Îl trăim pe Cristos

Trebuie să-L mâncăm continuu pe Cristos ca pâine a vieții pentru a trăi datorită Lui în fiecare zi

17/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să-L mâncăm continuu pe Cristos ca pâine a vieții, astfel încât să putem trăi datorită Lui în fiecare zi.

În Ioan 6 vedem un discurs detaliat despre Domnul Isus fiind pâinea vieții; El a spus de mai multe ori că El este pâinea vieții, pâinea vie, pâinea adevărată, chiar și pâinea care s-a pogorât din cer, și trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții zi de zi. Amin! Mulți creștini au ideea că Cristos este Mântuitorul și Domnul lor, ceea ce nu este greșit, dar ei nu știu că Cristos este hrana lor.

Dacă citim acest capitol special din Evanghelia după Ioan, vom vedea cum Domnul vorbește în mod specific privitor la faptul că El este pâinea vieții. El a venit pentru ca noi să avem viață și îl putem primi ca viață mâncându-L.

Domnul Isus a trecut printr-un proces pentru a deveni comestibil; El vrea ca omul nu numai să fie răscumpărat și mântuit, ci și mai mult, să se împărtășească din El ca pâinea vieții în fiecare zi.

De partea Sa, El a făcut totul: El a devenit pâinea vieții și El este gata să Se împartă ca viață în noi zi de zi, chiar și clipă de clipă. Dar problema este de multe ori de partea noastră; de atâtea ori nu mâncăm pe Domnul și s-ar putea să nu avem foame de El. S-ar putea să fim foame de multe lucruri în lume, dar nu de Cristos.

Și dacă-L mâncăm pe Cristos, mâncăm atât de sporadic încât nu primim suficientă hrană în ființa noastră spirituală. Așa cum omenește putem mâncă ici și colo, fiind stresați și făcând multe lucruri, iar asta nu este bine pentru sănătatea noastră, la fel spiritual putem mâncă ici și colo, când ne amintim sau când avem chef, iar acest lucru nu este sănătos pentru sănătatea noastră spirituală.

Fie ca să ne dăm seama că întreaga Biblie este o carte a vieții, chiar și o carte pe care să o mâncăm și să savurăm. Cristos ca pomul vieții ni s-a prezentat ca viață de la Geneza până la Apocalipsa, iar când S-a încarnat, El a spus din nou și din nou că El este pâinea vieții pe care să o mâncăm.

El a spus că El ne dă carnea Sa pentru hrana noastră și sângele Său pentru băutura noastră. În același timp, El a spus că sângele și carnea nu folosesc la nimic, căci Duhul este Cel care dă viață, iar cuvintele pe care El ni le spune sunt duh și sunt viață (Ioan 6:63).

Ne putem întreba cum îl putem mânca pe Domnul Isus, cum putem mânca carnea Sa și cum putem bea sângele Lui; răspunsul este simplu: Îl putem mânca în Cuvânt, căci cuvântul Domnului Isus Îl conține.

Mâncarea noastră este foarte importantă; dacă-L mâncăm pe Domnul, putem trăi datorită Lui, dar dacă nu-L mâncăm pe Domnul, încă trăim în sine, în carne și în omul natural, și suntem la fel ca ceilalți din lume.

Când îl mâncăm pe Cristos astăzi, când de obicei luăm timp să-L mâncăm pe Domnul, putem crește în viață, putem trăi datorită a ceea ce mâncăm și îl putem exprima pe Cristos.

Cristos este pâinea vieții pe care să o mâncăm, să savurăm și să o experimentăm zilnic și continuu

Capitolul 6 din Evanghelia după Ioan este un discurs detaliat despre Domnul Isus fiind pâinea vieții; El a declarat: Eu sunt pâinea vieții (v. 48). Multe versete din acest capitol dezvăluie că Cristos este pâinea vieții pentru experiența și savurarea noastră (vezi v. 27, 32-35, 47-58, 63a, 68).

Dacă citim acest capitol, deși se vorbește despre cutare sau cutare lucru, iar Domnul tratează o anume problemă, punctul principal este că Cristos este hrana noastră, pâinea vieții (v. 35, 48). Trebuie să ne dăm seama că Cristos este hrana noastră; Cristos este pâinea vieții pe care să o mâncăm, savurăm și experimentăm.

Când vorbim despre mâncare, trebuie să ne dăm seama că aceasta nu este o ceva o dată pentru totdeauna; nu-l mâncăm pe Cristos o dată și atât. Mai degrabă, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții zilnic, pentru că El este comestibil (v. 50).

Pentru ca noi, credincioșii în Cristos, să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să trăim o viață pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții.

Pentru ca noi să mergem mai departe cu Domnul și să rămânem în viața de biserică, fiind ținuți în centrul împlinirii economiei lui Dumnezeu, trebuie să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții.

Când luăm în considerare acest lucru ne dăm seama cât timp am pierdut.

Petrecem atât de mult timp făcând una sau alta, vizionând cutare sau cutare lucru, sau mergând aici sau acolo, dar nu petrecem suficient timp mâncându-L pe Cristos ca pâine a vieții. Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului pentru timpul pe care l-am pierdut și să învățăm să răscumpărăm timpul.

Zilele sunt rele, așa că trebuie să răscumpărăm timpul pentru a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții. Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său și să-L mâncăm, să ne împărtășim cu El ca viață și să fim hrăniți cu El.

Domnul Isus ca cuvânt al lui Dumnezeu, ca pâine a vieții și ca pâine care a coborât din cer, este întrupat în cuvântul Său; trebuie să-L mâncăm, să-L digerăm și să-L asimilăm. Trebuie să ne exersăm zilnic duhul pentru a ne hrăni cu Cristos, astfel încât să-L primim, să-L digerăm, să savurăm de El și să-L aplicăm clipă de clipă (v. 56-57).

Modul de a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții este să ne exersăm duhul în timp ce venim la Domnul în Cuvântul Său. Pe de o parte, Cristos astăzi este Duhul, întotdeauna disponibil și de primit; pe de altă parte, Duhul poate fi abstract, dar El este întrupat în Cuvânt.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu și ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, îl mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții. Trebuie nu numai să citim Biblia secvenţial şi conform unui program, chiar şi într-un mod obişnuit, ci şi mai mult, trebuie să ne exersăm duhul în timp ce venim la Cuvântul Domnului.

Trebuie să citim Biblia pentru a-L savura pe Cristos ca hrană. Fie ca toți să ne concentrăm asupra acestui singur lucru: să-l mâncăm pe Cristos și apoi să trăim prin ceea ce am mâncat din El (v. 54)!

Când mâncăm pe Cristos, ne împărtășim cu El ca hrană și savurăm de El ca pâinea vieții, suntem hrăniți în interior și putem trăi pe Cristos, adică putem trăi datorită a ceea ce am mâncat. Să ne concentrăm pe această problemă: să-l mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții și să trăim prin Cristosul pe care îl mâncăm, digerăm și asimilăm.

Mâncarea adecvată a Domnului va avea un impact asupra modului în care trăim. Nu putem spune că-L mâncăm pe Cristos și, totuși, trăim la fel ca ceilalți oameni din jurul nostru, fără să ne ținem seama de Dumnezeu și de scopul Său.

Mai degrabă, dacă găsim cuvintele Domnului și le mâncăm, dacă petrecem zilnic timp cu Domnul și mâncăm cuvântul Lui, vom fi întăriți și hrăniți în interior, astfel încât să putem trăi datorită lui Cristos, adică să trăim pe Cristos.

Mulțumim Domnului că El este comestibil! El este pâinea vieții, adevărata noastră hrană! Fie ca să ne exersăm duhul pentru a chema numele Domnului și a-L mânca în cuvântul Său! Și să-L aplicăm zilnic, chiar și clipă de clipă, în viața noastră de zi cu zi! Să uităm de orice altceva și să ne concentrăm doar pe a-l mâncă pe Cristos!

Fie ca să uităm de faptele noastre și de lucrarea noastră și să învățăm pur și simplu să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții și apoi să trăim prin ceea ce am mâncat din El. Acesta este calea divină de a trăi viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi ca pâinea vieții pe care să o mâncăm astăzi. Ne exersăm duhul în timp ce venim la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L contacta pe Dumnezeu și a-L mânca pe Cristos ca pâine a vieții. Amin, Doamne Isuse, vrem să uităm de alte lucruri și să ne concentrăm asupra acestui singur lucru: să mâncăm pe Cristos și să trăim prin Cristosul pe care îl mâncăm! Uităm de faptele noastre și de munca noastră și pur și simplu vrem să învățăm să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții! Amin, Doamne, te luăm ca hrană. Te luăm ca pâinea vieții. Dă viață ființei noastre interioare. Adaugă mai mult din Tine însuți la ființa noastră. Vrem să Te primim în noi, să Te digerăm, să Te experimentăm și să Te aplicăm clipă de clipă. Fie ca Cristosul pe care îl mâncăm să devină atât de real pentru noi în interior și să fie trăit din noi în exterior. Îți mulțumim, dragă Doamne, pentru acest mod divin de viață pentru viața noastră de zi cu zi: să-l mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții și să trăim datorită Cristosului pe care L-am savurat! Amin, vrem să ne concentrăm asupra acestui singur lucru: să-l mâncăm pe Cristos și să trăim datorită Cristosului pe care-L mâncăm și savurăm!

Dezvoltăm un gust pentru Cristos și-L mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții pentru a trăi datorită Lui

Ioan 6:27 spune: „Lucrați nu pentru hrana care piere, ci pentru hrana care rămâne în viața eternă, pe care ți-o va da Fiul Omului”. Petrecem atât de mult timp lucrând și lucrând la lucruri legate de mâncarea care piere.

Depunem multă energie și timp pentru a avansa în locurile noastre de muncă, pentru a avea grijă de afacerea noastră și de a avea grijă de familia noastră. Trebuie să facem toate aceste lucruri, dar ca credincioși în Cristos suntem chemați într-un alt tip de întreprindere: să-L exprimăm pe Cristos mâncându-L ca pâine a vieții.

Suntem aici nu doar pentru a ne ocupa de nevoile noastre sau pentru a avea o afacere bună și o carieră stelară; suntem aici pentru a-L exprima pe Dumnezeu mâncându-L pe Cristos ca pâine a vieții și trăind datorită Lui.

Viața eternă este viața divină, viața necreată a lui Dumnezeu, care nu este numai eternă în ceea ce privește timpul, ci este și eternă și divină în natură (Ioan 3:15). Când îl mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții, ni se oferă viața eternă și putem trăi datorită Lui; hrana care rămâne până la viața eternă ne poate furniza și ne poate aduce la viața eternă (6:27).

