragostea față de epoca prezentă, iubirea de bani, iubirea de sine și iubirea de plăcere.

Cum facem asta? Doar iubindu-L pe Cristos. Când Îl iubim, ne dăm seama că El este mai bun decât toate celelalte lucruri; ne dăm seama că ne pierdem timpul când suntem în celelalte lucruri, căci Cristos este cu atât mai bun!

Faptul dacă avem o zi de glorie în victoria bisericii sau în zilele grele ale declinului bisericii depinde de ce fel de dragostea avem (Apoc. 2:4; 2 Tim. 3:2-4).

Declinul bisericii începe cu pierderea dragostei dintâi pentru Domnul.

În propria noastră viață creștină, imediat ce încetăm să ne menținem și să ne dezvoltăm dragostea pentru Domnul, ceea ce se întâmplă este declinul și degradarea; imediat ce Îl iubim, există recâștigare.

Dragostea noastră pentru Domnul ar trebui să fie absolută; nu ar trebui să iubim pe nimeni sau nimic mai presus de El (Mat. 10:37-39).

Domnul nu vrea 50% din dragostea noastră sau chiar 90%; El vrea 100%.

În Mat. 10 El spune că cel care iubește tatăl sau mama mai presus de El nu este vrednic de El; chiar și în relațiile noastre intime, trebuie să-i dăm Domnului preeminența.

Îl iubim pe Domnul pentru că El ne-a iubit mai întâi, infuzându-Și esența Sa iubitoare întru și generând în noi dragostea cu care Îl iubim (1 Ioan 4:19, 8, 16).

Cum Îl putem iubi pe Domnul? Nu este din noi înșine sau prin noi înșine, ci în dragostea care El Însuși distribuit întru noi.

De fiecare dată când venim la Domnul în cuvântul Său, pentru a petrece timp cu El, în timp ce Îl contactăm într-un mod intim și afectuos, suntem infuzați de El Însuși ca dragostea și Îi dăm preeminența în dragostea noastră.

Doamne Isuse, Te iubim. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Fii preeminent în ființa noastră, în inima noastră și în tot ceea ce este legat de noi. Doamne, vrem să menținem și să dezvoltăm dragostea noastră dintâi față de Tine, petrecând mult timp cu Tine în cuvântul Tău, întorcându-ne inima către Tine și exersându-ne duhul pentru a auzi vocea Ta. Dragă Doamne Isuse, Te iubim! Ne dăm pe noi înșine doar să Te iubim. Ne fixăm întreaga noastră ființă cu inima, mintea, sufletul și puterea noastră, absolut pe Tine, pentru a putea fi ocupați și posedați de Tine!

Suntem mântuiți de degradare și dezolare dându-I lui Cristos preeminența în dragostea noastră

Cauza pustiirii templului lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, nu a fost doar pentru că copiii lui Israel erau răi și păcătoși; mai degrabă, adevăratul motiv a fost că ei nu I-au dat lui Dumnezeu primul loc.

Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, nu-L înălțăm pe Cristos și nu-I dăm preeminența în toate lucrurile, cădem în pustie și degradare.

Eșecul nostru de a-I da lui Cristos preeminența, eșecul nostru de a-L onora și de a-L înălța, este cauza reală a faptului că devenim păcătoși și răi. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim mântuiți de degradare și pustiire, dându-i lui Cristos preeminența în toate lucrurile, în special în dragostea noastră!

Atunci când Îl apreciem și Îl înălțăm în mod corespunzător pe Cristos și de fiecare dată când îi dăm lui Cristos preeminența prin faptul că-L înălțăm până la cel mai înalt grad, suntem restaurați și aduși într-o adevărată trezire.

Când Îl iubim pe Domnul cu dragostea dintâi, Îi dăm primul loc în toate.

Dumnezeu i-a acordat lui Cristos locul cel mai înalt din univers, poziția cea mai înaltă, poziția de preeminență (Psa. 80:17); în experiența noastră, intrăm pe calea restaurării ori de câte ori îl înălțăm pe Cristos.

