Îl mâncăm pe Cristos

Să creștem în viață pentru a fi eliberați din otrava șarpelui și să devenim mireasa lui Cristos

27/02/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Pe măsură ce studiem problema șarpelui de bronz ridicat în pustie în Num. 21, ne dăm seama că întreaga Biblie vorbește despre acest lucru, și anume despre șarpele și mireasa, iar Biblia se încheie cu căsătoria Duhului cu mireasa și cu înfrângerea șarpelui.

Aleluia, noi, care am fost cândva creșterea lui Satan, fiind mușcați de el și injectați cu otrava lui pentru a fi păcătoși, suntem acum în proces de a deveni creșterea universală a Cristosului nelimitat, Cel care ne dă Duhul fără măsură!

Ioan capitolul 3 vorbește la început despre șarpe și la sfârșit despre miresă.

Când Nicodim a venit la Domnul Isus noaptea, căutând învățături să se îmbunătățească, Domnul i-a spus că El ca Fiul Omului trebuie ridicat ca realitatea șarpelui de bronz, astfel încât toți oamenii șerpești (și Nicodim era unul dintre aceștia) privesc la El (cred în El) și vor trăi.

Nu păcătuim și greșim – suntem păcătoși în natura noastră; chiar și după ce credem în Domnul, când încă trăim în carne și în omul natural, și păcătuim spontan.

A păcătui înseamnă a face ceva despărțiți de Domnul, a face ceva în afara unirii noastre organice cu Cristos. Este posibil să nu fie ceva rău, dar orice facem fără să fim una cu Domnul este un păcat.

În Adam, cu toții am fost mușcați de șarpele vechi și suntem morți în păcat și ofense (Efeseni 2:1, 5); dar slavă Domnului, prin Cristos ca șarpele de bronz ridicat pe cruce, putem primi viața lui Dumnezeu! Aleluia!

Aceasta este adevărata manifestare a iubirii lui Dumnezeu față de noi – El însuși a devenit om, căci singurul Fiu al lui Dumnezeu a devenit asemănător cu carnea păcatului, fără păcat, și El a fost făcut păcat în ochii lui Dumnezeu pe cruce, astfel încât El poate purta păcatul lumii și poate distruge păcatul și pe Satan. Aleluia!

Dumnezeu a judecat pe Satan și păcatul, iar acum putem crede în El și potrivim acest sacrificiu al lui Cristos; ne putem pocăi, mărturisim că suntem păcătoși și primim pe Domnul Isus ca Mântuitor și viața noastră.

Această viață pe care o primim, Cristos Însuși ca viață, este o viață care tratează păcatul; când Îl primim pe Cristos ca viață, El operează în noi pentru a ne elibera de păcat și pentru a ne elibera de natura noastră păcătoasă.

Atâta timp cât cooperăm cu El și Îl savurăm, pocăindu-ne de tot ceea ce El expune sub lumina Sa strălucitoare, viața divină din noi va crește și va opera pentru a ne elibera de păcat și de puterea sa.

Povestea șarpelui și a miresei din Biblie: de la Geneza până la Apocalipsa

Putem spune că, considerată ca un întreg, Biblia ne dezvăluie problema șarpelui și a miresei.

Dumnezeu a folosit coasta lui Adam pentru a o zidi pe Eva, creșterea lui Adam; Eva nu a fost ceva diferit sau separat de Adam – Eva a fost creșterea lui Adam, făcută complet din elementul lui Adam.

Cu toate acestea, în Gen. 3:1-6, șarpele a vizitat-o pe Eva ca mireasă și a reușit să o captureze; în timp ce vorbea cu ea, el i-a otrăvit mintea, emoția și voința și chiar trupul ei a fost transmutat pentru a deveni carne.

Ea s-a angajat într-o conversație cu Satan, fără să verifice cu soțul ei, iar Satan i-a pus următoarea întrebare: Oare a spus Dumnezeu cu adevărat acest lucru …? Astfel, Satan i-a otrăvit mintea și emoția, pentru că ea s-a îndoit de inima lui Dumnezeu față de ea; așa că a decis să ia din rodul pomului – astfel, voința ei a fost otrăvită.

Satan ca păcat a intrat în trupul omului pentru a-l transmuta în carne, care conține otrava șerpească a lui Satan.

Dar aleluia, Dumnezeu este mai mare, mai înalt și mai înțelept decât șarpele! El a venit să pronunțe judecata asupra șarpelui și, în vorbirea Lui, vedem cum sămânța femeii (Cristos) va zdrobi capul șarpelui (Gen. 3:15).

Chiar mai mult, în v. 21 vedem cum sămânța femeii va deveni dreptate față de cei care au fost otrăviți de șarpe.

Putem spune că aceasta este o poveste de acum șase mii de ani și este posibil să nu aibă de-a face cu noi, dar în 2 Cor. 11:2-3 Pavel spune că prin slujba sa el i-a logodit pe credincioșii corinteni cu Cristos pentru a-i prezenta ca o fecioară pură lui Cristos.

El că s-a temut ca nu cumva, așa cum șarpele a înșelat-o pe Eva prin viclenia sa, gândurile credincioșilor vor fi corupte de la simplitatea și curăția față de Cristos.

Pavel era îngrijorat că șarpele care venise să o muște pe Eva va veni să-i muște pe credincioșii din Corint; din nou aici vedem că noi, ca credincioși în Cristos, facem parte din povestea șarpelui și a miresei (vezi 2 Corinteni 11:2-3; cf. Apoc. 12:9; 1 Tes. 3:5; 1 Tim. 2:14; 4: 1; 2 Pet. 3:17).

În cartea Apocalipsa vedem ultimul cuvânt despre șarpe și mireasă; în cap. 19 vedem că mireasa este pregătită pentru nunta Mielului (v. 7). A sunat un apel: Să ne bucurăm și să exultăm, căci căsătoria Mielului a venit, iar soția Lui s-a pregătit!

După ce Dumnezeu a tratat toate lucrurile negative ce ți de șarpe, păcătoșii mușcați de șarpe au devenit mireasa Mielului, iar căsătoria Mielului a venit!

Soția s-a pregătit prin creșterea în viață înspre maturitatea tuturor credincioșilor din Cristos, iar cei care compun mireasa sunt plin de dragoste față de Domnul și îngrozitori ca soldații din armata lui Dumnezeu să lupte pentru interesul lui Dumnezeu!

Imediat după nunta Mielului, acest cuplu universal va lupta împotriva lui Satan, șarpele cel vechi care a devenit acum marele dragon și adepții săi, fiara și falsul profet.

Apoi, Satan va fi legat și aruncat în abis, unde va fi închis timp de o mie de ani (Apocalipsa 19:11-16, 19-21; 20:1-3).

După aceasta, Satan se va răzvrăti din nou și va fi aruncat în cele din urmă în lacul de foc (vv. 7-10), iar universul va fi complet curățat și va exista un cer nou și un pământ nou.

Aleluia, pentru eternitate va exista un cuplu universal – Cristos ca Soțul și biserica în calitate de mireasă (Apoc. 21:1-2, 9-10), iar șarpele va fi în lacul de foc împreună cu toți urmașii săi!

Doamne Isuse, dă-ne creșterea în viață pentru azi, astfel încât să înaintăm înspre maturitatea în viață și să facem parte din armata Ta divină și mistică pentru a-l înfrânge pe Satan și a răspândi împărăția Ta pe tot acest pământ! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ai intrat în noi ca viață divină; acum vrem să cooperăm cu Tine pentru ca Tu să crești în noi, să Te răspândești în noi și să aduci Împărăția Ta în noi, pentru ca noi să fim produși ca mireasa Mielului. Fă-ne biruitorii Tău, cei care se întorc împreună cu Tine pentru a lupta și a distruge pe Satan și armatele sale de la Armaghedon și pentru a aduce împărăția Ta pe pământ!