Mulțumim Domnului, Tatăl ne dă adevărata pâine din ceruri, căci Cristos este pâinea lui Dumnezeu care se coboară din cer și dă viață lumii (vv. 32-33). El este adevărata pâine, adevărata hrană. Există și alte alimente în afară de El, dar toate sunt feluri de mâncare rele, lucruri care nu sunt sănătoase pentru noi să le mâncăm.

Pe măsură ce continuăm cu Domnul astăzi și trăim în această eră modernă, trebuie să vedem că Satan este interesat să ne facă să păcătuim și, de asemenea, să ne strice alimentația. El vrea să mâncăm multe lucruri negative, chiar să ne dea gustul pentru lucrurile rele. Dezvoltăm gustul pentru un anume lucru petrecând timp cu el.

Satan are o strategie de a ne ademeni în lucruri și de a ne determina să petrecem timp cu anumite lucruri, iar încetul cu încetul gustul nostru se schimbă: începem să ne placă anumite lucruri rele sau anumite lucruri din lume. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să învățăm să dezvoltăm un gust pentru Cristos, un gust pentru pâinea vieții, petrecând timp cu Domnul zi de zi! Nu suntem aici pentru doctrine, reglementări sau simple practici – suntem aici pentru viață, pentru pomul vieții!

Vrăjmașul știe asta, așa că este subtil; el vrea să ne afecteze gustul, pentru că gustul nostru ne determină să mâncăm lucrurile pe care le mâncăm.

Unii oameni aleg automat mâncarea chinezească atunci când trebuie să mănânce ceva, în timp ce alții gravitează spre mâncarea pe care le place să o mănânce. Ce mâncăm? Ce mâncăm spiritual și cu ce ne hrănim în viața de zi cu zi? Lucrurile cu care petrecem timpul au o influență asupra tipului de alimentație pe care îl avem.

Lucrurile în care zăbovim, pe care le privim și în care suntem angajați dezvoltă în noi un gust pentru acele lucruri, iar acest lucru ne schimbă alimentația. Din păcate, avem un gust pentru atât de multe lucruri care sunt diferite de cele cerești. Oh, Doamne. Domnul caută să afecteze și să influențeze gustul nostru, astfel încât să iubim pâinea vieții și lucrurile cerești.

Numai lucrurile spirituale sunt reale, pentru că Duhul este realitatea (1 Ioan 5:6). Ca pâine adevărată, Cristos este pâinea adevărului, a realității; Cristos este adevărat, real, iar noi Îl putem mânca pe Cristos ca pâine a vieții în Cuvântul Său pentru a fi umplut cu realitate și pentru a deveni reali.

Cu toții trebuie să fim profund impresionați de faptul că avem nevoie de Cristos ca adevărată pâine a vieții trimisă de Dumnezeu pentru a ne aduce viața eternă. Domnul să ne impresioneze profund cu acest lucru.

Poate că știm că El este pâinea vieții, dar ne afectează acest lucru viața de zi cu zi? Ne hrănim cu Domnul zi de zi și avem gust pentru Domnul ca pâinea vieții? Ăâinea lui Dumnezeu din Ioan 6:33 este adevărata pâine din v. 32.

Ca fiind pâinea care s-a coborât din cer, Cristos este pâinea cerească și ca pâinea lui Dumnezeu, El este de la Dumnezeu, El a fost trimis de Dumnezeu și El a fost cu Dumnezeu. Cristos este pâinea lui Dumnezeu, pâinea vieții și pâinea adevărată; în plus, El este pâinea cerească și pâinea vie.

Când îl mâncăm pe Cristos ca pâine a vieții și o digerăm, aceasta devine constituția noastră și suntem uniți și contopiți cu Domnul ca unul singur (1 Cor. 6:17). Amin, fie ca noi să practicăm asta în viața noastră de zi cu zi! Fie ca să ne construim un obicei de a-L mânca pe Domnul ca pâinea vieții zi de zi, chiar și de multe ori în timpul zilei.

Oricine mănâncă pâinea vie care s-a pogorât din cer va trăi pentru totdeauna (Ioan 6:50-51). Noi vrem să fim astfel, cei care mănâncă pe Domnul ca pâine vie zi de zi pentru a trăi datorită Lui.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să-L mâncăm pe Cristos ca pâinea vieții zi de zi. Doamne, ne dăm Ție. Îți dăm Ție gustul nostru și preferința noastră în mâncare. Salvează-ne de la a mânca lucruri care sunt rele și nesănătoase pentru noi din punct de vedere spiritual. Vrem să dezvoltăm gustul pentru a mânca pâinea vieții zi de zi. Ferește-ne de capcana inamicului pentru a ne schimba gustul. Fie ca să avem gustul pentru viață și să nu permitem nimic să ne schimbe gustul. Doamne, ești atât de dulce! Tu ești pâinea noastră de viață și ne place să Te mâncăm exersându-ne duhul pentru a veni la Cuvântul Tău. Vrem să Te mâncăm ca fiind adevărata hrană, adevărata pâine a lui Dumnezeu. Vrem să ne împărtășim cu Tine ca fiind pâinea adevărului, a realității, pentru ca noi să fim plini de Tine ca realitate. O, Doamne, vrem să Te mâncăm ca pâinea vieții și să Te digerăm pentru ca Tu să devii constituția noastră! Vrem să-l mâncăm pe Cristos zi de zi și să trăim datorită lui Cristos în viața noastră de zi cu zi! Amin, Doamne, trăiește astăzi în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Continually Eat Christ as the Bread of Life to Live Because of Him Daily, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 7 (Pâinea vieții) ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos vorbește pentru Dumnezeu în încarnare ca tabernaculul lui Dumnezeu, plin de har și realitate

11/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu prin încarnarea Sa ca tabernaculul lui Dumnezeu, venind la noi plin de har și realitate pentru a-L face pe Dumnezeu real pentru noi și pentru ca noi să savurăm bogățiile Sale azi.

Amin, Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu Îl exprimă pe Dumnezeu, Îl manifestă pe Dumnezeu și Îl explică pe Dumnezeu, iar când venim la Cristos în Cuvântul Său, îl putem vedea pe Dumnezeu, Îl putem savura pe Dumnezeu și Dumnezeu este făcut real pentru noi!

Dumnezeu face totul prin Cuvântul Său, iar cuvântul lui Dumnezeu este Cristos. Când Dumnezeu a vorbit, lucrurile au venit în ființă. El a vorbit și a creat vechea creație și, prin vorbirea Sa vie în Fiul Său, El produce noua creație.

Dacă privim minunata creație, vedem caracteristicile divine ale lui Dumnezeu și puterea Lui divină exprimată și manifestată. Dacă privim munții maiestuoși și ne uităm la toate pădurile și copacii, suntem pur și simplu uimiți de cât de minunată este toată creația.

Privim plaja cu nisip, florile și plantele și toate lucrurile creației lui Dumnezeu exprimă caracteristicile Sale divine. Există lumină în univers și totul este strălucitor; aceasta arată că Dumnezeul nostru este lumină și Lui îi plac lucrurile în lumină.

Există frumusețe și ordine în univers și totul este conform soiului său; aceasta arată că Dumnezeu iubește frumusețea și ordinea, El este un Dumnezeu al frumuseții și al ordinii și El face lucrurile într-un mod special.

Dacă privim la noi înșine, la corpul nostru uman, suntem pur și simplu uimiți de cât de detaliat și minunat ne-a făcut Dumnezeu. Cu cât studiem mai mult creația lui Dumnezeu, cu atât suntem mai uimiți de Dumnezeul nostru, Creatorul.

El a creat toate lucrurile prin Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu și toate lucrurile au luat ființă prin El.

Chiar mai mult, El susține toate lucrurile, pentru că toate lucrurile sunt sunt ținute împreună în El. Dacă Îl scoatem pe Cristos din univers, întregul univers se prăbușește. O, Doamne!

Dumnezeu a aranjat și a pregătit universul pentru omenire. El a devenit de fapt un om pentru a veni să fie împreună cu omul și să fie una cu omul și El vrea ca omul să fie una cu El. Pentru că Dumnezeu are un dușman, El dorește ca omul nu numai să-L exprime, ci și să-L reprezinte cu autoritatea Sa de a-l trata pe dușmanul Său.

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, suntem aduși înapoi la scopul inițial al lui Dumnezeu. Pe măsură ce citim Biblia și ne întoarcem inima către Domnul, Îl privim pe Cristos și suntem infuzați cu El pentru a-L străluci și ni se încredințează autoritatea Lui de a-l trata pe dușmanul Său. Slavă Domnului!

Pe măsură ce Îi permitem Domnului să ne vorbească și să strălucească asupra noastră, devenim o nouă creație și, pe măsură ce Îi permitem să strălucească prin noi pentru alții, ei primesc și viața lui Dumnezeu pentru a deveni noua creație. Slavă Domnului!

Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu prin încarnarea Sa ca și tabernacul al lui Dumnezeu

Ioan 1:14 spune că Cristos, ca Cuvânt al lui Dumnezeu, S-a făcut carne și a locuit printre noi, plin de har și realitate, iar ucenicii au văzut slava Sa, slavă ca a singurului născut din Tatăl. Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu nu L-a exprimat pe Dumnezeu doar prin crearea tuturor lucrurilor, ci și mai mult, El S-a făcut carne.

În încarnarea Sa, Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu ca tabernaculul lui Dumnezeu cu omul. Acest lucru este cu adevărat uimitor: Creatorul universului și mijlocul prin care totul a fost creat a devenit una dintre creaturile Sale – El a devenit om (Col. 1:15).

Dumnezeu a intrat în om, divinitatea a fost contopită cu umanitatea, iar natura divină a intrat în natura umană. Iată aici o persoană care nu era doar om, ci și Dumnezeu; El avea atât viața lui Dumnezeu, cât și viața omului, natura lui Dumnezeu și natura omului, precum și gena lui Dumnezeu și gena omului.

El era un om-Dumnezeu, tabernaculul lui Dumnezeu. Cristos L-a adus pe Dumnezeu în om și L-a exprimat în Dumnezeul Său uman viu în atributele divine prin virtuțile Sale umane. Acesta este un nou tip de ființă, nu doar Dumnezeu și nu doar om – un om-Dumnezeu.

Dumnezeu a locuit în om; El a locuit în om și omul a locuit în Dumnezeu. Pe măsură ce El a trăit o viață umană pe pământ în încarnarea Sa și viața umană, Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit pentru Dumnezeu ca fiind tabernaculul lui Dumnezeu.

Ceea ce au văzut alții când L-au întâlnit pe Isus a fost un om, chiar un om care nu avea neapărat o înfățișsare atractivă, dar în acest om Dumnezeu a trăit și Dumnezeu a fost exprimat.

