Dorința lui Dumnezeu

Pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să fim una cu Dumnezeu și chiar să devenim Dumnezeu în funcție

14/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos care învață să păstorească sfinții conform lui Dumnezeu, trebuie să-L trăim pe Dumnezeu, să fim una cu Dumnezeu, să păstorim conform naturii și dorinței lui Dumnezeu și chiar să devenim la fel ca Dumnezeu în viață și natură pentru a fi reproducerea lui Cristos, fiind una cu Dumnezeu în păstorirea noastră.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție! Te iubim! Vrem să fim una cu Tine! Tu ești Marele Păstor. Tu ești Bunul Păstor. Tu ești Păstorul de frunte. Tu ești în noi. Reprodu-Te în noi. Trăiește în noi o viață de păstorire. Fie ca noi să fim una cu Tine astăzi pentru a păstori oile, chiar pentru a primi păstorirea de la Tine și de la Trup! Amin!

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, suntem oile Domnului, parte din turma Lui. El a murit pentru noi. Și-a dat viața pentru noi, ca noi să putem avea viața Lui divină.

Când vedem dragostea Lui care L-a făcut să moară pentru noi, când vedem cât de mult ne iubește și ce a făcut pentru a ne răscumpăra, pur și simplu credem în El și suntem aduși într-o unire organică cu El.

Devenim oile Domnului atunci când auzim glasul Lui și suntem regenerați prin viața Lui. El este Păstorul nostru. Întreaga noastră viață creștină este plină de experiențe ale păstoririi Domnului. Avem nevoie de păstorirea Sa tot timpul. Nu există niciun aspect al vieții noastre în care să nu avem nevoie de păstorirea Lui.

Însăși natura Domnului este o natură a păstoririi. Dumnezeu locuiește într-o lumină de neapropiat, dar Domnul Isus, ca întrupare a lui Dumnezeu, a venit să fie Păstorul nostru.

Cât de mult iubim păstorirea Sa. El Și-a vărsat sângele pentru noi, iar sângele Lui a promulgat noul legământ. Acum El ne păstorește înspre savurarea Sa ca fiind bogățiile țării bune. El este pășunea noastră. El este apele de odihnă.

Și a pus, de asemenea, câțiva păstori subordonați, prezbiterii din biserici, pentru păstorirea sfinților. Cât Îi mulțumim Domnului pentru prezbiteri. Prezbiterii nu sunt aici pentru a ne îndruma ce să facem sau doar pentru a aranja lucrurile în biserică sau la întâlniri.

Funcția principală a prezbiterilor este de a păstori. Trebuie să ne rugăm ca prezbiterii să își elibereze funcția de păstorire. Avem nevoie de păstorirea Domnului și de păstorirea prezbiterilor pentru a putea crește în viață într-un mod adecvat, pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Cât Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că este Păstorul sufletelor noastre, supraveghind starea noastră interioară și îngrijindu-Se de situația ființei noastre interioare! Cât Îl iubim pe Domnul Isus, dragul și minunatul nostru Păstor!

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori conform naturii și dorinței lui Dumnezeu; pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție!

Pe de o parte, savurăm minunata, dulcea și delicata păstorire a Domnului Isus, căci suntem oile Lui, parte din turma Lui. Pe de altă parte, așa cum se vede în 1 Petru 5:2, trebuie să păstorim turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu.

Ce înseamnă să păstorim turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu? Trebuie să ne uităm la ce ne spune Biblia cu privire la acest lucru și să fim înaintea Domnului cu privire la ea. Conform lui Dumnezeu înseamnă că trăim conform lui Dumnezeu (1 Tesaloniceni 3:8; 5:10).

Cuvântul „conform lui Dumnezeu” înseamnă în acord cu, în conformitate cu. A fi conform lui Dumnezeu înseamnă a fi în deplin acord cu Dumnezeu. Aceasta înseamnă că trebuie să trăim conform lui Dumnezeu și să fim conformați lui Dumnezeu.

Când suntem una cu Dumnezeu, devenim Dumnezeu în viață și în natură, dar nu în Dumnezeire și suntem Dumnezeu în păstorirea altora (Romani 11:24). Desigur, nu devenim Dumnezeu în Dumnezeirea Sa, căci numai Dumnezeu este Cel atotputernic, Cel suveran; totuși, devenim la fel ca Dumnezeu în viața și natura Sa, pe care le posedăm prin regenerarea noastră, precum și în expresia și funcția Sa.

Ne păstorim unii pe alții fiind umpluți cu Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu, fiind uniți cu Dumnezeu într-o unire organică. A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori după natura, dorința, calea și gloria lui Dumnezeu, nu după preferințele, interesul, scopul și dispoziția noastră.

Natura lui Dumnezeu este sfințenia; El este sfânt. Dorința lui Dumnezeu este să aibă biserica, Trupul lui Cristos. Calea lui Dumnezeu este calea vieții. Gloria lui Dumnezeu este expresia Sa.

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a fi conform naturii Sale sfinte și a păstori conform dorinței Sale de a câștiga Trupul, modul Său de viață și gloria Sa pentru expresia Sa.

Nu ar trebui să păstorim conform propriilor noastre preferințe, interese sau dispoziții. Când îi păstorim pe alții, nu ar trebui să ne exercităm preferințele. Dragostea lui Dumnezeu nu e preferențială; Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii. Aceasta este dragostea pe care El a pus-o în noi pentru ca noi să-i păstorim pe alții cu ea.

A păstori conform lui Dumnezeu înseamnă a păstori conform cu ceea ce este Dumnezeu în atributele Sale (Efeseni 4:18; 1 Ioan 4:8; Apocalipsa 15:3). El este dragoste, lumină, sfințenie și dreptate; toate aceste atribute ale lui Dumnezeu trebuie să devină virtuțile noastre omenești pentru păstorirea altora.

Acest lucru ne arată că, pentru a păstori conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim Dumnezeu în viață, natură, expresie și funcție. Numai Dumnezeu poate păstori conform lui Dumnezeu; noi trebuie să devenim la fel ca El.

Trebuie să fim umpluți până la refuz cu viața divină, savurându-L pe Dumnezeul Triunic ca fântână, izvor și râu pentru a deveni totalitatea vieții divine, chiar pentru a deveni însăși viața divină (Ioan 4:14; Coloseni 3:4).

Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său cu exersarea duhului nostru pentru a primi viața Lui și a fi umpluți cu viața Lui. Când ne exersăm duhul pentru a chema Numele Lui și a ne ruga asupra cuvântului Său, îl bem pe Dumnezeul Triunic și Îl revărsăm ca păstorire față de alții.

Cu cât îl primim mai mult pe Dumnezeu ca viață divină, cu atât Îl putem curge mai mult ca viață pentru alții. Pe măsură ce-L savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca Duh în cuvântul Său, devenim Dumnezeu, la fel cum este El, în atributele Sale ale dragostei, luminii, dreptății și sfințeniei.

Asta este ceea ce trebuie să se întâmple. Trebuie să devenim reproducerea lui Cristos, expresia lui Dumnezeu, astfel încât în păstorirea noastră să ne exprimăm nu pe noi înșine, ci pe Dumnezeu.

În păstorirea noastră față de alții, nu ar trebui să exprimăm sinele cu carnea și ciudățeniile ei, ci pe Dumnezeu Însuși, Cel cu care suntem umpluți și care ne constituie. Trebuie să devenim Dumnezeu în funcția Sa de a păstori turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce este El și conform scopului Său în economia Sa.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului cu privire la acest lucru. El vrea să păstorim conform lui Dumnezeu și El Însuși ne poate face la fel ca El. Putem păstori conform lui Dumnezeu numai atunci când devenim Dumnezeu în funcția Sa de a păstori turma lui Dumnezeu, astfel încât să-i păstorim pe sfinți conform cu ceea ce este El, nu conform cu ceea ce suntem noi.

Nu putem fi prezumtivi și eretici atunci când ne gândim să devenim la fel ca Dumnezeu; devenim la fel ca El în viața și natura Sa, în expresia și funcția Sa, dar niciodată nu devenim la fel ca Dumnezeu în Dumnezeirea Sa.

Dumnezeirea este numai a Sa. Dar El vrea să păstorim conform lui Dumnezeu, așa că El Însuși Se introduce în noi și ne constituie cu ceea ce este El, astfel încât să păstorim turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce este El în noi!

Doamne Isuse, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru a păstori turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care trăiesc conform lui Dumnezeu și fac toate lucrurile conform lui Dumnezeu, ca să putem păstori conform lui Dumnezeu. Fie ca păstorirea noastră să nu fie conform cu preferințele, interesele, scopul sau dispoziția noastră, ci conform lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să păstorim conform cu dorința, natura, calea și gloria lui Dumnezeu! Ne deschidem Ție, Doamne, ca Tu să Te poți introduce în noi și să ne constitui cu Tine Însuți. Fie ca atributele Tale să fie virtuțile noastre astăzi. Fă-ne la fel ca Tine în viață, natură, expresie și funcție. Umple-ne până la refuz cu viața divină, ca să putem deveni o totalitate a vieții divine, chiar să devenim viața divină care Îl curge pe Dumnezeu în alții! O, Doamne, fă-ne la fel ca Tine în funcția Ta de a păstori turma lui Dumnezeu conform cu ceea ce ești Tu și conform cu scopul Tău în economia Ta! Amin!

Dacă vrem să păstorim conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu!

Dacă vrem să ascultăm de porunca Domnului de a ne păstori unii pe alții conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu (Ioan 14:20; 1 Corinteni 6:17).

Când vine vorba de păstorire, nu putem și nu ar trebui să folosim trucuri sau metode lumești. Nu ar trebui să dorim să fim mari oratori și nici nu ar trebui să invităm persoane celebre să-și dea mărturia despre cum au crezut în Domnul.

Ascultătorii pot fi atinși de mesajul Evangheliei sau de mărturia Evangheliei, dar cine îi va păstori pe cei noi conform lui Dumnezeu după aceea? Calea Domnului astăzi nu constă în mari întâlniri evanghelice cu oameni cunoscuți sau faimoși care mărturisesc, ci în grupuri mici care predică Evanghelia în unitate și grupuri vitale care au grijă de cei noi pentru a-i păstorim conform lui Dumnezeu.

Modul în care oamenii pot fi mântuiți în mod eficient trebuie să fie prin grupurile vitale mici, iar fiecare din acest grup vital mic trebuie să fie un păstor. Dacă vom funcționa cu toții în acest fel, biserica va fi înviorată. Aceasta este calea prevalentă.

