Îl trăim pe Cristos

Cristosul inepuizabil este mărit prin noi pe măsură ce-L experimentăm pe Cristos zi de zi

15/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pe măsură ce-L experimentăm pe Cristos zi de zi, Cristosul inepuizabil este mărit prin noi. Experimentarea de către noi a lui Cristos este un mister, și orice experimentăm din Cristos este nelimitat. Dacă realizăm acest lucru vom vedea ci, chiar și în suferințele noastre, Dumnezeu vrea să-L mărească pe Cristos prin noi.

Dacă citim cartea Filipeni, în primul capitol vedem cum apostolul Pavel – care era în închisoare – credea că situația lui se va întoarce spre mântuirea sa, și el voi să-L mărească pe Cristos.

Pavel L-a experimentat pe Cristos ca răbdarea sa nelimitată, iar aceasta a fost mărirea Cristosului nelimitat. A-L mări pe Cristos nu înseamnă doar a-L face vizibil pe acesta ci a-L exprima fără limitare (Fil. 1:20).

A-L mări pe Cristos înseamnă a arăta întregului univers că Însuși Cristosul prin care trăim este nelimitat. În ochii oamenilor, Cristos este mic, nesemnificativ, și chiar inexistent, dar atunci când noi Îl trăim pe Cristos și Îl experimentăm pe Cristos, Îl exprimăm fără limitare și El este mărit prin noi.

În acest fel alții Îl pot vedea pe Cristos mărit în noi și El devine mare înaintea lor.

Cristos este nelimitat, dar de multe ori El este limitat și nu este mărit în experiența noastră; atunci când Îl experimentăm pe Cristos, noi Îl mărim exprimându-L în viața noastră.

Noi creștinii suntem oameni misterioși, căci Îl avem pe Cristos – misterul lui Dumnezeu – în duhul nostru și suntem biserica, taina lui Cristos.

Îl putem experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi; nimic nu este mai important decât experimentarea lui Cristos și, deși o astfel the experiență este un mister, trebuie să căutăm să-L experimentăm pe Cristos.

Atunci când Îl experimentăm pe Cristos, virtuțile noastre sunt înălțate și îmbogățite, iar expresia virtuților noastre umane este nelimitată, căci Cristos Însuși este nelimitat.

Dragostea noastră umană este limitată; s-ar putea să ne iubim soțul sau soția, și îi iubim pe copii, dar atunci când aceștia ne supără în mod repetat, iubirea noastră umană se termină. Nu ar trebui să lucrăm la dragostea noastră ci din contră, ar trebui să-L experimentăm pe Cristos, și El în noi îi va iubi pe ceilalți în mod nelimitat.

Îndurarea noastră, răbdarea noastră, și înțelepciunea noastră sunt virtuți care se vor termina, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, experimentarea Sa de către noi este nelimitată și, prin urmare, toate aceste virtuți devin nelimitate.

Aceasta este adevărata experiență și viață creștină; trebuie să-L experimentăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos, și acest lucru Îl va mări pe Cristos înaintea altora; rezultatul va fi că biserica va fi zidită.

Iertarea noastră este Cristosul inepuizabil fiind mărit în noi, chiar și în suferințele noastre

Iertarea noastră umană se va termina; Petru a venit la Domnul și L-a întrebat dacă este de ajuns să-l ierte pe fratele său de șapte ori, dar Domnul i-a spus clar că trebuie să-l ierte de șaptezeci de ori de șapte (Mat. 18:21-22).

O asemenea iertare este nelimitată; aceasta este ceva ce în noi înșine nu putem face, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, Îl vom mări pe El și iertarea noastră va fi Cristosul inepuizabile fiind mărit prin noi.

Iertarea creștină este o iertare fără sfârșit. Dacă ne uităm la noi înșine, vom vedea că nu putem face acest lucru; este posibil și știm ce înseamnă să-L experimentăm pe Cristos și să-L iubim, dar ducem lipsă în iertarea noastră.

Cum putem ierta pe alții atunci când suntem jigniți, tratați în mod rău, și persecutați fără un motiv temeinic?

Atunci când Îl experimentăm pe Cristos și Îl mărim pe El, nu vom avea nici o plângere sau murmur împotriva altora, indiferent de modul în care ne tratează; pur și simplu Îi vom mulțumi Domnului, vom accepta voia Sa, și Îi vom spune să trăiască în noi și să fie mărit în noi.

Iertarea noastră trebuie să fie mărturia Cristosului inepuizabil din noi.

Nu ar trebui să permitem ca jignirile și ofensele să erodeze viața de familie și viața de biserică; ar trebui s-ă-L experimentăm pe Cristos și să-L mărim pe Cristosul inepuizabil în noi.

Chiar și în mijlocul suferințelor ar trebui ca pur și simplu să-L iubim pe Domnul și să căutăm să-L experimentăm; atunci când Îl experimentăm pe Cristos, Îl vom mări pe El, exprimându-L ca fiind Cel care este nelimitat (2 Cor. 12:7-10).

De multe ori Îi cerem Domnului să ne înlăture suferința sau să o diminueze în intensitate; Pavel I-a cerut Domnului să înlăture spinele din carnea lui, dar Domnul mai degrabă a crescut nivelul harului.

Nu ar trebui să ne încurajăm unul pe altul să cerem mai multe suferințe sau să căutăm suferința ci ar trebui să ne dăm seama că, conform suveranității lui Dumnezeu, suferințele ne sunt necesare pentru ca să-L experimentăm pe Cristos și pentru ca El să fie mărit prin noi.

Suferințele noastre sunt necesare pentru experimentarea de către noi a lui Cristos și pentru mărirea Sa.

Poate că ne rugăm ca Domnul să înlăture suferințele, dar răspunsul Său este să crească nivelul harului, și anume să crească experimentarea de către noi a lui Cristos, ca să ne dăm seama că, chiar și în suferințele noastre, Cristos poate fi mărit prin noi.

În insulte, necesități, persecuții, și suferințe in numele lui Cristos, ne putem lăuda cu Cristos, căci El este suficient pentru noi. și El este Cel care este mărit prin noi.

Atunci când suntem slabi, El este puternic; când nu avem putere, harul Său abundează; când rămânem fără speranță, îndurarea Sa devine a noastră.

Când ne simțim slăbiți de tot și ne întoarcem către Domnul ca să-L experimentăm, vom fi întăriți în harul lui Cristos. Puterea Sa este perfectată în slăbiciune, iar harul Său este manifestat în suferințele noastre.

Fie că suferim sau nu, trebuie să căutăm să-L experimentăm pe Cristos astfel încât Cristosul inepuizabil să fie mărit în noi.

El vrea să fie exprimat prin noi nu doar într-o măsură mică în viața noastră de zi cu zi, ci El vrea să fie inepuizabil în experiența noastră ca să fie mărit prin noi fie prin viață, fie prin moarte.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm zi de zi. Ne întoarcem spre Tine, Doamne, și acceptăm voia Ta în viața noastră. Trăiește în noi, Doamne, căci Tu ești viața noastră. Avem așteptarea ca, orice ni s-ar întâmpla, Cristos să fie mărit în noi și văzut în noi. Doamne, fie ca iertarea noastră să fie Cristosul inepuizabil care este mărit în noi. Fie ca să savurăm harul Tău în mijlocul suferințelor și să Te lărgim, să Te mărim în toate experiențele noastre. Amin, Doamne, harul Tău este suficient pentru noi, iar puterea Ta se desăvârșește în slăbiciunile noastre!

Dumnezeu intenționează să-L mărească pe Cristos în noi: biserica este manifestarea lui Dumnezeu în carne

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister, și orice experiență a lui Cristos este nelimitată; dacă vedem acest lucru, o asemenea viziune ne va controla atât viața cât și umblarea noastră creștină. Ne vom da seama că intenția lui Dumnezeu este aceea de a-L mări pe Cristos prin noi.

