trăim prin viața divină

Trăim prin viața divină și continuăm cu statornicie în rugăciune și în slujba cuvântului

14/01/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină prin faptul că se resping pe ei înșiși și trăiesc printr-o altă viață (Cristos ca viață divină), continuând cu statornicie în rugăciune și în slujba cuvântului și fiind în Cristos și una cu Cristos ca fiind centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ. Amin!

Trebuie să avem o perspectivă divină asupra a ceea ce face Domnul în cartea Fapte. Când citim această carte, este ușor să vedem doar faptele exterioare ale apostolilor și să pierdem din vedere ceea ce este cu adevărat mișcarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu se mișcă, acționează și trăiește și El a fost întrupat în Cristos în Evanghelii pentru a fi exprimat, manifestat și explicat prin El. Apoi, prin moartea și învierea lui Cristos, Dumnezeu a obținut o continuare a lui Cristos, care sunt credincioșii în Cristos, mulții discipoli ai lui Cristos.

Aceștia s-au născut din Dumnezeu, căci au primit viața divină când Cristos a venit în seara zilei învierii Sale și a suflat Duhul în ei. Ei au fost, de asemenea, îmbrăcați cu Duhul Sfânt pentru lucrare.

Acum, Dumnezeu a obținut o sută douăzeci de discipoli care s-au rugat într-un singur acord la începutul cărții Fapte și El avea o cale de a lucra nu doar într-un singur om, ci prin mulți oameni. De-a lungul cărții Fapte, vedem fluxul divin al vieții și lucrării lui Dumnezeu curgând prin mulți oameni, căci Dumnezeu vrea să aducă împărăția Sa pe pământ, pe măsură ce El produce bisericile ca Trup al lui Cristos.

Discipolii lui Cristos erau un grup de ființe umane normale care nu trăiau prin viața lor naturală, ci prin viața divină. Ei Îl trăiau pe Cristos, chemau Numele Domnului și în toate lucrurile se rugau și căutau să fie una cu Domnul și unii cu alții. Ei trăiau, lucrau și se mișcau ca un singur Trup, chiar depinzând de Trup și făcând totul în Trup.

Fie ca noi să fim dezvăluiți de Domnul pentru a vedea Trupul lui Cristos în cartea Fapte. Fie ca noi să ne dăm seama că, în Evanghelii, îl vedem pe Cristos ca și Cap al Trupului, iar în Fapte, îl vedem pe Trupul lui Cristos mișcându-se, lucrând și făcând lucruri.

Astăzi, noi, ca și credincioși în Cristos, la mulți ani după primii discipoli, facem și noi parte din continuarea lui Cristos. Trebuie să privim la istoria din Fapte și să învățăm din ea, chiar să aplicăm principiile spirituale pe care le vedem în Fapte, astfel încât astăzi să-I putem oferi lui Dumnezeu o cale de a se mișca în noi și prin noi într-un mod nestingherit.

Trăim în istoria divină respingându-ne pe noi înșine și trăind prin viața divină pentru realitatea Trupului lui Cristos

Dacă citim cu atenție cartea Fapte, vedem un grup de oameni care trăiesc în istoria divină respingându-se pe ei înșiși și trăind printr-o altă viață – Cristos ca viață divină. Această trăire corporativă a lui Cristos este realitatea Trupului lui Cristos.

Așa cum Cristos a trăit pe pământ respingându-Se pe Sine și luându-L pe Tatăl ca fiind viața Sa și totul, tot așa și discipolii lui Cristos au făcut la fel. Aceasta este ceea ce Dumnezeu vrea să obțină astăzi, pe măsură ce trăim în continuarea Faptelor Apostolilor: o viață de om-Dumnezeu corporativă în care ne respingem pe noi înșine și trăim prin viața divină, astfel încât Cristos să poată câștiga realitatea Trupului Său pe pământ.

Astăzi trăim în acest fel, învățând să ne respingem constant pe noi înșine și să trăim prin viața lui Dumnezeu din duhul nostru. Cristos este viața divină în noi și, pe măsură ce trăim prin El și depindem de El, trăim în realitatea Trupului lui Cristos.

Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus; astăzi suntem Isus care trăiește din nou. Suntem Trupul Său, uniți cu El ca și Cap, iar El Își prelungește zilele prin noi.

Viața indicată de „această viață” în Fapte 5:20 este viața divină predicată, împărțită și trăită de Petru. Petru a trăit prin viața divină într-o asemenea măsură încât chiar și îngerii au văzut-o și l-au încurajat să meargă și să stea în templu și să rostească toate cuvintele acestei vieți.

Viața divină trăită, predicată și împărțită de Petru a biruit persecuția, amenințările și închisoarea liderilor evrei. Fie ca viața și lucrarea noastră să facă viața divină atât de reală și prezentă în situația noastră, încât chiar și îngerii să o vadă și să ne-o arate! Îngerii pot vedea când trăim prin viața divină. Îngerii pot vedea când trăim ca fiind continuarea lui Cristos.

Putem fi în suferință sau sănătoși, putem fi sub persecuție sau în vremuri de bucurie, dar în toate lucrurile, ne respingem pe noi înșine și trăim prin viața divină, pentru ca Cristos să trăiască în noi.

Și Pavel L-a trăit pe Cristos și L-a slujit pe Dumnezeu prin Duhul atotinclusiv al lui Isus din duhul său, care este Duhul divin contopit cu duhul său uman ca un singur duh (vezi Fapte 16:6-7; 17:16; 19:21; Romani 8:16; 2 Timotei 4:22; 1 Corinteni 6:17; Romani 1:9; Filipeni 3:3; Evrei 6:19-20; 13:13).

Pavel a trăit dincolo de perdea, adică în duhul său, ca Sfânta Sfintelor practică. De asemenea, a trăit în afara taberei, adică în afara organizației umane a religiei. Trebuie să învățăm să trăim și să-L slujim lui Dumnezeu prin Duh și în Duh, fiind una cu Domnul.

Pentru a trăi o astfel de viață, pentru a trăi în istoria divină respingându-ne pe noi înșine și trăind prin viața divină, trebuie să fim vase deschise Domnului (vezi Fapte 9:15; 2 Corinteni 4:7; Romani 9:21, 23; comp. cu 2 Regi 4:1-6).

Pur și simplu trebuie să fim vase deschise Domnului, iubindu-L, primindu-L, fiind umpluți cu El și lăsându-L să fie totul pentru noi și să facă totul în noi, prin noi și pentru noi. Pur și simplu trebuie să fim vase deschise.

Zilnic trebuie să ne deschidem Domnului nu doar ca instrumente pe care El să le folosească sau să îndeplinească o lucrare, ci ca vase care să fie umplute cu El primindu-L, iubindu-L și fiind deschiși Lui.

Doamne Isuse, vrem să trăim în istoria divină din interiorul istoriei umane respingându-ne pe noi înșine și trăind prin viața divină. Amin, Doamne, alegem să trăim prin viața divină din duhul nostru, pentru ca Tu să poți câștiga o trăire corporativă a lui Cristos, realitatea Trupului lui Cristos. Fie ca noi să savurăm viața Ta, să trăim prin viața Ta și să exprimăm viața Ta într-o asemenea măsură încât viața divină să fie reală și prezentă pentru ca toți să o vadă. O, Doamne, ne exersăm duhul astăzi. Vrem să trăim în duhul nostru și să stăm departe de orice nu este în duh. Ne deschidem vasul către Tine. Vrem să fim vase deschise pentru ca Tu să vii și să le umpli. Amin, Doamne, Te iubim, ne deschidem să Te primim și să fim umpluți cu Tine și Te lăsăm să faci totul în noi și pentru noi! Umple-ne cu Tine Însuți. Te iubim. Fii totul pentru noi. Vrem să trăim în duhul nostru ca vase deschise pentru ca Tu să le umpli astăzi!

Trăim în istoria divină continuând cu statornicie în rugăciune și în slujba cuvântului

Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină continuând cu statornicie în rugăciune și în slujba Cuvântului (Fapte 6:4). A trăi în acest fel înseamnă a trăi în slujba apostolică în coordonare cu Cristos ca marele nostru Preot în slujba Sa cerească (Evrei 7:25; 8:1-2).

Trebuie să fim cei care perseverează în rugăciune și în slujba cuvântului. Nu doar frații conducători trebuie să persevereze în aceste lucruri, ci noi toți, ca sfinți din bisericile locale, trebuie să fim în rugăciune și în slujba cuvântului. Făcând acest lucru, cooperăm cu slujba cerească a lui Cristos pentru a zidi biserica.

Prin rugăciune, ne îndreptăm gândurile spre lucrurile de sus și devenim o reflectare a slujbei lui Cristos din ceruri (Fapte 9:11; 13:1-4; Coloseni 3:1-3; 4:2; Efeseni 6:18; Daniel 6:10; 9:2-3; 1 Corinteni 2:13; 2 Corinteni 3:6).

Ar trebui să fim persoane care perseverează în rugăciune. Când ne rugăm, ne îndreptăm gândurile spre lucrurile de sus și nu ne rugăm doar pentru lucruri mărunte, ci rugăciunea noastră va fi ocupată cu mijlocirea, slujba și administrarea cerească a lui Cristos.

El Se roagă pentru biserici și mijlocește pentru ele; și noi ne rugăm pentru bisericile de astăzi. Pe măsură ce căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, El ne îndeplinește nevoile, iar noi ne rugăm pentru nevoile Lui.

Trebuie să fim ca Daniel astăzi, stabilind zilnic timp de rugăciune pentru a ne ruga pentru nevoile Domnului și pentru poporul Domnului. În primul rând, trebuie să ne rugăm. Trebuie să ne bazăm pe rugăciune pentru a face ceea ce omul nu poate face.

