Îl trăim pe Cristos

Să fim credincioșii biruitori care vor fi răsplătiți cu împărăția cerească

24/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

În 2 Tim. 4:18 Pavel a spus că Domnul îl va mântui în împărăția Sa cerească; această împărăție este egală cu coroana dreptății și în această împărăție vor participa credincioșii biruitori, pentru că este manifestarea împărăției cerurilor. Amin!

Speranța și dorința noastră de astăzi este a doua venire a Domnului cu împărăția Sa. Așa că astăzi trăim în lumina revenirii iminente a Domnului, iubind apariția Lui, pentru ca atunci când El Se întoarce, El ne va răsplăti cu răsplata împărăției. Amin! Pentru ca noi să fim răsplătiți de Domnul cu cununa dreptății, cununa vieții, trebuie să-L trăim pe Cristos astăzi, pentru că trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a-L trăi pe Cristos ca dreptate subiectivă.

În Apocalipsa 19:8 ni se spune că inul subțire al miresei este dreptățile sfinților. Pe de o parte, Cristos Însuși este dreptatea noastră care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu și, în Cristos, am devenit dreptatea lui Dumnezeu, pentru că El ne acoperă complet cu El Însuși ca dreptate obiectivă. Pe de altă parte, există aceste dreptăți ale sfinților, care sunt lucrările drepte făcute de sfinți după ce sunt regenerați.

Care sunt aceste dreptăți? Ele nu sunt lucrările noastre făcute conform legii, ci trăirea lui Cristos de către noi. În toate situațiile noastre, în mediul nostru și oriunde ne-a așezat Domnul, putem și trebuie să-L trăim pe Cristos. Trebuie să trăim un singur duh cu Domnul, pentru ca El să trăiască în noi. Cristosul trăit este multele noastre dreptăți.

Noi nu trăim într-un mod deliberat de a exprima altora ceva care seamănă cu expresia lui Dumnezeu conform cuvântului Său și nici nu avem o verificare interioară, Ce ar face Isus chiar acum? Mai degrabă, cooperăm cu lucrarea interioară a Duhului Sfânt pentru ca Cristos să fie „brodat” în ființa noastră pentru a fi haina noastră brodată, haina de nuntă.

Zi de zi, Duhul lucrează în noi și în jurul nostru pentru a aranja toate lucrurile pentru a mistui omul nostru exterior, a ne înnoi omul interior și a ca Cristos să trăiască din noi. Trebuie să recunoaștem totuși că de atâtea ori nu reușim să-L trăim pe Cristos. După ce trecem printr-o anumită situație și pur și simplu reacționăm la ceea ce se întâmplă, apoi avem un timp cu Domnul, ne dăm seama cum am ratat ocazia de a-L trăi pe Cristos. Așa că ne pocăim, ne întoarcem la Domnul și ne adâncim dependența de El.

Vrem să depindem de El în așa măsură încât, orice s-ar întâmpla, Cristos va fi cel care trăiește în noi. Vrem să fim atât de una cu Domnul încât, indiferent de ceea ce ne spun sau ne fac alții, să trăim pe Cristos și să existe dreptățile subiective trăite în noi ca trăirea lui Cristos de către noi. Fie ca toți să avem această experiență zi de zi, astfel încât, la întoarcerea Domnului, să fim răsplătiți de El cu cununa dreptății.

Domnul ne va mântui în împărăția Sa cerească, care va fi o răsplată pentru sfinții biruitori

Pavel a fost un model atât de bun pentru noi în viața noastră creștină. S-ar putea să nu trecem prin aceleași suferințe, persecuții și închisoare prin care a trecut el, dar trebuie să avem același duh și atitudine ca și el, pentru că Domnul i-a arătat îndurare pentru a fi un model pentru cei care cred. Abia la sfârșitul vieții sale, în ultima sa epistolă, a fost asigurat că a terminat alergarea, și-a păstrat credința și Domnul îl va răsplăti cu cununa dreptății (2 Petru 4:8).

Mai mult, i s-a asigurat că Domnul îl va mântui în împărăția Sa cerească (v. 18). Iată un om care era în închisoare, nu era sigur de viitorul lui, dar L-a trăit atât de mult pe Cristos și a fost atât de una cu Domnul, încât a știut că Domnul îl va mântui în împărăția Sa cerească. Trebuie să trăim un singur duh cu Domnul, în lumina prezenței Sale, și să avem apariția Sa zi de zi, astfel încât Domnul să ne elibereze de orice lucrare rea și să ne mântuiască în împărăția Sa cerească. Amin!

Ce este împărăția cerească în care ne va mântui Domnul? Împărăția cerească este egală cu cununa dreptății despre care a vorbit Pavel în v. 8 și este, de asemenea, „împărăția Tatălui Meu” (26:29), „împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu” (Efeseni 5:5), și „împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos” (2 Petru 1:11), care va fi o răsplată pentru sfinții biruitori (Apoc. 20:4). Aceasta este împărăția care vine ca răsplată pentru credincioșii în Cristos care biruiesc.

Domnul Isus a promis împărăția ca răsplată în Noul Testament. El a spus că cei drepți vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Dumnezeu este Tatăl nostru și El are o împărăție care este pregătită pentru cei care biruiesc; în această împărăție, cei drepți vor străluci ca soarele. Primirea de către noi a împărăției ca recompensă depinde dacă suntem drepți sau nu. A fi drepți nu înseamnă că suntem drepți în ochii noștri; mai degrabă, este să-L avem pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu și chiar mai mult, să-L avem pe Cristos ca dreptatea noastră trăită, chiar și dreptatea într-un mod subiectiv.

În Mat. 26:29 ni se spune că Domnul Isus nu va bea din produsul viței de vie până când nu îl va bea din nou împreună cu credincioșii Săi biruitori în împărăția Tatălui Său. Împărăția cerească este Împărăția Tatălui, care va fi o răsplată pentru credincioșii în Cristos care vor birui în acestă epocă. În această împărăție, nici un desfrânat sau necurat sau lacom nu are vreo parte de moștenire, pentru că aceasta este împărăția lui Cristos și a lui Dumnezeu (Efeseni 5:5).

Pentru a fi în împărăția Sa cerească nu putem fi persoane necurate, persoane lacome (care sunt idolatri) sau desfrânați; mai degrabă, trebuie să avem o dreptate depășitoare, Cristos ca dreptatea noastră trăită. Fie ca noi să fim cei care vor primi intrare bogată și bogată în împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos (2 Petru 1:11). Fie ca noi să dezvoltăm virtuțile naturii dumnezeiești, astfel încât, la întoarcerea Domnului, să fim aprovizionați din belșug cu intrarea în împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos.

În această împărăție, sfinții biruitori vor trăi și vor domni împreună cu Cristos timp de o mie de ani (Apoc. 20:4). Ei sunt atât de una cu Cristos în această epocă, trăindu-L pe Cristos ca dreptate subiectivă, încât primesc împărăția cerească ca răsplată la întoarcerea Domnului. Fie ca noi să fim așa astăzi, ca să fim sfinții biruitori care câștigă împărăția cerească a Domnului ca răsplată!

Doamne Isuse, vrem să câștigăm împărăția cerească în calitate de răsplată a noastră! Fă-ne astăzi credincioșii Tăi biruitori, cei care biruim zilnic prin trăirea lui Cristos pentru manifestarea lui Dumnezeu. Salvează-ne de la a ne exprima sau trăi propria noastră dreptate care este din lege. Fie ca Tu să trăiești în noi astăzi. Fie ca Tu să fii exprimat prin noi astăzi. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină astăzi până când vom străluci ca soarele în împărăția Tatălui nostru, atunci când Domnul Isus Se va întoarce. Salvează-ne de orice necurăție și lăcomie. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi, astfel încât să putem dezvolta virtuțile naturii divine în viața noastră de zi cu zi. Fie ca noi să ni se ofere din belșug intrarea în împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos! Amin, Doamne Isuse, vrem să câștigăm împărăția cerească ca răsplată! Produ-ne ca biruitori ai Tai in aceasta epocă!

Credincioșii biruitori se vor împărtăși din împărăția cerească – manifestarea împărăției cerurilor

În Mat. 7:21 Domnul Isus a spus că nu oricine Îi zice: Doamne, Doamne, va intra în Împărăția cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Său. Cu alte cuvinte, pentru ca noi să intrăm în împărăția cerurilor, avem nevoie de două lucruri: în primul rând, trebuie să chemăm numele Domnului pentru a ne naște din Dumnezeu și a fi parte din împărăția lui Dumnezeu, iar în al doilea rând, trebuie să facem voia Tatălui nostru ceresc.

Când chemăm numele Domnului Isus, suntem mântuiți (Rom. 10:14); totuși, dacă vrem să intrăm în împărăția cerurilor, trebuie să facem și voia Tatălui nostru ceresc. Ambele sunt necesare dacă vrem să intrăm în împărăția cerurilor.

În ceea ce privește împărăția cerurilor, există trei aspecte: realitatea împărăției, apariția împărăției și manifestarea împărăției. Realitatea împărăției cerurilor este văzută în Mat. 5-7, oamenii care trăiesc din împărăție fac faptele drepte ale împărăției în viața de biserică de astăzi. În viața de biserică trebuie să trăim viața împărăției, adică trebuie să trăim în realitatea împărăției cerurilor.