Fie ca Domnul să ne dea o asemenea viziune și să realizăm ca, indiferent de ce ni se întâmplă și care este mediul nostru, trebuie să-L experimentăm pe Cristos și să-L mărim pe Cristos; Dumnezeu vrea ca Cristos să fie mărit prin noi.

Atunci când vom vedea această viziune, vom fi guvernați și controlați de ea în viața noastră și umblarea noastră.

Trebuie să ne dăm seama că, chiar dacă putem vedea multă lumină în Cuvântul lui Dumnezeu și avem o viața de biserică bună, de multe ori putem trăi la fel ca și cei din lume; reacționăm la fel ca ei, avem grijă de treburi la fel ca ei. căutăm ajutor la fel ca ei..o Doamne!

Fie ca să ne dăm seama că situația în care ne aflăm, suferința în care ne aflăm, și problema prin care trecem sunt pentru un anumit motiv. Dumnezeu are o intenție – El intenționează ca Fiul Său să fie mărit prin noi în experiența noastră.

Realizarea acestui lucru nu înseamnă că devenim mai spirituali ci că vrem să-L experimentăm pe Cristos astfel încât El să fie mărit prin noi; acesta este cel mai practic și mai rezonabil lucru de făcut în calitate de credincioși în Cristos.

Înainte de a merge la alții ca să le cerem ajutorul, înainte de a încerca să găsim soluția la situația noastră, trebuie să mergem la Domnul, să ne deschidem către El și să-I cerem să ne câștige mai mult ca El să fie mărit prin noi.

În mod practic, tot ceea ce ne iese în cale și ni se întâmplă în viața noastră este pentru ca să-L experimentăm pe Cristos într-un fel sau altul pentru ca El să fie mărit în noi.

Viața de biserică nu este suma totală a practicilor noastre creștine; avem nevoie de practic creștine bune, solide, scripturale și sănătoase în viața de biserică, dar viața de biserică este suma totală a experimentării de către noi a lui Cristos.

Viața de biserică este suma totală a vieții noastre creștine; de aceea, atunci când noi toți Îl trăim pe Cristos, trăirea de către noi a lui Cristos devine parte din viața de biserică, iar biserica devine un mister complet – misterul evlaviei, Dumnezeu manifestat în carne (1 Tim. 3:15-16).

Viața de biserică este suma totală a trăirii noastre – trăirea noastră nevăzută și văzută, trăirea noastră în fața oamenilor și acasă, trăirea noastră la serviciu și în dormitorul nostru, suma totală a trăirii noastre.

Vedem noi faptul că experimentarea lui Cristos de către noi trebuie să fie zilnică și continuă? Fără o asemenea viziune este posibil să promovăm anumite practici creștine și chiar să le aplicăm cu succes, dar este posibil să nu avem viața de biserică.

Fie ca să ne dăm seama că biserica este marele mister al evlaviei – Dumnezeu manifestat în carne. Fie ca să fim salvați de la a ne angaja doar în practici exterioare care sunt lipsite de viața corespunzătoare a lui Cristos pentru a susține.

Fie ca să fim mântuiți de la activități exterioare fără experiența reală a lui Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Trebuie să știm cum să ne comportăm în casa lui Dumnezeu, care este biserica Dumnezeului cel viu; aici trebuie să trăim la fel cum Domnul a trăit – și anume să-L trăim pe Cristos.

Atunci când Dumnezeu este exprimat în trup, când Dumnezeu Se manifestă în noi și prin noi, rezultatul este biserica. Pavel a spus, Pentru mine a trăi este Cristos (Fil. 1:21); asta înseamnă că pentru noi a trăi este Cristos, și Cristos trăiește în noi.

Cristosul pe care Îl experimentăm și pe care Îl trăim este un mister, deci dacă Îl experimentăm cu adevărat pe Cristos, nu vom cunoaște acest lucru, căci toate experiențele lui Cristos sunt misterioase.

Nu ar trebui să analizăm sau să fim în mintea noastră, ci trebuie să-L urmărim pe Cristos ca să experimentăm rezerva îmbelșugată a Duhului și să căutăm să-L experimentăm pe Cristos, și toate experiențele vor veni.

Doamne Isuse, Te iubim!Vrem să Te câștigăm și să fim găsiți în Tine pentru ca Tu să fii mărit în noi. Doamne, mântuiește-ne de a avea doar practici exterioare fără experimentarea lui Cristos. Doamne, cum rămâne cu experimentarea lui Cristos de către noi? Vrem să Te experimentăm pentru a Te mări acasă, la serviciu, în public, și în timpul nostru privat. Fie ca Tu să fii mărit în noi și prin noi. Doamne, câștigă viața de biserică potrivită, suma totală a vieții noastre creștine, suma trăirii de către noi a lui Cristos! Amin, Doamne, fie ca să câștigi manifestarea lui Dumnezeu în om, taina evlaviei, printre noi în viața de biserică azi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Inexhaustible Christ is Magnified through us as we Experience Christ day by day (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister: Îl mărim pe Cristos pentru a-L exprima fără limitare

14/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Experimentarea lui Cristos de către noi este un mister, deoarece Dumnezeu, Cristos și biserica sunt un mister, deci noi înșine suntem un mister; trăirea noastră creștină este un mister și ar trebui să fie normal ca noi să-L mărim pe Cristos, adică să-L exprimăm fără limitare.

Începem un subiect nou în înviorarea noastră de dimineață, intitulat “Experimentarea lui Cristos”, și în special în această săptămână, ne concentrăm asupra Semnificației intrinsece a experimentării lui Cristos.

Aceasta nu înseamnă că ne întoarcem la o experiență de bază din viața noastră creștină, ci că trebuie să fim complet împrospătați și să avem o foame înnoită și un duh de urmărire pentru a-L experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

Trebuie să avem experimentarea lui Cristos în viața noastră de zi cu zi, altfel viața noastră de biserică va fi goală.

Este posibil să avem o cunoaștere a adevărului, anumite practici minunate și biblice în viața noastră zilnică și în viața de biserică, și putem fi chiar zeloși pentru evanghelie și pentru creșterea bisericii, dar s-ar putea să fim în mod fundamental goi dacă suntem lipsiți de Cristos în experimentarea noastră.

Trebuie să uităm de tot ce este în urmă, atât binele, cât și răul, și să nu ne lăsăm distrași de la unicul acest lucru – experimentarea lui Cristos. Trebuie să fim singulari în inimă, puri și simpli în a-L urmări pe Cristos, pentru a-L putea experimenta.

Cartea Filipeni este o carte minunată pe tema experimentării lui Cristos. Această carte este situată între cartea Efeseni (ce tratează biserica în calitate de Trup al lui Cristos) și Coloseni (care acoperă Capul Trupului, biserica), indicând oarecum că, pentru ca să mergem de la Trup la Cap și chiar în Capul, trebuie să trecem prin experimentările din Filipeni.

Noi creștem în viața divină prin experimentarea lui Cristos de către noi.

Ceea ce ne redă creșterea autentică în viața divină nu este altceva decât experimentarea lui Cristos de către noi; dacă nu Îl experimentăm pe Cristos, nu putem crește. Dar dacă Îl experimentăm pe Cristos, dacă avem experimentări mai profunde ale lui Cristos, dacă experimentarea lui Cristos de către noi este mai largă, vom crește în viață.

Există o singură unitate de măsură pentru măsurarea creșterii în viață: experimentarea lui Cristos; prin urmare, cu toții trebuie să urmărim cu disperare această experiență.

