Îl mâncăm pe Cristos

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Conform cu cartea Coloseni, Cristosul atotinclusiv și vast este realitatea tuturor lucrurilor pozitive și nimeni nu trebuie să ne judece în a-L mânca și în a-L savura ca o asemenea Persoană. Aleluia!

Săptămâna aceasta, în înviorarea noastră de dimineață, venim în subiectul, Să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive.

Ce Cristos avem! Pe de o parte am fost aduși în Cristos pentru a-L experimenta și a-L trăi, iar pe de altă parte, El a venit în noi pentru a fi experimentat de noi și trăit de noi.

Acestea sunt cele două aspecte ale experimentării noastre pe Cristos, așa cum se vede în Ioan 15: rămânem în El și El rămâne în noi; intrăm în El pentru a-L savura și a-L experimenta, iar El intră în noi pentru ca El să fie savurat de noi și experimentat de noi.

Există o serie de cărți ale Noului Testament care ne arată că Cristos este atotinclusiv, cum ar fi Evanghelia după Matei, Evanghelia după Ioan, Coloseni, Evrei și Apocalipsa, dar numai în Coloseni Îl vedem pe Cristos ca fiind atât atotinclusiv cât și vast.

În Coloseni vedem că atotinclusivitatea și vastitatea lui Cristos sunt combinate; când savurăm vastitatea Sa, suntem aduși în savurarea atotinclusivității Sale.

În Coloseni faptul că Cristos este vast este legat de El ca fiind realitatea tuturor lucrurilor pozitive din univers.

Săptămâna aceasta vom savura expoziție după expoziție a lui Cristos, capodoperă după capodoperă a lui Cristos și vrem să aruncăm o privire, să admirăm, să savurăm și să intrăm în experimentarea a tot ceea ce Cristos este în atotinclusivatea și în vastitatea Sa.

Să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv și vast ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive

În Col. 2:16-18 Pavel ne spune să nu lăsăm pe nimeni să ne judece în ceea ce privește mâncarea și băutul sau cu privire la o sărbătoare sau o lună nouă sau Sabat, care sunt o umbră a lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos.

Amin, fie ca nimeni să nu ne păcălească judecându-ne nevrednici de premiul nostru, și anume de savurarea Cristosului atotinclusiv.

Am văzut că Cristos este chipul Dumnezeului invizibil, Primul născut dintre cei morți, Cel în care locuiește toată plinătatea, Cel care este Întâi-Născut în înviere, Misterul lui Dumnezeu, Cel în care toate comorile înțelepciunii și cunoașterii sunt ascunse.

Această persoană minunată, care are preeminență în întregul univers, poate fi adus în experiența noastră personală și în aplicarea practică, pentru ca El să fie preeminent în universul nostru personal.

Pe baza acestor versete putem afirma categoric că Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv și că trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm ca atare. Oh, El este premiul nostru!

Pavel a urmărit spre premiu (Fil. 3:14) și el voia să ne recruteze și să ne aducă în această alergare, căci premiul său este premiul nostru; acest premiu este cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos.

Luarea lui Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive este ca noi să ajungem la acest premiu al experimentării subiective finale a lui Cristos.

Nimeni să nu ne judece în aceasta; savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive pot fi judecate de alții, pentru că ei se pot întreba cum poate fi acest lucru, cum Îl putem experimenta pe Cristos într-un mod atât de vast.

Nimeni deci să nu ne judece – pe dinăuntru sau în exterior – de savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi.

Mâncarea și băutul, lucrurile cu privire la o sărbătoare sau a unei luni noi sau a unui Sabat – acestea sunt reprezentative și implică viața și trăirea oamenilor din Vechiul Testament.

În Colose au existat unele persoane care i-au deranjat pe credincioși și încercau să-i readucă la lucrurile din Vechiul Testament; poate nu ne vom întoarce niciodată la aceste lucruri, dar putem vedea că toate aceste sărbători sunt o umbră a ceea ce putem experimenta astăzi, și anume Cristos atotinclusiv și vast!

Trupul tuturor acestor umbre este Cristos. Nimeni să nu ne înșele judecându-ne nevrednici să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos, și nici chiar noi să nu ne judecăm nevrednici de acest premiu.

Toate detaliile despre trăirea și sărbătoarea poporului lui Dumnezeu în Vechiul Testament conform Bibliei este o imagine a vieții și a savurării pe care ar trebui să o avem astăzi, pe măsură ce Îl aplicăm pe Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv.

Când Îl luăm pe Cristos ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive, El nu va fi o simplă doctrină pentru noi, ci vom ști, prin experiență, că El este realitatea.

Ca și în cazul trupului fizic al omului, trupul din Col. 2:17 este substanța și, la fel ca umbra trupului unui om, ritualurile din lege sunt umbra lui Cristos, care este substanța și realitatea Evangheliei.

Cartea Coloseni dezvăluie un astfel de Cristos atotinclusiv ca punctul central al economiei lui Dumnezeu (Col. 1:17, 18; 3:11). Există multe umbre, dar trupul este al lui Cristos.

O umbră este ceea ce aruncăm pe pământ; de exemplu, ne putem juca un joc de vați-ascunselea cu un copil, iar el se poate ascunde în spatele unui copac. Este posibil să vedem copacul și, de asemenea, umbra copilului și poate știm că copilul se află în spatele copacului; când urmărim umbra, obținem persoana.

Umbra are funcția de a ne aduce la persoană, la realitate. În economia lui Dumnezeu, toate umbrele au funcția de a ne aduce la Cristos, realitatea tuturor lucrurilor pozitive.

Luarea lui Cristos ca realitate a fiecărui lucru pozitiv este procesul prin care folosim umbrele pentru a fi aduși la realitate, iar realitatea devine apoi personală pentru noi în timp ce suntem față în față cu Domnul.

Doamne Isuse, Te iubim ca fiind Cel atotinclusiv și vast, Cel care este porțiunea noastră pentru savurarea și experimentarea noastră! Amin, Doamne, nimeni nu ne poate judeca în mâncare și băutură și nimeni nu ne înșela judecându-ne ca fiind nevrednici de premiul nostru, de cea mai mare savurare și experimentare a lui Cristos! Mulțumim Doamne că ești realitatea tuturor lucrurilor pozitive. Venim din nou la Tine pentru a Te primi, pentru a Te savura, pentru a Te experimenta și a Te aplica ca realitate a fiecărui lucru pozitiv din univers. Amin, Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm cât mai mult, pentru ca noi să fim Trupul Tău, Plinătatea Ta!

Să vedem și să savurăm vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv

Zilnic, săptămânal, lunar și anual, Cristos este realitatea fiecărui lucru pozitiv; aceasta implică vastitatea universală a Cristosului atotinclusiv.

În Col. 2:16-18 vedem că mâncarea și băutura sunt zilnice, Sabatul este săptămânal, luna nouă este lunară și sărbătorile sunt anuale.

Aceasta indică faptul că atunci când mâncăm și bem în orice zi dată, Îl putem experimenta pe Cristos ca realitate; în fiecare săptămână și în fiecare lună și în fiecare an Îl putem experimenta pe El.

Aceasta nu înseamnă doar că atunci când vrem să-L experimentăm ca realitate a tuturor umbrelor, El este acolo așteptând să-L experimentăm. Mai degrabă, există o progresie aici, iar noi putem să-L savurăm pe Cristos și putem să-L experimentăm progresiv, pentru că El este atât atotinclusiv cât și vast, umplându-ne trăirea și timpul, pentru a ne extinde experimentarea și savurarea Sa într-un mod progresiv.

În orice zi dată, putem să-L savurăm pe Cristos într-o anumită măsură și, pe măsură ce Îl savurăm zilnic, El Se mărește în experiența noastră; El ne cheamă să facem un alt pas și să-L savurăm într-un mod suplimentar, și aflăm treptat că El are o prezență în continuă expansiune pentru ca noi să-L savurăm în orice zi.