În viața noastră personală, în viața de biserică, în viața noastră de familie, la birou și oriunde ne aflăm, trebuie să trăim în realitatea împărăției cerurilor trăind prin viața și natura divină în duhul nostru. Suntem copii ai Tatălui nostru ceresc, iar viața și natura Sa sunt în noi; trebuie să trăim după viața divină și conform naturii divine, astfel încât să putem fi răsplătiți de Domnul cu împărăția Sa cerească la venirea Sa.

Apariția împărăției cerurilor este văzută în Mat. 13; este ceea ce a devenit creștinismul astăzi, un copac mare (în loc de o iarbă mică) având în el o mulțime de lucruri rele (semnificate prin păsări). Este ca un aluat care are dospit în el și devine ceva mare, plăcut la gust, plăcut de încercat, dar cu o mulțime de lucruri rele înăuntru. O, Doamne Isuse!

Manifestarea împărăției va fi venirea practică a împărăției cerurilor în putere, așa cum este revelată de Domnul Isus în Mat. 24-25. Totuși, pentru a putea intra în manifestarea împărăției cerurilor, trebuie să trăim în realitatea împărăției cerurilor în viața de biserică de astăzi. Numai credincioșii biruitori, credincioșii învingători, vor fi răsplătiți cu manifestarea împărăției cerurilor.

Când Domnul Isus Se întoarce, El îi va răpi pe credincioșii biruitori și îi va răsplăti cu împărăția Sa cerească, manifestarea împărăției cerurilor. În această împărăție, credincioșii care vor birui vor fi fiii împărăției (13:38) și vor străluci ca soarele, pentru că au dreptatea neîntrecută (5:20). Ei L-au trăit pe Cristos în viața lor de zi cu zi, iar Cristosul care locuiește în ei a fost trăit din ei, astfel încât ei să trăiască în realitatea împărăției de astăzi pentru a intra în manifestarea ei în viitor. Amin!

Noi astăzi suntem fii ai lui Dumnezeu, Tatăl nostru, iar Dumnezeul nostru este lumină (1 Ioan 1:5; 1 Tim. 6:16). Strălucim ca lumini în lume, susținând cuvântul vieții și permițând lui Cristos, care este lumină, să strălucească în noi și prin noi. În epoca milenară, credincioșii biruitori Îl vor savura pe Tatăl ca de lumină și vor străluci ca soarele în împărăția Tatălui lor. Amin! În această epocă întunecată de astăzi, trebuie să fim stelele în mâinile Domnului, primind vorbirea Lui instantanee, cuvântul Său profetic, pentru ca noi să fim corpuri cerești care să strălucească împreună cu Cristos ca lumină.

Dacă facem asta astăzi, în acea zi vom străluci ca soarele, pentru că a venit dimineața! Aleluia! Mai mult, în partea cerească a împărăției milenare, credincioșii care biruie vor bea din nou paharul noului legământ cu Domnul, așa cum El a promis în Mat. 26:29. În timp ce El întemeia masa Domnului în Mat. 26:26-30, Domnul a arătat clar că, din momentul în care El a întemeiat masa, El va fi departe fizic de credincioși și nu va bea produsul viței cu ei până când nu îl va bea din nou împreună cu ei în împărăția Tatălui.

Aleluia, după revenirea Domnului, El va bea din nou paharul noului legământ cu credincioșii care vor birui. Astăzi bem paharul la Masa Domnului pentru a ne aminti de Domnul și aspirăm să fim biruitorii Domnului care vor bea din nou acest pahar în împărăția Sa cerească, când El se va întoarce!

Doamne Isuse, vrem să trăim în realitatea împărăției cerurilor în viața de biserică de astăzi. Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru în toate detaliile trăirii noastre zilnice. Vrem să trăim una cu Tine, chiar să Te lăsăm să trăiești în noi o viață de dreptate de neîntrecut. Pur și simplu ne deschidem Ție. Venim la Tine. Strălucește asupra noastră. Strălucește în noi. Strălucește prin noi. Umple-ne cu Tine. Trăiește în noi astăzi. Fie să fim credincioșii biruitori care trăiesc astăzi în realitatea împărăției cerurilor ca să fim răsplătiți cu manifestarea împărăției la întoarcerea Ta. O, Doamne, salvează-ne de a avea doar apariția împărăției cerurilor, dar fără realitatea ei. Adu-ne în realitate. Fie ca Cristosul care locuiește în noi să fie trăit din noi, astfel încât să putem trăi în realitatea împărăției de astăzi și să intrăm în manifestarea ei în viitor. Amin, Doamne Isuse, aspirăm să fim credincioșii Tăi biruitori în acest veac, care vor domni și vor ospăta cu Tine în epoca milenară! Te iubim, Doamne Isuse, și iubim apariția Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being the Overcoming Believers who will be Rewarded with the Heavenly Kingdom, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-L savurăm și experimentăm pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă

22/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să fim răsplătiți cu Cristos ca și cunună a dreptății noastre în epoca următoare, trebuie să-L experimentăm și Îl savurăm pe El ca dreptatea noastră subiectivă, ca dreptatea noastră trăită în această epocă. Trebuie să-L avem nu numai pe Cristos ca dreptate obiectivă pentru îndreptățirea noastră înaintea lui Dumnezeu, ci și mai mult pe Cristos ca dreptate subiectivă, dreptatea noastră trăită astăzi. Amin!

Principiul din Noul Testament este că suntem răsplătiți cu o măsură mai deplină a ceea ce avem deja. Dacă astăzi Îl experimentăm și Îl savurăm pe Cristos ca dreptate subiectivă, vom fi răsplătiți cu El ca cununa noastră a dreptății în epoca următoare. Dar dacă noi astăzi nu Îl trăim pe Cristos, dacă nu Îl exprimăm pe Cristos și dacă ne construim propria dreptate, nu vom primi cununa dreptății în epoca viitoare.

Răsplata noastră este Cristos Însuși într-un grad mai deplin, chiar și cel mai deplin grad al savurării lui Cristos în epoca milenară și pentru eternitate. Prin urmare, astăzi trebuie Îl savurăm pe Cristos, să-L mâncăm pe Cristos, să bem pe Cristos și să-l experimentăm pe Cristos, astfel încât El să devină răsplata noastră în epoca viitoare și porțiunea noastră eternă ca Noul Ierusalim. Amin!

Noul Testament este clar atunci când spune că nu este suficient ca noi doar să fim mântuiți; este foarte bine, chiar vital necesar, să fim mântuiți, pentru că aceasta ne va asigura că nu vom merge în lacul de foc, ci vom fi cu Domnul pentru eternitate. Dar există epoca următoare, epoca împărăției de o mie de ani, iar intrarea noastră în acea împărăție pentru a domni și a stăpâni împreună cu Domnul depinde de trăirea noastră de astăzi.

Pe de o parte, slavă Domnului, suntem mântuiți de Domnul și mântuirea noastră este eternă sigură; suntem mântuiți prin har prin credință și nu putem face nimic pentru a schimba acest lucru. Atâta timp cât credem în Domnul Isus ca Fiul lui Dumnezeu, ne pocăim și Îl mărturisim ca Domnul nostru, suntem mântuiți. Dar cum rămâne cu viața noastră după mântuirea noastră? Mulți creștini cred că pot trăi cât pot de bine, încercând să-L slăvească pe Dumnezeu prin talentele sau abilitățile lor și cred că acest lucru le va aduce o răsplată în ceruri.

Unii creștini de astăzi cred că trebuie să predice evanghelia pe întregul pământ pentru a-i mântui pe toți oamenii, iar acest lucru îi face să primească răsplata. Însă alți creștini cred că trebuie să dezbată pe alții și să-i convingă de păcatul lor și de cât de greșit sunt, pentru că numai Biblia este standardul unic al moralității și eticii. Ceea ce ne arată Noul Testament, totuși, este că trebuie să alergăm cursa creștină cu răbdare, astfel încât să putem termina în mod triumfător și să primim cununa dreptății la venirea Domnului.

Poate că Domnul nu vrea să facem o lucrare măreață în exterior pentru El sau să schimbăm societatea pentru a-i aduce înapoi pe oameni la moralitatea prezentată în Biblie, dar El dorește cu siguranță Îl savurăm pe El și să-L experimentăm subiectiv, astfel încât El să devină viața noastră, persoana noastră și trăirea noastră pentru manifestarea lui Dumnezeu în carne.

Într-un fel, nu este atât de greu să faci cutare sau cutare lucru pentru Domnul în exterior, dar este mult mai greu să I te deschizi în interior, să verifici cu El despre toate lucrurile, să fii în cuvântul Său într-un mod rugativ și să-i îngădui Domnului să trateze diferitele probleme din noi, astfel încât El să se poată exprima prin noi.

Fie ca noi să fim cei care cooperăm cu Domnul astăzi pentru lucrarea Sa interioară, astfel încât să putem alerga cursa creștină cu răbdare și să încheiem triumfător cursul pentru a primi cununa dreptății la întoarcerea Sa. Amin!

Cristos este dreptatea noastră obiectivă pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu în atunci când ne pocăim și credem în Cristos

Cât de mult Îi mulțumim și Îl lăudăm pe Domnul că ne-a mântuit! Prin îndurarea și harul Lui am auzit Evanghelia, ne-am întors inima către Domnul, ne-am pocăit de păcatele noastre și am crezut în Domnul Isus! Aceasta nu a avut nimic de-a face cu eforturile noastre, cu zelul nostru pentru Dumnezeu sau cu dorința noastră de a fi mai buni, astfel încât să-i plăcem lui Dumnezeu; aceasta avea totul de-a face cu harul și îndurarea Sa.