În grupurile mici putem învăța cu toții să dăm ca învățătură adevărul, adică să fim apți să dăm ca învățătură dându-ne învățătură de acasă despre Domnul unii altora (1 Timotei 3:2).

Poate că nu suntem învățători care pot da ca învățătură de la pulpitru, explicând Scripturile timp de o oră întreagă, dar putem fi constituiți cu adevărul și putem păstori și învăța unii pe alții în grupurile mici.

Fie ca noi toți să ne rugăm să fim înviorați pentru a păstori conform lui Dumnezeu. Fie ca noi toți să luăm porunca Domnului de a păstori oile Sale și de a hrăni mieii Săi și fie ca noi să fim una cu Domnul în timp ce ducem la îndeplinire păstorirea (Ioan 21:15-16).

Domnul ne-a păstorit pe noi și pe toate celelalte oi pentru a ne face o singură turmă sub El, ca un singur Păstor (10:16). El ne unește pe noi. El a făcut pace între noi și ne-a făcut una. Aceasta este păstorirea Sa.

Putem fi una cu El pentru a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu. Dacă vrem să păstorim conform lui Dumnezeu, trebuie să devenim una cu Dumnezeu. Suntem un singur duh cu Domnul, iar El, ca Păstor, este în duhul nostru; putem fi una cu El pentru a-i păstori pe alții conform lui Dumnezeu.

Principiul fundamental al Bibliei este că, în economia Sa, Dumnezeu Se face una cu omul și omul una cu El (Ioan 15:4; 1 Corinteni 6:17). În această unitate dintre Dumnezeu și om ar trebui să ne trăim viața de zi cu zi și ar trebui să fim una cu Dumnezeu atunci când îi păstorim pe alții.

Dumnezeu dorește ca viața divină și viața umană să fie unite pentru a deveni o singură viață care să aibă o singură trăire (Ioan 6:57; Galateni 2:20). Putem să-L mâncăm și să trăim datorită Lui și putem trăi un singur duh cu El, astfel încât să nu mai fim noi, ci Cristos cel care trăiește în noi.

Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul atât personal, cât și în întâlnirile de acasă și în întâlnirile vitale ale grupurilor mici, suntem umpluți de Domnul, devenim una cu Dumnezeu și putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu.

Fie ca noi să mergem pe această cale. Fie ca noi să ne ridicăm pentru a-L căuta pe Domnul, astfel încât să putem fi biruitorii care zidesc Trupul lui Cristos. Acest lucru Îi va oferi Domnului o cale de a finaliza această epocă și de a aduce împărăția Sa pentru a sărbători ziua nunții Sale spre plăcerea și satisfacția Sa.

Iar noi vom fi una cu El pentru a fi acolo cu El, sfinții biruitori ca parte a miresei lui Cristos. În cele din urmă, aceasta va finaliza scopul Său etern, Noul Ierusalim în cerul nou și pământul nou.

Astăzi putem trăi o viață de păstorire devenind una cu Dumnezeu pentru a păstori conform lui Dumnezeu, iar aceasta înseamnă a trăi o viață de biruință pentru zidirea Trupului lui Cristos pentru a finaliza Noul Ierusalim!

Doamne Isuse, fă-ne una cu Tine în orice mod posibil, ca să-i putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Te iubim. Îți permitem să strălucești în noi și să ne expui. Îndepărtează din noi orice nu este conform cu Tine. Fă-ne una cu Tine și fă-Te una cu noi. Păstrează-ne astăzi în duhul contopit, trăind într-un singur duh cu Tine în toate lucrurile. Amin, Doamne, ne ridicăm să Te căutăm, ca să putem fi biruitorii de care ai nevoie astăzi! Vrem să biruim în viața noastră de zi cu zi fiind într-un singur duh cu Tine! Vrem să rămânem în duhul nostru contopit și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu, fiind una cu Dumnezeu! Aleluia, păstorirea conform lui Dumnezeu este pentru zidirea Trupului lui Cristos, finalizându-se în Noul Ierusalim! Amin, Doamne, fie ca astăzi să avem o singură viață și o trăire una cu Tine. Fie ca să Te mâncăm și să trăim datorită Ție. Fie ca să trăim în unirea organică dintre Dumnezeu și om. Fie ca să rămânem în grupurile vitale în care ne-ai pus Tu, ca să putem fi una cu Dumnezeu și să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu pentru zidirea Trupului lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, To Shepherd according to God we must be One with God and even Become God in Function, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl savurăm pe Cristos ca Păstorul bun, marele Păstor, Păstorul de frunte și Păstorul sufletelor noastre

13/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Scumpul nostru Domn Isus Cristos, pe care Îl iubim și Căruia ne deschidem zi de zi, este bunul Păstor, marele Păstor, Păstorul de frunte și Păstorul sufletelor noastre; suntem oile Lui și suntem sub grija delicată a Păstorului nostru zi de zi, atât direct, cât și indirect, fiind sub păstorirea păstorilor Săi delegați, prezbiterii.

Amin, Doamne, Te iubim ca Păstor al nostru! Ne deschidem păstoririi Tale astăzi. Tu cunoști situația reală a ființei noastre. Tu cunoști condiția noastră reală din ființa noastră interioară. Îți mulțumim că ești bunul nostru Păstor care Își dă viața pentru ca noi să avem viața divină! Îți mulțumim că ai grijă de bunăstarea sufletului nostru! Te iubim și ne deschidem Ție! Amin!

Nu-L iubiți voi pe Domnul Isus ca Păstor al nostru? El este atât de minunat. El este atât de drag. El este atât de delicat în grija Lui atotinclusivă pentru noi. Pe de o parte, noi suntem oile Lui, savurând grija Sa atotinclusivă și delicată în păstorirea Lui.

Pe de altă parte, El Se reproduce în noi, pe măsură ce suntem constituiți cu Cristos, astfel încât să-i putem păstori pe alții conform lui Dumnezeu. Suntem atât oi, cât și păstori; noi toți savurăm păstorirea Domnului și a sfinților și învățăm să-i păstorim pe alții.

De fapt, cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul, cu cât suntem mai mult sub distribuirea divină zi de zi, cu atât avem mai mult simțământ de a avea grijă de alții. Există un simțământ în viața divină din noi, o povară care se ridică în noi pe măsură ce-L savurăm pe Domnul, că am vrea să-i păstorim pe alții.

Unii ar putea crede că doar cei instruiți și calificați sunt cei care îi păstoresc pe sfinți, dar, în realitate, fiecare dintre noi, ca oi ale Domnului, care savurează păstorirea Lui, Îl iubesc și-L savurează, suntem însărcinați să păstorim oile Domnului.

Chiar dacă falimentăm, chiar dacă am putea chiar să-L renegăm pe Domnul și să decădem, Domnul se roagă pentru noi, El ne păstorește, El ne întărește credința, El ne întâlnește acolo unde suntem și El ne însărcinează să păstorim oile Sale.

Cu cât petrecem mai mult timp cu Domnul, cu atât Îl savurăm mai mult pe El în cuvântul Său și suntem constituiți cu Cristos, cu atât suntem mai împovărați să îngrijim oile Sale. Cristosul pe care-L savurăm și cu care suntem constituiți este Capul Trupului și Păstorul; El ne infuzează cu Sine Însuși ca povară pentru a ne îngriji de alții.

Fie ca noi să continuăm să venim la Domnul pentru a-L savura și a fi constituiți cu El, astfel încât să putem fi una cu El pentru a păstori oile Sale!

Îl savurăm pe Cristos ca Păstorul cel bun care a venit ca noi să avem viață și s-o avem din belșug!

În Ioan 10:10-11, Domnul Isus ne-a spus că El este Păstorul cel bun; au fost alți păstori înaintea Lui și mulți și după El, dar El este Păstorul cel bun. Ca bun Păstor, Cristos Își dă viața pentru oi. El a venit ca noi să avem viață și s-o avem din belșug.

Viața pe care El vrea să o avem nu este viața umană, pe care o avem deja, ci viața divină. Cristos a venit ca viață (Ioan 11:25; 14:6) și a venit ca Păstorul cel Bun, pentru ca noi să avem viață și s-o avem din belșug.

Cum putem avea viața divină? În primul rând, Domnul Isus a venit ca viață și, ca Păstorul cel Bun, a murit pentru noi. Și-a dat viața umană și viața sufletească pentru ca noi să putem primi viața Lui divină.

Slavă Domnului că a venit să-Și dea viața sufletească, viața Sa umană, pentru a realiza răscumpărarea pentru noi, oile Sale, pentru ca noi să putem avea parte de viața Lui divină (vv. 11, 15, 17). El și-a dat viața umană, viața sufletească, pentru a realiza răscumpărarea pentru noi pe cruce.

El este Păstorul cel bun care are grijă de noi, oile Sale, în măsura în care a murit pentru noi, dându-Și viața pentru noi, pentru ca noi să avem viață și să fim oile Sale, parte a singurei turme. Cât de mult Îl iubim pe Domnul ca Păstorul cel Bun! Cât de mult apreciem moartea Lui pentru noi pe cruce!

Mai ales când venim la întâlnirea de la Masa Domnului, când ne amintim de Domnul și de tot ce a făcut El pentru noi, ar trebui să avem cu toții un sentiment în noi că Domnul a murit pentru noi, pentru toate păcatele noastre.

Nu merităm să fim aici, împărtășindu-ne din viața și natura Lui cu toate bogățiile lui Dumnezeu, dar, pe baza răscumpărării Domnului, suntem aici la masă, savurându-L pe Domnul. Avem un loc aici. Pentru veșnicie, vom fi recunoscători să ne amintim de mântuirea pe care am primit-o.

Cristos, ca bun Păstor, Și-a dat viața pentru noi. Astăzi, El ne conduce pe noi, oile Sale, la Sine ca pășune a noastră. Ne-a chemat pe nume, am ieșit din staul la Sine, iar El este pășunea noastră, locul de hrănire (v. 9). Acum ne hrănim liber cu Domnul ca pășunea noastră bogată, pentru a fi hrăniți de El. El nu numai că ne-a răscumpărat, ci, mai mult, ne conduce la savurarea Sa ca pășune a noastră bogată.

Aici, în El, locuim cu toții în siguranță, Îl savurăm din belșug și ne împărtășim din ceea ce este El și din ceea ce face pentru noi. El a venit să-Și dea viața pentru a-i forma pe credincioșii evrei și pe credincioșii dintre neamuri într-o singură turmă sub păstorirea Sa ca unicul Păstor (10:14-16). Slavă Domnului!

Ca bun Păstor, Domnul i-a format pe credincioșii evrei și cei dintre neamuri într-o singură turmă, care este biserica în calitate de Trup al lui Cristos; acum suntem cu toții sub păstorirea Lui ca o singură turmă (v. 16).