Deci avem o zi plină de Cristos și, pe măsură ce El ne umple zilnic, Îl putem experimenta pe El întreaga săptămână – avem o săptămână plină de Cristos, iar pe măsură ce Îl contactăm și Îl savurăm din nou și din nou, experimentarea noastră săptămânală devine una lunară lună – o experiență lunară plină de El și, în cele din urmă, întregul an este plin de Cristos.

Intenția lui Pavel în alegerea acestor cinci aspecte ale trăirii poporului lui Dumnezeu arată că, la fel cum aceste lucruri au fost întreaga viață și și trăire pentru el în mod inclusiv în epoca Vechiului Testament, pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca realitatea a tot ceea ce este pozitiv, El Se mărește în experiența noastră de la zi la săptămână la lună la an, și El devine atotinclusiv și vast în experimentarea noastră ca oameni ai Noului Testament.

Zilnic, Cristos este hrana și băutura noastră pentru satisfacția și întărirea noastră (1 Corinteni 10:3-4).

Săptămânal, Cristos este Sabatul nostru pentru completarea și odihna noastră în El (Mat. 11:28-29). Lunar, Cristos este luna noastră nouă ca nou început cu lumină în întuneric (Ioan 1:5; 8:12). Anual, Cristos este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră (1 Cor. 5:8).

Îl putem mânca și bea zilnic pe Cristos ca realitate a mâncării și băuturii noastre; în timp ce mâncăm mâncarea fizică, ni se amintește că Cristos este realitatea mâncării noastre și Îl aplicăm și Îl luăm în noi înăuntrul nostru în duh.

Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos zi de zi, El devine realitatea hrănirii noastre și a rezervei noastre de viață, iar El ne satisface și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Rezultatul este că săptămânal ne odihnim în El, suntem desăvârșiți în El, pentru că Îl luăm ca Sabat.

Pe măsură ce Îl savurăm zilnic pe Cristos, suntem lărgiți, căci El este lărgit în noi și Îl savurăm pe un Cristos în continuă expansiune.

Pe măsură ce savurarea lui Cristos de către noi se mărește și se extinde, Îl urmărim și Îl savurăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive. El devine noul nostru început cu lumina în întuneric și El este sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră.

Slavă Domnului pentru Cristosul nostru bogat, atotinclusiv și vast, care poate fi aplicat în viața noastră de zi cu zi pentru savurarea și experimentarea noastră!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești hrana și băutura noastră zilnic pentru satisfacția și întărirea noastră; Te luăm ca realitate a mâncării și a băuturii, cădi Tu ne satisfaci și ne întărește pentru a trăi viața creștină. Te luăm ca adevăratul Sabat pentru completarea noastră și ne odihnim în Tine. Te luăm ca noul nostru început cu lumina în întuneric. Doamne, Tu ești sărbătoarea noastră pentru bucuria și savurarea noastră! Venim zilnic la Tine și Te luăm ca realitate a tuturor lucrurilor pozitive din univers. Vrem să Te savurăm zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și de an de an, până când Te lărgești în experiența noastră și putem cuprinde cu toți sfinții vastitatea universală a Cristosului nostru atotinclusiv!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoying the All-inclusive, Extensive Christ as the Reality of All Positive Things, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 4 ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos are preeminența în trăirea noastră omenească atunci când suntem una cu El pentru a-L exprima

11/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească – trebuie să-L exprimăm pe Cristos în trăirea noastră omenească trăind în uniunea organică cu El.

Cristosul atotinclusiv și vast este preeminent în Dumnezeirea Triunică, în economia lui Dumnezeu, în administrația lui Dumnezeu și în vechea și noua creație; acest Cristos trebuie să devină Cel preeminent în noi.

Când Îl vedem pe Cristos, când vedem prețiozitatea Sa supremă și preeminența Sa, Îi vom permite să ne umple întreaga ființă; El va înlocui apoi fiecare aspect al vieții noastre naturale cu Sine Însuși.

Cheia este să vedem și să permitem; Domnul nu ne forțează, ci mai degrabă, El strălucește asupra noastră, El ne arată cine este El și ce este El în economia lui Dumnezeu și în toate lucrurile și, dacă Îi permitem, El ne infuzează ci Sine Însuși.

Prin urmare, voința noastră este foarte importantă; voința noastră este cheia. Dacă privim la trăirea de om-Dumnezeu a Domnului Isus, vedem că El a fost un om adevărat și real; El Și-a negat propria voință pentru a lua voința divină ca voință a Sa.

Momentul definitoriu al întregii Sale vieți a fost când El a fost în grădina Ghețimani, unde a realizat că voia lui Dumnezeu pentru El este crucea. Rugăciunea Domnului a fost, prin urmare, Nu voia Mea, ci voia Ta va fi făcută.

Acesta este de fapt un rezumat al modului în care El a trăit întreaga Sa viață – nu voia Sa, ci voia lui Dumnezeu. Aceasta arată că voința umană a Domnului nu s-a potrivit cu voința divină în acel moment, dar El Și-a negat în mod conștient voința Sa umană și a luat în mod conștient crucea, care a fost voia Tatălui.

O asemenea persoană, Isus Cristos, omul-Dumnezeu, acum trăiește în noi și El vrea să fie exprimat în noi și prin noi.

Ne putem da seama că dorința lui Dumnezeu este ca Cristos să aibă primul loc în tot ceea ce este legat de noi, și putem să-I dăm preeminența în mod voit; cu toate acestea, pot exista momente în care nu putem fi de acord cu voia Sa și aranjamentul Său…chiar și în asemenea clipe trebuie să-I spunem, Doamne, voia Ta să se facă, nu voia mea.

Cristos și numai Cristos ar trebui să aibă preeminența în ființa noastră tripartită și în toate experiențele noastre spirituale.

Istoria noastră ca credincioși ar trebui să fie o repetare și o reproducere a istoriei Domnului, iar experiența lui Cristos ar trebui să fie istoria noastră ca și credincioși în Cristos.

Aleluia, suntem una în mod organic cu Domnul, pentru că am fost altoiți în El și tot ceea ce El este și are devine al nostru, toate experiențele Sale devin istoria noastră, iar experiența noastră este a lui Cristos și a ceea ce prin care El a trecut!

Cristos ar trebui să aibă preeminența în trăirea noastră omenească: El trebuie să fie exprimat în noi

La sfârșitul cărții Coloseni, în Col. 3:18 – 4:1, Pavel vorbea despre relațiile umane cum ar fi părinții, soțiile, soții, copiii, stăpânii și sclavii.

Astfel de îndemnuri pot fi luate cu ușurință ca fiind sfaturi etice și morale și este posibil să dorim să le practicăm, dar, de fapt, toate acestea sunt o expresie a vieții noastre în unirea organică cu Domnul.

Pentru noi, ca credincioși în Cristos, este crucial să ne dăm seama că suntem într-o uniune organică cu Cristos, iar viața noastră ar trebui să fie viața Sa, pentru că El este viața noastră și El ar trebui să fie exprimat prin noi.

Cristos ar trebui să aibă preeminența în viața noastră umană: El trebuie să fie exprimat în noi și prin noi, în viața noastră umană și prin viața noastră umană.

Aceasta înseamnă că nu ar trebui să dorim sau să aspirăm să trăim „o viață îngerească” sau „să trăim ca făpturile cerești care întotdeauna Îl laudă pe Dumnezeu”; mai degrabă, oriunde ne-a pus Domnul și în orice situație ne aflăm, trebuie să-I dăm lui Cristos preeminența în viața noastră umană, exprimându-L.

Dumnezeu nu dorește să fie exprimat prin îngeri sau alte ființe spirituale; El dorește ca Cristos să fie exprimat prin viața umană (Fil. 1:19-21).

Trăirea noastră ca credincioși în Cristos trebuie să fie în unire cu Cristos; aceasta înseamnă că în viața noastră trebuie să fim una cu El (1 Cor. 6:17; Ioan 15:4-5).