I-a făcut plăcere lui Dumnezeu să-L descopere pe Fiul Său în noi, iar acum suntem credincioși în Cristos (Gal. 1:16). Noi nu ne-am născut din trup sau din voia omului, ci din Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, cei care sunt născuți din Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Înainte de a fi mântuiți, eram păcătoși, trăim în păcat, lipsiți de gloria lui Dumnezeu și înstrăinați de promisiunile lui Dumnezeu (Romani 3:25). Dar la un moment dat, am crezut în Domnul și ne-am pocăit de păcatele noastre și am devenit copii ai lui Dumnezeu.

Ceea ce s-a întâmplat în momentul regenerării noastre a fost cu adevărat minunat, atât din punct de vedere obiectiv, cât și din punct de vedere subiectiv. În mod subiectiv, L-am primit pe Dumnezeu în Cristos ca Duh, pentru a fi viața noastră nouă, viața divină în duhul nostru. Dumnezeu a venit în noi ca Duh pentru a fi unit cu noi ca un singur duh (1 Cor. 6:17), iar noi am fost născuți din Duhul pentru a fi duh (Ioan 3:6). Acest lucru este cu adevărat uimitor, pentru că acum Cristos nu este doar în ceruri, ci și în noi – Cristos în noi, nădejdea slavei (Col. 1:27).

Din punct de vedere obiectiv, de îndată ce am crezut în Domnul și ne-am pocăit de păcatele noastre, Dumnezeu L-a făcut pe Cristos dreptatea noastră. Am fost îndreptăţiţi fără plată prin harul Său prin răscumpărarea care este în Cristos Isus (Romani 3:24). Înainte să fim mântuiți, eram nedrepți și nu ne puteam apropia de Dumnezeu, pentru că El este drept, sfânt și glorios. Dar când am crezut în Cristos, El a devenit dreptatea noastră obiectivă pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a făcut pe Cristos dreptatea noastră (2 Cor. 5:21).

Acest lucru este arătat în pilda fiului risipitor din Luca 15; el a plecat de la tatăl său, și-a risipit bunurile și a trăit în păcat, dar când s-a întors cu inima pocăită, primul lucru pe care l-a făcut tatăl a fost să-l acopere cu cea mai bună haină. Această haină cea mai bună este Cristos ca dreptate obiectivă. Cristos este dreptatea noastră obiectivă pentru ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu în momentul în care ne pocăim față de Dumnezeu și credem în Cristos (Romani 3:24-26; Fapte 13:39; Gal. 3:24b, 27).

Acest lucru s-a întâmplat în domeniul spiritual și, din nou, nu are nimic de-a face cu meritele noastre, cu eforturile noastre de a-i plăcea lui Dumnezeu sau cu munca noastră; totul este al lui Dumnezeu și al lui Cristos. Așa după cum Avraam L-a crezut pe Dumnezeu și acest lucru i-a fost considerat ca fiind dreptate, tot așa în momentul în care credem în Cristos, întrucât recunoaștem că suntem păcătoși și avem nevoie de Domnul ca Mântuitor al nostru, Dumnezeu L-a făcut pe Cristos dreptatea noastră în mod obiectiv.

Acum putem avea părtășie cu Dumnezeu în Cristos și datorită lui Cristos, pentru că Dumnezeu ne vede în Cristos. Pentru că credem în Cristos, suntem acoperiți de Cristos ca dreptatea noastră. Cristosul lui Dumnezeu este dreptatea noastră – El este haina noastră frumoasă și glorioasă, care ne califică să stăm în fața lui Dumnezeu și să avem părtășie cu El. Toate acestea sunt prin harul lui Dumnezeu și prin credința în Cristos. Deși acest lucru s-a întâmplat inițial în viața noastră creștină, când am crezut în Domnul Isus, astăzi Îl putem experimenta pe Cristos ca dreptatea noastră în mod obiectiv ori de câte ori ne pocăim și aplicăm sângele lui Cristos.

Zi de zi păcătuim și săvârșim greșeli, căci încă nu trăim neîncetat în duhul nostru, una cu Domnul. Așa că ne întoarcem la Domnul sub strălucirea Lui și ne pocăim de păcatele noastre, crezând că sângele Său prețios ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:7, 9). Prin credință, Cristos devine dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu și putem merge mai departe cu Domnul. Acesta este primul aspect al lui Cristos ca dreptate a noastră – Cristos este dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu pentru a ne justifica și a ne acoperi ca îmbrăcămintea noastră glorioasă.

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru că ai devenit dreptatea noastră în mod obiectiv înaintea lui Dumnezeu în momentul în care ne pocăim față de Dumnezeu și credem în Cristos. Aleluia, Cristosul lui Dumnezeu este dreptatea noastră, haina noastră glorioasă și frumoasă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, credem în Tine și Te luăm ca dreptatea noastră astăzi. Recunoaștem că încă păcătuim și comit greșeli; o, Doamne, curăță-ne cu sângele Tău prețios. Aplică sângele la ființa noastră din nou și din nou și fii Tu dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu. Cât de mult avem nevoie de Tine ca dreptatea noastră obiectivă, care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu, ca fiind cea mai bună haină care ne califică să venim înaintea lui Dumnezeu și să savurăm bogățiile Lui! Amin, Doamne Isuse, nu vrem să ne perfecţionăm sau să facem multe fapte bune ca să-Ți fim plăcuți; pur și simplu Te luăm ca dreptatea noastră înaintea lui Dumnezeu și vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Ce îmbrăcăminte glorioasă avem: Cristos ca dreptatea noastră obiectivă pentru îndreptățirea noastră înaintea lui Dumnezeu!

Cristos este dreptatea noastră subiectivă ca trăirea lui Cristos în noi pentru manifestarea lui Dumnezeu

Să-L avem pe Cristos ca dreptate obiectivă este minunat, dar trebuie să ne dăm seama că mai există o haină, Cristos ca dreptate subiectivă, pe care trebuie să o avem. Pentru ca noi să fim răsplătiți cu Cristos ca și cunună a dreptății noastre în epoca următoare, trebuie să-L experimentăm și savurăm pe Cristos ca dreptate subiectivă în acest epocă; El trebuie să fie dreptatea noastră trăită astăzi.

Există două aspecte ale dreptății, ambele fiind Cristos în diferite aspecte. Îl avem deja pe Cristos ca dreptate obiectivă înaintea lui Dumnezeu prin credința în Cristos, dar trebuie să-L avem și pe Cristos ca dreptate subiectivă, ca trăire din Cristos în noi pentru manifestarea lui Dumnezeu. Vedem acest al doilea aspect la Fil. 3:9, unde Pavel a spus că el vrea să fie găsit în Cristos, neavând propria sa dreptate care este în afara legii, ci cea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință.

Pavel obișnuia să fie găsit de alții în religia iudaică, având dreptatea dată lui prin ascultarea legii. Dar acum și-a dat seama că acest lucru nu are valoare, pentru că doar dreptatea dată lui de Dumnezeu contează și aceasta este prin credința în Cristos. Așa că voia să fie găsit în Cristos, nu în lege, și să trăiască prin credință, nu prin păzirea legii. Pavel nu a vrut să i se dea dreptatea prin faptele sale conform Legii, ci dreptatea care este din credință, Cristos trăind în el pentru manifestarea lui Dumnezeu.

Nu trebuie să încercăm să împlinim ceea ce spune legea, astfel încât să ne construim propria dreptate; trebuie ca pur și simplu să-L trăim pe Cristos ca dreptate subiectivă pentru a avea această a doua haină să ne acopere. Este prin credința în Cristos. Credința provine din cunoașterea și aprecierea lui Cristos de către noi; credința este pur și simplu Cristos Însuși infuzat în noi prin aprecierea noastră față de El. El devine credința noastră și prin credință suntem aduși într-o unire organică cu Cristos.

Dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință este dreptatea care este Dumnezeu Însuși trăit din noi pentru a fi dreptatea noastră prin credința noastră în Cristos. Cu alte cuvinte, Cristos este dreptatea noastră subiectivă pe măsură ce Îl trăim pe Cristos pentru a-L manifestat pe Dumnezeu. Baza este credința; nu încercăm să-L trăim pe Cristos sau să-L exprimăm, ci rămânem într-o unire organică cu El, pentru ca El să trăiască în noi și să trăim prin credință (Gal. 2:20).

Prin credință primim și posedăm dreptatea de la Dumnezeu, dreptatea cea mai înaltă, care este Cristos (1 Cor. 1:30). Când Îl avem pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă, putem depune mărturie împreună cu Pavel: Pentru mine, a trăi este Cristos (Filipeni 1:21). Zi de zi trebuie să-L luăm pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă înaintea lui Dumnezeu prin credința în Cristos și, de asemenea, trebuie să rămânem în uniunea organică cu Domnul, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos ca dreptate subiectivă.

Trebuie nu doar să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, ci și mai mult, să-L experimentăm pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă zilnic, chiar și pentru a deveni dreptatea lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că devenim la fel ca Dumnezeu în natura Sa dreaptă și în viața Sa dreaptă. Există o contopire aici, o încorporare și o lucrare constitutivă care se desfășoară în fiecare dintre noi care Îl iubim pe Domnul și Îl experimentăm zi de zi. Nu mai vrem să fim găsiți în propria noastră dreptate dată prin elaborarea legii – fie legea lui Dumnezeu, fie o lege făcută de noi înșine conform Bibliei; dorim să fim găsiți în Cristos, având dreptatea care este a lui Dumnezeu și bazată pe credință.