Înainte de încarnarea Sa, Dumnezeu era misterios, invizibil, intangibil și de neatins; prin Cristos devenind om, El a devenit solid, real, vizibil și palpabil.

Când Cristos era pe pământ, omul putea să-L vadă pe Dumnezeu, să-L atingă pe Dumnezeu, să-L audă pe Dumnezeu și să-L cunoască pe Dumnezeu, pentru că aici era un om ca tabernaculul lui Dumnezeu.

Oamenii L-au văzut și L-au atins și au văzut tabernaculul lui Dumnezeu printre ei – Dumnezeu tabernacululând printre ei. Pe de o parte, El era tabernaculul lui Dumnezeu; pe de altă parte, El era templul lui Dumnezeu (Ioan 2:22-21).

El este zidirea lui Dumnezeu și a omului. Clădirea lui Dumnezeu este un om-Dumnezeu – Dumnezeu zidit în om și omul zidit în Dumnezeu.

Pentru că Dumnezeu s-a făcut om pentru a fi tabernaculul lui Dumnezeu, noi putem intra în Dumnezeu.

Gândul profund al Evangheliei după Ioan este că putem să-L contactăm pe Dumnezeu și putem intra în Dumnezeu pentru a savura bogățiile conținute în Dumnezeu.

Toate lucrurile au fost create în El și prin El și toate au fost create pentru El (Col. 1:15-17).

El a fost instrumentul activ prin care toate lucrurile au fost create. Acum, acest instrument activ a venit El Însuși să fie om, adică El a devenit făptură contopindu-se cu omul.

Isus Cristos a venit în încarnarea Sa pentru a fi tabernaculul lui Dumnezeu; Dumnezeu locuia în El, Dumnezeu trăia în El și Dumnezeu era exprimat prin El.

În Vechiul Testament, tabernaculul lui Dumnezeu era casa mobilă a lui Dumnezeu călătorind cu poporul lui Dumnezeu prin pustie, și în tabernaculul lui Dumnezeu S-a descoperit și aici poporul Său I-a slujit.

Dar când a venit Cristos, El era tabernaculul lui Dumnezeu, iar oamenii L-au putut vedea pe Dumnezeu în El.

Într-o zi, Domnul a luat pe munte pe trei dintre cei mai apropiați ucenici ai Săi și a fost transfigurat înaintea lor (Matei 17:2; 2 Pet. 1:17-18). Însuși Dumnezeul gloriei, care locuia în El, a ieșit temporar din tabernacul, pentru că Dumnezeul gloriei ascuns în și prin trupul Său S-a arătat acolo pe munte.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său din nou și din nou și să-I permitem să ne vorbească, să strălucească asupra noastră și să locuiască în noi.

Acum suntem lărgirea Sa, continuarea Sa și duplicatul Său. În calitate de biserică, suntem templul lui Dumnezeu și putem savura vorbirea lui Cristos pentru a-L exprima pe Dumnezeu ca tabernaculul lui Dumnezeu în încarnarea Sa.

Doamne Isuse, mulțumim că ai devenit un om pentru a-L aduce pe Dumnezeu în om și pentru a-L uni pe Dumnezeu pe omul. Aleluia, Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu vorbește pentru Dumnezeu în încarnarea Sa ca tabernaculul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, Te apreciem și Te iubim în încarnarea Ta și în trăirea Ta umană. Mulțumim că ai ieșit din eternitate și în timp pentru a fi unit cu omul și contopit cu omul ca unul singur. Aleluia, Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut carne și a locuit printre noi și putem vedea gloria Sa exprimată în trăirea Sa umană! Slavă Domnului, astăzi Dumnezeu poate fi contactat, atins și văzut în Isus Cristos, tabernaculul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a veni la cuvântul Tău și a primi strălucirea Ta proaspătă și instantanee. Strălucește asupra noastră. Umple-ne cu Tine. Contopește-Te cu noi. Fă-ne la fel ca Tine, pentru ca noi să fim astăzi oamenii-Dumnezeu care Îl exprimă pe Dumnezeu în toate lucrurile. Fie ca Tu să locuiești în noi și să fii exprimat prin noi astăzi.

Cristos este tabernaculul lui Dumnezeu, plin de har și realitate pentru savurarea noastră

Când Cristos, ca Cuvânt al lui Dumnezeu, S-a încarnat, El nu numai că L-a adus pe Dumnezeu în omenire, ci a devenit și un tabernacul pentru Dumnezeu, ca locuință a lui Dumnezeu pe pământ printre oameni, fiind plin de har și realitate. Amin!

Legea a fost dată prin Moise și a cerut omului în conformitate cu ceea ce este Dumnezeu (Ioan 1:17). Însă harul a venit prin Isus Cristos și harul ne oferă ceea ce este Dumnezeu pentru a îndeplini ceea ce Dumnezeu cere. Aleluia pentru har!

Pe de o parte, Dumnezeu are anumite cerințe de la noi; pe de altă parte, El a devenit har pentru noi pentru a îndeplini aceste cerințe. Din plinătatea Lui am primit cu toții și har peste har (v. 16).

Când Cristos a ajuns să fie Cuvântul încarnat al lui Dumnezeu, El nu doar a lucrat pentru Dumnezeu, i-a învățat pe alții și a făcut minuni, ci a fost savurat de cei din jurul Lui.

El nu L-a declarat pe Dumnezeu discipolilor Săi doar învățându-i, ci exprimându-L pe Dumnezeu pentru ca alții să-L pe savureze Dumnezeu în viața, vorbirea și lucrarea Sa.

Pur și simplu s-a uitat la oameni și i-a capturat, pentru că prezența Lui era atât de plăcută și atât de fermecătoare!

Când El era cu păcătoșii nevoiași și cu cei bolnavi, ei au fost captivați de El și s-au înghesuit în jurul Său, pentru că savurau prezența lui Dumnezeu când erau cu El.

El este plin de har. Harul nu este doar o favoare nemeritată; harul este Dumnezeu în Cristos pentru a fi savurarea noastră.

Este destul de dificil să definim ce este harul, dar când citim Ioan 1 vedem că harul este Dumnezeu în Cristos cu tot ceea ce este El ca plinătate pentru savurarea noastră. Orice avem nevoie, Dumnezeu în Cristos este har pentru noi pentru savurarea noastră.

El este odihna noastră, confortul nostru, puterea noastră, tăria noastră, lumina noastră, viața noastră, dreptatea noastră, sfințenia noastră și toate celelalte atribute divine.

Când venim la Cristos, Îl savurăm pe Dumnezeu ca har pentru savurarea noastră. Când pur și simplu Îl contactăm pe Domnul, El, ca tabernaculul lui Dumnezeu, este plin de har și realitate pentru savurarea noastră și a realiza ceea ce este Dumnezeu pentru noi.

Pe măsură ce rămânem cu Domnul în prezența Lui în timpul petrecut cu El, savurăm plinătatea a tot ceea ce este El. Plinătatea Dumnezeirii locuiește în Cristos trupește pentru savurarea noastră.

Amin, cu cât Îl savurăm mai mult pe Dumnezeu, cu atât Îl cunoaştem mai mult. Când Cristos S-a făcut carne pentru a fi tabernaculul lui Dumnezeu, El a devenit întruparea Dumnezeului Triunic.

Cristos L-a adus pe Dumnezeu în om și L-a făcut pe Dumnezeu să fie contactat, atins, primit și experimentat. Amin!

Dumnezeu astăzi este savuros prin faptul că este încarnat în Cristos ca tabernaculul lui Dumnezeu.

Cristos este Dumnezeu cu noi (Matei 1:23) și El Îl face pe Dumnezeu real pentru noi. El este plin de har și realitate. Harul este Dumnezeu în Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ca fiind savurarea noastră. Realitatea este Dumnezeu realizat de noi în Cristos.

Cristos este cu noi astăzi; după cum i-a spus lui Pavel când era persecutat, El Însuși este cu noi (Fapte 18:10).

Oriunde ne-am afla, Dumnezeu este cu noi în Cristos. Orice am face, Dumnezeu este chiar acolo cu noi, în duhul nostru, pentru că El a fost întrupat în Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu și a venit în noi ca Duh dătător de viață, chiar Duhul realității, pentru a fi savurat și realizat de noi.

Avem prezența Sa cu noi, indiferent dacă o simțim sau nu, și Îl putem savura pe El ca sursa noastră și mântuirea noastră moment de moment.

Cristos ca tabernaculul lui Dumnezeu este cu noi și prezența Sa este cu noi în duhul nostru.

Așa cum Dumnezeu a fost cu Iosif, fiind secretul satisfacției sale (Geneza 32:2, 21), tot așa El este cu noi astăzi.

Încarnarea singurului Fiu al lui Dumnezeu este, de asemenea, pentru a-L declara (explica) pe Dumnezeu omului în Cuvânt, în viață, în lumină, în har și în realitate.

Cuvântul este Dumnezeu exprimat, explicat și definit pentru ca omul să-L înțeleagă pe Dumnezeu.

Viața este Dumnezeu împărțit în noi pentru ca omul să-L primească pe Dumnezeu. Lumina este Dumnezeu care strălucește pentru ca omul să fie luminat și să se împărtășească din Dumnezeu.

Harul este Dumnezeu pentru savurarea omului, pentru ca omul să-și împartă bogățiile. Realitatea este Dumnezeu realizat de om pentru ca omul să-L cunoască pe Dumnezeu.

Astăzi Îl putem savura pe Dumnezeu ca har și realitate venind la Domnul Isus ca tabernaculul lui Dumnezeu, pentru că atunci când El a venit, a venit harul și El a fost plin de har și realitate.

Zi de zi trebuie să-L contactăm pe Domnul în duhul nostru și să luăm în considerare cu rugăciune cuvântul Său și să medităm asupra lui și Îl vom savura pe Dumnezeu.

În plus, Dumnezeu este făcut real pentru noi pe măsură ce îl contactăm pe Cristos și Îl savurăm pe El.

Tot ceea ce este Dumnezeu ca viață, lumină, mângâiere, odihnă, răbdare, smerenie, odihnă și atâtea alte lucruri sunt făcute reale pentru noi în duh pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos.

