pentru zidirea bisericii

Învățăm secretul suficienței și facem toate lucrurile în Cristos, care ne întărește

13/03/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Fiind cei convertiți la Cristos, trebuie să învățăm secretul de a-L lua pe Cristos ca viață, de a-L trăi pe Cristos, de a-L mări pe Cristos, de a-L câștiga pe Cristos și de a avea viața de biserică; trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca fiind Cel care ne întărește să facem toate lucrurile și să cooperăm cu El zi de zi.

Trebuie să fim convertiți de la orice altceva la Cristos. Dacă vrem să fim cei care fac parte din mireasa lui Cristos, trebuie să ne dăm Domnului pe deplin, fără nicio rezervă; aceasta înseamnă că trebuie să fim convertiți de la orice altceva la Cristos.

Ce înseamnă asta? Noi, credincioșii în Cristos, am avut o convertire inițială; am fost convertiți la Cristos. Dar experiența noastră de convertire nu se oprește aici; trebuie să ne întoarcem zilnic de la orice altceva la Cristos.

Strategia lui Satan include aducerea multor lucruri care ne distrag atenția de la Cristos; creștinii de astăzi se concentrează pe multe lucruri bune, dar nu pe Cristos, iar Domnul nu are nicio cale de a fi exprimat prin poporul Său. Există atât de multe lucruri în viața noastră care sunt înlocuitori ai lui Cristos!

Domnul vrea să ne convertească de la orice înlocuitori la El Însuși, căci acești înlocuitori Îl împiedică pe Domnul să ocupe, să umple, să satureze, să pătrundă și să posede ființa noastră interioară.

Planul lui Dumnezeu și intenția Sa finală sunt să-L introducă pe Cristos în noi; dorința Lui este ca noi să fim una cu Cristos, umpluți cu Cristos și ocupați de Cristos, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos.

Întrucât aceasta este intenția Lui, trebuie să ne gândim dacă ceva din viața noastră ia sau nu locul lui Cristos. Există ceva în ființa noastră sau în viața noastră care Îl înlocuiește pe Cristos sau este mai important decât Cristos?

Am putea crede că nimic nu-L poate înlocui pe Cristos sau este mai important decât Cristos, dar cum rămâne cu viața noastră de zi cu zi cu toate activitățile ei, există ceva care să ne ocupe? Trebuie să fim convertiți la Cristos Însuși în excelența Sa.

Trebuie să vedem prețiozitatea Lui supremă și să fim convertiți de la tot ce nu este Cristos la savurarea lui Cristos într-un mod experiențial. Orice lucru din viața noastră pe care îl iubim mai mult decât pe Domnul sau care Îl înlocuiește pe Domnul în viața noastră este un idol. O, Doamne!

Idolii nu sunt doar obiecte fizice pe care le venerăm în exterior; idolii sunt lucruri din inimile noastre pe care le prețuim mai mult decât pe Domnul. Există lucruri în fiecare dintre noi care iau locul lui Cristos în viața noastră, înlocuindu-L pe Cristos.

Chiar și lucrarea pentru Domnul poate fi mai preeminentă în ființa noastră decât Cristos. O, Doamne! Fie ca noi să acordăm mai multă atenție lui Cristos Însuși decât oricărui alt lucru.

Uneori, Domnul ne poate opri să lucrăm pentru El în exterior, astfel încât să putem fi convertiți de la orice lucrare exterioară pentru El la o savurare și o experiență interioară a Sa, astfel încât să-L putem câștiga și să-L exprimăm pentru viața de biserică.

Putem acorda mai multă atenție învățăturilor, doctrinelor, cunoașterii Bibliei sau practicilor exterioare din viața de biserică decât lui Cristos; trebuie să fim convertiți la Cristos de la orice Îl înlocuiește. O, Doamne!

Învățăm secretul suficienței: Îl savurăm și-L câștigăm pe Cristos pentru Trupul lui Cristos

În Filipeni 4:11-13, Pavel spune că a învățat secretul, indiferent de circumstanțele în care se află, să fie mulțumit. A știut să fie smerit și, de asemenea, a știut să aibă din belșug. În toate și în toate lucrurile, a învățat secretul atât să fie sătul, cât și flămând, atât să fie din belșug, cât și să ducă lipsă. A putut face toate lucrurile în Cristos, Cel care l-a întărit.

Care este acest secret? Ce înseamnă să înveți secretul? Care este secretul mulțumirii, secretul suficienței? Care este secretul experimentării lui Cristos ca fiind suficiența noastră? În greacă, sintagma „am învățat secretul” înseamnă „am fost inițiat”. Este o metaforă care se referă la o persoană care este inițiată într-o societate secretă și instruită în principiile ei rudimentare.

În vremea lui Pavel, printre greci, existau câteva societăți secrete și aveau obiceiul de a-și iniția convertiții în principiile și căile lor. Noi, credincioșii în Cristos, am devenit parte a unei „societăți secrete” și învățăm principiile rudimentare ale acestei societăți. Când suntem convertiți la Cristos, suntem inițiați în viața de biserică și în experimentarea lui Cristos.

Suntem instruiți de Domnul în Trup în secretul de a-L savura pe Cristos, cum de a-L lua pe Cristos ca viață, cum de a-L trăi pe Cristos, cum de a-L mări pe Cristos, cum de a-L câștiga pe Cristos și, de asemenea, cum de a avea viața de biserică.

Apostolul Pavel L-a luat pe Cristos ca secret pentru a-L experimenta pe Cristos, fiind mulțumit și bucurându-se în orice fel de circumstanță, în orice situație și în orice problemă datorită lui Cristos (v. 4).

Trebuie să învățăm secretul suficienței, adică trebuie să fim inițiați în savurarea lui Cristos și câștigarea lui Cristos pentru Trupul lui Cristos. Trebuie să învățăm secretul de a fi mulțumiți și de a ne bucura în orice fel de situație și circumstanță, chiar și în orice problemă din viața noastră de zi cu zi, datorită lui Cristos.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să fim inițiați în cunoașterea lui Cristos, în savurarea lui Cristos, în experimentarea lui Cristos și în exprimarea lui Cristos pentru biserică în calitate de Trup al lui Cristos (Coloseni 2:2; Efeseni 3:3-4; 5:32).

Cristos este secretul nostru; nu trăim într-o societate secretă, ci trăim în Trupul lui Cristos și, pentru aceasta, trebuie să fim inițiați și să învățăm secretul. După ce Pavel a fost convertit la Cristos, a fost inițiat în Cristos și în Trupul lui Cristos (Fapte 9:3-19, 25-28; 22:6-21; 13:1-4).

La fel este și cu noi astăzi; din momentul în care am crezut în Domnul Isus, am început să avem multe convertiri la Cristos și suntem inițiați în Trupul lui Cristos, în Cristos și în Trupul lui Cristos. Trebuie să învățăm secretul suficienței, adică secretul modului de a-L primi pe Cristos ca viață (Coloseni 3:4), cum să-L trăim pe Cristos (Filipeni 1:21a), cum să-L mărim pe Cristos (v. 20), cum să-L câștigăm pe Cristos (3:8, 12) și cum să avem viața de biserică (1:8, 19; 2:1-4, 19-20; 4:1-3).

Pavel a mărturisit acest lucru la douăzeci și șase de ani după ce a fost convertit la Cristos; l-a primit pe Cristos, a fost convertit la Cristos inițial și apoi a avut mult mai multe convertiri la Cristos, astfel încât să-L poată câștiga pe Cristos, să-L poată mări pe Cristos și să-L trăiască pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Când am crezut în Cristos, El ne-a apucat, iar acum trebuie să-L apucăm. El ne-a apucat și acum noi Îl apucăm. El ne-a câștigat și acum trebuie să-L câștigăm pe El.

Biserica în calitate de Trup al lui Cristos, este misterioasă, dar nu este o societate secretă; mai degrabă, biserica este o cetate luminoasă așezată pe un deal. Biserica este deschisă tuturor celor care sunt dispuși să vină. Dar biserica are și un aspect misterios, așa că este nevoie de o inițiere spirituală pentru a învăța principiile vieții de biserică.

Aceste principii sunt foarte diferite de principiile de bază ale lumii; trebuie să fim inițiați în viața de biserică, să trăim viața de biserică, adică să-L trăim pe Cristos pentru Trupul lui Cristos. În lume, fiecare trăiește așa cum vrea, dar în viața de biserică îl avem pe Cristos ca secret al suficienței.

Secretul Trupului este să-L luăm pe Cristos ca viață a noastră, să-L trăim pe Cristos, să-L urmărim pe Cristos, să-L câștigăm pe Cristos și să-L mărim pe Cristos pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Trebuie să învățăm aceste principii de bază ale bisericii, Trupul lui Cristos.

Apostolul Pavel a învățat secretul, iar acum învățăm și noi secretul suficienței; Îl învățăm pe Cristos ca secret pentru zidirea bisericii. Fie ca noi să fim deschiși să învățăm secretul suficienței, pe Cristos ca secretul nostru pentru viața de biserică, ca să-L putem mări pe Cristos pentru zidirea Trupului.

Doamne Isuse, vrem să învățăm secretul suficienței astăzi. Fie ca noi să învățăm, în orice circumstanțe ne-am afla, să fim mulțumiți. Fie ca noi să-L învățăm pe Cristos ca secret al suficienței noastre. Amin, Doamne, suntem deschiși Ție și Trupului pentru a fi inițiați în trăirea lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos. Îți mulțumim că ne-ai convertit de la orice lucru la Cristos. Ne deschidem Ție, Doamne, pentru a fi inițiați în Cristos și în Trupul lui Cristos. Vrem să învățăm secretul cum să-L primim pe Cristos ca viață, cum să-L trăim pe Cristos și cum să-L mărim pe Cristos! Amin, Doamne, fie ca noi să învățăm cum să-L câștigăm pe Cristos și cum să avem viața de biserică! Îți dăm Ție viața noastră zilnică. Trăiește în noi astăzi. Fie ca noi să învățăm cum să-L trăim pe Cristos fiind convertiți de la orice altceva la Cristos. Amin, Doamne, fie ca noi să învățăm secretul de a fi mulțumiți și de a ne bucura în orice fel de circumstanță, în orice situație și în orice chestiune, datorită lui Cristos! Aleluia, Cristos Însuși este secretul suficienței pentru ca noi să trăim viața de biserică astăzi!

Învățăm secretul de a face toate lucrurile în Cristos, Cel care ne întărește

Secretul din Filipeni 4 este să facem toate lucrurile în Cristos, Cel care ne întărește (Filipeni 4:13; Ioan 15:5). Trebuie să învățăm secretul suficienței astăzi, adică să învățăm să facem toate lucrurile în Cristos, Cel care ne întărește.

