Îl trăim pe Cristos

Prin Dumnezeul care impune cerințe și prin Cristos ca ofrande, putem să-L savurăm pe Cristos ca țară bună

17/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Prin Dumnezeul care ne cere, crucea lui Cristos și Cristos Însuși ca ofrande care îndeplinesc cerințele lui Dumnezeu, putem intra în Cristos ca țara noastră bună și putem primi toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos.

Scena de la intrarea țării bune – așa cum este descris în Deut. 27:1-8, include monumentele din piatră, altarele și jertfele; toate acestea îl simbolizează pe Cristos, care este atât mărturia lui Dumnezeu, cerințele lui Dumnezeu, calea lui Dumnezeu de a împlini cerințele Sale, cât și țara bună în care putem intra.

Cartea Deuteronomului este un cuvânt final al legii, re-vorbirea legii de către Moise sub inspirația lui Dumnezeu și cu o povară pentru a doua generație; el dă o concluzie atotinclusivă Pentateuhului.

Cea mai mare parte a celei de-a doua generații nu a fost prezentă pentru a auzi dăruirea celor Zece Porunci, așa că Dumnezeu l-a împovărat pe Moise să revorbească legea pentru a oferi tinerei generații o pregătire reînnoită pentru a fi pregătiți să intre în țara bună promisă de Dumnezeu și să o moștenească ca posesie a lor.

Cuvântul pe care Moise le-a vorbit copiilor lui Israel în Deuteronom este parte din Biblie și întreaga Biblie este respirația lui Dumnezeu, vorbirea lui Dumnezeu.

Semnificația intrinsecă a cărții Deuteronom este că această carte este despre Cristos.

Cristos este Cuvântul lui Dumnezeu, respirația din Dumnezeu, cuvântul viu care iese prin gura lui Dumnezeu, iar când chemăm numele Domnului, Îl primim și trăim datorită Lui.

Chiar mai mult, în calitate de cuvânt viu al lui Dumnezeu, Cristos este întrupat în cuvântul Său; atunci când ne rugăm peste Cuvântul lui Dumnezeu, medităm asupra cuvântului și luăm cuvântul cu ajutorul tuturor feluri de rugăciune și petiție, îl inhalăm pe Dumnezeu.

Ce minunat că noi, ființele umane, putem să-L inspirăm pe Dumnezeu rugându-ne peste cuvântul lui Dumnezeu! Și pe măsură ce-L savurăm pe Cristos ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, El devine locul nostru ascuns ca scut, El ne ajută și ne tratează bine și ne face înțelepți și ne oferă înțelegere.

Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, avem discernământ și cunoaștere adecvată, suntem feriți de păcat și de orice cale rea și suntem feriți de poticnire.

Cuvântul lui Dumnezeu, odată intrat în noi într-un mod viu, ne călăuzește pașii și ne determină să biruim nelegiuirea.

Fie ca să-L iubim pe Dumnezeu și să ne smerim pe noi înșine pe măsură ce venim la cuvântul Său, considerând cuvântul Său ca fiind cuvântul Său viu prin care Îl putem contacta și să rămânem în El!

Dacă facem acest lucru, suntem infuzați cu substanța vie a lui Dumnezeu prin cuvânt și devenim una cu Dumnezeu în viață, natură și expresie și vom trăi spontan o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu în conformitate cu cuvântul Său.

Să vedem cum sunt monumentele din piatră, altarul și ofrandele din Deut. 27:1-8 Îl simbolizează pe Cristos

Scena de la intrarea țării bune înfățișată în Deut. 27:1-8 include monumentele din piatră, altarul și ofrandele; toate aceste elemente îl simbolizează pe Cristos.

În timp ce poporul lui Israel se apropia de țara bună și urma să traverseze Iordanul, Dumnezeu prin Moise le-a spus că, după ce vor traversa râul, vor trebui să facă unele lucruri.

Ei trebuiau să ridice niște pietre mari și să le tencuiască pentru a fi monumente și au scris pe ele cuvintele legii în porunci; apoi, pe lângă monumente, urmau să construiască un altar și să ofere pe acesta ofrande arse și ofrande de pace.

Ce semnifică toate acestea și cum se aplică acest lucru în viața noastră creștină? Legea scrisă pe monumente era un portret al lui Dumnezeu Însuși; legea este un portret, o imagine a ceea ce este Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate, iar legea este un portret al ceea ce este El.

Cele Zece Porunci dezvăluie că Dumnezeu este iubire și lumină și că El este sfânt și drept; la intrarea în țară a fost însuși Dumnezeu exprimat prin legea Sa.

Dumnezeu era acolo în picioare și se revela pe Sine Însuși copiilor lui Israel, făcând de cunoscut cerințele Sale.

Modul în care putem intra în țara bună este prin îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu; numai atunci când îndeplinim cerințele lui Dumnezeu, putem intra în posesia țării bune.

În realitatea spirituală, Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu, împlinirea legii; El a venit să-L exprime pe Dumnezeu în toate felurile posibile și El a împlinit legea.

Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu și El este standardul vieții noastre creștine; nu trebuie să păstrăm în exterior legea – ci mai degrabă, trebuie să-L păstrăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim Cristos pentru expresia lui Dumnezeu în om.

Monumentele ridicate de cealaltă parte a râului Iordan semnifică faptul că Cristos este portretul viu al lui Dumnezeu și întruparea lui Dumnezeu stătea în fața oamenilor pentru a le impune cerințe conform cu ceea ce este El.

Domnul a spus că, așa cum este El, așa suntem și noi; chiar așa cum a trăit El, așa ar trebui să trăim; chiar așa cum a lucrat El, așa ar trebui să facem și lucrări și mai mari pe care le vom face.

Deci Cristos, ca portret viu al lui Dumnezeu, stă în fața noastră pentru a ne impune cerințe conform cu ceea ce este El.

Chiar lângă pietrele care conțineau inscripțiile poruncilor lui Dumnezeu se afla altarul, care simbolizează crucea lui Cristos; crucea este crucea lui Cristos, căci pe altar totul este terminat, iar pe cruce Cristos a terminat toate lucrurile.

Faptul că altarul era acolo și ar fi oferite ofrande arse și oferte de pace, arată că Cristos este Singurul care poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu, iar prin El – prin răscumpărarea Sa pe cruce – putem intra în țara bună.

Copiii lui Israel urmau să intre în țara bună, dar nu puteau lua țara de unii singuri; Dumnezeu a stabilit cerințele pentru ca aceștia să intre în stăpânirea țării bune și El le-a dat și o cale de a intra – ofrandele.

Acest lucru este foarte important pentru noi în experiența noastră creștină.

Prin Dumnezeul care ne cere, crucea lui Cristos și Cristos ca ofrande, putem intra în Cristos și putem să-L savurăm ca țară bună

Cum putem noi, fiind credincioși în Cristos, să intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune?

Cristos, ca portret viu al lui Dumnezeu, este cerința ca noi să intrăm în țara bună; pentru a intra în posesia Cristosului atotinclusiv, trebuie să devenim Cristos, pentru că numai El este calificat.

Când Îl privim pe Cristos ca portretul viu al lui Dumnezeu – El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate – ne dăm seama că, în noi înșine, nu suntem ceea ce El este.

Putem fi tentați să citim Biblia și să o luăm ca și cuvânt al lui Dumnezeu și să încercăm să o împlinim; în acest fel, putem încerca să îndeplinim legea și să îndeplinim cerințele lui Dumnezeu.

Dar ceea ce Dumnezeu dorește este două lucruri: El vrea să-L luăm pe Cristos ca ofrande și să inspirăm pe Dumnezeu în cuvântul Său.

Faptul că chiar lângă pietrele care conțin inscripțiile poruncilor lui Dumnezeu era altarul, arată că noi, ca popor al lui Dumnezeu, putem să-L luăm pe Cristos ca ofrandă arsă pentru satisfacția lui Dumnezeu și ca ofrandă de pace către Dumnezeu pentru savurarea noastră cu Dumnezeu în părtășia divină (Psa. 43:4-5).

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca absolutismul noastră înaintea lui Dumnezeu și ca pace a noastră cu Dumnezeu și cu omul; aceasta este prin exersarea duhului nostru și aplicarea Lui la experiența noastră pentru a fi una cu El ca fiind Cel absolut înaintea lui Dumnezeu și ca Acela care este pacea noastră.

Cristos este Cel care Îl exprimă pe Dumnezeu și este cuvântul viu al lui Dumnezeu; Cristos este, de asemenea, Cel care îndeplinește și satisface toate cerințele lui Dumnezeu.