Să credem în Domnul și să creștem în viață pentru a fi eliberat de otrava șarpelui și a fi Mireasa lui Cristos

Dumnezeu are un dușman – Satan; acesta vine la om într-un mod subtil ca să-l facă pe om să pună la îndoială pe Dumnezeu, inima Lui, intenția Sa și scopul Său, iar atunci când omul se angajează într-o conversație cu el, mintea, emoția și voința lui vor fi otrăvite și corupte.

Chiar și după ce am crezut în Domnul Isus, dacă încă îi permitem vrăjmașului să aibă teren în noi, dacă încă ne angajăm în conversație cu Satan și lăsăm săgețile lui înflăcărați să ne străpungă mintea, vom fi corupți de la simplitatea și puritatea față de Domnul Isus.

Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că El ne-a mântuit; El ne-a adus sub slujba apostolilor, adevărata slujbă a Noului Testament care ne-a logodit cu Cristos.

În calitate de credincioși în Cristos, suntem logodiți cu Cristos pentru a fi căsătoriți cu El, iar ochii noștri trebuie să fim concentrați asupra Lui, fără a fi atenți la nimic sau la nimeni altcineva decât la El.

Dar Satan vine totuși într-un mod subtil și înșelător pentru a ne corupe ființa interioară și pentru a ne distrage de la Domnul Isus.

Domnul a venit ca șarpele de bronz și a fost făcut păcat pentru noi pe cruce; El nu a fost niciodată păcătos, dar a venit asemănător cu carnea păcatului și cu privire la păcat, iar când a fost pe cruce, Dumnezeu L-a făcut păcat în locul nostru (2 Cor. 5:21).

Păcatul a venit de la Satan, a intrat în om (Rom. 5:12) și a făcut din om un păcătos, chiar păcatul însuși sub judecata lui Dumnezeu; deci Cristos a devenit om în trup (Ioan 1:14) și a fost făcut păcat (nu păcătos) în numele nostru pentru a fi judecat de Dumnezeu (Rom. 8:3).

Prin moartea Sa pe cruce, Cristos a deschis calea ca noi, păcătoșii, să credem în El și să-L primim; acum putem primi viața Lui și, făcând acest lucru, devenim creșterea lui Cristos.

Noi, care am fost creșterea lui Satan, putem deveni creșterea lui Cristos – există un transfer din împărăția lui Satan în împărăția lui Dumnezeu și suntem re-generați cu gene noi, genele divine, genele lui Dumnezeu pentru a deveni parte a creșterii lui Cristos.

Aleluia, toți credincioșii în Cristos fac parte din creșterea lui Cristos pentru a fi reproducerea și continuarea Lui pe pământ!

Deci, acum trebuie să creștem în viață înspre maturitate; trebuie să permitem ca această viață divină care ne-a regenerat să crească și să se răspândească în noi până când ne saturează mintea, emoția și voința și întreaga noastră ființă.

Mintea noastră este câmpul de bătălie – trebuie să fim reînnoiți în duhul minții noastre, astfel încât viața divină din duhul nostru să se răspândească în mintea noastră pentru a îndepărta și eradica otrava șarpelui din mintea noastră, până când mintea noastră devine viață.

Trebuie să cooperăm cu Domnul în emoția, deciziile, sentimentele și dorințele noastre, pentru ca El să Se răspândească în emoția și voința noastră și să le satureze.

Regenerarea este doar primul pas al unui proces lung – ce durează viața noastră întreagă – de a deveni creșterea lui Cristos, mireasa lui Cristos.

Apostolul Pavel a fost gelos pe credincioși, ca Satan să nu le corupă mintea de la simplitatea și curăția față de Cristos; cu cât rămânem mai mult în slujba Noului Testament, slujba apostolilor, cu atât mai mult Îl iubim pe Domnul, dorim întoarcerea Lui și Îi dăm cooperarea de care El are nevoie pentru a ne produce ca mireasa Sa, creșterea Sa.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne deschidem Ție și Îți permitem să ne saturezi mintea, emoția și voința, astfel încât orice element al otravei lui Satan să fie îndepărtat și eradicat din ființa noastră, iar noi să fim produși ca mireasa Ta. Amin, Doamne, fie ca mintea noastră să fie saturată și îmbibată de cuvântul Tău, pe măsură ce rămânem în adevărata slujbă a Noului Testament, iubindu-Te și savurându-Te ca logodnica Ta. O, Doamne Isuse, vrem să creștem în viață înspre maturitate, în fiecare zi, pentru a putea face parte din mireasa Ta biruitoare, creșterea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Growing in Life to be Delivered from the Serpent’s Poison and become Christ’s Bride (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Noi, oamenii șerpești, suntem în procesul de transformare întru Mireasa lui Cristos

25/02/2020 by Credincios in Cristos 2 Comments

Biblia ne arată că oamenii șerpești (asta suntem noi!) devin creșterea universală a Cristosului nelimitat prin Duhul nemăsurat cu viața eternă. Aleluia!

Biblia începe și se termină cu un cuplu: la început îi vedem pe Adam și Eva, iar la sfârșit vedem Duhul și mireasa.

Cu toate acestea, imediat după ce îi vedem pe Adam și Eva, vedem și șarpele, care vine să înșele mireasa (Eva) și să-și injecteze natura păcătoasă, otrava sa; din acest moment, mireasa a fost otrăvită și toți oamenii – care ar fi trebuit să facă parte din mireasa lui Cristos – sunt oameni șerpești.

Șarpele a vizitat-o pe mireasă și a reușit să o captureze. Cu toate acestea, slavă Domnului, Dumnezeu este mult mai mare, mai măreț și mai înțelept decât șarpele – El însuși a devenit un om pentru a fi realitatea șarpelui de bronz.

În special în Ioan 3 vedem că Domnul Isus a fost ridicat la fel cum Moise a ridicat șarpele în pustie, iar când va fi ridicat, El îi va atrage pe toți oamenii spre Sine.

Da, Cristos a venit ca Mirele, dar pentru ca El să-și ia mireasa, El a trebuit să devină păcat pentru noi și să distrugă păcatul pe cruce; acum, oricine crede în El, nu va pieri (ca urmare a faptului că este păcătos), ci va avea viață veșnică. Aleluia!

Ce manifestare minunată a iubirii Tatălui! Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât a venit în singurul Său Fiu născut, făcându-se asemănător cu carnea păcatului, pentru ca El să fie ridicat ca șarpele de bronz de pe cruce și să-i atragă toți oamenii spre Sine.

Oricine se uită de la orice altceva către Isus și crede în El este mântuit și devine parte din mireasa lui Cristos! Amin!

Când credem în Domnul și ne pocăim de păcatele noastre și de natura păcătoasă, viața divină vine în noi; apoi, în viața noastră de zi cu zi, ori de câte ori Domnul strălucește asupra noastră că trăim în continuare prin firea noastră păcătoasă și ne întoarcem spre El și trăim prin viața divină în duhul nostru, suntem în procesul de a fi făcuți mireasa lui Cristos.

Cristos Se va întoarce pentru mireasa Sa; El încă lucrează pentru a-și desăvârși și zidi mireasa, iar când Se va întoarce, mireasa va fi pregătită.