El ne adună împreună în turmă. Acesta este semnul unui bun Păstor: El adună împreună oile Sale în turma Sa. Suntem adunați împreună cu sfinții, membrii Trupului lui Cristos, ca tovarăși ai noștri oi.

Este atât de minunat să fim adunați ca oi împreună și să-L savurăm pe Domnul ca pășunea noastră bogată. El ne păstorește împreună și ne dă să mâncăm. El ne face singura Lui biserică, Trupul lui Cristos. Îl iubim pe bunul nostru Păstor!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit ca bun Păstor să-Ți dai viața pentru oile Tale. Îți mulțumim că ai venit la noi, ca să avem viață și s-o avem din belșug! Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ai venit și Ți-ai dat viața sufletească, viața Ta omenească, pentru a îndeplini răscumpărarea pentru noi. Îți mulțumim că ai murit pentru noi. Îți mulțumim pentru minunata Ta răscumpărare. Credem în Tine, Te apreciem și Te iubim. Ne deschidem să Te primim ca viață și vrem să ne împărtășim din Tine ca viață. Aleluia, Cristos este Păstorul cel bun și El ne conduce ca oile Sale din staul la Sine ca pășune a noastră! Amin, Doamne, ne place să fim aici, în pășunea bogată, savurându-Te pe Tine și împărtășindu-ne din toate bogățiile Tale! Ne deschidem minunatei Tale păstoriri astăzi. Ne exersăm duhul pentru a mânca liber din Tine și a fi hrăniți de Tine. Îți mulțumim că ne-ai format într-o singură turmă, atât credincioșii evrei, cât și pe cei dintre neamuri, pentru a fi biserica, Trupul lui Cristos, sub păstorirea Ta! Te iubim, Doamne Isuse, Păstorul nostru bun!

Dumnezeu L-a înviat din morți pe „Domnul nostru Isus, Marele Păstor al oilor, în sângele unui legământ veșnic”

Evrei 13:20 vorbește despre Domnul Isus ca fiind marele Păstor al oilor. În acest verset, ni se spune că Dumnezeu L-a înviat din morți pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, în sângele unui legământ veșnic. Domnul Isus a murit pentru noi. Și-a vărsat sângele pentru noi. Iar Dumnezeu Tatăl L-a înviat din morți pentru a-L face marele Păstor al oilor în sângele unui legământ veșnic.

Ce este acest legământ? În Vechiul Testament, în Ezechiel, vedem că Dumnezeu a făcut un legământ cu poporul Său prin care își va înscrie legile în inimile lor, astfel încât să-L cunoască în interior. El vrea să Se scrie în noi, astfel încât noi să-L cunoaștem în interior, fără a fi nevoie ca cineva să ne învețe. El vrea să fie Dumnezeul nostru și noi poporul Său. De asemenea, în acest legământ, El promite să nu-și mai amintească de păcatele noastre.

Acest legământ a fost promis în Vechiul Testament, dar a fost promulgat în Noul Testament prin sângele lui Isus. Sângele lui Cristos a promulgat și a stabilit legământul pe care Dumnezeu l-a făcut cu poporul Său, cu scopul ca Dumnezeu să câștige un popor corporativ, turma Sa, biserica, pentru Sine. Acum, ca Mântuitor înviat, Cristos este marele Păstor al oilor, iar noi suntem numeroasele Sale oi.

Trebuie să venim la Domnul ca marele Păstor al oilor, căci prin El, Dumnezeu, pe baza sângelui răscumpărător al lui Cristos al legământului veșnic, ne perfecționează în orice faptă bună. Prin sângele lui Cristos, sângele legământului veșnic, Dumnezeu îi perfecționează pe toți credincioșii în Cristos ca oi ale lui Dumnezeu.

El ne perfecționează atât pe noi ca oi ale Sale, cât și bisericile corporativ în orice faptă bună, spre împlinirea voinței Sale, făcând în noi ce este plăcut Lui (Evrei 13:20-21). Cât de minunat e acest lucru!

Ca mare Păstor al oilor, Cristos a stabilit noul legământ, iar acum El lucrează în noi și ne perfecționează pentru a fi turma Lui, biserica Lui, pentru împlinirea voinței Sale. Acum putem face multe lucruri care sunt plăcute lui Dumnezeu, deoarece El ne perfecționează.

Legământul veșnic este pentru a finaliza Noul Ierusalim prin păstorire. Acest legământ veșnic este legământul noului testament pentru a câștiga o turmă, care este biserica rezultând în Trupul lui Cristos și finalizându-se în Noul Ierusalim.

Cristosul nostru înviat este marele Păstor care îndeplinește legământul lui Dumnezeu pentru a ne face biserica Lui, Trupul Său, finalizându-se în Noul Ierusalim. Aleluia! Fie ca noi să ne deschidem către El ca mare Păstor al oilor astăzi și să-I permitem să ne perfecționeze în orice faptă bună pentru împlinirea voii Sale!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești marele Păstor al oilor. Îți mulțumim că Ți-ai vărsat sângele, sângele unui legământ veșnic, pentru ca Tu să întemeiezi legământul nou și veșnic! Aleluia, Dumnezeu promite că Își va scrie legile în inimile noastre pentru ca noi să-L cunoaștem în interior și pentru ca noi să fim poporul Lui și El să fie Dumnezeul nostru! Îți mulțumim, Doamne, pentru acest legământ minunat pe care L-ai făcut cu noi. Slavă Domnului, legământul veșnic este să finalizăm Noul Ierusalim prin păstorire! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Perfecționează-ne ca oi ale lui Dumnezeu în orice faptă bună, pentru a face voia lui Dumnezeu! Fie ca Tu să faci în noi ce-Ți este plăcut. Perfecționează-ne și introdu-Te în noi puțin câte puțin, zi de zi, până când devenim turma lui Dumnezeu, biserica rezultând în Trupul lui Cristos și finalizându-se în Noul Ierusalim!

Ca Păstor de frunte, Cristos Își păstorește turma prin prezbiterii din biserici

În 1 Petru 5:4 îl vedem pe Domnul Isus ca Păstor de frunte. Ca Păstor de frunte, Domnul Își păstorește turma prin prezbiterii din biserici. Cristos este Păstorul Principal, iar prezbiterii sunt păstorii subordonați.

Păstorirea prezbiterilor trebuie să fie Cristos păstorind prin ei; ei ar trebui să păstorească oile conform lui Dumnezeu, nu după ceea ce gândesc sau au ei. Fără păstorirea prezbiterilor, biserica nu poate fi zidită. Așa a rânduit Dumnezeu lucrurile în biserică.

El nu a dat „pastori” sau „episcopi”, ci a dat unii care pot supraveghea sfinții din biserică. Ei nu sunt mai presus de sfinți; Domnul i-a pus pe prezbiteri printre sfinți, în turma lui Dumnezeu, și ei supraveghează sfinții și îi păstoresc conform lui Dumnezeu.

Cu toții avem nevoie de păstorirea prezbiterilor pentru a putea merge mai departe cu Domnul. Sub păstorirea prezbiterilor, care sunt reprezentanții Păstorului de frunte, suntem zidiți ca biserică.

Trebuie să ne rugăm pentru prezbiteri. Trebuie să învățăm să ne deschidem față de prezbiteri. Trebuie să învățăm să avem părtășie despre situația și problemele noastre cu prezbiterii.

Nu-i punem pe prezbiteri undeva acolo sus, pe un piedestal, crezând că sunt ceva ce nu sunt. În omul nostru natural este ușor să facem ceea ce au făcut corintenii, să preferăm un prezbiter sau un apostol mai mult decât altul. Dar, ca oi ale Domnului, cu toții învățăm să ne păstorim unii pe alții, iar prezbiterii păstoresc turma conform lui Dumnezeu.

Slavă Domnului pentru prezbiterii din biserici. Funcția lor principală este aceea de a păstori turma lui Dumnezeu. Cristos are nevoie ca ei să coopereze cu El. Ei nu sunt acolo pentru a-i îndruma pe sfinți sau a-i controla. Ei sunt în biserici pentru a coopera cu Păstorul de frunte și a îndeplini păstorirea în bisericile locale.

Putem spune că prezbiterii sunt păstori subordonați; Cristos, ca și Cap, este Păstorul de frunte și ei păstoresc împreună cu Cristos, sub conducerea Lui. Aceasta înseamnă că toți prezbiterii trebuie să învețe să păstorească bisericile nu de unii singuri în vechea creație, ci prin Cristos, ca și Păstor de frunte, în înviere.

Fie ca noi toți să ne deschidem către Păstorul de frunte și fie ca noi toți să ne deschidem către păstorii subordonați, prezbiterii din viața de biserică. Fie ca noi toți să mergem mai departe cu Domnul și în Domnul sub păstorirea Domnului ca Păstor de frunte și sub păstorirea prezbiterilor, păstorii subordonați.

Doamne Isuse, Te iubim ca Păstor de frunte! Îți mulțumim că păstorești turma prin prezbiterii din biserici. Amin, Doamne, ne rugăm pentru prezbiteri. Fie ca ei să păstorească sfinții una cu Domnul, chiar să păstorească biserica conform lui Dumnezeu. Ne rugăm ca Cristos să fie Cel care păstorește sfinții prin prezbiteri, nu prezbiterii care îi păstoresc pe sfinți în vechea creație! Fie ca noi toți să ne deschidem Ție ca Păstor de frunte și fie ca noi să ne deschidem și păstorilor subordonați, prezbiterii. Păstorește-i pe prezbiteri, Doamne, și fii exprimat prin prezbiteri pentru a-i păstori pe sfinți. Cât de mult avem nevoie de păstorirea Ta! Fie ca biserica să fie zidită sub păstorirea Păstorului de frunte în și prin prezbiteri. Amin, Doamne, întărește-i pe prezbiteri în omul lor lăuntric și fă-i una cu Tine pe măsură ce ei păstoresc turma lui Dumnezeu conform lui Dumnezeu!

Cristos, ca Păstor al sufletelor noastre, supraveghează starea noastră Interioară, având grijă de situația ființei noastre interioare

În 1 Petru 2:25 Îl vedem pe Domnul Isus Cristos ca Păstor al sufletelor noastre. Toți eram ca niște oi, rătăciți, dar mulțumim Domnului că ne-am întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre. El este Păstorul sufletelor noastre.

El are grijă nu numai de toate nevoile noastre exterioare, ci mai mult, El are grijă de nevoile noastre interioare. El ne păstorește sufletul. Cristos ne păstorește îngrijindu-se de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-și supravegherea asupra stării ființei noastre interioare.