Dumnezeul care ne impune cereri a venit în întrupare pentru a fi Mântuitorul nostru și Înlocuitorul nostru ca fiind Cel care împlinește.

Pe de o parte, El cere ca noi să fim la fel ca El, iar pe de altă parte, El Însuși a venit să-și îndeplinească cerințele Sale și să fie inspirat de noi, pentru ca El din noi să îndeplinească aceste cerințe. Ce scenă minunată vedem în Deut. 27 !

Prin Dumnezeu care cere, prin crucea lui Cristos și prin Cristos Însuși ca ofrande noi putem intra în Cristos ca țara noastră bună!

Modul în care putem intra în savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv ca realitate a țării bune nu este prin străduința noastră în noi înșine, ci prin cererea lui Dumnezeu, crucea lui Cristos și prin Cristos ca ofrande ale noastre.

În acest fel Îl savurăm pe Cristos și primim toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos.

Binecuvântările pe care Dumnezeu vrea să ni le ofere nu sunt ceva material sau exterior; aceste binecuvântări nu sunt altceva decât Dumnezeul Triunic procesat care este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul (1 Pet. 3:18; Ef. 1:3; Gal. 3:14).

Realitatea țării bune este Duhul atotinclusiv, care dă viață, ca realizare și finalizare a Dumnezeului Triunic procesat.

Aspectul fizic al țării bune a fost țara Canaanului, pe care copiii lui Israel i-au moștenit și s-au bucurat; aplicația spirituală a țării bune este Duhul atotinclusiv, compus, care dă viață!

Binecuvântarea Duhului promis corespunde cu binecuvântarea țării promise lui Avraam; de fapt, Duhul ca realizare a lui Cristos în experiența noastră este țara bună ca sursă a bogatei surse a lui Dumnezeu pentru ca noi să Îl savurăm.

Nu suntem meniți să încercăm să păstrăm poruncile, statutele, legile și rânduielile lui Dumnezeu; nu o putem face și nu reușim, și chiar cădem sub blestem atunci când încercăm să le îndeplinim.

Ceea ce trebuie să facem este să ne unim cu Cristos, astfel încât Dumnezeul care cere să fie satisfăcut de Cristos ca realitate a tuturor ofrandelor.

Și trebuie să-L respirăm, citind cu rugăciune cuvântul Său, astfel încât El din noi să îndeplinească aceste cerințe și să ne aducă și în posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună!!

Doamne Isuse, Te iubim și venim la Tine ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu să Te inspirăm! Slavă Domnului că Dumnezeul care a cerut a devenit om, a murit pe cruce pentru a îndeplini toate cerințele lui Dumnezeu a devenit un Duh dătător de viață pentru a fi respirat în noi în cuvântul Său! Aleluia, în noi înșine nu putem intra în savurarea Cristosului atotinclusiv, dar prin Cristos ca ofrande suntem calificați să intrăm în savurarea țării bune și să primim toate binecuvântările pe care Dumnezeu ni le dă în Cristos! Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic procesat însuși este întrupat în Cristos și realizat ca Duhul să fie porțiunea noastră prin Cristos mântuitor, care a devenit Duhul dătător de viață pentru a fi inspirat întru noi și pentru a trăi în noi o viață care îndeplinește cerințele lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Through the Requiring God and Christ as the Offerings we can Enjoy Christ as Good Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ca și cuvântul viu al lui Dumnezeu, legea Îl infuzează pe Dumnezeu în noi ca noi să-L trăim pe Cristos

16/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Legea este cuvântul viu al lui Dumnezeu care îi infuzează substanța și elementul întru căutătorii Săi iubitori, astfel încât Dumnezeu în Cristos să fie duh și viață în ei și să împlinească legea în ei.

Trebuie să luăm fiecare parte a legii – toate poruncile, rânduielile, statutele, preceptele și judecățile – ca fiind cuvântul suflat de Dumnezeul pe care Îl iubim, iar legea și întreaga Biblie vor deveni pentru noi cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Duhul realității a orice este Dumnezeu (Ioan 16:13; 1 Ioan 5:6) ne va infuza cu Cristos ca realitate a legii (Ioan 6:63; Efeseni 6:17-18; 1 Cor. 15:45; Psa. 119:9).

Atât legea cât și întreaga Biblie pot fi două lucruri diferite în funcție de persoana noastră; dacă suntem păzitori ai legii, legea devine un set de reguli pe care trebuie să le păstrăm, dar dacă suntem căutătorii iubitori de Dumnezeu, vom veni la lege ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Totuși, de multe ori, nu primim viață din cuvântul lui Dumnezeu, deoarece avem probleme în inima noastră; când ajungem la cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm nu doar duhul, ci și întreaga noastră ființă, în special inima noastră.

Trebuie să ne rugăm ca Domnul să ne salveze de a avea o inimă împărțită; o inimă divizată este una care este pentru Domnul dar caută și altceva.

Este posibil să nu ne tragă inima, să nu avem o inimă pentru cuvântul lui Dumnezeu sau putem avea multe văluri, piedici și frustrări în inima noastră care ne împiedică să primim cuvântul lui Dumnezeu ca respirația lui Dumnezeu.

Fie ca să nu existe frustrări, acoperiri sau obstacole între noi și Dumnezeu ci să-I permitem lui Dumnezeu să aibă un curs liber în ființa noastră ca să atingem orice ce vrea El să atingă!

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne smerim pe noi înșine; Biblia cere să ne smerim pe noi înșine, să lăsăm deoparte încrederea în sine și asigurarea de sine și să-I cerem Domnului să Se îndure de noi și să strălucească în noi.

Ori de câte ori ne smerim pe noi înșine și nu insistăm asupra propriilor noastre păreri, ci cerem îndurarea lui Dumnezeu atunci când venim la cuvântul Domnului, vom simți că vom intra într-un domeniu al luminii.

Trebuie să avem grijă să-L savurăm pe Cristos pe măsură ce venim la cuvântul Său; pentru aceasta, trebuie să ne gândim la cuvântul lui Dumnezeu, folosind cuvântul pentru a ne închina lui Dumnezeu, a conversa cu noi înșine, a ne ruga, a mastica și a vorbi cu voce tare.

Chiar și atunci când petrecem timp cu Domnul singuri în cuvântul Său, trebuie totuși să-i vorbim cu voce tare, deschizându-ne inima și gura noastră, chiar dacă facem asta cu voce scăzută; cel puțin asta nu ne va lăsa să adormim sau să fim distrași.

Dacă Îl căutăm pe Domnul, devenim una cu El, savurăm cuvântul Său, iar atunci când vom face acest lucru, vom avea în mod automat o viață care corespunde legii ca mărturie a lui Dumnezeu.

Legea în calitate de cuvânt viu al lui Dumnezeu, ne infuzează cu Dătătorul Legii, iar ceea ce primim în ființa noastră nu este un cod al „fă asta, nu fă cutare”, ci, mai degrabă, suntem infuzați cu Persoana care a dat legea, și anume cu Dăruitorul legii Însuși, iar El devine viața noastră!

Fie ca noi să avem o inimă potrivită și o ființă deschisă atunci când venim la cuvântul viu al lui Dumnezeu, pentru a putea fi infuzați cu El și pentru a-L trăi!

Să savurăm și să experimentăm funcțiile legii în calitate de cuvânt viu al lui Dumnezeu pentru noi

Dacă citim Psalmul 119 vom vedea multe funcții minunate ale legii ca fiind cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă citim doar legea, poruncile, preceptele și rânduielile, s-ar putea să nu fim foarte impresionați sau ajutați; dar dacă Îl căutăm pe Domnul și ne exersăm duhul și inima atunci când venim la lege, vom fi infuzați cu elementul lui Dumnezeu și legea va deveni cuvântul viu al lui Dumnezeu pentru noi.

În acest articol vrem să vedem unele dintre funcțiile legii ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu și cum putem beneficia de aceste funcții pentru ca noi să fim infuzați cu însăși ființa lui Dumnezeu și să-L trăim pe Cristos pentru împlinirea Legii.

În calitate de cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea Îl administrează pe Dumnezeul cel viu întru căutătorii Săi (Psa. 119:2, 88).

Când ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Domnul, legea devine cuvântul viu al lui Dumnezeu și funcționează să administreze pe Dumnezeul cel viu întru ființa noastră. Fie ca noi să fim căutătorii Său iubitori și să nu doar păzim legea atunci când venim la cuvântul lui Dumnezeu!

Ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a-L distribui pe Dumnezeu însuși ca viață și lumină celor care iubesc legea (Psa. 119:25, 50, 107, 116, 130, 154).

Cuvântul lui Dumnezeu este plin de lumină și viață, iar când Îl contactăm pe Domnul în cuvântul Său, primim viață și lumină; acest lucru ne înviorează și ne determină să-L trăim pe Cristos, iar Cristos strălucește asupra noastră și ne face calea luminoasă.

Cum putem avea lumină și cunoaște calea lui Dumnezeu? Este prin venirea la cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a restabili sufletul omului și pentru a înveseli inima omului (Psa. 19:7-8). Când citim Cuvântul lui Dumnezeu și îl amestecăm cu credința noastră în rugăciune, sufletul nostru este restabilit și inima noastră devine veselă.

Dacă după ce am petrecut timp cu Domnul în cuvântul Său, nu suntem restabiliți și inima noastră nu este fericită, trebuie să continuăm să-L contactăm până când El ne va restabili sufletul și ne va face inima fericită în El.

Fie ca să luăm cuvântul prin intermediul oricărei rugăciuni și petiții, pentru ca noi să fim restabiliți în sufletul nostru și inima noastră să fie fericită în El!

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a aduce mântuirea (Psa. 119:41, 170). Amin! Suntem mântuiți prin faptul că suntem în cuvântul lui Dumnezeu; suntem mântuiți de noi înșine, de concepțiile noastre, de orice lucruri rele și de orice lucru pur și simplu fiind în cuvântul lui Dumnezeu și savurându-L pe Cristos.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a întări (v. 28), a mângâia (v. 76) și a ne hrăni (v. 103).

Cu toții putem depune mărturie despre cum Cuvântul lui Dumnezeu ne întărește în omul nostru interior și ne face puternici în credință; Cuvântul lui Dumnezeu ne mângâie și ne hrănește, împărțind elementul foarte divin în ființa noastră pentru hrănirea și aprovizionarea noastră.

Cuvintele Domnului sunt dulci pe gustul nostru, chiar mai dulci decât mierea pentru gura noastră; pe măsură ce venim la cuvântul Lui, suntem întăriți din interior, inima noastră este mângâiată și suntem hrăniți cu cuvintele vieții, chiar viața lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, venim la cuvântul Tău ca și căutătorii Tăi iubitori pentru a fi infuzați cu elementul Tău și să Te avem introdus zi de zi în ființa noastră! Ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Tine pentru ca Tu să Te distribui ca viață și lumină în noi. Amin, Doamne, Cuvântul Tău viu ne restabilește sufletul și ne face inima veselă, iar Cuvântul Tău aduce mântuirea în noi. Ne place să fim întăriți, mângâiați și hrăniți pe măsură ce venim la Cuvântul Tău.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a ne păzi, a ne păstra în siguranță și a ne face să sperăm (Psa. 119:116-117, 49).

Răufăcătorii se îndepărtează de noi în timp ce păstrăm poruncile Dumnezeului nostru și prin cuvântul Lui suntem susținuți ca să trăim, și nu ne este rușine de speranța noastră. Când savurăm cuvântul viu al lui Dumnezeu, suntem susținuți și în siguranță și suntem plini de speranță.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea ne determină să savurăm pe Dumnezeu ca porție a noastră (v. 57). Este un lucru minunat ca noi să-L savurăm pe Dumnezeu ca porție a noastră; sună foarte simplu acest lucru, dar avem o mulțime de probleme și tindem să încercăm să găsim soluții la problemele noastre sau să oferim sfaturi altora în loc să venim la cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Când Îl contactăm pe Dumnezeu și Îl inspirăm prin cuvântul Său, El devine soluția la orice problemă am avea; chiar mai mult, El devine porțiunea noastră, savurarea noastră bogată și sursa noastră de a continua cu El.

Cu toții putem depune mărturie că, indiferent dacă venim la Cuvântul lui Dumnezeu în mod personal sau suntem la întâlnirile bisericii, când cuvântul devine cuvântul viu al lui Dumnezeu pentru noi și avem auzirea credinței, Domnul răspunde la problemele noastre și devine porţiunea noastră.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea ne determină să savurăm chipul lui Dumnezeu (v. 58) și strălucirea feței Lui (v. 135). Amin, când venim la Domnul în cuvântul Său, avem chipul Lui ridicat asupra noastră și savurăm pe strălucirea feței Sale!

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea ne determină să-L savurăm pe Dumnezeu ca ascunzătoare și ca scut (v. 114) și, de asemenea, să savurăm pe ajutorul și bunătatea lui Dumnezeu (v. 175, 65). Ne ascundem în Domnul și sperăm în cuvântul Său; Rânduielile Sale ne ajută și sufletul nostru trăiește, iar noi Îl lăudăm pe Domnul în cuvântul Său.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a ne face înțelepți și a ne oferi înțelegere (Psa. 119:98-99).

Când ne rugăm peste cuvântul lui Dumnezeu și ne încântăm în El, poruncile Lui ne fac mai înțelepți decât dușmanii noștri pentru că sunt întotdeauna alături de noi și avem mai multă înțelegere decât toți învățătorii noștri, căci mărturiile Sale sunt cugetarea noastră.

Cuvântul lui Dumnezeu ne face înțelepți și plini de înțelegere, căci adevărata înțelepciune este însuși Dumnezeu și El este infuzat în noi prin cuvântul Său viu.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a ne da discernământ și cunoaștere adecvată (Psa. 119:66). Discernământul și cunoașterea adecvată nu se limitează doar la studierea și obținerea unei diplome; ele vin de la Domnul și El ne învață așa cum credem în cuvântul Său și cugetăm la el.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a ne feri de păcat și de orice cale rea (v. 11, 101).

Cum ne putem păstra drumul drept? Cum putem merge pe drumul lui Dumnezeu? Doar rămânând în cuvântul viu al lui Dumnezeu; Cuvântul Lui funcționează pentru a ne feri de păcat și de orice cale malefică.

Ca și cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea ne păzește să poticnire (v. 165), ne stabilește pașii și ne determină să biruim nelegiuirea (Psa. 119:133).

Fie ca pașii noștri să fie stabiliți în cuvintele Domnului și să nu poată stăpâni nici o nelegiuire asupra noastră, pe măsură ce rămânem în Domnul prin cuvântul Lui.

Doamne Isuse, venim la Cuvântul Tău viu ca să savurăm pe Tine ca porție a noastră și să avem chipul lui Dumnezeu și strălucirea feței Sale. Mulțumim Doamne, ne putem ascunde în Tine și putem fi în siguranță și putem savura ajutorul lui Dumnezeu și binefacerea Sa prin cuvântul Său. Doar savurănd cuvântul Tău viu, suntem făcuți înțelepți și plini de înțelegere, căci cuvântul Tău ne oferă discernământ și cunoaștere adecvată. Vrem să savurăm pe Tine în cuvântul Tău, Doamne, ca să fim feriți de păcat și de orice cale rea. Amin, Doamne Isuse, ne place să fim în cuvântul Tău viu, ca să nu ne poticnim ci ca pașii să ne fie întemeiați!

Ca și Cuvânt viu al lui Dumnezeu, legea funcționează pentru a-L infuza pe Dumnezeu în noi ca să-L trăim pe Cristos

Dacă noi, în calitate de credincioși în Cristos, Îl iubim pe Dumnezeu, ne smerim pe noi înșine și considerăm legea drept cuvântul Său viu prin care Îl contactăm și rămânem în El, legea va deveni un canal prin care Dumnezeu este infuzat în ființa noastră.

Dacă venim la Cuvântul lui Dumnezeu ca și căutătorii Săi iubitori, cu un duh exersat și cu o inimă întoarsă către El, viața și substanța divină ne sunt transmise pentru aprovizionarea și hrănirea noastră.

Pe măsură ce suntem infuzați cu substanța lui Dumnezeu prin lege ca și cuvânt al lui Dumnezeu, devenim una cu Dumnezeu în viață, natură și expresie și vom trăi spontan o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu și corespunde legii Sale.

Cum Îl putem trăi pe Cristos și cum putem avem o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu? Doar venind la Cuvântul lui Dumnezeu ca fiind căutătorii Lui iubitori și savurându-L pe Cristos în cuvântul viu al lui Dumnezeu; în acest fel, suntem infuzați cu elementul Lui, iar El în noi va împlini legea.

Putem îndeplini toate cerințele drepte ale legii pe măsură ce trăim și umblăm conform duhului.