Ne bazăm pe rugăciune pentru a înțelege ceea ce omul nu poate înțelege, căci în duh ne descoperă Domnul lucrurile. Ne bazăm pe rugăciune pentru a spune ceea ce omul nu poate spune. Pe măsură ce ne rugăm, concentrându-ne asupra lucrurilor de sus, devenim o reflectare a slujbei lui Cristos în ceruri.

Pe măsură ce perseverăm în rugăciune și continuăm cu statornicie în rugăciune, Cristos, ca și Cap, are o cale de a-Și îndeplini administrația prin Trupul Său. Suntem ambasadori cerești pe pământ, cu extinderea împărăției lui Dumnezeu.

Prin rugăciune ne apropiem de tronul harului (Evrei 4:16); la tron, primim îndurare și har pentru a ne împlini nevoile la momentul potrivit. Îndurarea și harul curg în noi ca un râu pe măsură ce ne apropiem de tronul harului în rugăciune.

Fie ca, mai întâi de toate, să ne rugăm. Fie ca să ne deschidem Domnului atât personal, cât și corporativ. Pe măsură ce ne rugăm și perseverăm în rugăciune, Cristos are o cale de a Se ruga prin noi, iar nevoile noastre sunt împlinite prin îndurarea și harul care curg de la tronul lui Dumnezeu în duhul nostru.

Pe măsură ce continuăm cu statornicie în rugăciune, avem părtășie cu Domnul. În părtășie cu Domnul, devenim conștienți că suntem cu adevărat un singur duh cu El și că El este de fapt un singur duh cu noi. Cu cât ne rugăm mai mult, cu atât experimentăm mai mult faptul că suntem una cu Domnul și cu atât savurăm mai mult prezența Lui și avem părtășie cu El. Cât de minunat este acest lucru!

Fie ca noi să luptăm pentru viața noastră de rugăciune și fie ca noi să continuăm cu statornicie în rugăciune. Nu este ușor să perseverăm în rugăciune, dar pe măsură ce practicăm acest lucru o perioadă de timp, va deveni mai ușor.

Prin slujba cuvântului, pe măsură ce continuăm în slujba cuvântului, Îl împărțim pe Cristos altora ca viață și putere cerească, astfel încât ei să poată fi susținuți cu bogățiile lui Cristos pentru a-L trăi pe Cristos ca viața lor cerească pe pământ (Romani 15:16; comp. cu Isaia 50:4-5).

Pe de o parte, perseverăm în rugăciune; pe de altă parte, trebuie să fim în cuvântul lui Dumnezeu, să fim umpluți de cuvânt și să continuăm în slujba cuvântului.

Poate că nu transmitem mesaje de la un podium și poate că nu vorbim în fața unor adunări mari de oameni, dar putem predica cuvântul lui Dumnezeu aproapelui nostru, sfinților din jurul nostru și celor care ne sunt rude în familia noastră.

Trebuie să ne ostenim în cuvântul lui Dumnezeu, să fim umpluți și constituiți de Cuvânt și să-L vorbim pe Cristos ca viață și sursă de viață pentru alții, pentru zidirea bisericii.

Doamne Isuse, vrem să trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești, continuând cu statornicie în rugăciune și în slujba cuvântului. Amin, Doamne, fie ca astăzi să fim una cu Tine pentru a ne ruga pentru ceea ce este în inima Ta. Fie ca slujba noastră să fie în coordonare cu Cristos ca Mare Preot al nostru în slujba Sa cerească! Ne îndreptăm gândurile spre lucrurile de sus și ne rugăm una cu Tine. Amin, Doamne, depindem de rugăciune. Depindem de Tine. Fie ca noi să devenim o reflectare a slujbei lui Cristos din ceruri. Fie ca Tu să ai o cale să te rogi în noi și prin noi, astfel încât Tu să te poți mișca pe pământ și să-Ți poți duce la îndeplinire economia. O, Doamne, depindem de rugăciune pentru a face ceea ce nu putem face, pentru a înțelege ceea ce nu putem înțelege și pentru a vorbi ceea ce nu putem vorbi! Vrem să continuăm cu statornicie în rugăciune și în slujba cuvântului! Fie ca noi să fim în cuvântul Tău și să-i permitem cuvântului Tău să locuiască bogat în noi. Fie ca noi să-L distribuim pe Cristos altora, astfel încât Tu, ca viață și putere cerească, să-i poți susține să-L trăiască pe Cristos!

Trăim în istoria divină fiind una cu Cristos ca și centru al mișcării lui Dumnezeu pe pământ și fiind corăbiile evangheliei care predică Evanghelia

Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină văzută în Psalmul 68, care arată că Cristos este centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ și realitatea activităților lui Dumnezeu prin biserică (Psalmul 68:1, 24).

Discipolii lui Cristos sunt una cu Cristos ca fiind centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ și ei Îl predică pe Cristos pe tot pământul în această unitate cu El. Fie ca noi să fim cei care Îl savurează pe Dumnezeul Triunic procesat și finalizat ca Duh care dă viață și se revarsă zi de zi (vv. 11-13, 19; Fapte 2:46-47; 5:42; 16:5; 20:31; 28:30-31).

Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces și a fost finalizat ca Duh; acum El este atât în noi ca viață a noastră, cât și asupra noastră ca putere a noastră pentru ca noi să îndeplinim lucrarea evangheliei una cu El.

Trebuie să venim la Domnul pentru a fi umpluți cu Duhul în interior și, de asemenea, îmbrăcați cu Duhul în exterior, pentru a-L putea predica pe Cristos, a-L putea propaga pe Cristos și a-L putea lărgi pe Cristos pe pământ!

Mai ales când mergem pentru predicarea evangheliei, trebuie să căutăm să fim umpluți cu Duhul în interior și îmbrăcați cu Duhul în exterior, fiind contopiți și saturați cu Duhul, pentru a-L putea împărți pe Cristos altora.

Suntem oameni botezați în Duh și care bem Duhul; viața și lucrarea noastră continuă istoria divină.

După cum se vede în Psalmul 68, trebuie să rămânem în Cristos ca „țărm” al evangheliștilor pentru transportul și răspândirea predicării Evangheliei (Psalmul 68:27).

În ziua cincizecimii, cel puțin o sută douăzeci de „corăbii” ale evangheliei, toate galileene, au pornit de la „țărm” pentru a răspândi evanghelia (Fapte 2:7; 13:31).

Psalmul 68 este împlinit în cartea Fapte și se împlinește și astăzi. Pe măsură ce-L savurăm pe Cristos, Îl experimentăm pe Cristos și ne împărtășim din bogățiile Sale în cuvântul Său, continuând cu statornicie în rugăciune și în slujba cuvântului, devenim „corăbii ale evangheliei” care pornesc de la Cristos ca „țărm” ceresc pentru a aduce bogata încărcătură a lui Cristos la toate națiunile! Aleluia!

Așa se răspândește evanghelia, prin mulții discipoli ai lui Cristos umpluți cu Duhul și îmbrăcați cu Duhul pe măsură ce pleacă, pornind din locul în care locuiesc și mergând pentru evanghelie în cartierul lor, în orașul lor, în țara lor și pe tot pământul.

Fie ca Domnul să ne câștige ca astfel de oameni. Pe măsură ce rămânem în unitate cu Cristos ca fiind centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ, El va fi plin de activități în noi și în biserică, iar Evanghelia va fi predicată pentru propagarea lui Cristos!

Doamne Isuse, vrem să trăim în istoria divină astăzi, fiind una cu Cristos ca fiind centrul mișcării lui Dumnezeu pe pământ! Ne deschidem Ție, Doamne, și vrem să Te savurăm și să Te experimentăm. Umple-ne cu Duhul dătător de viață în interior și îmbracă-ne cu Duhul turnat în exterior! Amin, Doamne, saturează-ne cu Tine Însuți și vorbește în noi și prin noi. Vrem să locuim în Tine și să ieșim cu Tine pentru a răspândi și a predica Evanghelia pentru aducerea bisericii ca împărăție a lui Dumnezeu! Amin, Doamne, încarcă-ne cu lucrurile bune ale lui Cristos, bogățiile lui Cristos, ca să putem merge în numele Tău cu bogățiile Tale pentru a aduce mulți în savurarea lui Cristos astăzi! Aleluia, Cristos se răspândește prin noi astăzi, în timp ce vorbim cuvântul, fiind umpluți cu Duhul în interior și îmbrăcați cu Duhul în exterior! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live by the Divine Life & Continue Steadfastly in Prayer and the Ministry of the Word, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 7 cu tema: Să continuăm să trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești în continuarea cărții Fapte pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim în istoria divină trăind ca un singur Trup, continuarea lui Cristos astăzi

13/01/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Cartea Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină trăind, mișcându-se și acționând ca un singur Trup; Domnul Isus care continuă să trăiască pe pământ în membrele Trupului Său, care sunt continuarea lui Cristos, duplicatul lui Cristos, ca Trup al lui Cristos, căci ei trăiesc prin viața divină. Amin!

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care Se mișcă, este viu, acționează și curge; El Se mișcă din veșnicie în veșnicie și a venit pe podul timpului pentru a trăi și a Se mișca în noi, credincioșii în Cristos.

În veșnicia trecută, Cristos era în sânul Tatălui, în gloria Tatălui, ca Fiul unic și singurul născut al lui Dumnezeu. Dar Tatăl L-a trimis la noi, chiar ni L-a dat și El a venit să exprime plinătatea Tatălui și să proclame această plinătate în Duh.

Apoi, prin moarte și înviere, Cristos a fost făcut Fiul întâi născut al lui Dumnezeu; aceasta este mișcarea Dumnezeului Triunic în om și prin om. El a venit să se miște în om prin încarnarea lui Cristos, prin trăirea Sa omenească, prin moartea Sa și prin învierea Sa.