Nu știm ce se întâmplă în noi, nu ne dăm seama câte probleme avem și nu avem nicio idee cum să ne ocupăm de toate problemele din noi. Dar Domnul ne păstorește sufletul. El are grijă de bunăstarea ființei noastre interioare.

Sufletul nostru este atât de complicat, încât avem nevoie de Cristos ca Duh dătător de viață în duhul nostru pentru a ne păstori în sufletul nostru. Sufletul nostru are multe probleme, nevoi și răni. Avem nevoie de Cristos ca Duh în duhul nostru pentru a avea grijă de mintea, emoțiile și voința noastră, cu toate problemele lor.

Poate că suntem bine în acest moment, dar când se întâmplă ceva, când cineva spune ceva sau când pierdem autobuzul, ne dăm seama câte probleme avem în noi. Sufletul nostru are multe probleme.

Deși ne-am întors la Cristos, Păstorul și Supraveghetorul sufletelor noastre, trebuie să rămânem sub păstorirea Lui zi de zi. El ne mângâie în interior. El ne face fericiți în El. Și El merge și mai adânc în noi pentru a ajunge la sufletul nostru și a avea grijă de starea noastră interioară pentru a face voia lui Dumnezeu în noi.

Slavă Domnului că avem un Păstor care nu numai că are grijă de nevoile noastre exterioare, ci, mai mult decât atât, supraveghează starea interioară a sufletului nostru! Avem nevoie de El pentru a ne perfecționa mintea, a ne ajusta emoțiile și a ne corecta voința.

Cristos este Păstorul sufletelor noastre și El a devenit Duhul realității ca al doilea Mângâietor (Ioan 14:16-17; 15:26). El a venit deja ca primul Mângâietor, Cristos în carne, iar acum El este al doilea Mângâietor, Cristos ca Duh dătător de viață, Duhul realității.

Pe măsură ce ne deschidem către El zi de zi, Cristos, ca al doilea Mângâietor, ne mângâie, ne îngrijește, ne infuzează cu Sine Însuși și ne conduce la savurarea a tot ceea ce Dumnezeu este și are în Cristos.

El ne mângâie în interior pentru a ne constitui în Trupul lui Cristos, organismul Dumnezeului Triunic cu noi, aleșii Săi regenerați și transformați (14:17-20). El vine nu doar să fie cu noi, ci și în noi; Cristos ca Duh este unit cu noi ca un singur duh.

Noi credem în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, și El este în noi ca Duh; El este în Tatăl, Tatăl este în El și noi suntem în Tatăl și în Fiul (v. 20). Aleluia, sub păstorirea Domnului suntem încorporați în Dumnezeul Triunic pentru a fi una cu Dumnezeu ca Trup al lui Cristos!

Pe de o parte, Cristos, ca Păstor al sufletelor noastre, supraveghează starea noastră interioară și are grijă de sufletul nostru. Pe de altă parte, El ne păstorește pentru a fi una cu Dumnezeu și cu sfinții, pentru ca noi să fim Trupul lui Cristos, organismul Dumnezeului Triunic, pentru a-L exprima! Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Păstorul sufletelor noastre. Aleluia, Cristosul pneumatic este Păstorul nostru, supraveghind starea noastră interioară și îngrijindu-se de situația ființei noastre interioare! Ne deschidem Ție, Doamne dragă. Te iubim ca Păstor al sufletelor noastre. Tu știi ce se întâmplă cu noi nu numai în exterior, ci și mai mult, în interior. Îți mulțumim că ne păstorești având grijă de bunăstarea sufletului nostru și exercitându-ți supravegherea asupra stării ființei noastre interioare. Doamne, ne deschidem ființa interioară Ție. Tu vezi cât de complicat este sufletul nostru. Avem nevoie de Tine ca Duh dătător de viață în duhul nostru, ca să ne păstorești în sufletul nostru. Ne deschidem sufletul Ție. Ne deschidem grijii Tale iubitoare și tandre pentru mintea, emoțiile și voința noastră. Te lăsăm să vii în noi. Ai Tu grijă de toate problemele, nevoile și rănile noastre. O, Doamne, păstorește Tu sufletul nostru. Condu-ne la apele odihnei. Mângâie-ne. Zidește-ne să fim organismul divin, încorporarea Dumnezeului Triunic cu omul! Aleluia, suntem Trupul lui Cristos, Dumnezeu în om și om în Dumnezeu! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy Christ as the Good Shepherd, Great Shepherd, Chief Shepherd, Shepherd of our Souls, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim o viață de păstorire atunci când suntem constituiți cu Cristos pentru a ne îngriji de alții

12/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cu cât noi, credincioșii în Cristos, suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât mai mult vom trăi în mod spontan o viață de păstorire, având povara de a avea grijă de alții și distribuindu-le pe Cristosul constituit în noi; fie ca să învățăm să păstorim turma lui Dumnezeu conform inimii delicate a Tatălui și a duhului căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru Cristos.

Amin, Doamne, vrem să fim cei care trăiesc o viața de păstorire zi de zi. Reproduce viața și trăirea Ta în noi. Trăiește în noi ca Păstor. Ne dăm Ție pentru a fi constituiți cu Tine, astfel încât să putem fi umpluți cu Tine și să păstorim spontan pe alții. Amin, Doamne, Te iubim și vrem să-i păstorim pe cei din turma Ta pe care ni i-ai dat! Suntem una cu Tine în aceasta, Doamne!

Păstorirea altora nu înseamnă doar grija noastră față de ei; este viața noastră de slujire față de ei, pe măsură ce îi îngrijim cu drag și îi hrănim.

Dacă avem viață, dacă viața divină ne umple și se revarsă în noi, avem ceva de slujit altora. Însă nu ar trebui să le dăm celor aflați în grija noastră impresia că suntem deștepți sau că știm totul.

Mai degrabă, duhul nostru în păstorirea altora ar trebui să fie unul de iubire față de Domnul și de dependență de El, chiar încrezându-ne în El în toate lucrurile. Trebuie chiar să-i călăuzim pe alții să aibă încredere în Domnul, având un duh de rugăciune pe măsură ce facem toate lucrurile.

Dacă îi ajutăm pe alții să vină la Domnul în rugăciune, facem un lucru măreț, căci Domnul Însuși îi poate îngriji. Când îi păstorim pe alții, trebuie să avem un contact continuu cu ei; păstorirea necesită timp și, fără a ne face timp să păstorim, nu putem fi credincioși sau să avem succes în păstorirea altora.

Pe de o parte, venim la cei aflați în grija noastră și le administrăm pe Cristos, iar ei se bazează pe noi; pe de altă parte, trebuie și noi să ne bazăm pe ei. Este o păstorire reciprocă. Trebuie să învățăm să ne deschidem pentru a primi ceva din Cristos de la cei pe care îi păstorim. Când ne bazăm pe ei și ei se bazează pe noi, când ne deschidem lor și ei ni se deschid, există mult profit în asta.

Este ca circulația sângelui în corpul uman, care curăță totul, adaugă provizii și aduce viață tuturor membrelor. Pe măsură ce îi păstorim pe alții, ar trebui să construim această încredere reciprocă; totuși, nu ar trebui să le dăm niciodată impresia că îi forțăm să facă ceva.

Domnul nu ne forțează; El ne păstorește și ne conduce acolo unde vrea El să fim. În conceptul nostru natural, vrem să-i convingem pe alții și să ne asigurăm că fac ceea ce vrem noi să facă. Însă ar trebui pur și simplu să avem încredere în Domnul în timp ce îi păstorim pe alții, căci El este Păstorul din noi și El vrea să le ofere altora ceva.

Cu cât suntem mai mult constituiți cu Cristos, cu atât trăim mai spontan o viața de păstoririi, având povara de a avea grijă de alții

Aspectul păstoririi izvorăște din Cristosul pe care-L savurăm și cu care suntem constituiți, căci El este Păstorul. Cu cât suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât nu numai că îi vom păstori pe alții, ci vom trăi în mod spontan o viață de păstorire și vom avea povara de a avea grijă de alții (Coloseni 1:27; 3:10-11, 14).

Dacă noi, credincioșii în Cristos, primim cu adevărat distribuirea lui Cristos și suntem constituiți cu Cristos, va exista un efect clar și sigur: spontan vom dori să-i păstorim pe alții.

Acest lucru se datorează faptului că Cristosul pe care-L savurăm, Cristosul constituit în ființa noastră și Cristosul pe care Îl experimentăm este un Păstor. Viața care ne constituie este o viață de păstorire.

Asemenea căutătoarei iubitoare din Cântarea Cântărilor, pe măsură ce Îl urmărim pe Domnul și Îl savurăm ca Preaiubitul nostru în atâtea aspecte, suntem constituiți cu El, iar laptele și mierea sunt sub limba noastră. Pur și simplu picurăm de bogățiile lui Cristos acumulate în noi, căci suntem constituiți cu El și trăim o viață de păstorire.

Atunci, vom dori să mergem cu Domnul pe câmpuri, printre biserici, cu sfinții, să trăim spontan o viață de păstorire, îngrijindu-ne de ceea ce e pe inima Domnului. Cu alte cuvinte, dacă spunem că Îl savurăm pe Domnul și primim distribuirea Lui, dar nu ne pasă de alte oi, atunci această savurare a lui Cristos este discutabilă.

Dacă Îl primim cu adevărat pe Cristos și suntem constituiți cu El, există un rezultat spontan – păstorirea. Constituția lui Cristos în viața noastră spirituală are un aspect de păstorire (Ioan 21:15-17). Îl iubim pe Domnul, suntem constituiți cu El și îi păstorim pe alții.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și cu cât suntem mai constituiți cu El, cu atât suntem mai una cu El pentru a hrăni mieii Săi și a păstori oile Sale. Este un rezultat spontan, un rezultat spontan al faptului că Îl iubim pe Domnul și că suntem constituiți cu El.

Păstorirea nu este doar ceva ce ține de a răspunde la faptul că suntem încurajați de alții să păstorim. Cu siguranță trebuie să ne încurajăm unii pe alții să păstorim sfinții, dar păstorirea autentică nu înseamnă doar să reacționăm la încurajarea de a face acest lucru.

Putem avea instruire de păstorire în viața de biserică, putem învăța în instruirea legată de păstorire și putem citi multe porțiuni din scrierile slujbei pe această temă; păstorirea este un rezultat spontan al faptului că suntem constituiți cu Cristos.

Nu suntem aici doar pentru a avea un program de a păstori cinci persoane în fiecare săptămână, a face o listă, a nota răspunsurile lor etc. Mai degrabă, pentru că de multe ori suntem leneși și pasivi, avem nevoie de ajutor și avem nevoie de multă încurajare pentru a veni la Domnul în ceea ce privește păstorirea.