Viața creștină și expresia lui Cristos ar trebui să fie ceva spontan, ceva automat; acestea sunt un rezultat al venirii noastre la cuvântul viu al lui Dumnezeu și care Îi permite Lui să Se infuzeze în noi pentru a trăi viața creștină din noi.

Păstrăm legea nu prin propriile noastre eforturi, ci prin contactarea Domnului și fiind infuzați cu El; în acest fel legea devine nu pur și simplu poruncile lui Dumnezeu, ci mărturia lui Dumnezeu pentru a-L infuza pe Dumnezeu în noi, căutătorii Lui iubitori.

Doamne, Te iubim, ne smerim pe noi înșine înaintea Ta și considerăm cuvântul Tău ca fiind cuvântul Tău viu prin care Te putem contacta și putem rămâne în Tine! Amin, Doamne, vrem să venim la Cuvântul Tău într-un mod viu pentru a fi infuzați cu substanța lui Dumnezeu în cuvântul Său, astfel încât să fim una cu Dumnezeu în viață, natură și expresie! Doamne, numai venind la Cuvântul Tău viu și fiind infuzați cu Tine, putem trăi spontan o viață care Îl exprimă pe Dumnezeu și corespunde cuvântului Său!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As God’s Living Word, the Law Functions to Infuse God into us for us to Live Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, cârtiri și stagnarea în țară

09/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Voința și dorința lui Dumnezeu este ca noi să intrăm în savurarea și posesia Cristosului atotinclusiv ca țară bună, dar pentru ca noi să-L luăm în stăpânire, trebuie să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, de cârtiri și de a stagna în țară. Amin!

Săptămâna aceasta începem o nouă înviorare de dimineață, studiul-cristalizare Deuteronom și, în special, săptămâna aceasta ajungem la subiectul, „Semnificația intrinsecă a cărții Deuteronom – o carte despre Cristos”.

În Luca 24:44 Domnul Isus le-a spus ucenicilor Săi că toate lucrurile scrise în legea lui Moise, profeți și psalmi Îl privesc pe El și toate trebuiau împlinite. Acest lucru arată că întregul Vechi Testament este o revelație a lui Cristos și că El este centrul și conținutul.

În Noul Testament, primul verset este Mat. 1:1 care spune: Cartea generației lui Isus Cristos; ultimul verset din Apocalipsa 22:21 menționează numele lui Isus. Primul și ultimul verset al Noului Testament Îl menționează pe Domnul Isus – El este conținutul și subiectul întregului Noul Testament.

Cristos este centrul și conținutul Vechiului Testament și al Noului Testament.

Pe măsură ce ajungem la cartea Deuteronom, trebuie să fim săraci în duh, pentru a putea câștiga ceva nou și proaspăt de la Domnul ca împărăție a cerurilor (Matei 5:3).

Pentru a fi fericit în mod divin trebuie să facem eforturi pentru a fi săraci în duh – goi, pe deplin deschiși Domnului pentru a primi ceva proaspăt din El distribuit în noi.

În plus, trebuie să fim puri în inimă (v. 8) pentru a-L vedea pe Dumnezeu; singurul nostru scop trebuie să fie Cristos Însuși, să-L contactăm, să-L primim și să fim plini cu El.

Există o diferență clară între a auzi despre Dumnezeu și a-L vedea pe Dumnezeu; Iov a auzit despre Dumnezeu prin auzul urechii, dar când ochiul L-a văzut, s-a pocăit în praf și cenușă (Iov 42:5-6).

Fie ca nu doar să auzim despre Dumnezeu și scopul Său, nu doar să înțelegem că dorința lui Dumnezeu este ca noi să Îl câștigăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, ci și să-L cunoaștem pe Dumnezeu, să-L vedem pe Dumnezeu, să-L iubim pe Dumnezeu și să-L câștigăm pe Dumnezeu!

Fie ca să fim ca și copiii cei mici care primesc Împărăția lui Dumnezeu, așa cum a spus Domnul în Luca 18:17; să nu fim plini de concepții vechi, ci să fim ușor impresionați de Domnul și să primim noile Sale gânduri.

Este o îndurare din partea lui Dumnezeu să venim la El în cuvântul Său cu inima neocupată, primind Împărăția lui Dumnezeu ca un lucru nou. Putem să ne rugăm ca toți să primim noile gânduri ale Dumnezeului Triunic cu privire la Cristos ca centralitate și universalitate a economiei lui Dumnezeu.

Iar când venim la cuvântul Domnului, scopul nostru nu este doar să dobândim cunoștințe, ci să venim la El, pentru a avea viață (Ioan 5:39-40).

Ori de câte ori venim la cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de cartea, capitolul sau versetul pe care-l citim, trebuie să venim la Domnul, pentru a-L primi ca viață. Amin!

Necesitatea revorbirii cuvântului pentru ca noua generație să fie perfecționată și să intre în țară

Deuteronom este un cuvânt final al legii și dă o concluzie atotcuprinzătoare a Pentateuhului – primele cinci cărți ale Bibliei, toate fiind scrise de către Moise.

După ce a dat legea și rânduielile, Moise a fost împovărat să le vorbească poporului Israel; Deuteronom înseamnă „a doua lege” și semnifică astfel o re-vorbire, o vorbire repetată, a legii divine.

Această carte a fost dată mai ales celei de-a doua generații, care au fost perfecționați de către Dumnezeu pentru a intra în țara bună.

Istoria lui Israel este un tip reprezentativ al istorii bisericii; trebuie să ne amintim că, orice este revelat cu privire la Israel, este o imagine despre noi astăzi, care ne arată unde suntem și ce suntem.

În natură, suntem identici cu copiii lui Israel și atunci când Dumnezeu i-a expus cu privire la un anumit lucru, acel lucru este și în noi.

Este posibil să fim credincioși de mulți ani și poate am fost în viața de biserică multă vreme, citind Biblia și aflându-ne în slujbă, dar nu ar trebui să avem nicio încredere în noi înșine, pentru că avem o natură răzvrătită și o ființă răzvrătită.

Suntem o constituție a răzvrătirii; de aceea, avem nevoie de îndurarea și harul Domnului.

Cu toții trebuie să ne dăm seama că suntem identici în natură cu copiii lui Israel și nu ar trebui să avem încredere în noi înșine; nu ar trebui să avem niciun fel de asigurare că suntem capabili să stăm și să rămânem în viața de biserică prin noi înșine.

Adevărul este că Îl putem savura pe Domnul dimineața, dar câteva ore mai târziu ne vom putea răzvrăti împotriva Sa; nu avem garanția că-I putem rămâne credincioși Domnului, așa că ar trebui să ne întoarcem în permanență către El și să-L inhalăm, primindu-L ca și cuvânt în ființa noastră.

În cartea Numeri vedem la final că, cu excepția lui Iosua și a lui Caleb, cei care erau calificați și gata să pună stăpânire pe țara bună au fost cei mai tineri.

Cea de-a doua generație nu a trecut la fel de multe lucruri ca prima generație, dar ei au primit beneficiul a ceea ce prima generație a experimentat.

Este probabil ca generația veche a vorbit generației tinere despre tot ceea ce au experimentat, au savurat și au suferit, iar această vorbire a făcut parte din creșterea și pregătirea celei de-a doua generații; ceea ce experimentau cei mai în vârstă era eficient în zidirea celor mai tineri.

Deci, Dumnezeu a obținut o a doua generație gata să intre în țara bună, cu mai mult de șase sute de mii de oameni, cu o moștenire bogată și cu un fundament puternic; ei au fost calificați pentru a fi formați într-o armată pentru a lupta pentru împărăția lui Dumnezeu.

Principiul este același cu noi astăzi în recâștigarea Domnului; ceea ce au experimentat cei mai în vârstă este transmis celor mai tineri și va fi foarte eficient în zidirea și pregătirea lor pentru a lupta împreună cu Dumnezeu și pentru Dumnezeu.

Totuși, cei mai tineri nu ar trebui să creadă că generația mai în vârstă „se va pensiona”, deoarece își împărtășește experiența cu ei; mai degrabă, cei mai tineri sunt aduși în funcție în viața de biserică pentru a servi alături și în coordonare cu cei mai în vârstă pentru ca Domnul să aibă o cale.

Fie ca să fim mântuiți de a fi fixați, așezați sau preocupați și fie ca să fim făcuți tineri, noi, proaspeți și să trăim împreună cu Domnul pentru a fi cei care Îl inhalează în cuvântul Său și sunt folosiți de El pentru a face ceva nou în această epocă!