Ori de câte ori noi, ca popor al lui Dumnezeu, Îl înălțăm pe Cristos și Îi dăm primul loc în toate lucrurile, va exista restaurare și trezire.

Dacă viața noastră de biserică este oarecum rece și veche și dacă dorim să avem o trezire în biserică, trebuie să ne exersăm să-I dăm preeminența lui Cristos, recunoscându-L ca fiind Cel care este la dreapta lui Dumnezeu. Când chemăm o asemena persoană, suntem restabiliți și treziți! Amin!

În viața noastră privată, în viața de căsnicie, în viața de familie și în viața de biserică, Cristos trebuie să fie înălțat și doar Lui trebuie să-I dăm preeminența în toate lucrurile! Când Îl înălțăm pe Cristos în fiecare aspect al vieții noastre, va fi restaurare peste tot!

Iar când ieșim să vorbim Evanghelia altora, trebuie doar să le spunem că Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit om, a murit pe cruce pentru păcatele lor, a înviat și S-a înălțat la dreapta lui Dumnezeu în ceruri și acum trebuie să-L cheme!

Ori de câte ori un păcătos îl cheamă pe Domnul Isus, el Îl înalță pe Cristos și acel păcătos este regenerat. Ca oameni regenerați, trebuie să ne adunăm în întrunirile bisericii și să-L înălțăm pe Cristos, să-L lăudăm, să-I cântăm și să strigăm laudele Lui!

Nu ar trebui să fim tăcuți, ci trebuie să ne exercităm dreptul nostru spiritual de a-L înălța pe Cristos! Cu toții ar trebui să cântăm laudele Sale și cu toții ar trebui să ne exersăm atât inima pentru a-L iubi pe El cât și duhul nostru pentru a-L înălța!

Aleluia! Cu cât Îl înălțăm mai mult pe Cristos și Îi dăm preeminența în dragostea noastră și în orice lucru, cu atât vom fi înviorați și restabiliți.

Doamne Isuse, Tu ești la dreapta lui Dumnezeu. Tu ai preeminența în viața noastră privată, în viața de familie, în viața noastră de căsnicie și în viața noastră de biserică. Doamne Isuse Hristoase, Te înălțăm! Te lăudăm! Tu ești omul de la dreapta lui Dumnezeu și Tu ai cea mai înaltă poziție din univers! Aleluia, chiar dacă omul L-a respins pe Cristos și L-a pus pe cruce, Dumnezeu L-a înviat din morți și L-a așezat la dreapta Maiestății Sale în ceruri! Slavă Domnului Isus Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Giving Christ the Preeminence in our Love by Maintaining our First Love for the Lord, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să petrecem timp să-L absorbim pe Cristos ca solul bogat, țara vie, în care suntem înrădăcinați

29/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos este țara bună, noi am fost înrădăcinați în El și putem umbla în Cristos ca țara noastră vie și să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos ca solul nostru bogat, astfel încât să putem crește cu elementele pe care le absorbim din sol (Col. 2:6-7).

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, am fost înrădăcinați în Cristos ca solul bogat și acum putem umbla în El, putem crește în El și putem fi zidiți în El!

Așa după cum L-am primit pe Cristos, Isus Domnul, ar trebui să umblăm în El, fiind înrădăcinați și întemeiați în El și abundând în mulțumiri.

Acest lucru îi descrie cu adevărat pe Pavel și Sila în închisoare, căci în loc să se plângă de situația lor și să-și plângă de milă, ei revărsau cu mulțumiri, pentru că erau în închisoare în exterior, dar ei umblau în țara cea bună, fiind înrădăcinați în Cristos.

Cristos este țara noastră bună; El este lotul nostru, porțiunea noastră de pământ în care putem umbla. Putem să trăim, să ne mișcăm, să ne avem ființa noastră și să ne comportăm în Cristos ca țară bună.