La sfârșitul Bibliei vedem cum Cristos cu biruitorii Săi vor trata șarpele și urmașii săi, iar Duhul și Mireasa devin un cuplu universal. Aleluia!

Să fim băutorii din Duhul dătător-de-viață și să șerpii înfocați în viața de biserică de astăzi

În calitate de credincioși în Cristos, ne-am pocăit de păcatele noastre și de firea noastră păcătoasă și ne-am uitat spre Isus, realitatea șarpelui de bronz; astfel, suntem mântuiți, am primit viața divină și facem parte din mireasă.

Când Adam a fost mușcat de șarpe, el însuși a devenit șarpe în natură, iar noi toți, ca urmașii și descendenții săi, suntem oameni șerpești.

Dar aleluia, Cristos a venit să fie înlocuitorul nostru și El a murit pe cruce ca Substitut al nostru; noi am crezut în El și acum avem viață veșnică. Slavă Domnului!

Întrebarea este, însă, în viața noastră de zi cu zi, oare trăim noi ca aceia care sunt parte din mireasa lui Cristos, sau trăim ca șerpi, conform naturii noastră șerpească?

Răspunsul la o astfel de întrebare depinde de faptul dacă trăim conform cărnii (unde este natura păcătoasă a lui Satan) sau trăim în duh (unde este Duhul dătător-de-viață).

Suntem noi în Ioan 3, unde vedem că suntem oameni șerpești, sau suntem în Ioan 7, unde ni se spune că putem veni la Domnul și să bem din El (v. 37-39)?

Dacă astăzi bem Duhul ca apă vie (Ioan 4:14), facem parte din mireasă, dar dacă trăim conform cu omul nostru natural sau în carne, sutem șerpi infocați. Așadar, în viața de biserică putem fi fie cei care beau Duhul dătător-de-viați, fie șerpi înfocați.

Multe probleme se întâmplă în viața de biserică pur și simplu pentru că nu bem apa vie. Multe probleme din viața noastră de familie și de la locul de muncă au loc pentru că trăim ca șerpi înfocați și nu ca băutori ai Duhului dătător-de-viață.

De multe ori suntem uscați în viața noastră creștină și continuăm să trăim după principiul binelui și răului, corect și greșit; trăim o viață morală, o viață etică și o viață bună, dar nu bem Duhul dătător-de-viață. O, Doamne Isuse!

Dacă nu bem din Duhul dătător-de-viață și nu trăim în duh, suntem șerpi înfocați.

Dar atunci când ne exersăm duhul, chiar și atunci când apar probleme sau când suntem pe cale să ne certăm – dar bem din Duhul care dă viață, venim la Domnul așa cum suntem și bem din Duhul care curge din El, devenim parte a miresei!

Fie ca să alegem zilnic să ne întoarcem către duhul nostru și să bem Duhul a-tot-inclusiv, Duhul dătător-de-viață!

Fie ca să refuzăm să rămânem uscați și să fim atenți să nu trăim conform cu natura noastră șerpească pentru a fi oameni șerpești; fie ca să ne întoarcem, să ne întoarcem, să ne întoarcem către duhul nostru și să bem, să bem, să bem din Duhul care dă viață ca apa vie!

Doamne Isuse, izbăvește-ne de a fi șerpi înfocați în viața de biserică! Vrem să alegem să venim la Tine și să bem Duhul dătător-de-viață pentru a fi alimentați din interior și să devenim mireasa lui Cristos. Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru și venim la Tine să bem din Duhul atotinclusive, care dă viață! Numai Duhul dătător-de-viață este Cel care ne poate produce pentru a fi mireasa lui Cristos, așa că venim să bem și să fim plini în duh! Amin Doamne Isuse, bem apa vie care curge din Tine și refuzăm să fim șerpi înfocați!

Noi, oamenii șerpești, suntem în proces de transformare întru Mireasa lui Cristos

Ioan 3 începe prin a ne spune că suntem oameni șerpești care au nevoie de un înlocuitor pentru a muri pentru noi și, crezând în El, avem viață veșnică; acest capitol se încheie cu mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Cum putem noi, oameni șerpești, să devenim mireasa lui Cristos?

Dacă ne uităm la viața noastră de zi cu zi, putem fi ca Nicodim, trăind într-un mod bun, moral, etic și religios, temându-ne de Dumnezeu și nefăcând rău; poate chiar vrem să auzim câteva învățături bune pentru a deveni mai buni.

Trebuie să recunoaștem că, chiar dacă suntem credincioși în Cristos cu viața divină înăuntrul nostru, încă nu trăim prin Duhul, ci prin etică, religie, moralitate și bine.

În mod implicit, trăim în conformitate cu ființa noastră șerpească; înainte de regenerarea noastră, am săvârșit lucruri rele și am păcătuit, dar acum după regenerarea noastră încercăm să facem binele, lucruri corecte și respingem ceea ce este rău și greșit.

Aceasta înseamnă să trăim conform pomului cunoașterii binelui și răului; cu acest pom nu există doar răul și moartea, ci și binele, în timp ce pomul vieții nu are nimic altceva decât viață. Moralitatea nu este viață; moralitatea este bună, dar nu este viață decât dacă Cristos trăiește în noi.

Pavel a mărturisit în Gal. 2:20, Sunt răstignit cu Cristos și nu mai trăiesc, ci Cristos este Cel care trăiește în mine.

Viața creștină este o viață de a fi tăiat de la vechea sursă, tăiați de la o viață de trăire în conformitate cu omul nostru natural; e o viață de a trăi prin viața divină în duhul nostru.

În calitate de credincioși în Cristos, avem două vieți în noi – viața divină și viața umană; de asemenea, avem două naturi – natura divină și natura umană, și două persoane – omul vechi și omul nou, omul regenerat.

Cine trăiește în noi zilnic în viața noastră de zi cu zi – suntem oar noi, omul vechi, sau trăim prin omul nou, prin viața divină în duhul nostru?

Dacă suntem cinstiți cu Domnul, putem să-I spunem:

Doamne, iartă-mă că nu Te-am trăit în mod adecvat astăzi. Încă duc lipsă de ceea ce ai ceri de la mine în timp ce trăiesc viața de familie și viața de biserică. Iartă-mă, Doamne, că încă trăiesc în mine însumi și nu trăiesc prin viața divină în duhul meu.

Conform nașterii noastre naturale, cu toții trăim în mod automat și spontan de ființa noastră șerpească; asta înseamnă să trăim după principiul pomului cunoașterii binelui și răului.

Cu toate acestea, viața și trăirea noastră naturală nu fac parte din creșterea lui Cristos, mireasa lui Cristos; doar partea regenerată a ființei noastre, duhul nostru regenerat, care este creșterea lui Cristos – așa că trebuie să descreștem și Cristos trebuie să crească.

Într-un mod real și practic, Cristos ar trebui să fie viața noastră și persoana noastră; trebuie să-L trăim și să fim un singur duh cu El (Gal. 2:20; 4:19; Ioan 15:5).

Trebuie să rămânem în Domnul și să-I îngăduim să rămână în noi, pentru a avea o singură viață și trăire împreună cu El. În felul acesta, noi, ca oameni șerpești, devenim mireasa lui Cristos.

Trebuie să învățăm secretul de a fi în Cristos, rămânând în El și lăsându-L să rămână în noi; când Îl iubim și Îi păzim cuvântul, Tatăl și Fiul vin la noi, rămân cu noi, Își fac domiciliul cu noi și ni Se manifestă.