Cu cât Îl experimentăm pe Domnul în lucruri mărunte, în lucruri mari și chiar în toate lucrurile, cu atât există mai multă creștere întru Capul, Cristos, și din El va exista zidirea Trupului. Viața noastră de biserică, viața Trupului, și zidirea Trupului au loc numai atunci când Îl experimentăm pe Cristos.

Experimentarea lui Cristos este un mister, iar biserica este misterul misterului

Experimentarea lui Cristos de către noi este un lucru misterios; cum putem noi, ca ființe umane, să-L experimentăm pe Cristos ca întruparea Dumnezeului Triunic?

Este un lucru să citești Biblia și să știi despre Dumnezeu, dar pentru noi, ca ființe umane, experimentarea lui Cristos, este de fapt ceva misterios. Toate experimentările lui Cristos de către noi sunt misterioase în domeniul mistic.

Cu toate acestea, tendința omenească, naturală și religioasă este de a scoate misterul din experimentarea lui Cristos și din viața noastră creștină, pentru a face acest lucru să fie lipsit de mister, pentru a-l face mai tangibil, mai vizibil, ceva exterior, pentru ca simțurile omenești să înțeleagă.

Dar, de fapt, experimentările lui Cristos se petrec în domeniul divin și mistic și sunt misterioase, pentru că Dumnezeu, Cristos și biserica sunt toți misterioși; noi, credincioșii în Cristos, suntem persoane misterioase.

Un creștin este o persoană misterioasă, și toate experimentările sale sunt cu totul misterioase. Uneori, când oamenii ne întreabă: “Ce faci în viața ta creștină și de ce mergi aici și acolo pentru a te întâlni cu alți creștini?” – nu le putem explica în mod adecvat, deoarece ceea ce facem și ceea ce experimentăm este foarte misterios.

Chiar și în luarea deciziilor noastre, de multe ori nu știm dacă avem sau nu dreptate, dacă luăm decizii corecte pe măsură ce urmăm simțul interior din partea Domnului – acest lucru este atât de misterios.

Deci, în viața noastră creștină nu ar trebui să căutăm ceva exterior, nu ar trebui să umblăm după miraculos și supranatural, ci să umblăm după experimentarea interioară a lui Cristos, care este un mister.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos ca misterul lui Dumnezeu, să urmărim acest mister și să căutăm să experimentăm acest mister. Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu (Col. 2:2), iar biserica este misterul lui Cristos (Efes. 3:4); noi ca biserică, prin urmare, suntem un mister al misterului.

Universul în sine este un mister, omul este un mister, Dumnezeu este un mister, Cristos este misterul lui Dumnezeu, biserica este misterul lui Cristos, deci suntem un mister al misterului.

Inimile noastre trebuie să fie mângâiate, legate împreună în dragoste, pentru a putea avea asigurarea deplină a înțelegerii înspre cunoașterea deplină a misterului lui Dumnezeu, Cristos.

Suntem fericiți să Îl cunoaștem pe acest Cristos; Pavel L-a cunoscut, L-a experimentat și L-a trăit, și a spus: puteți percepe – prin epistola mea – cunoașterea misterului lui Cristos de către mine.

Noi, de asemenea, îl putem cunoaște pe Cristos; Îl putem experimenta pe Cristos și Îl putem experimenta într-un mod subiectiv, nu doar într-un mod obiectiv la exteriorul nostru. Fie ca să nu fim tentați să ne concentrăm pe lucruri exterioare sau pe lucruri miraculoase, ci mai degrabă să ne concentrăm pe Cristos, misterul lui Dumnezeu, și să căutăm să-L experimentăm.

Aleluia, noi ca ființe umane Îl putem experimenta pe Cristos, care este misterul lui Dumnezeu, pentru ca să devenim biserica, misterul lui Cristos. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut oameni misterioși, cei care Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi. Fie ca să nu ne concentrăm pe altceva decât pe Cristos, ca să-L savurăm, să-L cunoaștem, și să-L experimentăm pentru viața de biserică. O, ce minune că noi, ca ființe umane, Îl putem experimenta pe Cristos și astfel devenim biserica, misterul lui Cristos!

Trăirea noastră creștină este un mister, căci Îl putem mări pe Cristos pentru a-L exprima fără limitare

Faptul că experimentarea lui Cristos de către noi este un mister înseamnă că trăirea noastră creștină este un mister; de exemplu, deși dragostea noastră omenească este limitată, dragostea potrivită trăită de către un creștin este nelimitată.

Întreaga noastră viață creștină este pur și simplu un mister, căci în trăirea noastră exprimăm virtuțile creștine, iar aceste virtuți sunt virtuțile acestui mister, Cristos.

În societatea de astăzi, printre ființele umane, există multe virtuți omenești, cum ar fi dragostea, răbdarea, îngăduința, iertarea, înțelepciunea etc., dar acestea nu sunt misterioase; ele se termină și sunt corupte.

Dar dragostea, răbdarea, suferința și iertarea creștină sunt ceva mai profund decât acestea – ele sunt misterioase, pentru că sunt nelimitate. Dragostea omenească, răbdarea omenească și îngăduința omenească se termină; este posibil să iubim pe cineva pe moment, dar nu este ușor să iubim acea persoană pentru o perioadă de timp îndelungată.

Dar în calitate de creștini care Îl experimentează pe Cristos, virtuțile noastre omenești sunt diferite, căci Cristos trăiește în noi, iar virtuțile Sale exprimate prin noi sunt nelimitate.

Așa ar trebui să fim; ar trebui să fim oameni misterioși, cei pe care ceilalți îi pot vedea, dar nu pot înțelege cum putem continua să iubim, să îndurăm, să iertăm și să avem răbdare.

Dacă simțim că nu mai putem suporta, dacă simțim că nu mai putem iubi această persoană și nu mai avem răbdare cu soțul sau soția noastră… atunci nu Îl experimentăm pe Cristos.

Dacă răbdarea noastră poate fi epuizată, acest lucru arată că nu experimentăm și nu exprimăm răbdarea lui Cristos. Răbdarea noastră ca și creștini este nelimitată; cu cât circumstanțele noastre ne epuizează răbdarea, cu atât suntem mai răbdători, căci răbdarea noastră este inepuizabilă.

Virtuțile noastre creștine sunt nelimitate, incomensurabile și nesfârșite, pentru că ele nu sunt ale noastre, ci ale lui Cristos și El trăiește în noi, pe măsură ce Îl experimentăm pe El.

La fel ca Pavel, trebuie să-L mărim pe Cristos, adică să-L exprimăm fără limitare (Fil. 1:20). A-L mări pe Cristos înseamnă a arăta întregului univers că Însuși Cristosul prin care trăim este nelimitat.

În Filipeni îl vedem pe Pavel, un prizonier într-o închisoare romană, neștiind ce se va întâmpla în continuare. Totuși, acesta a spus, chiar și în această închisoare și în această situație groaznică: “Cristos va fi mărit în trupul meu, fie prin viață, fie prin moarte.”

Cristos este măreț și nelimitat, dar în ochii oamenilor, El este limitat și de multe ori inexistent; cu toate acestea, pe măsură ce Îl experimentăm pe Cristos și Îl mărim, noi Îl mărim pe El.

Cristos este măreț: El umple întregul univers și El este atât de multe lucruri, dar acest Cristos măreț trebuie să continuie să fie preamărit de un om, de o ființă umană, de unul dintre copiii Săi, ca El să fie exprimat fără limitare.

Aceasta este experimentarea lui Cristos; chiar și în suferințele noastre, în limitările noastre, în problemele noastre, putem să-L exprimăm pe Cristos, să-L mărim, să-L arătăm ca fiind fără limitare; putem fi fără rușine, plini de speranță și așteptare că Cristos va fi mărit în trupul nostru!