În învierea Sa, Cristos a fost născut de Tatăl pentru a fi Fiul Său întâi născut și, ca Duh, El ne împarte viața Sa pentru a realiza reproducerea Sa. Acum facem parte din istoria lui Dumnezeu în om, căci am fost regenerați pentru a face parte din istoria divină din interiorul istoriei omenești.

Am fost regenerați pentru a fi mulții fii ai lui Dumnezeu, pentru a deveni mulții frați ai lui Cristos și suntem transformați după imaginea lui Cristos, chiar pentru a fi la fel ca Cristos.

În primul rând, El a fost singurul bob care a venit pe pământ să moară, pentru ca prin moarte și înviere El să Se poată înmulți în viață! Amin, am fost produși în natura Sa pentru a fi multele boabe, care sunt omogenizate pentru a fi o singură pâine, pentru a proclama plinătatea Sa.

Cristos nu este doar plinătatea lui Dumnezeu, El nu doar exprimă plinătatea lui Dumnezeu și întrupează plinătatea Lui, ci mai mult, noi astăzi, ca Trup al lui Cristos și duplicatul Său, exprimăm plinătatea lui Dumnezeu în mod corporativ.

Suntem parte din expresia plinătății lui Dumnezeu în acest univers, căci suntem parte din istoria divină! Istoria este povestea Sa, povestea lui Dumnezeu în om. Adevărata istorie este istoria Dumnezeului Triunic în umanitate, singura istorie care merită să fie consemnată și amintită.

Universul este despre povestea Lui, istoria Dumnezeului Triunic – Tatăl, Fiul și Duhul. Slavă Domnului că și noi am devenit parte din povestea Lui, căci El a venit în noi ca Duh, iar acum învățăm să trăim prin viața divină, să trăim în Trupul lui Cristos și să fim parte din istoria divină din interiorul istoriei omenești!

Fapte dezvăluie un grup de oameni care trăiesc în istoria divină trăind, mișcându-se și acționând ca un singur Trup

În cartea Fapte, vedem un grup de oameni care trăiesc în istoria divină trăind, mișcându-se și acționând ca un singur Trup; ei nu trăiesc și nu lucrează singuri, ci fac totul în Trup, prin Trup și pentru Trup.

Am putea considera cele patru Evanghelii și cartea Fapte ca o imagine completă a unui om universal, Cristos, Capul și Trupul lui Cristos fiind exprimate.

În Evanghelii îl vedem pe Cap, Cristos, care a venit ca întrupare a lui Dumnezeu pentru a-L exprima pe Dumnezeu și a-L manifesta pe pământ; aceste cărți îl prezintă pe Cristosul individual și acțiunile Sale pe pământ.

În cartea Fapte nu avem doar apostolii și discipolii făcând lucruri și lucrând, ci și mai mult, Trupul lui Cristos, Trupul Cristosului înălțat, care face lucruri ca un singur Trup. În cartea Fapte vedem nu doar faptele apostolilor, ci și mai mult, faptele lui Cristos în biserică prin Duhul Sfânt.

Când discipolii făceau ceva, spuneau ceva sau mergeau undeva, Cristos era, prin Duhul, Cel care făcea acel lucru, spunea acel lucru sau mergea în acel loc. Discipolii lui Cristos, regenerați prin viața și natura Sa, au devenit continuarea lui Cristos, iar cartea Fapte ne arată faptele lui Cristos ca Duh prin biserică.

Domnul Isus în Evanghelii L-a exprimat pe Dumnezeu într-un mod individual, apoi El a trecut prin moarte și înviere pentru a fi reprodus și duplicat în numeroșii Săi credincioși, discipolii lui Cristos, astfel încât El să poată continua să trăiască în ei în cartea Fapte într-un mod corporativ.

Domnul Isus a murit, a înviat și S-a înălțat la cer, iar acum El continuă să trăiască, să acționeze, să umble și să lucreze pe acest pământ în noi, milioanele de credincioși în Cristos, căci El ne-a distribuit viața Sa prin moartea și învierea Sa.

Noi suntem duplicatul lui Cristos, reproducerea Sa în masă pe pământ. El a fost inițial un singur bob, dar acum S-a transformat în multe boabe, un duplicat în masă, chiar o reproducere în masă a Sa spre gloria Tatălui în umanitate (Ioan 12:24).

Ceea ce se vedea într-o persoană individuală în Evanghelii a fost continuat și multiplicat în cartea Fapte prin discipoli.

Cartea Fapte conține faptele lui Cristos; în această carte nu-L vedem pe Cristos acționând doar în Sine Însuși, ci acționând în credincioșii Săi care au devenit reproducerea și duplicatul Său, care este biserica!

Astăzi suntem continuarea lui Cristos, duplicatul lui Cristos, chiar Cristos Însuși; devenim plinătatea lui Cristos pentru a-L exprima în mod corporativ (Efeseni 1:23).

De aceea, când Saul persecuta biserica și Domnul Isus l-a întâlnit pe drumul spre Damasc, Domnul nu a spus: De ce îi persecuți pe urmașii Mei? ci: De ce Mă persecuți? (Fapte 9:4-5).

Saul credea că persecută o anumită sectă de eretici care urmau și predicau învățăturile cuiva care pretindea că este Fiul lui Dumnezeu și a murit și, susțineau ei, a înviat. Dar apoi a întâlnit o persoană care a spus că urmașii lui Isus erau de fapt El; Saul a avut o viziune a Cristosului corporativ.

Cristos nu este doar El Însuși, ci împreună cu Trupul Său – Cristos Capul și Cristos Trupul (1 Corinteni 12:12). Aceasta este viziunea pe care a avut-o Pavel și aceasta este viziunea care l-a mântuit; el nu a auzit doar Evanghelia, ci L-a întâlnit pe Capul Trupului și a văzut că Cristos este Cristosul corporativ, una cu credincioșii Săi de pe pământ.

Când cineva ne atinge mâna sau ne lovește piciorul, ne atinge pe noi și ne lovește pe noi înșine, nu doar un membru al trupului nostru, căci trupul nostru suntem noi înșine.

Când Saul i-a persecutat pe unii dintre membrii Trupului lui Cristos, Cristos a venit să i se reveleze ca și Cap al Trupului care este una cu membrii Săi persecutați de pe pământ.

Aceasta arată că, deși Cristos Însuși a trăit, a acționat și a lucrat pe pământ, apoi a trecut prin moarte și acum este în înviere și înălțare, El continuă să trăiască în noi, mulții credincioși în Cristos, ca multele membre ale Trupului lui Cristos.

Suntem un grup de oameni care trăiesc în istoria divină, continuând istoria lui Dumnezeu în om, trăind, mișcându-ne și acționând ca un singur Trup; facem totul în Trup, prin Trup și pentru Trup.

Cristosul pe care îl vedem în cele patru Evanghelii trăiește și acționează acum în noi, mulții credincioși în Cristos, căci noi suntem biserica în calitate de Trup al Său, reproducerea Sa și duplicatul Său.

Aleluia, astăzi suntem un grup de oameni care trăiesc în istoria divină trăind, mișcându-ne și acționând ca un singur Trup, Trupul lui Cristos! Amin, Doamne, vrem să facem totul în Trup, prin Trup și pentru Trup! Îți mulțumim că ai venit în noi pentru a ne regenera și pentru a trăi în noi, chiar pentru a continua să trăiești în noi și să ne faci continuarea lui Cristos! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem continuarea lui Cristos și El trăiește în noi! Amin, Doamne, trăiește Tu în noi astăzi. Îți mulțumim că ai venit în duhul nostru pentru a fi viața noastră și totul pentru noi; trăiește în noi și fii exprimat prin noi astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine. Păstrează-ne în Trupul lui Cristos, trăind și acționând și făcând toate lucrurile în părtășie cu sfinții. Fie ca Tu să câștigi Trupul zidit al lui Cristos, ale cărui fapte sunt faptele lui Cristos prin Duhul în biserică, ca Trup al Său! Amin, Doamne, fii exprimat prin noi în mod corporativ ca să fim continuarea și reproducerea Ta astăzi!

Să trăim în mod corporativ într-un mod divin prin viața divină pentru a fi continuarea lui Cristos pe pământ astăzi

Dacă privim situația generală din creștinismul de astăzi, nu putem vedea că Isus trăiește din nou în toți credincioșii Săi.

Știm că El este în fiecare persoană regenerată, dar oare trăiește El în ei? De multe ori noi înșine nu-L trăim pe Cristos; Îl putem iubi, căuta, chema și contacta, dar s-ar putea să nu-L lăsăm să trăiască în noi.

Biblia ne spune că noi, discipolii lui Cristos, suntem continuarea lui Cristos pe pământ, dar singura cale prin care putem fi continuarea Lui este atunci când trăim într-un mod divin prin viața divină.

Când Cristos era pe pământ, El nu trăia prin Sine Însuși sau din Sine Însuși; El a trăit una cu Dumnezeu, L-a exprimat pe Dumnezeu, L-a manifestat pe Dumnezeu și a făcut toate lucrurile în Dumnezeu și prin Duhul. El a fost cu adevărat expresia lui Dumnezeu într-o persoană individuală.

După ce L-a trăit și L-a exprimat pe Dumnezeu, chiar făcând lucrarea lui Dumnezeu, Cristos a murit și apoi a intrat în înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață pentru a se distribui credincioșilor Săi.

Acum, credincioșii în Cristos sunt continuarea lui Cristos și învață să trăiască nu prin viața lor umană, ci prin viața divină într-un mod divin, chiar să trăiască într-un mod corporativ prin viața divină, pentru a-L exprima pe Cristos.

În cartea Fapte vedem mii de persoane trăind o viață prin aceeași viață divină pentru a fi expresia corporativă a lui Cristos. Ei au continuat cu statornicie în învățătura și părtășia apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni (Fapte 2:42).