Vrem să fim îndreptățiți nu numai în exterior înaintea lui Dumnezeu prin credința în Cristos, ci și prin trăirea lui Cristos pentru manifestarea lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem avea pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă. Ne îmbrăcăm cu Cristos ca dreptatea noastră obiectivă, îmbrăcămintea noastră glorioasă pentru a ne acoperi și suntem acceptați de Dumnezeu în mod drept, în exterior.

De asemenea, Îl luăm ca viață și persoană, trăindu-L și fiind un duh cu El în viața noastră de zi cu zi, pentru ca El să fie trăit din noi ca dreptate subiectivă. Aceasta este ceva ce ține de trăirea noastre de zi cu zi. Zilnic trebuie nu numai să-L luăm pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă prin credința în El, ci și mai mult, să trăim un singur duh cu Domnul, astfel încât Cristos să trăiască în noi și să-L manifestăm pe Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Te luăm ca dreptatea noastră obiectivă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu, astfel încât să fim îndreptățiți înaintea Lui prin credință. Vrem să trăim în duhul nostru astăzi, pentru ca Cristos să trăiască în noi ca dreptate subiectivă. Amin, Doamne Isuse, vrem să fim găsiți de alții în Cristos, nu în dreptatea dată de lege, ci în dreptatea care este a lui Dumnezeu și bazată pe credință! Aleluia, putem trăi prin credință astăzi pentru ca Dumnezeu să Se manifeste prin noi! Da, Doamne, trăiește în noi astăzi și fii manifestat în carne pentru a deveni dreptatea noastră subiectivă. Nu vrem să avem propria noastră dreptate care este din lege, ci cea care este prin credința în Cristos, dreptatea care este din Dumnezeu și bazată pe credință. Amin! Fie ca Dumnezeu Însuși să fie trăit din noi pentru a fi dreptatea noastră prin credința noastră în Cristos! Amin, Doamne, fie ca Tu să fii exprimat prin noi pe măsură ce trăim prin credință.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy and Experience Christ as our Objective and Subjective Righteousness Today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 5 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Trăim în înălțare trăind în duhul nostru și devenim un palanchin pentru Cristos

15/10/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de iubitori ai lui Cristos, urmărindu-L pe Domnul în dragoste, suntem chemați de El să trăim în înălțare ca noua creație în înviere, trăind în duhul nostru și iubindu-L pe Domnul, astfel încât să putem deveni maturi în bogăția vieții lui Cristos, să fim trăsura care Îl poartă în mișcarea Sa pe pământ și să devim o grădină pentru savurarea Sa personală.

Urmărirea Domnului de către noi în dragoste este văzută în tip reprezentativ în cartea Cântării Cântărilor, unde începem prin a-L iubi pe Domnul Isus și a-I cere să ne sărute, să ne iubească și să ne infuzeze cu ceea ce este El. Ne dezvoltăm relația personală și intimă cu Domnul în viața noastră de zi cu zi exersând să-i spunem Domnului că Îl iubim dimineața devreme și menținându-ne dragostea pentru El pe tot parcursul zilei.

Noi, credincioșii în Cristos, trăim într-o poveste de dragoste divină; Domnul Isus ca fiind Cea mai minunată Persoană ne-a atras, atrăgându-ne la Sine și avem o relație intimă, spirituală, afectuoasă și privată cu El. Învățăm zilnic să-L contactăm și să creștem în dragoste pentru El. Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și Îl urmărim cu dragoste, suntem chemați de Domnul să fim eliberați de sine.

Este ușor pentru sine să se strecoare și ne putem concentra mai mult asupra situației noastre interioare și asupra stării exterioare decât asupra Domnului. Când vine introspecția, când privim în noi înșine fără ca lumina Domnului să strălucească asupra noastră, există o barieră între noi și Domnul. Deci Domnul ne arată cine este El și ce face El și ne dăm seama că nimic nu este prea înalt sau prea mare pentru a opri această persoană înviată.

Când ne întoarcem către duhul nostru și Îl savurăm pe Cristosul care sare pe deal și munte, pur și simplu vom ieși din noi înșine și ne vom concentra asupra Lui. El ne întărește cu puterea învierii Sale și ne oferă și ne încurajează cu viața înfloritoare de înviere, astfel încât să putem fi eliberați de sine. Cu toții tânjim după asta, să fim eliberați de sine cu toată mizeria lui. Dar nu ne putem elibera și nici nu putem face ceva în noi înșine sau prin noi înșine pentru a fi eliberați de sine. Ceea ce putem face este să ne exersăm duhul, pentru că în duhul nostru suntem contopiți cu Domnul și numai contactându-L pe El în duh suntem capabili să fim una cu crucea pentru a fi eliberați de sine.

Când sinele este îndepărtat, când acordăm mai multă atenție Domnului Însuși decât nouă înșine, suntem transformați într-un om nou în noua creație a lui Dumnezeu și participăm la împlinirea economiei lui Dumnezeu în zidirea Trupului organic al lui Cristos. Fie ca toți să avansăm împreună cu Domnul în relația noastră romantică, intimă, afectuoasă și spirituală cu El, până când El dobândește ceea ce urmărește, mireasa după care El se va întoarce la răpire!

Suntem chemați să trăim în înălțare ca noua creație în înviere, trăind continuu în duhul nostru

În a treia etapă a Cântării Cântărilor, de la 3:6 la 5:1, vedem că iubitoarea lui Cristos este chemată să trăiască în înălțare ca noua creație în înviere. Domnul ne cheamă la Sine, unde este El, să fim una cu El; El ne cheamă să trăim în înălțare discernându-ne duhul de sufletul nostru. 1 Tes. 5:23 spune că Dumnezeul păcii ne sfințește pe deplin, iar duhul nostru, sufletul și trupul nostru vor fi păstrate complet, fără vină, la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Dacă nu știm să ne discerne duhul de sufletul nostru, nu vom putea trăi în înălțare pentru a fi noua creație în înviere.

A trăi în înălțare înseamnă a trăi continuu în duhul nostru; când suntem în duhul nostru și trăim în duhul nostru, suntem uniți cu Cristosul înălțat în ceruri (Efeseni 2:22; Geneza 28:12-17; Ioan 1:51; Apoc. 4:1-2; Evr. 4:12, 16). Suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, iar Cristos, ca scară cerească, este în duhul nostru pentru a ne uni cu Dumnezeu Însuși. Putem pur și simplu să venim cu îndrăzneală la tronul harului în duhul nostru și să trăim continuu în duh pentru a trăi în înălțare și a fi o nouă creație în înviere.

Deoarece în duhul nostru suntem uniți cu Domnul, trebuie să trăim continuu în duhul nostru. Trebuie să trăim și să umblăm în duhul nostru. Când trăim în duhul nostru, trăim în înălțare și suntem uniți cu Cristosul înălțat la ceruri. Prin unirea noastră cu crucea lui Cristos, sinele a fost zdrobit, iar prin puterea învierii lui Cristos și prin bogăția învierii Sale, suntem întăriți și devenim o persoană spirituală care se potrivește cu Dumnezeu și este calificată să se miște cu Dumnezeu. Amin!

Deși noi, credincioșii în Cristos, trăim pe pământ și încă avem carnea, trebuie să trăim nu în viața noastră naturală sau după carne, ci în duh și prin duh. Trebuie să trăim în înălțare trăind continuu în duhul nostru. Pe măsură ce facem cutare și cutare lucru, pe măsură ce avem grijă de atâtea lucruri necesare în exterior, concentrarea noastră nu este asupra lucrurilor sau persoanelor, ci asupra lui Cristos Însuși, Cel de care suntem strâns legați și care este totul pentru noi.

Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi pe pământ, ne dăm seama că suntem uniți cu Cristosul înălțat la ceruri și trăim, acționăm, mișcăm și facem totul în duhul nostru (Romani 8:4). Acest lucru necesită să ne discernem duhul de sufletul nostru. Cum putem trăi în duhul nostru dacă nu știm care este diferența dintre duh și suflet?

Fie ca noi să venim la cuvântul lui Dumnezeu prin exersarea duhului nostru, astfel încât cuvântul să devină viu și mai activ și mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri, străpungând până la despărțirea sufletului și a duhului (Evr. 4:12). Când citim cu rugăciune cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul devine viu și străpunge și pătrunde pentru a ne despărți duhul de suflet.

Când ne discernem duhul, ne vom da seama că Sfânta Sfintelor din ceruri, unde locuiește Domnul Isus, este conectată cu duhul nostru, chiar și este în duhul nostru! Însuși Cristos care este în cer este acum și în duhul nostru și El, ca scară cerească, unește duhul nostru cu cerul și aduce cerul în duhul nostru. Ori de câte ori ne întoarcem la duhul nostru, suntem în înălțare împreună cu Domnul și putem trăi în înălțare ca o nouă creație în înviere.