Slavă Domnului, Îl putem savura pe Cristos ca fiind tabernaculul lui Dumnezeu, Cel care este plin de har și realitate! Aleluia, când a venit Cristos, a venit harul! Amin, Doamne, ne deschidem să Te savurăm! Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și pentru a Te savura ca har peste har! Amin, din plinătatea Sa cu toții putem primi har după har! Amin, Doamne, vrem să continuăm să Te savurăm astăzi ca har. Tu ești har pentru ca noi să ne împărtășim din tot ceea ce este Dumnezeu în Cristos pentru savurarea noastră. Mulțumim că ești tabernaculul lui Dumnezeu cu omul pentru a-L aduce pe Dumnezeu la om, pentru a-L face pe Dumnezeu real pentru om și pentru a-L face pe Dumnezeu savuros omului. Ce minunat, Cristos L-a adus pe Dumnezeu în om și L-a făcut pe Dumnezeu contactabil și tangibil! Aleluia, Dumnezeul nostru poate fi primit și de experimentat! Amin, Dumnezeul nostru este savuros și minunat în Cristos ca fiind Cel plin de har și realitate! Ne exersăm duhul, dragă Doamne, pentru at Te savura ca har și pentru a realiza tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi. Fii viața noastră, lumină, mângâiere, odihnă, răbdare, smerenie și bucurie. Fii totul pentru noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Speaks for God in Incarnation as the Tabernacle of God, Full of Grace and Reality, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 6 (Cristos ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Avem trăirea jubileului și-L proclamăm pe Cristos ca jubileu

07/03/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să vedem că trăirea jubileului este a trăi în savurarea lui Cristos, o viață de a-L savura pe Dumnezeu ca moștenirea și libertatea noastră reală în viața noastră de zi cu zi, pentru că învățăm să-L luăm pe Dumnezeu ca factor principal și centru al vieții noastre. Amin!

Săptămâna aceasta ne-am savurat de faptul că Cristos este realitatea jubileului Noului Testament și de modul în care Îl putem savura pe Cristos ca jubileu astăzi.

În Lev. 25 Dumnezeu a rânduit ca poporul Său să aibă un an jubiliar la fiecare cincizeci de ani, un an în care se proclamă libertatea și fiecare este înapoiat în posesiunea lor și în casa lui. Anul jubileului a adus două binecuvântări principale: întoarcerea fiecărui om la posesiunea lui pierdută și eliberarea din sclavie. Jubileul a durat un an în Vechiul Testament.

Când a venit Domnul Isus, El a venit să aducă jubileul, căci El Însuși este jubileul. Întreaga epocă a harului este epoca jubileului, căci astăzi îl putem primi și savura pe Cristos ca jubileul nostru adevărat și putem fi eliberați din robia păcatului și putem reveni la posesiunea noastră, Dumnezeu Însuși, pentru a-L savura pe El în familia noastră divină, biserica.

Fie ca noi toți să ne dăm seama că epoca harului este anul jubileului și să venim zilnic la Domnul pentru a-L savura pe El în cuvântul Său. Epoca în care trăim este epoca jubileului, chiar o epocă a extazului pentru mântuirea noastră.

Cristos nu a venit să ne judece, să ne condamne sau să ne expună păcatele și eșecurile; El a venit să ne mântuiască și El rostește cuvintele Sale de har în noi pentru a ne aduce la savurarea de Sine ca jubileu.

Ne-am născut în păcat și comitem păcate în mod obișnuit, neavând speranță în lume și neputând înceta să păcătuim. Însă Domnul Isus a venit să ne mântuiască de păcatele noastre și de felul nostru de viață anterioară, iar când Îl primim, suntem eliberați de sclavia păcatului.

Când Îl primim pe Domnul Isus prin pocăință și crezând în El, intrăm în jubileu. În jubileu, totul este satisfăcător pentru noi, pentru că ne mulțumim să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv cu bogățiile Sale.

Indiferent de lucrurile care ni se întâmplă, indiferent în ce situație ne aflăm și indiferent de modul în care ne tratează alții, suntem mulțumiți și satisfăcuți pentru că suntem în jubileu, iar pentru noi, Cristos cu bogățiile Sale este suficient.

Evanghelia după Luca în special este guvernată de proclamarea jubileului, iar Domnul a dat pilda fiului risipitor și pilda bunului samaritean pentru a ne arăta că El Însuși este jubileul și El a venit să fie jubileul nostru. Indiferent cât de jos am fi, indiferent cât de mult am căzut și oricât de departe am fi de Dumnezeu, dragostea Domnului încă ajunge la noi.

Să-L savurăm astăzi pe Cristos ca realitate a libertăților și binecuvântărilor jubileului Noului Testament și să trăim în jubileu în viața noastră de zi cu zi.

Să-L luăm pe Dumnezeu Însuși ca factor și centru primar al vieții noastre pentru a-L savura pe Cristos în toate lucrurile pentru a avea trăirea jubileului

În calitate de credincioși în Cristos, am intrat în jubileu; însă trebuie să trăim zilnic în jubileu. Ce este trăirea în jubileu? Cum arata trairea jubileului in viața noastră de zi cu zi? Trăirea jubileului este o trăire în savurarea lui Cristos.

Trăirea jubileului este o viață de a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală (Fapte 26:18; Ioan 8:36). Trăirea jubileului este o viață în care Îl luăm pe Dumnezeu Însuși ca factor principal și centru în noi pentru a birui toate necazurile vieții noastre umane (Ioan 6:16-21; Col 1:17b, 18b; Filip. 4:6-7, 11-12).

Este un lucru este să fii mântuit și este cu totul altceva să ai trăirea jubileului. Trăirea jubileului este a trăi în savurarea lui Cristos; zi de zi trebuie să-L savurăm numai pe Dumnezeu Însuși în fiecare situație.

Acest lucru nu înseamnă că acum trebuie să renunțăm la studii, să renunțăm la serviciu și să nu ne căsătorim sau să avem copii, pentru că tot ce facem este să-L savurăm pe Dumnezeu.

Mai degrabă, ar trebui să studiem și să facem tot ce putem în studiile noastre, dar în același timp factorul principal și centrul vieții noastre este Dumnezeu Însuși, căci chiar și în studiile noastre vrem să-L savurăm pe Dumnezeu.

Trebuie să avem o slujbă și trebuie să ne facem treaba cu onoare și sârguință înaintea lui Dumnezeu, nu numai înaintea omului; cu toate acestea, pe măsură ce ne facem treaba, Îl savurăm în interior pe Cristos.

Trebuie să ne căsătorim și, de asemenea, trebuie să avem copii, dar pe măsură ce trăim viața de familie și viața de căsătorie, factorul și centrul principal din noi este Dumnezeu Însuși. Pe măsură ce ne îndeplinim responsabilitățile ca părinți, lucrători, studenți și oameni în societatea umană, dorim să trăim jubileul savurându-L pe Cristos în toate lucrurile.

Trebuie să învățăm să-L avem pe Dumnezeu Însuși ca factor principal în noi. Când El este factorul nostru principal, când ne concentrăm pe a-L savura pe Domnul în toate lucrurile, vom ști să studiem, vom avea grijă de viața noastră de familie și ne vom onora în mod corespunzător părinții și ne vom face treaba la locul de muncă.

Cristos trebuie să fie factorul principal în noi și trebuie să ne concentrăm pe a-L savura pe Cristos în toate lucrurile. Dacă nu ne concentrăm asupra lui Cristos, totul va fi o dificultate și o povară pentru noi; slujba ne va epuiza, viața de familie va fi dificilă pentru noi, iar relația noastră cu părinții noștri și cu cei din jurul nostru nu va fi potrivită.

Să ne concentrăm doar pe a-L savura pe Cristos, astfel încât să putem avea azi trăirea jubileului. Când trăim prin a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală, vom avea trăirea jubileului.

Viața noastră creștină trebuie să fie o viață de jubileu, o viață de savurare deplină a Domnului.

Aceasta înseamnă că avem nevoie zilnic să ne rugăm neîncetat, să-L savurăm mereu și să mulțumim în toate (1 Tes. 5:16-18). Cum putem fi recunoscători în toate lucrurile? Cum putem să-L savurăm mereu și să ne rugăm neîncetat? Este doar savurându-L pe Domnul în toate lucrurile.

Fie că avem succes în ceea ce facem sau dacă suferim pierderi, fie că eșuăm sau suntem biruitori, în toate lucrurile trebuie să-L savurăm pe Domnul. Inima noastră trebuie să fie fixată pe El, concentrarea noastră ar trebui să fie Domnul Însuși și în toate lucrurile trebuie să căutăm să-L mărim.

În viața noastră de căsnicie, soțul nostru sau soția noastră nu este punctul nostru de interes; mai degrabă, Cristos este concentrarea noastră și Îl savurăm de El în toate lucrurile, astfel încât să putem avea o viață de căsnicie adecvată.

Când ne facem treaba cu respect și sârguință, a ne face treaba nu este concentrarea noastră – Cristos este punctul nostru de interes și învățăm să-L savurăm pe El în interior pentru a-L lua ca factor principal și centru în interior.

Pe măsură ce Îl savurăm de Cristos și ne împărtășim din bogățiile Sale chemând Numele Lui și rugându-ne asupra Cuvântului Său, Îl savurăm ca libertate reală, iar viața noastră va fi trăirea jubileului.

Dar dacă inima noastră este îndreptată spre alte lucruri, persoane sau chestiuni, vom avea doar dezamăgire și suferință. Când ne fixăm inima pe o persoană, o problemă sau un lucru care nu este Domnul, sfârșitul este suferința și nenorocirea. O, Doamne!

Oamenii din lume, cei necredincioși, au o viață de suferință și nenorocire, pentru că își fixează inima pe lucruri, lucruri și persoane și nu-L au pe Domnul. Dar noi, în calitate de credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos ca factor principal în interior, iar El trece peste toate necazurile vieții umane. Fie ca noi să învățăm să-L luăm pe Cristos ca centru în toate lucrurile.

Fie ca să ne fixăm mintea asupra duhului nostru (Romani 8:6) și să ne fixăm inima cu toată ființa asupra Lui, astfel încât să putem trăi astăzi jubileul. Când ne concentrăm asupra Domnului, El ne perfecționează în toate lucrurile pentru a-L savura pe El.

Toate lucrurile sunt aranjate în mod suveran de către Domnul pentru ca noi să-L savurăm pe Domnul și să trăim în jubileu.

Doamne Isuse, Te iubim și ne concentrăm întreaga ființă asupra Ta. Vrem să trăim astăzi jubileul trăind în savurarea lui Cristos. Amin, Doamne, vrem să trăim prin a-L savura pe Dumnezeu ca moștenire și libertate reală! Ne fixăm inima pe Tine. Refuzăm sa ne concentrăm pe alte lucruri, persoane sau chestiuni in afara Ta. Îl luăm pe Dumnezeu în fiecare situație ca factor principal și centru în noi. Amin, Doamne, vrem să ne trăim viața de zi cu zi în savurarea lui Cristos! Fie ca Tu în noi să birui toate necazurile vieții umane. Fie ca Tu să ne dai să trăim un singur duh cu Tine și să ne facem datoria de oameni, oriunde ne-ai așezat. Amin, Doamne, Tu ne mântuiești de toate suferințele vieții omenești. Perfecționează-ne, dragă Doamne, să trăim zilnic în savurarea lui Cristos. Fie ca să realizăm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru ca noi să-L savurăm pe Domnul, să ne împărtășim din bogățiile Sale și să savurăm libertatea reală, fiind în duhul nostru! Te iubim, Doamne Isuse, și ne concentrăm întreaga ființă asupra Tine!