Aleluia, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh și acum trăim în El, din cauza Lui, cu El și prin El! Trebuie să fim una cu Domnul Isus la fel cum El este una cu Tatăl (Ioan 10:30; 14:10; 6:57).

Cum L-a trăit Cristos pe Tatăl? Cum L-a exprimat El pe Tatăl tot timpul în lucrarea Sa, trăirea Sa, vorbirea Sa și atitudinea Sa?

Cheia este în Ioan 6:57, unde Domnul a spus că Tatăl cel viu l-a trimis și El a trăit din cauza Tatălui, așa că noi, cei trimiși de El, trebuie să-L mâncăm și să trăim datorită Lui.

Aceasta înseamnă că Tatăl L-a trimis pe Fiul său, iar Fiul a trăit o viață mâncându-L pe Tatăl, primind rezerva de viață din cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce L-a adus într-o părtășie continuă cu Tatăl.

Drept urmare, Cristos L-a trăit pe Tatăl și L-a exprimat pe Tatăl. Așa ar trebui să trăim.

Noi și Cristos ar trebui să avem acum o viață și o singură trăire; Cristos ne locuiește pe dinăuntru, viața Sa devine viața noastră, iar trăirea noastră devine trăirea Lui (Galateni 2:20).

Când vedem o viziune a Cristosului atotinclusiv și vast și vom realiza că am fost uniți în mod organic de El, nu vom mai trăi în noi înșine, ci în Cristos, în unirea organică cu Domnul.

Trăirea credincioșilor împreună cu Cristos are ca rezultat exprimarea lui Cristos în trăirea lor omenească; aceasta înseamnă să-I dăm lui Cristos preeminența în trăirea noastră omenească.

Deci ar trebui să facem totul în numele Domnului Isus (Col. 3:17); aceasta înseamnă că ar trebui să facem toate lucrurile în Duhul, prin Duhul și în conformitate cu Duhul.

Numele denotă persoana, iar persoana Domnului este Duhul (2 Cor. 3:17). Ca noi să facem lucruri în numele Domnului Isus înseamnă ca noi să acționăm în Duhul; aceasta înseamnă să-L trăim pe Cristos și să-I dăm preeminența în trăirea noastră omenească.

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în trăirea noastră omenească. Trăiește-Te prin noi, Doamne Isuse, căci Tu ești chiar viața noastră. Mulțumim Doamne că ne-ai adus într-o uniune organică cu Tine, unde viața Ta devine viața noastră și trăirea noastră devine trăirea Ta. Amin Doamne Isuse, vrem să Te mâncăm în cuvântul Tău, să fii aprovizionat în interior într-un mod bogat cu tot ceea Tu ce ești și să trăim datorită Ție! Doamne, fii exprimat prin noi! Fie ca să nu fim noi cei care trăiesc, ci Cristos care trăiește în noi, pentru ca El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească!

Trăind viața noastră omenească în unirea organică cu Cristos pentru a-L exprima în trăirea noastră

În Col. 3:12 – 4:16 Pavel vorbește despre problema trăirii sfinților în unirea cu Cristos.

În primul rând, trebuie să permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră (3:12-15) și să lăsăm cuvântul lui Cristos să locuiască în noi bogat (vv. 16-17), și apoi, putem trăi în unire cu Cristos.

A trăi în unire cu Cristos înseamnă că în viața noastră nu suntem despărțiți de El; mai degrabă, rămânem în El la fel cum mlădițele rămân în viță, căci despărțiți de El nu putem face nimic (Ioan 15:1-5).

Tot ceea ce facem separați de Cristos nu are valoare în ochii lui Dumnezeu; dacă suntem despărțiți de Cristosul atotinclusiv care este unit cu noi ca un singur duh, nu putem face nimic.

În omul nostru natural putem face multe lucruri și suntem predispuși să facem multe lucruri chiar și pentru Dumnezeu, dar în ochii lui Dumnezeu, ceea ce contează este ceea ce facem în unirea cu Cristos.

Fie ca noi să fim una cu Domnul în trăirea noastră și să avem trăirea noastră omenească în unirea organică cu Cristos, pentru ca noi să-L exprimăm.

Dorința lui Dumnezeu este ca El să fie exprimat prin om, adică El să fie exprimat prin trăirea noastră omenească.

În Col. 3:18 – 4: 1 și Efes. 5:22 – 6:9 vedem relațiile etice ale credincioșilor; acestea nu trebuie să fie realizate ca un act sau ca un lucru pe care ne străduim să facem, ci ar trebui trăite în unirea noastră organică cu Domnul.

În Efeseni, accentul se pune pe nevoia de a avea relații etice pline de duh pentru exprimarea Trupului în viața normală a bisericii.

În Coloseni, accentul este că ar trebui să-L ținem pe Cristos ca Cap și să-L luăm ca viață, având cuvântul Său bogat care să ne locuiască, astfel încât cele mai înalte relații etice să emită din Cristos ca viața noastră pentru a-L exprima.

Fie ca noi să trăim în unire cu Cristos, pentru ca Cristos să fie exprimat prin umanitatea noastră.

Când vom permite păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și să permite cuvântului lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat, Îl vom exprima în mod spontan pe Cristos în trăirea noastră omenească.

Religii precum hinduismul, budismul și catolicismul estimează trăirea noastră omenească pe un nivel de jos; ele nu pun accent pe viața de căsnici sau viața de familie corespunzătoare, ci mai degrabă încurajează bărbații să rămână necăsătoriți și să dorească la „să trăiască o viață angelică”.

Dar o astfel de viață îngerească nu-L poate exprima pe Cristos; mai degrabă, Cristos trebuie să fie exprimat prin soți, părinți, soții, copii, stăpâni și sclavi.

Dumnezeu este suveran în aranjarea cu cine ar trebui să ne căsătorim și ce copii să avem, iar prin trăirea de către noi a vieții de familie putem învăța multe lecții valoroase de la Domnul.

Cu toate acestea, este mai ușor să-L trăim și să-L exprimăm pe Cristos în întâlniri decât în acasă la noi, în viața noastră de familie; dar cât de minunat este ca un frate sau o soră să-L exprime pe Cristos în viața lor de căsnicie!

Fie ca să învățăm prin numeroasele experiențe din trăirea noastră omenească, din viața de familie, din viața de muncă și din viața de biserică să-L trăim pe Cristos, să-L exprimăm pe Cristos și să-L manifestăm pe Cristos!

Fie ca să facem toate lucrurile în numele Domnului Isus, fiind una cu El, pentru ca în calitate de soții să ne supunem soților noștri, în calitate de soți să ne iubim soțiile noastre și să nu fim amari împotriva lor, în calitate de copii să ne supunem părinților noștri, în calitate de părinți nu-i întărâtăm la mânie pe copii, și în calitate de sclavi să ne sluji stăpânii în timp la fel cum Îl slujim pe Domnul!

Doamne Isuse, vrem să rămânem în unirea organică cu Tine, pentru ca să-L trăim pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos în viața noastră umană. Îi permitem păcii lui Cristos să arbitreze în inima noastră și lăsăm ca cuvântul lui Cristos să locuiască în noi în mod bogat! Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim viața de zi cu zi în unirea organică cu Domnul, astfel încât să fim una cu El ca El să fie exprimat prin noi. Trăiește-te, Doamne Isuse, prin noi, căci Tu ești chiar viața noastră! Vrem să învățăm să rămânem în Tine și să Te trăim în trăirea noastră omenească, în viața noastră de zi cu zi, în viața noastră creștină și în viața noastră de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ has the Preeminence in our Human Living when we are One with Him to Express Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 3 ziua 6 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

În Cristos ca sol bogat sunt toate bogățiile de care avem nevoie să creștem în viață, deci să-L absorbim!

01/05/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Am fost înrădăcinați în Cristos ca sol bogat și în El am fost făcuți plini; pur și simplu trebuie să petrecem timp pentru a-L absorbi ca țară atotinclusivă și El ne va alimenta, va lucra în noi și va duce la îndeplinire scopul lui Dumnezeu în noi.

