Cristos e viața noastră

Luăm mintea lui Cristos ca mintea noastră și trăim o viață crucificată prin puterea învierii Sale

17/03/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristosul care este modelul nostru este și viața dinăuntrul nostru, iar atunci când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate și noi înșine trăim o viață crucificată; ca mintea lui Cristos să fie mintea noastră și să fim deschiși să lăsăm „această minte” să fie și în noi astăzi.

Amin, Doamne, Tu ești modelul nostru! Tu ești viața noastră! Vrem să-L trăim pe Cristos astăzi! Fie ca mintea Ta să fie în noi! Amin!

Domnul nostru drag Isus este cea mai minunată persoană din univers. Citiți doar Evangheliile și, de asemenea, întregul Noul Testament și veți fi captivați de Această persoană minunată.

Felul de viață pe care l-a trăit, cuvintele pe care le-a rostit, atitudinea Lui și întreaga Lui ființă au fost atât de minunate, atât de aromate și atât de prețioase. Niciodată nu a existat o astfel de persoană care să fi trăit pe pământ până la El și nici nu a existat alta după El. El a fost Dumnezeu Însuși care a devenit om, dar El nu a considerat a fi egal cu Dumnezeu o comoară de apucat.

În anumite momente, El a recunoscut celor din jurul Său că El și Tatăl sunt una și că oricine L-a văzut pe El l-a văzut pe Tatăl; totuși, nu a făcut mare caz din asta. Mai degrabă, ceea ce a ieșit în evidență la El este faptul că S-a golit pe Sine și S-a smerit.

S-a golit de forma exterioară a splendoarei și a expresiei divinității. El a fost dispus să fie golit și smerit și a luat o formă inferioară, devenind după asemănarea oamenilor.

A devenit chiar un rob, un rob umil pentru a-L sluji pe Dumnezeu și pentru a ne sluji nouă pentru Dumnezeu. Aici era Creatorul universului, Cel care a creat toate lucrurile și chiar mijlocul prin care universul a luat ființă, totuși El S-a smerit și S-a golit pe Sine. Acest lucru este uimitor.

Ce fel de Dumnezeu este acesta? Ce fel de om este acesta? Acesta a fost Isus Cristos, omul-Dumnezeu, care S-a golit pe Sine, S-a smerit și a fost ascultător de Dumnezeu. El a fost atât de ascultător de Dumnezeu încât a fost dispus să meargă la moarte și la moartea pe cruce.

Dacă credem că lucrurile și oamenii nu sunt drepți față de noi astăzi, că suntem tratați în mod greșit și nedrept de către alții, gândiți-vă doar la Domnul Isus: El a fost cea mai neînțeleasă și maltratată persoană din istoria omenirii!

Totuși, El a făcut-o de bunăvoie, iar acum El este modelul nostru. După ce S-a smerit până la capăt și a fost ascultător până la moarte de Dumnezeu Tatăl, El a fost înălțat de Dumnezeu până la cel mai înalt punct, iar acum El este modelul nostru.

El este modelul nostru nu doar în ceruri, acolo sus, departe de noi; El este modelul nostru interior, chiar viața noastră. Acum El poate trăi același fel de viață în noi, astfel încât să putem trăi o viață crucificată și să putem avea mintea lui Cristos ca mintea noastră astăzi.

Cristos, ca model al nostru, este viața dinăuntrul nostru pentru ca noi să trăim o viață crucificată prin puterea învierii Sale

Slavă Domnului că este modelul nostru! El nu este doar modelul nostru în afara noastră, ci mai mult, Cristosul care este modelul nostru este acum viața dinăuntrul nostru (Coloseni 3:4).

Cristos este viața noastră. Așa putem trăi același fel de viață pe care a trăit-o El, pentru că El este modelul nostru și, de asemenea, viața noastră. Pentru că îl avem pe Cristos ca viață a noastră, ne putem goli de noi înșine și ne putem smeri așa cum a făcut El.

Putem trăi în același fel în care a trăit El, nu bazându-ne pe viața noastră umană naturală; sursa este Cristosul care locuiește în noi ca viață.

Modelul prezentat în Filipeni 2:5-8 este acum viața noastră, iar El trăiește în noi o viață crucificată astăzi. Avem o viață în noi care este o viață de golire de sine și smerire de sine.

Viața pe care o avem în duhul nostru nu se agață niciodată de ceva ca de o comoară, ci este întotdeauna dispusă să lase deoparte poziția și titlul. Când nu mai trăim prin viața noastră naturală, ci prin viața divină, putem trăi o viață de golire de sine și smerenie.

Fie ca noi să ne dăm seama că am fost crucificați împreună cu Cristos și că nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi, iar viața pe care o trăim acum în carne este o viață crucificată, o viață în unirea organică cu Domnul (Galateni 2:20).

Cristos crucificat este modelul nostru, iar acest model este viața crucificată din noi. Îl avem pe Cristos crucificat ca viață a noastră crucificată; El este în noi.

Când ne întoarcem către El și Îl savurăm, când trăim în duhul nostru și umblăm conform Duhului, crucea este aplicată la tot ceea ce este negativ în ființa noastră. Odată ce crucea atinge ceva din ființa noastră, este tratat, iar acel lucru negativ dispare.