Doamne Isuse, vrem să trăim în înălțare ca noua creație în înviere, trăind continuu în duhul nostru. Aleluia, în duhul nostru suntem uniți cu Domnul ca un singur duh, iar cerurile sunt unite cu noi! Amin, Doamne, vrem să trăim, să acționăm, să ne mișcăm și să facem totul în duhul nostru. Venim la Tine în cuvântul Tău, pentru ca cuvântul Tău să străpungă și să despartă duhul nostru de sufletul nostru. Salvează-ne din trăirea în suflet, în sine sau în carne. Fie ca noi să ne vedem duhul, să ne cunoaștem duhul, să trăim în duhul nostru și să facem toate lucrurile în duhul nostru, astfel încât să putem trăi în înălțare ca noua creație în înviere. Amin, Doamne Isuse, ne iubim duhul! Vrem să trăim și să umblăm în duhul nostru! Întărește-ne și încurajează-ne cu puterea și bogățiile învierii Tale și păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Vrem să fim una cu Tine în viața noastră de zi cu zi, trăind continuu în duhul nostru astăzi!

Fiind transformați și reconstruiți cu Trinitatea divină pentru a fi un palanchin pentru Cristos, matur în bogățiile vieții lui Cristos

Pe măsură ce Duhul lucrează în noi pentru a ne transforma, noi devenim un vas mișcător al lui Cristos, o trăsură pentru Cristos, chiar o „mașină” pentru El, pentru ca El să Se miște în noi și prin noi în și pentru Trupul lui Cristos (S. S. 3:9-10, 2 Cor. 2:12-17). Ca iubitori ai lui Cristos, devenim un palanchin pentru Cristos, făcut din lemnul Libanului, cu stâlpi din argint, partea de jos de aur, scaunul de purpură, iar partea din mijloc este încrustată cu dragostea noastră pentru El.

Prin lucrarea transformatoare a Duhului în noi, devenim un palanchin pentru Cristos, „mașina” lui Cristos pentru mișcarea lui Cristos în Trup și pentru Trup. Cristos Însuși lucrează pentru a construi acest palanchin și El folosește nu umanitatea noastră, ci umanitatea înviată, înălțată și nobilă a lui Cristos (simbolizată de lemnul Libanului), natura lui Dumnezeu (simbolizată de aur) ca bază, răscumpărarea lui Cristos (simbolizată de argint) ca suporturi și calitatea de împărat lui Cristos (violet) ca scaun.

Interiorul palanchinului pentru Cristos este încrustat cu dragostea căutătorilor lui Cristos (fiicele Ierusalimului), ceea ce arată că noi, iubitorii lui Cristos, suntem una cu toți căutătorii lui Cristos în dragoste în principiul Trupului lui Cristos. Zi de zi suntem reconstruiți cu Trinitatea Divină, astfel încât structura noastră exterioară să fie umanitatea înviată și înălțată a lui Isus și decorarea noastră interioară să fie dragostea noastră pentru Domnul.

Palanchinul are un exterior si un interior; exteriorul este lemn din Liban, stâlpi de argint și o bază de aur, semnificând umanitatea înălțată a lui Cristos, răscumpărarea lui Cristos și natura divină a lui Dumnezeu. Ceea ce văd ceilalți în noi este Dumnezeul Triunic exprimat în umanitate.

Interiorul este incrustat cu dragoste; Îl iubim pe Domnul și Îi dăm dragostea noastră, iar El este Iubitul nostru. Amin! Cristos ne face dintr-o iapă, care este sălbatică și naturală prin naștere, într-un palanchin, care este ceva zidit. Materialul substanțial folosit pentru această clădire este umanitatea lui Isus în înviere și înălțare. Suntem transformați și reconstruiți cu Trinitatea Divină pentru a fi un palanchin pentru Cristos.

Devenim un vas în mișcare al lui Cristos, zidit cu umanitatea înviată și înălțată a lui Cristos. Trebuie să învățăm să luăm umanitatea înviată și înălțată a Domnului ca structură de bază, astfel încât să putem fi zidiți în vasul în mișcare care Îl conține și îl exprimă. Amin!

Trebuie să savurăm învierea lui Cristos și să trăim după natura divină a Tatălui, astfel încât să putem fi transformați și reconstruiți cu Trinitatea Divină și să fim un palanchin pentru Cristos pentru mișcarea Sa pe pământ. Deși toate aceste aspecte sună destul de misterioase, trebuie să le aducem Domnului în rugăciune, astfel încât El să ne poată aduce în realitatea tuturor acestor lucruri în viața noastră creștină. El Însuși lucrează asupra noastră și în noi, asumându-și întreaga responsabilitate de a ne face un palanchin pentru Cristos.

De-a lungul anilor, Domnul a lucrat asupra noastră cu intenția de a ne face un palanchin pentru El Însuși. El nu folosește componentele noastre naturale sau abilitățile naturale; El se folosește pe Sine ca material – umanitatea lui Cristos, răscumpărarea lui Cristos și divinitatea lui Dumnezeu. Ce ar trebui să facem de partea noastră? Trebuie pur și simplu să fim deschiși față de El. Trebuie pur și simplu să-L iubim. Iubește-L pe Domnul, acesta este cel mai bun și cel mai scurt mod de a coopera cu El.

Decorul interior al palanchinului a fost incrustat cu dragoste de la fiicele Ierusalimului. Trebuie să-I oferim Domnului dragostea noastră; ceea ce vrea El nu este altceva decât dragostea noastră. De aceea El l-a întrebat pe Petru, chiar și după cel mai mare eșec al său, Simon, fiul lui Ioan, Mă iubești mai mult decât aceștia? (Ioan 21:15) Domnul caută mereu dragostea noastră. Dragostea noastră oferă ceva pentru decorarea interioară a palanchinului.

El face lucrarea, noi Îl iubim și El ne transformă și ne reconstruiește cu Trinitatea Divină pe măsură ce Îi dăm dragostea noastră. Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul, cu atât ne vom pierde mai mult personalitatea și caracterul și cu atât mai mult ne vom pierde voința; în același timp, devenim persoane potrivite pentru ca Domnul să se miște în noi și prin noi, și va exista un minunat decor interior.

Pe măsură ce trăim în înălțarea lui Cristos ca noua creație în înviere, noi, ca iubitori ai lui Cristos, devenim maturi în bogățiile vieții lui Cristos, astfel încât să putem deveni o grădină pentru Cristos pentru savurarea Sa privată (Cântarea Cântărilor 4:12-15). Vom fi pregătiți să dăm parfumul lui Cristos în orice împrejurare sau mediu (v. 16).

Devenim o grădină privată pentru savurarea și satisfacția personală a lui Cristos. Devenim o grădină închisă, disponibilă nu pentru ca alții să o savureze, ci doar pentru Mirele nostru. Indiferent ce vânt vine, vântul de nord sau de sud, răspândim parfumul lui Cristos. Nu vom avea o problemă cu nicio circumstanță exterioară, ci mai degrabă, căutăm să fim constituiți în interior cu Cristos, astfel încât, indiferent de mediul înconjurător, parfumul lui Cristos să fie răspândit. Învățăm lecția de a fi întăriți să facem toate lucrurile în Cristos, Cel care ne dă putere (Filipeni 4:13).

Doamne Isuse, transformă-ne și reconstruiește-ne cu Tine Însuți ca să fim un palanchin pentru Cristos, o trăsură pentru ca El să aibă o cale de a Se mișca pe pământ pentru Trup. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi, iubindu-Te și deschizându-ne către Tine. Te iubim, Doamne Isuse, și Îți dăm permisiunea de a ne reconstrui cu Trinitatea Divină, astfel încât structura noastră exterioară să fie umanitatea înviată și înălțată a lui Isus și decorul nostru interior să fie dragostea noastră pentru Domnul. Doamne Isuse, câștigă-ne pe deplin pentru scopul Tău, astfel încât dorința inimii Tale să fie împlinită în noi! Te iubim și ne deschidem către Tine. Vrem să trăim în înălțarea lui Cristos ca noua creație în înviere, astfel încât să putem deveni maturi în bogăția vieții lui Cristos. Suntem aici pentru Tine, Doamne; vrem să fim o grădină închisă pentru savurarea Ta privată. Continuă în noi, Doamne, și introdu-Te pe Tine Însuți în noi astăzi. Păstrează-ne să trăim continuu în duhul nostru, astfel încât să putem trăi în înălțarea lui Cristos și să fim pentru satisfacția și savurarea Ta! Fie ca parfumul lui Cristos să iasă din noi, în timp ce trăim un duh cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Living in Ascension by Living in our Spirit and Becoming a Palanquin for Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 4 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Credința obiectivă și credința subiectivă: credem în Cristos și suntem uniți ca unul singur

06/10/2024 by Credincios in Cristos 1 Comment

Când vorbim despre credință, trebuie să ne dăm seama că în Noul Testament credința este atât obiectivă, cât și subiectivă; credința obiectivă se referă la subiectul credinței noastre, în timp ce credința subiectivă are de-a face cu acțiunea noastră de a crede. Amin!

Săptămâna aceasta venim la subiectul „Să păstrăm credința”.

Ne centrăm zilele acestea pe subiectul general al Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății.

Vrem să fim cei care ne pregătim pentru venirea Domnului, pregătindu-ne pentru întoarcerea Lui.

Dacă ne pregătim în aceste patru aspecte, Îl vom câștiga pe Cristos pentru a primi răsplata lui Cristos ca coroana dreptății.

Promisiunea venirii Domnului este cea mai mare consemnare din Biblie; atât în Vechiul cât și în Noul Testament sunt menționate prima și a doua venire a Domnului.