Experimentarea lui Cristos de către Pavel ca îngăduință nelimitată a fost mărirea Cristosului nelimitat; orice atribut pe care Îl avem prin Cristosul viu prin intermediul alimentării bogate a Duhului lui Isus Cristos va fi nelimitat și astfel misterios (vezi Fil. 1:19-21).

Cristos este nelimitat, iar noi – ca o lupă amplificatoare – Îl mărim pe acest Cristos nelimitat în viața noastră de zi cu zi.

Care este secretul în acest lucru? În cazul lui Pavel, el a spus că această situație în care se afla se va transforma în mântuire prin rugăciunile sfinților și prin alimentarea bogată a Duhului lui Isus Cristos.

Cu alte cuvinte, modul în care Îl putem mări pe Cristos este prin alimentarea Trupului în rugăciune și prin primirea și savurarea rezervei îmbelșugate a Duhului lui Isus Cristos.

Cristosul pe care Îl experimentăm nu poate fi epuizat; dacă trăim prin El, va fi mărit în noi în caracterul Său inepuizabil.

Fie prin viață, fie prin moarte, fie că suferim sau că nu suferim, atunci când Îl experimentăm pe Cristos și savurăm alimentarea Trupului și a Duhului, preamărim această Persoană nelimitată și inepuizabilă.

Dragostea și răbdarea noastră ca soți, soții, părinți, angajați, angajatori, studenți, și așa mai departe, se termină, dar atunci când Îl experimentăm pe Cristos, virtuțile noastre nu pot fi epuizate, căci Îl mărim pe Cristos, iar această Persoană este inepuizabilă! Aleluia!

Doamne, ne dăm Ție ca să-L experimentăm pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, pentru ca Cristos să fie mărit în noi. O, Doamne, virtuțile noastre se termină și în noi înșine suntem limitați și ușor de ofensat. Vrem să Te experimentăm pe Tine, Doamne, și vrem să trăim datorită Ție. Fie ca întregul univers să-L vadă pe Cristos mărit în sfinții Săi pe măsură ce ei Îl experimentează pe Cristos și trăiesc prin Cristos. Amin, fie ca toți credincioșii în Cristos să devină o lupă amplificatoare, astfel ca Cristos să fie exprimat și arătat în caracterul Său inepuizabil! O, Doamne, fie prin viață sau prin moarte, Cristos să fie mărit în noi, arătat în noi și exprimat prin noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Experience of Christ is a Mystery: we Magnify Christ to Express Him without Limitation (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Evanghelia împărăției trebuie predicată pentru ca toți oamenii să se pocăiască pentru împărăție!

09/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Dumnezeu poruncește tuturor să se pocăiască pentru împărăție, iar noi, în viața de biserică, trebuie să ducem evanghelia împărăției la întregul pământ locuit pentru o mărturie și atunci va veni sfârșitul!

Evanghelia harului, evanghelia iertării păcatelor, a fost predicată pe tot pământul; evanghelia împărăției nu a fost însă predicată și mulți dintre credincioși nu știu că scopul și subiectul evangheliei este ca Dumnezeu să câștige o împărăție pe pământ.

Evanghelia împărăției îi aduce pe cei care cred nu numai în mântuirea lui Dumnezeu, ci și în împărăția Sa; când cineva crede în Domnul Isus, este adus în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu.

Faptul că împărăția lui Dumnezeu este accentuată în evanghelia împărăției arată că există o luptă, un război și anume că împărăția lui Satan luptă împotriva împărăției lui Dumnezeu; Satan este în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și omul s-a unit cu el în această răzvrătire.

Când credem în Domnul, primim mântuirea lui Dumnezeu și chiar mai mult, suntem aduși în împărăția lui Dumnezeu. Pe de o parte savurăm mântuirea glorioasă și completă a lui Dumnezeu cu aspectul său juridic și organic, iar pe de altă parte, suntem aduși sub autoritatea lui Dumnezeu.

Cu cât chemăm mai mult numele Domnului Isus, cu atât mai mult suntem aduși sub El ca și Capul și Împăratul nostru. Aleluia, noi, în calitate de credincioși în Cristos, am fost aduși în domeniul guvernării divine, pentru a putea participa în binecuvântările vieții divine din împărăția divină!

Faptul de a fi în împărăția lui Dumnezeu și de a trăi în împărăția lui Dumnezeu este rezultatul evangheliei împărăției; Dumnezeu vrea să-l recupereze pe om, să-l câștige pe om și să-l readucă pe om sub autoritatea Sa, pentru ca omul să savureze tot ceea ce Dumnezeu este, are și a făcut.

El ne-a chemat în împărăția și gloria Sa, iar aici, în împărăția lui Dumnezeu, noi savurăm toate bogățiile gloriei Sale, toate binecuvântările vieții divine. Aleluia!

Finalizarea acestui lucru poate fi văzută în Noul Ierusalim, unde tronul lui Dumnezeu și al Mielului este centrul și punctul cel mai înalt, și din el curge și iese tot ceea ce este Dumnezeu.

În Noul Ierusalim vom savura tot ceea ce este Dumnezeu ca viață, alimentare și lumină pur și simplu fiind sub tronul Său, prin supunerea față de calitatea Sa de Cap. Iar pentru a intra în această minunată realitate și pentru a savura acest destin glorios, trebuie să ne pocăim pentru împărăție!

Dumnezeu poruncește tuturor să se pocăiască pentru împărăție, să aibă o schimbare a minții și a scopului

Ioan Botezătorul și Domnul Isus, împreună cu discipolii lor, au proclamat evanghelia împărăției și au spus: Pocăiți-vă căci împărăția cerurilor s-a apropiat (vezi Mat. 3:2; 4:17; Fapte 17:30).

Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru împărăție. În cartea Faptelor, discipolii (urmașii Domnului) au predicat evanghelia spunând oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru împărăție.

Aceasta nu înseamnă că ar trebui să stăm la colțul străzii cu o barbă lungă și o placă mare spunând: “Pocăiți-vă pentru împărăție!”, ci mai degrabă, să ne dăm seama că Dumnezeu dorește ca omul să aibă o schimbare, o întoarcere – omul trebuie să se pocăiască pentru împărăție!

Uneori predicarea de către noi a evangheliei nu este plină de însărcinarea și porunca lui Dumnezeu; trebuie să le spunem oamenilor: Păcătoșilor, trebuie să vă pocăiți pentru împărăția lui Dumnezeu! Trebuie să vă pocăiți nu doar de păcatele voastre, ci și de răzvrătirea și nesupunerea față de Dumnezeu – trebuie să vă pocăiți pentru împărăție! Trebuie să vă pocăiți nu numai pentru fărădelegile voastre, ci și pentru neascultarea voastră!

Ce înseamnă să ne pocăim? Înseamnă că inițial am fost răzvrătiți și împotriva lui Dumnezeu, dar acum ne întoarcem la Domnul în supunere (Mat. 3:2; 4:17).

Pocăința autentică și o credința în evanghelie sunt întotdeauna într-o atitudine de supunere; atunci când ne pocăim, ne supunem Cuvântului lui Dumnezeu, predicării evangheliei.

Trebuie ca nu doar să credem evanghelia, ci să ascultăm de evanghelie; aceasta este evanghelia împărăției.

Împăratul vorbește prin poporul Său oamenilor de pretutindeni că toată lumea trebuie să se pocăiască pentru împărăție!

Trebuie să-i ajutăm pe păcătoși, pe cei necredincioși, să se supună Domnului, să asculte de cuvântul Său și să facă ceea ce spune evanghelia – să se pocăiască pentru împărăție, să se pocăiască pentru a veni sub autoritatea cerească a lui Dumnezeu!

A ne pocăi înseamnă să avem o schimbare a minții ce rezultă în regret, a avea o schimbare a scopului (vezi Luca 3:3, 8; 5:32; 17:3; Fapte 17:30-31).