Iar noi umblăm în Cristos fiind înrădăcinați în Cristos; omenește vorbind, dacă ești înrădăcinat nu poți și umbla, iar dacă umblăm nu poți fi înrădăcinat, dar spiritual vorbind, putem merge în Cristos doar dacă suntem înrădăcinați în El.

Cum putem umbla dacă suntem înrădăcinați? Țara în care suntem înrădăcinați este Cristos ca țara noastră vie, și de fapt țara umblă; nu trebuie decât să cooperăm cu umblarea Sa, cu mișcarea Sa, iar aceasta va fi umblarea noastră – în timp ce rămânem înrădăcinați în El.

Când Domnul Se mișcă și umblă, noi spune spunem Amin! Când El Se mișcă în noi pentru a face cutare sau cutare lucru, atunci când El Se mișcă în ființa noastră și ne îmboldește să ne ridicăm în picioare și profețim, simțim că țara vie se mișcă și spunem Amin!

Pe măsură ce umblăm în El, suntem înrădăcinați în El și absorbim bogățiile lui Cristos. Trebuie să ne dăm seama că am fost înrădăcinați în Cristos; aceasta este cheia experimentării lui Cristos ca țară bună.

Această înrădăcinare a avut loc inițial, dar trebuie să fie o experiență continuă.

Fie ca noi să fim ca un pom plantat lângă apă, care își transmite rădăcinile la pârâu și nu ne va fi frică atunci când va veni căldura, căci frunzele ne vor rămâne verzi; și nu vom fi neliniștiți în anul secetei și nu vom înceta să dăm roade (Ier. 17:8).

Fie ca noi să trimitem rădăcini adânci în Cristos ca țara noastră vie bună și să găsim toată rezerva și hrana noastră în El. Mai întâi trebuie să fim înrădăcinați în jos și apoi vom da roade în sus (Isaia 37:31).

Pe măsură ce suntem înrădăcinați în El și absorbim bogățiile Sale, creștem și suntem zidiți în El. Acest fel de zidire nu este zidirea Trupului lui Cristos; mai degrabă, la fel cum un pom este zidit prin creșterea sa, tot așa suntem zidiți prin creșterea noastră în viață, pe măsură ce absorbim și savurăm bogățiile lui Cristos ca țara noastră vie.

Creșterea noastră în Cristos ne zidește. Trebuie să fim cei înrădăcinați în Cristos, absorbind bogățiile Sale ca pământ bogat, iar acele elemente ne vor zidi până când vom avea măsura plinătății lui Cristos.

Dacă nu suntem zidiți în noi înșine în statura lui Cristos, nu putem fi zidiți cu alții. Aceasta înseamnă că trebuie să creștem în viață absorbind bogățiile lui Cristos.

Pe măsură ce ținem Capul, tot Trupul – fiind bogat aprovizionat și legat împreună prin intermediul articulațiilor și țesuturilor, crește cu creșterea lui Dumnezeu (Col. 2:19).

Dumnezeu în El Însuși nu trebuie să crească, dar Dumnezeu în noi trebuie să crească, așa că creșterea noastră este creșterea elementului lui Dumnezeu din noi, pe măsură ce suntem înrădăcinați în Cristos pentru a absorbi bogățiile Sale.

Fiind înrădăcinați în Cristos ca sol, trebuie să petrecem timp pentru a-L absorbi ca pământ atotinclusiv

În Col. 2:6-7 Pavel ne spune că am fost înrădăcinați și întemeiați în Cristos și că ar trebui să umblăm în El; apoi, în vv. 8-15 el prezintă o descriere completă și o definiție a lui Cristos ca pământ în care nu ducem lipsă de nimic.

Aleluia, suntem înrădăcinați în Cristos ca pământ bogat și în El nu ne lipsește nimic!

Pe măsură ce petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos ca țară atotinclusivă, faptele din Col. 2:8-15 devin experiența noastră.