Viața și slujirea noastră creștină și viața noastră de biserică trebuie să fie în perspectiva venirii Domnului; trebuie să ne ațintim vederea pe venirea Domnului.

Când Pavel le-a scris tesalonicenilor, o biserică foarte tânără pe care a ridicat-o și acum dorea să o păstorească, el a menționat de multe ori venirea Domnului.

Fiecare capitol din 1 Tesaloniceni se încheie cu venirea Domnului.

Chiar și noii credincioși trebuie să fie infuzați cu dorința pentru venirea Domnului, pentru ca toți să avem un anumit fel de viață în lumina întoarcerii Domnului și să ne pregătim pentru venirea Lui.

În fiecare săptămână, când avem Masa Domnului, ne amintim de Domnul și mâncăm pâinea și bem paharul pentru a vesti moartea Domnului până când El va veni.

Săptămână de săptămână ne amintim de Domnul pe care Îl iubim și credem că El se va întoarce pentru a-și stabili împărăția pe pământ.

Trebuie să trăim, să lucrăm și să facem multe lucruri, dar speranța din noi este că Domnul Se va întoarce și trăim o viață în așteptarea venirii Domnului.

Mulți oameni studiază și vorbesc despre venirea Domnului și o persoană anume în special iese în evidență.

Sora M. E. Barber a fost o persoană care a așteptat cu adevărat venirea Domnului; toată viața ei a fost petrecută așteptând și pregătindu-se pentru a-L întâlni pe Domnul.

Într-o zi, la sfârșitul anului, chiar și în ultima zi a anului, ea s-a rugat Domnului să nu mai aștepte un an, ci să vină acum.

Trebuie să avem o inimă plină de așteptare pentru venirea Domnului.

Trebuie să privim spre venirea Lui și să ne pregătim pentru întoarcerea Sa, trăind un anumit tip de viață care grăbește întoarcerea Lui și ne pregătește să-L întâlnim la întoarcerea Sa secretă.

Trebuie să avem un duh care să cunoască venirea Domnului și să trăim o trăire care așteaptă venirea Sa.

Credem în credința obiectivă și suntem mântuiți; credem în Persoana și lucrarea lui Cristos

Dacă studiem Noul Testament în mod rugativ vom vedea că credința are cel puțin două aspecte principale: credința este obiectivă și subiectivă.

Există aspectul obiectiv al credinței – credința obiectivă și aspectul subiectiv – credința subiectivă.

Credința obiectivă se referă la subiectul credinței noastre, adică la lucrurile în care credem (Efeseni 4:13; 2 Tim. 4:7).

Credința obiectivă include conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu, lucrurile care sunt în Noul Testament în care credem și suntem mântuiți.

În Efes. 4:13 spune că toți trebuie să ajungem la unitatea credinței; această credință nu este acțiunea de a crede a credinței, ci mai degrabă, credința obiectivă.

Credința obiectivă este ceea ce credem, întregul conținut al economiei noutestamentare a lui Dumnezeu cu privire la Cristos și biserică.

În Iuda 3 ni se spune că trebuie să luptăm stăruitor pentru credința dată pentru totdeauna sfinților.

Aceasta nu este credința subiectivă, acțiunea noastră de a crede, ci credința dată nouă de Dumnezeu în Cristos și prin apostolii din Noul Testament, conținutul economiei lui Dumnezeu din Noul Testament, în care credem.

2 Tim. 4:7 avem mărturia lui Pavel la sfârșitul vieții sale; el a spus că a păstrat credința; a păstrat credința obiectivă și este gata să primească răsplata.

Elementele credinței sunt doar elementele care se referă la mântuirea noastră, adică elementele care se referă la persoana și lucrarea lui Cristos.

Când evanghelia ne este predicată, pur și simplu credem în Domnul Isus.

Elementele credinței includ Cristos ca Fiul lui Dumnezeu, nașterea Sa dintr-o fecioară umană, moartea Sa ca o moarte răscumpărătoare pentru noi, învierea Sa în a treia zi, înălțarea Sa și coborârea Sa ca Duh.

Dacă credem în acestea, suntem mântuiți. Conținutul credinței nu include lucruri precum botezul prin scufundare, răpirea după necaz, darurile Duhului Sfânt sau orice astfel de lucruri; credința obiectivă include în principal elementele legate de persoana și lucrarea lui Cristos.

Dacă citim Evangheliile, vedem această persoană minunată, Isus Cristos, care a fost Dumnezeu întrupat pentru a fi om.

S-a născut într-o fecioară umană, a trăit o viață umană perfectă pe pământ și a murit pe cruce pentru a ne mântui.

Apoi, după trei zile în mormânt, El a înviat și a devenit un Duh dătător de viață, și a venit să locuiască în toți cei care cred în El ca să fie viața lor și totul.

Toți creștinii adevărați cred în aceasta, pentru că aceasta este ceea ce ne salvează și ne face credincioși în Cristos. Amin!

Elementele credinței obiective sunt doar acele elemente care au legătură cu mântuirea noastră – cu alte cuvinte, doar acele elemente care se referă la persoana și lucrarea lui Cristos (Ioan 3:16; 1:18; 1 Ioan 4:9).

Există multe alte învățături în Biblie, dar ele nu sunt neapărat legate de mântuirea noastră; cu toate acestea, lucrurile legate de persoana și lucrarea lui Cristos sunt legate de mântuirea noastră.

Conținutul credinței include pe Cristos, Fiul lui Dumnezeu și întruparea Sa. El S-a născut dintr-o fecioară pentru a fi un om autentic în viața Sa umană și a murit pe cruce ca înlocuitor al nostru.

El și-a vărsat sângele și a realizat răscumpărarea pentru a ne spăla păcatele.

În a treia zi, Cristos a înviat trupește și S-a înălțat la ceruri.

Astăzi El stă la dreapta lui Dumnezeu. Și într-o zi El se va întoarce pentru a primi la Sine pe toți credincioșii Săi. Aceasta este credința noastră.

Această credință nu este altceva decât Cristosul atotinclusiv și vast.

Credem în Cristos și dorim să ajungem la cunoașterea și experimentarea deplină a lui Cristos.

Vrem să ajungem la cunoașterea deplină a lui Cristos ca credință pentru a-L experimenta mai mult.

Doamne Isuse, credem în Tine! Tu ești Fiul lui Dumnezeu care a devenit Fiul Omului. Îți mulțumim că Te-ai întrupat pentru a Te naște dintr-o fecioară umană și a fi un om autentic. Tu ești Dumnezeu și Tu ești om – Tu ești omul-Dumnezeu! Credem că ai trăit o viață umană perfectă pe pământ și ai murit o moarte răscumpărătoare pe cruce. Mulțumim Doamne, că ai murit pentru noi pe cruce. Tu ești înlocuitorul nostru; ai murit pentru noi, în locul nostru, pentru a ne răscumpăra. Credem în moartea Ta răscumpărătoare. Amin, Doamne, credem că, după trei zile în Hades, ai înviat și ai devenit un Duh dătător de viață! Credem că Te-ai înălțat la ceruri și apoi ai coborât să vii în noi să locuiești în noi! Aleluia, credem în conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu și suntem mântuiți! Credem cu tărie în persoana și lucrarea lui Cristos și toate elementele legate de aceasta fac parte din credința noastră obiectivă. Amin, Doamne, vrem să ne păstrăm credința și o conștiință bună, să luptăm pentru credință și să ajungem la unitatea credinței!

Credința subiectivă are de-a face cu acțiunea noastră de a crede: prin credință, suntem uniți cu Dumnezeu în Duh!

Pe de o parte, avem credință obiectivă, conținutul economiei noutestamentare a lui Dumnezeu cu privire la persoana și lucrarea lui Cristos, în care credem și suntem mântuiți.

Pe de altă parte, există credința subiectivă, acțiunea de a crede.

Ioan 3:15-16 vorbește despre a crede în Cristos și a fi mântuit; aceasta este acțiunea de a crede în Domnul și de a fi mântuit.

Conform acestui sens, a avea credință în Domnul înseamnă a crede în El. Toți credincioșii adevărați în Cristos sunt una prin faptul că ei cred în Cristos.

Când primim credința obiectivă care este conținutul economiei lui Dumnezeu, credința subiectivă se va ridica și va fi produsă din interiorul nostru.

De fapt, credința subiectivă este o reacție la credința obiectivă.

Credința subiectivă nu este o dată pentru totdeauna; ea trebuie să fie experimentată continuu de noi din ziua în care începem să credem în Domnul.

Când Îl vedem pe Domnul Isus, persoana Lui și lucrarea Lui, reacționăm crezând în El; această acțiune de a crede este credința noastră subiectivă.

Această reacție de a-L vedea pe Domnul Isus trebuie cultivată și încurajată și trebuie să fim sub auzirea credinței obiective, astfel încât credința noastră subiectivă să crească și să trăim prin credință, nu prin aparență.

Cristos este în noi ca speranță a glorie (Col. 1:27); când auzim aceasta, credem în Domnul și sperăm că într-o zi El va veni și Se va ridica din interiorul nostru pentru a ne glorifica.

Mulți oameni care nu cred în Dumnezeu simt că noi credem în fabule, în povești, pe care nu le pot înțelege.

Ei se uită la noi, credincioșii în Cristos, și se întreabă de ce plătim un preț atât de mare în timp și bani pentru a fi cu sfinții, a ne vizita unii pe alții, a merge la conferințe și adunări.