Cum ar putea Pavel să fie mulțumit în toate circumstanțele și în toate lucrurile? Este datorită lui Cristos, Cel care l-a întărit. Ca persoană în Cristos, apostolul Pavel L-a experimentat pe Cristos și L-a aplicat în toate circumstanțele (Filipeni 3:9). Acest Cristos era real pentru Pavel, viu, aproape, disponibil și biruitor (4:5).

Cristos trebuie să devină real pentru noi. El este viu, aproape, disponibil și biruitor. Cu toții putem mărturisi că au existat momente în viața noastră când am simțit cât de real era Domnul pentru noi. L-am atins la un moment dat, poate într-o întâlnire sau după o părtășie cu niște sfinți, și pur și simplu ne-am dat seama cât de real și viu este Domnul.

Trebuie să rămânem în această conștientizare zi de zi. Facem acest lucru învățând secretul suficienței, adică învățând să facem toate lucrurile în Cristos, Cel care ne întărește. Cuvântul lui Pavel despre Cristos ca fiind Cel care ne întărește se aplică în mod specific la puterea lui Cristos care ne întărește să-L trăim ca virtuți omenești și, prin urmare, să-L mărim pe Cristos în măreția Sa nelimitată în orice fel de circumstanțe (Filipeni 4:8-13).

Astăzi, unii spun că Cristos îi dă putere să facă cutare sau cutare lucru măreț pentru Dumnezeu sau să obțină cutare sau cutare clădire sau posesiune; în multe feluri, aceasta înseamnă a lua numele lui Dumnezeu în deșert.

Pavel a învățat secretul suficienței și totuși era încă în închisoare; a învățat secretul de a face toate lucrurile în Cristos, Cel care l-a dăruit putere. Prin această putere, Pavel putea să-L trăiască pe Cristos, să-L preamărească pe Cristos și să-și facă cunoscută îngăduința tuturor oamenilor, căci Domnul este aproape.

Când suntem împuterniciți de Domnul, Îl putem trăi pe Cristos și să-L preamărim, iar El este exprimat prin noi. Prin puterea dată de Cristos, noi, credincioșii în Cristos, putem trăi o viață mulțumită și putem fi adevărați, demni, drepți, puri, amabili și vorbiți de bine.

Am putea crede că acest lucru nu este atât de complicat sau greu, dar realitatea este că nu mulți dintre noi trăim o astfel de viață în mod obișnuit. De fapt, pentru noi, a trăi o viață cu astfel de virtuți care exprimă atributele divine este mult mai dificil decât să facem o lucrare creștină.

Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos locuiește în noi ca dinamul nostru divin și mistic și fie ca noi să facem toate lucrurile în Cel care ne întărește. Fie ca noi să acordăm mai multă atenție vieții decât lucrării; fie ca noi să acordăm mai multă atenție câștigării lui Cristos și trăirii lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos decât să facem o lucrare pentru Domnul.

Dacă vrem să-L experimentăm pe Cristos ca fiind Cel care dă putere, trebuie să cooperăm cu El în mod practic în viața noastră de zi cu zi. În primul rând, trebuie să fim persoane care se roagă neîncetat venind înaintea lui Dumnezeu, intrând în Dumnezeu și trăind în lumina feței lui Dumnezeu (Psalmul 42:5, 11; 80:1, 3, 7, 19).

În viața noastră de zi cu zi pe pământ, chiar și în lucrurile practice ale vieții noastre creștine de zi cu zi, trebuie să fim cei care vin neîncetat la Domnul pentru a vorbi cu El. Trebuie să vedem chipul Său și să avem chipul înălțat privindu-L și fiind infuzați de El. Chipul Său este o mântuire pentru noi. Pe măsură ce savurăm mântuirea feței Sale, El devine mântuirea chipului nostru.

De multe ori suntem în întâlniri cu sfinții, dar chipul nostru nu este înălțat; trebuie să fim mântuiți venind la Domnul din nou și din nou pentru a-L privi și a-L reflecta!

Trebuie să experimentăm o iertare completă și proaspătă a păcatelor noastre, bazată pe vărsarea sângelui Domnului pe cruce (Evrei 9:14; 10:19, 22; Exod 24:8; Matei 26:28). Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept să ne ierte păcatele; putem experimenta o iertare completă și proaspătă a păcatelor noastre, bazată pe sângele Său vărsat.

Trebuie să știm ce este înălțarea și să știm că viața pe care am primit-o este o viață cerească (Efeseni 2:6; Evrei 8:1-2; 4:14-15; 7:25-26). Ar trebui să fim conștienți de faptul că am fost înălțați împreună cu Domnul și, prin urmare, suntem persoane cerești. În exterior încă trăim pe pământ, dar în interior, în ceea ce privește viața și starea noastră de duh interioară, trăim în ceruri. Fie ca noi să realizăm acest lucru astăzi.

Fie ca noi să rămânem în duhul nostru, un singur duh cu Domnul, experimentând învierea împreună cu Cristos și, prin urmare, căutând lucrurile de sus, unde Cristos este, șezând la dreapta lui Dumnezeu!

Aleluia, acum ne putem îndrepta gândurile spre lucrurile de sus și nu spre cele de pe pământ, căci viața noastră este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu!

Doamne Isuse, vrem să învățăm secretul de a face toate lucrurile în Cristos, Cel care ne întărește. Amin, Doamne, fie ca noi să Te experimentăm și să Te aplicăm în toate circumstanțele. Ne dăm Ție astăzi. Fii atât de real pentru noi. Fii atât de viu, aproape, disponibil și biruitor pentru noi în toate lucrurile. Fie ca noi să fim convertiți de la orice altceva la Cristos, astfel încât să-L putem lua pe Cristos ca secret al suficienței noastre. Amin, Doamne, întărește-ne să-L trăim pe Cristos ca virtuți omenești și, prin urmare, să-L mărim în măreția Sa nelimitată în orice fel de circumstanță! Fie ca Cristos să fie mărit în noi și prin noi! Aleluia, prin puterea lui Cristos, putem trăi o viață mulțumită și putem fi adevărați, demni, drepți, puri, minunați și vorbiți de bine! Amin, Doamne, ajută-ne să venim la Tine astăzi și în fiecare zi, să intrăm în Tine și să trăim în lumina feței Tale. Vrem să ne mărturisim păcatele și să fim curățiți prin prețiosul Tău sânge. Fă-ne să fim una cu Tine în înălțare, ca să putem trăi o viață cerească pe pământ! Amin, Doamne, Tu ești secretul suficienței noastre astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Learning the Secret of Sufficiency and Doing all things in Christ who Empowers us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 25 cu tema: Cristos ca virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne întărește (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Rugăciunea este secretul îndeplinirii lucrării lui Dumnezeu, așa că trebuie să perseverăm în rugăciune!

19/12/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cartea Fapte ne arată că lucrarea noastră împreună cu Dumnezeu pentru a zidi biserica este un război spiritual și că rugăciunea este secretul îndeplinirii lucrării lui Dumnezeu; trebuie să ne rugăm cu rugăciuni care să reziste atacurilor vrăjmașului și, într-un singur acord, să perseverăm în rugăciune, veghind în ea cu mulțumire. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat aspectele menținerii singurului acord prin cele trei substanțe ale puterii în recâștigarea Domnului – rugăciunea, Duhul și Cuvântul.

Cum putem menține singurul acord? Numai prin rugăciune, Duhul și Cuvântul putem menține singurul acord. Aceasta înseamnă că, așa cum au făcut primii discipoli, trebuie să fim cei care se ostenesc în Cuvântul lui Dumnezeu, se străduiesc în rugăciune și sunt sârguincioși în tratarea cu Duhul Sfânt. Nu luăm nicio altă cale astăzi decât rugăciunea, Duhul și Cuvântul.

Venim la Domnul și Îi cerem să ne aducă întreaga ființă la lumină, astfel încât El să ne poată trata și să devenim persoane puternice, pline de Duhul în interior și în exterior, pentru a vorbi cuvântul cu îndrăzneală.

Dacă alegem orice altă cale în afară de rugăciune, Duh și Cuvânt, va apărea dezbinare; însă dacă ne rugăm cu un singur acord, suntem umpluți cu Duhul și vorbim doar Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul are o cale predominantă de a Se propaga.

Există anumiți factori de diviziune în ființa noastră, dar prin venirea noastră la Domnul în cuvântul Său și prin faptul că suntem în adevărul sfințitor, toți acești factori sunt tratați și biruiți. Când venim la cuvântul sfințitor al Domnului, vom fi saturați și pătrunși de El ca realitate, iar orice factor de diviziune este îndepărtat.

Rezultatul va fi că avem unitate autentică, care este rezultatul sfințirii. Fie ca noi să-L contactăm pe Domnul în fiecare dimineață, să atingem cuvântul viu și să avem realitatea divină infuzată în ființa noastră. Și fie ca Domnul să strălucească asupra factorilor de diviziune, să-i curețe din ființa noastră și să ne păstreze într-un singur acord.

Zi de zi trebuie să ieșim din noi înșine și să ne mutăm în Dumnezeul Triunic, pentru a putea fi una și a fi perfecționați într-unul singur, pentru a fi într-un singur acord.

Cum ne mutăm din noi înșine și în Dumnezeul Triunic? Prin intermediul cuvântului sfințitor al lui Dumnezeu. Trebuie să-L atingem pe Domnul în cuvântul Său și să lăsăm Duhul să ne atingă. Pe măsură ce permitem cuvântului Său să ne vorbească și Duhului să ne atingă, suntem salvați de ambiție, caracterul lumesc, înălțare de sine și opinii și concepții.

Rezultatul este că suntem una – El este în noi, noi suntem în El și există o unitate autentică între noi. Amin! Cel mai practic mod pentru noi de a îndeplini economia lui Dumnezeu și de a coopera cu Domnul pentru lucrarea Sa pe pământ este rugăciunea; trebuie să învățăm de la primii discipoli să ne rugăm pentru a-I oferi lui Dumnezeu cooperarea de care are nevoie pentru a se mișca neîmpiedicat!

Rugăciunea este secretul îndeplinirii lucrării lui Dumnezeu: trebuie să perseverăm în rugăciune!

De la începutul până la sfârșitul cărții Fapte, vedem că lucrarea noastră împreună cu Dumnezeu pentru a zidi biserica este un război spiritual, iar rugăciunea este secretul îndeplinirii lucrării lui Dumnezeu (Fapte 4:24-31; Psalmul 2:1-2; Efes. 6:10-20).