Pașii smeririi lui Cristos din Filipeni 2:5-8 sunt toate aspectele vieții crucificate trăite pe deplin. Când Îl trăim pe Cristos, când ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu El, Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate (1:21).

Cristos nu este doar modelul nostru exterior; El este și viața dinăuntrul nostru. El vrea să-L experimentăm ca fiind viața noastră și să-L lăsăm să trăiască în noi o viață crucificată conform modelului.

Când trăim o viață crucificată, nu va exista rivalitate sau ambiție egoistă, nici glorie deșartă sau înălțare de sine. Mai degrabă, ne vom goli de noi înșine, ne vom smeri și Îi vom permite lui Cristos să fie exprimat prin noi în trăirea noastră de zi cu zi.

Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului din nou și din nou în relația noastră personală cu El, pentru ca El să ne umple și să ne satureze cu Sine Însuși. Făcând acest lucru, El trăiește în noi o viață crucificată, o reproducere a vieții pe care a trăit-o cât timp a fost pe pământ.

Această viață, Cristosul care locuiește în noi, ne va permite să ne golim de noi înșine și să ne smerim. Ne este imposibil să ne golim de noi înșine și să ne smerim prin viața noastră naturală sau în omul nostru natural; numai viața crucificată poate trăi o astfel de viață.

Această viață din noi nu va avea niciodată glorie deșartă și nici rivalitate și nu există ambiție de a fi cineva sau de a fi un lider în această viață. Această viață crucificată din duhul nostru nu se agață niciodată de ceva ca de o comoară.

Când luăm viața crucificată drept model, porțile sunt deschise pentru ca învierea să vină și experimentăm puterea învierii (3:10). În exterior, moartea lucrează în noi, atât în trupul nostru muritor, cât și în sufletul nostru, și experimentăm moartea lui Cristos fiind aplicată nouă prin Duh; cu toate acestea, Duhul care L-a înviat pe Isus din morți Își face domiciliul în noi și dă viață trupului nostru muritor (Romani 8:10).

Trupul nostru moare și sufletul nostru suferă, însă duhul nostru este plin de viață, iar viața divină se răspândește în fiecare parte a ființei noastre, având chiar și o cale de a curge din noi. Trăind o viață crucificată, putem experimenta puterea învierii care L-a înălțat în rang pe Cristos și L-a înălțat până la cel mai înalt nivel din univers (Efeseni 1:19-22). Ce minunat!

Nu este ceva ce putem face singuri, dar aceasta poate fi experiența noastră atunci când trăim o viață crucificată astăzi. Cea mai înaltă viață de pe pământ este viața crucificată; ori de câte ori noi, cei care credem în Cristos, trăim o viață crucificată, Dumnezeu ne va aduce în puterea învierii! Amin!

Fie ca noi să trăim o astfel de viață astăzi. Cristos ar trebui să fie înălțat nu doar obiectiv în univers de către Dumnezeu, ci și mai mult, subiectiv în viața noastră de zi cu zi (Filipeni 2:9). Când Îl trăim pe Cristos și Îl luăm ca viață crucificată ca model al vieții noastre de zi cu zi, Cristos este înălțat în noi.

Nu facem asta prin propria noastră energie; ne întoarcem doar către Domnul și Îi permitem să Se introducă în noi și să trăiască în noi ca viață crucificată, astfel încât El să poată aduce întreaga noastră ființă la înviere.

Rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos este puterea care Îl înalță pe Cristos, iar această putere este a noastră în duhul nostru (1:19). Putem trăi o viață crucificată după modelul lui Cristos datorită rezervei îmbelșugate a Duhului lui Isus Cristos în duhul nostru!

Doamne Isuse, Te luăm ca model al nostru și vrem să trăim o viață crucificată una cu Tine astăzi! Aleluia, am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi modelul unei vieți crucificate! Amin, Doamne, ne întoarcem către Tine. Vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi. Trăiește în noi o viață care se golește de sine și se smerește, astfel încât Dumnezeu să poată fi exprimat prin noi. Amin, Doamne, Te luăm ca model astăzi. Te luăm ca viață. Îți mulțumim că ești Cristosul care locuiește în noi ca modelul nostru și viața dinăuntrul nostru. Fie ca să-L trăim pe Cristos, astfel încât să putem trăi o viață crucificată. Aleluia, când luăm viața crucificată ca model, poarta este deschisă pentru ca învierea să vină și pentru ca noi să experimentăm puterea învierii! Amin, Doamne, vrem să Te înălțăm în viața noastră de zi cu zi, trăind o viață crucificată, astfel încât Tu să poți fi exprimat prin noi. Ne deschidem Ție și savurăm rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos pentru a trăi o viață crucificată astăzi.

Luăm mintea lui Cristos ca mintea noastră, fiind una cu Cristos în părțile Sale interioare

A-L lua pe Cristos ca model, deși sună a ceva ce facem în exterior, este o ceva interior, căci Cristos, ca model al unei vieți crucificate, este viața dinăuntrul nostru și îl putem trăi pe El.