Au făcut aceasta în mod corporativ și, pe măsură ce L-au trăit pe Cristos în mod corporativ, Dumnezeu pur și simplu le-a adăugat oameni. Da, au fost momente când au predicat Evanghelia, dar Dumnezeu a fost cel care le-a adăugat oameni.

Ei pur și simplu L-au trăit pe Cristos, trăind în mod corporativ într-un mod divin prin viața divină pentru a fi continuarea lui Cristos.

Astăzi suntem extensia lui Cristos, continuarea lui Cristos. Nu suntem doar creștini care încearcă tot posibilul să asculte de Domnul și să citească Biblia; suntem Isus care trăiește din nou, căci trăim prin viața divină pentru a-L exprima pe El și nu pe noi înșine.

Pe de o parte, trebuie să trăim în mod personal prin viața divină; pe de altă parte, trebuie să ne dăm seama că suntem membre ale Trupului lui Cristos, iar Cristos trăiește în noi în mod corporativ.

Asemenea lui Saul pe drumul spre Damasc, trebuie să vedem o viziune a Trupului lui Cristos, Cristos Capul, împreună cu Trupul Său, și trebuie să ne dăm seama că suntem membre ale Trupului, exprimându-L pe El!

El trăiește în noi și noi Îl trăim. El se mișcă în noi și noi ne mișcăm una cu El. El trăiește și acționează în noi. Și El trăiește și se mișcă în membrele Trupului Său.

Așa cum Pavel a fost trimis de Cristos la un alt membru al Trupului pentru a fi mântuit și botezat, tot așa Domnul folosește membrele Trupului Său pentru a ne ajuta să fim mântuiți, botezați și aduși în biserică.

Uneori nu avem călăuzirea Domnului într-o anumită privință, dar pe măsură ce ne adunăm cu sfinții, călăuzirea Lui ne este clarificată, chiar ni se face reală în detaliu, căci celelalte membre ale Trupului au lumina și călăuzirea de la Domnul.

Trebuie să cunoaștem biserica în calitate de Trup al lui Cristos. De multe ori avem nevoie ca membrele Trupului să interpreteze semnificația chemării Domnului. Capul trăiește, se mișcă, acționează și vorbește prin membrele Trupului Său.

Trebuie să rămânem în părtășia Trupului, chiar să continuăm în învățătura și părtășia apostolilor împreună cu sfinții, învățând să trăim prin viața divină într-un mod divin, astfel încât Cristos să poată fi exprimat prin noi.

Nu putem continua să trăim viața creștină în noi înșine sau prin noi înșine. Dacă suntem singuri, indiferent cât de spirituali am fi, nu putem continua; viața creștină nu este o viață de lup singuratic sau de vânător singuratic. Este o viață corporativă, căci trăim în și ca Trup al lui Cristos și suntem parte din Cristosul corporativ.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție astăzi! Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine astăzi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Amin, Doamne, fie ca noi să trăim în mod corporativ într-un mod divin prin viața divină, astfel încât Cristos să poată trăi în noi. Vrem să trăim ca fiind continuarea corporativă a lui Cristos pe pământ astăzi. Aleluia, toți credincioșii în Cristos sunt persoane care trăiesc într-un mod divin prin viața divină pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu pe pământ! Amin, Doamne, fie ca să cunoaștem Trupul, să trăim pentru Trup și să facem toate lucrurile în Trup și pentru Trup! Fie ca să cunoaștem călăuzirea Ta în Trup. Fie ca să realizăm că Cristos, Capul, trăiește, lucrează și se mișcă în membrele Trupului lui Cristos. Amin, Doamne, fie ca să ne deschidem Ție și, de asemenea, Trupului pentru a avea călăuzirea Ta și dezvăluirea scopului Tău. Fie ca să nu trăim în și prin noi înșine, ci prin Cristos ca Duh și în Trup! Te luăm, Doamne, ca viața, tăria, puterea și totul al nostru, căci vrem să trăim prin Tine pentru Trup și în Trup!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live in the Divine History by Living as One Body, the Continuation of Christ today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 7 cu tema: Să continuăm să trăim în istoria divină din interiorul istoriei omenești în continuarea cărții Fapte pentru răspândirea și zidirea bisericii ca manifestare corporativă a lui Cristos (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică de astăzi

12/05/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Împărăția este realitatea bisericii și, separat de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică; realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică.

Trebuie să vedem care este relația dintre împărăție și biserică. Când Domnul Isus a venit ca primul om-Dumnezeu, Dumnezeu încarnat în om, El a predicat evanghelia pentru ca oamenii să se pocăiască pentru împărăția lui Dumnezeu. Apoi apostolii au continuat să predice același lucru, împărăția lui Dumnezeu, pentru ca mulți să se pocăiască, să fie mântuiți și să intre în împărăția lui Dumnezeu.

Ce este atunci împărăția lui Dumnezeu și ce este biserica? Așa cum viața umană este viața împărăției, tot așa viața lui Dumnezeu este împărăția lui Dumnezeu. Pe de o parte, împărăția lui Dumnezeu este domnia lui Dumnezeu, domnia lui Dumnezeu, domeniul în care Dumnezeu poate domni și domni peste toate.

Pe de altă parte, împărăția lui Dumnezeu este viața lui Dumnezeu, domeniul vieții divine, unde Dumnezeu își poate împărtăși liber viața în toți cetățenii împărăției Sale și își poate îndeplini scopul prin intermediul vieții Sale în ei. Aleluia!

Ce este atunci biserica și cum este legată biserica de împărăție? Predicarea evangheliei împărăției produce biserica. Când oamenii cred în evanghelie, ei primesc viața divină și devin parte a împărăției lui Dumnezeu. Biserica este rezultatul vieții lui Dumnezeu care intră în mulți credincioși pentru a deveni viața lor și pentru a-i face membri ai bisericii ca Trup al lui Cristos.

Evanghelia împărăției aduce viața divină, iar această viață divină are domeniul ei – împărăția lui Dumnezeu. Viața divină cu domeniul ei produce biserica. Însă biserica nu poate exista fără împărăție, căci împărăția este realitatea bisericii.

Vedem, prin urmare, că Evanghelia aduce viața divină, care produce biserica, iar realitatea bisericii este împărăția lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să elibereze predicarea evangheliei împărăției pe întregul pământ locuit, ca mărturie și pentru ca mulți să creadă, să primească viața lui Dumnezeu și să fie parte a împărăției lui Dumnezeu pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos!

Fie ca noi să fim cei care trăiesc în împărăția lui Dumnezeu în realitate, astfel încât să putem fi biserica în realitate astăzi.

Fie ca noi să trăim nu doar în domeniul exterior al vieții de biserică, ci și mai mult, în domeniul interior al vieții divine, împărăția lui Dumnezeu, pentru ca viața divină să crească în noi, să facă lucruri în noi și să fie exprimată prin noi. Când trăim în împărăția lui Dumnezeu în realitate astăzi, trăim în viața de biserică în realitate pentru a-L exprima pe Dumnezeu în mod colectiv.

Împărăția este realitatea bisericii: în afară de viața împărăției nu putem trăi viața de biserică

Trebuie să ne dăm seama că împărăția este realitatea bisericii și, în afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică (vezi Matei 5:3; 16:18-19; Apocalipsa 1:4-6, 9).

În Matei 16:18-19 vedem că Tatăl i-a revelat lui Petru că Isus este Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu. Domnul Isus i-a spus lui Petru că El va zidi biserica Sa pe această revelație a lui Cristos și porțile locuinței morților nu o vor birui.

Imediat după aceasta, Domnul a continuat spunând: „Îți voi da cheile împărăției cerurilor.” Pentru ca biserica să fie produsă și zidită, avem nevoie de împărăția lui Dumnezeu. Împărăția este realitatea bisericii.

Evanghelia predicată de Ioan Botezătorul ca premergător și de Domnul Isus ca Mântuitor a fost evanghelia împărăției, evanghelia care le spune oamenilor că împărăția lui Dumnezeu s-a apropiat. Aceasta este evanghelia care spune că Dumnezeu vrea să Se împartă pe Sine ca viață în om, pentru ca omul să devină parte a împărăției Sale, domeniul vieții divine (Matei 4:23).

Când se predică Evanghelia, împărăția lui Dumnezeu vine, căci mulți cred în Evanghelie și primesc viața divină. Împărăția lui Dumnezeu este domeniul vieții pentru ca viața divină să se miște, să lucreze, să conducă și să guverneze, astfel încât această viață divină să-și poată îndeplini scopul.

Această împărăție, având viața divină ca domeniu, produce biserica. Nu numai că împărăția produce și zidește biserica, dar, mai mult, biserica și împărăția sunt strâns legate, iar împărăția este realitatea bisericii.

Biserica autentică este împărăția cerurilor în această epocă, așa cum se vede în Romani 14:17. Nu putem spune că biserica este realitatea împărăției; acest lucru este greșit, căci împărăția este realitatea bisericii.

Ce este viața de biserică? Viața de biserică de astăzi trebuie să poarte caracteristica împărăției lui Dumnezeu, care este un domeniu al vieții. Cu alte cuvinte, astăzi trebuie să trăim prin viața divină, să ne bucurăm de viața divină și să facem toate lucrurile în și prin viața divină în viața de biserică de astăzi.

În creștinism, lucrurile sunt foarte confuze; nu au nicio idee ce este biserica. Ei înființează o entitate și o numesc biserică, iar unii sunt foarte zeloși să facă o lucrare pentru Dumnezeu, așa că închiriază o clădire, adună niște oameni și o numesc biserică, cu un nume pe ea.

Dar Biblia ne spune ceva cu totul diferit cu privire la biserică și trebuie să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu legată de împărăția ca fiind realitatea bisericii. Trebuie să avem punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la ce este biserica și ce este împărăția.