A ne pocăi nu înseamnă doar că ne simțim rău sau că ne pare rău că am greșit; cu siguranță, nu înseamnă doar întoarcerea unei noi pagini și a face binele. A ne pocăi înseamnă să ne întoarcem, să avem o întoarcere completă, o schimbare a minții.

Înainte, gândeam într-un fel, iar după ce ne pocăim avem o schimbare completă – gândim la fel ca Dumnezeu, într-un mod diferit.

Înainte mergeam într-o anumită direcție, iar când ne pocăim nu doar că regretăm calea noastră, ci avem o întoarcere de 180 de grade față de la ceea ce facem și gândim, având o schimbare în scop, țel și înțelegere.

Trebuie să predicăm evanghelia într-un mod nou, dându-ne seama că pocăința este pentru ca oamenii să intre în împărăția lui Dumnezeu. Dacă oamenii nu se pocăiesc, adică nu au o schimbare de concept, ei nu pot intra în împărăția lui Dumnezeu (Marcu 1:15; Mat. 3:2; 4:17).

Împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat de atâția ani – trebuie să le spunem oamenilor că, de când Domnul a venit, împărăția lui Dumnezeu este aproape, așa că ei trebuie să se pocăiască și să creadă în evanghelie!

Motivul pentru care oamenii trebuie să se pocăiască este pentru că împărăția vine, împărăția este aproape. Oamenii trebuie să se pocăiască nu doar pentru că ei sunt păcătoși care fac greșeli, ci pentru împărăție, pentru stăpânirea Domnului.

Trebuie să ne pocăim și să credem în evanghelie pentru a putea intra și trăi în împărăția lui Dumnezeu, sub stăpânirea divină a lui Dumnezeu! Amin!

Doamne Isuse, suntem una cu Tine în declararea și proclamarea evangheliei împărăției, spunându-le oamenilor de pretutindeni să se pocăiască pentru că împărăția este aproape! Amin, Doamne, vrem să avem o apreciere înălțată a evangheliei și a predicării de către noi a evangheliei, astfel încât nu doar să vorbim despre mântuirea și iertarea păcatelor de către Dumnezeu, ci mai mult, să le spunem oamenilor să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să avem mai întâi o întoarcere, o schimbare în concept, să ne întoarcem de la căile noastre păcătoase și vechi către Tine și apoi să proclamăm altora evanghelia împărăției!

Evanghelia împărăției trebuie dusă pe întregul pământ locuit pentru o mărturie și atunci va veni sfârșitul!

Evanghelia împărăției va fi predicată pe întregul pământ locuit pentru o mărturie pentru toate națiunile înainte de sfârșitul acestei epoci (Mat. 24:14).

Dar cine cunoaște evanghelia împărăției, cine realizează importanța predicării acestei evanghelii și cine se ridică să predice evanghelia împărăției pentru ca mulți să intre în împărăția lui Dumnezeu și să fie sub stăpânirea cerească a lui Dumnezeu?

E puțin probabil că toți oamenii vor crede în această evanghelie – poate chiar mai puțin decât cei care cred în evanghelia harului, dar evanghelia împărăției trebuie dusă pe întregul pământ locuit pentru o mărturie și atunci va veni sfârșitul.

Evanghelia împărăției – care include evanghelia harului – aduce oamenii nu numai întru mântuirea lui Dumnezeu, ci și întru împărăția cerurilor (Apoc. 1:9); această evanghelie a împărăției va fi predicată pe întregul pământ ca o mărturie pentru toate națiunile înainte de sfârșitul acestei epoci!

Pentru ca sfârșitul să vină, înainte de sfârșitul acestei epoci, această evanghelie trebuie predicată. Indiferent cine și cât de mulți se pocăiesc și cred, această evanghelie trebuie predicată tuturor națiunilor, inclusiv oamenilor din fiecare popor, etnie, rasă, culoare, gen, trib și națiune; această evanghelie trebuie predicată pentru o mărturie!

Această predicare – simbolizată de calul alb al primului sigiliu din Apocalipsa 6:1-2 – va fi un semn al finalizării acestei epoci.

Când Mielul a deschis cele șapte sigilii în înălțarea Sa – și Ioan a fost chemat să vină – primul lucru a fost calul alb, care se referă la evanghelia împărăției.

Calul alb al evangheliei a început să alerge după înălțarea Domnului în ziua Cincizecimii și încă aleargă și astăzi; chiar și astăzi predicăm evanghelia împărăției pentru ca oamenii să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu!

Calul alb aleargă împreună cu ceilalți cai – război, foamete și moarte; aceștia au alergat pe pământ timp de două mii de ani, și evanghelia preia conducerea. Cu toții ar trebui să fim pe acest cal, una cu Cel de pe calul alb, pentru a predica evanghelia împărăției.

Evanghelia merge înspre împărăția lui Dumnezeu! Evanghelia împărăției trebuie să fie adusă pe întregul pământ locuit prin bisericile din recâștigarea Domnului (Mat. 24:14; 1 Tes. 1:8).

Oamenii de pretutindeni au nevoie de evanghelia împărăției. Trebuie să ne rugăm, să postim, să fim înaintea Domnului atât în mod personal, cât și corporativ, și să-L căutăm pe Domnul în legătură cu acest lucru, și atunci vom merge împreună cu El să predicăm evanghelia împărăției ca o mărturie pentru toate națiunile!

Trebuie să declarăm tuturor națiunilor și popoarelor de pe cele cinci continente să se pocăiască pentru împărăție! Trebuie să proclamăm împărăția ca evanghelie și să cerem oamenilor să creadă în evanghelie și să vină sub stăpânirea cerească a acestei împărății pentru a savura binecuvântările vieții divine în împărăție!

Doamne, suntem una cu Tine pentru a declara tuturor oamenilor care trăiesc pe pământ să se pocăiască pentru împărăția cerurilor! Amin, toți oamenii din America, pocăiți-vă! Oamenii care locuiesc în Australasia, pocăiți-vă pentru împărăție! Oamenii care trăiesc în Africa, pocăiți-vă pentru împărăție! Oamenii care trăiesc în Europa, pocăiți-vă! Oamenii care trăiesc în Asia, trebuie să vă pocăiți! Pocăiți-vă și credeți în evanghelie ca să intrați sub stăpânirea cerească a împărăției lui Dumnezeu și să savurați binecuvântările vieții divine din această împărăție! Amin, Dumnezeu poruncește tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, iar noi suntem una cu Dumnezeu în proclamarea evangheliei împărăției pentru ca toți oamenii să se pocăiască și să intre în împărăția lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Gospel of the Kingdom must be Preached for All Men to Repent for the Kingdom! (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 8 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să nu întristăm sau să stingem Duhul ci să ne rugăm neîncetat ca să trăim și să umblăm în duhul

02/10/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Ca fecioare prudente care se pregătesc pentru întoarcerea Domnului, trebuie să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul, Duhul, în vasul nostru; nu ar trebui să-L întristăm pe Duhul Sfânt, ci să vorbim cuvinte de har, și nu ar trebui să stingem Duhul, ci să ne bucurăm mereu, trăind și făcând totul în duh și fiind umpluți cu rezerva îmbelșugată a Duhului.

În fiecare zi trebuie să veghem înspre rugăciune, plătind prețul pentru a cumpăra Duhul ca „ulei auriu” nu numai în lampa noastră (în duhul nostru), ci și în vasul nostru (în sufletul nostru), pentru a putea aproviziona bisericile cu Duhul.

Atunci când câștigăm o cantitate adecvată de Duh în sufletul nostru, permițându-i Duhului să ne sature și să ne umple mintea, emoția și voința, vom avea ulei pentru a aproviziona bisericile pentru mărturia lui Isus, și vom fi răsplătiți de Domnul prin participarea la ospățul de căsătorie a Mielului.