Mai întâi trebuie să avem revelația pentru a vedea că suntem înrădăcinați în El și că suntem făcuți plini în El, căci în El nu ducem lipsă de nimic. În experiența noastră de multe ori ducem lipsă; dar pe măsură ce petrecem timp pentru a-L absorbi pe Domnul, vom savura tot ceea ce El este ca pământ bogat și nu vom duce lipsă de nimic.

Cum se poate ca faptele bogate din Cuvântul lui Dumnezeu să devină savurarea și experimentarea noastră? Nu este vorba de o schimbare bruscă în viața noastră sau de luarea unei decizii după ce auzim o vorbire legată de țara bună, ci este nevoie de timp pentru a-L absorbi pe Cristos ca pământ bogat, țara atotinclusivă.

Dacă facem ceva doar din inspirație nu va merge; dacă ne dăm pe noi înșine să petrecem timp cu Domnul în privat, un timp personal, intim, spiritual, afectuos cu El în cuvântul Său pentru a-L absorbi, acest lucru va face ca cuvântul lui Dumnezeu cu toate bogățiile Sale să devină experiența noastră.

Mai întâi trebuie să vedem, apoi trebuie să petrecem pentru a-L absorbi pe Cristos, apoi vom intra în aceste lucruri în experiența noastră. Există multe bogății în Cristos ca pământ atotinclusiv, țara vie ca solul bogat în care suntem înrădăcinați și pe care Îl putem absorbi, iar în acest articol vom explora două dintre ele.

Să-L absorbim pe Cristos ca Acela în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește pentru a fi făcuți plini în El

Cristos ca solul bogat în care suntem înrădăcinați este Acela în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește (Col 1:9).

Plinătatea de aici se referă nu la bogățiile lui Dumnezeu, ci la expresia bogățiilor lui Dumnezeu; ceea ce locuiește în Dumnezeu nu este doar bogăția Dumnezeirii, ci și expresia bogățiilor a ceea ce este Dumnezeu (Col. 1:15, 19; 3:10-11).

Cât despre noi, ce fel de expresie avem? Îl avem noi pe Cristos în noi ca Acela în care locuiește toată plinătatea Dumnezeirii și Îl exprimăm noi pe Cristos?

Când suntem împreună cu alți oameni, când suntem la serviciu sau acasă cu familia, putem să-L savurăm pe Cristos în calitate de plinătatea lui Dumnezeu și vom avea o anumită expresie – Îl vom exprima pe Dumnezeu.

Când suntem înrădăcinați în Cristos ca solul bogat, suntem făcuți plini în El; aceasta înseamnă că suntem plini de toate bogățiile divine pentru a deveni expresia Sa (Efeseni 3:8, 17, 19).

În Cristos ca sol noi suntem umpluți, completați, perfecționați, satisfăcuți și bine aprovizionați; în El, pe măsură ce absorbim bogățiile Sale, nu ducem lipsă de nimic (Fil. 1:19).

A fi complet este de a fi umplut, completat, perfecționat, satisfăcut și complet aprovizionat; aceasta este lotul nostru, porțiunea noastră.

Noi suntem înrădăcinați în Cristos, putem absorbi toate bogățiile Sale și putem experimenta să fim făcuți plini în El în orice moment și oriunde am fi, atâta timp cât absorbim rezerva Sa!

Cristos ca solul bogat este istoria lui Dumnezeu și misterul lui Dumnezeu cu toate bogățiile persoanei și proceselor Sale (Col. 2:2).

Fie ca să nu permitem nimănui să ne îndepărteze de un astfel de pământ dezrădăcinându-ne din El, și fie ca să-L savurăm absorbindu-L în timpul nostru personal cu El.

Când Îl savurăm pe Cristos ca Acela în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește, această plinătate ne face plini, ne completează, ne perfecționează, ne satisface, îndeplinește totul pentru noi și ne aprovizionează complet fiecare nevoie.

Aleluia, Dumnezeu ne-a plantat într-o țară bogată, iar primul element al acestui pământ este Cristos ca plinătatea Dumnezeirii, expresia lui Dumnezeu în vechea creație și în noua creație.