Astăzi suntem într-un război spiritual. Vechiul Testament ne arată că centrul era templul și cetatea lui Dumnezeu. De asemenea, Vechiul Testament ne arată că, în fiecare etapă și în fiecare epocă, vrăjmașul vrea să distrugă clădirea și să distrugă cetatea împreună cu templul lui Dumnezeu.

Mai ales pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a zidi biserica astăzi, vrăjmașul vine cu atât mai mult să încerce să distrugă clădirea și să ne descurajeze să zidim biserica.

Domnul Isus a dezvăluit biserica în Matei 16:18 și a spus că El va zidi biserica Lui și porțile Hadesului nu o vor birui. De îndată ce ne predăm Domnului pentru lucrarea Sa de zidire, porțile Hadesului sunt prezente, atacându-ne.

Pe de o parte, trebuie să fim avertizați că, ori de câte ori ne unim cu Domnul pentru zidirea Sa, vor exista întotdeauna atacuri. Totuși, pe de altă parte, nu trebuie să ne descurajăm căci secretul este rugăciunea: putem duce războiul spiritual în rugăciune.

Când inamicul ne atacă, ne dăm seama că suntem pe drumul cel bun; atingem nervul inamicului. Așadar, trebuie să ne rugăm și trebuie să ne rugăm cu rugăciuni predominante.

Există o mare lipsă de rugăciune astăzi. Facem atât de mult, suntem atrași de atât de multă muncă pentru Domnul în viața de biserică, dar ne rugăm atât de puțin.

Poate că avem întâlniri pentru a ne coordona și a avea părtășie despre lucrurile de care trebuie să ne ocupăm, dar chiar și în aceste întâlniri ne rugăm atât de puțin; de atâtea ori „ne apucăm de treabă” și avem un timp foarte scurt de rugăciune.

Fie ca Domnul să ne facă să ne ridicăm astăzi și să stăm în rugăciune cu El. Fie ca să vedem că rugăciunea este secretul îndeplinirii lucrării lui Dumnezeu și fie ca noi să perseverăm în rugăciune!

Rugăciunile pe care le rostim înaintea Domnului trebuie să stea și să reziste oricăror „contra-rugăciuni” care sunt îndreptate în mod special împotriva bisericii și a lucrării pe care o desfășurăm pentru a zidi biserica (Ioan 17:15; Matei 6:13; comp. cu Psalmul 31:20).

Am putea crede că războiul nostru spiritual este doar împotriva lui Satan, și este adevărat; însă există unii care se numesc creștini și luptă și împotriva lucrării de zidire a lui Dumnezeu, fiind influențați de Satan.

În vremea Domnului, religioșii din acele vremuri – liderii evrei cu preoții lor care aveau Biblia în mâini – erau cei care L-au persecutat și L-au omorât pe Domnul. Astăzi, religia și creștinismul sunt cele care se ridică pentru a persecuta, calomnia și ataca credincioșii autentici în Cristos care se dedică zidirii bisericii ca Trup al lui Cristos. O, Doamne!

În timp ce stăm una cu Domnul pentru interesele Sale, unii ne atacă și ne persecută, chiar ne vorbesc de rău. Fie ca noi să nu ne descurajăm, ci mai degrabă să perseverăm în rugăciune. Deși vrăjmașul urzește conspirații împotriva noastră și ne atacă, ne rugăm una cu Domnul ca Cristos să fie propagat și răspândit.

Vrăjmașul atacă și el injectând letargie în noi, iar noi nu simțim nevoia să luptăm războiul spiritual prin rugăciune. O, Doamne! Fie ca noi să fim cei care văd strategia vrăjmașului și să realizăm că rugăciunea este secretul îndeplinirii lucrării lui Dumnezeu. Fie ca noi să fim cei care perseverează în rugăciune astăzi!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim biserica! Ne dăm Ție pentru clădirea Ta. Vrem să fim una cu Tine pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care lucrăm împreună cu Dumnezeu pentru a zidi biserica astăzi. Fie ca noi să realizăm că rugăciunea este secretul îndeplinirii lucrării lui Dumnezeu și fie ca noi să perseverăm în rugăciune! Amin, Doamne, credem că Tu zidești biserica și ne bazăm pe cuvântul Tău că porțile Hadesului nu vor birui biserica zidită! Pur și simplu ne exersăm duhul și rostim rugăciunile de care ai nevoie pentru a învinge vrăjmașul și pentru ca biserica să fie zidită! Salvează-ne de descurajare atunci când vedem atacurile vrăjmașului. Salvează-ne de a ne pierde inima atunci când vedem persecuții și atacuri chiar și din partea fraților noștri credincioși. O, Doamne, stăm una cu Tine în rugăciune. Ascunde-ne în prezența Ta de uneltirile rele. Pune-ne în secret, la adăpost, departe de cearta limbilor. Fie ca biserica Ta să fie zidită, ca să poți câștiga o expresie corporativă pe pământ astăzi!

Trebuie să ne rugăm neîncetat pentru a menține singurul acord și a practica unitatea

Secretul îndeplinirii lucrării lui Dumnezeu este rugăciunea. Trebuie să perseverăm în rugăciune (Coloseni 4:2), chiar să ne rugăm neîncetat. Rugăciunea implică o luptă, o bătălie. În acest univers există o luptă continuă între Dumnezeu și Satan. Aceste două părți sunt ostile una față de cealaltă.

Semnificația numelui Satan este „adversarul”. De îndată ce Dumnezeu vrea să facă ceva, Satan este acolo, fiind adversarul care se opune lui Dumnezeu. El încearcă să-L învingă pe Dumnezeu din exterior ca dușman al lui Dumnezeu și este, de asemenea, adversarul din interiorul domeniului lui Dumnezeu, căutând să provoace daune (Ioan 1:6-12; Apocalipsa 12:10).

Noi, ființele umane, suntem la mijloc; trebuie să luăm partea, fie de partea lui Satan, fie de partea lui Dumnezeu. Poporul ales și mântuit al lui Dumnezeu este cel care va decide de fapt rezultatul bătăliei.

Dacă astăzi luăm partea lui Satan prin faptul că nu ne rugăm, Dumnezeu va pierde teren, chiar dacă este atotputernic. Putem Îl întârzia pe Dumnezeu sau putem face ca Împărăția Lui să sufere pierderi dacă luăm partea dușmanului Său! Dumnezeu are nevoie de noi, într-un sens real. Da, El este atotputernic și, în cele din urmă, îl va învinge pe Satan, dar în această epocă El are nevoie de noi.

Trebuie să ne rugăm neîncetat pentru a menține singurul acord și a practica unitatea. Prin rugăciune, suntem alături de Dumnezeu și de interesele Sale pe pământ astăzi. Cum putem lupta de partea lui Dumnezeu? Cum luăm partea lui Dumnezeu în războiul spiritual astăzi? Prin rugăciune. Trebuie să perseverăm în rugăciune.

Întreaga lume este în contra lui Dumnezeu; când ne rugăm, mergem împotriva curentului, a trendului, în acest univers decăzut. Cu toții putem mărturisi din experiența noastră că, atunci când ne stabilim un timp pentru a ne ruga, totul din lume se ridică împotriva lui. Când vine timpul nostru cu Domnul, când este timpul să ne rugăm, sună telefonul, cineva bate la ușă sau primim o notificare.

Fie ca noi să ne dăm seama că suntem angajați într-un război spiritual și trebuie să fim atenți și în alertă pentru a ști ce face inamicul și ce intenționează să facă.

În lucrarea Domnului și în viața de biserică, nu există așa ceva ca norocul pur și nici nu există așa ceva ca câștigul fără efort. Trebuie să ne rugăm neîncetat, chiar să perseverăm în rugăciune, pentru a menține singurul acord și a practica unitatea.

Satan este cel rău; el are viclenii și tactici, ispite și corupție, iar unicul său scop este să lupte împotriva clădirii lui Dumnezeu pentru a o zădărnici, a i se împotrivi, a o deteriora și a o distruge.

În cartea Fapte, vedem atât de multe cazuri în care dușmanul i-a folosit pe preoți, pe romani și tot felul de lucruri din mediu, inclusiv furtunile de pe mare, pentru a-L împiedica pe Domnul să facă ceea ce vrea El să facă în și prin discipoli. Cu toate acestea, discipolii s-au rugat; s-au rugat doar și au rămas un singur duh cu Domnul.

În fiecare pas pe care îl facem pentru a zidi biserica, există o luptă. Întreaga lume este împotriva noastră, împotriva rugăciunii noastre. Telefonul nostru mobil, de exemplu, este atât de util în atâtea feluri; însă când vine vorba de timpul nostru cu Domnul, acesta poate fi un mare obstacol.

Telefonul nostru, computerul nostru, tabletele noastre și accesibilitatea lucrurilor, inclusiv rețelele de socializare, toate lucrurile sunt împotriva rugăciunii. Trebuie să fim atenți la modul în care gestionăm timpul nostru de rugăciune, astfel încât să nu fie risipit.

Astăzi, oamenii perseverează în multe lucruri, cum ar fi răspândirea opiniilor și credințelor lor; soțul și soția pot, de asemenea, persevera în schimbul de cuvinte, pentru că cred că au dreptate.

Dar cine perseverează în rugăciune? Cine nu renunță la rugăciune, ci primește cuvântul lui Dumnezeu prin orice rugăciune și cerere, rugându-se în orice vreme în duh și veghind la aceasta în toată stăruința și cererea pentru toți sfinții (Efeseni 6:16-17)?

Fie ca noi să fim astfel de oameni astăzi. Fie ca noi să ne rugăm neîncetat, păstrându-ne strâns conectați cu Domnul (1 Tesaloniceni 5:17; Matei 26:41; Coloseni 2:1). Fie ca noi să ne dăm seama că lipsa rugăciunii este un păcat. Fie ca noi să fim mântuiți de păcatul lipsei de rugăciune și, dimpotrivă, să fim rugativi și să stăm una în rugăciune cu Domnul.

Trebuie cu adevărat să ne rugăm într-un singur acord, stând una cu Domnul și una cu sfinții împotriva atacurilor și tacticilor inamicului, chiar rugându-ne pentru înaintarea Împărăției lui Dumnezeu.

Există o mare nevoie ca noi astăzi să ne angajăm în războiul spiritual pentru zidirea Împărăției lui Dumnezeu prin rugăciune.