În Col. 2:6-7 Pavel ne spune că am fost înrădăcinați în Cristos ca solul bogat, țara bună atotinclusivă, deci ar trebui să umblăm în El și să fim zidiți în El.

Apoi, în versetele următoare el arată mai pe larg ce savurăm în acest sol bogat, oferindu-ne o descriere completă și o definiție a lui Cristos ca pământ în care nu ducem lipsă de nimic.

Când o plantă este în sol, planta primește tot ce are nevoie de la sol; planta trebuie pur și simplu să-și trimită rădăcinile și să absoarbă toate bogățiile solului, și cu cât se absoarbe mai mult, cu atât crește, înflorește și dă roade.

Noi, ca ființe vii, am fost plantați în Cristos ca solul bogat, realitatea țării bune atotinclusivă; noi nu doar am primit o porțiune din repartizarea țării bune, dar am fost și plantați aici, înrădăcinați în Cristos.

Acum, ca plante din acest pământ viu, trebuie să trimitem rădăcini adânc în Cristos, luând timp pentru a-L absorbi zi de zi. Din nou și din nou trebuie să petrecem timp cu Domnul, să chemăm numele Său, să ne deschidem întreaga noastră ființă către El și să absorbim ceva mai mult din bogățiile Sale.

Când bogățiile Sale sunt absorbite în ființa noastră, putem crește în viață, ajungem la maturitate și scopul lui Dumnezeu poate fi îndeplinit în noi.

Pe măsură ce petrecem timp pentru a absorbi bogățiile lui Cristos, substanța a ceea ce Cristos este ajunge în noi, se răspândește în noi, ne reconstituie și ne determină să trăim o viață pentru scopul lui Dumnezeu; rezultatul este că suntem zidiți, și împreună cu sfinții zidim biserica în calitate de Trup al lui Cristos, expresia Sa corporativă.

Deci, pe de o parte, trebuie să trimitem rădăcini în adâncime în El, pentru a absorbi bogățiile Sale și pentru a fi zidiți în El, iar pe de altă parte, trebuie să-L ținem ca și Cap; ca rezultat, noi ca mulții membri, suntem zidiți și legați împreună primind bogățiile Sale și creștem cu creșterea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să venim înaintea Domnului cu privire la acest lucru și să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos; fie ca să ne dăm seama cine este Cristos ca pământ bogat și cum suntem înrădăcinați în El pentru a absorbi ceea ce este El și pentru a fi deplini în El.

Aleluia, în Cristos ca sol bogat nu ne lipsește nimic, ci suntem făcuți deplini!

Astăzi vrem să vedem mai multe bogății ale lui Cristos ca pământul în care suntem înrădăcinați; am văzut că acest Cristos este Cel în care toată plinătatea Dumnezeirii locuiește trupește (Col. 2:9) și El este Capul oricărei stăpâniri și autorități (v. 10). Amin, vrem să vedem mai mult din acest Cristos bogat, ca să putem intra în experimentarea Sa!

În Cristos ca sol există puterea ucigătoare care ne dă la moarte și ne îngroapă

În Col. 2:11 vedem că în El am fost tăiați împrejur cu o circumcizie care nu a fost făcută cu mâini omenești, în dezbrăcarea trupului cărnii, în circumcizia lui Cristos.

Aceasta înseamnă că, pe măsură ce trimitem rădăcini adânc în Cristos ca pământ pentru a-L absorbi, una dintre bogățiile din sol este puterea ucigătoare care ne dă la moarte. Când ne exersăm duhul pentru a-L savura pe Cristos și pentru a-L absorbi, ceva din elementul Său ne omoară elementul natural, taie sinele în bucăți și ucide carnea.

Un astfel de element ucigător poate fi comparat cu sarea, care ucide corupția; în solul țării bune în care suntem înrădăcinați se află „sarea tăierii împrejur”, nu circumcizia cărnii, ci a Duhului.

Toți microbii din noi sunt uciși de cruce în timp ce petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos, iar carnea este tăiată și ucisă. În multe situații, atunci când vorbim ceva, în noi există un sentiment că ar trebui să ne oprim, că nu ar trebui să spunem lucrul acesta sau acela; aceasta este crucea aplicată la vorbirea noastre.

Trebuie să fim înrădăcinați în Cristos și să absorbim bogățiile din pământul bogat al lui Cristos, în special în vorbirea noastră; în timp ce vorbim cu membrii familiei noastre sau la serviciu, în timp ce întâlnim oameni sau ne adunăm cu sfinții, trebuie să permitem ca elementul ucigător din Cristos să dea la moarte omul nostru natural, carnea noastră și sinele nostru.

Fie ca noi să fim credincioși să umblăm în Cristos și să absorbim circumcizia spirituală, puterea ucigătoare a crucii care operează în noi.

Modul de a face acest lucru nu este prin a fi conștienți de aceasta și a încerca să ne răstignim pe noi înșine, ci prin absorbirea lui Cristos.

În Cristos ca sol există un element care ne determină să fim îngropați; am fost îngropați împreună cu El în botez (v. 12) și aceasta a fost mărturia noastră, dar trebuie să rămânem îngropați împreună cu El.

Păcat că prea des ieșim din mormânt și umblăm și facem lucruri în viața bisericii precum „morții care umblă”.

Trebuie să ne asigurăm că morții sunt îngropați, și anume că omul vechi și carnea sunt îngropați și nu sunt „morții umblători” în viața de biserică pentru a răspândi moarte; mai degrabă, trebuie să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos! Aleluia, am fost îngropați împreună cu Cristos și acum trăim o viață nouă în înviere!

Mulțumim Doamne Isuse că ești solul bogat în care am fost înrădăcinați pentru a putea absorbi toate bogățiile Tale. Doamne, vrem să petrecem timp să Te absorbim și să savurăm toate elementele bogate și nutrienții din sol. Îți mulțumim că putem absorbi puterea de dare la moarte a morții Tale, astfel încât omul nostru natural, carnea noastră și sinele nostru să fie tăiate și ucise. Ne deschidem Ție Doamne ca să fim înrădăcinați în Tine și să Îți permitem să lucrezi în noi în vorbirea noastră, în felul în care facem lucrurile, și în toate lucrurile. Fie ca moartea Ta să lucreze în noi pentru a da la moarte orice rău și firesc și să rămânem îngropați cu Tine în moarte, pentru a putea trăi o viață nouă cu Tine în înviere!

În Cristos ca sol există un element care ne determină să fim înviați și care ne dă viață

O, ce bogat este solul în care noi, în calitate de credincioși în Cristos, am fost înrădăcinați! În Cristos ca sol există un element care ne duce la moarte, ne îngroapă cu Cristos și, de asemenea, ne înviază (Col. 2:12). În El ca pământ există un element care ne învie, adică ne dă viață (v. 13).

Pe de o parte atunci când absorbim bogățiile lui Cristos, toate lucrurile negative sunt tăiate, date la moarte și terminate; pe de altă parte, suntem înviați împreună cu El prin credința lucrării lui Dumnezeu, care L-a înviat din morți. Ce minunat!

Ori de câte ori Îl contactăm pe Domnul și Îl absorbim, există un element în El care ne ridică din morți! Există operarea lui Dumnezeu care a lucrat în Cristos pentru a-L ridica din morți, iar această operare lucrează și în noi pentru a ne ridica din morți.

Suntem cumva jos? Simțim că nu mai putem? Simțim că suntem în moarte? Pur și simplu trebuie să trimitem rădăcini în Cristos ca sol petrecând timp cu El; vom absorbi apoi un element care ne ridică.

S-ar putea să simțim că suntem morți, dar când Îl absorbim pe Cristos ca sol bogat, suntem ridicați împreună cu El! Și nu numai că suntem ridicați, dar suntem făcuți vii, adică viața divină este împărțită în noi!

Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul și Îl absorbim, una dintre bogățiile din acest pământ este aceea că suntem vii, pentru că viața divină, necreată, eternă, de înviere este împărțită în noi. Aleluia!

El a iertat toate ofensele noastre și a fost ridicat în înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață (1 Corinteni 15:45). Ca Duh dătător de viață, El este unul dintre numeroasele elemente bogate din pământul în care am fost înrădăcinați.

Zi de zi, rădăcinile noastre trebuie să meargă mai adânc în Cristos ca pământ unic și, în timp ce facem acest lucru, toate elementele negative din noi sunt eliminate și ucise, noi suntem ridicați împreună cu Cristos pentru a trăi în noutatea vieții, iar viața divină este împărțită în ființa noastră!

Acum putem trăi în înviere o viață împreună cu Cristos, chiar și o viață în Cristos – viața lui Cristos, căci suntem reconstituiți în interior cu viața Sa, pe măsură ce elementele noastre naturale sunt eliminate.

Ce sol bogat este acela în care am fost înrădăcinat! Pot exista aceste lucruri negative care ne deranjează – carnea, păcatul, omul natural, lumea și jignirile, dar toate acestea au fost terminate de Cristos și putem absorbi elementele Sale bogate pentru a face față oricărui lucru negativ și pentru a ne aduce în viață!

Aleluia, am fost înrădăcinați în Cristos ca pământul bogat și putem petrece timp pentru a absorbi bogățiile Sale pentru a fi constituiți cu El pentru zidirea bisericii! Slavă Domnului, atunci când Îl absorbim pe Cristos ca solul bogat, suntem ridicați împreună cu El pentru a trăi în El și împreună cu El în noutatea vieții! Aleluia, atunci când petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos, savurăm dispensarea bogată și proaspătă a vieții Sale de înviere în ființa noastră pentru a umple de viață și a învia împreună cu El! Slavă Domnului!

În Cristos ca sol există ștergerea înscrisului cu rânduielile sale

În Cristos ca sol bogat, există ștergerea înscrisului cu regulile sale, care era împotriva noastră și ne-a divizat; El l-a luat și l-a pironit pe cruce (Col. 2:14).

Toate rânduielile din legea care erau împotriva noastră și ne-au condamnat, toate au fost luate de Cristos și pironite pe cruce, iar El a făcut pace între noi și Dumnezeu.

În Cristos ca sol bogat există elementul ștergerii rânduielilor. Aceasta este un lucru continuu pe care trebuie să-l experimentăm, pentru că noi înșine avem propriile noastre rânduieli care ne separă și ne divizează de ceilalți.

Este posibil să nu avem rânduieli scrise, dar acestea sunt înscrise în mentalitatea noastră; aceste rânduieli ne separă de alții și ne împiedică să creștem în viață. Pentru ca noi să creștem corect, rânduielile trebuie șterse și pironite pe cruce.

Ceea ce avem nevoie nu sunt rânduieli, ci numai Cristos; ceea ce avem nevoie nu este să dărâmăm aceste rânduieli, ci să trimitem rădăcini adânci în Cristos ca pământ bogat, pentru a putea asimila nutrienții Săi bogați și toate rânduielile vor fi șterse.

Când asimilăm bogățiile lui Cristos ca pământ, creștem în viață și suntem zidiți.

Pentru omul cel nou Cristos a desființat toate rânduielile, dar în viața noastră practică putem avea în continuare propriile rânduieli. Ne putem judeca unii pe alții și putem să-i judecăm pe sfinți sau pe biserici conform rânduielilor noastre.

Dar slavă Domnului, în Cristos ca sol bogat există ștergerea rânduielilor; dacă suntem credincioși să petrecem timp pentru a-L absorbi pe Cristos, toate rânduielile noastre vor fi eliminate, noi vom crește în viață și putem fi împreună cu orice sfinți fără nicio problemă!

Dacă Îl absorbim pe Cristos zi de zi, putem fi fericiți în orice biserică locală, indiferent de practicile pe care le-ar putea avea sfinții – noi pur și simplu intrăm și învățăm să-L administrăm pe Cristos altora! Fie ca noi toți să absorbim mai mult din Cristos ca solul bogat în care suntem înrădăcinați!

Doamne Isuse, vrem să trimitem rădăcini adânc în Tine ca pământul bogat în care suntem înrădăcinați, astfel încât orice rânduieli pe care le-am avea să fie șterse pentru un om nou. Mântuiește-ne de rânduielile noastre, Doamne, chiar și de rânduielile noastre nespuse și nescrise, care ne îndepărtează de ceilalți și ne determină să nu creștem în viață. Dragă Doamne Isuse, vrem să petrecem mai mult timp cu Tine și să ne luăm timp pentru a Te absorbi, astfel încât să ștergi orice rânduieli din noi. Vrem să creștem în viață și să fim zidiți împreună cu sfinții!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, In Christ as the Soil are all the Riches we need to Grow in Life: Let us Absorb Him!, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca țara ce curge cu lapte și miere ca să fim constituiți cu El și să-L distribuim altora

26/04/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Un mod minunat de a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare, este să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să bem și miere să mâncăm.

Țara bună la care Vechiul Testament face referire din nou și din nou este o țară care curge cu lapte și miere; de ce este atât de important aceste „lapte și miere” și cum se poate aplica acest lucru experienței noastre spirituale de astăzi?

Ei bine, atât laptele, cât și mierea sunt rezultatul contopirii atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale și reprezintă două aspecte ale vieții lui Cristos – aspectul răscumpărător și cel generator.

Laptele este produs de vacile care mănâncă iarbă, o digeră și apoi iese lapte. Mierea este produsă de albinele care preiau nectarul din flori.

Laptele și mierea – care sunt contopirea atât a vieții animale, cât și a vieții vegetale – indică aspectul răscumpărător și aspectul generator al vieții lui Cristos, adică răscumpărarea juridică a lui Dumnezeu și mântuirea Sa organică.

Cristos a venit ca Mielul lui Dumnezeu pentru a îndepărta păcatul lumii; El a fost sacrificat pe cruce ca realitate a vieții animale în numele nostru și El a realizat răscumpărarea pentru noi.

El a făcut asta ca noi să putem intra în mântuirea deplină a lui Dumnezeu pentru a savura mântuirea Sa organică, mântuirea Sa în viață.

Cristos este, de asemenea, pâinea noastră a vieții, realitatea bobului de grâu care a fost măcinat în pulbere și a fost făcut în făină fină amestecată cu ulei, a fost copt, pentru a deveni rezerva noastră.

Vedem aceste două simboluri – aspectul răscumpărător și generator al vieții lui Cristos pentru mântuirea completă a lui Dumnezeu – la Masa Domnului cu simbolurile sale.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni realitatea țării bune, iar El este acum masa noastră, ospățul nostru pentru savurarea noastră. Aleluia!

Iar noi putem să-L savurăm în lumină; atunci când umblăm în lumină, tratând tot ceea ce lumina expune prin strălucire, astfel încât să fim copii ai luminii, savurăm porțiunea noastră din Cristosul atotinclusiv ca țară bună.

Slavă Domnului, Tatăl ne-a calificat pentru o parte din porțiunea repartizată sfinților în lumină! Suntem calificați de Tatăl ca, atunci când suntem în lumină și umblăm în lumină, Îl vom savura pe Cristosul atotinclusiv ca porțiune pentru savurarea noastră!

Să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună – cuvintele Sale sunt lapte și miere

Conform Bibliei, cuvântul lui Dumnezeu este lapte și miere pentru noi să bem și să mâncăm; trebuie să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țara bună!

Întrucât laptele și mierea reprezintă aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții lui Cristos, atunci când ne exersăm duhul asupra Cuvântului lui Dumnezeu, noi mâncăm cuvintele lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună în aspectele Sale răscumpărătoare și generatoare.