Când avem o asemenea trăire, în realitate vom fi oameni șerpești în procesul de transformare întru mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Iar finalizarea a acestei mirese va fi Noul Ierusalim ca tabernaculul lui Dumnezeu și ca soția Mielului (Apoc. 21:3, 9-10). Amin!

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, că putem învăța să trăim prin ființa noastră regenerată (Rom. 8:4; Fil. 4:11-13).

Fie ca noi să aducem această problemă înaintea Domnului într-un mod serios și să-L rugăm să ne arate dacă trăim în omul vechi sau prin Duhul din duhul nostru. În lumina Sa vom vedea dacă Îl trăim pe Cristos sau dacă trăim după natura noastră veche, dacă practicăm a fi un singur duh cu Domnul sau încă trăim prin natura noastră șerpească.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi, ca noi toți să învățăm să trăim prin ființa noastră regenerată, astfel încât să putem continua în procesul de a deveni mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos.

Doamne Isuse, îndură-Te de noi ca să trăim prin ființa noastră regenerată pentru a fi mireasa lui Cristos, creșterea lui Cristos. Mântuiește-ne de la a trăi în omul nostru natural, în omul nostru vechi sau în carne și în sine. O, Doamne, arată-ne prin ce persoană trăim – trăim prin persoana noastră veche sau prin noua noastră persoană? Doamne, oare trăim prin natura veche sau prin noua noastră natură, duhul regenerat? O, Doamne, vrem să practicăm să fim un singur duh cu Tine! Păstrează-ne în procesul de a fi transformați pentru a deveni mireasa lui Cristos. Vrem să ne întoarcem către Tine și să trăim un singur duh cu Tine în viața noastră de zi cu zi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Serpentine People are in the Process of Transformation into the Bride of Christ (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 6 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să-I permitem Duhului Sfânt să aplice eficacitatea răscumpărării lui Cristos pentru a ne curăța

21/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ori de câte ori noi, poporul lui Dumnezeu, devenim necurați și impuri datorită contactului nostru cu moartea, trebuie să experimentăm apa pentru impuritate, adică trebuie să aplicăm eficacitatea răscumpărării lui Cristos prin stropirea Duhului Sfânt ca viață apă.

S-ar putea să credem că totul este bine, dar în viața noastră de zi cu zi devenim necurați foarte ușor, căci contactăm moartea tot timpul; moartea este în jurul nostru și chiar noi înșine suntem de multe ori în moarte și plini de moarte.

Moartea ne face necurați și, în special, moartea rezultată din păcatul rebeliunii ne determină să fim întinați și necurati.

Așadar, un aspect al lucrării Domnului Isus este ca acela al cenușii vițelei roșii care a fost arsă pentru a face parte din apa pentru impuritate (vezi Num. 19:2, 9).

Aceste cenușe, rezultatul vițelei roșii care a fost complet arsă chiar cu sângele și toate părțile ei, împreună cu lemnul de cedru, firele stacojii și isopul – această cenușă semnifică eficacitatea eternă și neschimbătoare a răscumpărării Domnului.

În acest caz, chiar și sângele a fost ars – de obicei sângele nu este ars; cenușa rezultată a inclus sângele. Aceste cenușe ale vițelei roșie semnifică răscumpărarea Domnului, pe care El a realizat-o pentru noi (Rom. 3:24; Efeseni 1:7).

Mântuirea pe care Cristos a realizat-o pentru întreaga omenire este pentru totdeauna neschimbătoare și incoruptibilă; este veșnic eficace și în Duhul această răscumpărare poate fi aplicată întotdeauna în timp și spațiu (Evrei 9:12).

Ori de câte ori un israelit atingea ceva necurat, nu avea nevoie decât să amestece cenușa vițelei roșii cu apa pentru impuritate și apoi să o stropească pe trupul lui și el era curat (Num. 19:11-12).

În mod similar, noi astăzi ca popor al lui Dumnezeu, ori de câte ori atingem ceva necurat, ori de câte ori suntem întinați de moarte, nu avem nevoie ca Domnul să moară din nou pentru noi, pentru că răscumpărarea Domnului a realizat totul.

Cristos a făcut prevederi pentru toate necurățiile noastre viitoare și toate păcatele noastre viitoare, realizând o răscumpărare veșnică; acum trebuie doar să aplicăm răscumpărarea lui Cristos și suntem curățați de sângele prețios al lui Cristos pentru restaurarea părtășiei noastre cu Dumnezeu.

Cenușa vițelei roșii era în special pentru viitor; ea simbolizează că lucrarea trecută a crucii este aplicabilă pentru utilizarea noastră astăzi.

Vițeaua roșie a fost arsă o dată pentru totdeauna, iar cenușa ei este suficientă pentru a ne acoperi întreaga viață. Cum îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că răscumpărarea Sa este suficientă pentru întreaga noastră viață!

Să-I permitem Duhului Sfânt să aplice eficiența răscumpărării lui Cristos pentru a ne curăța

Ori de câte ori cineva din poporul lui Dumnezeu a atins moartea sau a fost întinat și astfel a devenit necurat, el trebuia să fie stropit de cenușa vițelei roșii amestecată cu apă curgătoare pentru a fi curat (Num. 19:11-14, 16-20).

Apa curgătoare Îl simbolizează pe Duhul Sfânt, apa vie a lui Dumnezeu; în Duhul Sfânt după învierea Domnului, răscumpărarea lui Cristos cu eficacitatea sa au fost incluse.

Când noi, ca oameni ai lui Dumnezeu, suntem întinați de contactul nostru cu moartea sau trăind în viața noastră naturală și în omul nostru natural, trebuie să permitem ca Duhul Sfânt să ni Se aplice, iar Duhul va aplica eficacitatea răscumpărării lui Cristos la ființa noastră pentru a ne înlătura necurăția.

Necurăția noastră nu este tratată doar de către sângele lui Cristos, ci de Duhul Sfânt în care există eficacitatea răscumpărării lui Cristos.

Apa curgătoare (literalmente, apa vie) din Num. 19:17 semnifică Duhul Sfânt în învierea lui Cristos (Ioan 7:37-39).

Trebuie să atingem Duhul, care este realitatea învierii lui Cristos și care a fost îmbogățit cu eficacitatea răscumpărării Domnului; când atingem Duhul, suntem curățați de întinarea morții.

Aceasta corespunde cu 1 Ioan 1:7, unde vedem că de fiecare dată când umblăm în lumină – așa cum este El în lumină – avem părtășie unii cu alții și sângele lui Isus Cristos ne curăță de orice păcat.

Când ne dăm seama că am păcătuit, când Domnul strălucește asupra noastră și ne expune păcatele și necurăția noastre, trebuie să luăm sângele lui Isus, exersându-ne duhul nostru pentru a contacta Duhul, pentru ca păcatele noastre să fie spălate și părtășia cu Dumnezeu avea să fie restaurată.

Acesta nu este doar ceva care ar trebui să se întâmple o dată pentru totdeauna; mai degrabă, trebuie să facem acest lucru din nou și din nou.

Num. 19:12 arată că o persoană necurată trebuie purificată prin stropirea cu apă pentru impuritate în a treia zi și în a șaptea zi, și va fi curată. A treia zi semnifică învierea, iar ziua a șaptea semnifică desăvârșirea.

Când noi, ca oameni ai lui Dumnezeu, ne dăm seama că suntem necurati, că am fost întinați și am păcătuit, trebuie să ne exersăm duhul pentru a atinge Duhul, care este în înviere.