Am fost plantați în Cristos ca solul bogat și putem absorbi din El hrana bogată; în El suntem făcuți plini și în El nu ducem lipsă de nimic. Aleluia!

Mulțumim Doamne că ne-ai înrădăcinat în solul bogat al lui Cristos, țara atotinclusivă, pentru ca noi să absorbim toate bogățiile Sale, să creștem, să fim zidiți și să-L exprimăm! Aleluia, în Cristos locuiește toată plinătatea Dumnezeirii Dumnezeirii și pe măsură ce Îl absorbim ca atare, în El suntem făcuți plini! Slavă Domnului, în Cristos nu ne lipsește nimic, ci mai degrabă suntem făcuți compleți, desăvârșiți, satisfăcuți și complet aprovizionați! O, ce plinătate inepuizabilă este în Cristos pentru savurarea noastră!

Să-L absorbim pe Cristos ca sol – El este Capul tuturor domniilor și autorităților

Al doilea element din Cristos ca solul bogat în care suntem înrădăcinați este că El este Capul tuturor domniilor și autorităților.

Credincioșii din Colose au fost distrași de închinarea la îngeri, un lucru care sună foarte „spiritual”, dar nu este conform economiei lui Dumnezeu. Pavel a dorit ca acești credincioși să-și dea seama că erau înrădăcinați în Cristos, au fost făcuți plini în El, iar Acesta pe care ei Îl absorb ca pământ bogat este Capul tuturor domniilor și autorităților!

El este plinătatea Dumnezeirii și El este Capul oricărei stăpâniri și autorități; îngerii sunt doar un element al creației lui Dumnezeu.

Când îl absorbim pe Cristos în timpul nostru împreună cu El, când Îl savurăm ca nutrimentul bogat din pământul viu, suntem făcuți plini, compleți și desăvârșiți în El; de asemenea, avem o atitudine potrivită față de autoritate și ne închinăm numai lui Dumnezeu.

În Cristos, pe măsură ce absorbim bogățiile Sale, savurăm dreptate, îndreptățire, sfințenie, sfințire și tot ceea ce avem nevoie.

Am fost plantați în această plinătate și în El nu ducem lipsă de nimic.

Experiențele crucificării și a învierii sunt în această plinătate; am fost înrădăcinați în El și în El nu ducem lipsă de nimic, pentru că El are grijă de toate nevoile noastre.

Pe măsură ce petrecem timp pentru a absorbi bogățiile lui Cristos în solul bogat al țării bune vii, vom avea o atitudine potrivită față de conducerea lui Cristos și de toată autoritatea.

În societatea de azi, atât cei tineri, cât și cei mai în vârstă au o atitudine de răzvrătire împotriva a tot ceea ce este autoritate; unii chiar îndrăznesc să vorbească de rău autoritățile pe care Dumnezeu le-a pus peste ei.

Dar pe măsură ce savurăm bogățiile țării bune, Îl absorbim pe Cristos, iar Acesta este supus autorității; El din noi ne face în stare să ne supunem în orice situație.

Supunerea reală nu este doar ceva la exterior; ea vine din interior, de la Cristos, care este rezerva noastră și care este Capul oricărei stăpâniri și autorități.

Doamne, fie ca să vedem că am fost înrădăcinați în Cristos, Cel care este Capul oricărei stăpâniri și autorități. Vrem să petrecem timp pentru a-L absorbi pe acest Cristos bogat și să-L lăsăm să-și facă domiciliul în inima noastră, împărțind toată bogăția ființei Sale în noi. Amin, Doamne Isuse, ființa noastră interioară să fie larg deschisă pentru a absorbi toate bogățiile lui Cristos, inclusiv supunerea Sa la autoritate. Recunoaștem, Doamne, că în noi înșine nu suntem supuși și nu putem fi supuși, dar Te putem absorbi pe Tine și Tu în noi ne faci în stare să ne supunem autorităților și ne poți determina să avem o atitudine potrivită față de autoritate!