Pentru a avea o viață de biserică adecvată în recâștigarea Domnului astăzi, trebuie să avem o viață de rugăciune. După cum spune 1 Timotei 2:1, trebuie mai întâi să ne rugăm. Viața noastră de biserică este potrivită atunci când ne rugăm, căci lipsa de rugăciune este un păcat.

Doamne Isuse, vrem să fim cei care perseverează în rugăciune astăzi. Vrem să menținem singurul acord perseverând în rugăciune, veghind la aceasta cu mulțumire. O, Doamne, mântuiește-ne de păcatul de a nu ne ruga. Stăm împotriva lipsei de rugăciune și suntem una cu Tine în rugăciune. Stăm de partea Ta, Doamne, și vrem ca Împărăția Ta să vină și voia Ta să se facă! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care ne rugăm neîncetat, păstrându-ne intim conectați cu Domnul. O, Doamne Isuse, vrem să perseverăm în rugăciune, veghind în ea cu mulțumire. Venim la Tine în cuvântul Tău prin intermediul oricărei rugăciuni și cereri, rugându-ne în orice vreme în duh! O, Doamne, fie ca noi să veghem în rugăciune cu toată stăruința și cererea pentru toți sfinții! Fie ca mai întâi de toate să ne rugăm! Fă-ne cei rugativi. Fie ca biserica să fie o biserică care se roagă. Aducem cuvântul Tău înapoi Ție în rugăciune și spunem Amin, fă acest lucru în noi, Doamne!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Prayer is the Secret to Accomplishing God’s Work, so we must Persevere in Prayer, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 3 cu tema: Să menținem singurul acord prin cele trei substanțe ale puterii din recâștigarea Domnului — rugăciunea, Duhul și Cuvântul (ziua 6), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Biruim lumea, ambiția, înălțarea de sine și opiniile prin adevărul sfințitor

16/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Avem nevoie de adevărul sfințitor pentru a trata toți factorii de diviziune din ființa noastră, astfel încât să putem menține singurul acord între noi, expresia practică a unității care este în Dumnezeul Triunic și care a fost extinsă pentru a ne include și pe noi.

Domnul Isus S-a rugat în Ioan 17 ca noi toți să fim una; unitatea pentru care S-a rugat nu este doar o unitate în doctrină sau armonizare în mintea noastră, ci mai mult, unitatea Dumnezeului Triunic.

Putem avea o astfel de unitate pentru că suntem sfințiți prin adevăr. Când Tatăl ne sfințește în cuvântul Său al adevărului, suntem una. Sfințirea rezultă în unitatea autentică pentru că această sfințire ne păstrează în Dumnezeul Triunic. Când suntem sfințiți, suntem păstrați în Dumnezeul Triunic.

Așa cum Tatăl este în Fiul și Fiul este în Tatăl, tot așa suntem și noi în El fiind sfințiți în adevăr. Putem fi una, așa cum Tatăl și Fiul sunt una. O, ce unitate!

Aceasta nu este o unitate a organizării sau doar de a gândi la același lucru, pentru că suntem oarecum similari și cu toții suntem de acord. Mai degrabă, această unitate este unitate a coinerenței.

Singura cale prin care este posibil pentru noi să fim una este să fim în Dumnezeul Triunic. Trebuie să fim în Dumnezeul Triunic prin intermediul adevărului sfințitor. Trebuie să fim sfințiți în adevăr, care este în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a putea fi una.

Fie ca noi să aspirăm să avem o astfel de unitate și să fim în această unitate fiind în Dumnezeul Triunic! Când suntem în Dumnezeul Triunic fiind sfințiți de adevăr, orice factori de diviziune din noi sunt uciși.

Adevărul sfințitor ucide și pune capăt factorilor de diviziune, iar noi suntem aduși spontan în unitatea autentică. Pe măsură ce ne deschidem personal Domnului pentru a fi sfințiți de El în adevăr, avem spontan unitatea Trupului lui Cristos.

Unitatea Trupului lui Cristos este unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic. Dumnezeul Triunic este unul; Tatăl este în Fiul, Fiul este în Tatăl, iar Duhul este una cu Fiul și cu Tatăl. Prin moartea și învierea Sa, unitatea Dumnezeului Triunic a fost extinsă pentru a ne include pe noi, mulții credincioși în Cristos.

Atâta timp cât rămânem în adevărul sfințitor, permițând adevărului din cuvântul lui Dumnezeu să ne înnoiască, să ne separe înspre Dumnezeu și să ne satureze, suntem în Dumnezeul Triunic și savurăm unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic.

Învingem caracterul lumesc prin adevărul sfințitor pentru a-L iubi pe Dumnezeu și nu lumea

Există patru factori principali de diviziune, așa cum este indicat de Domnul Isus în Ioan 17; toți acești factori de diviziune sunt biruiți de adevărul sfințitor.

Primul dintre acești factori este caracterul lumesc. Atâta timp cât noi, credincioșii în Cristos, iubim un anumit aspect al caracterului lumesc, acel aspect al caracterului lumesc devine o cauză de dezbinare (Ioan 17:14-16, 18; 1 Ioan 2:15-17; 5:19).

Putem spune că nu iubim lumea, dar s-ar putea să iubim lumea doar într-un singur aspect; acel aspect al caracterului lumesc va cauza o dezbinare, separându-ne de frați și surori. O, Doamne!

Domnul Isus a menționat cuvântul „lume” de optsprezece ori în Ioan 17; uneori vorbea despre pământ, temelia lumii sau despre oamenii căzuți din lume, dar cel puțin jumătate din locurile în care lumea e menționată, s-a referit la sistemul lui Satan.

Lumea ne descalifică de la participarea la singurul acord. Apostolul Ioan a spus că nu ar trebui să iubim lumea, nici lucrurile din lume, pentru că oricine iubește lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Acest lucru este foarte practic.

Întreaga lume este un sistem satanic și zace în cel rău; când nu iubim lumea, nu cedăm teren dușmanului. Iubirea lumii măcar puțin îi oferă celui rău terenul pentru a ne învinge și a ne ocupa. O, Doamne!

Este bine să venim la Domnul cu privire la acest lucru, verificând cu El și fiind deschiși strălucirii Sale, astfel încât El să ne arate ce aspect al caracterului lumesc încă iubim.

Ne putem ruga ca Domnul să strălucească asupra noastră dacă mai este ceva în ființa noastră, ceva în obiceiurile noastre, ceva în viața noastră de zi cu zi, care este în lume și iubește lumea.

Dar cum ne folosim telefoanele, cum gestionăm internetul și rețelele sociale? Dar lucrurile din casa noastră și lucrurile din dormitorul nostru – sunt ele o expresie a dragostei noastre față de lume?

Oricine iubește lumea și este lumesc a terminat cu unitatea. Putem birui iubirea pentru lume iubindu-L pe Domnul și prin adevărul sfințitor.

Când suntem în Cuvântul lui Dumnezeu și adevărul este infuzat în ființa noastră, pur și simplu vedem lumea așa cum este și nu vom mai iubi lumea.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să expună orice aspect al caracterului lumesc pe care încă îl iubim și de care ne ținem, astfel încât să nu mai iubim lumea, ci să-L iubim pe Dumnezeu și să savurăm adevărul sfințitor!

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Salvează-ne de la a iubi lumea. Salvează-ne de caracterul lumesc. Ne deschidem strălucirii Tale, dragă Doamne: luminează-ne și expune orice caracter lumesc din ființa noastră. O, Doamne, cum rămâne cu felul în care vorbim și cum ne îmbrăcăm? Ne deschidem Ție cu privire la vorbirea noastră, la ușurătatea noastră, la implicarea noastră în lucrurile lumii și la iubirea lumii de către noi. Fie ca să vedem că lumea zace în cel rău și că iubirea ei, chiar și puțin, îi oferă celui rău terenul pentru a ne învinge și a ne ocupa. O, Doamne Isuse, ne întoarcem inima către Tine! Te iubim! Vrem să fim umpluți de dragoste pentru Tatăl și nu de dragoste pentru lume! Amin, Doamne, păstrează-ne în adevărul sfințitor, pentru ca lumea să fie expusă și să-L putem iubi pe Dumnezeu și nu lumea!

Îl contactăm pe Domnul prin Cuvânt pentru a-I permite să se infuze în noi și să trateze ambiția noastră

Un al doilea factor de diviziune este ambiția; ambiția este în fiecare dintre noi, ca o cârtiță care lucrează în subteran, într-un mod ascuns, pentru a provoca pagube (Isaia 14:13; Filipeni 2:3-4; Ioan 5:44; Romani 12:16; Matei 23:5-7; 1 Corinteni 10:24).

Când Îl contactăm pe Domnul prin Cuvânt și Îi permitem să Se infuzeze în noi, adevărul astfel împărțit în ființa noastră ne ucide ambiția. Ce poate trata ambiția noastră? Cu toții avem ambiție și, fie că ne dăm seama sau nu, ambiția ne subminează din interior.

Mustrarea nu funcționează și simpla expunere a ambiției cuiva nu o va trata. Trebuie pur și simplu să venim la Domnul și să fim sub cuvântul sfințitor; numai atunci când Domnul ne infuzează cu adevărul prin cuvântul Său nu mai putem fi ambițioși.

Ambiția este în noi toți; s-ar putea să nu se manifeste rapid sau des, dar este în noi, pândind și așteptând o oportunitate de a se manifesta. Putem fi într-un grup de slujire și altcineva poate fi rugat să facă ceva și nu noi, chiar dacă credem că suntem persoana potrivită pentru acel aspect practic; ambiția este expusă.

Trebuie să fim sfințiți în adevăr, savurând adevărul sfințitor pentru a trata acest factor al diviziunii. Trebuie să venim la Domnul și să ne deschidem către El, astfel încât El să ne poată sfinți.

Atunci când suntem sfințiți de Domnul prin cuvântul Său, ieșim din noi înșine și intrăm în Dumnezeul Triunic; în acest fel, microbul ambiției este ucis.

Doar adevărul împărțit în ființa noastră prin contactul nostru cu Domnul prin cuvântul Său poate trata ambiția noastră. Fie ca noi să rămânem în cuvântul lui Dumnezeu zi de zi. Fie ca noi să ne întoarcem la cuvântul lui Dumnezeu și să ne deschidem Domnului, astfel încât El să poată străluci asupra noastră și să ne expună ambiția.

Adevărul sfințitor este cel care ucide elementul ambiției din noi. Chiar dacă am putea crede că nu suntem oameni ambițioși în lume, există microbul ambiției în sângele nostru; avem nevoie de adevărul sfințitor ca antibiotic pentru a-l ucide.