Creștinii nu trăiesc după ceea ce văd sau ceea ce ne apare înaintea noastră; trăim prin credință.

Credința este structura majoră a vieții noastre creștine, a vieții noastre sfinte.

Totuși, trebuie să ne păstrăm credința și o conștiință bună (1 Tim. 1:19) despre care unii, după ce le-au pierdut, au naufragiat în privința credinței. O, Doamne!

Această credință pe care o păstrăm este actul nostru de a crede, credința noastră subiectivă.

Trebuie să venim la Cuvântul lui Dumnezeu din nou și din nou și să fim infuzați cu Dumnezeu prin Cuvânt și prin Duhul.

Când ne întoarcem inimile către Domnul și ne exersăm duhul să ne rugăm peste Cuvântul Său, credința se va ridica în noi.

Această credință subiectivă care se mișcă în noi ne aduce într-o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

Credința nu înseamnă doar a fi de acord și a crede într-un anumit set de doctrine din Cuvântul lui Dumnezeu; credința este o unire organică cu Dumnezeul Triunic.

În această unire, primim viața și natura divină și devenim mulți fii ai lui Dumnezeu și numeroasele membre ale Trupului lui Cristos, noul om, pentru a fi expresia Sa corporativă astăzi și pentru eternitate.

Luptăm războiul bun prin acest tip de credință, nu încercând să păstrăm legea sau unele doctrine din Biblie.

Trebuie să ne păstrăm credința și o conștiință bună; o conștiință bună este una fără ofensă (Fapte 24:16).

A avea o conștiință bună este o protecție a credinței și a vieții creștine. Acestea două merg împreună: credința și o conștiință bună.

O conștiință bună însoțește credința pentru ca noi să luptăm războiul bun împotriva diferitelor învățături dintr-o biserică locală.

Totuși, dacă respingem credința și o conștiință bună, am putea naufragia în privința credinței. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să ne păstrăm credința și o conștiință bună, astfel încât să fim protejați ăn credința și viața noastră creștină.

Viața noastră creștină și viața de biserică sunt ca o corabie care navighează pe o mare furtunoasă; suntem protejați în călătoria noastră prin credință și o conștiință bună.

Fie ca noi să ne ținem de credința subiectivă și să ne tratăm conștiința pentru a avea o conștiință bună, pentru a nu naufragia în privința credinței, ci mai degrabă să luptăm bunul război cu Domnul și în Trup.

Cele două aspecte ale credinței – credința obiectivă și credința subiectivă – se implică reciproc.

Credința noastră (credința noastră subiectivă) este din lucrurile pe care le credem și prin intermediul lucrurilor pe care le credem (credința noastră obiectivă).

În 1 Tesaloniceni 3:2 credința este nu numai subiectivă, referindu-se la sfinții care cred, ca în versetele 5, 6 și 10, ci și obiectivă, referindu-se la ceea ce credem noi, ca în 1 Timotei 3:9; 4:1; și 2 Timotei 4:7.

Mulțumim Domnului pentru credința obiectivă și credința subiectivă!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai dezvăluit să Te vedem în persoana și lucrarea Ta; pur și simplu credem în Tine. Amin, Doamne, reacția noastră la a vedea persoana Ta minunată și lucrarea Ta atotinclusivă este că credem în Tine, având o credință subiectivă. Credem în Tine, Doamne, și Te iubim. Suntem una cu Tine. Prin credință, suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Tu ești în noi și noi suntem în Tine, căci suntem uniți în duh ca una! Amin, Doamne Isuse, vrem să ne păstrăm credința și o conștiință bună în viața noastră creștină de astăzi. Ne ținem de credință, de credința noastră subiectivă și ne tratăm conștiința noastră pentru a avea o conștiință bună. Vrem să avem o conștiință fără ofense și să păstrăm credința pentru a putea fi protejați în viața noastră creștină. Amin, Doamne, ține-ne zi de zi sub auzirea cuvântului credinței, pentru ca credința noastră subiectivă să crească și să fie desăvârșită. Păstrează-ne să ținem de Tine ca fiind credința noastră și de o conștiință bună, astfel încât să putem lupta războiul bun și să rămânem pe calea credinței în viața noastră creștină și în viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Objective Faith and Subjective Faith: we Believe in Christ and we’re Joined as One, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să luptăm lupta cea bună, să terminăm alergarea, să păstrăm credința și să iubim apariția Domnului pentru a primi răsplata lui Cristos ca fiind coroana dreptății (2024 ICSC) – săptămâna 3 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să plătim prețul pentru a merge din toată inima pe călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi până la sfârșit

04/10/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi este cea mai dificilă parte a călătoriei, căci ceea ce contează nu este doar cum alergăm, ci și cum terminăm cursa; nu ar trebui să ne obosim, ci să alergăm cursa până la capăt. Amin!

În 1 Cor. 10:1-13 vedem că copiii lui Israel sunt un tip reprezentativ al bisericii; istoria și experiența lor sunt un avertisment și o încurajare pentru noi în viața noastră creștină.

Trebuie să fim încurajați și avertizați de tipul reprezentativ copiilor lui Israel, a căror călătorie către țara bună simbolizează cursa creștină către scopul nostru, Cristosul atotinclusiv.

Această porțiune din 1 Cor. 10 este o continuare a capitolului 9:24-25, unde Pavel spune că el aleargă cursa pentru a câștiga nu o coroană pieritoare, ci una nepieritoare.

Prin urmare, chiar s-a purtat aspru cu trupul ca să-l facă sclavul să ca nu cumva, după ce le-a predicat altora, să fie dezaprobat.

Trebuie să ne purtăm aspru cu trupul nostru și să-l facem sclavul nostru, supunându-l, astfel încât să putem alerga cursa cu răbdare și să terminăm cursa în mod glorios.

Când cineva aleargă o cursă, trebuie să nu acorde atenție lucrurilor din jurul său și nici dorințelor tripului său, ci cursei și cum să alerge mai repede.

Poate vrea să mănânce ceva sau poate vrea să doarmă mai mult, dar își limitează somnul și mâncatul, pentru că este un alergător în cursă.

Oamenii din această lume se poartă aspru cu trupul lor și sunt stricți cu ei înșiși pentru a obține o coroană coruptibilă, dar noi suntem aici pentru a obține o coroană necoruptibilă.

Copiii lui Israel călătoreau prin pustie și aceasta era călătoria lor stabilită de Domnul.

Cu toate acestea, ei nu au trăit pentru Domnul, nu L-au urmat absolut pe Domnul și au neglijat țelul lui Dumnezeu, așa că au fost disciplinați de Domnul. O, Doamne Isuse!

Noi, credincioșii în Cristos, am fost răscumpărați prin Cristos, eliberați din robia lui Satan și aduși să vedem revelația economiei lui Dumnezeu.

Totuși, s-ar putea să nu reușim să atingem țelul chemării lui Dumnezeu, adică să nu reușim să intrăm în stăpânirea țării noastre bune, Cristos, și să savurăm bogățiile Sale pentru împărăția lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi expresia Sa în acest epoca prezentă și participa la cea mai deplină savurare a lui Cristos în epoca împărăției (Filipeni 3:12-14; Mat. 25:21, 23). O, Doamne!

Dumnezeu are un scop și un țel; El vrea să ne conducă spre savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune.

Așa că trebuie să acordăm atenție acestui țel pentru a alerga în cursă.

Nu trebuie să ne complacem în ceea ce ne dorim și nici să zăbovim în experiențele trecute și în lucrile pozitive din trecut; ar trebui să uităm lucrurile care sunt în urmă și să ne întindem înainte spre ceea ce este înainte, pentru a-l câștiga pe Cristosul lui Dumnezeu!

Să plătim prețul pentru a merge din toată inima în călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi până la sfârșit

În Marcu 6:45-51 vedem cum Domnul i-a silit pe ucenicii Săi să urce în corabie și să meargă înainte pe partea cealaltă, spre Betsaida, în timp ce El a trimis mulțimile departe și El a rămas înapoi să se roage.

În timp ce vâsleau pe mare, a fost o furtună, iar vântul le era împotriva lor.

Domnul era singur pe țărm, în timp ce ei vâslau pe mare.

Apoi, la a patra strajă a nopții, Domnul Isus a venit la ei și a vrut să treacă pe lângă ei, dar ei L-au văzut și au strigat către El.

Când El a intrat cu ei în corabie, vântul a încetat și ei au ajuns pe malul celălalt.

Când Domnul nu era cu ei pe corabie, vânturile erau împotriva lor, iar ei erau aproape de sfârșitul călătoriei lor, dar nu știau asta, până când a venit Domnul.

Ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru noi este cea mai dificilă parte. Fiecare dintre noi are o călătorie rânduită de Dumnezeu.

Domnul chiar ne obligă să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu, așa cum Domnul Isus i-a silit pe ucenicii Săi să urce în barcă și să meargă pe partea cealaltă.

Suntem constrânși din toate părțile să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu, pentru că dragostea lui Dumnezeu ne constrânge (2 Cor. 5:14).

Ceea ce este cel mai important în viața noastră creștină este să căutăm călătoria pe care Domnul ne-a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

S-ar putea să știm care este această călătorie, dar s-ar putea să nu mergem pe ea; prin urmare, viața noastră poate fi plină de multă moarte duhuală, întuneric și restricție. O, Doamne!