Dar pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul ca Păstor, putem păstori și pe alții. Păstorirea altora este ceva ce ține de a fi constituiți cu Cristos (Coloseni 3:4, 10-11). Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât suntem mai umpluți de bogățiile Sale și cu atât avem mai multă dorință spontană de a ne îngriji de alții, de a le împărtăși și lor aceste bogății.

Nu vom încerca doar să-i ajutăm pe alții să fie mai buni sau să meargă la mai multe întâlniri; mai degrabă, în tot contactul nostru cu ei, îi vom ajuta să Îl savureze pe Cristos ca viață și să fie în savurarea lui Cristos în cuvântul Său.

Partea ființei noastre care a fost constituită cu Cristos este partea care îi păstorește pe alții. De aceea, uneori, nu-i păstorim pe alții; este pentru că nu suntem constituiți cu Cristos. Noi nu putem păstori pe nimeni; Cristosul constituit în noi este Păstorul (Ioan 10:11; 1 Petru 2:25; 5:2; Evrei 13:20). Trebuie să recunoaștem înaintea Domnului că nu suntem păstori; nu suntem înclinați să-i păstorim pe alții.

Prin viața noastră naturală și în viața noastră naturală nu-i păstorim pe alții. Avem nevoie de o altă viață. Trebuie să fim constituiți cu Cel care este Păstorul oilor, Isus Cristos. El este în noi. El este viața noastră. Vrem să fim umpluți cu El.

Vrem să fim constituiți cu bogățiile Sale. Apoi, pe măsură ce ne întoarcem către El și Îi permitem să ne păstorească, pur și simplu cooperăm cu El și trăim în mod spontan o viață de păstorire.

Putem spune că este ușor să încercăm să păstorim pe cineva ici și colo; însă a trăi o viață de păstorire necesită să fim constituiți cu Cristos.

Fie ca noi să ne întoarcem din nou și din nou către Domnul pentru a-L savura și a fi constituiți cu El. Fie ca noi să fim înaintea Lui în ceea ce privește păstorirea, astfel încât El, în noi, să-i păstorească pe alții.

Fie ca noi să fim constituiți cu Cristosul, care este Păstorul, astfel încât, în unitate cu El, să putem păstori oile Sale.

Doamne Isuse, venim la Tine ca să Te savurăm, să fim umpluți cu Tine și să fim constituiți cu Tine. Slavă Domnului, cu cât suntem mai constituiți cu Cristos, cu atât mai mult vom trăi o viața de păstorire în mod spontan! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău și ne deschidem Ție pe tot parcursul zilei. Constituie-ne cu Tine Însuți. Lucrează în noi. Fie ca Tu, în noi, să ne dai o povară pentru a avea grijă de alții. Amin, Doamne, mântuiește-ne de orice activitate exterioară pe care am putea-o numi păstorire. Salvează-ne de a face lucrurile doar într-un mod exterior pentru a avea grijă de alții. Fie ca noi să venim la Tine în cuvânt și să-Ți permitem să ne constituiești cu Tine Însuți. Fie ca noi să vedem că partea ființei noastre care a fost constituită cu Cristos este partea care îi păstorește pe alții. O, Doamne, reconstituie-ne mintea, emoția și voința cu Tine Însuți! Recunoaștem că, în noi înșine și prin noi înșine, nu putem păstori pe nimeni. Dar slavă Domnului, avem o viață de păstorire în duhul nostru, căci Cristosul constituit în noi este Păstorul!

Păstorim turma lui Dumnezeu conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru Dumnezeu și după duhul căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru Cristos

Ca credincioși în Cristos, care Îl iubesc pe Domnul și sunt însărcinați de El să păstorim oile Sale, trebuie să ne dăm seama că păstorirea noastră ar trebui să fie conform inimii Tatălui și după Duhul Domnului.

După cum se vede în Luca, capitolul 15, versetele 1-32, Tatăl nostru Dumnezeu are o inimă iubitoare, iar Mântuitorul nostru Cristos are un Duh căutător și păstoritor pentru a-i aduce la Sine pe cei pierduți care se pocăiesc.

Cu cât Îl iubim mai mult pe Domnul și suntem constituiți cu Cristos, cu atât vom trăi mai mult o viață de păstorire. Pe măsură ce îi păstorim pe alții, trebuie să-i păstorim conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru, Dumnezeu, și după duhul căutător și păstoritor al Mântuitorului nostru, Cristos.

În povestea fiului risipitor care a plecat cu toate bunurile tatălui, risipind toți banii și ajungând să locuiască cu porcii, acesta și-a venit în fire și s-a întors la casa tatălui.

Tatăl îl aștepta să se întoarcă și, când l-a văzut pe fiul său risipitor, a alergat la el. Nu fiul a fost cel care a alergat la tatăl, ci tatăl, care avea o inimă iubitoare și delicată, a alergat la fiu. Tatăl nu l-a certat niciodată pe fiu și nici nu l-a întrebat ce a făcut cu toți banii. Pur și simplu l-a iubit pe fiu, i-a pregătit o masă și l-a primit înapoi cu o inimă delicată și iubitoare.

Inima Tatălui nostru este iubitoare și iertătoare, plină de delicatețe. Pe măsură ce trăim o viață de păstorire, trebuie să-i iubim pe alții și să fim blânzi față de ei, fiind una cu Dumnezeu Tatăl pentru a face acest lucru.

Ar trebui să avem grijă de fiecare oaie, în special de cele care s-au rătăcit. Trebuie să ne păstorim unii pe alții cu dragoste (1 Corinteni 13:1-13). Dragostea despre care vorbește Biblia nu este aceeași cu dragostea pe care o considerăm omul nostru natural. Lipsa păstoririi noastre indică lipsa noastră de dragoste.

Deoarece ne lipsește dragostea și știm atât de multe din cuvântul lui Dumnezeu și din slujbă, putem avea un sentiment de superioritate față de alții, un duh de superioritate. O, Doamne!

Atâta timp cât avem un astfel de duh, nu vom putea niciodată să aducem roade. Lucrul de care avem nevoie este dragostea. Dragostea este substanța interioară a lui Dumnezeu; dragostea este Dumnezeu Însuși. În ceea ce privește păstorirea, trebuie să ne păstorim unii pe alții în dragoste.

Trebuie să petrecem timp cu Domnul și, în special, să luăm 1 Corinteni 13 și să ne rugăm asupra acestui capitol înaintea Domnului, pentru ca El să ne umple cu Sine Însuși ca dragoste.

Dragostea este cea mai excelentă cale prin care putem fi orice și face orice lucru (12:31). Dumnezeul nostru ne-a dat un duh al dragostei (2 Timotei 1:7) și astăzi ne putem exersa duhul de dragoste pentru a-i păstori pe alții conform inimii iubitoare și delicate a Tatălui nostru, Dumnezeu.

Întrucât Dumnezeu este dragoste și întrucât am fost regenerați de Dumnezeu pentru a fi specia Lui, noi ar trebui să fim dragoste (1 Ioan 4:8; Ioan 3:6). Nu ar trebui doar să-i iubim pe alții și să fim cu dragoste: ar trebui să fim dragoste, căci Dumnezeu Tatăl nostru este dragoste și El ne-a dat viața și natura Lui.

Trupul lui Cristos se zidește pe sine în dragoste (Efeseni 4:16). Când avem grijă de alții, trăind o viață de păstorire și îngrijindu-ne unii pe alții în Domnul, nu ar trebui să fim ca un bloc de gheață și nici nu ar trebui să-i condamnăm sau să-i criticăm.

Mai degrabă, trebuie să fim una cu Domnul pentru a-i iubi și a-i îngriji. Trebuie să avem duhul de păstorire și căutare al Domnului, îngrijindu-ne de alții, căutându-i cu fervoare și administrând ceva din Cristos în ei.

Când alții se deschid Domnului și se întorc la El, nu ar trebui să-i condamnăm sau să le amintim ce s-a întâmplat și ce au făcut; ar trebui pur și simplu să-i iubim, să-i îngrijim cu tandrețe și să căutăm să-L administrăm pe Cristos în ei.

Pentru a păstori pe alții, avem nevoie de dragoste, care este Dumnezeu Însuși în tandrețea Sa, în substanța Sa interioară exprimată.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Îți mulțumim, Tată, că ne iubești și ne îngrijești cu tandrețe. Îți mulțumim, Doamne Isuse, că ne-ai căutat și ne-ai adus înapoi în casa Tatălui pentru a savura toate bogățiile lui Dumnezeu împreună cu sfinții. Ne deschidem Ție astăzi. Vrem să învățăm să trăim o viață de păstorire astăzi, păstorindu-i pe alții conform inimii tandre și iubitoare a Tatălui! Amin, Doamne, fie ca să-i iubim pe alții cu Tine ca dragoste a noastră, căci Tu ne-ai dat un duh de dragoste. Vrem să avem grijă de alții cu un duh căutător și păstoritor, una cu Domnul Isus ca Dumnezeu Mântuitor al nostru. O, Doamne Isuse, distribuie-Te în noi. Fă-ne una cu Tine în grija față de alții. Vrem să trăim o viață de păstorire una cu Tine, să-i iubim pe alții, să-i îngrijim cu tandrețe, să-i căutăm cu fervoare și să-i păstorim conform lui Dumnezeu. Noi nu putem face asta, Doamne, dar Tu poți. Fă-ne reproducerea Ta. Tu ești Păstorul și Tu ești în duhul nostru. Trăiește în noi o viață de păstorire astăzi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Live a Shepherding Life when we’re Constituted with Christ to Care for Others, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Păstorirea înseamnă a avea grijă atotinclusivă și delicată de alţii prin îngrijire cu drag și hrănire

10/05/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În epistolele lui Petru vedem subiectul păstoririi conform lui Dumnezeu; păstorirea înseamnă a avea grijă atotinclusivă și delicată de turmă, având grijă de toate nevoile oilor, iar păstorirea include îngrijire cu drag și hrănirea, a fi ca o mamă care alăptează și un tată care îndeamnă.

Amin, Doamne, ne deschidem păstorii Tale astăzi. Păstorește-ne și du-ne înainte cu Tine ca să Te iubim. Amin, Doamne, Te iubim. Tu știi că Te iubim. Vrem să fim una cu Tine pentru a-i păstori și pe alții. Fie ca să învățăm să păstorim sfinții conform lui Dumnezeu. O, Doamne, vrem să rămânem în Tine astăzi! Amin!