Dacă vrem să-L luăm pe Cristos ca model, trebuie să luăm mintea lui Cristos ca minte a noastră. După cum a spus Pavel în Filipeni 2:5, trebuie să lăsăm să fie în noi această minte care era și în Cristos Isus. A lăsa mintea lui Cristos să fie mintea noastră înseamnă a gândi la fel în noi, a lua în considerare acest lucru și a lăsa gândirea Lui să devină gândirea noastră.

Acest fel de gândire, acest fel de minte, era și în Cristos când S-a golit pe Sine, luând chip de rob și S-a smerit, fiind găsit la chip ca om (vv. 7-8). Această minte trebuie să fie în noi astăzi. Trebuie să ne deschidem Domnului și să permitem minții Lui să devină mintea noastră.

Trebuie să ne deschidem și să lăsăm „această minte” să fie în noi. Felul de gândire care era în Cristos când S-a golit pe Sine și S-a smerit trebuie să fie și în noi.

Mintea noastră trebuie să se schimbe; trebuie să fie înnoită. Trebuie să ne exersăm duhul și să-I cerem Domnului să ne întărească în omul nostru dinăuntru, astfel încât duhul contopit să se răspândească în mintea noastră pentru a o înnoi.

Mintea noastră trebuie să fie înnoită pentru a putea avea „această minte”, adică mintea care era în Cristos Isus. De aceea trebuie să ne citim cu rugăciune Biblia, în special Noul Testament; vrem ca mintea lui Cristos să devină mintea noastră.

Aceeași gândire care era în Cristos trebuie să fie și în noi. Aceasta nu înseamnă doar că ar trebui să memorăm multe versete din Biblie și apoi să le putem recita, chiar dacă acest lucru ajută cu siguranță.

Înseamnă că ne deschidem Domnului pentru ca mintea Lui să fie în noi. Mintea este una dintre părțile interioare ale ființei noastre; pentru a avea mintea lui Cristos, trebuie să fim una cu Cristos în părțile Sale interioare (Filipeni 1:8).

Vrem ca mintea Lui să devină mintea noastră; aceasta necesită să fim una cu Cristos în părțile Sale interioare. Acest lucru necesită multă rugăciune înaintea Domnului, pentru a ne întoarce cu adevărat inima către El.

Părțile noastre interioare sunt destul de complicate, profunde și pline de lucruri pe care nici măcar nu le știm. Însă vrem să-L cunoaștem pe Domnul în părțile Sale interioare și să permitem părților Sale interioare să devină părțile noastre interioare.

Vrem să lăsăm ca mintea Sa să fie în noi; vrem să luăm mintea lui Cristos ca minte a noastră, fiind una cu Cristos în părțile Sale interioare. Când facem acest lucru, când Îi dăm Domnului acces la părțile noastre interioare, El va avea o cale de a ne vorbi.

El ne vorbește nu doar în cuvântul Său sau în întâlnirile bisericii; El ne vorbește în părțile noastre interioare, căci suntem una cu părțile interioare ale lui Cristos (Psalmul 51:6; Prov. 20:27). Aceasta este una dintre cele mai profunde și mai intime experimentări ale lui Cristos, a fi una cu El în părțile Sale interioare, luând mintea lui Cristos ca minte a noastră.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să-I lăsăm mintea să fie în noi. Fie ca noi să rămânem în Domnul, pentru ca El să rămână în noi (Ioan 15:5). Fie ca Îi permitem să ne infuzeze cu părțile Sale interioare, astfel încât tot ceea ce este El să devină ceea ce suntem noi în ființa noastră interioară.

Domnul dorește acum ca sfinții de pe tot pământul să fie deschiși către El în acest fel, nu doar la suprafață, ci să-L lase să-i infuzeze în măsura în care părțile Sale interioare devin părțile lor interioare. Rugăciunile noastre devin rugăciunile Lui. Vorbirea noastră devine vorbirea Lui.

Fie ca relația noastră personală cu Domnul să crească și să se dezvolte la un nivel care depășește tot ceea ce am cunoscut, făcând ca părțile interioare ale lui Cristos să devină părțile noastre interioare.

Fie ca zilnic să învățăm să ne deschidem vasul Domnului pentru ca El să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră. Fie ca El să-I permită să aibă acces la ființa noastră interioară pentru a Se reproduce în noi până când mintea lui Cristos devine mintea noastră.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem întreaga ființă Ție. Te luăm nu doar ca model al nostru, ci lăsăm și mintea Ta să devină mintea noastră. O, fie ca mintea lui Cristos să fie mintea noastră astăzi! Vrem să rămânem în Tine astăzi, Doamne, pentru ca Tu să rămâi în noi. Întărește-ne în omul nostru interior. Fă-Ți domiciliul în inima noastră. Amin, Doamne, fie ca noi să fim în părțile Tale interioare și fie ca părțile Tale interioare să devină părțile noastre interioare. Fie ca noi să cunoaștem și să simțim sentimentele, gândurile și deciziile Tale. Fie ca părțile Tale interioare să devină părțile noastre interioare. O, Doamne, suntem un vas deschis: revarsă-Te în noi. Ne golim din nou și suntem săraci în duh pe măsură ce venim la Tine. Vorbește-ne în părțile noastre interioare. Reproduce părțile Tale interioare în noi. Ai acces la gândurile, sentimentele, preferințele și dorințele noastre. Umple-ne cu ceea ce ești Tu în părțile Tale interioare. Amin, Doamne, fie ca această minte, mintea care era în Cristos Isus, să fie și în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Take Christ’s Mind as our Mind and Live a Crucified Life by His Resurrection Power, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 26 cu tema: Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Depindem de Cristos ca Soț al nostru și Îl luăm ca fiind Capul, viața și persoana noastră