Aici, în înviere, ne aflăm în afara vechii creații – acolo unde este impuritatea și întinarea – și aici Duhul poate aplica sângele lui Cristos – eficacitatea răscumpărării lui Cristos – pentru a ne curăța de păcatele și spurcările noastre.

Dacă rămânem în vechea creație, rămânem în domeniul întinării și al necurăției; ori de câte ori trăim în omul vechi și în vechea creație, ori de câte ori trăim în omul nostru natural, suntem necurați, întinați și impuri.

Așadar, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, permițând Duhului Sfânt să aplice eficacitatea răscumpărării lui Cristos pentru a ne curăța de păcatele și întinarea noastră și pentru a ne restabili părtășia cu Dumnezeu.

După aplicăm eficacitatea răscumpărării Domnului în înviere, vom deveni curați conform timpului completării.

Fie ca noi să fim cei care experimentăm acest lucru zilnic, fiind cei care Îl contactează pe Domnul în duh pentru a fi curățați, spălați și purificați de orice întinăciune, păcat și impuritate.

Doamne Isuse, strălucește asupra noastră și expune-ne necurăția, întinăciunea, păcatul și impuritatea; venim la Tine, Doamne, pentru a permite Duhului Sfânt să aplice eficacitatea răscumpărării lui Cristos ființei noastre, pentru a putea fi curățați. Amin, Doamne, ne exersăm duhul de a Te contacta și de a fi în domeniul învierii, căci numai aici suntem curățați de întinarea noastră prin sângele prețios al lui Cristos. Vrem să umblăm în lumină chiar așa cum și Tu ești în lumină, pentru ca sângele lui Isus Cristos să ne curățească de orice păcat, iar părtășia noastră cu Dumnezeu să fie restaurată!

Experimentarea aplicării instantanee a curățării constante a sângelui Domnului

Deoarece moartea predomina printre copiii lui Israel, era nevoie de apa pentru impuritate și, ori de câte ori suntem întinați de moarte, avem nevoie de Cristos ca realitate a vițelei roșii pentru apa pentru impuritate (Num. 16:49; 19:2, 9). Amin!

În Num. 19 apa pentru impuritate a curățat și chiar a anulat efectul morții care a provenit de la marea rebeliune din cap. 16.

Când are loc o răzvrătire și suntem în mijlocul ei sau suntem afectați de ea, am putea crede că nu avem cum să ieșim din această situație și nu vom mai fi la fel după un asemenea lucru. Acest lucru nu este adevărat, pentru că Cristos ca realitatea apei pentru impuritate, nu numai că ne curăță de efectul morții, ci El și anulează moartea!

Apa pentru impuritate, la care s-au adăugat cenușa, simbolizează eficacitatea răscumpărării lui Cristos, care ne curăță continuu prin apa vieții vieții pentru a ne restabili părtășia cu Dumnezeu (1 Ioan 1:7).

Apa pentru impuritate nu este doar o învățătură interesantă despre vițeaua roșie, ci mai degrabă este pentru experimentarea și savurarea noastră.

Cristos a fost crucificat pentru noi, pentru păcatele noastre, iar sângele lui Isus ne curăță de orice păcat, pe măsură ce intrăm în lumină.

Acest cuvânt, curăță, denotă o acțiune prezentă și continuă; sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, ne curăță tot timpul – continuu și constant! Aleluia!

Înaintea lui Dumnezeu, sângele răscumpărător al Domnului ne-a curățat o dată pentru totdeauna când Cristos a adus sângele Său vărsat și l-a stropit în Sfânta Sfintelor eternă (Evrei 9:12, 14).

Eficacitatea acestei curățări durează pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu, așa că această curățare nu trebuie repetată.

Cu toate acestea, în conștiința și în experiența noastră de zi cu zi, avem nevoie de aplicarea instantanee a curățării constante a sângelui Domnului din nou și din nou, ori de câte ori conștiința noastră este luminată de lumina divină în părtășia noastră cu Dumnezeu. Amin!

Această curățare instantanee este simbolizată de purificarea cu apa pentru impuritate amestecată cu cenușa vițelei roșii din Num. 19:2-10.

Avem nevoie de curățarea sângelui Domnului în conștiința noastră; avem nevoie de experimentarea și aplicarea apei pentru impuritate prin exersarea duhului nostru pentru a permite Duhului Sfânt să aplice eficacitatea răscumpărării lui Cristos ființei noastre. Aleluia!

În primul rând, înaintea lui Dumnezeu, sângele răscumpărător ne-a curățat o dată pentru totdeauna, iar această curățare durează pentru eternitate; acest lucru nu trebuie repetat.

În al doilea rând, în experiența noastră, pe măsură ce Domnul strălucește asupra noastră și ne expune necurăția, murdăria, păcatele și întinarea, avem nevoie de curățarea instantanee și constantă a sângelui Domnului în conștiința noastră. Amin!

Pe de o parte există curățarea veșnică în fața lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, aceasta poate fi aplicată experienței noastre astăzi. Aleluia!

Doar lucrarea răscumpărării lui Cristos, prin umanitatea Sa demnă și smerită, împreună cu moartea Sa și cu Duhul învierii Sale, poate vindeca și curăța situația de necurăția morții! Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai curățat prin sângele Tău răscumpărător înaintea lui Dumnezeu o dată pentru totdeauna, iar aceasta are o eficacitate eternă, care durează pentru totdeauna înaintea lui Dumnezeu! Aleluia pentru eficacitatea eternă a răscumpărării lui Cristos! Venim la Tine, Doamne, pentru a fi iluminați de Tine și vrem să ne mărturisim păcatele și să permitem Duhului Sfânt să aplice curățarea sângelui în conștiința noastră. Amin, Doamne, cât de mută nevoie avem să experimentăm aplicarea instantanee a curățării constante a sângelui Domnului, pentru ca păcatele noastre să fie înlăturate, curățarea noastră să fie curățată și efectul morții să fie anulat!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Allow the Holy Spirit to Apply the Efficacy of Christ’s Redemption to us to Cleanse us (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 5 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să scoatem prin săpare murdăria din inima noastră pentru ca Duhul să izvorască și să curgă liber

13/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Stânca din Exod 17 și Numeri 20 este un tip reprezentativ al lui Cristos care a fost lovit pentru noi pe cruce pentru ca viața divină să curgă, iar fântâna în Numeri 21 este un tip reprezentativ al Cristosului din noi care curge pe măsură ce cooperăm pentru a scoate prin săpare murdăria, pentru a săpa toate barierele.

Biblia este cu adevărat o carte uimitoare, care vorbește despre același lucru, economia lui Dumnezeu, dorința inimii Sale.

Dorința Sa este să curgă din eternitate pe puntea timpului și întru om, astfel încât omul să fie umplut și saturat cu Dumnezeu, iar omul să devină parte din curgerea Dumnezeului Triunic, astfel ca apa vie pe care omul o bea să devină o fântână care izvorăște întru viața eternă. Aleluia!

Pentru ca Dumnezeu să ajungă la om și să curgă în om, El însuși a devenit om, ca om a devenit o stâncă a mântuirii, iar pe cruce a fost lovit de autoritatea legii lui Dumnezeu.

Când evreii L-au crucificat pe Domnul Isus, au crezut că dau la moarte un insurgent și un eretic, dar ceea ce s-a întâmplat de fapt pe cruce a fost că, pe de o parte, Cristos ne-a răscumpărat, iar pe de altă parte, El a fost lovit pentru ca apa vie să curgă. Ce extraordinar este acest lucru!