Dacă ambiția din noi nu este dată la moarte, nu poate exista unitate autentică. Desigur, trebuie să fim ambițioși pentru a-I fi plăcuți Domnului și a trăi pentru El, dar ambiția pentru o poziție, ambiția de a fi cineva și de a realiza ceva, trebuie dată la moarte.

Singura cale prin care putem fi una este atunci când microbul ambiției este exterminat de cuvântul sfințitor. Dacă noi, credincioșii în Cristos și sfinții din viața de biserică, dorim să avem o unitate autentică în viața de biserică, avem nevoie de adevărul sfințitor pentru a trata cu ambiția noastră.

Numai atunci când suntem sfințiți prin adevărul din cuvântul lui Dumnezeu putem fi păstrați în Dumnezeul Triunic și suntem spontan una. Când suntem în Dumnezeu, suntem una, dar când suntem în afara Dumnezeului Triunic, suntem imediat divizați.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Strălucește asupra noastră. Purifică-ne. Intensifică strălucirea Ta asupra noastră și în noi. Expune orice element de ambiție din ființa noastră. O, Doamne, ai Tu o cale în noi. Vrem ca adevărul sfințitor să fie infuzat în noi, astfel încât ambiția noastră să fie dată la moarte și desființată. Dorim să avem unitate autentică în viața de biserică, așa că lăsăm ca adevărul sfințitor să trateze ambiția noastră! O, Doamne Isuse, ne deschidem pe deplin Ție! Venim să Te contactăm prin Cuvânt și Îți permitem să Te infuzezi în noi, astfel încât adevărul împărțit în ființa noastră să ucidă elementul ambiției din ființa noastră! Păstrează-ne în unitate. Păstrează-ne într-un singur acord. Păstrează-ne în Dumnezeul Triunic prin sfințirea noastră în Cuvânt!

Să fim diponibili să fim nimeni și să-L înălțăm doar pe Cristos pentru a trata înălțarea de sine

O a treia cauză a diviziunii este înălțarea de sine; acest factor de diviziune însoțește de obicei ambiția. Unii oameni sunt ambițioși și se înalță pe ei înșiși, în timp ce alții sunt ambițioși, dar nu se înalță niciodată.

Cei care se înalță pe ei înșiși își doresc să aibă o anumită preeminență și o poziție mai înaltă pentru ca alții să-i vadă și să-i aprecieze.

Ucenicii nu erau doar ambițioși pentru o poziție, ci, mai mult decât atât, se înălțau pe ei înșiși deasupra altora; Petru a luat inițiativa în a face acest lucru. O, Doamne!

Fie ca noi să fim dispuși să fim nimeni și să-L înălțăm pe Cristos ca singurul Cineva, căci El are preeminența universală (Coloseni 1:18; 2 Corinteni 4:5; 3 Ioan 9-11). Înălțarea de sine este ca un șarpe, provocând dezbinare între sfinți.

Fie ca noi să învățăm să nu ne înălțăm pe noi înșine, ci mai degrabă să-L înălțăm doar pe Cristos. Dacă ni se dă o anumită responsabilitate sau dacă preluăm conducerea în viața de biserică într-un anumit aspect, nu ar trebui să fim nerăbdători să menționăm acest lucru altora sau să pretindem că suntem cineva.

Dacă vrem să fim cineva, viața de biserică autentică nu este locul potrivit pentru noi, căci în viața de biserică suntem cu toții niște nimeni și doar Cristos este Cineva.

În recâștigarea Domnului, noi toți suntem smeriți și doar Cristos este înălțat. Suntem cu toții dispuși să-L înălțăm doar pe Cristos și să-I acordăm doar Lui preeminența în ființa noastră, căci El este singurul care este Cineva și noi suntem cu toții niște nimeni.

Suntem dispuși să luăm calea crucii și să trăim o viață crucificată, chiar și atunci când putem fi persecutați de cei din afară și vorbiți de rău de cineva din viața de biserică.

În economia lui Dumnezeu, preeminența Îi aparține numai lui Cristos. Trăim o viață crucificată doar astfel încât înălțarea de sine să fie învinsă și să-I dăm lui Cristos preeminența.

Chiar și atunci când Domnul face ceva minunat printre noi, căci există un anumit singur acord și dăm un raport sau o mărturie despre aceasta, fie ca noi să fim conștienți de înălțarea de sine.

Înălțarea de sine este dăunătoare, fiind exprimată chiar și atunci când nici nu ne dăm seama; ceilalți din jurul nostru o pot simți, dar noi s-ar putea să fim inconștienți. Înălțarea de sine este insidioasă și trebuie să ne pocăim pentru că ne-am înălțat pe noi înșine.

Trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său, să-I acordăm Lui primul loc și să fim în adevărul sfințitor, astfel încât orice element de înălțare de sine să poată fi eradicat din ființa noastră.

Dacă ne dăm seama că Cristos este preeminent înaintea lui Dumnezeu, nu vom mai încerca să ne înălțăm pe noi înșine, ci vom ține de Cristos, Îl vom înălța pe Cristos și Îi vom da preeminența în ființa noastră. Amin!

Doamne Isuse, Îți dăm preeminența în ființa noastră și în viața de biserică. Îți dăm primul loc în toate lucrurile prin credință. Ai Tu preeminența în noi și în tot ceea ce are legătură cu noi. Fie ca Tu să ai preeminența în viața de biserică și în toată slujirea noastră în biserică. Salvează-ne de înălțarea de sine. Salvează-ne de a ne înălța pe noi înșine sau de a ne ridica pentru ca alții să ne vadă și să ne aprecieze. O, Doamne, strălucește asupra noastră și expune orice exaltare a sinelui. Expune orice este din sine care încearcă să se înalțe pe sine. Fie ca noi să rămânem una cu Tine pe cruce pentru a trăi o viață crucificată, o viață în care sinele este crucificat și doar Cristos este înălțat. Amin, Doamne, nu mai sunt eu, ci Cristos! Nu eu, ci Cristos fie înălțat și apreciat! Slavă Domnului, Cristos are primul loc în toate lucrurile!

Să nu ne ținem de opiniile și concepțiile noastre, ci să ne concentrăm pe recâștigarea lui Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii

Al patrulea factor de diviziune sunt opiniile și concepțiile (Matei 16:21-24). Cu toții avem concepții și opinii și, chiar și după ce devenim creștini, încă avem opinii; cu atât mai mult, acum ne ținem de opiniile noastre.

Opinia este ca un scorpion, care ne mușcă și ne face să pierdem viața și să fim lipsiți de savurarea lui Cristos. Părerea bună a lui Petru a fost exprimată când Domnul a spus că trebuie să meargă la cruce, iar Domnul a identificat-o imediat ca fiind Satan vorbind în Petru.

Probabil cel mai dăunător lucru sunt concepțiile și opiniile din viața de biserică. Putem vorbi despre ceva legat de creșterea copiilor noștri, iar unii își pot aduce concepțiile și opiniile bazate pe modul în care au fost crescuți și pe mediul lor.

Fie ca Domnul să ne dea harul să nu ne ținem de opiniile noastre, ci mai degrabă să le lăsăm laoparte și să ne concentrăm doar pe scopul lui Dumnezeu. Trebuie să urmărim pur și simplu scopul Domnului, care este recâștigarea lui Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii.

Deoarece concepțiile și opiniile sunt de fapt expresia sinelui, nu ar trebui să ne ținem de ele. Chiar și opiniile noastre bune, grija față de ceilalți și faptul că nu vrem ca ei să sufere, pot fi ceva ce Satan folosește pentru a aduce dezbinare și a deteriora unitatea.

Mai ales în slujba Domnului și pe măsură ce învățăm să-I slujim în viața de biserică, trebuie să învățăm să spunem: Nu știu. Este ușor să-ți exprimi opinia și să faci lucrurile conform concepțiilor tale, căci s-ar putea să știi atât de multe lucruri.

Cu cât suntem mai implicați în viața de biserică și în lucrarea Domnului, cu atât mai mult trebuie să avem atitudinea că nu știm și că avem nevoie de părtășie.

Nu suntem experți. Nu devenim experți. Învățăm să depindem de Domnul și să nu ne ținem de opiniile și concepțiile noastre. Domnul vrea să ne înnoiască. Fie ca noi să învățăm să nu insistăm asupra nimic altceva decât asupra lui Cristos, ca viață și ca totul pentru biserică.

În afară de scopul lui Dumnezeu, nu ar trebui să insistăm asupra niciunei opinii sau concepții. Avem nevoie de adevărul sfințitor. Numai adevărul sfințitor poate trata opiniile și concepțiile noastre.

Când avem realitatea divină infuzată în ființa noastră, nu mai suntem lumești și nici nu iubim lumea, ambiția noastră este dată la moarte, înălțarea de sine este desființată, iar opiniile și concepțiile noastre sunt lăsate deoparte.

Slavă Domnului că avem adevărul sfințitor prin care putem trata și elimina factorii de diviziune din ființa noastră. Pe măsură ce Îl contactăm pe Domnul în fiecare zi, orice factor de diviziune din ființa noastră este biruit.

Factorii de diviziune sunt uciși de adevărul sfințitor, iar rezultatul este că suntem aduși într-o unitate autentică, căci sfințirea ne menține în Dumnezeul Triunic.

Dar dacă nu rămânem în cuvântul sfințitor prin exersarea duhului nostru, vom fi creștini lumești, creștini ambițioși, creștini care se înălță de sine sau creștini cu opinii ferme, iar astfel de oameni nu pot fi niciodată una!

Fie ca noi să permitem cuvântului sfințitor al adevărului să trateze caracterul lumesc, ambiția, înălțarea de sine și opiniile, astfel încât să putem rămâne și să fim păstrați în unitatea autentică, unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim biserica. Vrem să ne concentrăm doar pe recâștigarea lui Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii. Ne deschidem Ție, Doamne. Strălucește asupra noastră și expune-ne opiniile și concepțiile noastre. Fie ca să nu ne ținem de opiniile noastre și să refuzăm să ne ținem de concepțiile noastre. O, Doamne, fie ca noi să învățăm să nu insistăm asupra nimic altceva decât asupra lui Cristos ca viață și ca totul pentru biserică! Amin, Doamne, fie ca scopul Tău să devină scopul nostru. Fie ca noi să fim dispuși să renunțăm la opiniile și concepțiile noastre și pur și simplu să-L luăm pe Cristos ca viață și ca totul pentru zidirea bisericii! Fie ca factorii de dezbinare din noi să fie uciși de adevărul sfințitor, ca să putem fi aduși la o unitate autentică! Aleluia, sfințirea ne menține în Dumnezeul Triunic și în El suntem una!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Overcome Worldliness, Ambition, Self-Exaltation and Opinions by the Sanctifying Truth, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 4 cu tema: Să menținem singurul acord prin cele trei substanțe ale puterii din recâștigarea Domnului — rugăciunea, Duhul și Cuvântul (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos împlinește cea mai mare profeție din Biblie: Eu voi zidi biserica Mea

03/12/2025 by Credincios in Cristos 7 Comments

Cea mai mare profeție din Biblie referitoare la continuarea lui Cristos este în Matei 16:18, unde Domnul a spus: Eu voi zidi biserica Mea; zidirea bisericii și pregătirea miresei continuă și astăzi, iar împlinirea acestei profeții Îl va aduce pe Domnul înapoi! Amin, vino, Doamne Isuse!