18/11/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, omul nostru vechi a fost crucificat față de lege prin trupul lui Cristos, ca să ne putem căsători cu un alt soț, Cristos, care a înviat din morți; Cristos este Soțul nostru și avem o unire organică cu El, luându-L ca fiind Capul, viața, persoana noastră și tot ce avem. Slavă Domnului!

În aceste patru capitole, Romani 5-8, vedem două subiecte contrastante: viața și moartea. Întreaga Biblie vorbește în esența sa despre aceste două subiecte: viața și moartea. Cristalizarea întregii Biblii și miezul Bibliei este viața și moartea. Viața și moartea au ca rezultat două linii – linia vieții și linia morții.

Pe ce linie ne aflăm astăzi? Chiar acum, pe ce linie ne aflăm? Poate că am fost regenerați pentru a avea viața lui Dumnezeu, dar trăim prin viața Lui? Ne fixăm noi mintea pe duhul nostru? În Deut. 30:19 Moise le-a pus copiilor lui Israel o alegere: viața și moartea, binecuvântarea și blestemul și i-a sfătuit să aleagă viața, pentru ca atât ei, cât și sămânța lor să poată trăi.

Astăzi avem viața și moartea în fața noastră: fie ca noi să alegem viața, fie ca noi să alegem pomul vieții și fie ca noi să alegem să fim pe linia vieții astăzi! Dacă alegem viața, dacă Îl mâncăm pe Cristos ca pom al vieții și depindem de El ca viață zi de zi, chiar și clipă de clipă, vom savura binecuvântarea, atât noi, cât și familia noastră.

Linia vieții se va finaliza în cetatea vieții, Noul Ierusalim; astăzi trebuie să fim pe linia vieții până când vom deveni Noul Ierusalim. Dar dacă nu ne fixăm mintea pe duhul nostru, dacă nu alegem să fim pe linia vieții, rămânem pe linia morții, chiar dacă cu numele suntem creștini. O, Doamne!

Dacă suntem în carne, aducem rod spre moarte, dar dacă suntem în duh, fiind uniți cu Cristos ca Soț al nostru, aducem rod pentru Dumnezeu.

Trebuie să ne dăm seama că păcatul este în noi, lucrează în noi și ne învinge mereu; singura modalitate prin care putem birui păcatul este prin a ne da seama că omul vechi a fost crucificat împreună cu Cristos și acum suntem uniți cu El ca noul nostru Soț.

Am fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Cristos, astfel încât să putem fi uniți cu Cristos ca Soț al nostru. El este în înviere, iar când moartea Lui este aplicată omului nostru vechi, putem trăi cu Cristos și în Cristos în înviere ca o creație nouă. Slavă Domnului!

Fie ca noi să alegem să ne întoarcem către duhul nostru zi de zi, realizând că omul vechi a fost crucificat și îngropat împreună cu Cristos, și fie ca noi să trăim și să umblăm în noutatea vieții!

Cristos este Soțul nostru, iar noi depindem de El și Îl luăm ca fiind Capul nostru în toate lucrurile

Prima parte a versetului 4 din Romani 7 ne spune că omul nostru vechi a fost crucificat față de lege prin trupul lui Cristos, ca să ne putem căsători cu un alt soț, Cristos, care a înviat din morți.

Aleluia, acesta este un fapt spiritual și ne bazăm pe acest fapt în credință! Ne exersăm duhul de credință pentru a crede în cuvântul lui Dumnezeu și a ne baza pe cuvântul lui Dumnezeu, chiar pentru a proclama acest lucru în experiența noastră.

Trebuie să-I spunem Domnului, să ne spunem nouă înșine și, de asemenea, să-i spunem dușmanului că am fost făcuți morți față de lege, ca să putem fi uniți cu Cristos ca soț al nostru! Amin!

Acest lucru este posibil deoarece, așa cum spune Romani 6:6, omul nostru vechi a fost crucificat împreună cu Cristos, pentru ca trupul păcatului să fie anulat. Nu mai slujim păcatului ca robi; nu mai suntem datornici omul nostru vechi prin lege, pentru că omul nostru vechi este mort și îngropat împreună cu Cristos.

Obișnuiam să fim căsătoriți cu omul nostru vechi, căci el a preluat rolul de soț; însă, acum este mort, iar noi suntem uniți cu Cristos, noul nostru Soț. Suntem uniți cu Domnul ca un singur duh (1 Corinteni 6:17). Faptul că suntem uniți cu Cristos indică faptul că avem un nou statut de soții ale lui Cristos și avem o unire organică cu Domnul.