Trăim în jubileu invitându-L pe Domnul în barca noastră și-L proclamăm pe Cristos ca jubileu

Viața umană este plină de suferințe, încercări și lucruri care nu sunt atât de plăcute. S-ar putea să-L savurăm pe Domnul astăzi, dar mâine se poate întâmpla ceva și s-ar putea să nu trăim în jubileu. Astăzi poate că suntem fericiți și totul poate merge bine, dar a doua zi poate veni o furtună. O, Doamne Isuse!

În Ioan 6:16-21 vedem cum Domnul i-a trimis pe ucenicii Săi peste mare, în timp ce El a trimis mulțimile și, în timp ce ei vâslau, a venit o furtună. După ce i-a hrănit pe cei cinci mii de oameni, Domnul nu a rămas în succesul slujbei Sale, ci, mai degrabă, a trimis mulțimile acasă și i-a trimis pe ucenicii Săi să treacă marea.

Iar apoi El Însuși a trecut marea, arătându-se ucenicilor Săi în timp ce mergea pe apă. Mai întâi, El s-a urcat pe munte să se roage, un tip reprezentativ al Domnului înălțându-se și apoi arătându-se poporului Său pe măsură ce erau în călătorie în epoca bisericii.

Astăzi suntem într-o călătorie peste mare, iar vânturile bat, marea se zbârnește și valurile lovesc barca. Există duhuri rele în aer și demoni în mare care stârnesc tot felul de furtuni care să ne tulbure în timp ce călătorim peste mare pentru a ajunge de cealaltă parte.

Dar Domnul li S-a arătat ucenicilor Săi, mergând pe mare și apropiindu-se de barcă; ei s-au înspăimântat, dar El le-a zis: Eu sunt, nu vă temeţi. Apoi, ei au fost dispuși să-L ia în barcă și îndată barca a ajuns la țara în care mergeau.

De multe ori suntem la fel ca ucenicii; pe măsură ce trecem prin furtuni și trăim probleme, suferințe și necazuri în viața noastră creștină, Îl vedem pe Domnul mergând pe apă și apropiindu-se de noi, dar ne este frică și nu suntem dispuși să-L luăm în barca noastră.

S-ar putea să ne fie frică să ne deschidem situația în fața Domnului și să-L invităm înăuntru și s-ar putea să ne fie frică să ne deschidem situația către părtășia cu sfinții. Nu doar tinerii, ci toți sfinții s-ar putea să aibă gândul că, dacă ne deschidem Domnului despre acest lucru anume pe care vrem să-l facem sau acel loc în care vrem să mergem, Domnul ne poate spune Nu.

S-ar putea să simțim că, dacă ne deschidem situația în părtășie sfinților mai maturi, știm ce vor spune: doar savurează-L pe Domnul! Sau și mai rău, Domnul poate să ia ceea ce iubim, pentru că s-ar putea ca El să nu fie de acord ca noi să mergem într-un anumit loc, să cumpărăm ceva sau să facem ceva.

De atâtea ori nu Îl invităm pe Domnul în barca noastră; suntem într-o furtună și avem probleme și dificultăți, dar tot nu Îl invităm în barca noastră. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către Domnul și să-L invităm să intre. S-ar putea să ne surprindă.

El poate merge alături de noi în timp ce facem cutare lucru, sau El ne poate permite să facem anumite lucruri; ceea ce contează este prezența Lui cu noi. Să-L includem pe Domnul în toate. Fie ca noi să trăim în jubileu trăind în savurarea lui Cristos zi de zi și să-L invităm să intre.

Totul din viața noastră este sub suveranitatea Domnului; prin urmare, putem pur și simplu să ne deschidem către El și să-I cerem să intre și să ne umple, să ne stăpânească și să ne ajute să-L savurăm pe El în toate lucrurile.

Pe măsură ce trăim în jubileu, având trăirea jubileului, vom putea să proclamăm jubileul și altora, iar ei vor fi atrași nu numai de Cristosul pe care îl predicăm, ci și mai mult de trăirea noastră în jubileu.

Nu este posibil să proclamăm jubileul dacă noi înșine nu trăim mai întâi în jubileu, având trăirea jubileului.

Când îl invităm pe Domnul în barca noastră și suntem perfecționați să-L savurăm pe Cristos în toate lucrurile, indiferent de circumstanță și situație, vom fi slujitorii și martorii de astăzi care trăiesc în jubileu și proclamăm jubileul (Fapte 26:16-19). Îl vom mări pe Cristos, căci pentru noi a trăi este Cristos (Filipeni 1:19-21) și vom proclama Evanghelia – Cristos ca jubileul harului – pentru realizarea economiei eterne a lui Dumnezeu.

Fie ca toți să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului, petrecând timp cu Domnul pentru a ne împărtăși din bogățiile Sale în Cuvântul Său. Fie ca noi toți să ne facem timp să-L privim, să-L ascultăm și să ne liniștim ființa, astfel încât să putem fi infuzați cu El în timp ce avem părtășie cu El.

Și în toate situațiile, toată ziua, să-L invităm pe Domnul și să-I dăm primul loc, astfel încât să putem avem trăirea jubileului.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Vrem să petrecem timp cu Tine și să Te privim. Infuzează-ne cu tot ceea ce ești Tu. Ne deschidem toată ființa Ție. Doamne, vrem să Te invităm în barca noastră. Intră în situația noastră. Nu ne este frică să Te invităm în barca noastră în orice situație și în toate lucrurile. Amin, Doamne Isuse, umple-ne! Câștigă-ne! Ia-ne în stăpânire! Indiferent care este situația noastră exterioară, vrem doar să Te savurăm! Păstrează-ne în savurarea Ta în toate lucrurile astăzi. Avem încredere în Tine că Tu aranjezi în mod suveran toate lucrurile pentru ca noi să fim perfecționați pentru a-L savura doar pe Domnul și pentru a avea trăirea jubileului. O, Doamne Isuse, avem încredere că nu greșești în ceea ce aranjezi în viața noastră și în cine aranjezi să fie cu noi. Tu ești Domnul. Ne oprim din lupta și eforturile noastre și ne concentrăm doar să Te savurăm pe Tine! Fie ca trăirea noastră de astăzi să fie în savurarea lui Cristos în toate lucrurile, pentru ca Cristos să fie mărit prin noi! Amin, Doamne, fă-ne slujitorii și martorii Tăi de astăzi, trăind și proclamând evanghelia pentru a realiza economia eternî a lui Dumnezeu! Vrem să avem trăirea jubileului și să proclamăm jubileul astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have the Living of the Jubilee and Proclaim Christ as the Jubilee, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ilustrații ale jubileului: parabola bunului samaritean și a fiului risipitor

04/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Proclamarea jubileului din Luca 4 guvernează gândul central a întregii Evanghelii după Luca, iar pilda bunului samaritean din Luca 10 și cea a fiului risipitor din Luca 15 sunt ilustrații excelente ale jubileului.

Domnul Isus a venit să vestească jubileul, chiar să vestească anul binevenit al Domnului. Când El a venit, a venit jubileul. El Însuși este jubileul. Înainte de El, legea punea cerințe asupra oamenilor și îi ținea în „stânga” iudaismului; când a venit El, a venit harul și a început anul jubileului.

Acum suntem în epoca harului, care este anul jubileului.

Aleluia, astăzi nu trebuie să ne străduim să păzim legea lui Dumnezeu și nici nu trebuie să încercăm tot posibilul pentru a-i plăcea lui Dumnezeu: pur și simplu putem savura har!

Astăzi trebuie să credem în Domnul Isus și să-L savurăm. Tatăl nu ne cere și nici nu vrea să venim la El și să muncim pentru El, să ne trudim pentru casa Lui și să facem lucruri pentru El; El vrea doar să ne întoarcem la El și să-L savurăm. Aleluia!

În viața noastră creștină de astăzi trebuie să ne dăm seama că suntem în anul jubileului.

Ori de câte ori ne simțim nemulțumiți de situația noastră și dezamăgiți de noi înșine sau de cei din jurul nostru, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și Îl contactăm pe Jubileul-Isus în duhul nostru. El este jubileul nostru.

Când suntem în Cristos, când trăim pe Cristos și El trăiește în noi când Îl savurăm și suntem una cu El, nu avem nicio grijă, nimic nu ne dezamăgește și suntem plini de odihnă și satisfacție.

Dar dacă nu-L trăim pe Cristos și nu Îl savurăm, totul este o problemă pentru noi și nimic nu este un jubileu. Fie ca să realizăm că Cristosul care locuiește în noi, Cristosul care trăiește în noi, este jubileul nostru și să învățăm să ne fixăm întreaga ființă asupra Lui.

Zi de zi, El este în duhul nostru așteaptă ca noi să ne întoarcem la El, să vorbim cu El și să-L lăsăm să se răspândească din duhul nostru în mintea, emoția și voința noastră.

Când Îi permitem Domnului Isus să trăiască în noi și trăim prin El, totul este spre satisfacția noastră, pentru că trăim în jubileu. Amin! Dar când trăim în omul nostru firesc și conform cărnii noastre, lăsând ca sinele să trăiască în noi, nu vom fi mulțumiți, ci mai degrabă, avem multe probleme și toate lucrurile sunt o sursă de probleme și dezamăgiri pentru noi.

Domnul Isus a venit ca jubileu, a trăit în jubileu și a proclamat jubileul. Acum El este în noi pentru a fi jubileul pentru noi și în noi. Fie ca noi să trăim un singur duh cu El astăzi și să-I permitem să trăiască în noi, astfel încât El să ne permită să fim calmi și eliberați de griji în timp ce ne confruntăm cu tot felul de situații!

Pilda bunului samaritean este o ilustrație a jubileului – Cristos ne îngrijește și ne restaurează necondiționat

În Luca 10:25-37, Domnul Isus a proclamat jubileul și a prezentat o ilustrație a jubileului în pilda bunului samaritean. Suntem familiarizați cu această poveste și există multe principii spirituale importante pe care le putem aplica aici.