Cum putem plăti prețul pentru a cumpăra uleiul astăzi? Biblia ne arată că există cel puțin douăsprezece feluri în care putem cumpăra uleiul.

În primul rând, trebuie să-L iubim pe Domnul cu prima noastră dragoste, să-L iubim mai presus de toate lucrurile, având ochii noștri deschiși pentru a vedea prețiozitatea Sa supremă.

În al doilea rând, trebuie să socotim toate celelalte lucruri – bune sau rele, realizări sau câștiguri, abilități sau alte lucruri naturale – ca pierderi în contul lui Cristos, pentru ca să-L câștigăm pe cristos, să fim găsiți în Cristos și să-L cunoaștem pe Cristos în mod subiectiv.

În al treilea rând, trebuie să-L savurăm pe Domnul Isus în Cuvântul Său în fiecare zi dimineața, pentru a avea un nou început în fiecare zi; chiar înainte de a ne trezi trebuie să ne anticipăm timpul nostru cu El, așteptând cu nerăbdare să petrecem timp cu iubitul nostru Domn.

În al patrulea rând, trebuie să tratram păcatele noastre în detaliu; nu putem neglija păcatul, ci mai degrabă, pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră, trebuie să ne mărturisim păcatele și să credem că El este credincios și neprihănit să ne ierte de păcatele noastre și să ne curățească de orice nelegiuire.

În al cincilea rând, trebuie să rămânem la părtășia cu Domnul în fiecare zi și în fiecare ceas, chiar în fiecare minut; trebuie să rămânem în dulcea curgere a vieții divine dinăuntrul nostru.

În al șaselea rând, trebuie să ne răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați de Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, astfel încât acest Cuvânt să ne îmbibe și să ne constituie; trebuie să-L inspirăm pe Domnul rugându-ne asupra Cuvântului Său.

În al șaptelea rând, trebuie să fim atenți și alerți referitor la viața noastră de rugăciune, răscumpărând timpul pentru a ne ruga; trebuie să ne rugăm și să veghem înspre rugăciune cu toată perseverența.

În al optulea rând, trebuie să răscumpărăm timpul în aceste zile rele pentru a fi umpluți în duh, vorbindu-ne unii cu alții în psalmi, imnuri și cântece spirituale; de asemenea, să dăm mulțumiri Domnului în orice moment și pentru toate lucrurile, și să fim supuși unul altuia în frica lui Cristos.

Astăzi vrem să vedem încă patru moduri în care putem plăti prețul pentru a cumpăra uleiul în vasul nostru.

Să nu întristăm sau să stingem Duhul, ci să vorbim cuvinte de har, să ne bucurăm mereu și să ne rugăm neîncetat

Duhul lui Dumnezeu a intrat în duhul nostru și s-a contopit pe Sine cu duhul nostru; a plăti prețul pentru a cumpăra uleiul înseamnă a întrista Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ci a vorbi cuvinte de har.

Când vorbim altora cuvinte corupte, putrezite (nocive, jignitoare sau fără valoare), noi Îl întristăm Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, în care am fost pecetluiți până în ziua răscumpărării noastre (Efeseni 4:29-30).

În loc să vorbim asemenea cuvinte, trebuie să ne exersăm duhul, să-L savurăm pe Domnul și să rostim cuvinte de har pentru a da har celor care aud. Să nu Îl facem pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu să fie nefericit.

De exemplu, poate știm că avem o întâlnire de casă sau de rugăciune, dar poate că nu mergem; astfel, Îl întristăm pe Duhul Sfânt. Sau s-ar putea să mergem la întâlnire, dar să nu ne exersăm duhul și nu funcționăm, și astfel Îl mâhnim pe Duhul.

Când suntem nemulțumiți – și devenim nefericiți ori de câte ori nu-I facem plăcere Domnului, căci în acest caz duhul nostru este nefericit – Duhul Sfânt este și El nefericit. Principalul motiv pentru care Duhul este nefericit este că nu plătim prețul pentru a cumpăra uleiul pentru a câștiga mai mult din Duhul în sufletul nostru.

Vrem să avem zâmbetul Domnului, nu fața Sa întristată; deci trebuie să ne exersăm duhul, să urmăm conducerea Duhului din interior și să vorbim cuvinte de har altora.

De asemenea, nu ar trebui să stingem Duhul; din contră, ar trebui să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și în toate lucrurile să fim mulțumitori, căci aceasta este voia lui Dumnezeu în Cristos Isus pentru noi (1 Tes. 5: 16-19).

Voia lui Dumnezeu pentru noi într-un mod practic este să ne bucurăm întotdeauna – nu numai atunci când simțim așa sau avem motive să ne bucurăm, ci întotdeauna să ne bucurăm.

De asemenea, trebuie să ne rugăm neîncetat, să ne deschidem neîncetat Domnului și să conversăm cu El despre toate lucrurile. Și trebuie să mulțumim Domnului în toate.

Ce înseamnă să stingem Duhul? Înseamnă să-L ignorăm pe Duhul, chiar să-i spunem Domnului să ne tolereze pentru un anumit timp și să nu ne inspire.

Este posibil să știm și să-L simțim pe Duhul care Se mișcă în noi, dar Îl ignorăm, nu ne place ce ne spune, și nu Îl urmăm. O, Doamne Isuse!

Cu toții trebuie să recunoaștem că de atâtea ori am stins Duhul…fie ca să urmăm Duhul și să cumpărăm uleiul pentru a acumula tot mai mult Duhul în ființa noastră!

Trebuie să ne menținem duhul arzând, înflăcărând darul lui Dumnezeu care este în noi. Satan vrea însă să ne stingă duhul.

Acesta este motivul pentru care în Lev. 6:12-13 ni se spune că focul de pe altar nu trebuie să se stingă.

Focul Domnului care arde în noi nu trebuie să se stingă; trebuie să punem lemne pe altar în fiecare zi și să-L luăm pe Cristos ca ofranda noastră arsă și ca ofranda de pace.

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca absolutismul nostru și ca pace pentru părtășia noastră cu Dumnezeu. În acest fel ne vom consacra în mod proaspăt Domnului, iar El devine absolutismul și pacea noastră.

Fie ca să nu Îl întristăm pe Duhul ci să rostim cuvinte de har, și fie ca să nu putem stinge duhul, ci să ne bucurăm mereu și să ne rugăm neîncetat!

Doamne Isuse, nu vrem să-L întristăm pe Duhul lui Dumnezeu, cu care am fost pecetluiți înspre ziua răscumpărării noastre. Nu vrem să vorbim cuvinte corupte, putrede, lipsite de valoare sau jignitoare, ci să vrem să vorbim cuvinte de har pentru a da har celor care ascultă. Amin, Doamne, nu vrem să stingem Duhul; din contră, vrem să ne bucurăm mereu, să ne rugăm neîncetat și în toate să fim mulțumitori! Doamne Isuse, Te luăm ca absolutismul nostru în fața lui Dumnezeu și Te luăm ca pace pentru părtășia noastră cu Dumnezeu. Fie ca noi să ardem în duh, slujind Domnului, și fie ca să nu întristăm niciodată pe Duhul nici să nu-L stingem!

Să trăim și să facem totul conform duhului contopit, și să fim umpluți cu rezerva îmbelșugată a Duhului

Un mod de a cumpăra ulei pentru a câștiga Duhul în vasul nostru este prin a umbla conform duhului contopit (Rom. 8:4).

Duhul nostru uman este contopit cu Duhul divin și atunci când umblăm conform duhului, noi răscumpărăm timpul, cumpărăm uleiul și câștigăm mai mult din Duhul în vasul nostru.