Dacă citim Biblia cu rugăciune, vom realiza că Vechiul Testament profețește despre lucrurile din Noul Testament și același lucru este valabil și pentru continuarea lui Cristos, așa cum se vede în Faptele Apostolilor.

Cristos a venit și a trăit viața unui om-Dumnezeu, L-a exprimat pe Dumnezeu, a făcut lucrarea lui Dumnezeu și a îndeplinit lucrarea de răscumpărare murind pe cruce. Apoi, a trecut prin moarte și înviere, iar în înviere a devenit un Duh dătător de viață pentru a se distribui tuturor celor care vor crede în El.

Cartea Fapte ne arată nu numai cum urmașii lui Cristos au continuat pe calea Sa și au răspândit învățăturile Sale, ci și mai mult, ea ne arată continuarea lui Cristos. Da, Cristos nu a mai fost printre oameni fizic pe pământ după învierea și înălțarea Sa, dar El era încă aici prin ucenicii Săi, căci ei L-au continuat pe Cristos pe pământ.

Această continuare a lui Cristos a fost profețită și în Vechiul Testament, în special de doi profeți – Isaia și Mica. Cât de minunat este să vedem că nu numai Cristos, ci și continuarea Sa, biserica în calitate de reproducere a lui Cristos, a fost profețită și în Vechiul Testament!

Isaia a profețit despre încarnarea, trăirea umană, moartea și învierea lui Cristos; în special, el a spus că Cristos va vedea o sămânță și Își va prelungi zilele.

Cristos a suferit niște suferințe de neimaginat, fiind omorât într-un mod nemilos și crud, dar știa că va vedea o sămânță, o continuare a Sa, în biserică! După cum spune Evrei, pentru bucuria care I-a fost pusă înainte, El a îndurat crucea și a suferit rușinea! Slavă Domnului!

Mai mult, Cristos Își va prelungi zilele; zilele Lui sunt prelungite prin și în toți credincioșii în Cristos. Într-o altă parte, Isaia a spus că Cristos va vedea rodul muncii sufletului Său și va fi satisfăcut.

După ce a suferit moartea, Cristos în înviere vede rezultatul, rodul: biserica în calitate de continuare a lui Cristos, așa cum se vede în cartea Fapte. Și astăzi suntem în continuarea Faptelor Apostolilor, căci cartea Fapte nu au fost niciodată încheiată.

De partea sa, Mica a spus că ieșirile lui Cristos sunt din vremuri străvechi, din zilele veșniciei. Ieșirile Lui au loc și astăzi, căci El continuă în toți credincioșii în Cristos, continuarea Lui. Slavă Domnului!

Cea mai mare profeție din Biblie cu privire la continuarea lui Cristos: Eu voi zidi biserica Mea (Matei 16:18)

Aceste profeții din Vechiul Testament – vezi Isaia 53:10-11 și Mica 5:12 – culminează cu cea mai mare profeție din Biblie cu privire la continuarea lui Cristos, care a fost rostită de Însuși Domnul Isus.

După ce i-a întrebat pe ucenicii Săi cine spun oamenii că este El, Domnul a mers mai departe de la dezvăluirea faptului că este Fiul lui Dumnezeu la dezvăluirea bisericii.

El a spus în Matei 16:18: „Și Eu îți spun: tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.” Aceasta este cea mai mare profeție din Biblie, o profeție care încă se împlinește în ziua de astăzi.

Cel mai probabil, niciunul dintre ucenici – nici măcar Petru – nu și-a dat seama vreodată că există așa ceva ca biserica în univers. Așadar, Domnul a dezvăluit nu numai cine este El, ci și ce este biserica și, mai mult, a profețit că va zidi biserica. Asta face Domnul chiar acum: El zidește biserica.

Au trecut aproape douăzeci de secole de când Domnul a rostit acest cuvânt, totuși încă nu putem vedea că biserica este pe deplin zidită. Putem vedea tot felul de organizații și denominațiuni exterioare în cadrul creștinismului care se autointitulează biserică, dar unde este biserica pe care Cristos o zidește astăzi?

Unii creștini spun că, în ziua Cincizecimii, Domnul Isus Și-a împlinit cel puțin parțial profeția, căci El a zidit ceva în acea zi. Acest lucru este corect; Domnul a început să-Și zidească biserica și, de-a lungul epocilor, El a făcut o lucrare ascunsă, intrinsecă, pentru a zidi biserica în calitate de o continuare a lui Cristos.

Și porțile Hadesului nu pot birui biserica zidită! Porțile Hadesului sunt autoritatea sau puterea întunericului lui Satan; ele atacă biserica din toate direcțiile, dar nu pot birui biserica.

Mai mult, așa cum dezvăluie Coloseni 1:12-13, noi, credincioșii în Cristos, suntem eliberați de autoritatea întunericului și transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu pentru a-L savura pe Domnul ca porție a noastră alocată de Dumnezeu.

Zi de zi, suntem eliberați de sub autoritatea întunericului și suntem calificați pentru o parte din porție alocată sfinților în lumină. Cristos este porția noastră alocată de Dumnezeu astăzi; Tatăl ne-a calificat și acum Îl savurăm pe Cristos împreună cu sfinții pentru zidirea bisericii. Amin!

Profeția despre zidirea bisericii începută de Domnul în Matei 16 este continuată de apostolul Pavel în Efeseni 4:13-16, unde profețește cu privire la zidirea bisericii într-un mod specific; și aceasta trebuie să se împlinească.

Dumnezeu dorește cu adevărat să obțină o continuare a lui Cristos și o va obține; Cristos lucrează pentru a zidi biserica, iar noi, ca credincioși în Cristos, cooperăm cu El pentru aceasta. Cu toții vrem să ajungem la unitatea credinței, la un om complet matur și la măsura staturii plinătății lui Cristos.

Aceasta înseamnă că trebuie să creștem zilnic în viață, permițându-I Domnului să crească în noi prin distribuirea Sa divină, astfel încât să putem crește cu creșterea lui Dumnezeu, spre zidirea bisericii.

Creșterea Trupului este creșterea tuturor membrelor Trupului, iar această creștere este spre zidirea sa însuși în dragoste. Domnul lucrează astăzi pentru a sfinți biserica prin spălarea cu apă în cuvânt (Efeseni 5:26). El spală toate impuritățile, defectele, petele și zbârciturile pentru a obține o biserică glorioasă, o mireasă fără pată pentru El.

Pe de o parte, El Și-a vărsat sângele pentru a ne curăța de orice păcat (Evrei 13:12; 1 Ioan 1:7, 9). Pe de altă parte, El curăță biserica prin cuvântul Său viu, instantaneu, personal, curățitor, pentru a o purifica și a o face fără pată și fără zbârcituri, să fie la fel ca El.

Împlinirea celei mai mari profeții din Biblie este văzută în Apocalipsa 19:7-8, unde ni se spune să ne bucurăm, să ne exultăm și să-I dăm slavă, căci nunta Mielului a venit și soția Lui s-a pregătit.

Într-o zi, biserica în calitate de Trup al lui Cristos va fi pe deplin zidită, iar biserica în calitate de mireasă a lui Cristos, va fi pe deplin pregătită; în acea zi, se va împlini cea mai mare profeție din Biblie!

Împlinirea nu este încă aici; astăzi suntem în acest proces și tot ce a profețit Domnul, El va împlini. Fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru împlinirea celei mai mari profeții din Biblie cu privire la continuarea lui Cristos, zidirea bisericii.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru promisiunea Ta și pentru profeția Ta că Tu îți vei zidi biserica și porțile Hadesului nu o vor birui. Aleluia, Cristos astăzi Își zidește biserica și, oricât de mult vor încerca porțile Hadesului, ele nu o vor birui! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, suntem parte a bisericii, Trupul lui Cristos, iar Cristos zidește biserica Sa! O, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine pentru zidirea bisericii Tale astăzi. Vrem ca viața și lucrarea noastră să contribuie la împlinirea celei mai mari profeții din Biblie! Fie ca toți să creștem în viață spre maturitate, până când vom ajunge cu toții la unitatea credinței și la cunoașterea deplină a Fiului lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca toți să ajungem la un om complet, la măsura staturii plinătății lui Cristos. Crești în noi astăzi. Zidește-Te în noi și zidește-ne pe noi în Tine. Zidește-ne împreună în biserică. Câștigă biserica zidită, dragă Doamne!

Când biserica este zidită și mireasa este pregătită, Domnul Se va întoarce

Dacă citim Efeseni 4:14-15, vedem că Domnul nu zidește biserica în mod direct, ci indirect, prin membrele Trupului lui Cristos care funcționează în măsura lor pentru zidirea bisericii.

Cea mai mare profeție din Biblie este că Cristos va zidi biserica Sa, iar astăzi suntem parte a împlinirii acestei profeții. Trebuie să ne ținem de adevăr în dragoste, pentru a putea crește în El în toate lucrurile, care este Capul, Cristos, din care tot Trupul se zidește pe sine în dragoste.

Trebuie să creștem în Cristos în toate lucrurile; în toate lucrurile de zi cu zi ale vieții noastre, în toate lucrurile văzute și în lucrurile în care alții nu ne văd, Cristos trebuie să crească în noi.

Când biserica este zidită și mireasa lui Cristos este pregătită, Domnul Isus se va întoarce. El așteaptă zidirea bisericii. Această așteptare nu este pasivă, ci foarte activă, căci Cristos lucrează în și prin membrele Trupului Său pentru a zidi biserica și a pregăti mireasa.

El va împlini cea mai mare profeție din Biblie; El nu va fi niciodată învins. Întrucât Domnul Isus a profețit în Matei 16:18 că El va zidi biserica Sa, această profeție se va împlini. El nu se poate întoarce dacă această profeție nu se împlinește, iar acest lucru va fi o rușine pentru El.