Nu ne adunăm doar pentru a-L savura pe Domnul, a cânta, a ne ruga, a împărtăși cuvântul, a lua masa Domnului, a ne aminti de Domnul și a ne ruga împreună cu sfinții. Mai degrabă, pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții în viața de biserică, trebuie să fim în realitatea împărăției lui Dumnezeu.

Trebuie să trăim în împărăția lui Dumnezeu ca un domeniu al vieții, astfel încât să putem fi în biserică în realitate. Unii sfinți se pot muta într-o anumită localitate și poate exista un număr considerabil de sfinți acolo, așa că s-ar putea gândi să înființeze biserica în acea localitate.

Simpla existență a numărului potrivit și a unei bune ordini în grup nu înseamnă că poți pur și simplu să înființezi biserica în acea localitate.

Care este cerința pentru a fi o biserică într-o anumită localitate, conform Bibliei? În primul rând, autoritatea Duhului Sfânt trebuie să fie acolo și, în al doilea rând, trebuie să fie văzut terenul localității.

În primul rând, trebuie să fim sub autoritatea Duhului Sfânt, luându-L pe Domnul ca unicul nostru Cap și Domn. În al doilea rând, trebuie să ne dăm seama că terenul bisericii este unitatea unică a Trupului lui Cristos și suntem în unitate cu toate bisericile locale de pe întreg pământul ca unicul Trup al lui Cristos.

Aceasta înseamnă să fii în împărăția lui Dumnezeu. Împărăția este realitatea bisericii de astăzi. În afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică. Fie ca noi să fim cei care trăiesc viața împărăției astăzi.

Fie ca nu doar să ne adunăm în mod regulat pentru a-L savura pe Domnul și să căutăm să fim zidiți împreună cu sfinții, rămânând în slujba epocii și întorcându-ne la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu, ci, mai mult decât atât, să fim în împărăția lui Dumnezeu în viața noastră de zi cu zi, pentru a putea fi biserica în realitate.

În afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică, căci împărăția este realitatea bisericii.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai adus în bisericâ în calitate de expresie colectivă a lui Dumnezeu astăzi. Aleluia, am fost regenerați cu viața lui Dumnezeu și acum suntem în împărăția lui Dumnezeu ca domeniu al vieții divine. Fie ca să ne dăm seama că împărăția produce și zidește biserica și fie ca să trăim în împărăția lui Dumnezeu astăzi. Amin, Doamne, fă-ne să ne dăm seama că împărăția este realitatea bisericii! Fie ca să nu trăim în domeniul natural sau prin zelul nostru natural pentru Dumnezeu, ci în și prin viața divină pentru a fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că, în afară de viața împărăției, nu putem trăi viața de biserică! Vrem să ne exersăm duhul astăzi, Doamne, și să trăim în viața divină, prin viața divină și conform vieții divine. Fie ca viața divină să domnească și să domnească în ființa noastră. Fie ca Duhul Sfânt să aibă autoritate deplină în noi și printre noi. Suntem una cu Tine și una cu toți sfinții, chiar una cu toate bisericile locale de pe întreg pământul, pentru a trăi în viața de biserică astăzi, căci împărăția este realitatea bisericii!

Realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică

Nu numai că împărăția este realitatea bisericii, ci, mai mult decât atât, realitatea împărăției cerurilor, așa cum se vede în Matei 5-7, este conținutul vieții de biserică! Fără realitatea împărăției, biserica este goală.

Domnul Isus a dat constituția împărăției cerurilor în Matei 5-7, stabilind care sunt cerințele împărăției lui Dumnezeu care devin conținutul bisericii. Aceste cerințe nu trebuie îndeplinite de noi cu eforturile sau puterea noastră, ci prin viața divină din noi.

Când vedem că împărăția este realitatea bisericii, nu vom mai trăi prin omul nostru natural sau în carne, ci vom căuta să trăim în și prin viața divină în viața de biserică, astfel încât să putem fi în realitate în împărăția lui Dumnezeu.

Cele trei capitole din Matei 5-7 ne prezintă o imagine minunată a tuturor caracteristicilor împărăției lui Dumnezeu în ceea ce privește relația noastră, influența noastră asupra lumii și chiar aspectul vieții ascunse înaintea lui Dumnezeu.

Ca oameni ai împărăției care trăiesc în viața de biserică astăzi, trebuie să purtăm caracteristicile acestei vieți ai împărăției, așa cum sunt prezentate în Matei 5-7. Realitatea împărăției cerurilor este conținutul vieții de biserică. Dacă nu avem realitatea împărăției cerurilor în viața de biserică de astăzi, biserica este goală.

Vrem să avem viața de biserică adecvată astăzi. Vrem să fim cei care poartă caracteristicile oamenilor împărăției, așa cum sunt descriși de Domnul Isus în Matei 5-7.

Nu vrem să mai trăim în omul nostru natural, prin fire sau prin sine; mai degrabă, îi permitem Domnului să ne atingă, să ne zdrobească și să răzbată în noi, astfel încât să-L trăim pe Cristos și să nu trăim ceea ce suntem prin fire.

Întrucât viața împărăției rezultă în viața de biserică, pe măsură ce trăim împreună în viața împărăției, trăim spontan viața de biserică (Romani 14:17). În viața de biserică, primim tot felul de oameni, căci și Domnul îi primește.

Unii pot prefera cutare fel de mâncare în locul unui alt fel de mâncare, alții preferă să păstreze această zi mai presus de acea zi și venim împreună să practicăm viața de biserică. Împărăția lui Dumnezeu, ca realitate a bisericii, nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt.

Viața de biserică este împărăția de astăzi, iar viața de biserică nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt. Un credincios care nu trăiește în realitatea împărăției nu poate fi zidit în structura bisericii (Efeseni 2:22). Amin!

Trăim noi în realitatea împărăției astăzi? Permitem domniei împărăției să-și exercite influența asupra noastră? Când luăm decizii, când rostim ceva și când facem ceva, trăim în realitatea împărăției? Există un semn în noi și asupra noastră că suntem sub domnia împărăției?

Trebuie să fim cei care trăiesc în realitatea împărăției pentru a putea fi zidiți în structura bisericii. Realitatea împărăției este de fapt Cristos Însuși ca viață a noastră. Trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață, esență și substanță a noastră, pentru a putea trăi o viață potrivită în viața de biserică și pentru a fi zidiți împreună cu alți credincioși pentru a aduce adevărata viață de biserică.

Când trăim în Cristos, cu Cristos și Îl trăim pe Cristos, trăim în împărăția lui Dumnezeu și împreună devenim viața de biserică, o expresie glorioasă a lui Cristos ca întrupare a lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să câștige realitatea împărăției cerurilor printre noi în viața de biserică de astăzi. Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la acest lucru și să permitem conducerii împărăției să exercite o influență asupra noastră, astfel încât să putem trăi în realitate în împărăția lui Dumnezeu pe măsură ce trăim viața de biserică de astăzi.

Fie ca viața noastră de biserică să nu fie o cochilie goală, fără niciun conținut; fie ca viața de biserică să fie umplută de savurarea lui Cristos și de experimentarea lui Cristos de către toți sfinții!

Doamne Isuse, fie ca realitatea împărăției cerurilor să fie conținutul vieții de biserică de astăzi! Amin, Doamne, fără realitatea împărăției, biserica este goală. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a Te savura. O, Doamne, fie ca noi să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Fie ca domnia împărăției să-și exercite influența asupra noastră, în toate deciziile pe care le luăm astăzi. Fie ca noi să fim sub conducerea împărăției lui Dumnezeu în toate lucrurile. O, Doamne, fie ca noi toți să trăim împreună în viața împărăției, astfel încât să trăim spontan viața de biserică astăzi! Câștigă-ți viața astăzi. Fie ca viața noastră să nu fie în omul natural sau în carne, ci în duhul unit, un singur duh cu Domnul! Aleluia, împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt! Fie ca noi să fim zidiți în structura bisericii trăind în realitatea împărăției astăzi, împreună cu toți sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Reality of the Kingdom of the Heavens is the Content of the Church Life today, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să trăim în realitatea Împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 3 (Împărăția și biserica) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este glorificat prin biserică, pentru ca Tatăl să fie glorificat prin Fiul

11/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Ca încarnare a Dumnezeului Triunic, Cristos Fiul este glorificarea Tatălui, iar astăzi Cristos este glorificat prin biserică, pentru ca Dumnezeu Tatăl să fie glorificat prin Fiul. Ce mister minunat și noi facem parte din acesta!

Pe măsură ce luăm în considerare cu rugăciune subiectul gloriei și glorificării așa cum este revelată în Evanghelia după Ioan, mai întâi trebuie să vedem ce este gloria.

Gloria este un atribut al lui Dumnezeu, pentru că gloria este expresia lui Dumnezeu. Când Dumnezeu este exprimat în splendoare, aceasta este glorie. În mod intrinsec, gloria lui Dumnezeu este legată de economia lui Dumnezeu, pentru că este un atribut comunicabil pe care El vrea să-l introducă în om pentru a obține o expresie corporativă glorioasă.

Dumnezeul Triunic este un Dumnezeu al gloriei, iar scopul Său etern este să aducă mulți fii la glorie. Pentru aceasta, El l-a creat pe om după chipul Său, pentru ca omul să-L exprime pe Dumnezeu în gloria Sa într-un mod corporativ.

Dar omul a păcătuit, adică omul a căzut și este lipsit de gloria lui Dumnezeu; acum omul își exprimă sinele păcătos în loc să-L exprime pe Dumnezeu. Prin urmare, Cristos a venit să realizeze răscumpărarea și să împlinească cerințele gloriei lui Dumnezeu și, prin evanghelia gloriei lui Cristos, suntem chemați de și în gloria Sa eternă.

Cristosul atotinclusiv locuiește în noi ca speranță a gloriei. Îl privim și Îl reflectăm și suntem transformați după chipul Său. Scopul mântuirii lui Dumnezeu este să ne aducă pe deplin în glorie! Slavă Domnului!