Avem o unire organică în persoană, nume, viață și existență cu Cristos în învierea Sa, căci suntem căsătoriți cu Cristos, noul nostru Soț (2 Corinteni 11:2). Prin Evanghelie și slujba cuvântului, am fost logodiți cu Cristos ca Soț al nostru și Îl iubim și trăim o viață de căsătorie cu El. Aleluia!

Întrucât Cristos este Soțul nostru, trebuie să depindem de El și să-L luăm ca fiind Capul nostru (Efeseni 5:23). El este acum Capul nostru; noi nu mai suntem capul, nu mai facem lucruri în noi înșine sau prin noi înșine, ci ne consultăm cu El ca fiind Capul.

Îl luăm pe Cristos ca Soț al nostru, fiind terminați în tot ceea ce suntem, avem și facem și încrezându-ne în Domnul pentru orice lucru. Așa cum o soție își ia soțul ca și cap, așa cum capul lui este Cristos, tot așa și noi Îl luăm pe Cristos ca fiind Capul nostru astăzi, depinzând de El în toate lucrurile.

A-L lua pe Cristos ca Soț al nostru înseamnă că depindem de El și Îl luăm ca fiind Capul nostru. Înseamnă să terminăm tot ceea ce suntem, tot ceea ce avem și tot ceea ce putem face și să ne încredem în El pentru orice lucru.

A-L lua pe Cristos ca Soț al nostru înseamnă a crede în Cristos, a fi uniți cu El în mod organic și a trăi în unirea organică cu El în orice moment. Asta dorește Dumnezeu: să ne aducă înapoi la unirea organică cu Domnul, astfel încât să putem trăi într-un singur duh cu El și să ne punem deplina încredere în El.

Fie ca noi să nu mai trăim prin noi înșine, ci prin Cristos. Fie ca noi să-L lăsăm pe Cristos să trăiască pentru noi și în noi.

Fie ca noi să învățăm să nu mai trăim prin noi înșine, să nu mai acționăm prin noi înșine sau să fim ceva în noi înșine; fie ca noi să ne întoarcem în continuare către duhul nostru și să-I permitem Domnului să trăiască în noi.

Trebuie să fim complet terminați și trebuie să-L luăm pe Cristos ca fiind Capul nostru, căci noi nu mai suntem soțul – Cristos este acum Soțul nostru. În deciziile mari și în deciziile mici, trebuie să învățăm să-L luăm pe Cristos ca fiind Capul nostru. Trebuie să depindem de El pentru orice lucru.

Pe măsură ce ne pregătim să mergem la muncă, în timp ce ne ocupăm de lucruri în timpul zilei, în timp ce ne facem treburile casnice și în timp ce ne odihnim, trebuie să ne alipim de Domnul, să rămânem în unirea organică cu El și să-L luăm ca Soț al nostru.

Acest lucru necesită o exersare continuă, căci omul nostru vechi trebuie să fie păstrat pe cruce, chiar îngropat împreună cu Cristos, pentru ca noi să trăim în înviere, uniți cu Cristos ca soț al nostru.

Dacă nu suntem atenți, dacă nu rămânem în unirea organică cu Domnul, vom fi în omul vechi și vom fi sub lege. Ori de câte ori simțim că facem lucruri din obligație față de Domnul sau față de biserică, trebuie să ne întoarcem către duhul nostru.

Indiferent ce facem, indiferent unde ne aflăm și indiferent ce se întâmplă în jurul nostru, trebuie să-L luăm pe Cristos ca Soț al nostru, luându-L ca fiind Cap și depinzând de El în toate lucrurile. El este Capul nostru; noi nu suntem Capul. El este viața și persoana noastră și Îl avem ca nouă sursă.

Aceasta ne va termina în omul nostru natural și ne va face să trăim într-un singur duh cu El. O, Cristos este Soțul nostru, iar noi suntem soția Lui! El este Capul nostru și noi suntem Trupul Lui! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Te iubim ca Soț al nostru! Tu ești Soțul nostru și noi suntem soția Ta! Aleluia, am fost făcuți morți față de lege prin trupul lui Cristos, ca să putem fi uniți cu Cristos! Amin, Doamne, Tu ești Cel veșnic viu, Cel înviat, și suntem uniți cu Tine în duh! Aleluia, cel care este unit cu Domnul este un singur duh! Amin, Doamne, suntem uniți cu Tine în duh și nu mai suntem uniți cu omul vechi! Slavă Domnului, omul vechi a fost crucificat împreună cu Cristos și este îngropat împreună cu Cristos. Nu mai slujim păcatului ca robi. Nu mai suntem legați prin lege de omul vechi, căci omul vechi este mort! Amin, Cristos este Soțul nostru! O, Doamne, Te luăm ca fiind Capul nostru astăzi. Depindem de Tine în toate lucrurile. Credem în Tine. Ne încredem în Tine pentru orice lucru. Adu-ne înapoi la Tine și fă-ne să ne punem întreaga încredere în Tine! Nu mai vrem să trăim singuri, ci prin Cristos! Te lăsăm să trăiești în noi și pentru noi. Te iubim, Doamne Isuse, Soțul nostru iubit, și Te luăm ca fiind Capul nostru în toate lucrurile!