În Ioan 6:9 vedem cele cinci pâini de orz și cei doi pești; aceștia Îl indică pe Cristos ca viață a noastră în aspectele răscumpărătoare și generatoare ale vieții Sale.

Pâinile sunt din viața vegetală și semnifică aspectul generator al vieții Sale, în timp ce peștii sunt din viața animală și semnifică aspectul răscumpărător al vieții Sale.

Pe de o parte, Cristos crește în țară (viața generatoare), iar pe de altă parte, El trăiește în mare, fără să fie afectat de ea.

La fel cum peștii trăiesc în apa sărată, dar nu sunt sărați, tot așa Cristos a trăit în lumea coruptă de Satan și nu a fost afectat de ea.

El nu era păcătos; El nu a fost afectat de lume, la fel cum peștii trăiesc în apă sărată, dar nu sunt sărați.

Cristos a trecut printr-un proces pentru a deveni suficient de mic pentru ca noi să-L mâncăm, pentru ca noi să-L luăm ca rezerva vieții noastre. Este posibil să căutăm minuni și lucruri mărețe de la El, dar El vrea să fie hrana noastră ca noi să-L mâncăm.

În Ioan 6:57 Domnul a spus că El a trăit datorită Tatălui, așa că noi, cei care Îl mâncăm pe El, trebuie să trăim și noi datorită Lui. Ceea ce mâncăm nu este carnea Sa fizică (care nu este profitabilă la nimic), ci cuvintele Sale, care sunt duh și sunt viață (v. 63).

Petru ne încurajează în 1 Pet. 2:2 ca să bem laptele fără viclenie (laptele neprefăcut) al Cuvântului, ca prin acesta să creștem înspre mântuire; indiferent dacă suntem noi credincioși sau suntem maturi, trebuie să bem zilnic laptele Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca noi să creștem în viață.

Laptele Cuvântului nu este lapte pentru trup, ci lapte pentru suflet, ființa interioară; acest lapte ne este transmis în cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne hrăni omul interior prin înțelegerea minții noastre raționale și este asimilat de facultățile noastre naturale.

Pe măsură ce bem laptele Cuvântului, creștem până la mântuire; creștem în viață, căci suntem hrăniți cu laptele transmis în cuvântul lui Dumnezeu.

Mai mult, așa cum se vede în Psa. 119:103 și Ezechiel 3:3, cuvintele lui Dumnezeu sunt dulci pe gustul nostru ca mierea și Îl putem savura pe Dumnezeu în cuvântul Său ca fiind cel mai dulce.

Aleluia! Când găsim cuvintele lui Dumnezeu, când mâncăm cuvântul lui Dumnezeu – nu doar citindu-l, ci iubindu-L pe Domnul, întorcându-ne inima către El, exersându-ne duhul și contactându-L pe Domnul în timp ce citim cuvântul Său, cuvântul lui Dumnezeu devine dulce la gust, chiar la fel de dulce ca mierea în gura noastră.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu, noi Îl savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună, căci Cuvântul lui Dumnezeu este lapte ca noi să-L bem și miere ca noi să-L mâncăm.

Doamne Isuse, tânjim după laptele neprefăcut al cuvântului, ca prin el să creștem înspre mântuire! Venim la cuvântul Tău cu un duh exersat și cu o inimă întoarsă către Tine: hrănește-ne, dă-ne să bem și fă-ne să creștem în viață mult mai mult! O, Doamne, cuvintele Tale sunt dulci pentru gustul nostru, chiar mai dulci decât mierea în gura noastră. Ne place să Te mâncăm și să Te bem în cuvântul Tău, luându-Te întru noi ca Cristosul atotinclusiv, realitatea țării bune. Amin, Doamne Isuse, Cuvântul Tău este lapte ca noi să Te bem și miere ca noi să Te mâncăm.

Să-L savurăm pe Cristos ca țara în care curge lapte și miere ca să fim constituiți cu de El și să-L distribuim și altora

În Cântarea Cântărilor, pe măsură ce Domnul o aprecia pe iubitoarea Sa, El a spus despre ea: Buzele tale picură miere proaspătă, mireasa mea, mierea și laptele sunt sub limba ta (Cântarea Cântărilor 4:11).

Domnul ne privește, iubita Sa, și El vede că buzele noastre picură miere proaspătă, iar mierea și laptele sunt sub limba noastră; ce înseamnă asta?

Mierea este dulce și îi restabilește pe cei loviți; dacă ești obosit și ostenit, mierea te va întări și te va restabili.

O astfel de dulceață, însă, nu se produce peste noapte; mai degrabă, ea provine dintr-o perioadă lungă de adunare, activitate interioară și depozitare atentă – doar uitați-vă la albine cum produc miere.

Când mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, ceea ce iese din noi nu sunt bârfe, glume sau cuvinte pripite, ci cuvinte dulci și răcoritoare.

Și cuvintele noastre nu sunt izbucniri de torente, ci picături de miere, căci picurăm miere pentru ca alții să fie împrospătați și întăriți.

Unora le place să vorbească mult și chiar vorbind despre lucruri spirituale, vorbirea lor arată că nu au trecut prin lucrarea mai profundă a harului.

Dar dacă Îi permitem Domnului să Se introducă pe Sine Însuși în noi pe măsură ce mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, mierea și laptele vor fi sub limba noastră, căci suntem constituiți cu Cristos ca lapte și miere pentru a-L împărți pe El altora.

Când Îi vom permite Domnului să Se introducă pe Sine Însuși prin cuvântul Său dulce și hrănitor întru noi, bogățiile Sale vor fi păstrate în ființa noastră; vom avea mai mult decât avem nevoie pentru a mânca, vom fi umpluți cu bogățiile Sale și chiar vom administra aceste bogății celor nevoiași în orice moment.

Acest lucru înseamnă că Îl mâncăm pe Domnul ca țară bună în cuvântul Său și că purtăm țara bună cu noi oriunde mergem, gata să Îl distribuim altora în funcție de nevoie.

Există atât de multă savurare a Cristosului atotinclusiv ca țară bună, încât nu doar că picurăm miere, dar mierea și laptele sunt păstrate sub limba noastră.

Mierea îi reface pe cei loviți și laptele îi hrănește pe cei noi; trebuie să avem o depozitare bogată a lui Cristos în noi, în așa fel încât mâncarea să fie sub limba noastră și suntem pregătiți să distribuim în orice moment bogățiile lui Cristos celor nevoiași (vezi Isaia 50:4; Mat. 12:35-36; Luca 4:22; Efes. 4:29-30).

Cristos a fost o asemenea persoană: El a știut să-i susțină pe cei obosiți cu un cuvânt și El este porțiunea noastră; pe măsură ce Îl savurăm și Îl mâncăm în cuvântul Său, El poate trăi în noi același fel de viață astăzi.

Cu toții putem depune mărturie din experiența noastră în viața de biserică de faptul că uneori chiar și un salut din partea unui frate sau soră ne administrează laptele pentru a ne hrăni și mierea pentru a ne restaura.

Uneori un simplu salut saturat cu lapte și miere, un salut autentic din inimă, ne poate zidi; nu trebuie să fie o predică lungă, un mesaj sau un verset din Biblie, ci pur și simplu salutul cu lapte și miere.

Aceasta este ceea ce avem nevoie în viața de biserică de azi; trebuie să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, trebuie să fim constituiți cu El și, pe măsură ce ne întâlnim, trebuie să-L administrăm pur și simplu pe Acesta ca lapte și miere altora pentru hrănirea și restaurarea lor.

Această dulceață nu se produce însă peste noapte; trebuie să avem o perioadă lungă de adunare a cuvântului lui Dumnezeu în inima noastră, o activitate lăuntrică pentru a ne deschide Domnului și a-L lăsa să trateze cu părțile noastre lăuntrice și e nevoie de depozitarea atentă prin cooperarea cu Domnul pentru a digera cuvântul Său (2 Cor. 12:7-9).