În Evanghelia după Ioan, vedem că gloria lui Dumnezeu este implicată cu Cristos și încarnarea Sa, viața umană, răstignirea, învierea și înălțarea Sa. În întreaga Biblie vedem că până și revenirea Domnului și faptul că El este lampă în Noul Ierusalim implică gloria lui Dumnezeu.

Dacă citim Evanghelia după Ioan și urmărim gloria și glorificarea Domnului Isus, vom vedea că, pe când era pe pământ, El a fost limitat în multe feluri, totuși El avea gloria divină în El, gata să o elibereze și să o împărtășească celor care cred în El.

În timp ce trăia pe pământ, Domnul Isus nu și-a căutat niciodată propria Sa glorie, decât gloria Tatălui. Deci Tatăl L-a glorificat în învierea Sa, iar în glorificarea lui Cristos, şi Tatăl este glorificat. Slavă Domnului!

Domnul S-a rugat ca Tatăl să-L glorifice, pentru că El realizează că, prin moartea și învierea Sa, El va fi glorificat, iar când El va fi glorificat, Tatăl este și el. Aleluia! Mai mult, așa cum vom vedea în acest articol, suntem parte a unității care coinerează și este extinsă, care este glorificarea! Aleluia!

Ca încarnare a Dumnezeului Triunic, Cristos Fiul este glorificarea Tatălui

Domnul Isus a ținut un discurs lung în Ioan 14-16, în care punctul principal a fost că Fiul poate fi glorificat pentru ca și Tatăl să fie glorificat în Fiul. Ca încarnare a Dumnezeului Triunic, Cristos Fiul este glorificarea Tatălui, iar când Cristos este glorificat, Tatăl este de asemenea glorificat (Ioan 17:1, 5, 22-23).

Cristos este Fiul lui Dumnezeu; înainte de încarnarea Sa, El a fost singurul Fiu al lui Dumnezeu, fiind cu Tatăl în glorie și bucurându-se de această glorie împreună cu Tatăl. Din veșnicia trecută până în veșnicia viitoare, Cristos este Fiul lui Dumnezeu, cel al doilea al Dumnezeirii, bucurându-se de gloria lui Dumnezeu.

Dar când Cristos a ieșit din eternitate în timp și s-a întrupat făcându-se carne, această glorie a lui Dumnezeu care era în El a fost ascunsă în carnea Sa. El a venit ca Cuvântul făcându-se carne la cortul printre noi, plin de har și realitate, iar cei din jurul Lui au văzut gloria Lui (Ioan 1:14).

}nsă gloria divină, care este expresia vieții și naturii divine, a fost închisă și ascunsă în umanitatea Domnului. Aceasta a fost o mare suferință pentru Domnul. Lui era ușor să te supui Tatălui, căci El a fost întotdeauna una cu Tatăl și El a făcut de bunăvoie voia Tatălui și a rostit cuvintele Tatălui, căci El a fost în mod intrinsec una cu Tatăl.

Dar El tânjea să elibereze viața divină ascunsă în coaja umanității Sale, pentru ca El să fie glorificat! Glorificarea înseamnă manifestare; a fi glorificat înseamnă a fi manifestat. Principalul punct al mesajului Domnului de la capitolul 14 la capitolul 16 al lui Ioan este ca Fiul să fie glorificat, astfel încât Tatăl să fie glorificat în Fiul.

În mesajul Său, Domnul a vorbit despre glorie, iar în rugăciunea Sa, El S-a rugat pentru glorificare (13:31-32; 14:13; 15:8; 17:1, 5). Chiar dacă glorificarea Sa cere moartea Sa, Domnul știa că, în învierea Sa, El va fi glorificat.

El știa că moartea va fi dureroasă și plină de suferință, dar moartea va sparge coaja umanității Sale, astfel încât gloria divinității Sale să fie eliberată. Cristos a fost glorificat de Tatăl cu gloria divină în învierea Sa (Ioan 7:37-39).

El a fost glorificat în învierea Sa, pentru că viața Sa divină a fost eliberată și împărțită tuturor credincioșilor Săi, iar în glorificarea Fiului, Tatăl a fost și el glorificat. Amin!

Învierea Domnului L-a adus în glorie (Luca 24:26; 1 Cor. 15:43; Fapte 3:13, 15). Aleluia, Cristos a fost glorificat în învierea Sa, iar prin glorificarea Fiului a fost și Tatăl glorificat! Domnul Isus S-a rugat pentru aceasta și Tatăl I-a răspuns rugăciunii, înviându-L din morți.

În Ioan 17:5, Domnul Isus a cerut Tatălui să-L glorifice împreună cu Sine Însuși, cu gloria pe care a avut-o cu Tatăl înainte de a fi lumea. Ca răspuns la această rugăciune, Dumnezeu Tatăl L-a înviat pe Cristos din morți, iar în învierea Sa, Cristos a fost carnea Sa! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, mulțumim că ai fost dispus să fii încarnat pentru a fi om! Mulțumim că ai pus asupra Ta carnea și că ai fost dispus să fii limitat, îngrădit și constrâns ca om. Te lăudăm, dragă Doamne Isuse, pentru minunata Ta încarnare și pentru trăirea Ta omenească. Îți mulțumim pentru moartea Ta care ne-a răscumpărat și care a eliberat viața divină din învelișul umanității Tale! Aleluia, viața lui Dumnezeu a fost eliberată de Cristos prin moartea Sa și această viață a fost împărțită și propagată în noi în învierea Sa! Amin, Doamne Isuse, Te lăudăm pentru învierea Ta, pentru glorificarea Ta! Ai fost glorificat în învierea Ta, căci viața Ta divină a fost exprimată, împărțită și manifestată! Aleluia, în glorificarea lui Cristos în învierea Sa, și Tatăl a fost glorificat! Amin, Doamne, Te lăudăm! Meriti toata gloria! Ce Cristos glorios avem!

Prin biserică Cristos este glorificat pentru ca Tatăl să fie glorificat în și prin Fiul

Pe de o parte, Cristos a fost glorificat în învierea Sa; pe de altă parte, noi, ca biserică, am fost și glorificați împreună cu El. Tatăl este glorificat în și prin Fiul, iar Fiul este glorificat în și prin biserică. Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este glorificat în unitatea bisericii, pentru că atunci când suntem una în viața Tatălui, în Cuvântul sfințitor și în gloria divină, Cristos este glorificat! Amin!

Astăzi, Fiul lui Dumnezeu va fi glorificat prin biserică, pentru ca Tatăl să fie glorificat în și prin Fiul (Ioan 17:22; Efeseni 3:21). Gloria este expresia vieții divine și a naturii divine; când trăim prin viața divină și natura divină, va fi glorie în biserică.

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh (1 Cor. 6:17), iar când trăim prin viața și natura divină, Cristos este glorificat. Cristos este glorificat prin biserică, pentru ca Tatăl să fie glorificat în și prin Fiul. Amin! Pe de o parte, Dumnezeu este glorificat în Cristosul individual în învierea Sa, care a fost glorificarea Sa.

Pe de altă parte, Dumnezeu este întrupat Sa în Cristos și în biserică în epoca bisericii, căci biserica Îl exprimă pe Dumnezeu! Trebuie să trăim zilnic după viața divină și natura divină din duhul nostru, nu după viața noastră naturală, astfel încât să-L putem exprima pe Domnul și nu sinele nostru.

Când trăim prin viața și natura divină, vom exprima gloria divină; acesta va fi ceva spontan, nu ceva care încercăm în mod deliberat să-l exprimăm. Cu cât noi, ca sfinți în viața de biserică, trăim mai mult prin viața divină și natura divină, cu atât viața de biserică va fi mai glorioasă și cu atât mai mult va fi gloria divină în biserică. Amin!

Dumnezeu Tatăl este glorificat prin unirea organică a credincioșilor în Cristos cu Tatăl în Fiul în unitate (Ioan 17:23). Domnul Isus nu numai că a murit pentru noi ca să ne răscumpere; El a murit pentru noi și a înviat pentru a ne aduce într-o unire organică cu Dumnezeu.

Când era pe pământ, El era în Tatăl și Tatăl era în El; prin moartea și învierea Sa și prin credința noastră în El, am fost, de asemenea, aduși în această unitate divină, această unitate a coinerării.

Cu Trinitatea Divină, există o minunată unitate; Tatăl locuiește în Fiul, Fiul locuiește în Tatăl, iar Duhul este revărsarea Dumnezeului Triunic. Domnul Isus S-a rugat ca această unitate comună să fie extinsă și duplicată cu credincioșii Săi.

Aceasta este ceea ce s-a întâmplat în timpul învierii Sale; în ziua aceea știm că Cristos este în Tatăl și noi suntem în Cristos și Cristos este în noi (Ioan 17:20). Astăzi Cristos este în noi și noi suntem în El. Tatăl este în Fiul și Fiul este în Tatăl.

Când rămânem în unirea organică cu Domnul în duhul nostru, ne aflăm în minunata unitate a Dumnezeului Triunic. În acest fel, Tatăl este glorificat în Fiul și în biserică și pur și simplu rămânem în unitate, care este glorificarea. Aleluia!

Pe măsură ce rămânem în unirea organică cu Domnul în duhul nostru și trăim prin viața divină și natura divină, suntem singurul om nou (Ioan 16), mlădițele în Cristos vița (Ioan 15) și multele locuințe din casa Tatălui (Ioan 14). Aleluia!

Divinitatea este contopită cu umanitatea, iar umanitatea locuiește în divinitate pentru expresia corporativă a Dumnezeului Triunic. Dumnezeu își câștigă gloria astăzi în biserică și prin biserică. Când trăim prin viața divină, Îl exprimăm în gloria divină, iar Tatăl este glorificat în Cristos și în biserică.