Astăzi, dacă privim în jur, putem vedea clar că biserica nu este încă zidită și, în multe privințe, vrăjmașul pare să învingă. Dar Domnul lucrează în lucrarea Sa de recâștigare pentru a recâștiga funcția tuturor membrelor Trupului, astfel încât Trupul să se poată zidi în dragoste.

El vrea să se laude vrăjmașului că a zidit biserica și a pregătit mireasa Sa, astfel încât Se va întoarce. Împlinirea profeției Domnului privind zidirea bisericii Îl va aduce înapoi.

Când creștem în viață astăzi, când ne dăm Domnului pentru a-I permite să crească în noi (Ioan 3:30), cooperăm cu Domnul pentru zidirea bisericii. Da, Cristos este Cel care zidește biserica Sa, dar El o face în și prin membrele Trupului Său. Fiecare membru al Trupului lui Cristos trebuie să crească în viața divină și să funcționeze în măsura sa pentru zidirea Trupului.

Este nevoie de tot Trupul pentru a cauza creșterea Trupului spre zidirea sa în dragoste. Trupul se zidește în dragoste. Această dragoste este Dumnezeu ca dragoste care se infuzează în noi și este domeniul în care Trupul este zidit.

Domnul Isus a venit și L-a exprimat pe Dumnezeu ca dragoste, iubindu-i pe cei din jurul Său și având îndurare de ei chiar și atunci când se aflau într-o stare jalnică și umilită. El nu a venit să-i condamne pe alții sau să-i judece; El a venit să-i iubească și să Se dea pe Sine Însuși pentru ei.

Astăzi, El trăiește în noi, iar noi, ca și credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristos ca dragoste pentru a-i iubi pe ceilalți, a ne iubi unii pe alții și a contribui la zidirea bisericii în dragoste.

Nu suntem aici pentru a-i condamna sau a-i critica pe ceilalți; nu suntem aici pentru a le expune eșecurile și păcatele și nici nu suntem aici pentru a-i judeca. Suntem aici pentru a-i iubi pe ceilalți, a ne iubi unii pe alții și a crește în viață și în funcție, în măsura noastră, pentru zidirea bisericii în dragoste. Amin!

Fie ca noi să cooperăm cu Domnul astăzi pentru împlinirea celei mai mari profeții din Biblie. Fie ca noi să ne dăm Lui pentru a zidi biserica și a pregăti mireasa Sa, astfel încât El să se poată întoarce. Fie ca noi să alegem calea cea mai excelentă, calea dragostei, pentru a zidi biserica.

Dacă vedem că împlinirea profeției Domnului privind zidirea bisericii și pregătirea miresei Sale Îl va aduce înapoi, vom lăsa totul deoparte și ne vom da Lui pentru aceasta.

Domnul este ca un celibatar care vrea să se căsătorească; El este nerăbdător să se căsătorească, așa că lucrează pentru a-Și câștiga mireasa. Este timpul să ne ridicăm, să lăsăm deoparte interesele noastre și să ne unim cu Domnul și unii cu alții pentru zidirea bisericii și pregătirea miresei Sale.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să Te întorci curând! Amin, vino, Doamne Isuse! Ne dăruim Ție pentru zidirea bisericii și pregătirea miresei Tale! Amin, Doamne, împlinește profeția Ta de zidire a bisericii Tale! Zidește-Ți biserica astăzi. Ne dăm Ție pentru clădirea Ta. Zidește în noi. Introdu-Te în noi. Crești în noi. Zidește-ne împreună. Perfecționează-ne ca numeroase membre ale Trupului, astfel încât să putem funcționa cu toții pentru zidirea Trupului! Amin, Doamne, fie ca Trupul să se zidească în dragoste astăzi! Vrem să auzim acea chemare glorioasă de a ne bucura și a exulta că nunta Mielului a venit și mireasa s-a pregătit! Amin, Doamne, pentru zidirea Ta dăm totul ca Tu să fii satisfăcut! Spală-ne cu apa din Cuvânt. Constituie-ne cu Tine Însuți. Zidește-ne împreună cu sfinții. Amin, Doamne, câștigă clădirea Ta! Câștigă-Ți mireasa!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is Fulfilling the Greatest Prophecy in the Bible, I will Build My Church, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 1 cu tema: Continuarea cărții Fapte – continuarea corporativă a lui Cristos (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Noi, credincioșii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care El ni le-a dat

04/06/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care ni le-a dat El.

În calitate de credincioși în Cristos, avem un statut dublu înaintea lui Dumnezeu: din punct de vedere al vieții, suntem fecioare care cresc în viață, Îl iubim pe Domnul și suntem umpluți cu Duhul Sfânt, iar din punct de vedere al slujirii, suntem sclavii Domnului și trebuie să-I slujim în mod credincios, lucrând până când va veni El.

Acest lucru se vede în Matei 25:1-23. La sfârșitul acestei epoci, pe măsură ce ne pregătim pentru întoarcerea Domnului și căutăm să fim pregătiți pentru ca El să ne răpească, trebuie să vedem că suntem atât fecioare, cât și sclavi.

Ca fecioare, trebuie să fim prudenți; trebuie nu doar să avem ulei în lampa noastră, ci, mai mult decât atât, să avem ulei în vasul nostru.

Ce înseamnă pentru noi să avem ulei în vasul nostru? Lampa noastră este duhul nostru, căci duhul omului este lampa lui Iehova. Însă vasul nostru este sufletul nostru, personalitatea noastră. Nu este suficient pentru noi să avem ulei în lampa noastră, adică să avem Duhul în duhul nostru. Este bine, dar nu este suficient.

Trebuie să avem ulei în vasul nostru, adică trebuie să cooperăm cu Domnul pe tot parcursul zilei pentru a câștiga o porție suplimentară de Duh în sufletul nostru.

Domnul Isus este Duhul în duhul fiecărui credincios în Cristos; totuși, cât din Duh este în sufletele credincioșilor? Cât din Duh am câștigat astăzi în mintea, emoțiile și voința noastră? I-am permis Domnului să se răspândească în mintea noastră și să influențeze modul în care gândim?

I-am permis noi oare Domnului să se răspândească în emoțiile noastre și să le echilibreze, făcându-ne să iubim ceea ce iubește El și să nu ne placă ceea ce nu-I place? I-am dat noi Domnului permisiunea de a ne supune voința, astfel încât alegerile noastre să reflecte alegerile Sale?

Cu toții trebuie să recunoaștem că suntem în procesul de a învăța să câștigăm Duhul în sufletul nostru, adică învățăm să plătim prețul pentru a câștiga porția suplimentară de Duh în vasul nostru.

Zi de zi venim la Domnul pentru a a-L savura în cuvântul Său și ne stabilim timp pentru a ne ruga pentru ca noi să-L absorbim și să savurăm tot ceea ce este El.

Învățăm să răscumpărăm timpul, căci zilele sunt rele, fiind umpluți în duh și cu Duhul. Acesta este un proces de învățare. Învățăm să rămânem în părtășie cu Domnul nu doar zilnic, ci chiar și în fiecare oră.

Acesta este o exersare continuă. Învățăm să ne răscumpărăm timpul și să ne cheltuim energia pentru a fi saturați și îmbibați cu cuvântul sfânt al lui Dumnezeu.

Fie ca noi să rămânem în acest proces de învățare, astfel încât să putem plăti prețul pentru a câștiga mai mult din Duh în vasul nostru, pentru a avea ceva din Duh pentru a sluji altora pentru zidirea bisericii și intensificarea strălucirii sfeșnicului.

În viață suntem fecioare care trăiesc pentru Domnul, în slujire suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul

Matei 25 ne spune că noi, credincioșii în Cristos, avem un statut dublu înaintea lui Dumnezeu: în viață suntem fecioare care trăiesc pentru Domnul, iar în slujire suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul.

În Matei 25:14-30 vedem parabola talanților, unde un om era pe cale să plece în străinătate, așa că și-a chemat slujitorii și le-a dat talanți după abilitatea lor, apoi a plecat. Domnul Isus este acel om care a plecat în străinătate mergând la ceruri și ne-a dat nouă averile Sale.

Noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar fecioare care trăiesc pentru Domnul, ci și sclavi care Îl slujesc pe Domnul. Biblia ne arată că, din punct de vedere al slujirii, noi, credincioșii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul (1 Corinteni 7:22-23; 2 Petru 1:1; Iacov 1:1; Romani 1:1).

Statutul nostru înaintea Domnului în relația noastră cu El are două aspecte: în viață, suntem fecioare care trăiesc pentru Domnul, căutăm să câștigăm Duhul în sufletul nostru și Îl iubim pe Domnul, iar în slujire, suntem sclavii Săi cumpărați care Îi slujesc. Fie ca noi să vedem că avem acest statut dublu și fie ca noi să exersăm zilnic ambele aspecte.

În calitate de fecioare, trebuie să fim umpluți cu Duhul în interior și să-L iubim pe Domnul. Ca slujitori ai lui Dumnezeu, avem daruri spirituale pe care trebuie să le folosim pentru a-I sluji Domnului (Romani 12:6; 1 Corinteni 12:4; 1 Petru 4:10; 2 Timotei 1:6).

Fie ca noi să nu neglijăm aceste două aspecte, ci mai degrabă să acordăm atenția cuvenită ambelor, fiind potriviți atât în viață, cât și în slujire. Aleluia, în viață suntem fecioare care Îl iubesc pe Domnul, suntem umpluți în duh și ne pregătim pentru întoarcerea Mirelui nostru!

Slavă Domnului, în slujire suntem sclavi ai lui Cristos, slujindu-L în mod credincios până când El va veni cu răsplata în împărăția Sa! În ceea ce suntem, suntem fecioare; în ceea ce privește credincioșia noastră în slujire, suntem sclavi.

Poate că ne place faptul că suntem fecioare, căci tot ce trebuie să facem este să-L savurăm în mod personal pe Domnul, să fim umpluți de El și să fim în cuvântul Său pentru a-L câștiga tot mai mult în fiecare zi. Dar s-ar putea să nu ne placă să auzim că suntem sclavi; nimeni nu vrea să fie sclav.

Totuși, Domnul ne-a cumpărat ca să fim sclavii Lui; mai întâi, El a venit ca Mântuitorul-Sclav pentru a ne sluji, iar acum El ne-a câștigat și a venit în noi pentru a ne face la fel cum El este, un sclav al lui Dumnezeu în biserică.

Ca fecioare, Domnul este Mirele nostru, cea mai minunată și plăcută persoană; Îl iubim, alergăm după El și ne place să petrecem timp cu El. Ca sclavi ai Domnului, Domnul este Stăpânul nostru; El este un stăpân strict, dându-ne daruri spirituale și așteptându-ne să facem afaceri și să obținem o creștere a darurilor pe care ni le-a dat.