A umbla înseamnă „a trăi, a acționa, a ne comporta, a face lucruri, a ne avea ființa”. Trebuie să facem totul în duhul contopit; gândirea și vorbirea noastră, expresia și atitudinea noastră, și chiar și ființa noastră trebuie să fie conform duhului contopit.

Acest lucru necesită să plătim un mare preț; se prea poate să nu mai verificăm telefonul la fiecare cinci minute, să renunțăm să vorbim la telefon sau pe mesagerul Facebook pentru o perioadă și să oprim derularea fără minte pe Instagram sau Facebook.

Trebuie să ne dăm seama că multe lucruri ne ia timp astfel pierdem timpul, făcându-ne să nu ne fixăm mintea pe duh.

Când ne fixăm mintea pe carne, ceea ce obținem este moartea; dar când ne fixăm mintea pe duh, avem viață și pace. Când ne fixăm mintea pe duh, avem un sentiment interior de satisfacție, întărire, înviorare, udare, iluminare și ungere.

De asemenea, simțul interior al păcii înseamnă că avem un sentiment interior de confort, armonie, bucurie, odihnă și libertate. Fie ca să dăm atenție duhului nostru (Mal. 2: 15-16) și să trăim, să umblăm, să ne comportăm, să facem totul și să ne avem ființa conform duhului contopit.

În cele din urmă, a cumpăra uleiul înseamnă a fi plin de rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos, ca aprovizionare a Trupului lui Cristos, pentru a-L trăi Cristos pentru mărirea Sa (Fil. 1:19-21a; Psa. 133; 1 Tes. 5:25).

Cu toții avem nevoie de rezerva îmbelșugată a Duhului; această aprovizionare este în Trup și pentru Trup, iar când primim această aprovizionare, Cristos este mărit în noi.

Indiferent unde ne aflăm, trebuie să ne dăm seama că nu suntem separați de Trup; suntem mădulare în Trup și trebuie să primim rezerva abundentă a Duhului în Trup.

Fie ca noi toți să ne trăim o viață de continuă cumpărare a porției suplimentare de ulei, fără ca să pierdem timpul în ceea ce facem.

De multe ori știm că pierdem timpul dacă facem un anumit lucru, dacă vizionăm ceva, sau dacă mergem într-un anumit loc; dacă simțim că ceea ce facem este o pierdere de timp, ar trebui să folosim acest timp pentru a contacta Domnul și pentru a ne ruga.

A veghea înspre rugăciune înseamnă să nu lăsăm ca timpul să se scurgă, nu să pierdem timpul, ci să câștigăm timpul și luăm toate șansele pentru a cumpăra uleiul. A cumpăra uleiul este cea mai bună fel de a ne răscumpăra timpul, căci zilele sunt scurte.

Chiar și în felul în care ne îmbrăcăm, cumpărăm, vorbim și trăim, trebuie să fim serioși și să cumpărăm uleiul, căutând să obținem o porție suplimentară a Duhului în ființa noastră.

În toate problemele vieții noastre de zi cu zi și în tot timpul, Domnul vrea ca să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul trăind și făcând totul conform duhului contopit și fiind plini de rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos.

Trebuie să cerem Domnului să ne umple, să ne satureze și să ne îmbibe cu Duhul; asta înseamnă să-L inspirăm și să ne deschidem întreaga ființă ca El să ne satureze.

Doamne Isuse, suntem aici în fața Ta ca un vas deschis: umple-ne, saturează-ne și îmbibă-ne cu Duhul și în Duhul! Vrem să plătim prețul pentru a cumpăra uleiul, pentru a putea câștiga o porție suplimentară a Duhului în sufletul nostru. Amin, Doamne, nu vrem să mai pierdem timpul – fie ca să răscumpărăm timpul pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul în rugăciune pentru a câștiga mai mult din Duh! Amin! Doamne, vrem să trăim, să acționăm, să ne comportăm și să avem ființa noastră în conformitate cu duhul contopit, pentru a putea câștiga mai mult din Duh. Umple-ne cu rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos în Trup, pentru ca toate lucrurile să ne fie înspre mântuire!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Do not Grieve or Quench the Spirit but Pray Unceasingly to Live and Walk in the Spirit (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică – săptămâna 7 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Împărăția produce biserica și împărăția este realitatea bisericii

02/09/2019 by Credincios in Cristos 5 Comments

Biblia prezintă mai întâi împărăția lui Dumnezeu și apoi biserica; prezența împărăției produce biserica, iar evanghelia împărăției produce biserica ca rezultat al vieții divine.

Săptămâna aceasta, în studiul nostru amănunțit asupra subiectului “Dezvoltarea împărăției lui Dumnezeu în viața creștină și în viața de biserică”, ajungem la tema “Împărăția și biserica”, care leagă împărăția lui Dumnezeu de viața colectivă a bisericii.

Înțelegerea generală printre mulți credincioși astăzi este că există o separare între împărăția lui Dumnezeu și biserică; când Domnul Isus a venit pe pământ, El a adus împărăția, și în Matei 13, când poporul lui Dumnezeu L-a respins, împărăția a fost suspendată până când Domnul Se va întoarce pentru a aduce împărăția.

Mulți cred că împărăția lui Dumnezeu a fost “suspendată” datorită respingerii poporului Israel, până când Domnul Isus Se va întoarce din nou pentru a aduce împărăția și atunci acesta va fi sfârșitul bisericii și începutul epocii împărăției.

O astfel de înțelegere este incompletă conform revelației din Cuvântul lui Dumnezeu.

Împărăția lui Dumnezeu nu a fost niciodată suspendată; da, poporul evreu L-a respins pe Domnul și împărăția Sa, și în Matei 21:43 Domnul a spus că împărăția este ascunsă de națiunea lui Israel și a fost dată unei națiuni care va produce rod, referindu-se la biserică.

Înainte de înălțarea Domnului Isus, după învierea Sa, El a petrecut patruzeci de zile cu discipolii, vorbind cu ei despre împărăția lui Dumnezeu. Apoi, de-a lungul Noului Testament, apostolii au predicat împărăția lui Dumnezeu și au vorbit despre împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția nu este ceva mai mult din viitor; mai degrabă, în practica și trăirea noastră a vieții de biserică astăzi, noi trăim de fapt în împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția și biserica sunt două aspecte ale aceluiași lucru; împărăția este realitatea bisericii și fără împărăție biserica este o coajă goală.

Biserica este expresia și reprezentarea practică a împărăției; împărăția lui Dumnezeu are nevoie de un mod de a fi exprimată și reprezentată, iar acest lucru are loc prin biserică.

Deci nu ar trebui să separăm împărăția și biserica, gândindu-ne că împărăția este ceva din viitor și biserica este astăzi; din contră, în timp ce trăim în viața de biserică astăzi, noi trăim în împărăție.

Dacă nu vedem relația dintre împărăție și biserică, va exista o mare lipsă în practica noastră a vieții de biserică. Dacă nu vedem cum se raportează împărăția lui Dumnezeu la biserică, putem trece prin viața de biserică într-un mod superficial, fără a fi zidiți în structura bisericii.

Nu ne întâlnim ca o entitate religioasă denumită biserica; mai degrabă, biserica este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când slujim în biserică, atingem împărăția lui Dumnezeu.

Evanghelia introduce împărăția lui Dumnezeu și împărăția produce biserica

În Matei 4:23 ni se spune că Isus a venit proclamând evanghelia împărăției; El nu a venit să proclame biserica, ci împărăția lui Dumnezeu și, mai târziu, în Matei 16 El a spus că Își va zidi biserica.

Cristos a venit ca semănătorul seminței vieții, sămânța împărăției; prin predicarea sau proclamarea Sa a evangheliei împărăției, El a câștigat credincioșii, cei mântuiți, ca să fie poporul împărăției, constituenții și materialul de construcție pentru ca El să zidească biserica.