Vedem acest lucru în Cântarea Cântărilor, către sfârșit, și anume cum căutătoarea este atât de constituită cu aceste bogății ale lui Cristos, încât nu se teme să spună: Trezește-te, vânt din nord și vino vânt din sud, suflă asupra grădinii mele, fie ca să curgă mirodeniile.

Devenim o grădină plină de mirodenii chiar dacă vântul este rece și aspru din nord sau este cald și ușor dinspre sud, căci vântul eliberează parfumul pentru Iubitul nostru. Cu toții putem să-L savurăm pe Cristos în cuvântul Său într-un mod detaliat și într-o asemenea măsură încât cu toții avem această realitate!

Fie ca să nu ne mai rugăm pentru o schimbare a vremii noastre, astfel încât vântul ușor și cald să sufle, ci fie ca să-L savurăm pe Cristos ca țară bună care curge cu lapte și miere, până atunci când avem lapte și miere sub limba noastră și putem da har altora, vorbind ce este profitabil pentru a-i zidi pe alții!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca țara care curge cu lapte și miere până când vom fi constituiți cu Tine ca lapte și miere și suntem pregătiți să Te distribuim altora pentru restaurarea celor loviți și hrănirea celor noi. Amin, Doamne, distribuie-Te în noi ca lapte hrănitor și ca mierea de restaurare și revitalizare atunci când venim la cuvântul Tău. Vrem să mâncăm cuvintele lui Dumnezeu ca lapte și miere, să adunăm aceste cuvinte în inima noastră, să cooperăm cu Tine în interior pentru a trata cu orice Tu dorești să tratezi, și să păstrăm cu atenție bogățiile Tale în ființa noastră! O, Doamne, fă acest lucru în toți sfinții de pe tot pământul – fie ca noi toți să-L savurăm pe Cristos ca țara bună care curge cu lapte și miere, până când vom da har altora și vom vorbi ce este profitabil pentru a zidi, dăruind har conform cu nevoia actuală!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Land of Milk and Honey to be Constituted with Him and Minister Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Cunoașterea și experimentarea Cristosului atotinclusiv și vast – săptămâna 2 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Așa cum Cristos este Profetul ridicat de Dumnezeu, la fel și noi suntem profeți care vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu

18/03/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Așa cum Cristos este Profetul ridicat de Dumnezeu, tot așa și noi astăzi ca frații Săi și fii ai lui Dumnezeu suntem profeți care vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu.

În Deut. 18:15 Moise a profețit că Dumnezeu va ridica un profet din poporul lui Israel care va fi ca el, rostind Cuvântul lui Dumnezeu așa cum i-a poruncit Dumnezeu; pe El toți Îl vor asculta.

Contextul de aici este acela că copiii lui Israel s-au temut de Dumnezeu și de vorbirea Lui când au văzut tunetele și fulgerele și norii și fumul care înconjurau Muntele Horeb, așa că i-au spus lui Moise să urce pe munte pentru ei.

Dorința lui Dumnezeu a fost, este și pentru totdeauna va fi aceea ca poporul Său să fie profeți, cei care Îl cunosc pe Dumnezeu, cunosc Cuvântul Lui și cunosc dorința și povara inimii Lui ca să vorbească pentru Dumnezeu, să-L vorbească pe Dumnezeu și să-L vorbească pe Dumnezeu în alții.

Cu toate acestea, în cazul copiilor lui Israel, le era frică să fie în prezența lui Dumnezeu și i-au spus lui Moise să urce pe munte în locul lor.

Acest lucru este același fel de învățătură care a fost perpetuată în biserica romano-catolică, în protestantism și, de asemenea, în multe denominațiuni evanghelice: nu toți pot veni la Dumnezeu ca să cunoască cuvântul Său pentru a vorbi pentru Dumnezeu, așa că e nevoie de cineva special pentru a face acest lucru în locul lor.

Acest lucru este greșit și nu e în conformitate cu cuvântul lui Dumnezeu sau dorința Lui. Dumnezeu ne-a creat după chipul Său și conform asemănării Sale, pentru a putea fi infuzați cu El și umpluți cu cuvântul Său în părtășia noastră cu El, iar rezultatul este că vorbim pentru Dumnezeu și Îl vorbim pe Dumnezeu ca purtători de cuvânt ai lui Dumnezeu, profeții lui Dumnezeu.

Dacă citim Vechiul Testament, Avraam nu a făcut prea multe preziceri de viitor, dar a fost un profet al lui Dumnezeu; el a petrecut timp cu Dumnezeu, a fost în prezența lui Dumnezeu, a vorbit cu Dumnezeu și apoi a vorbit cuvântul lui Dumnezeu.

În mod similar, Moise a petrecut mult timp cu Dumnezeu și în cuvântul Său și a fost foarte mult infuzat cu Dumnezeu; prin urmare, el a fost un profet, unul care a vorbit pentru Dumnezeu și L-a vorbit pe Dumnezeu în oameni.

În Noul Testament Cristos a venit ca să fie Profetul profețit de Dumnezeu prin Moise în Deut. 18:15; El a venit ca Dumnezeu și om, om și Dumnezeu, Dumnezeu contopit cu omul, omul contopit cu Dumnezeu, iar El a vorbit cuvântul lui Dumnezeu fiind învățat și condus de Dumnezeu.

Apoi, după El au urmat mulți alții, pentru că credincioșii din Cristos, ucenicii lui Cristos, au primit viața divină după învierea Sa, iar ei au vorbit cuvântul lui Dumnezeu celor din jurul lor.

Aleluia, este dorința lui Dumnezeu ca toți credincioșii Săi – toți cei din poporul Său – să fie profeți, să aibă Duhul lui Dumnezeu și să vorbească pentru Dumnezeu, așa cum le dă Dumnezeu să vorbească!

Dumnezeu a ridicat un Profet prin întruparea lui Cristos pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu

În Deut. 18:15-19 vedem că Moise a fost una cu Dumnezeu pentru a rosti un cuvânt profetic despre Cristos, spunând că Dumnezeu va ridica un Profet din mijlocul poporului, unul ca Moise, care va vorbi așa cum îi poruncește Dumnezeu și toți oamenii ar trebui să-L asculte.

Când copiii lui Israel au intrat în țara bună, ei știau că Moise nu va fi cu ei; așa că el i-a mângâiat spunând că, chiar dacă nu va fi acolo cu ei, Dumnezeu va ridica dintre frații Unul la fel ca el, iar copiii lui Israel ar trebui să-L asculte.

În versetele 15 până la 19, Moise a vorbit privitor la faptul că Iehova Dumnezeu va ridica un profet (care este Cristos ce va veni) la fel ca Moise pentru copiii lui Israel.

Acest cuvânt profetic Îl indică pe Cristosul care vine, care este adevăratul Profet; Cristos este adevăratul profet ridicat de Dumnezeu din rândul fraților Săi, Cel care îi va conduce pe poporul Său și care va vorbi pentru Dumnezeu poporului Său.

În Fapte 3:22, Petru aplică cuvântul din Deut. 18:15-19 la Cristos, care este Dumnezeu întrupat pentru a fi om; el indică faptul că Cristos este Profetul promis de Dumnezeu poporului Său, copiilor lui Israel.

Faptul că Profetul trebuia să fie din rândul fraților Săi indică faptul că Cristos ca Profetul care va veni va fi atât uman cât și divin (Ioan 1:1, 14).

Cristos a fost ridicat din rândul fraților Săi, dar El a fost și uman și divin, pentru că El a fost Dumnezeu întrupat pentru a fi om.

În calitate de Dumnezeu, Cristos nu a putut fi dintre evrei ca frate, dar în calitate de Cel întrupat, Cel care a pus natura umană și care a fost evreu, Cristos era dintre frații Săi.

Acest Profet pe care Dumnezeu Îl va ridica prin întruparea lui Cristos va vorbi Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1:14; 3:34; 7:16-17; Evrei 1:2).