Omul-Mântuitor prezentat în pilda bunului samaritean semnifică expresia atributelor Sale divine cu virtuțile Sale umane. În această pildă vedem un om care a căzut între tâlhari, care l-au dezbrăcat și l-au bătut, și apoi au plecat, lăsându-l pe jumătate mort.

Din întâmplare, un preot oarecare mergea pe drum, apoi un levit l-a văzut și el pe rănit, dar au trecut pe partea opusă. Aceștia erau slujitori ai lui Dumnezeu, cei care aveau grijă de slujirea lui Dumnezeu în templul lui Dumnezeu, dar când era vorba să arate milă față de cel bătut și rănit, ei au trecut.

Dar a venit un om, un samaritean, și a văzut rănitul, i s-a făcut milă, a venit la el și i-a legat rănile și a turnat peste ele ulei și vin.

Apoi, așezându-l pe cel rănit pe propriul său animal, l-a adus la un han și a avut grijă de el. A doua zi, din moment ce trebuia sa plece, i-a platit hangiul si i-a cerut sa aibă grijă de el până se va intoarce, promindu-i ca ii va rambursa orice cheltuieste mai mult decat banii pe care i-a dat. Aceasta este o poveste atât de emoționantă.

Domnul Isus este Omul-Mântuitor care vine pe pământ în călătoria Sa de slujire a căutătorului pierdut și mântuitor a lor (19:10). A ajuns la locul unde zăcea victima rănită a tâlharilor iudei, în starea lui mizerabilă şi pe moarte.

Acest om rănit se ocupa de treburile lui când niște tâlhari au căzut asupra lui; asta înseamnă mulți oameni de astăzi care se ocupă de treburile lor, dar inamicul îi bate și mai ales oamenii religioși le fac acest lucru. Atât de mulți zac astăzi în starea lor mizerabilă și pe moarte, fiind neputincioși să se ridice, să aibă grijă de ei înșiși și să fie vindecați.

Dar Domnul Isus vine la fiecare dintre ei, la fiecare dintre noi, iar când ne vede, El este mișcat de compasiune în umanitatea Sa. Domnul Isus nu trece pe lângă noi; El ne vede, El înțelege situația noastră, El cunoaște cazul nostru și El este mișcat de compasiune pentru noi.

Deși suntem neputincioși, răniți și asupriți, Domnul Isus are compasiune de noi în umanitatea Sa cu divinitatea Sa și ne oferă vindecare și îngrijire mântuitoare (10:33-35).

El nu investighează pentru a vedea ce s-a întâmplat, cine ne-a făcut asta, ce am greșit, unde am luat o întorsătură greșită și ce se întâmplă cu noi; Pur și simplu este mișcat de compasiune și are grijă de noi necondiționat. Ce compasiune! Ce dragoste!

Cu toții eram într-o stare săracă și de multe ori chiar și astăzi, ca credincioși în Cristos, s-ar putea să fim încă bătuți și răniți în temeiul regulamentelor și rânduielilor religioase, iar Domnul vine la noi cu compasiune pentru a ne îngriji cu blândețe în mod necondiționat.

Domnul Isus este jubileul, El vine să proclame jubileul și El vine la noi în situația noastră pentru a ne aduce în jubileu! Și apoi ne aduce într-un han, la biserică, unde răsplătește biserica pentru că se îngrijește de noi pentru a ne readuce la funcția noastră.

Pe măsură ce suntem îngrijiți de Domnul în acest fel, intrăm în jubileu, savurăm jubileu și devenim vestitori ai jubileului. Mergem să vorbim despre acest minunat bun samaritean și altora, având grijă de ei în umanitatea Domnului cu divinitatea Sa și îi aducem la biserică pentru a fi restaurați – în mod necondiționat. Aleluia!

Mergem cu compasiunea și dragostea Domnului și suntem una cu Domnul pentru a oferi oamenilor vindecare blândă, slujind Duhul ca ulei și vin pentru a-i liniști, a-i mângâia și a-i înveseli.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit la noi în starea noastră slabă și nu ne judeci, ci ești mișcat de compasiune pentru noi. Doamne, mulțumim pentru grija Ta iubitoare față de noi. Mulțumim că ne-ai contactat în starea noastră mizerabilă și pe moarte, ci și pentru că ne-ai oferit o îngrijire tandră de vindecare și mântuire. Te iubim, Doamne. Nu trebuia să faci asta pentru noi, dar ai venit la noi și, mișcat de compasiune în umanitatea Ta cu divinitatea Ta, ne-ai vindecat și ne-ai mântuit. Îți mulțumim că ești bunul nostru samaritean care ne satisface pe deplin nevoile urgente. Îți mulțumim pentru că nu ne-ai condamnat sau ne-ai criticat pentru starea și situația noastră, ci mai degrabă că ai grijă de noi și ne iubești necondiționat. O, Doamne Isuse, mulțumim că ne-ai adus în biserică, în han, unde suntem restaurați și vindecați. Suntem una cu Tine, Doamne, ca să Te proclamăm ca jubileu pentru ca mulți alții să fie restaurați și vindecați. Mergem în numele Tău să proclamăm jubileul și să avem grijă de ceilalți în umanitatea Ta cu divinitatea Ta, pentru ca aceștia să se bucure de vindecare duioasă și de îngrijire mântuitoare!

Pilda fiului risipitor este o ilustrație a jubileului: ne putem întoarce la Dumnezeu pentru a-L savura ca ospățul, moștenirea și stăpânirea noastră

În Luca 15 vedem pilda fiului risipitor, care este o ilustrație excelentă a jubileului. Omul-Mântuitor prezentat în această pildă arată Duhul Său păstoritor, căutător și mântuitor cu inima iubitoare, iertătoare și plină de compasiune a Tatălui (Luca 15:11-32; 9:55-56).

În această pildă, vedem cum unul dintre cei doi fii și-a luat partea din moștenire, a părăsit casa tatălui său și s-a dus într-un ținut îndepărtat, unde a petrecut-o și a trăit destrăbălat până când a pierdut totul.

Apoi, o foamete a venit pe acel pământ și s-a alăturat cu cineva care avea o fermă de porci care să lucreze pentru el; îi era atât de flămând încât voia să mănânce roscovele pe care le mâncau porcii.

Apoi, a venit în sine și și-a dat seama că în casa tatălui său mâncarea este din belșug și chiar și slujitorii tatălui său aveau adăpost și mâncare, așa că a decis să se întoarcă la tatăl său.

El a pregătit un discurs pentru a se pocăi înaintea tatălui și i-a cerut să-l primească ca pe unul dintre slujitorii lui angajați, pentru că el credea că nu era calificat să fie fiul tatălui său.

În timp ce era departe, tatăl său l-a văzut și a alergat la el, l-a îmbrățișat, l-a sărutat și i-a primit bun venit.

Când fiul risipitor și-a început discursul de pocăință, tatăl i-a oprit vorbirea și le-a poruncit slujitorilor săi să scoată cea mai bună haină pe care să-l îmbrace, să-i pună un inel pe deget și sandale în picioare și a poruncit ca vițelul îngrășat să fie tăiat, astfel încât toți să se bucure și să se veselească. Amin!

Când fiul risipitor s-a întors la posesiunea sa și în casa tatălui său, acesta a fost un jubileu, o eliberare și totul a devenit plăcut și satisfăcător (15:20, 24; Lev. 25:10-12).

Când suntem mântuiți, ne întoarcem la moștenirea noastră, pentru că ne întoarcem la Dumnezeu și Îl savurăm din nou ca posesia noastră (Efeseni 1:13-14). Când suntem mântuiți, îl câștigăm pe Dumnezeu, iar când îl avem pe Dumnezeu, avem totul, căci fără Dumnezeu nu avem nimic (Col. 1:12).

Dumnezeu a devenit porția noastră binecuvântată în Cristos; totuși, mulți creștini de astăzi sunt nefericiți, chiar dacă îl au pe Cristos, pentru că sunt ca niște lumini care nu luminează pentru că nu „pornesc întrerupătorul” luând pe Dumnezeu ca porție a lor (Efeseni 4:18; Filip. 2:12-16).

Trebuie să ne dăm seama că savurarea jubileului de către noi nu este doar inițial, în momentul regenerării noastre, ci de-a lungul vieții noastre creștine.

De ce sunt atât de mulți credincioși nefericiți astăzi? În principal pentru că nu Îl savurează pe Cristos ca jubileu. Mintea lor nu este fixată asupra lui Cristos, ci asupra multor alte lucruri. Putem chiar să umblăm în deșertăciunea minții noastre, așa cum fac neamurile (Efeseni 4:17).

Când suntem în mintea noastră și mintea noastră este concentrată asupra lucrurilor de pe pământ, nu savurăm jubileu, ci mai degrabă suntem în întuneric. Fie ca noi să ne întoarcem la Domnul din nou și din nou și să savurăm jubileu; Tatăl ne primește, căci suntem în anul jubileului, anul harului (Luca 15:20).

Dumnezeu în Cristos a devenit vițelul îngrășat pentru savurarea fiului risipitor pocăit și întors (v. 24).

S-ar putea să credem că trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu și să lucrăm pentru El, iar El va fi mulțumit de noi. Dar în anul jubileului, trebuie pur și simplu să ne întoarcem la Dumnezeu și să-L savurăm și nu ar trebui să muncim deloc, ci doar să savurăm bogățiile lui Cristos.

În Lev. 25:11-12 poporul nu trebuiau să semene și sau să culeagă în anul jubileului, ci doar să mănânce și să se bucure. Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem slujitorii angajați ai Tatălui, ci fiii Săi savuratori; putem să-L savurăm continuu pe Dumnezeu ca porție a noastră de acum până în eternitate.

S-ar putea să avem același concept ca fiul risipitor că ne întoarcem la Dumnezeu și Îi slujim mai mult, străduindu-ne să-I plăcem; Tatăl, însă, vrea doar să ne întoarcem la El și să savurăm toate bogățiile Lui. Noi nu suntem slujitorii Săi muncitori, ci fiii Săi savuratori.

Celălalt fiu, care a rămas acasă și a muncit cu sârguință pentru tatăl, a avut același concept; a refuzat să intre în casă când a auzit că fratele său s-a întors și tatăl l-a primit cu bucurie.

El era supărat că, din moment ce a muncit pentru tată atât de mult timp, nu i s-a dat niciodată nici măcar o capră să se ospăteze cu prietenii săi. Răspunsul tatălui, însă, ne arată inima lui Dumnezeu: Fiule, tu ești mereu cu mine și tot ce este al meu este al tău; dar trebuia să ne bucurăm și să ne bucurăm, pentru că acest frate al tău era mort și a înviat și era pierdut și a fost găsit (Luca 15:32-32).