Acum, Dumnezeu are o cale ca să curgă în om, căci prin răscumpărarea lui Cristos putem să ne apropiem de Dumnezeu și, deoarece Cristos a fost lovit pe cruce, apa vie curge în toți cei care Îl primesc.

Chemarea Domnului din Ioan 7:37-39 răsună de-a lungul epocilor, pentru că El încă îi cheamă pe toți cei însetați să vină la El și să bea.

Aleluia, dacă cineva însetează – și de fapt toată lumea este însetată, chiar și după ce a gustat “apa” din lume, poate veni la Domnul Isus și să bea!

Stânca care îi urma pe copiii lui Israel în pustiu pentru a le da apă ori de câte ori aveau nevoie, acea stâncă este Cristos, care este oriunde ne aflăm astăzi în epoca harului pentru a ne da apă vie ori de câte ori suntem însetați și venim la El.

Când venim la El și bem apa vieții în înviere, setea noastră este stinsă, ființa noastră interioară este satisfăcută, nu mai însetăm, moartea este înghițită, boala este înlăturată și îndeplinim scopul lui Dumnezeu.

Când bem apa vie, devenim singurul Trup al lui Cristos, savurăm părtășia Trupului și suntem pregătiți ca să fim mireasa lui Cristos.

Chiar mai mult, atunci când bem apa vie din stânca despicată, care este Cristos, această apă vie devine în noi o fântână de apă a vieții, o fântână de apă care izvorăște întru viața eternă.

Acum avem o fântână în noi – și trebuie să săpăm mizeria și barierele care opresc țâșnirea și curgerea acestei fântâni. Amin!

Stânca lovită curgătoare devine fântâna din noi care izvorăște întru viața eternă!

Atât în Exod 17:5-6 cât și în Numeri 20:8 vedem că există o stâncă care a fost lovită și din această stâncă a curs apă pentru ca poporul Israel să bea.

Dumnezeu nu a fost nemulțumit de poporul Său când ei s-au plâns deoarece le-a fost sete; era responsabilitatea Sa să le asigure apă, la fel cum părinții sunt responsabili să le dea copiilor să bea.

Așa că Dumnezeu a furnizat o stâncă – despre care Pavel spune că era Cristos (1 Corinteni 10:4) – care i-a urmat pe copiii lui Israel în pustiu, iar această stâncă a fost despicată ca apa să curgă pentru ca ei să bea.

Stânca din Numeri 20:8 și Exod 17:6 Îl simbolizează pe Cristosul crucificat (lovit) pe cruce de Dumnezeu, pentru ca apa vie – Duhul finalizat al Dumnezeului Triunic procesat – să curgă întru noi.

Dar mai apoi există o altă fântână, o altă curgere, menționată în Num. 21:18, și anume fântâna de la Beer; această fântână Îl simbolizează Cristosul din noi (Ioan 4:11-12, 14), Cristosul care a intrat în noi ca Duhul, apa vie și care acum curge din noi și întru viața eternă.

Această porțiune din Numeri 21:16-18 este a patra ocazie a copiilor lui Israel de a bea într-un loc numit Beer (care înseamnă “fântână”).

Ei au ajuns la Beer under era o fântână, iar conducătorii poporului au săpat fântâna cu toiegele și sceptrele lor și tot poporul a băut.

Această fântână este un tip reprezentativ al lui Cristos care este o fântână în noi.

Pe de o parte, El este stânca despicată, iar pe de altă parte, El este fântâna instalată în ființa noastră. Stânca despicată din care curge apa devine fântâna din interiorul nostru din care izvorăște apa vie întru viața eternă.

Acest lucru împlinește cuvântul Domnului din Ioan 7:37-39 și din 4:14 care spune că toți cei care beau din apa pe care ne-o dă El, această apă va deveni în ei o fântână care țâșnește întru viața eternă.

Ca stânca din afara noastră, Domnul Isus a fost zdrobit / lovit pe cruce; ca fântâna din interiorul nostru, trebuie să săpăm pentru ca El să izvorască și să curgă liber.

Oricine bea din Domnul Isus ca stânca despicată, bea apa vie în înviere, care este Duhul; apoi, acest Duh devine în ei o fântână care izvorăște și curge întru viața eternă. Aleluia!

Aceasta este situația reală a tuturor credincioșilor autentici în Cristos: ei au crezut în Domnul, au băut din stânca despicată și acum există o fântână în duhul lor care izvorăște și curge întru viața eternă!

Nu este nevoie ca Cristos să fie lovit din nou – El a fost deja lovit, iar acum Dumnezeul Triunic – Dumnezeu în Cristos ca Duhul – curge în toți cei care doresc să bea.

Cu toate acestea, este nevoie de săpare; trebuie să scoatem prin săpare murdăria din ființa noastră care blochează curgerea lui Cristos.

Aleluia, Cristos ca stânca despicată din care curge apa vie a devenit fântâna din noi care izvorăște întru viața eternă! Slavă Domnului, avem o fântână în duhul nostru – Dumnezeul Triunic a fost instalat în noi ca fântâna, țâșnirea și curgerea vieții divine! Doamne, vrem să cooperăm cu Tine, pentru ca fântâna din duhul nostru să țâșnească și să curgă până în Noul Ierusalim! Amin, vrem să cooperăm prin scoaterea prin săpare a murdăriei din ființa noastră pentru ca viața divină să curgă!

Să scoatem prin săpare murdăria și barierele din inima noastră, astfel ca Duhul să țâșnească și să curgă liber

Săparea fântânii din Numeri 21:18 simbolizează săparea “murdăriei” din ființa noastră, barierele din inima noastră, astfel încât Duhul ca apa vie să țâșnească în noi și să curgă liber.

Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că există o fântână a vieții instalată în ființa noastră interioară, dar în același timp trebuie să ne dăm seama că trebuie să cooperăm cu El pentru a săpa orice lucru care blochează și împiedică curgerea apei vieții în noi.

Când copiii lui Israel au ajuns la Beer, ei cântau: Fântâna, pe care au săpat-o căpeteniile, / Pe care au săpat-o nobilii poporului, Cu sceptrul, cu toiegele lor.

Un sceptru este un toiag împărătesc în mâna cârmuitorului, și este legat de autoritate; o nuia sau un toiag este pentru călăuzire (vezi Psa. 23: 4). Acest lucru înseamnă că în viața noastră creștină trebuie să fim săpați sub autoritatea Domnului și conform călăuzirii Sale.

În toate bisericile locale, prezbiterii trebuie să ia conducerea pentru a scoate prin săpare murdăria și barierele pentru ca Duhul ca apa vie să izvorască și să curgă liber.

Toți sfinții, începând de la prezbiteri, trebuie să coopereze cu Domnul care a fost instalat ca fântâna vieții în duhul nostru, pentru a săpa murdăria, orice barieră și orice piedică pentru curgerea vieții.

Cu toții ne dăm seama că curgerea Duhului în noi este atât de împiedicată, căci de multe ori nu simțim nici o alimentare, nici o curgere interioară; așa că trebuie să cooperăm prin săparea a tot ceea ce Domnul ne călăuzește să săpăm, orice lucru pe care El ne călăuzește să-l îndepărtăm și să-l tratăm.

Când scoatem prin săpare murdăria sub autoritatea Domnului și conform călăuzirii Sale, vom avea o fântână care izvorăște cu apă vie!

Amin, fie ca noi toți să avem o fântână care izvorăște mereu cu apă vie în biserici, exersându-ne ca să scoatem prin săpare mizeria și barierele care blochează curgerea!