Doamne Isuse, ne dăm pe noi înșine pentru a fi pregătiți și formați de Tine în armata pe care Tu o dorești ca să lupte pentru Tine și împreună cu Tine să aducă împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Amin, Doamne, pregătește-Ți o nouă generație în viața de biserică, o generație proaspătă, nouă, vie și tânără cu Tine, cei care sunt perfecționați prin cuvântul Tău și prin experiențele generației mai vechi pentru a intra și a lua în stăpânire țara. Salvează-ne de a deveni fixați, stabiliți și ocupați. Ne deschidem către Tine, Doamne, ne golim și vrem să fim proaspeți și noi și să trăim una cu Tine pentru mișcarea Ta pe pământ!

Să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, cârtiri și stagnarea în țară

Când Moise avea optzeci de ani, legea a fost dată prin el (Exod. 7:7); patruzeci ani mai târziu, însă, după ce prima generație (cu excepția lui Caleb și Iosua) a murit, el le-a vorbit din nou legea copiilor lui Israel.

De această dată a vorbit-o către a doua generație, generația care era gata să intre în țara bună și să o ia în stăpânire (Deut. 2:14; 8:6-10).

Dacă o să-L posedăm pe Cristos ca pe pământul bun, trebuie să învățăm din istoria Israelului și să ne ferim să avem o inimă rea de necredință, de cârtiri și de stagnarea în țară.

Trebuie să fim ne ferim să avem o inimă rea de necredință (Deut. 1:25-26, 28, 35-39; 9:23; Evrei 3:12, 16-19; 4:2, 6; 11:1; cf. 2 Corinteni 4:13.; Gal. 3:2, 5; Romani 10:17; Fapte 6:5a; Num 13:25-33; 14:4-10; 32:11-12; Ios. 14:6-12).

În Fapte vedem că Ștefan era plin de credință și plin de Duhul Sfânt; chiar și frații care slujeau la mese erau plini de credință! Iosua și Caleb, care L-au urmat pe Iehova, erau plini de credință; ei nu aveau o inimă rea de necredință.

În noi înșine nu putem intra în țara bună, dar Dumnezeu ne-a promis-o și El o va face în noi! Îl putem lua pe Cristos ca absolutismul nostru, ofranda noastră arsă, iar El în noi va fi absolut pentru Dumnezeu.

Fie ca să primim cuvântul lui Dumnezeu, să-l credem și să-L urmăm pe Domnul conform cuvântului Său. Fie ca să nu fie nimeni printre noi care să aibă o inimă rea de necredință să cadă de la Dumnezeul cel viu (Evrei 3:12).

Fie ca să ne menținem inima întoarsă către Domnul și să nu o lăsăm să se abată de la El; când inima noastră este întoarsă către Domnul, vălul este dat de-o parte, și Îl privim cu fața dezvelită!

Pe măsură ce Îl vedem pe Domnul, El infuzează tot ce El este întru noi pentru a fi credința noastră; El Însuși devine credința prin care credem în El. O, fie ca să privim către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre (Evrei 12:2)!

Singurul mod în care putem avea credință este privind către El; El ne infuzează cu Sine Însuși ca element credincios pentru a crede pentru noi – El devine Autorul credinței noastre, iar pe măsură ce continuăm să ascultăm cuvântul Său, El devine Desăvârșitorul credinței noastre.

Să nu fim ca mulți dintre cei din poporul lui Israel care, pentru că aveau o inimă de necredință, nu au intrat în țara bună, ci au murit în pustie (Evrei 3:16-19).

Fie ca cuvântul pe care îl auzim să ne ajute în timp ce îl amestecăm cu credința noastră (Evrei 4:2); așa cum ne vorbește Domnul, să amestecăm acest cuvânt cu credința! Îndoielile sunt în mintea noastră, dar credința este în duhul nostru; duhul nostru este un duh de credință (2 Corinteni 4:13).

Când venim la cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu prin intermediul a tot felul de rugăciuni. Credința este substanțierea lucrurilor sperate, convingerea lucrurilor care nu se văd (Evrei 11:1); singurul mod în care putem Îl substanția pe Dumnezeu nevăzut și scopul Său este prin exersarea duhului nostru de credință pentru a-L atinge.

Moise a fost un astfel de om; el a perseverat, fiind unul care L-a văzut pe Cel nevăzut (Evrei 11:27).

Atunci când ne exersăm duhul pentru a-L substanția pe Cristos, toate cele cinci simțuri ale noastre sunt implicate în mod spiritual: Îl atingem pe Cristos, Îl vedem pe Cristos, Îl auzim pe Cristos, Îl gustăm pe Cristos și chiar Îl mirosim pe Cristos. Amin!

Pe măsură ce suntem sub ascultarea credinței, primim Duhul și suntem infuzați cu El (Galateni 3:2, 5); credința vine prin auzire și auzirea este prin cuvântul lui Cristos (Rom. 10:17).

Amin, fie ca să nu fim la fel ca prima generație a poporului Israel, care a avut o inimă rea de necredință, când au auzit raportul rău din partea celor zece spioni; fie ca să fim ca Iosua și Caleb, care au avut credință în Dumnezeu și în cuvântul Său, crezând că El le-a promis țara și că o va face, iar uriașii din țară sunt hrana lor!

Amin, toate problemele, dificultățile și încercările prin care trecem sunt pâinea noastră – ele sunt o ocazie ca noi să-L experimentăm și să-L savurăm pe Cristos!

Pentru ca noi să-L luăm în stăpânire pe Cristos ca țară bună, trebuie să ne ferim de cârtiri (murmurări nemulțumite și secrete, plângeri) – vezi 1 Cor. 10:5-6, 10-11; Deut. 1:27; Num. 14:1-4; Psa. 106:25; Fil. 2:14.

Așa cum murmurau copiii lui Israel, așa facem și astăzi; dar fie ca noi să fim cei care fac toate lucrurile fără cârtiri și raționamente, pentru a putea fi fără vină și fără vinovăție, copii ai lui Dumnezeu fără cusur în mijlocul unei generații strâmbe și pervertite, printre care strălucim ca lumini în lume, ținând sus cuvântul vieții!

Cârtirile sunt foarte grave în ochii lui Dumnezeu; copiii lui Israel au cârtit în corturile lor – aveau murmurări secrete, mormăiri și plângeri… ori de câte ori există o plângere la noi, trebuie să ne pocăim înaintea Domnului.

Este posibil să avem dificultăți, încercări, boli, iar alții ne pot maltrata, dar ar trebui să fim atenți referitori la plângeri.

Cârtirea este o expresie a cărnii, care este totalitatea ființei căzute a omului.

Istoria copiilor lui Israel este un exemplu pentru noi, astfel încât să nu cârtim la fel cum și ei au cârtit și astfel au pierit. O, Doamne Isuse, izbăvește-ne de orice cârtire – atât mică, cât și mare, atât de plângeri, cât și răzvrătirea împotriva autorității lui Dumnezeu!

Dacă o să-L posedăm pe Cristos ca țară bună, trebuie să fim atenți să nu stagnăm în țară; cuvântul stagnare implică pierderea prospețimii spirituale și stingerea impresiilor originale, produse de forța obișnuinței sau cu o ședere lungă în același loc – Deut. 4:25; Apocalipsa 3:15-22; Deut. 34:7.

Trebuie să ne ferim să stagnăm în țară; asta înseamnă că suntem în viața de biserică, dar ne-am pierdut prospețimea spirituală, deoarece am rămas în același loc (nu doar fizic, ci și spiritual) mulți ani.

Cum putem fi proaspeți cu Domnul? Trebuie să fim în prezența Sa, pentru a putea avea timpuri de împrospătare.

Fie ca noi să fim mântuiți de a pierde ascuțimea, percepția noastră incisivă despre Cristos. Fie ca să învățăm să ne omogenizăm cu sfinții și să ne păstrăm prospețimea cu Domnul și să rămânem în prezența Lui!

Există un mare pericol să credem că suntem bogați, că nu avem nevoie de nimic și că știm toate lucrurile; aceasta este atitudinea bisericii din Laodicea și Domnul a sfătuit-o să cumpere de la El pe Dumnezeul Triunic procesat.

Fie ca să venim la Domnul și să plătim prețul pentru a-L savura și a-L poseda pe Dumnezeu Tatăl, pe Cristos Fiul și pe Duhul care ne unge, pentru ca noi să vedem cu adevărat economia lui Dumnezeu într-un mod viu și vital!