S-ar putea să avem atitudinea că, din moment ce L-am slujit pe Domnul atâția ani, de ce nu putem savura un astfel de ospăț precum cel care s-a întors?

Sunt mulți în viața de biserică care se întâlnesc regulat, dar nu sunt fericiți; ei pot chiar să fie mânioși, pentru că slujesc ca sclavi și nu neglijează niciodată poruncile Domnului, dar nu-L savurează niciodată pe Domnul.

Fie ca Domnul să lumineze pe tot poporul Său că suntem în casa Tatălui, unde îl avem pe Cristos ce bogat ca porție noastră și Îl putem savura pe El. Fie ca noi nu doar să-L slujim pe Domnul, ci și mai mult, să ne ospătăm cu El și să-L savurăm cu toate bogățiile Sale.

Inima Tatălui nostru Dumnezeu este ca noi, copiii Săi, să savurăm bogățiile Cristosului atotinclusiv ca porție, să mâncăm, să ne ospătăm și să savurăm!

E adevărat că trebuie să-i slujim Domnului și să muncim, dar viața noastră este o viață de ospătare, pentru că suntem în anul jubileului, iar Dumnezeu este porția noastră pentru savurarea noastră!

Fie ca nu doar să ne slujim în viața de biserică, ci să intrăm în jubileu! Fie ca noi să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca porția noastră repartizată de Dumnezeu astăzi în viața de biserică cu toți sfinții, bucurându-ne pentru toți cei care s-au întors la casa Tatălui!

Tată, mulțumim pentru inima Ta iubitoare, iertătoare și plină de compasiune. Ne întoarcem la Tine din rătăcirea noastră departe de Dumnezeu. Ne întoarcem la casa Tatălui pentru a savura toate bogățiile Cristosului atotinclusiv. Deși nu suntem vrednici, căci am risipit bogățiile și darurile Tale, ne întoarcem la Tine. Îți mulțumim că ne întâmpini atunci când ne întoarcem. Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne mântuiești continuu, astfel încât să-L putem câștiga pe Dumnezeu și să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv. Aleluia, Dumnezeu a devenit porția noastră binecuvântată în Cristos! Amin, Doamne, vrem să fim creștini veseli, care să-L ia pe Dumnezeu ca porția noastră zi de zi. Păstrează-ne în savurarea Ta ca jubileul în biserică în calitate de casa Tatălui. Vrem să ne împărtășim din toate bogățiile lui Cristos împreună cu toți sfinții. Arată-ne, Doamne, că nu suntem „slujitorii angajați” ai Tatălui, ci fiii Săi savuratori! Slavă Domnului, noi, ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie pur și simplu să savurăm, să mâncăm, să bem și să ne bucurăm în casa Tatălui, pentru că astăzi suntem în epoca jubileului! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Illustrations of the Jubilee: the Parables of the Good Samaritan and the Prodigal Son, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 5 (Să-L savurăm pe Cristos ca realitate a jubileului noutestamentar) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să-L savurăm suficient pe Dumnezeu pentru a trăi în jubileu savurând libertate și odihnă

03/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

Când Îl savurăm suficient pe Dumnezeu în epoca harului, vom trăi în jubileu și vom savura adevărata libertate și odihnă. Amin! Anul jubileului este epoca lui Cristos ca har distribuit în noi pentru savurarea noastră prin cuvintele Sale de har.

Jubileul Noului Testament este o epocă de extaz pentru mântuirea noastră, pentru că atunci când îl primim și îl trăim pe Cristos ca har, suntem pe deplin eliberați și avem savurarea lui Cristos ca porție a noastră. Aleluia!

Astăzi trăim în epoca harului, care este anul jubileului. Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu și conform asemănării Sale, dar din cauza căderii omului, l-a pierdut pe Dumnezeu ca stăpânire. Dumnezeu a vrut să Se dăruiască omului pentru ca omul să Îl savureze, să se împărtășească și să trăiască, dar omul a căzut și acum este descalificat de la a-L savura pe Dumnezeu.

Toți oamenii sunt născuți în păcat și, la un moment dat, când evanghelia este predicată, omul se poate pocăi și crede în Dumnezeu. Ce îndurare că noi, credincioșii în Cristos, am auzit evanghelia și am crezut în Domnul!

Este cu adevărat îndurarea și harul lui Dumnezeu că am fost atinși de Domnul în conștiința noastră prin evanghelie, ne-am pocăit și L-am primit pe Domnul Isus ca jubileu. Odată ce l-am primit pe Domnul și am fost regenerați, am intrat în anul jubileului! Aleluia!

Acum suntem eliberați de păcatul care ne înfășoară, de lumea care ne uzurpă și de Satan care ne înșeală! Suntem eliberați nu numai inițial în momentul regenerării noastre, ci continuu, zi de zi, pe măsură ce trăim în Cristos și prin Cristos ca jubileul nostru.

Trăim acum în anul binevoitor al Domnului, timpul binevenit, care este ziua mântuirii (2 Cor. 6:2). Astăzi putem veni la Domnul așa cum suntem, ne putem mărturisi păcatele sub lumina Lui și Îl putem savura ca porție a noastră. Acesta este dreptul nostru divin în împărăția lui Dumnezeu astăzi.

În Vechiul Testament, jubileul a durat doar un an, dar în împlinire, se referă la întreaga epocă a Noului Testament. Astăzi trăim în epoca Noului Testament și putem trăi în jubileu, fiind eliberați de orice ne înrobește și aduși înapoi la Dumnezeu ca porție a noastră pentru savurarea noastră de El în familia noastră divină, biserica!

Înainte să fim mântuiți, am fost robiți în multe păcate, patimi, pofte și lucruri din lume, dar acum, Îl savurăm pe adevărata libertate în Cristos. Numai El este Domnul nostru și noi suntem în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, savurând tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi în Cristos ca Duh.

Suntem eliberați de uzurparea vrăjmașului, vederea ne este restabilită, nu mai suntem asupriți și Îl savurăm pe Domnul ca porție a noastră în biserică în calitate de casă a lui Dumnezeu! Aleluia!

Jubileul este o epocă a extazului: când avem o savurare suficientă din Dumnezeu, suntem în extaz înaintea Sa!

Trăim în epoca Noului Testament, care este anul jubileului, epoca harului. Astăzi, Dumnezeu în Cristos, ca har, este distribuit în noi pentru savurarea noastră prin cuvintele Sale de har, iar toată această epocă este o epocă de extaz pentru mântuirea noastră (Luca 4:22; Psa. 45:2; Ioan 1:14-17; 2 Cor. 6:2). Slavă Domnului!

Acest lucru nu înseamnă că în exterior ne comportăm ca și cum am fi în extaz și nu ne pasă de nimic altceva decât de acest sentiment; mai degrabă, suntem în extaz înaintea Domnului pentru că El este jubileul nostru.

Epoca Noului Testament este o epocă a extazului, iar un creștin este o persoană în extaz (5:13; Fapte 11:5; 22:17; Ps. 43:4a; 51:12; 1 Pet. 1:8; Isaia 12:3-6). Dacă nu am fost niciodată în extaz înaintea lui Dumnezeu, aceasta arată că nu L-am savurat suficient pe Dumnezeu.

Când Îl savurăm pe Dumnezeu, când bem din El ca izvorul apelor vii, suntem în extaz înaintea Lui și nimic nu ne deranjează. S-ar putea să Îl savurăm pe Domnul și ne-ar putea plăcea să simțim prezența Sa în timp ce citim cuvântul Său și ne întâlnim cu sfinții, dar este posibil să nu fi fost niciodată extaz în fața Domnului.

Sensul cuvântului extaz, conform dicționarului, este savurare intensă sau încântare dincolo de gândirea rațională. Extraordinar!

Pavel a spus în 2 Cor. 5:13 că, fie că și-a ieșit din minți, a fost față de Dumnezeu, și fie că au fost treji, a fost pentru sfinți. Putem să ne ieșim din minți în fața lui Dumnezeu în timp ce Îl savurăm pe Dumnezeu.

În Fapte 11 și 22 vedem cuvântul transă; putem crede că acest cuvânt este destul de ciudat sau special, dar Peter era în transă.

Atunci Paul era și el în transă. Cuvântul grecesc pentru transă este extaz, cuvântul rădăcină pentru extaz. Este un cuvânt care arată că suntem în afara noastră, că suntem scoși din poziția noastră obișnuită și suntem aduși într-o stare de răpire sau extaz.

Aceasta înseamnă că în mod regulat ne aflăm într-un anumit loc și facem lucrurile în conformitate cu modus operandi, nu în extaz, dar când Îl savurăm pe Cristos ca jubileu al nostru în epoca harului, suntem aduși în extaz, complet din poziția noastră obișnuită, într-o stare de bucurie și ne aflăm în afara noastră, ne ieșim din minți. Aleluia!

Trebuie să ne rugăm ca, în timpul nostru cu Domnul, să Îl savurăm pe El până în punctul în care suntem în extaz înaintea Sa. Vrem să Îl savurăm suficient pe Cristos, astfel încât să fim scoși din poziția noastră obișnuită și să fim aduși în extaz înaintea Domnului.

Când Îl savurăm suficient pe Cristos, suntem scoși din noi înșine și suntem aduși în Cristos.

Acest lucru nu înseamnă că ar trebui să căutăm experiențe transcendente sau experiențe care sunt în afara acestui trup și în alt domeniu; mai degrabă, trebuie să Îl contactăm pe Domnul, să Îl savurăm pe El și să fim plini de El, iar noi vom fi plini de savurare înaintea Sa! Aleluia!

Așa a fost Ștefan în Fapte; deși era în primejdie de a fi ucis cu pietre și mai târziu a fost ucis de cei din jur, era ieșit din minți, pentru că era plin de Cristos. Cu toții trebuie să Îl savurăm suficient pe Dumnezeu pentru a trăi în realitatea jubileului.

Așa era Pavel; deși era în închisoare, a căutat să-L mărească pe Cristos și să-L exprime și a vrut să fie găsit în Cristos în toate lucrurile. El era atât de ieșit din minți, încât până și regele l-a întrebat despre acest lucru, pentru că era o mărturie în fața regelui. Amin!

Pe de o parte, ne bucurăm și facem un zgomot de savurare; pe de altă porție, suntem treji, exercitând reținere față de ceilalți. Dacă nu am fost niciodată în extaz înaintea lui Dumnezeu, nu suntem la nivelul standardului, pentru că nu L-am savurat suficient pe Dumnezeu.