Suntem implicați cu Cristos, Soțul nostru, și Îl luăm pe Cristos ca viața și persoana noastră

Chiar dacă nu ne-am dat seama de acest lucru când s-a întâmplat, prin credința noastră în Cristos și botezul nostru în El, am fost despărțiți de omul cel vechi și am devenit implicați cu Cristos, noul nostru Soț.

Biblia este clară în această privință, în special în Romani capitolul 7. Când cineva crede și botezat în Dumnezeul Triunic, el devine implicat cu Cristos ca Soț al său. Înainte de a crede și a fi botezat, el era implicat cu omul său cel vechi, avându-se pe sine însuși ca persoană. Dar prin credință și botez, omul cel vechi a fost îngropat și omorât, iar acum este implicat cu Cristos ca noul Soț. Slavă Domnului!

Când am auzit Evanghelia și am fost convinși de păcatele noastre, ne-am pocăit înaintea Domnului și ne-am deschis Lui; ne-am deschis acestei Persoane minunate pentru a ne mântui și a ne împărtăși din viața Sa.

Prin credința noastră în Cristos și prin botezul nostru în Dumnezeul Triunic, ne-am implicat cu o altă persoană – persoana divină care este Mântuitorul nostru, Împăciuitorul nostru și Mântuitorul nostru! El este Cel mai minunat, iar noi am devenit una cu El ca Soț al nostru!

Pe partea negativă, omul nostru vechi a murit cu Cristos în moartea Lui prin credința și botezul nostru. Pe partea pozitivă, am fost regenerați pentru a fi un om nou, și am fost făcuți una cu Cristos în învierea Sa!

Omul vechi a fost implicat cu tot felul de lucruri negative, iar legea lui Dumnezeu l-a condamnat; însă acum omul vechi este mort și îngropat, iar noi nu mai suntem implicați cu el, ci suntem implicați cu Cristos!

O, noi, credincioșii în Cristos, suntem acum implicați cu Cristos, noul nostru Soț, și Îl luăm pe Cristos ca Soț al nostru! Îl luăm ca fiind Capul nostru și depindem de El. Îl luăm ca viață și ca persoană a noastră. Noi, prin lege, am murit față de lege (Galateni 2:19) și Îl luăm pe Cristos ca viață a noastră, căci acum Cristos este viața noastră (Coloseni 3:4).

Fie ca noi toți să ne dăm seama că Cristos este Soțul nostru, Capul nostru, persoana noastră și viața noastră. Omul nostru vechi a fost anulat, am devenit nimeni, iar acum Cristos trăiește în noi și pentru noi.

Nu mai suntem sub lege, care a fost dată pentru a expune omul vechi; suntem acum sub har, Îl savurăm pe Cristos și suntem vii pentru Dumnezeu! Acum trăim pentru Dumnezeu.

Ce schimbare minunată s-a întâmplat în ființa noastră! Cu toții putem mărturisi că, chiar dacă nu ne-am dat seama de acest lucru în momentul în care s-a întâmplat, prin credința în Cristos și botezul în El, am fost transformați într-o persoană diferită, o persoană nouă, iar acum Cristos este Soțul nostru!

Fiecare credincios regenerat și botezat poate mărturisi despre această schimbare. El obișnuia să fie propria persoană, trăind prin omul său vechi sub lege, dar imediat după ce a crezut în Domnul și a fost botezat, și-a dat seama că Cristos este în el ca viață a sa și este implicat cu Cristos ca Soț al său.

Cu toții putem mărturisi că Cristos este în noi ca viață a noastră și ceva din noi ne reglează. Cristos este o persoană vie care trăiește în noi, locuiește în noi și ne reglează din interior.

Pe măsură ce El se mișcă în noi, ne vorbește și ne reglează, moartea este aplicată vechiului nostru mod de viață și noi trăim într-un mod nou, în omul regenerat, căci acum Cristos trăiește în noi.

Omul nostru vechi este dat la moarte și rămâne în moartea lui Cristos, iar noi suntem o persoană nouă care nu mai trăiește pentru noi înșine sau înspre lege, ci înspre Dumnezeu.

Suntem morți față de lege și trăim înspre Dumnezeu. Îl luăm pe Cristos ca viață și persoană a noastră, căci suntem implicați cu Cristos, noul nostru Soț. O, fie ca aceasta să fie realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi!

Doamne Isuse, Te iubim! Tu ești Soțul nostru iubit, iar noi suntem soția Ta iubitoare! Te luăm ca Soț al nostru astăzi. Te luăm ca fiind Capul nostru în toate lucrurile. Te luăm ca viață și persoană a noastră. Doamne, Tu ești viața noastră. Slavă Domnului, noi prin lege am murit față de lege, ca să putem trăi pentru Dumnezeu! Amin, Doamne, acum în har suntem vii pentru Dumnezeu și trăim într-un singur duh cu Tine! Fie ca noi să vedem aceasta, Doamne, și fie ca noi să rămânem în această realitate astăzi. Fie ca noi să ne dăm seama că suntem implicați cu Cristos, Soțul nostru. Fie ca noi să vedem că prin credință și botez în Cristos, omul vechi a fost omorât și îngropat, iar noi suntem acum implicați cu Cristos. Doamne Isuse, Te iubim ca Mântuitor al nostru, Împăciuitorul nostru, Mântuitorul nostru și Soțul nostru drag! Ne place să ne întoarcem către Tine. Iubim locuirea Ta interioară. Trăiește în noi astăzi. Vorbește-ne din interior. Vrem să ascultăm vorbirea, călăuzirea și îndrumarea Ta interioară. Reglează-ne din interior, ca omul cel vechi să rămână în moarte, vechiul mod de viață să fie anulat și Cristos să trăiască în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Depend on Christ as our Husband and we Take Him as our Head, Life, and Person, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 4 cu tema: Noul Soț (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim prin Fiul ca viață a noastră pentru a trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu astăzi