Trebuie să venim din nou la Domnul și să tratăm împreună cu El și să-I cerem să strălucească asupra oricărui lucru din mintea, emoția, voința și conștiința noastră care este murdar, impur și mânjit și asupra oricărui lucru care este o piedică în curgerea interioară a vieții.

De partea Sa, Domnul a fost lovit; El este deschis, pregătit și disponibil ca noi să bem din El.

Dar, de partea noastră, trebuie nu doar ca să venim la El și să bem, fiind identificați cu Cristosul crucificat și să-I cerem să ne dea să bem, ci, de asemenea, trebuie să ne exersăm să scoatem prin săpare orice lucru din noi care blochează curgerea vieții! O, Doamne Isuse!

Curgerea vieții spirituale – țâșnirea apei vii – nu este încă atât de liberă în noi; există multă murdărie în noi care trebuie să fie săpată.

Trebuie să-I cerem Domnului să ne arate murdăria strălucind asupra noastră; atunci, sub conducerea și călăuzirea Sa, trebuie să tratăm orice lucru din noi care blochează curgerea interioară a vieții.

O, inima noastră are atât de multă murdărie, încât trebuie să fie săpată… și chiar duhul nostru are o anumită murdărie care trebuie tratată!

Nu este nicio problemă cu apa; fântâna cu apa vieții din duhul nostru este instalată, pregătită să curgă, iar această apă este pură, curată, divină, eternă și mereu nutritivă.

Dar există o problemă cu murdăria din ființa noastră; murdăria din noi trebuie săpată pentru ca apa vie să poată curge liber în noi și chiar prin noi.

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine pentru a scoate prin săpare murdăria și blocajele din ființa noastră, astfel ca viața Ta să curgă liber! Strălucește asupra noastră, Doamne, și arată-ne murdăria, barierele și blocajele din ființa noastră, care trebuie să fie săpate și tratate. Fie ca toate lucrurile care blochează curgerea vieții să fie expuse și eliminate, astfel încât să fie o curgere liberă a apei vii în noi! Amin, Doamne, prețuim curgerea dulce a vieții. Ne deschidem mintea, emoția, voința și conștiința către Tine, astfel încât orice murdărie sau barieră să fie înlăturată și viața divină să curgă liber!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We need to Dig the Dirt in our Heart so that the Spirit may Spring up and Flow Freely (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 4 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Noi bem din Duhul fiind identificați cu Cristosul crucificat și vorbindu-I

12/02/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Cristos ca stânca spirituală care ne urmează în toate zilele vieții noastre creștine a fost lovit și pur și simplu trebuie să bem Duhul, căci băutul Duhului rezolvă majoritatea problemelor noastre, ne face Trupul lui Cristos și ne pregătește să fim mireasa lui Cristos.

Este atât de minunat să vedem și să realizăm faptul că Dumnezeu a devenit om și chiar a devenit o stâncă, stânca mântuirii noastre, stânca ocrotirii noastre și a ascunzării noastre, iar El a fost lovit pe cruce de autoritatea legii lui Dumnezeu.

Când a fost crucificat, Cristos a devenit păcătosul unic în ochii lui Dumnezeu și El a fost judecat de Dumnezeu pe cruce în numele nostru.

Pe de o parte, El a murit pentru răscumpărarea noastră, și astfel din El a curs sânge și apă, iar pe de altă parte El a fost lovit de Dumnezeu, astfel încât din El ca stâncă să curgă apa vie. Aleluia!

Trebuie ca nu doar să credem în Domnul și să fim curățați, spălați și purificați de păcatele noastre, ci să și bem apa vie ce curge din stânca lovită.

Această apă este o apă vie în înviere, căci în înviere Cristos a curs ca Duhul pentru ca noi să bem.

Când El a fost pe pământ, la sfârșitul sărbătorii, Domnul Isus S-a ridicat în picioare și a strigat tuturor celor însetați să vină la El și să bea, iar când ei vor bea, din ființa lor cea mai interioară vor curge râuri de apă vie (Ioan 7:37-37).

Aleluia, putem veni la El așa cum suntem – căci ne este sete – și putem bea apa vie care iese din El în înviere!

Pe măsură ce bem această apă vie în înviere – care este El însuși ca Duh – vom fi alimentați în interior, setea noastră este stinsă și există o fântână care țâșnește din ființa noastră interioară pentru a curge înspre viața eternă! Aleluia!

Învierea nu este doar un fapt – este o Persoană, persoana lui Cristos, iar învierea este de fapt apa pe care o bem.

Când ne exersăm duhul și venim la Domnul în cuvântul Său, noi bem învierea – bem Duhul, care este învierea lui Cristos; pe măsură ce bem Duhul, toată moartea noastră este înghițită, iar noi biruim moartea și orice problemă.

Sursa apei vieții pe care o bem este tronul lui Dumnezeu și al Mielului; Dumnezeu Mântuitorul curge apa vieții în înviere, pentru ca noi să bem și să fim aduși la înviere. Aleluia!

Noi bem din Duhul în înviere pentru a zidi Trupul și pentru a pregăti mireasa

În Ioan 4:14 Îl vedem pe Dumnezeul Triunic care curge – Tatăl este fântâna, Fiul este izvorul, iar Duhul este râul care curge; ceea ce curge este un râu de viață, care se finalizează în viața eternă, a cărei totalitate este Noul Ierusalim.

Când bem din Duhul, va exista o curgere; destinația acestei curgeri este plinătatea vieții divine, Noul Ierusalim.

Dacă bem din această curgere și curgem în acest râu, vom ajunge cu toții în același loc – Noul Ierusalim.

În Vechiul Testament vedem în Exo. 17:6 faptul că întregul Dumnezeu Triunic este implicat în apa care curgea din stânca lovită pentru ca oamenii să bea: Dumnezeu Tatăl stătea pe stâncă (“voi sta pe stâncă”), Cristos Fiul era stânca (1 Corinteni 10:4), iar apa vie care iese din stâncă semnifică Duhul.

Tatăl, Fiul și Duhul curg, iar apa vie pe care o bem este Duhul “băubil” și care curge ca fiind rezultatul final al Dumnezeului Triunic (Ioan 7:37-39).

Băutul nostru din singurul Duh în înviere ne face mădulare ale Trupului, ne zidește ca Trup și ne pregătește să fim mireasa lui Cristos (1 Corinteni 12:13; Apocalipsa 22:17).

Aceasta nu este doar o doctrină sau un adevăr în cuvântul lui Dumnezeu; trebuie ca să bem Duhul și să fim membre ale Trupului, să fim zidiți ca Trup și să fim pregătiți ca mireasă.

Trupul nostru fizic este 60% apă; putem rezista 2-3 săptămâni fără mâncare și vom supraviețui, dar după 2-3 zile fără apă putem muri.

De la cap până la picioare, avem nevoie de apă; apa ne menține în viață și îndeplinește multe lucruri în corpul nostru, inclusiv echilibrarea temperaturii corpului nostru, digerarea alimentelor, eliminarea lucrurilor negative, ungerea articulațiilor, funcționarea corespunzătoare a celulelor creierului, etc. Fiecare parte a ființei noastre are nevoie de apă.

Spiritual vorbind, avem o mulțime de probleme atunci când nu bem Duhul; din punct de vedere fizic, atunci când nu bem apă în cantitate corespunzătoare, avem probleme cu creierul, probleme de articulații, avem constipație, indigestie și multe alte probleme.

Majoritatea problemelor din viața de biserică și din viața noastră de familie se datorează faptului că nu am băut apa vie. Trebuie să bem!