Săptămâna aceasta venim la un subiect prețios din scrierile lui Petru, Păstorirea conform lui Dumnezeu. Poate am mai auzit acest subiect înainte. Poate ne-am rugat legat de asta și poate am studiat acest lucru destul de mult. În contextul experimentării, savurării și exprimării lui Cristos în scrierile lui Petru, venim la subiectul păstoririi conform lui Dumnezeu.

Pe de o parte, păstorirea este aparent legată de practica noastră. La fel ca predicarea Evangheliei, darea Bibliei ca învățătură, botezul celor noi etc., trebuie să ne păstorim unii pe alții.

Totuși, în realitate, păstorirea implică o mare parte din experiența noastră cu Cristos și savurarea lui Cristos de către noi, astfel încât să-L putem exprima pe Cristos ca Păstor Conducător, Păstorul sufletelor noastre.

Înainte de a putea practica orice lucru, chiar înainte de a-i putea păstori pe alții, trebuie să vedem viziunea cerească. Noi nu practicăm păstorirea doar pentru a avea grijă de alții și a face ceva, a realiza ceva. Trebuie să vedem o viziune. Păstorirea este pentru realizarea economiei eterne a lui Dumnezeu. Fără păstorire, economia lui Dumnezeu nu are cum să fie realizată.

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, subiectul păstoririi este prezent. Nu este suficient pentru noi doar să vedem că există nevoia de a păstori cutare sau cutare persoană; dacă mergem să păstorim pe cineva, cu ce îl păstorim? Este vorba doar de zelul și de inima noastră bună?

Avem doar o preocupare bună, cu dorința de a-i aduce înapoi la întâlnire pe cei care au dat înapoi? Cu ce îi păstorim pe oameni? Trebuie să-i păstorim pe alții cu Cristos. Aceasta înseamnă că trebuie să fim constituiți cu Cristos. Trebuie nu doar să avem grijă de ceilalți, ci noi înșine trebuie să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos, astfel încât să-L putem exprima.

Slavă Domnului că El ne păstorește încă și astăzi. Deși avem multe neajunsuri în păstorirea altora, trebuie să ne dăm seama de slăbiciunile, deficiențele și falimentele noastre. Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului și să-I permitem să ne păstorească. Fie ca noi să ne deschidem Domnului în acest aspect al păstoririi conform lui Dumnezeu.

Păstorirea înseamnă a avea grijă atotinclusivă și delicată de ceilalți, fiind însărcinați de Domnul, din dragoste pentru El

Ce este păstorirea? Conform a ceea ce vedem atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, păstorirea înseamnă a avea grijă atotinclusivă și delicată de turma lui Dumnezeu. Păstorirea se referă la îngrijirea tuturor nevoilor oilor (Ioan 21:15-17; Fapte 20:28).

Vedem acest lucru în Ioan 21, un capitol care pare a fi adăugat la Evanghelia după Ioan, unde Domnul, în slujba Sa cerească, vine să-l păstorească pe Petru și, de asemenea, să-l însărcineze să-I păstorească oile.

În acest capitol, vedem că Petru, după ce Domnul a înviat, la un moment dat a spus că va merge la pescuit, iar câțiva frați i s-au alăturat. Într-un fel, aceasta înseamnă a decădea, a se întoarce la fosta sa ocupație.

Putem spune că Petru, fiind descurajat, s-a întors la ceea ce făcea înainte, iar unii dintre ucenici i s-au alăturat în aceasta. Au încercat și au încercat și au încercat, și toată noaptea au pescuit, dar nu au prins niciun pește.

Atunci, Domnul Isus de pe țărm i-a întrebat: „Copilașilor, ați prins ceva?” Nu i-a certat. Nu i-a acuzat. Nu i-a întrebat ce este în neregulă cu ei, de ce sunt acolo. Pur și simplu i-a întrebat dacă au prins ceva, dacă au ceva de mâncare. Așa că le-a zis să pună mrejele în partea dreaptă a bărcii și, când au făcut asta, au prins o mulțime de pești. Peste 150 de pești!

Ioan a recunoscut că era Domnul și Petru a sărit în apă și a înotat spre țărm. Când au ajuns cu toții la țărm, Domnul era acolo pregătindu-le micul dejun, nu cu peștii pe care i-au prins. Pur și simplu le-a dat micul dejun să mănânce.

Petru era descurajat. Își pierdea credința. Era îngrijorat pentru mijloacele sale de trai. S-a întors la pescuit. Dar nimic nu a funcționat, oricât de mult au încercat. Așa că Domnul a ieșit să-l întâmpine și, fără să-l certe sau să-l mustre, Domnul le-a dat micul dejun. Aceasta este păstorirea.

Putem fi ca Petru astăzi în multe feluri; poate că Îl iubim pe Domnul, dar se întâmplă ceva și Îl renegăm pe Domnul. Ne descurajăm. Poate chiar ne întoarcem la ceea ce făceam înainte, iar unii sfinți ni se pot alătura în acest sens.

Putem pierde credința și poate că nu ne mai putem întâlni cu sfinții. Poate că suntem destul de ocupați cu lucrurile lumii, dar se pare că nu se întâmplă nimic, nu există niciun rezultat și nimic nu funcționează. Și atunci Domnul vine să ne întâmpine.

El ne invită să luăm micul dejun cu El; El are deja un ospăț pregătit pentru noi. Poate că nici măcar nu se atinge de falimentele, de abaterile și de greșelile noastre. El pur și simplu ne dă să mâncăm și să bem. El este atât de blând. El este Păstorul oilor și are grijă, cu toată blândețea, de fiecare dintre oi.

Deși putem fi descurajați, deși putem abate și deși putem pierde credința, Domnul vine să ne întâmpine acolo unde suntem. Și apoi ne întreabă, așa cum l-a întrebat pe Petru: „Mă iubești tu mai mult decât aceștia” (Ioan 21:15-17)?

Pe măsură ce ne hrănește și ne îngrijește cu drag, având grijă de nevoile noastre cu o delicatețe atotinclusivă, El ne restaurează și ne reaprinde dragostea pentru El. El are grijă de inima noastră și vrea să-L iubim. Dacă Îl iubim, Îl mâncăm, suntem hrăniți cu El și suntem reaprinși în dragostea noastră pentru El, suntem însărcinați de El să-I păstorim oile.

Pe măsură ce El ne restaurează dragostea pentru El, El ne însărcinează și să avem grijă atotinclusivă și delicată de sfinți. El vrea să-I păstorim oile, să-I păstorim mieii și să avem grijă de poporul Său.

El ne însărcinează pe noi, cei care am falimentat și suntem restaurați prin grija Lui cu delicatețe atotinclusivă, să facem același lucru și cu ceilalți, una cu Domnul. Cât de minunat și dulce este Domnul nostru! Și cât de mult Îl iubim!

Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim ca Păstor al sufletelor noastre. Îți mulțumim că ne iubești și Te-ai jertfit pentru noi. Îți mulțumim că ai grijă de noi cu drag. Apreciem grija Ta cu delicatețe atotinclusivă pentru noi. O, Doamne, chiar și atunci când suntem abătuți, când suntem descurajați și triști, Tu vii la noi acolo unde suntem doar ca să ne hrănești. Îți mulțumim că ne dai să mâncăm un ospăț înaintea Ta, ca să putem fi hrăniți. Îți mulțumim că ne îngrijești cu drag în umanitatea Ta, ca să ne putem hrăni cu bogățiile Tale în divinitatea Ta. O, Doamne, chiar dacă falimentăm atât de mult, chiar dacă facem atât de multe greșeli și chiar dacă am putea fi în decădere, Tu vii la noi ca să ne păstori. Îți răspundem cu dragoste. Te iubim, Doamne. Tu știi că Te iubim. Ne dăm Ție. Ne deschidem păstoririi Tale. Vrem să Te experimentăm, să Te savurăm și să Te exprimăm ca Păstor. Fie ca noi să fim una cu Tine pentru a hrăni oile Tale și mieii Tăi din dragoste pentru Tine. Amin, Doamne, Te iubim și, în dragoste, vrem să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu!

Îi păstorim pe ceilalți îngrijindu-i cu drag și hrănindu-i ca o mamă care alăptează și un tată care îndeamnă

A-i păstori pe ceilalți nu înseamnă doar a-i face fericiți, astfel încât să rămână în viața de biserică și nici nu înseamnă doar a le oferi învățături care să-i hrănească. Cele două elemente de bază ale păstoririi sunt îngrijirea cu drag și hrănirea (Efeseni 5:29).

După ce predicăm Evanghelia și ajutăm unii păcătoși să devină copii ai lui Dumnezeu, trebuie să-i încurajăm să fie botezați și să meargă mai departe cu Domnul. Nu este suficient, însă, să-i ajutăm doar pe alții să fie mântuiți și botezați; trebuie să-i păstorim conform lui Dumnezeu.

Când o mamă naște un copil, ea nu a terminat cu bebelușul; din contră, ea are grijă cu delicatețe de cel mic, îngrijind cu drag bebelușul și hrănindu-l. De multe ori bebelușul nici măcar nu știe ce să-i spună mamei sale, așa că plânge; plânsul lui o face pe mamă să îmbrățișeze și să țină bebelușul la sânul ei, iar bebelușul este împăcat și mângâiat.

Apoi, ea poate hrăni bebelușul, iar bebelușul crește. De multe ori bebelușul plânge pentru că îi este foame; alteori, însă, bebelușul are nevoie pur și simplu de îmbrățișarea și dragostea mamei.

Când un micuț plânge, el se „roagă” la mama sa, rugând-o să-l îngrijească cu drag. Ea îl ridică, îl pune la sânul ei și el se simte împăcat; el se oprește din plâns, pentru că a fost îngrijit cu drag.

Acest lucru ne arată cum ar trebui să fim unii cu alții, în special cu credincioșii nou botezați. A-i păstori pe alții înseamnă a-i mângâia, a-i alina, a-i hrăni cu dragoste tandră și a-i îngriji cu grijă delicată.

Trebuie să-i păstorim pe alții îngrijindu-i cu drag și hrănindu-i ca o mamă care alăptează și ca un tată care îndeamnă.

Cel mai bun mod de a avea grijă de credincioșii nou mântuiți este în casele lor; trebuie să-i vizităm în casele lor și să-i îngrijim cu drag în umanitatea Domnului, astfel încât să-i putem și noi hrăni cu ceva din bogățiile lui Cristos.

Când îi păstorim pe alții, ar trebui mai întâi să-i îngrijim cu drag pentru a-i face fericiți și apoi să-i hrănim.