10/06/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu minunat al vieții, dragostei și luminii; când trăim prin Fiul ca viață a noastră în înviere, trăim în această împărăție, savurându-L în dragostea Tatălui. Amin!

Pe partea negativă, trebuie să vedem că există un război spiritual în desfășurare, deoarece Satan și împărăția lui luptă împotriva lui Dumnezeu la fiecare pas. Pe partea pozitivă, nu trăim în împărăția întunericului, ci am fost transferați din această împărăție în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Aleluia!

Am fost transferați în împărăția lui Dumnezeu, care este o împărăție în care suntem conduși de dragostea, viața și lumina lui Dumnezeu. Chiar dacă există un război spiritual în desfășurare, suntem conduși în interior de dragostea, viața și lumina Domnului.

Există o necesitate pentru războiul spiritual, dar nu trăim într-o stare constantă de alertă fără nicio savurare a lui Cristos. Dimpotrivă, pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul Isus ca Fiu al dragostei lui Dumnezeu, Fiul Iubit al Tatălui, suntem hrăniți și alimentați în interior și suntem gata să luptăm bătălia spirituală în Trup. Amin!

Dorim ca voia lui Dumnezeu să se facă în viața noastră și pe pământ nu pentru că suntem constrânși de Dumnezeu să facem acest lucru; Îl iubim, ne supunem Lui în dragoste și, în părtășie cu El, El Se Lucrează în noi.

Împărăția lui Satan este una a întunericului, morții, rebeliunii și păcatului, dar împărăția lui Dumnezeu este o împărăție a luminii, vieții, libertății și bucuriei. În împărăția lui Satan, suntem uzurpați de cel rău pentru scopul său rău și malefic de a uzurpa omul și de a împiedica planul lui Dumnezeu.

Dar în împărăția lui Dumnezeu, Îl alegem de bunăvoie pe Domnul iubindu-L, având un contact intim cu El pe tot parcursul zilei și chiar fiind una cu El, și indiferent de ce se întâmplă în exterior, Îl iubim și știm că El lucrează toate lucrurile spre binele nostru. Aleluia!

Ca biserică, suntem mireasa Domnului, pe partea pozitivă, și suntem războinicul Său colectiv, pe partea negativă. Pe măsură ce Îl iubim pe Domnul și Îi dăm primul loc, întronându-L în ființa noastră și luându-L ca Domn și Cap al nostru, suntem formați într-o armată pentru a lupta pentru interesele lui Dumnezeu și ducem bătălia în Trup prin virtutea Capului. Slavă Domnului!

Stăm ca biserica pe pământ astăzi pentru a-l îndepărta pe inamic, a-l dezrădăcina și a-l alunga, căci stăm în victoria lui Cristos, una cu Cristosul victorios, pentru ca El să-Și îndeplinească lucrarea victorioasă în noi și prin noi. Slavă Domnului!

Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale

Coloseni 1:12-13 ne spune că Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale. Nu Dumnezeu ne-a eliberat, ci Tatăl. Dumnezeu Tatăl, Tatăl nostru, ne-a eliberat mai întâi de sub autoritatea întunericului și apoi ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei Sale.

Autoritatea întunericului denotă autoritatea lui Satan; am fost eliberați de sub autoritatea lui Satan. Dumnezeu este lumină, Satan este întuneric, iar împărăția lui Dumnezeu este o împărăție a luminii, în timp ce împărăția lui Satan este o împărăție a întunericului.

Slavă Domnului, Dumnezeu Tatăl ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului lui Satan la lumina minunată a lui Dumnezeu! Aceasta înseamnă că am fost eliberați de diavol, care are puterea morții (Evrei 2:14; Ioan 17:15) și am fost aduși în împărăția vieții și a luminii.

Am fost eliberați de diavol, Satan, prin moartea lui Cristos (Coloseni 2:14-15) și prin viața lui Cristos în înviere (Ioan 5:24). Moartea lui Cristos ne-a eliberat, iar viața de înviere a lui Cristos ne-a regenerat pentru a ne aduce într-un alt domeniu, o altă împărăție, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Slavă Domnului că Tatăl ne-a transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu (Coloseni 1:13)! Nu numai că am fost eliberați din ceva negativ, ci, mai mult decât atât, am fost transferați în cea mai pozitivă împărăție: împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Această împărăție este autoritatea lui Cristos (Apocalipsa 11:15; 12:10). Fiul lui Dumnezeu este expresia lui Dumnezeu, întruparea lui Dumnezeu și manifestarea lui Dumnezeu; El este viața și a venit să manifeste viața lui Dumnezeu.