Dacă nu există savurare în noi, nu putem fi în afara noastră (ieșiți din minți), dar dacă Îl savurăm mereu pe Domnul, vom ajunge într-un punct în care nu putem să nu fim în afara noastră (ieșiți din minți). Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai mântuit de lume și ne-ai izbăvit de păcat, lume și Satan cu toată uzurparea și înșelăciunea lor! Aleluia, suntem astăzi în epoca jubileului, anul acceptabil al Domnului! Amin, Doamne, ne deschidem Ție și Te lăsăm să ne eliberezi de orice robie sub păcat, lume și Satan, ca să fim liberi să Te savurăm! Vrem să-L savurăm suficient pe Dumnezeu, astfel încât să fim în extaz înaintea Lui! Amin, Doamne, venim la Tine să Te savurăm în cuvântul Tău. Eliberează-ne pe deplin de orice ne reține și adu-ne într-o stare de a fi alături de noi înșine cu bucurie în fața Ta! Fie ca noi să fim creștini la standardul lui Dumnezeu, cei care sunt în extaz înaintea Domnului și înfrânați înaintea altora de dragul lor! Adu-ne pe deplin în experiența lui Cristos ca jubileu în viața noastră de zi cu zi. Te iubim, Doamne! Ne place să Te savurăm! Esti porția noastră! Tu ești totul pentru noi! Aleluia, Isus este Domnul!

Îl primim și-L trăim pe Domnul Isus ca jubileu adevărat pentru a fi eliberați din robie și a avea libertate și odihnă adevărată

Pe măsură ce trăim în epoca jubileului, anul acceptabil al Domnului, trebuie să-L primim pe Domnul Isus și să trăim prin El ca jubileul adevărat, astfel încât să putem fi eliberați din robie și să avem libertate și odihnă adevărată.

Jubileu înseamnă să nu ai griji sau anxietate, să nu ai griji sau îngrijorări, să nu ai lipsă sau lipsă, să nu ai boală sau calamitate și să nu ai nicio problemă! Amin! Jubileul înseamnă că avem toate beneficiile! Prin urmare, toate lucrurile sunt plăcute și satisfăcătoare pentru inima noastră și suntem eliberați de anxietate, în largul nostru, entuziasmați și bucuroși (Psalmul 103:1-5; 116:1-7, 12-13, 17-19).

Acest lucru se realizează nu prin automotivare sau auto-reflecție, ci prin savurarea lui Cristos ca adevărat jubileu! Viața umană este plină de anxietăți și griji și există atât de multe probleme; totuși, când Îl savurăm pe Domnul ca jubileul nostru și trăim prin El, nu avem probleme!

S-ar putea să cumpărăm o mașină nouă și s-ar putea să ne bucurăm atât de mult de ea, dar atunci s-ar putea să apară o zgârietură sau ceva poate merge prost, iar această mașină nouă, atât de bună, devine o sursă de probleme pentru noi.

S-ar putea să ne îndrăgostim de cineva și să descoperim că este dragostea vieții noastre, dar imediat după căsătorie, ne dăm seama că există atât de multe lipsuri atât în noi, cât și în ei, astfel încât s-ar putea să devenim dezamăgiți și să avem multe probleme.

În viața noastră umană, aproape nimic nu este plăcut și satisfăcător; totul devine o problemă. Dar iată-l pe Pavel, apostolul care se afla în închisoare, care a spus că a învățat secretul de a-L savura pe Domnul și de a-L trăi – el era mulțumit de toate lucrurile.

Fie ca Domnul să ne păstorească în secretul de a-L savura pe Cristos și de a-L trăi pe Cristos, chiar lăsându-L lui Cristos să trăiască în noi, până când totul devine satisfăcător și plăcut pentru noi.

Nimic nu ne deranjează când Îl savurăm pe Cristos, când Îl savurăm suficient pe Dumnezeu. Îl binecuvântăm pe Domnul, binecuvântăm numele Lui sfânt și Îl savurăm pe toate beneficiile Lui pentru noi. Domnul este plin de bogății pentru cei care cheamă numele Lui și Îl savurează.

El ne-a calificat pentru o porțiune alocată, pentru ca noi să Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv împreună cu sfinții în lumină (Col. 1:12-13). S-ar putea să simțim că nu suntem vrednici, dar, deși s-ar putea să simțim acest lucru, trebuie să ne amintim că Domnul ne-a răscumpărat și ne-a deschis o cale pentru a savura toate beneficiile Sale!

Ne putem spăla hainele în sângele Mielului și avem dreptul să ne împărtășim din pomul vieții! Când luăm cuvântul lui Dumnezeu prin credință și ne unim cu cuvântul, ne rugăm cuvântul și declarăm cuvântul cu exersarea duhului nostru, Îl savurăm pe Cristos ca jubileu adevărat și Îl trăim.

Trebuie să-L primim pe Domnul Isus ca pe adevăratul jubileu din noi; dacă Îl avem pe El, îl avem pe Dumnezeu ca porție a noastră și putem fi eliberați din robia păcatului și a lui Satan pentru a avea o adevărată libertate și odihnă (Fapte 26:18; Efes. 1:13-14; Col. 1:12; Matei 11:28; Ioan 8:32, 36).

Când Îl avem pe Cristos, avem toate bucuriile, dar când nu Îl savurăm pe El, avem doar durere și probleme! Cu toții trebuie să Îl savurăm suficient pe Dumnezeu zi de zi.

Când Îl primim pe Cristos ca Mântuitor și viață, El vine în noi pentru a fi jubileul nostru; cu toate acestea, dacă nu Îi permitem să trăiască în noi și dacă nu trăim prin El, nu trăim practic în jubileu.

Acesta este motivul pentru care atât de mulți credincioși, inclusiv noi de multe ori, sunt creștini fără bucurie, adică atât de mulți credincioși în Cristos îl au pe Cristos ca jubileu în ei, dar nu se bucură de jubileu și nici nu trăiesc în jubileu. O, Doamne!

Domnul este lumina lumii, dar putem încă să umblăm în întuneric. Trebuie să ne exersăm duhul și să Îl savurăm pe Domnul, chiar să-L trăim și să-I permitem să trăiască în noi, astfel încât să trăim în jubileu!

Dacă inima noastră este fixată pe orice persoană, lucru sau materie, în afară de Domnul, aceasta este idolatrie, iar sfârșitul este nenorocirea (1 Ioan 5:21; conform cu Ezechiel 14:3, 5; 6:9). Dar dacă ne fixăm mintea asupra duhului nostru și îi permitem lui Cristos să trăiască în noi și trăim prin El, totul este spre satisfacția noastră! Amin!

Dacă îi permitem lui Cristos să trăiască în noi și noi trăim prin El, trăim în jubileu și suntem mulțumiți și bucuroși. Dar dacă nu facem asta, totul este o problemă și nimic nu este un jubileu.

Pe măsură ce ne trăim viața creștină de zi cu zi în această lume, este ușor să ne fixăm inima asupra lucrurilor exterioare, chiar și asupra lucrurilor practice de care trebuie să avem grijă în viața noastră.

Trebuie să avem grijă familia și copiii și să să ne îngrijim de ei, dar inima noastră nu ar trebui să fie fixată pe aceste lucruri. Fie ca inima noastră să nu fie fixată pe visele, imaginațiile sau așteptările noastre. Fie ca inima noastră să nu fie gata să încercăm să obținem un loc de muncă mai bun sau să câștigăm mai mulți bani. Mai degrabă, să ne fixăm inima pe Domnul!

Când ne fixăm inima pe alte lucruri decât pe Domnul, vom fi ca psalmistul din Psa. 73 care credea că și-a curățit inima prin credință, și-a spălat mâinile în nevinovăție și este chinuit toată ziua, chiar pedepsit în fiecare dimineață.

S-ar putea să simțim așa în viața noastră creștină: în fiecare zi suntem pedepsiți, trebuie să facem asta sau asta, ne purificăm, dar suntem chinuiți și de fiecare dată când venim la Domnul, El pare că ne mustră. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi toți să descoperim secretul din Psa. 73:17-25, mergând în sanctuarul lui Dumnezeu – duhul nostru și adunările bisericii – și ne dăm seama că El este totul pentru noi.

Pentru ca noi să trăim o viață plină de sens, plină de satisfacții și bucurii, trebuie să-L primim și să Îl savurăm pe Cristos ca jubileu și trebuie să-L trăim pe Cristos și să-L lăsăm să trăiască în noi.

Mai devreme sau mai târziu, toate lucrurile, persoanele și chestiunile din jurul nostru ne vor dezamăgi. S-ar putea să avem așteptări și vise care s-ar putea să nu se împlinească niciodată și s-ar putea să fim dezamăgiți, iar această dezamăgire poate deveni amărăciune. O, Doamne Isuse!

Dar dacă îi permitem lui Cristos să trăiască în noi și trăim prin El, totul este spre satisfacția noastră! Totul poate fi satisfăcător pentru noi numai după ce am dobândit Cristosul atotinclusiv ca bucurie!

Nu persoanele, lucrurile sau lucrurile exterioare, ci Cristos din interiorul nostru ne face să fim calmi și eliberați de griji în timp ce ne confruntăm cu tot felul de situații (vezi Filip. 3:8-9; 4:5-8, 11-13).

Doamne Isuse, vrem să-L primim pe Domnul Isus ca jubileu adevărat și să trăim în jubileul de astăzi, trăind un singur duh cu Tine astăzi! Aleluia, în jubileu nu avem nicio îngrijorare sau anxietate și nu există nicio îngrijorare sau grijă! Slavă Domnului, în jubileu nu este lipsă, nici boală sau nenorocire și nicio problemă! Amin, Doamne, toate lucrurile din jubileu sunt plăcute și satisfăcătoare în inima noastră și suntem eliberați de anxietate, în largul nostru, entuziasmați și bucuroși! Slavă Domnului! Dorim să trăim în acest fel astăzi, savurându-L pe Cristos ca jubileu adevărat și permițându-I să trăiască în noi. O, Doamne, fie ca noi nu doar cunoaștem aceste fapte dar să trăim în continuare în dezamăgire și tristețe. Fie ca noi să trăim pe Cristos și să-I permitem să trăiască în noi, astfel încât să putem trăi practic în jubileu! Alegem să ne fixăm inima nu pe vreun lucru sau persoană ci pe Domnul Isus! Doamne Isuse, Îți permitem să trăiești în noi și vrem să trăim prin Tine! Aleluia, în Cristos suntem eliberați de orice robie și suntem pe deplin mulțumiți! Nu există nicio problemă în Cristos, ci mai degrabă, când suntem în El, suntem pe deplin mulțumiți și în pace! Slavă Domnului! Acum putem face toate lucrurile în Cristos, care ne dă putere, iar El ne dă posibilitatea să fim calmi și eliberați de griji în timp ce ne confruntăm cu tot felul de situații!