De exemplu, iată ce a făcut Pavel scriindu-le colosenilor; în Coloseni 2:2 s-a rugat ca inimile lor să fie mângâiate, astfel încât să fie uniți în dragoste și înspre toate bogățiile priceperii, pentru ca ei să cunoască și să savureze misterul lui Dumnezeu, Cristos.

Pe de o parte, inimile noastre au nevoie să fie mângâiate; pe de altă parte, trebuie să venim la deplina cunoaștere a misterului lui Dumnezeu, Cristos. Aceasta înseamnă să ne îngrijim cu drag de alții, așa cum face Domnul și cu noi.

Pavel a făcut același lucru și cu credincioșii din Tesalonic; le-a spus: „Ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii” (1 Tesaloniceni 2:7). El s-a asemănat cu o mamă care alăptează în grija ei pentru credincioșii nou mântuiți și botezați din acel oraș.

După ce predicăm Evanghelia și îi ajutăm pe credincioșii nou mântuiți să fie botezați, trebuie să avem grijă de ei într-un mod nou, un mod organic, pentru a-i păstori conform lui Dumnezeu.

În grupurile mici din viața de biserică, trebuie să studiem acest lucru și să fim revoluționați în modul nostru de a predica Evanghelia și de a ne îngriji de cei noi. Trebuie să predicăm Evanghelia într-un mod organic pentru a-i naște pe păcătoși ca copii ai lui Dumnezeu, făcându-i membri regenerați ai Trupului lui Cristos.

Apoi, trebuie să continuăm să avem grijă de ei, păstorindu-i conform lui Dumnezeu, în special vizitându-i în casele lor săptămână de săptămână. Nu ar trebui doar să-i ajutăm pe alții să fie mântuiți și botezați, și apoi să sperăm la ce e mai bine, gândindu-ne că acum vor merge mai departe cu Domnul pe cont propriu.

Obișnuiam să facem în felul acesta, și aceasta este calea urmată în creștinismul de astăzi; nu e de mirare că atât de mulți sunt mântuiți și atât de mulți sunt, de asemenea, pierduți după ce sunt mântuiți! O, Doamne!

Calea lui Pavel este să-i îngrijească cu drag pe cei pe care i-a mântuit prin evanghelie, și el a fost ca o mamă care alăptează și un tată care îi îndeamnă (v. 11).

Pe de o parte, trebuie să-i îngrijim cu drag în umanitatea lui Isus pentru a-i face fericiți; nu folosim mijloace lumești sau trucuri pentru a face acest lucru, ci mai degrabă învățăm de la Domnul să fim oameni de tip Isus pentru ceilalți.

Pe de altă parte, trebuie să-i hrănim pe alții în divinitatea lui Cristos ca un tată care îndeamnă, distribuindu-le bogățiile lui Cristos; facem acest lucru nu dându-le doctrine, ci exersându-ne duhul pentru a le administra pe Cristos.

Cu toții suntem însărcinați de Domnul să îngrijim cu drag și să hrănim credincioșii nou botezați ca miei ai Domnului. Pentru a hrăni mieii, trebuie să-L iubim pe Domnul și să rămânem în El.

Când rămânem în Domnul ca mlădițele în viță, vom primi hrană bogată și dulce îngrijire cu drag de la El și îi vom îngriji cu drag și hrăni, de asemenea, pe alții pentru a-i păstori conform lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să învățăm de la Tine să-i păstorim pe alții conform lui Dumnezeu. Amin, Doamne, ne deschidem îngrijirii Tale cu drag și hrănirii Tale. Îți mulțumim că ne îngrijești cu dragoste. Îți mulțumim pentru grija Ta delicată și atotinclusivă în și prin Trup. Vrem să învățăm de la Tine să-i îngrijim cu drag și să-i hrănim și pe alții. Amin, Doamne, fie ca noi să fim ca o mamă care alăptează și își îngrijește cu drag propriii copii. Dă-ne sentimentele Tale tandre și grija Ta pentru credincioșii nou botezați, ca să-i putem îngriji cu drag în umanitatea Domnului. O, Doamne, Te iubim! Ne deschidem îngrijirii Tale cu drag. Fie ca Tu să-i iubești pe cei noi și să ai grijă de ei prin noi. Venim la Tine ca să Te savurăm, Doamne dragă, și suntem una cu sfinții din grupul nostru vital pentru a ne păstori unii pe alții, a fi zidiți împreună și a învăța să-i păstorim pe cei noi. Fie ca noi să fim cei care rămân în Domnul astăzi, iubindu-L și lucrând pentru a-i păstori pe cei noi! Amin, Doamne, fă-ne ca o mamă care alăptează și îi îngrijește cu drag pe cei noi și ca un tată care îndeamnă și împărtășește bogățiile lui Cristos celor noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Shepherding is taking All-inclusive Tender Care of Others by Cherishing & Nourishing, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 34 cu tema: Păstorirea conform lui Dumnezeu (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa, ne pocăim, ne renegăm pe noi înșine și Îl câștigăm pe Cristos

07/05/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Când Îl vedem pe Domnul, când vedem cine este El, suntem terminați și ne renegăm pe noi înșine și ne detestăm pe noi înșine, căci suntem oameni cu buze necurate, așa că ne pocăim și suntem curățiți de Dumnezeu; faptul de a-L vedea pe Dumnezeu duce la câștigarea lui Dumnezeu, căci atunci când vedem cine este El, Îl câștigăm și ne împărtășim din ceea ce este El pentru a deveni la fel ca El!

Amin, Doamne, vrem să Te vedem astăzi! Descoperă-ne ca să vedem cine ești. Fie ca să vedem frumusețea Ta, sfințenia Ta, dreptatea Ta și gloria Ta. Strălucește asupra noastră. Descoperă-ne. Ne pocăim, Doamne. Ne detestăm pe noi înșine. Ne renegăm pe noi înșine. Venim la Tine. Curăță-ne. Purifică-ne. Umple-ne. Saturează-ne. Sfințește-ne. Fă-ne la fel ca Tine. Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, trăim astăzi în zilele din urmă, chiar înainte de venirea Domnului, iar zilele sunt rele; cu toate acestea, noi suntem cei care vrem să-L vedem pe Domnul și chiar să-L contemplăm.

Asemenea lui Isaia în Vechiul Testament, putem privi situația exterioară și putem vedea răutatea și corupția dintre oamenii de astăzi și putem privi situația generală de degradare și corupție din poporul lui Dumnezeu și putem fi în depresie.

Dacă Îl iubim cu adevărat pe Domnul, dacă ne pasă de interesul Lui aici pe pământ și dacă Îl urmărim alături de cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată, vom avea un anumit sentiment cu privire la situația de astăzi.

Nu suntem de acord cu ceea ce se întâmplă în societate; nu suntem de acord cu lucrarea vrăjmașului de a corupe și degrada biserica și avem foame și sete de dreptate.

Putem chiar plânge din cauza situației de astăzi, pentru că ne dăm seama că întreaga lume este într-o răzvrătire deschisă împotriva lui Dumnezeu și chiar și în biserica de astăzi există atât de multă degradare și Cristos nu este binevenit sau exprimat. O, Doamne!

Însă nu rămânem în depresia noastră; mai degrabă, vrem să-L vedem pe Cristos. Vrem să-L vedem pe Cristos în glorie. Când venim la Domnul cu privire la situația actuală, când ne deschidem către El cu privire la ceea ce se întâmplă astăzi, vom vedea viziunea lui Cristos în glorie. O astfel de viziune este de care avem nevoie astăzi.

În ciuda a ceea ce se întâmplă în exterior în lume și a ceea ce se întâmplă în biserică în general, în ciuda tuturor eșecurilor, rebeliunii, nelegiuirilor și corupției din jurul nostru și chiar în noi, Cristos este Împăratul, căci El este pe tron!

El este întronat mult mai presus de toate, iar omul-Dumnezeu Isus este Domnul tuturor! Slavă Domnului! Cu toții avem nevoie să vedem o viziune a lui Cristos întronat ca omul-Dumnezeu. Fie ca noi să venim la El în cuvântul Său pentru a primi o astfel de viziune astăzi!

Faptul de a-L vedea pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa ne expune, iar noi ne detestăm pe noi înșine, ne pocăim și suntem curățiți de El

În Isaia 6:2-3, profetul L-a văzut pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa. Serafimii semnifică sau reprezintă sfințenia lui Cristos, întruparea Dumnezeului Triunic. Ei stăteau acolo pentru sfințenia lui Cristos. Sfințenia lui Cristos se bazează pe dreptatea Lui; pentru că Cristos a fost întotdeauna drept, El a fost sfințit, separat de oamenii de rând (5:16).

Când Isaia a văzut viziunea lui Cristos în sfințenia Lui bazată pe dreptatea Lui, a fost expus, s-a detestat pe sine însuși, s-a pocăit și a fost curățat de Dumnezeu. Ca urmare a acestei viziuni, el a fost terminat, sfârșit; și-a dat seama că era un om cu buze necurate, locuind în mijlocul unui popor cu buze necurate (6:5). O, Doamne!

De fapt, înainte să-L vadă pe Cristos, temeliile pragului s-au cutremurat la glasul Celui care vorbea și casa s-a umplut de fum. Cutremurul semnifică solemnitate, iar fumul semnifică gloria care arde de venerație.

Când ne întoarcem către duhul nostru pentru a-L atinge pe Domnul, când Domnul ne dă o viziune a lui Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa, suntem uimiți. Vom răspunde așa cum a făcut Isaia: Vai de mine, căci sunt terminat. Ca urmare a vederii viziunii lui Cristos în sfințenia Sa, suntem terminați, sfârșiți.

Ne dăm seama că, chiar dacă Îl iubim pe Domnul și Îl căutăm, suntem oameni cu buze necurate. Vorbirea noastră este expusă. Ne dăm seama că vorbim prea mult în fiecare zi și un mare procent din cuvintele noastre sunt rele.

Poate că nu vorbim lucruri rele precum oamenii din lume, dar ne putem plânge mult, îi putem critica pe alții și putem cârti și mormăi. O, Doamne!

Buzele noastre sunt necurate; vorbim ceva despre Domnul, rostim unele laude și rugăciuni și rostim unele cuvinte de apreciere față de alții, dar atât de mult din vorbirea noastră este necurată! O, Doamne! Dacă am elimina cârtirea, raționamentul, bârfa și critica din vorbirea noastră, am putea realiza că avem foarte puțin despre care să vorbim.

Asemenea lui Isaia, când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa, suntem expuși, ne pocăim și ne detestăm pe noi înșine. Ne dăm seama că buzele noastre sunt necurate. Ne dăm seama că trăim printre oameni cu buze necurate. O, când Îl vedem pe Cristos, suntem terminați, sfârșiți, căci vedem cine suntem!