Proclamarea evangheliei împărăției constă în distribuirea vieții divine în poporul ales al lui Dumnezeu pentru a-i produce ca și componente ale împărăției lui Dumnezeu ca să fie membre ale bisericii, adică să fie zidiți de către Cristos.

Viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu – viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica (vezi Ioan 3:3, 5; Mat. 7:14, 21; 19:17, 29; 25:46).

Când L-am chemat pe Domnul și am crezut în El, viața lui Dumnezeu a fost împărțită în noi; această viață este împărăția lui Dumnezeu. Această viață nu doar ne califică să intrăm în împărăția lui Dumnezeu și să fim parte din ea, ci ea și este împărăția lui Dumnezeu. Viața divină este împărăția, iar această viață produce biserica.

Trebuie să ne dăm seama că viața divină pe care am primit-o în momentul regenerării noastre nu doar ne întărește, ne alimentează și ne hrănește, ci este de fapt împărăția lui Dumnezeu.

Acest lucru este similar cu viața noastră omenească – cum putem defini viața noastră omenească? Este ea doar o structură ADN? Nu, viața omenească este întrupată în noi, iar când venim cu toții împreună, suntem totalitatea vieții omenești.

Viața lui Dumnezeu nu este doar un element organic, ci este împărăția lui Dumnezeu și, atunci când vorbim despre împărăție, vorbim despre viața divină în totalitatea ei. Împărăția lui Dumnezeu este viața divină, iar această viață produce biserica.

Cu toate acestea, strâmtă este poarta și îngustă este calea care duce la viață, și nu mulți sunt cei ce o găsesc (Mat. 7:14).

Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața să se miște, să stăpânească și să guverneze astfel încât viața să își îndeplinească scopul, iar acest domeniu este împărăția. Împărăția este un domeniu pentru ca viața divină să se miște și să facă lucruri.

Evanghelia aduce viața divină, iar această viață are un domeniu – care este împărăția; viața divină cu domeniul ei produce biserica (2 Tim. 1:10). Cu toții ar trebui să avem o înțelegere înălțată a ceea ce este biserica.

Este posibil să ne fi dat seama că biserica este cuprinsă și constituită din viața lui Dumnezeu, dar poate că nu am văzut-o într-o asemenea măsură că această viață este de fapt împărăția lui Dumnezeu, iar împărăția lui Dumnezeu este domeniul în care Dumnezeu se mișcă și Își îndeplinește voia Sa.

Evanghelia împărăției produce biserica, deoarece împărăția este viața în sine, și biserica este rezultatul vieții (vezi Mat. 4:23; Fapte 8:12).

Când evanghelia împărăției a fost proclamată de Domnul, El a distribuit viața divină pentru a-i produce pe credincioși ca ei să fie oamenii împărăției, iar aceștia sunt adunați împreună pentru a deveni biserica. Biserica este rezultatul vieții și această viață este împărăția lui Dumnezeu.

Împărăția este totalitatea vieții, iar această viață produce biserica. Dacă vrem să trăim în viața de biserică potrivită astăzi, trebuie să fim și în viața împărăției, experimentând viața împărăției.

Îți mulțumim Doamne Isuse că ne-ai regenerat cu viața Ta divină pentru a ne face parte din biserică. Aleluia, evanghelia împărăției aduce împărăția lui Dumnezeu, care este domeniul vieții divine, iar împărăția produce biserica. Fie ca să vedem că împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața divină să se miște, să stăpânească și să guverneze, pentru ca viața să își îndeplinească scopul, iar această împărăție produce biserica. Amin, Doamne, vrem să trăim viața de biserică fiind în viața împărăției, experimentând viața împărăției în biserică!

Împărăția este realitatea bisericii; trăim viața împărăției în viața de biserică

Împărăția lui Dumnezeu este realitatea bisericii; în afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică (Mat. 5:3; 16:18-19; Apoc. 1:4-6, 9). Nu vorbim de faptul că biserica este realitatea împărăției, ci că împărăția este realitatea bisericii.

Împărăția produce biserica, împărăția este realitatea bisericii.

După ce Domnul Isus a proclamat evanghelia împărăției în Matei 4, în capitolele 5-7 El a rostit un discurs lung despre constituția împărăției, împărăția lui Dumnezeu cu toate elementele, principiile și caracteristicile sale.

Aici vedem multe aspecte importante ale oamenilor împărăției, cine sunt ei în natura și în influența lor între ceilalți oameni, legea care îi guvernează, faptele lor drepte pe care ar trebui să le exercite, atitudinea față de bogățiile materiale, principiul în relația cu ceilalți, și terenul vieții și lucrării lor.

Acestea sunt diferite aspecte și caracteristici ale vieții împărăției trăite în realitate.

După ce primim evanghelia împărăției, suntem produși ca discipoli ai Domnului, constituenți ai împărăției lui Dumnezeu și membre ale bisericii, și ar trebui să etalăm calitățile și caracteristicile oamenilor împărăției, așa cum sunt descrise în Matei 5-7.

În afara vieții împărăției, nu putem trăi viața de biserică; nu ar trebui să ne gândim că putem trăi viața de biserică prin faptul că ne adunăm împreună, cântăm ceva, citim câteva porțiuni ale cuvântului și ale slujbei, dar fără viața împărăției.

Împărăția este realitatea bisericii și putem trăi viața de biserică trăind viața împărăției. Realitatea împărăției cerurilor (Mat. 5-7) este conținutul vieții de biserică; fără realitatea împărăției, biserica este goală.

Prin urmare, din moment ce viața împărăției rezultă în viața de biserică, când trăim în mod colectiv în viața împărăției, noi trăim spontan viața de biserică.

În Romani 14, după ce Pavel vorbește despre practicarea vieții de biserică în primirea credincioșilor prin exercitarea generalității și prin primirea lor chiar așa cum îi primește Dumnezeu, Pavel a spus în versetul 17 că împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Dreptatea se referă la faptul de a fi strict cu noi înșine, trăirea unei vieți stricte înaintea lui Dumnezeu. Pacea este relația pe care o căutăm cu toți ceilalți credincioși ca membre în Trup. Bucuria este condiția pe care ar trebui să o avem înaintea lui Dumnezeu.

Aceasta este viața de biserică, care este viața împărăției; în viața de biserică trebuie să trăim viața împărăției, ceea ce înseamnă că trebuie să fim drepți față de noi înșine, pașnici cu ceilalți și plini de bucurie față de Dumnezeu.

Dacă vrem să avem realitatea împărăției ca și conținut al vieții noastre de biserică, trebuie să Îl savurăm pe Cristos ca viață și ca rezervă de viață; prin distribuirea Dumnezeului Triunic în ființa noastră, Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca viața noastră.

Trebuie să ne deschidem zilnic Domnului, să Îl savurăm, să chemăm numele Său, să rămânem în prezența Sa, să avem părtășie cu El și să Îi permitem să lucreze în noi pentru a-Și distribui tot ceea ce este El, tot ceea ce are, tot ceea ce a făcut, și tot ceea ce face El în ființa noastră.

Rezultatul spontan a acestei distribuiri este viața împărăției, și această viață a împărăției va fi viața noastră de biserică.

Doamne Isuse, vrem ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi. Ne deschidem Ție, chemăm numele Tău și vrem să rămânem în prezența Ta, să avem părtășie cu Tine și să-Ți permitem să lucrezi în noi pentru a distribui tot ceea ce ești și ai făcut în ființa noastră. Păstrează-ne sub distribuirea Ta divină pentru ca noi să trăim viața împărăției în viața de biserică. Fie ca viața noastră să fie strictă față de noi înșine, pașnică față de ceilalți și plină de bucurie înaintea lui Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, fie ca să trăim viața împărăției în viața de biserică astăzi!