Tatăl este glorificat prin unirea organică a credincioșilor lui Cristos cu Tatăl în Fiul într-o minunată unitate (Ioan 17:23). Când suntem una, Cristos este glorificat și Tatăl este glorificat. Când suntem cu adevărat una în viața de biserică, va exista o manifestare corporativă și o expresie a gloriei lui Dumnezeu.

Când suntem una, Cristos este glorificat și Tatăl este glorificat în glorificarea Fiului. Amin! Aceasta este ceea ce Domnul câștigă astăzi în viața de biserică. Unitatea din Ioan 17 este pentru glorificarea Tatălui în Fiul; această unitate este de fapt glorificarea divină.

Când suntem una, când suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, când ne lepădăm de sine și trăim prin viața divină, suntem una în gloria Lui, iar Tatăl este glorificat în Cristos și în biserică. În glorificarea divină, Dumnezeul Triunic este glorificat în umanitate, iar omenirea este glorificată în divinitate (Apoc. 21:10-11).

Aleluia, pentru eternitate vom savura glorificare peste glorificare și glorificare în glorificare, căci vom fi în Dumnezeu, Dumnezeu va fi în noi, vom locui în Dumnezeu, Dumnezeu va locui în noi, vom străluci pe Dumnezeu și Dumnezeu va străluci prin noi pentru eternitate! Slavă Domnului!

Fie ca Domnul să ne dezvăluie pentru a vedea o viziune a gloriei și glorificării în economia lui Dumnezeu și să cooperăm cu El pentru a obține acest lucru printre noi astăzi.

Doamne Isuse, vrem să trăim în duhul nostru astăzi. Ne exersăm duhul pentru a trăi după viața și natura divină din duhul nostru. Nu vrem să trăim în și prin omul nostru natural, ci în și prin viața divină. Amin, Doamne, fie ca Tu să fii exprimat în noi și prin noi astăzi. Fie ca Fiul lui Dumnezeu să fie glorificat în biserică pentru ca Tatăl să fie glorificat în Fiul! Amin, Doamne Isuse, vrem să rămânem în unirea organică cu Tine în duhul nostru. Vrem să trăim în duhul nostru și prin duhul nostru. Fie ca Dumnezeu să câștige gloria în biserică și în Cristos Isus astăzi! Aleluia, Tatăl este glorificat prin unirea noastră organică cu Tatăl și cu Fiul într-o minunată unitate! Amin, Doamne, mulțumim că ai lărgit unitatea divină pentru a ne include pe noi, credincioșii în Cristos. Îți mulțumim că ne-ai dăruit viața Ta, cuvântul Tău și gloria Ta ca să fim una. Amin, Doamne, vrem să fim una, pentru ca Cristos să fie exprimat și de aceea Tatăl să fie carnea Sa! Amin, Doamne, fie ca Dumnezeul Triunic să fie glorificat în umanitate și umanitatea să fie glorificată în divinitate!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is Glorified by the Church so that the Father is Glorified Through the Son, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 10 (Gloria și glorificarea, așa cum sunt revelate în Evanghelia lui Ioan) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim prin viața divină și-L câștigăm pe Dumnezeul învierii pentru a trăi în înviere

01/04/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când nu trăim prin viața noastră naturală, ci prin viața divină, suntem în înviere, iar rezultatul este Trupul lui Cristos; pentru ca noi să trăim în înviere, trebuie să-l cunoaștem, să experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii, nu numai pe Dumnezeul cel viu, ci și mai mult, pe Dumnezeul învierii.

Mulțumim Domnului că nu numai că a înviat din morți, ci și mai mult, că este învierea însăși! Aleluia, Isus Cristos este învierea și viața, iar astăzi El, ca Duh dătător de viață, este în duhul nostru pentru a aplica realitatea învierii Sale în ființa noastră! Omenesc vorbind, este imposibil să învingi moartea; poate o putem amâna, dar nu o putem învinge niciodată.

Dar vedem aici o persoană, Isus Cristos, care a biruit moartea și a ieșit din moarte prin înviere, și El este învierea și viața pentru noi. Din punct de vedere omenește, s-ar putea să nu reușim niciodată să învingem moartea, pentru că putem muri ca cei dinaintea noastră; spiritual vorbind, totuși, putem birui moartea, pentru că avem viața învierii în duhul nostru!

La om, sunt multe lucruri care sunt imposibile, inclusiv transformarea noastră și conformarea cu chipul lui Cristos, dar la Dumnezeu, toate lucrurile sunt posibile! De multe ori în viața noastră creștină ajungem în situații și atingem lucruri care ne aduc la conștientizarea că nu suntem nimic și nu putem face nimic, pentru că nu putem răzbate sau birui.

Când ajungem la capătul puterilor noastre și realizăm că suntem cu totul inutili, atât în viața noastră creștină, cât și în slujirea noastră față de Dumnezeu, Dumnezeu poate veni ca viața învierii și poate fi exprimat prin noi. Când ne dăm seama de propria noastră incapacitate, putem experimenta capacitatea lui Dumnezeu.

Acesta nu este doar un motto sau o zicală minunată de înrămat; aceasta trebuie să devină realitatea noastră. În viața noastră creștină de zi cu zi trebuie să ne întoarcem spre Domnul și să Îl savurăm, depizând de El pentru toate lucrurile.

Când lucrurile depășesc puterea noastră de a face față și de a trece prin ele, ne putem pur și simplu să ne încredem în Domnul, pentru că El, ca viața învierii, este în noi. Specialitatea Lui este să învingă moartea; moartea pentru noi este imposibil de biruit, dar pentru El, nu este o problemă: El a biruit moartea și El este în noi pentru a birui moartea în noi.

A experimenta învierea înseamnă a realiza că nu o putem face și că Dumnezeu este Cel care face totul în noi, prin noi și pentru noi. El în noi o poate face. Noi nu o facem, dar El poate. Așa că ne deschidem către El.

Îi permitem să facă totul în noi. Punem capăt eforturilor și strădaniei noastre de a face lucruri pentru Dumnezeu și pur și simplu Îl lăsăm pe Dumnezeu să facă toate lucrurile în noi în înviere și ca înviere.

Trăirea prin viața divină din noi și nu prin viața noastră naturală rezultă în Trupul lui Cristos

În calitate de credincioși în Cristos, avem viața divină în duhul nostru; Domnul, ca Duhul dătător de viață, este cu duhul nostru și noi suntem un duh cu Domnul. Când suntem în duhul nostru, savurăm curgerea dulce a vieții. Domnul este cu duhul nostru astăzi (2 Tim. 4:22), iar Cristos trăiește în noi pentru a fi viața noastră și totul al nostru (Col. 1:27).

Trebuie să ne amintim acest lucru în fiecare zi, că avem o altă Persoană care trăiește în noi. Suntem atât de obișnuiți să trăim prin viața noastră naturală încât, implicit, trăim în noi înșine, prin noi înșine și chiar pentru noi înșine. Dar când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a trăi nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din noi, suntem în înviere, iar rezultatul este Trupul lui Cristos!

Pavel a mărturisit că a aspirat să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conform cu moartea Lui, dacă poate ajunge la învierea din morți (Filipeni 3:10-11).

Întreaga noastră viață este o încercare de a-L cunoaște pe Cristos, de a-L experimenta și de a trăi un singur duh cu El, astfel încât să putem experimenta moartea și învierea Lui, să fim conformați cu moartea Sa și să ajungem la învierea din morți.

Avem nevoie să fim făcuți discipoli de Domnul să fim persoane divine și mistice, adică să fim persoane care trăiesc prin viața divină, renegând viața noastră naturală (Ioan 3:8).

Toți oamenii de astăzi trăiesc prin și în viața lor naturală; este firesc să trăiești în viața naturală. Cu toate acestea, noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim ucenici de Domnul, învățați în interior și subiectiv de El, cum să trăim viața divină și să renegăm viața naturală.

Nu ar trebui să mai trăim în și prin viața noastră naturală; mai degrabă, trebuie să trăim prin viața divină din duhul nostru. Când citim Evangheliile, Îl vedem pe Isus Cristos, omul-Dumnezeu, care a trăit o viață omenească perfectă nu în viața Sa naturală, ci prin viața divină în duhul Său.

El a avut o viață omenească perfectă cu o umanitate perfectă, dar El S-a lepădat de Sine însuși și a luat voia Tatălui, a făcut voia Tatălui, a rostit cuvintele Tatălui și a făcut totul conform celor auzite de la Tatăl. Când citim Evangheliile, Îl învățăm pe Cristos după cum realitatea este în Isus și suntem făcuți ucenici de Domnul.

Și pe măsură ce trăim în viața de biserică și vedem multe modele de frați și surori care trăiesc prin viața divină, suntem în continuare făcuți ucenici de Domnul să trăim prin viața divină, astfel încât El să poată fi exprimat prin noi, iar rezultatul acestui lucru este Trupul lui Cristos.

Fie ca nimeni să nu ne disprețuiască tinerețea, ci mai degrabă să fim un model pentru credincioși în felul în care trăim, în conduita noastră, în credința noastră și în puritatea noastră. Când alții se uită la noi, ar trebui să vadă o persoană care trăiește prin viața divină și nu prin viața lor naturală. Amin!

Să ne rugăm și să ne deschidem Domnului pentru ca El să facă acest lucru real pentru noi în viața noastră de zi cu zi. Orice lucru pe care îl facem, chiar dacă este scriptural, dar e în viața naturală, nu este realitatea Trupului lui Cristos (1 Cor. 3:12).

Atâtea lucruri pe care le facem în viața de biserică și pentru Domnul sunt scripturale și bune și sunt absolut necesare și pozitive, dar le facem în omul nostru natural și conform vieții noastre naturale. O, Doamne! Fie ca noi să învățăm să continuăm să ne întoarcem la duhul nostru zi de zi pentru a-L savura, a ne împărți din bogățiile Lui și a trăi prin viața divină și nu prin viața noastră naturală!