Și Petru a avut aceeași realizare când L-a întâlnit pe Domnul în Luca 5; pur și simplu și-a dat seama cât de păcătos este și a spus: „Depărtează-te de la mine, Doamne, căci sunt un om păcătos” (v. 8). Desigur, Domnul nu S-a îndepărtat de el; mai degrabă, după ce Petru s-a pocăit, văzând cine este el și cine este Domnul, Domnul l-a chemat pe Petru să-L urmeze.

Când vedem cine suntem în lumina Domnului, ne detestăm pe noi înșine. Atunci Domnul poate veni să ne curețe. Când Isaia și-a dat seama că era necurat, a fost curățat de unul dintre serafimi, semnificând sfințenia lui Dumnezeu (Isaia 6:6-7); a fost curățat cu un cărbune aprins de pe altar.

Acest cărbune aprins, în experiența noastră spirituală, semnifică eficacitatea răscumpărării lui Cristos realizată pe cruce. Când vedem o viziune a lui Cristos în sfințenia Sa, ne dăm seama și cine suntem noi, iar Domnul ne curăță prin eficacitatea răscumpărării Sale realizate pe cruce.

Suntem cu adevărat necurați. Suntem chiar o totalitate a necurăției. Putem încerca să ne spălăm și să ne îmbunătățim comportamentul și putem încerca să fim oameni mai buni, dar totuși suntem necurați.

Cu cât venim mai mult la Domnul ca să-L vedem și să Îl savurăm, cu atât ne dăm seama cât de necurați suntem. Conștiința noastră este atinsă.

Când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa, sentimentul din conștiința noastră este că suntem păcătoși și necurați. Cu cât Îl vedem mai mult pe Domnul, cu atât suntem mai expuși; apoi, mărturisim, iar conștiința noastră este curățită și lipsită de ofensă.

Slavă Domnului, ne putem mărturisi păcatele, impuritățile, necurăția și greșelile, iar El ne iartă, ne spală, ne curăță și ne purifică (1 Ioan 1:7-9). Aceasta este o curățare instantanee și are loc în domeniul spiritual.

Conform faptelor din vechea creație, nu suntem curați, căci atâta timp cât rămânem în vechea creație, nu putem fi niciodată complet curați. Vechea noastră creație este necurată; până când nu avem răscumpărarea trupului nostru decăzut, vom fi necurați și trebuie să venim la Domnul pentru a fi curățiți și purificați de El.

Însă cât de mult putem fi curățiți depinde de cât de mult Îl vedem pe Domnul. Cu cât Îl vedem mai mult pe Domnul și cu cât suntem mai expuși, cu atât suntem mai curățiți și putem vedea pe Dumnezeu și fi infuzați cu Dumnezeu. Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou pentru a-L vedea pe Cristos în sfințenia Sa și a ne împărtăși din ceea ce este El!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Dă-ne să vedem o viziune a lui Cristos în sfințenia Sa, bazată pe dreptatea Sa. Amin, Doamne, vrem să Te vedem! Vrem să Te atingem. Strălucește asupra noastră. Expune-ne. Luminează-ne să vedem cine ești Tu, ca să putem vedea cine suntem noi. Strălucește asupra necurăției noastre. Expune păcatele, fărădelegile, greșelile și murdăria noastră. O, Doamne, ne pocăim. Ne detestăm pe noi înșine. Ne renegăm pe noi înșine. Curăță-ne și spală-ne. Ne pocăim pentru cuvintele noastre. Ne pocăim de buzele noastre necurate! O, vai de mine, căci sunt terminat! Suntem oameni cu buze necurate și locuim în mijlocul unui popor cu buze necurate! O, Doamne, curăță-ne prin eficacitatea răscumpărării Tale! Spală-ne și curăță-ne cu sângele Tău prețios! O, fie ca sângele Tău să ne curețe, să ne spele și să îndepărteze orice impuritate și necurăție din noi! Amin, Doamne, venim la Tine așa cum suntem. Vrem să Te atingem într-un mod proaspăt! Fie ca să-L vedem pe Cristos în sfințenia Sa, bazată pe dreptatea Sa, și fie ca să ne renegăm pe noi înșine, să fim curățiți și să fim infuzați cu Dumnezeu!

Când Îl vedem pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu, fiind infuzați cu Dumnezeu: ne renegăm pe noi înșine, ne pocăim și câștigăm mai mult din Dumnezeu!

Mulți creștini știu că Dumnezeu este sfânt, dar au o frică nefirească de Dumnezeu, crezând că nu-L pot atinge pe Dumnezeu, căci El este atât de sfânt, glorios și drept.

Este adevărat că Dumnezeu este sfânt, drept și glorios, dar El a trecut printr-un proces și a fost finalizat pentru a fi atins de om, primit de om și savurat și experimentat de om.

Astăzi îl putem vedea pe Dumnezeu; Dumnezeul pe care îl vedem astăzi este Isus Cristos, căci El este întruparea lui Dumnezeu. Îl vedem pe Dumnezeu în Cristos exersându-ne duhul pentru a-L atinge ca Duh. Când Îl vedem pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu (Matei 5:8).

A-L vedea pe Dumnezeu este egal cu a-L câștiga. Pe partea negativă, când Îl vedem pe Dumnezeu, vedem cine suntem, ne detestăm pe noi înșine, ne renegăm pe noi înșine și ne pocăim și mărturisim.

Când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa, vedem mai întâi cine suntem; suntem necurați, păcătoși și plini de ofense și fapte nelegiuite. Așa că ne pocăim. Mărturisim sub lumina Domnului ceea ce El expune în noi. Aceasta este partea negativă.

Pe partea pozitivă, câștigăm ceea ce este Dumnezeu. A-L vedea pe Dumnezeu ne face să vedem cine suntem și, de asemenea, ne infuzează cu ceea ce este Dumnezeu.

Dumnezeu nu ne șterge și apoi ne înlocuiește; El expune ceea ce suntem prin natura și prin comportamentul nostru, iar noi mărturisim sub strălucirea Lui, iar rezultatul este că El are o cale de a infuza mai mult din ceea ce El este în noi.

A-L vedea pe Dumnezeu ne transformă, deoarece cauzează un proces metabolic în noi. Pe partea negativă, ceea ce este vechi, negativ și natural este îndepărtat și eliminat, căci lumina Domnului îl expune, iar sfințenia Lui îl purifică.

Pe partea pozitivă, noul element al lui Dumnezeu, elementul divin, ne este adăugat și suntem constituiți cu El. În acest fel, suntem reconstituiți pentru a fi la fel ca El; Îl privim pe Dumnezeu și Îl reflectăm (2 Corinteni 3:18).

A-L vedea pe Dumnezeu înseamnă a-L câștiga pe Dumnezeu. A-L vedea pe Dumnezeu ne transformă, pentru că, văzându-L pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu și primim elementul Său în noi, iar elementul nostru vechi este eliminat; acest proces metabolic este transformarea (2 Corinteni 3:16—4:1; Romani 12:2; Filipeni 3:8).

Am putea crede că, dacă Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa bazată pe dreptatea Sa, vom fi eradicați; de fapt, ceea ce se întâmplă este că Îl vedem, Îl câștigăm și suntem transformați după chipul Său.

Există un proces metabolic interior, care are loc atunci când Îl vedem pe Dumnezeu. Cu cât Îl vedem mai mult pe Dumnezeu, Îl cunoaștem pe Dumnezeu și Îl iubim, cu atât ne detestăm mai mult pe noi înșine și cu atât ne renegăm mai mult pe noi înșine (Iov 42:5-6; Matei 16:24; Luca 9:23; 14:26).

Putem auzi de Dumnezeu prin auzul urechii noastre, așa cum a făcut Iov, dar când Îl vedem pe Dumnezeu, când ne dăm seama cine este El și cine suntem noi, ne vom pocăi în țărână și cenușă.

Ne deschidem către El, căci nu suntem nimic fără El. Când Îl vedem pe Dumnezeu, primim elementul Său în noi, iar elementul nostru vechi este eliminat. El Se adaugă nouă pentru a ne reconstitui cu Sine Însuși, iar elementul nostru natural este eliminat și îndepărtat. Puțin câte puțin, zi de zi, suntem transformați după chipul Său.

Acesta este un proces de-o viață care se finalizează prin faptul că toți oamenii răscumpărați, regenerați, sfințiți, transformați, conformați și glorificați ai lui Dumnezeu văd fața lui Dumnezeu veșnic și continuu (Apocalipsa 22:4).

Astăzi vrem să-I vedem fața. Vrem să-L privim. Vrem să-L câștigăm. Îl iubim. Nu vrem să facem nimic fără El.

A-L vedea pe Dumnezeu înseamnă a fi curățat și purificat de Dumnezeu. A fi curățat de Dumnezeu înseamnă a fi trimis de Dumnezeu pentru a-L aduce pe poporul Său ales într-o stare de trăire a lui Cristos, astfel încât să-L poată exprima în gloria Sa, să fie saturați de sfințenia Sa și să trăiască în dreptatea Sa (Isaia 6:6-8; 1 Ioan 1:7-9; Fapte 13:47; Filipeni 1:21).

Când Îl vedem pe Cristos în sfințenia Sa, suntem infuzați cu El, elementul nostru vechi este eliminat și suntem trimiși de El la alții pentru a-i aduce în savurarea lui Dumnezeu, să-L trăiască pe Cristos și să-L exprime! Amin!

Doamne Isuse, vrem să Te vedem față în față. Ne deschidem Ție. Ne întoarcem inima către Tine. Curăță-ne și spală-ne. Îndepărtează orice impuritate și necurăție din noi. Fie ca să-L vedem pe Dumnezeu și fie ca să-L câștigăm! Amin, fie ca elementul vechi și natural să fie eliminat și fie ca elementul lui Dumnezeu să ni se adauge! Aleluia, când Îl vedem pe Dumnezeu, câștigăm mai mult din El! Slavă Domnului, când Îl vedem pe Dumnezeu, ne detestăm pe noi înșine, ne pocăim și suntem infuzați cu ceea ce este Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să Te primim în elementul, viața și natura Ta! Fie ca să Te privim și să Te reflectăm, fiind transformați în același chip ca Cristos, din glorie în glorie! Slavă Domnului, faptul de a-L vedea pe Dumnezeu rezultă în purificare și curățire! Amin, Doamne, curăță-ne, pentru ca să putem fi trimiși de Dumnezeu să-L aducem pe poporul Tău ales într-o trăire a lui Cristos! O, Doamne, fie ca să Te exprimăm în gloria Ta, să fim saturați de sfințenia Ta și să trăim în dreptatea Ta! Amin!