Cea mai mare parte a celei de-a doua generații nu a fost prezentă pentru a auzi dăruirea celor Zece Porunci, statutele și decretele de la Muntele Sinai; de aceea, Dumnezeu l-a împovărat pe Moise să vorbească, să repete, legea; această re-vorbire a fost o pregătire reînnoită dată noii generații de copii ai lui Israel după îndelungarea lor rătăcire, pentru a-i pregăti să intre în țara bună promisă de Dumnezeu și să o moștenească ca posesia lor (vezi Ex. 3:8; Col. 1:12; 2:6-7).

Doamne Isuse, vrem să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună! Tu ni L-ai promis pe Cristos ca moștenire, și credem că Tu o vei face în noi! Amin, Doamne, izbăvește-ne de a avea o inimă rea de necredință. Fie ca noi să rămânem sub ascultarea credinței și să privim către Isus, pentru a putea fi infuzați cu Tine ca credința noastră! Doamne, izbăvește-ne de cârtiri și de orice plângeri, nemulțumiri și mormăiri. Fie ca să transformăm toate plângerile noastre în rugăciune și să ne ferim de cârtiri pentru a nu pieri. Dragă Doamne Isuse, izbăvește-ne de a stagna în țară – izbăvește-ne de a ne pierde prospețimea noastră spirituală. Nu vrem să fim căldicei ci să plătim prețul pentru a-L obține din nou și din nou pe Dumnezeul Triunic procesat în experiența noastră!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Beware of having an Evil Heart of Unbelief, Murmurings, and Languishing in the Land, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Deuteronom – săptămâna 1 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Fiind stăpâniți de pacea lui Cristos pentru a-L trăi pe Cristos ca și constituent al omului nou

31/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca și constituent al omului nou. Pentru ca noi să-L trăim pe Cristos ca constituent al noului om, trebuie să fim stăpâniți de pacea lui Cristos și locuite de Cuvântul lui Cristos (Col. 3: 12-17).

În omul nou, există loc doar pentru Cristos, așa că Cristos trebuie să devină constituentul nostru, chiar ființa noastră.

Voia lui Dumnezeu este să-L introducă pe Cristosul Său atotinclusiv și vast întru noi și să-L facă totul pentru noi, astfel încât El să devină preeminent în întreaga noastră ființă, în universul nostru personal și în tot ceea ce este legat de noi.

Pentru ca acest lucru să aibă loc, El Însuși a devenit om, El a trecut printr-un proces și a devenit un Duh dătător de viață, iar prin regenerare El vine în duhul nostru pentru a începe un proces de mântuire zilnică în viață, transformare și conformare cu imaginea Sa.

Cristos locuiește în noi; Cristosul pe care L-am primit în momentul regenerării noastre și care locuiește în noi este viața noastră, iar această viață este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Aleluia, viața noastră este Cristos și viața aceasta este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu!

La fel cum mana ascunsă era în vasul de aur, care era în chivot, care era în Sfânta Sfintelor, care era în tabernacul, tot așa Cristos este în Dumnezeu Tatăl, Tatăl este în Cristosul întrupat și acest Cristos este Duhul care locuiește în duhul nostru pentru a face din duhul nostru Sfântul Sfântelor, locuința lui Dumnezeu și a omului.

Despre aceasta a vorbit Domnul într-un mod misterios în Ioan 14:20, cei patru „în” – El este în Tatăl, Tatăl este în Fiul, Fiul este în noi și noi suntem în Tatăl iar în Fiul. Aleluia!

Dumnezeu ne-a oferit o cale pentru a fi încorporați în Dumnezeul Triunic – Îl putem mânca pe Cristos ca mana ascunsă și să trăim datorită Lui și în acest fel suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, trăim în Dumnezeu și Dumnezeu trăiește în noi, iar persoana Lui este exprimată prin persoana noastră. Aleluia!

Faptul că Cristos este viața noastră indică cu tărie că trebuie să-L luăm ca viață și să trăim prin El, astfel încât să-L trăim în viața noastră de zi cu zi.

Cristos este viața noastră; El trăiește în noi și ar trebui să-L trăim prin faptul că trăim datorită Lui. Așa cum Fiul a trăit datorită Tatălui, tot așa și noi trebuie să-L mâncăm pe Cristos și să trăim datorită Lui.

Amin, Cristos trebuie să fie viața noastră într-un mod practic și într-un mod experimental zi de zi; trebuie să fim mântuiți în viața Sa zi de zi. Aceasta este totul pentru ca noi să-L experimentăm ca elementul unic al omului nou!

Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristos ca element constitutiv al singurului om nou

Cu toții trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca unicul element constitutiv al omului nou.

În omul nou există loc numai pentru Cristos, căci în omul nou Cristos este toți și în toți. În omul nou, Cristos este toate membrele și El este în toate membrele – El este toți și în toți în omul nou (Col. 3:10-11).

Cu alte cuvinte, în omul nou Cristos este centralitatea și universalitatea; El este atât centrul, cât și circumferința omului nou, și toate lucrurile și toți cei din omul nou sunt Cristos.

Cristos este constituentul omului nou și El este totul și în toți în omul nou.

Omul nou nu poate fi organizat; pur și simplu prin faptul că ne adunăm și suntem oameni din diferite culturi și medii și facem lucrurile în mod organizat nu înseamnă că suntem omul nou.

Unul om nou nu poate fi „aranjat” sau „construit”; omul nou vine în ființă doar într-un singur fel, și anume atunci când Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Cristos ca unicul constituent.

Când fiecare dintre noi Îl luăm pe Cristos ca viață și totul al nostru, suntem constituiți cu Cristos, Îl avem ca viață în fiecare zi și Îl trăim pe Cristos în orice fel de circumstanțe.

Când se va întâmpla acest lucru, realitatea unui om nou va fi prezentă în mod corporativ, iar omul nou se va arăta în realitate în viața noastră creștină și în viața de biserică.

Pentru ca omul nou să fie real și practic astăzi în viața de biserică, trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață și să-L trăim; trebuie să-L luăm ca element al nostru.

Când toți sfinții Îl iau pe Cristos ca viață și totul al lor, când fiecare dintre noi Îl luăm pe Cristos ca viață și Îl trăim pe Cristos în toate situațiile vieții noastre de zi cu zi, vom avea în realitate realitatea omului nou în mod corporativ.

Omul nou apare în realitate și practic în viața de biserică ca agregat al Cristosului nostru viu în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră de căsnicie, în viața de familie și în viața noastră de muncă.

În mod practic, așa cum se vede în Col. 3: 12-15 și vv. 16-17, pentru ca noi să-L trăim pe Cristos ca și constituent al omului nou, trebuie să fim conduși de pacea lui Cristos și să fim locuiți pe dinăuntru de cuvântul lui Cristos.

Atunci când îi permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră, noi păstrăm în practic unitatea omului nou; când lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, elementul lui Cristos constituie ființa noastră și devenim omul nou în realitate.

Fie ca să ne rugăm unii pentru alții, pentru toți sfinții și pentru toate bisericile locale, ca să fim aduși într-un grad mult mai mare de savurare și experimentare a acestui Cristos atotinclusiv și vast pentru ca El să devină constituentul nostru unic pentru realitatea omului nou!

Amin, Doamne Isuse, ne dăm Ție pentru a absorbi toate bogățiile Tale și pentru a fi constituit cu Tine ca unic element constitutiv al omului nou! Doamne, fie ca Tu să devii atât de real și subiectiv pentru noi încât Tu ești viața noastră. Te luăm ca viață și vrem să fim constituiți cu Tine până când Cristos va deveni constituentul nostru unic pentru singurul om nou! Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să ne devii totul și în toate! Te luăm ca centralitate și universalitate. Te luăm ca viață și persoană pentru singurul om nou, pentru ca Tu să obții omul nou în realitate și în practică!

Fiind stăpâniți de pacea lui Cristos pentru a-L trăi pe Cristos ca și constituent al omului nou

Pentru a-L trăi pe Cristos ca element al omului nou, trebuie să fim stăpâniți de pacea lui Cristos (Col. 3:12-15) și trebuie să fim locuiți pe dinăuntru de cuvântul lui Cristos (vv. 16-17).

Pe de o parte, pacea lui Cristos trebuie să stăpânească și să arbitreze în inima noastră, iar pe de altă parte, trebuie să lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat.

Cum poate Cristos să devină elementul constitutiv unic al omului nou? Mai întâi pacea lui Cristos trebuie să stăpânească în noi și să arbitreze în inima noastră, iar apoi cuvântul lui Cristos trebuie să locuiască sau să ne locuiască individual și în mod corporativ.

Trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre.

Termenul grecesc pentru „arbitru” poate fi, de asemenea, interpretat ca fiind a prezida sau a fi întronat ca un conducător și ca fiind Cel care decide. Aceasta înseamnă că pacea lui Cristos care arbitrează în noi dizolvă plângerea noastră împotriva oricui (Col. 3:13).

Cristos a făcut pace pentru noi pe cruce creând în El un singur un om nou din două popoare, iar El Însuși a devenit pacea noastră; acum trebuie să lăsăm ca pacea Sa să arbitreze în inimile noastre.

Mai ales atunci când vedem unele probleme în viața de biserică și avem plângeri, opinii, zvonuri, discuții, jigniri, nefericire și lucruri care ne întorc unii împotriva altora – trebuie să lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în noi și să fim stăpâniți de pacea lui Cristos.

Avem nevoie ca pacea lui Cristos – pacea Cristosului atotinclusiv și vast să arbitreze în noi.

Adesea suntem conștienți de trei partide din noi – un partid pozitiv, un partid negativ și un partid neutru, așa că este nevoie de arbitrajul interior pentru a soluționa disputa în noi.

Prea multe ofense și certuri ar fi trebuit să fie rezolvate cu ani în urmă și chiar cu zeci de ani în urmă, dar încă avem fantoma acestor argumente, iar umbra acestor jigniri este una lungă, deoarece nu permitem păcii lui Cristos să arbitreze în noi.

Am putea să ne amintim în continuare ce ne-a spus cineva cu ani în urmă și ne putem aminti cum am fost tratat în mod incorect și cum ne-a ofensat cineva cu ani și ani în urmă. O, Doamne Isuse!

S-ar putea ca noi să fi fost tratați în mod greșit și alții ar fi spus unele lucruri care ne-a u jignit, dar atunci când lăsăm ca pacea lui Cristos să arbitreze în noi și suntem astfel conduși de pacea lui Cristos, această pace ne va determina să uităm aceste jigniri și ofense, să-i iertăm pe alții și dăm drumul la anumite lucruri.

Când suntem stăpâniți de pacea lui Cristos, îi vom ierta pe ceilalți, vom da drumul la jigniri și vom căuta păstrarea unității.

Ori de câte ori simțim că există diferite părți care se ceartă în noi, trebuie să dăm loc păcii a lui Cristos care arbitrează și să permitem ca această pace să domnească în noi și să aibă ultimul cuvânt.

Pacea lui Cristos care stăpânește în inimile noastre este unitatea omului nou. Trebuie să lăsăm deoparte opinia, conceptul nostru și să ascultăm cuvântul Arbitrului care locuiește în noi, pentru a putea fi stăpâniți de pacea lui Cristos pentru un om nou.

Dacă facem acest lucru, viața de biserică va avea mult mai puține probleme. Dacă permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inimile noastre, această pace va rezolva toate disputele dinăuntrul nostru și dintre noi; atunci vom avea pace cu Dumnezeu pe verticală și cu sfinții pe orizontală.

Prin arbitrajul păcii lui Cristos se rezolvă problemele noastre și dispare fricțiunea dintre sfinți.

Când suntem stăpâniți de pacea lui Cristos, viața de biserică este păstrată într-o atmosferă dulce, iar omul nou este păstrat într-un mod practic. Fie ca astăzi să avem acest fel de viață de biserică!

Arbitrarea păcii lui Cristos este de fapt Cristos lucrând în noi pentru a-și exercite stăpânirea asupra noastră, pentru a spune ultimul cuvânt, și pentru a lua decizia finală (vezi Isaia 9:6-7).

Nu ar trebui să ne rugăm ca Domnul să stăpânească asupra altora, ci, ca răspuns la mijlocirea cerească, ar trebui să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră, lăsând ca Domnul să aibă ultimul cuvânt în noi.

Dacă rămânem sub stăpânirea păcii întronate a lui Cristos, nu îi vom jigni pe ceilalți și nici nu-i vom vătăma, ci, mai degrabă, prin harul Domnului și cu pacea Lui, vom administra viață altora.

Această pace ar trebui să-i lege pe toți credincioșii și să devină legătura lor de unire; această pace este unitatea omului nou.

Doamne Isuse, îi permitem păcii Tale să arbitreze în inima noastră și să rezolve toate disputele dintre noi, astfel încât să avem pace cu Dumnezeu pe verticală și cu sfinții pe orizontală. Amin, Doamne, vrem să fim stăpâniți de pacea lui Cristos, astfel încât toate problemele noastre să fie rezolvate și toate fricțiunile dintre sfinți să dispară. Fie ca toți sfinții să permită păcii lui Cristos să domnească în omul nou și să păstrăm cu toții unitatea Duhului, permițând păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră pentru un om nou!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Ruled by the Peace of Christ to Live Christ as the Constituent of the New Man, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 6 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu; trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață și să-L trăim

28/05/2020 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, viața noastră este Cristosul care locuiește în noi, iar această viață este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu; trebuie să-L luăm pe El ca viață și să trăim prin El în viața noastră de zi cu zi.

Când am fost regenerați, am fost aduși într-un alt domeniu, domeniul vieții divine, domeniul lui Dumnezeu. În acest domeniu suntem una cu Cristos, suntem uniți organic cu El și răspundem și cooperăm cu ceea ce face El în ceruri astăzi.

Viața noastră creștină este pur și simplu o continuă învățare să ne fixăm mintea pe lucrurile de sus, unde este Cristos; în timp ce ne gândim la lucrurile de sus, suntem una cu Domnul în slujba Sa cerească.

Evangheliile ne arată slujba pământească a Domnului, ce a făcut El, ce a vorbit, cum a fost El și care au fost procesele prin care a trecut. În Epistole și în Apocalipsa vedem ce face Domnul chiar acum în ceruri, în slujba Sa cerească.

În primul rând, El este Marele Preot care mijlocește pentru noi, pentru ca noi să creștem în viață, să împlinim scopul lui Dumnezeu și să fim formați în Trupul lui Cristos pe care El îl dorește în această epocă. El mijlocește pentru toți sfinții și pentru toate bisericile.

În al doilea rând, El este Slujitorul ceresc și El administrează lucrurile cerești, rezerva divină, pentru ca toți credincioșii Săi să-L savureze pe Domnul și să continue în El.

Deci, pe de o parte, El se roagă pentru noi și mijlocește pentru ca noi să mergem mai departe, iar pe de altă parte, El ne alimentează și Se distribuie pe Sine Însuși întru noi pentru a putea continua.

În al treilea rând, El este administratorul universal al guvernării lui Dumnezeu pentru a îndeplini scopul lui Dumnezeu; ca atare, El aranjează toate lucrurile și lucrează toate lucrurile pe pământ pentru ca scopul lui Dumnezeu să fie împlinit.

Cum putem răspunde slujbei Sale cerești și cum putem coopera cu El? Prin a ne fixa mintea pe lucrurile de sus, unde se află Cristos.

Mintea noastră este fixată prea mult pe lucrurile de jos, de pe pământ și pe lucruri care nu au valoare eternă; când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și ne gândim la lucrurile de sus, răspundem slujbei cerești a Domnului și cooperăm cu El pe pământ.

Când mintea noastră se va fixa pe lucrurile de sus, ne vom ruga una cu El pentru lucrurile, situațiile și oamenii pentru care se roagă El; El se roagă în noi, noi ne rugăm în El și mijlocim una cu El pentru ceea ce este pe inima Lui.

Când mintea noastră este fixată pe lucrurile de mai sus, ne deschidem către El pentru a primi rezerva Sa și cooperăm cu El pentru a administra bogățiile lui Cristos sfinților pentru creșterea lor în viață.

Când mintea noastră este fixată pe lucrurile de sus, devenim „ambasadele” „sediului nostru ceresc” din ceruri – tronul lui Dumnezeu – și executăm pe pământ deciziile tronului rugându-ne pe una cu Domnul pentru ca voia Lui să se facă pe pământ și pentru venirea Împărăției Sale.

Viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu; trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață și să-L trăim

Viața noastră de credincioși în Cristos este Cristosul care locuiește în noi; viața noastră umană este aici, suntem încă în viață umană, dar această viață va trece – viața reală este Cristos ca viața noastră.