Fie ca trăirea noastră de zi cu zi să fie o trăire în și prin viața divină și să contribuim la zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos în viața noastră de zi cu zi!

Doamne Isuse, alegem să trăim nu prin viața noastră naturală, ci prin viața divină din duhul nostru. Ne renegăm ăe noi înșine, ne punem deoparte și vrem să trăim în și prin viața divină în duhul nostru. Amin, Doamne, vrem să trăim în înviere astăzi, trăind un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Fă-ne discipolii Tăi, dragă Doamne, să fim persoane divine și mistice. Salvează-ne de a trăi în și prin omul nostru natural. Salvează-ne de a trăi în viața noastră naturală în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică. Doamne Isuse, vrem să ne întoarcem la Tine astăzi! Nu vrem să facem lucrurile doar într-un mod scriptural și bun, dar în viața naturală. O, Doamne, fie ca să nu deteriorăm sau vătămăm Trupul lui Cristos, făcând lucruri în omul nostru natural și prin viața noastră naturală. Fă-ne ucenicii Tăi astăzi ca să trăim viața divină renegând viața noastră naturală. Fie ca Cristos să fie Cel care trăiește în noi astăzi pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Doamne Isuse, amin, câștigă zidirea Trupului Tău pe măsură ce trăim prin viața divină și renegăm viața noastră naturală!

Pentru a trăi în înviere trebuie să-L cunoaștem, să-L experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii

Trebuie să trăim în înviere astăzi, un singur duh cu Domnul. Dumnezeul nostru nu este doar Dumnezeul viu, Dumnezeul care este viu și activ în a face lucruri pentru noi și în noi, ci chiar mai mult, El este Dumnezeul învierii, Dumnezeul care Se introduce pe Sine în noi ca înviere și viață.

Există o distincție între Dumnezeul viu și Dumnezeul învierii. Trebuie să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii. Dumnezeul cel viu poate săvârși multe fapte în numele nostru și să facă multe lucruri pentru noi; cu toate acestea, Dumnezeul învierii lucrează nu doar în exterior, ci și în interior pentru a ne împărți viața și natura Sa.

Dumnezeul cel viu poate face multe lucruri pentru noi, cum ar fi să ne vindece, să ne ajute în necazurile noastre, să ne elibereze de probleme și să ne ajute; cu toate acestea, pe măsură ce El face aceste lucruri pentru noi, natura Dumnezeului viu nu se poate contopi cu natura omului.

Atâția oameni care L-au iubit pe Dumnezeu și L-au urmărit în Vechiul Testament L-au experimentat ca Dumnezeul viu, iar El i-a eliberat, i-a salvat, a îngrijit de ei și a avut grijă de ei. Cu toate acestea, viața și natura Dumnezeului viu nu pot fi contopite cu viața și natura omului.

Chiar și noi înșine, în calitate de credincioși în Cristos, L-am experimentat pe Dumnezeu de atâtea ori ca Dumnezeul viu, pentru că I-am cerut să ne ajute și să facă lucruri pentru noi, și El a făcut-o; El a făcut minuni pentru noi. Cu toate acestea, la scurt timp după ce se face o minune pentru noi, uităm de Domnul, pentru că nimic din viața și natura Lui nu a fost introdus în noi.

2 Cor. 1:8-9 ne arată experiența lui Pavel și a colaboratorilor săi; erau năpăstuiți, împovărați excesiv peste puterea lor, în măsura în care disperau chiar și de a trăi. Ei au avut în ei înșiși răspunsul morții, fiind siguri că sunt pe cale să moară și, în toate aceste lucruri, și-au bazat încrederea nu în ei înșiși, ci pe Dumnezeu, care înviază morții.

Pavel L-a experimentat pe Dumnezeu nu ca pe Dumnezeul viu, care poate să-l elibereze din închisoare și de împotrivitorii și persecutorii săi, ci și mai mult, ca pe Dumnezeul învierii, pentru că nu se mai încredea în sine, ci în Dumnezeu care înviază morții.

A fost greu încercat și disperat chiar și de a trăi, dar tocmai în acest fel a învățat să se încreadă în Dumnezeul învierii. Dumnezeul învierii nu l-a salvat din situația grea de moarte în care se afla; El pur și simplu S-a introdus cu viața și natura Sa în Pavel.

Dumnezeu nu a făcut un act divin miraculos pentru a-l salva pe Pavel; mai degrabă, El a comunicat și a transmis viața și natura Sa în el. Pentru ca noi să trăim în înviere, trebuie să-l cunoaștem, să experimentăm și să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii.

Dumnezeu introduce prin cruce pentru a ne termina, pentru a ne duce la capăt, astfel încât să nu mai avem încredere în noi înșine, ci în Dumnezeul învierii. Poate că vrem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca fiind Dumnezeul viu care ne eliberează dintr-o situație dificilă și imposibilă, dar El vrea să-L cunoaștem, să-L experimentăm și să-L câștigăm ca Dumnezeu al învierii în acea situație.

Trebuie să ne dăm seama că, deși Dumnezeul cel viu poate săvârși multe acte în numele omului, viața și natura Dumnezeului viu nu sunt realizate în om; însă Dumnezeul învierii introduce viața și natura Sa în om. Dumnezeu nu lucrează pentru a-și face cunoscută puterea prin acte exterioare, ci introduce pentru a Se împărți și a se introduce pe Sine în om (Gal. 1:15-16; 2:20; 4:19).

Pentru aceasta, Dumnezeu folosește mediul nostru, astfel încât să-și poată introduce viața și natura în noi (2 Cor. 4:7-12; 1 Tes. 3:3). El aranjează pentru fiecare dintre noi un anumit set de situații cu multe suferințe, special rânduite pentru noi, astfel încât să-L cunoaștem ca pe Dumnezeul învierii care se introduce pe Sine în noi.

Semnificația suferinței, mai ales în ceea ce privește noi, credincioșii în Cristos, este că ea devastează și mistuie vechea creație, astfel încât Dumnezeu să aibă ocazia de a se împărți în noi ca Dumnezeul învierii. Cu toții trecem prin suferință, căci suferința este partea fiecărei ființe umane; cu toate acestea, noi, creștinii, putem ieși din suferință cu mai mult din Dumnezeu adăugat la ființa noastră dacă pur și simplu ne deschidem către El.

Fie ca noi toți să ne dăm seama că scopul principal al suferinței pentru noi este ca însăși natura lui Dumnezeu să fie infuzată în natura omului. Omul exterior se mistuie, dar omul nostru interior este înnoit, iar Dumnezeu adaugă mai mult din Sine în ființa noastră (2 Cor. 4:6).

Fie ca noi să-i dăm Domnului consimțământul atunci când El caută să ne conducă prin suferințe și lucruri devastatoare. El este Cel care aranjează toate lucrurile în mediul nostru; nu persoanele, lucrurile sau situațiile ne decid mediul și suferințele, ci Dumnezeu Însuși este cel care aranjează toate lucrurile.

El vrea să sporească elementul divin din ființa noastră, astfel încât să-L putem cunoaște pe El ca Dumnezeul învierii. El ne pedepsește cu scopul de a câștiga ceea ce este de folos și de a ne împărți din sfințenia Lui (Evrei 12:10).

Toate lucrurile, toate chestiunile, toate persoanele și toate mediile și situațiile introduce împreună spre binele nostru, pentru că Îl iubim pe Domnul și suntem chemați conform scopului Său (Romani 8:28).

Pentru a trăi în înviere și a fi constituiți cu Dumnezeul învierii, trebuie să fim conformați cu chipul lui Cristos ca Fiu întâi născut al lui Dumnezeu prin „toate lucrurile” (Romani 8:28-29; Evrei 12:10; Ier. 48:11).

Ceea ce este bun în ochii lui Dumnezeu nu este ca să obținem lucruri exterioare sau că suntem mai experimentați și mai maturi din punct de vedere uman, ci că viața și natura Lui sunt aduse mai mult în ființa noastră prin cunoașterea, experimentarea și câștigarea pe Dumnezeul învierii prin toate lucrurile prin care trecem.

Trebuie să-L câștigăm pe Dumnezeul învierii și să fim constituiți cu El. Fie ca noi să vedem acest lucru și să ne deschidem Domnului pe măsură ce trecem prin toate lucrurile, astfel încât Dumnezeul învierii să poată fi introdus în noi și viața și natura Sa să crească în noi zi de zi.

Doamne Isuse, vrem să trăim în înviere astăzi prin cunoașterea, experimentarea și câștigarea Dumnezeului învierii. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Fă-ne să realizăm că Dumnezeu lucrează prin cruce pentru a ne pune capăt și a ne termina, astfel încât să avem încredere în Dumnezeul care înviează morții. O, Doamne Isuse, să învățăm acest lucru în experiența noastră, astfel încât să nu mai avem încredere în noi înșine, ci în Dumnezeul învierii. Nu vrem foar să-I cerem lui Dumnezeu să facă lucruri pentru noi pentru a ne salva și a săvârși minuni în numele nostru ci pur și simplu îȚi dăm permisiunea să lucrezi pentru a mistui omul natural, astfel încât omul interior să fie înnoit. Amin, Doamne, vrem să Te cunoaștem ca fiind Dumnezeul învierii în experiența noastră zilnică. Fie ca viața și natura ta să fie introduse în noi. Fie ca noi să realizăm că Dumnezeu folosește mediul înconjurător pentru a introduce viața și natura Sa în noi. Amin, Doamne, conformează-ne mai mult chipului Tău prin toate lucrurile care se petrec în jurul nostru și toate lucrurile, persoanele și lucrurile legate de noi. Fie ca însăși natura lui Dumnezeu să fie introdusă în natura noastră, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu până la cel mai înalt grad!