Trebuie să căutăm umplerea pe dinăuntru și pe dinafară cu Duhul, cele două aspecte ale umplerii Duhului – atât esențial, cât și economic.

În viața de biserică, în general, poate exista o situație generală a lipsei de umplere a Duhului; avem Duhul, dar nu există plinătatea Duhului deoarece ne lipsește umplerea Duhului lui Isus Cristos – noi nu suntem plini până la refuz cu El.

Din acest motiv, există o „depresie de grad scăzut”, o simplă supraviețuire, o viață creștină minimă, o viață de biserică de supraviețuire, și nu avem o viață de biserică plină până la erupție, explodare, țâșnire cu viață!

Dacă bem Duhul, vom țâșni cu viața divină, cu învierea și cu Dumnezeul Triunic, iar acest lucru va înghiți orice fel de moarte și probleme, făcându-ne plini, transcendenți, curgători și puternici! O, Doamne Isuse!

Este timpul să vedem acest tip de viață de biserică în recâștigarea Domnului. Nu este vorba de a avea o mișcare penticostală de a face minuni, ci de a avea plinătatea Duhului!

Aleluia, am fost botezați într-un singur Trup într-un singur Duh și ni s-a dat să bem – chiar suntem făcuți să bem – din singurul Duh în mod continuu!

Atunci când bem din Duhul, noi funcționăm ca membre ale Trupului; atunci când bem din Duhul suntem zidiți în Trup; și prin faptul că bem din Duhul noi suntem pregătiți ca mireasa lui Cristos. Băutul nostru din Duhul îndeplinește scopul lui Dumnezeu.

Nu suntem într-un loc uscat și nu ar trebui să avem perioade îndelungate de secetă; Domnul poate să permită câteva secete mai lungi, dar nu ar trebui să rămânem acolo up timp îndelungat, ci mai degrabă, trebuie să fim creștini care beau și curg în afară, cei care vorbesc și cântă! Amin, fie ca să existe mult băut și curs în toate bisericile locale!

Doamne Isuse, izbăvește-ne de a rămâne însetați în viața noastră creștină; vrem să fim cei care beau Duhul curg cu apa vie! Aleluia, Duhul a fost dat, noi am fost botezați într-un singur Duh într-un singur Trup și, atunci când bem din Duhul, devenim mădulare ale Trupului, suntem zidiți ca Trup și suntem pregătiți să fim mireasa Cristos! O, Doamne, venim la Tine să căutăm umplerea pe dinăuntru și pe dinafară cu Duhul în viața noastră creștină și în viața de biserică! Vrem ca să fim plini de Duh, ca să trăim o viață de biserică plină, care erupe și chiar explodează cu viațî, țâșnind apă vie care să înghită orice fel de moarte, probleme și dificultăți!

Să primim apa vie din Cristosul crucificat aplicând moartea Sa și vorbindu-I

În Num. 20:8, după ce poporul lui Dumnezeu s-a plâns din nou cu privire la apă, Domnul i-a spus lui Moise să ia toiagul și să vorbească stâncii și va curge apă din abundență.

Aceasta este o imagine minunată a ceea ce ar trebui să facem în viața noastră creștină astăzi; Cristos a fost deja lovit, Duhul curge și trebuie pur și simplu să „luăm toiagul” și „să vorbim stâncii” pentru a primi apa vie din Cristos crucificat.

Din moment ce Cristos a fost crucificat și Duhul a fost dat, nu este nevoie ca Cristos să fie crucificat din nou – la fel cum nu a fost nevoie ca Moise să lovească din nou stânca pentru ca apa vie să curgă.

În economia lui Dumnezeu, Cristos ar trebui să fie crucificat doar o singură dată (Evrei 7:27; 9: 26-28).

El a fost crucificat, El ca stâncă spirituală a fost lovit, iar Duhul ca apa vieții curge; Cristos S-a suflat pe Sin în ucenicii Săi în noaptea învierii Sale (Ioan 20:22), iar El a fost deja turnat ca Duhul asupra întregului Trup al lui Cristos.

Acum trebuie să fim cei care beau Duhul care curge din Cristos crucificat, aplicând moartea Sa la situația noastră și vorbind cu El! Nevoia noastră disperată de astăzi este să bem și să primim Duhul, să fim umpluți cu Duhul și să revărsăm cu Duhul!

Nu trebuie să-I cerem Domnului să moară din nou sau să curgă din nou, deoarece El a fost deja dat ca Duh; pur și simplu trebuie să vorbim și să credem, apoi să bem și să primim!

A „lua toiagul” înseamnă a ne identifica cu Cristos în moartea Sa și a aplica moartea lui Cristos la noi înșine și la situația noastră. Când ne identificăm cu Cristosul cel lovit, adică atunci când suntem unul cu El ca Cristos lovit, viața divină ca apa vie va curge din noi (vezi Ex. 17:6; Ioan 7:38; cf. Cânt. Cânt. 2: 8-9, 14; Fil. 3:10).

Fântâna de apă vie a fost instalată în noi; apa vie ne-a fost dată liber și acum să avem o cale de a experimenta și bea această apă. Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne identificăm cu Cristosul lovit și să fim una cu Cristosul crucificat.

Trebuie să fim una cu El în crucificarea Sa, căci pe cruce am murit în El; noi suntem morți față lume și lumea este moartă față de noi.

Fie ca să ne menținem în această poziție de a fi crucificat cu Cristos; când El a murit, am murit și noi, iar acum rămânem împreună cu El pe cruce în experiența noastră.

Trebuie să ne respingem pe noi înșine, să ne respingem viața naturală și viața sufletească și să respingem toate lucrurile pe care crucea le-a terminat; atunci, rămânem cu Domnul, fiind conformați morții Sale.

Cristos vrea să ne vadă pe noi, iubitorii Săi, în unire cu crucea Sa; El vrea ca noi să rămânem pe cruce, să ne luăm crucea zilnic, căci cu cât mai mult facem acest lucru, cu atât vom bea mai mult din El. Pentru Domnul crucea a fost un loc uscat, dar pentru noi există apă acolo – apa curge!

Pentru a bea apa vie, trebuie să vorbim stâncii – trebuie să rostim un cuvânt direct lui Cristos ca stânca lovită, rugându-L să ne dea Duhul vieții bazat pe faptul că Duhul a fost deja dat.

Trebuie să învățăm lecția credinței; nu ar trebui să încercăm să „simțim stânca” sau „să simțim apa vie”, ci să-I vorbim Domnului și să declaram, Aleluia, Duhul a fost dat! Doamne, dă-ne să bem!

Trebuie să avem o mulțime de conversații cu Cristos tot timpul, chemându numele Său și vorbindu-I ca stâncă. Dacă aplicăm moartea lui Cristos la noi înșine și Îi cerem lui Cristos cu credință să ne dea Duhul, vom primi Duhul viu ca resursa îmbelșugată de viață (vezi Fil. 1:19).

Doamne Isuse, dă-ne să bem! Amin, Doamne, suntem însetați, așa că ne exersăm duhul, ne identificăm cu Cristos crucificat și Te rugăm să ne dai Duhul viu să bem! Aleluia, Duhul a fost dat și putem primi Duhul prin credință. Slavă Domnului, nu mai trebuie să rămânem însetați – azi putem bea Duhul! Putem veni la Domnul așa cum suntem și, pe baza faptului că Duhul a fost deja dat, putem să-I cerem să ne dea Duhul vieții! Doamne, Amin, venim să bem! Venim să primim Duhul și credem că Tu curgi în noi ca noi să bem Duhul!