Avem un statut dublu, iar Domnul are, de asemenea, un statut dublu. Pe de o parte, Îl iubim ca fiind Mirele nostru minunat, plăcut și dulce, iar pe de altă parte, Îl venerăm și Îl ascultăm ca Stăpânul nostru strict care ne tratează într-un mod strict în aspectul slujirii.

Ca fecioare, avem nevoie de umplerea cu ulei în vasul nostru; vasul nostru trebuie să fie umplut și să conțină Duhul, chiar și pentru a câștiga o porțiune suplimentară din Duh. Ca sclavi, avem un talant, un talant spiritual, pe care Domnul ni l-a dat pentru slujirea noastră adusă Lui.

Ca vase, avem nevoie de Duh ca de ulei în interior, iar ca sclavi avem nevoie de talanți în exterior.

Ca fecioare, trebuie să-L lăsăm pe Domnul să ne umple până la refuz, chiar să ne cufunde adânc în ființa noastră pentru a ajunge la cele mai ascunse părți, astfel încât El să ne poată transforma după chipul Său.

Ca sclavi ai lui Dumnezeu, trebuie să ne exersăm darurile spirituale pentru a-I sluji Domnului.

Nu ne putem concentra prea mult pe niciunul dintre cele două aspecte, căci ambele sunt vitale și se leagă unul de celălalt. Nu putem sluji Domnului ca sclavi fără a fi umpluți în interior cu Duhul și nu putem fi pur și simplu umpluți cu Duhul și să nu-I slujim Domnului, căci umplerea rezultă în slujirea exterioară.

Uneori însă, putem fi atât de plini de activități în exterior, fiind implicați în multe aspecte ale slujbei din viața de biserică, dar uităm sau neglijăm aspectul de a fi umpluți în duh. Acest lucru va face ca slujirea noastră adusă Domnului să fie deteriorată și nepotrivită.

În alte momente, însă, este posibil să petrecem timp doar cu Domnul și să ne ocupăm de multe lucruri înaintea Sa, dar este posibil să nu fim implicați în niciun aspect al slujirii; în acest caz, nu există nicio revărsare a vieții care este în noi.

Fie ca noi să ne dăm seama că suntem atât fecioare care Îl iubesc pe Domnul și trăiesc pentru El și sclavi care Îl slujesc pe Domnul în mod credincios folosindu-ne darurile spirituale.

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne-ai dezvăluit că suntem atât fecioare care trăiesc pentru Domnul cât și sclavi care Îl slujesc pe Domnul. Aleluia, din punct de vedere al vieții, suntem fecioare pure care Îl iubesc pe Domnul, căutăm să fim umpluți cu El și creștem în viață spre maturitate pentru a fi pregătiți pentru întoarcerea Mirelui nostru! Slavă Domnului, din punct de vedere al slujirii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul, fiind cumpărați de Cristos pentru a-I sluji cu darurile spirituale pe care El ni le-a dat. Amin, Doamne, fie ca noi să ne exersăm zilnic să trăim viața unei fecioare înțelepte care așteaptă întoarcerea Mirelui ei și o viață de slujire a Ta ca sclavi până când Te vei întoarce cu răsplata Ta. Ne deschidem Ție, Doamne dragă; înnoiește-ne pe dinăuntru și saturează-ne cu Duhul. Venim la Tine, umpluți de duh, pentru a-Ți sluji în biserică și pentru biserică, exersându-ne darul spiritual pentru zidirea bisericii. Te iubim, Mirele nostru drag, și așteptăm cu nerăbdare întoarcerea Ta! Te ascultăm, Stăpânul nostru strict, și folosim darurile pe care ni le-ai dat pentru a-Ți sluji ca sclavi până Te vei întoarce!

Noi, credincioșii, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care ni le-a dat El

Pentru slujire, pentru osteneala pentru Domnul, avem nevoie de talant, de darul spiritual, pentru a putea fi echipați ca un sclav bun pentru a îndeplini ceea ce Domnul intenționează să realizeze (Matei 25:20-23; 24:45-51).

Pe de o parte, trebuie să fim veghetori ca niște fecioare înțelepte, iar pe de altă parte, trebuie să fim sclavi credincioși care dau hrană casei lui Dumnezeu la timpul potrivit. Noi, credincioșii în Cristos, suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul cu darurile spirituale pe care El ni le-a dat (Matei 25:14-15).

Robii îi semnifică pe credincioși priviți din perspectiva slujirii. Suntem mântuiți pentru a sluji. Domnul este modelul nostru ca sclavi ai lui Dumnezeu și, de îndată ce suntem mântuiți, avem o funcție: suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul.

Prezbiterii, de exemplu, nu sunt persoane cu autoritate care fac lucruri în exterior pentru a conduce biserica doar într-un mod exterior; ei sunt sclavii sfinților. Sfinții slujitori, diaconii și diaconițele, fiecare este un sclav al Domnului.

Domnul ne-a dat bunurile Sale; aceste bunuri semnifică biserica (Efeseni 1:18) cu toți credincioșii, care constituie casa lui Dumnezeu (Matei 24:45). Ce sunt aceste talanți care ne-au fost date? Care sunt darurile spirituale pe care Domnul ni le-a dat fiecăruia dintre noi înainte de a pleca?

Talanții semnifică daruri spirituale (25:15-23; Romani 12:6; 1 Corinteni 12:4; 1 Petru 4:10; 2 Timotei 1:6-7); umplerea cu Duhul în viață ne face capabili să folosim darul spiritual în slujire, iar darul spiritual în slujire se potrivește cu umplerea cu Duhul în viață, pentru ca să putem fi membri perfecționați ai lui Cristos. Amin!

Pe măsură ce trăim la finalizarea acestei epoci și ne pregătim pentru întoarcerea Domnului, cooperând cu El pentru a aduce împărăția Lui, trebuie să fim fecioare prudente care trăiesc pentru Domnul și slujitori credincioși care Îl slujesc pe Domnul.

Trebuie să fim slujitori credincioși care Îl slujesc pe Domnul cu darurile pe care El ni le-a dat. Aceasta nu înseamnă doar că suntem ocupați cu multe lucruri; mai degrabă, am primit anumite daruri de la Domnul și trebuie să le folosim pentru a-I sluji ca sclavi.

Pe de o parte, acestea sunt lucrurile de care Stăpânul vrea să avem grijă – bunurile Sale. Pe de altă parte, El ne-a dat câteva daruri spirituale. Aceste daruri, așa cum se vede în Romani 12:6, diferă în funcție de harul care ne-a fost dat.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât ni se vor da mai multe daruri. Pe măsură ce Îi slujim Domnului ca sclavi în viața de biserică, trebuie să continuăm să-L savurăm pe Domnul; cu cât Îl savurăm mai mult pe El ca har, cu atât avem mai multe daruri spirituale.

Aceste daruri sunt darul Duhului, căci Duhul devine abilitatea noastră de a sluji sfinților. Efeseni 4:7 spune că fiecăruia dintre noi i-a fost dat harul după măsura darului lui Cristos. Totul depinde de abilitatea noastră, de măsura abilității noastre spirituale.

Mulți creștini aplică și înțeleg greșit acest lucru, crezând că darurile pe care Domnul ni le-a dat sunt abilitățile și capacitatea noastră naturale; unii sunt capabili să gestioneze lucrurile bine, alții pot vorbi elocvent, în timp ce alții au o voce bună, așa că cred că acestea sunt darurile spirituale pe care Domnul ni le-a dat.

Acestea sunt abilități naturale, talentele noastre naturale, nu darurile spirituale pe care Domnul ni le-a dat. Un dar spiritual este ceva ce Domnul ni-l dă și pe care îl exersăm pentru zidirea bisericii.

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Domnul, cu atât darul nostru spiritual crește, astfel încât să putem sluji Domnului și să zidim biserica. Umplerea cu Duhul ne permite să folosim darurile spirituale în slujire. Cu cât suntem mai umpluți în duh, cu atât putem sluji mai mult Domnului.

Îi slujim Domnului nu doar făcând lucruri exterioare în biserică sau cântând în biserică etc.; Îi slujim Domnului ca urmare a savurării noastre de Cristos, iar darul spiritual se manifestă pe măsură ce suntem umpluți în duh.

Dacă facem lucruri pentru Domnul, dar nu suntem umpluți în duh, slujirea noastră este doar un fel de lucrare naturală, fără valoare spirituală. Darul spiritual în slujire trebuie să corespundă cu umplerea cu Duhul în viață.

Dacă ne dăm seama că suntem sclavi care Îl slujesc pe Domnul conform darului spiritual pe care El ni L-a dat și Îl slujim în mod credincios pe Domnul, vom intra în bucuria Stăpânului nostru la întoarcerea Sa.

Bucuria Stăpânului nostru semnifică savurarea Domnului în împărăția viitoare, ca recompensă pentru slujirea noastră credincioasă adusă Lui (Matei 25:21, 23). Aceasta se referă la satisfacția interioară, nu la poziția exterioară; a participa la bucuria Domnului este cea mai mare răsplată, mai bună decât gloria și poziția în împărăția viitoare.

Fie ca noi să fim cei care folosesc darul Domnului în această epocă pentru a mântui oameni și pentru a le administra bogățiile Sale.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai încredințat bunurile Tale și ne-ai dat niște daruri spirituale, astfel încât să-Ți putem sluji ca sclavi până la întoarcerea Ta. Aleluia, Domnul ne-a dăruit biserica cu toți credincioșii, care constituie casa lui Dumnezeu! Slavă Domnului, El ne-a dat daruri spirituale și putem fi umpluți în duh pentru a ne dezvolta și a ne exersa darurile în slujba noastră adusă lui Dumnezeu! Amin, Doamne, umple-ne astăzi. Vrem să fim umpluți în duh și să Te savurăm ca har până când Duhul ne umple vasul. Aleluia, umplerea cu Duhul în viață ne face capabili să ne folosim darul spiritual în slujire pentru zidirea bisericii! Amin, Doamne, fie ca darul nostru spiritual în slujire să se potrivească cu umplerea cu Duhul în viață, astfel încât să putem fi membri perfecționați ai lui Cristos. Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție pentru a-Ți sluji în Trup și pentru Trup. Fie ca noi să fim sclavii credincioși și prudenți care Îl slujesc pe Domnul cu sârguință și credință, astfel încât să putem intra în bucuria Stăpânului nostru la întoarcerea Lui!