Acesta este motivul pentru care de multe ori există dispute și conflicte în lucrarea lui Dumnezeu, pentru că nu mergem pe drumul rânduit de Dumnezeu pentru noi.

Trebuie să ne punem în mâna lui Dumnezeu într-un mod liniștit, răbdător, rugător, consacrat și ascultător și să căutăm din toată inima călăuzirea Sa.

Trebuie să fim dispuși să-L ascultăm și să acționăm numai în conformitate cu voia Sa.

Ar trebui să ne rugăm ca Domnul să ne descopere care este călătoria pe care El a desemnat-o pentru noi; apoi, ar trebui să plătim orice preț pentru a merge din toată inima pe ea. Amin!

Astăzi suntem în ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru noi; suntem în cea de-a patra veghe a nopții, chiar înainte de venirea Domnului.

Vântul ne este contrar, marea este învolburată și se pare că avem furtună după furtună.

Nu trebuie să fim necăjiți sau dezamăgiți, pentru că Domnul Isus Se roagă pentru noi și în curând ni Se va arăta.

Nu ar trebui să ne oprim din vâslit și să lăsăm barca în derivă în funcție de vânt și valuri, pentru că acest lucru ne va duce din ce în ce mai departe de Dumnezeu și de țelul Lui.

Domnul va veni la noi în ceasul cel mai întunecat, în ultima veghe a nopții, în ultima parte a călătoriei pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o.

Chiar dacă este dificil, trebuie să plătim prețul pentru a merge din toată inima pe cale.

Trebuie să fim dispuși să mergem pe călătoria pe care El ne-a desemnat-o până la sfârșit, consacrându-ne Domnului.

Când furtuna este grea și marea este împotriva noastră, putem să privim la Domnul și să-I permitem să vină în barca noastră. El este cu noi chiar acolo, în mijlocul furtunii.

El este pe munte, Se roagă și mijlocește pentru ca noi să ne terminăm cu succes cursa și El este și împreună cu noi, în mijlocul furtunilor, așteaptând să-L invităm în barca noastră.

Odată ce Domnul vine în barca noastră în mijlocul furtunii, furtuna s-a terminat și ajungem la destinație.

Un lucru important în viața creștină este să căutăm călătoria pe care Domnul a rânduit-o și să o parcurgem cu credincioșie.

Trebuie să găsim calea și să o umblăm cu credincioșie, chiar și din toată inima să-L urmăm pe Domnul pe această cale.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou cu privire la acest lucru, deschizându-ne față de El și întrebându-L,

Doamne Isuse, vrem să căutăm călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o și să mergem pe ea cu credincioșie. Dezvăluie-ne, Doamne, să vedem care este călătoria pe care ne-ai rânduit-o. Ne punem în mâinile lui Dumnezeu într-un mod liniștit, răbdător, rugător, consacrat și ascultător. Nu vrem să facem propria nostru cale sau să facem ceea ce credem că ar trebui să facem; pur și simplu vrem să căutăm din toată inima conducerea Ta și să urmăm calea pe care Tu ai rânduit-o pentru noi. Amin, Doamne, dezvăluie-ne călătoria pe care ne-ai desemnat-o și întărește-ne să plătim orice preț pentru a merge pe ea din toată inima! Slavă Domnului, Îl avem pe Cristos în ceruri mijlocind pentru noi, chiar și atunci când suntem în furtună! Îți mulțumim, Doamne, că mijlocești ca noi să ne terminăm cursa și să obținem premiul. Vrem să continuăm să vâslim prin furtună și Îți permitem să intri în barca noastră. Intră, Doamne, și fii împreună cu noi în furtună. Adu-ne până la capăt. Vrem să ne terminăm cursa și să obținem premiul!

Să nu devenim obosiți, ci să alergăm cursa până la capăt pentru a obține premiul

E îndurarea și harul Domnului că El ne-a arătat care este calea pe care Dumnezeu a rânduit ca noi să umblăm, cursa pe care El ne-a desemant-o.

Suntem încântați că suntem pe drumul corect, dar cum vom alerga la final rămâne de văzut.

Nu trebuie să presupunem că, dacă alergăm astăzi, vom alerga și atunci când Domnul Se va întoarce.

Prin îndurarea și harul Său, alergăm astăzi cursa și trebuie să continuăm să ne smerim în fața Domnului și să căutăm călătoria pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru ca noi să o parcurgem din toată inima.

În cazul ucenicilor din Marcu 6, se pare că Domnul a vrut să treacă pe lângă ei (v. 48), iar ei L-au rugat să intre în barca lor.

Se pare că Domnul n-ar fi avut nicio intenție să meargă la ucenici.

El le-a poruncit să meargă pe cealaltă parte, la Betsaida, și era pe cale să-i întâlnească acolo. Dacă nu ar urma călătoria rânduită de Dumnezeu, ei nu L-ar fi întâlnit.

Dacă au luat o întorsătură greșită și au mers pe o cale greșită, Domnul nu i-ar fi întâlnit când a venit.

Acest lucru este foarte serios. Dacă Domnul ne cheamă să facem ceva și alegem să facem altceva, s-ar putea ca Domnul să nu ne mai întâlnească înainte de vremea răpirii; s-ar putea să nu facă un ocol doar pentru a ne întâlni în călătoria greșită pe care noi alegem să o luăm.

Răpirea are loc de-a lungul căii pe care Domnul a rânduit-o. Dacă nu suntem acolo, vom rata răpirea.

Fiecare dintre noi trebuie să-și asume responsabilitatea în ce direcție ar trebui să mergem.

Pe măsură ce alergăm cursa, trebuie să nu obosim, leșinând în sufletul nostru din orice motiv (Evrei 12:3); mai degrabă, ar trebui să fim cei care alergăm cursa până la capăt.

Este ușor să oboseim, căci vântul ne este contrar, suntem în mijlocul furtunii și este ultima veghe al nopții; este întuneric, periculos și furtunos.

A fi obosit înseamnă a fi fără putere în suflet; totul pare a fi în zadar. Unii frați și surori au alergat cinci sau zece ani, apoi au simțit că nu pot continua.

Se pare că totul a fost în zadar, pentru că ei își văd foștii colegi de facultate devenind prosperi în lume, părând că se bucură de viața lor, în timp ce sfintii Îl urmăresc pe Domnul în viața de biserică.

Poate că am fost la instruirea cu timp integral, apoi ne uităm la foștii noștri colegi și vedem cum par să se bucure de viața în lume în timp ce noi suntem ca un predicator sărac; la un moment dat, s-ar putea să devenim obosiți și s-ar putea să nu avem putere, chiar gândindu-ne că totul este în zadar.

În astfel de situații trebuie să citim și să ne rugăm Mica 7:8, “Nu te bucura de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul este Lumina mea!”

Amin, deși cădem – și e adevărat, noi cădem, ne vom ridica și, deși suntem în întuneric – și ne găsim în întuneric, Dumnezeu este o lumină pentru noi.

Trebuie să avem un astfel de duh. Trebuie să ne îndreptăm privirea către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre și trebuie să mergem pe călătoria rânduită de Dumnezeu pentru noi.

Chiar dacă suntem în ultima parte a călătoriei rânduită de Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, pe măsură ce ajungem la cea mai dificilă parte a călătoriei, trebuie să alergăm cursa cu perseverență până la capăt.

Cu toții avem nevoie de îndurarea Domnului în această privință și trebuie să ne încurajăm unii pe alții să alergăm la cursă.

Pe de o parte, ne adunăm împreună cu sfinții și ne încurajăm unii pe alții.

Pe de altă parte, fiecare dintre noi trebuie să caute călătoria pe care Domnul a rânduit-o și să o parcurgă cu credincioșie.

Și să nu obosim, leșinând în sufletele noastre; mai degrabă, ar trebui să fim cei care alergăm cursa până la capăt.

Nu trebuie să renunțăm sau să obosim.

Nu ar trebui să leșinăm în sufletul nostru, ci să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cursa pusă înaintea noastră, astfel încât să putem termina cursa și să primim premiul!

Doamne Isuse, vrem să alergăm cursa cu răbdare, privind în țintă la Isus. Te căutăm, dragă Doamne, și căutăm să cunoaștem călătoria pe care Dumnezeu ne-a rânduit-o, ca să putem merge cu credincioșie în ea. Amin, Doamne, suntem atât de fericiți să fim aici în această călătorie către premiu, alergând cursa cu răbdare. Ne deschidem Ție. Salvează-ne de la a fi obosiți în timp ce alergăm cursa. Salvează-ne de a leșina în sufletul nostru din orice motiv. Să fim noi cei care alergăm cursa până la capăt! O, Doamne, vrem să privim țintă la Isus, așa cum ne aflăm în ultima parte a călătoriei. Amin, Doamne, chiar dacă epoca se întunecă și furtuna este mai puternică, vrem să ne întoarcem privirea către Isus și să alergăm cursa pusă înaintea noastră! Ne încredem în Tine, Doamne, și privim la Tine. Infuzează-ne cu Tine însuți ca să devuu credinta noastra. n, Doamne, chiar și atunci când falimentăm, vrem să ne ridicăm și să continuăm cursa! Chiar și atunci când suntem în întuneric, venim la Tine ca să Te avem ca lumină și să continuăm cursa cu credincioșie până la sfârșit! Da, Doamne, du-ne până la capăt în cursă, ca să putem declara ca și Pavel, mi-am terminat cursa!