Col. 3:3-4 ne spune că Cristos este viața noastră, iar viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu! Deci, în acest moment în timp, viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu; nu ar trebui să fim doar creștini exteriori, cei care fac lucruri pentru ca ceilalți să vadă, ci ar trebui să trăim o viață ascunsă cu Domnul.

Cristosul ascuns în Dumnezeu este simbolizat de mana ascunsă din vasul de aur (vezi Exod. 16:32-34; Apocalipsa 2:17).

În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a spus lui Moise să ia un omer de mană și să îl pună într-un vas de aur, care trebuia pus în chivot, care se afla în Sfânta Sfintelor, partea cea mai interioară a tabernaculului.

Deci mana era într-adevăr ascunsă – era în chivot, în Sfânta Sfintelor, în Cortul Întâlnirii. Această mană ascunsă a fost un tip reprezentativ al vieții noastre – Cristos ca viața noastră, care este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Cristos este mana ascunsă; El este în Dumnezeu Tatăl ca vasul de aur. Aurul simbolizează natura divină; faptul că mana a fost în vasul de aur înseamnă că Cristos este în Dumnezeu, ascuns în Dumnezeu.

Tatăl este în Cristos, Cristosul întrupat cu natura divină și umană, la fel cum vasul de aur era în chivot (Chivotul este un tip reprezentativ al lui Cristos cu lemnul său de salcâm – simbolizând natura umană – acoperit cu aur – simbolizând natura divină).

Sfânta Sfintelor este un tip reprezentativ al duhului nostru locuit pe dinăuntru și regenerat de către Duhul Sfânt; Cristos este în duhul nostru, la fel cum Chivotul a fost în Sfânta Sfintelor. Cristos ca Duhul care ne locuiește pe dinăuntru trăiește în duhul nostru regenerat pentru a fi realitatea Sfântului Sfântelor. Slavă Domnului!

Despre acest lucru vorbește într-un mod misterios Domnul Isus în Ioan 14:16-20, unde El a spus că El este în Tatăl (la fel cum mana ascunsă a fost în vasul de aur), Tatăl este în El (la fel ca vasul de aur era în Chivot), iar El este în noi (la fel cum Chivotul a fost Sfânta Sfintelor), iar Duhul ne locuiește pe dinăuntru (duhul nostru uman locuit pe dinăuntru de Duhul este realitatea Sfântului Sfintelor).

Ce lucru misterios și totuși ce realitate minunată este aceasta! Cristos viața noastră este ascuns în Dumnezeu, Dumnezeu este în Cristos, Cristos este în noi, iar Duhul în calitate de Cristos cu Dumnezeu Tatăl, ne locuiește pe dinăuntru.

Modul în care putem fi încorporați în această realitate și să trăim în această încorporare divin-umană este ca noi să-L mâncăm pe Cristos ca mană ascunsă (Ioan 15:5, 7; 8:31; 6:57, 63; 14:23).

Când Îl mâncăm pe Cristos, trăim prin El și datorită Lui și suntem încorporați în Dumnezeu așa cum Dumnezeu trăiește în noi. Când Îl mâncăm pe Cristos ca mană ascunsă, suntem încorporați în El pentru locuința reciprocă a lui Dumnezeu și a omului.

Cristos este viața noastră; Cristos ca viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Faptul că Cristos este viața noastră este un indiciu puternic a faptului că trebuie să-L luăm ca viață și să trăim prin El, astfel încât să-L trăim în viața noastră de zi cu zi (Col. 3:4).

Cristos trebuie să fie viața noastră într-un mod practic și experimental – zi de zi trebuie să fim mântuiți în viața Sa (1 Corinteni 15:45; Rom. 5:10).

Zi de zi trebuie să-L luăm pe Cristos ca viață și să-L trăim; trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui și trebuie să-L luăm ca viață și să trăim prin El.

Rezultatul spontan al faptului că-L luăm pe Cristos ca viață și Îl trăim este singurul om nou, entitatea corporativă în care Cristos este toți și în toți (Col. 3:3-4, 10-11).

Doamne Isuse, Tu ești viața noastră. Căutăm să Te cunoaștem și să Te experimentăm ca viața noastră. Fie ca să cunoaștem și să Te experimentăm ca viața noastră adevărată care este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Amin, Doamne Isuse, Te mâncăm pe Tine ca mana ascunsă, pentru ca noi să fim încorporați în Dumnezeu și să devenim parte a locuinței lui Dumnezeu și a omului. Te luăm ca viață a noastră și trăim prin tine, astfel încât Tu să trăiești în noi și noi să Te trăim. Doamne, fii viața noastră într-un mod practic și experimental în fiecare zi. Mântuiește-ne în viața Ta și trăiește în noi pentru singurul om nou!

Destinul nostru este gloria: Cristos ne conduce în glorie pentru ca noi să fim manifestați împreună cu El în glorie!

Rezultatul final al faptului că-L luăm pe Cristos ca viață și Îl trăim este gloria; destinul nostru este gloria, iar Cristos astăzi ne conduce în glorie pentru ca noi să fim manifestați împreună cu El în glorie (Evrei 2:10; Col. 3:4).

Cristos viața noastră este ascunsă astăzi, căci viața noastră este ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu. Dar într-o zi, când El ca viața noastră va fi manifestat, vom fi și noi manifestați împreună cu El în glorie și vom fi deplin glorificați. Aleluia!

Pe de o parte, astăzi nu ar trebui să facem o afișare deschisă a vieții noastre în Cristos, ci, mai degrabă, ar trebui să trăim o viață care este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Pe de altă parte, vine o zi când Cristos viața Se va manifesta, iar noi vom fi manifestați împreună cu El în glorie. Slavă Domnului!

Văzând acest lucru și realizând acest lucru, trebuie să nu fim ca oamenii din lume, să nu fim atât de preocupați de lucrurile pământești, să nu fim îngrijorați și să căutăm atât de multe lucruri diferite.

În cartea Coloseni vedem că unii căutau religie, cultură, virtuți produse de sine (care sunt echivalente cu ajutorul de sine de azi), îmbunătățire, gnosticism, exteriorism, materialism, închinarea îngerilor, etc.

Este ceea ce vedem în jurul nostru astăzi – tot ceea ce vedem în jurul nostru astăzi, chiar și în creștinismul în general, este exterior. Mulți creștini fac un afișaj, fac lucrări de caritate și lucruri exterioare pentru ca ceilalți să le vadă și multe dintre lucrurile pe care creștinii le fac astăzi sunt materiale și fizice.

Dar noi, în calitate de credincioși în Cristos, suntem într-un domeniu diferit – suntem în domeniul divin și mistic, un domeniu invizibil unde trăim, iar aici Cristos este viața noastră, iar viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu.

Când unii aud despre acest lucru, ei ar putea spune că suntem „evadatori”, cei care încearcă să scape de realitate pentru că nu ne putem descurca, cei ce încearcă să scape de catastrofa globală a schimbărilor climatice, nefiind preocupați de cine este ales să conducă țara etc.

Nu încercăm să scăpăm de realitate – noi trăim în realitate, în duhul contopit, luându-L pe Cristos ca viața noastră pentru singurul om nou și Îl luăm pe Cristos ca realitate!

Nu suntem atât de preocupați de lucrurile exterioare, dar Îi aducem totul înaintea lui Dumnezeu în rugăciune și vrem să-L trăim pe Cristos, pe măsură ce Îl luăm ca viață. Suntem oameni plini de nădejde, căci Cristos este în noi, nădejdea gloriei, iar destinul nostru este glorie! Aleluia!

Astăzi, însă, nu ar trebui să facem un spectacol, ci să rămânem ascunși în Dumnezeu, așteptând momentul în care vom ajunge la destinația noastră și vom intra astfel în glorie împreună cu Cristos.

Apoi, la vremea rânduită în mod divin pentru manifestarea slavei fiilor lui Dumnezeu, vom intra în glorie împreună cu El și vom fi manifestați împreună cu El. Slavă Domnului!

Aleluia, destinul nostru ca credincioși în Cristos este gloria, iar astăzi Cristos ne conduce în glorie pentru a ne manifesta împreună cu El în glorie! Doamne, privim de la lucrurile din jurul nostru, de la situația noastră și chiar la de starea noastră – ne privim către Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre, Cel care este capabil să ne mântuiască până la cel mai înalt grad și să ne conducă în glorie! Vrem să trăim o viață ascunsă cu Cristos în Dumnezeu și să fim conduși de Tine zi de zi în glorie! Amin, Doamne, suntem plini de nădejde, pentru că Cristos ca speranța gloriei locuiește în noi!