Cristos a venit și a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu; ceea ce El a vorbit nu a fost de la Sine – El nu a făcut propria sa lucrare, nici nu a vorbit propriile Sale cuvinte și nici nu și-a exprimat propria opinie, ci El a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu.

Așa cum Cristos a auzit de la Tatăl, așa a și vorbit oamenilor; El a fost într-un contact și comunicare continuă cu Tatăl și, în timp ce asculta cuvântul și dorința inimii Tatălui, le vorbea celor din jurul Lui.

A vorbi Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă de fapt a-L distribui pe Dumnezeu altora și a-L vorbi pe Dumnezeu altora.

Motivul pentru care ceilalți au fost atrași de Domnul și motivul pentru care ucenicii au rămas cu El chiar și după ce mulți L-au părăsit a fost că a avut cuvintele vieții, căci El nu a vorbit de la El însuși, ci a vorbit ceea ce a auzit de la Dumnezeu.

Împlinirea profeției din Deut. 18:15 a fost Cristos, Profetul pe care Dumnezeu L-a ridicat din mijlocul oamenilor, Cel care a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu.

Cristos a spus multe lucruri și toate au fost de la Dumnezeu; El a profețit multe lucruri despre economia lui Dumnezeu, în special despre realizarea economiei lui Dumnezeu.

După cum El a auzit de la Dumnezeu Tatăl, așa a și vorbit; El a fost adevăratul profet, Dumnezeul care a devenit om pentru a fi om-Dumnezeu și a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-L infuza pe Dumnezeu în om.

Chiar și acum, după multe secole, cuvintele acestui Profet ne inspiră, ne afectează viața și ne schimbă din interior înspre bine, astfel încât să putem trăi o viață în scopul lui Dumnezeu pe pământ prin viața divină transmisă în cuvântul Său.

Aleluia pentru Cristos profetul ridicat de Dumnezeu pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a-L distribui pe Dumnezeu prin vorbirea Lui!

Te lăudăm, Doamne Isuse, că ai venit ca Dumnezeu devenind om pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu și pentru a-L infuza pe Dumnezeu în noi. Aleluia, Cristos este profetul ridicat de Dumnezeu dintre oameni, Cel care nu a vorbit de la Sine, ci a vorbit orice a auzit de la Tatăl, orice i-a spus Tatăl să vorbească. Venim la Tine Doamne în cuvântul Tău pentru a fi infuzați cu Dumnezeu și pentru a primi viața lui Dumnezeu. Amin, Doamne, Te savurăm în cuvântul Tău și, prin cuvântul Tău, știm multe lucruri despre economia lui Dumnezeu. Aleluia pentru Cristosul nostru ca Profetul ridicat de Dumnezeu!

Așa cum Cristos este Profetul ridicat de Dumnezeu, la fel și noi suntem profeți care vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu

Cristos este Fiul întâi născut al lui Dumnezeu – El ca Cuvânt al lui Dumnezeu a devenit trup (Ioan 1:1, 14) pentru a-L distribui pe Dumnezeu în om. Acum, în calitate de mulții frați ai lui Cristos și de mulții fii ai lui Dumnezeu, noi suntem una cu Domnul și chiar suntem membri ai Cuvântului lui Dumnezeu pentru a rosti cuvântul lui Dumnezeu.

Așa cum Cristos ca Fiul întâi al lui Dumnezeu este oracolul lui Dumnezeu pentru vorbirea și distribuirea lui Dumnezeu pentru a îndeplini economia Sa, tot așa și noi, ca mulți fii ai lui Dumnezeu, suntem membri ai Cuvântului lui Dumnezeu pentru a fi oracol al lui Dumnezeu astăzi, cei care vorbesc și-L distribuie pe Dumnezeu pentru răspândirea lui Dumnezeu și pentru creșterea lui Cristos! Aleluia!

Trebuie să ne dăm seama că, la fel cum Cristos este Profetul înviat de Dumnezeu, tot așa și noi suntem profeți care vorbesc Cuvântul lui Dumnezeu, ascultându-L mai întâi pe El în cuvântul Său, în timp ce avem părtășie cu El, iar apoi vorbind cuvântul lui Dumnezeu celor din jurul nostru.

Îl lăudăm pe Domnul pentru recâștigarea Sa, căci în viața de biserică din recâștigarea Domnului, El recâștigă profețirea tuturor sfinților.

A existat un timp în recâștigarea Domnului când și noi am făcut la fel ca și celelalte grupuri creștine, venind în ziua Domnului dimineața și având un frate sau un prezbiter care să vorbească, în timp ce sfinții ascultau, iar la sfârșit erau ceva mărturii.

Dar slavă Domnului, El ne aduce să ne întâlnim în ziua Domnului și să ne exercităm funcția organică de a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu!

Pe măsură ce intrăm în Cuvântul lui Dumnezeu, citim studiile viață, savurăm Cuvântul sfânt pentru înviorarea de dimineață, noi suntem hrăniți și alimentați și suntem echipați cu ceva de vorbit.

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie ca nu doar să citim Biblia conform unui program, ci să petrecem timp cu Domnul în cuvântul Său, pentru a putea primi hrana și aprovizionarea spirituală. Când vom face acest lucru într-un mod zilnic, Îl vom savura și experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi, iar la sfârșitul săptămânii vom avea ceva din Cristosul pe care L-am savurat și experimentat pentru a le împărtăși și altora.

Participarea noastră la întâlnirea de profeție nu ar trebui să fie opțională sau formală, ci ar trebui să așteptăm cu nerăbdare să fim una cu Cristos, care este Profetul ridicat de Dumnezeu pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii.

Cu toate acestea, trebuie să ne dăm seama că, chiar dacă avut o mare schimbare de la „un om care vorbește și restul ascultă” la „mai mulți sfinți care vorbesc”, de multe ori în întâlnirea noastră de profeție avem aproape aceiași sfinți care vorbesc săptămână după săptămână.

Deci, ceea ce avem noi nu este un singur om care vorbește, ci același grup de sfinți vorbește ziua Domnului după ziua Domnului.

Încă nu am ajuns la punctul în care tot poporul lui Dumnezeu este profeți, unde cu toții putem profeți unul câte unul.

De asemenea, uneori profeția noastră nu este la standardul dezvăluit în Biblie; pur și simplu deschizându-ne gura și spunându-i sfinților că Dumnezeu ne este atât de bun și că a făcut să răsară soarele și deci ne simțim mult mai bine, aceasta nu este o adevărată profeție.

Trebuie să vedem cât de crucială este problema profeției și trebuie să primim povara Domnului ca să ne ajutăm unii pe alții ca să învățăm să vorbim, pentru că profeția necesită învățare!

Fie ca Domnul să ne inspire, să ne motiveze și să ne ducă mai departe cu El în așa fel încât să așteptăm cu nerăbdare ziua Domnului ca să Îl savurăm pe Domnul împreună cu sfinții la întâlnirea de Masa Domnului și să ne exersăm și să vorbim cuvântul lui Dumnezeu fiind una cu Cristos ca Profetul ridicat de Dumnezeu.

Mulțumim Doamne pentru Cristos, Profetul ridicat de Dumnezeu pentru a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu. Aleluia, Cristos este oracolul lui Dumnezeu pentru vorbirea și distribuirea lui Dumnezeu pentru a îndeplini economia Sa eternă! Mulțumim Doamne că ne-ai făcut la fel ca și Cristos în viață și natură, astfel încât să fim și noi profeți, membri ai Cuvântului lui Dumnezeu pentru a fi oracolul lui Dumnezeu, pentru a-L vorbi pe Dumnezeu și pentru a-L distribui pe Dumnezeu pentru răspândirea lui Dumnezeu și pentru creșterea lui Cristos! Amin, Doamne, vrem să ne exercităm funcția organică de a vorbi Cuvântul lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii! Vrem să Te savurăm zilnic în Cuvântul Tău, să Te experimentăm în viața noastră de zi cu zi, și să pregătim ceva din savurarea și experimentarea lui Cristos de către noi pentru zidirea bisericii!