Împărăția Fiului este un domeniu al vieții – este domeniul vieții divine. Noi, cei care credem în Cristos, ne aflăm acum într-un domeniu al vieții și al dragostei, unde nu există frică; aici suntem conduși de Dumnezeu ca viață, lumină și dragoste.

Când ne exersăm duhul și Îl contactăm pe Domnul zi de zi, chiar dacă eșuăm și greșim, suntem întâmpinați de dragostea lui Dumnezeu, savurăm viața Sa și El strălucește asupra noastră.

Ce loc minunat ne aflăm astăzi, în viața divină, străluciți de lumina divină și alimentați de dragostea divină!

Cristos este Fiul lui Dumnezeu, expresia lui Dumnezeu Tatăl ca sursă a vieții (Ioan 1:18, 4; 1 Ioan 1:2).

Dumnezeu Tatăl este sursa vieții și El este exprimat în Fiu. Mai mult, Fiul lui Dumnezeu este obiectul dragostei Tatălui; de multe ori când era pe pământ, Cristos Fiul a avut declarația Tatălui: „Acesta este Fiul Meu, Cel iubit, în care Mi-am găsit plăcerea” (Matei 3:17; 17:5).

Fiul lui Dumnezeu este o plăcere pentru Tatăl; Tatăl Îl iubește, Se desfătează în El și este satisfăcut cu El. Iar noi suntem în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, fiind conduși de Dumnezeu în dragoste, viață și lumină. Am fost transferați în Fiul lui Dumnezeu, care este viață pentru noi (1 Ioan 5:12).

Cristos este în înviere (1 Petru 1:3; Romani 6:4-5) și El este Duhul dătător de viață (1 Corinteni 15:45). În Cristos, Dumnezeu domnește în noi și peste noi, iar această domnie cerească este adevărata libertate, căci avem libertatea cuvenită în dragoste, cu viață și sub lumină.

Libertatea pe care oamenii o caută astăzi nu este libertatea de a face orice vor să facă; este libertatea în dragostea lui Dumnezeu, cu viața lui Dumnezeu și sub lumina lui Dumnezeu.

Cu toții putem mărturisi că, atunci când Îl savurăm pe Domnul zi de zi, când ne întoarcem inima către El și Îl contactăm, Îl savurăm pe adevărată libertate, adevărată libertate, căci Fiul ne eliberează și suntem cu adevărat liberi!

Împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu este cu adevărat o împărăție minunată, căci aici Îl savurăm pe Domnul Isus, care este Preaiubitul și desfătarea Tatălui.

Această împărăție cuprinde trei secțiuni: secțiunea vieții de biserică în această epocă, secțiunea părții cerești a împărăției cerurilor în mileniu și cerul nou și pământul nou cu Noul Ierusalim pentru veșnicie.

Noul Ierusalim va fi finalizarea bisericii și a împărăției lui Dumnezeu. În fiecare dintre aceste trei secțiuni ale împărăției Fiului dragostei lui Dumnezeu, Îl savurăm pe Domnul, căci împărăția este o chestiune de desfătare.

Dacă trăim astăzi în împărăția lui Dumnezeu în realitate, dacă ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a trăi un singur duh cu Domnul, vom moșteni împărăția viitoare a lui Dumnezeu, împărăția milenară, unde vom savura Fiului dragostea lui Dumnezeu într-o măsură mai mare.

Și pentru veșnicie Îl vom savura Dumnezeu în Cristos în și ca Noul Ierusalim, cetatea sfântă! Slavă Domnului!

Îți mulțumim, Tată, că ne-ai eliberat de sub autoritatea întunericului și ne-ai transferat în împărăția Fiului dragostei Tale! Aleluia, Dumnezeu Tatăl ne-a eliberat pe noi, credincioșii în Cristos, de sub autoritatea lui Satan, care este una a întunericului, păcatului și morții. Slavă Domnului, am fost eliberați de diavol, care are puterea morții! Aleluia, moartea lui Cristos și viața lui Cristos în înviere ne-au eliberat de diavol! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai transferat în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, autoritatea lui Cristos. Ne place să fim aici, în domeniul vieții, dragostei și luminii divine. Ne deschidem către Tine, Doamne, și vrem să Te savurăm în și ca împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Slavă Domnului, Dumnezeu domnește astăzi în noi și peste noi, iar noi suntem sub stăpânirea Sa în dragoste, cu viață și sub lumină! Cât de mult ne place să fim aici, Doamne dragă, savurând domnia Ta asupra noastră și participând la viața Ta sub lumina Ta! Amin, Doamne, vrem să Te savurăm astăzi, ca să putem intra în împărăția viitoare și să participăm la o savurare mai deplină și mai înaltă a Ta timp de o mie de ani!

Trăim prin Fiul ca viață a noastră în înviere pentru a trăi în împărăție, savurându-L pe Cristos în dragostea Tatălui

Toți credincioșii în Cristos au fost eliberați de sub autoritatea lui Satan și transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu; acesta este un fapt. Totuși, cum rămâne cu experiența noastră zilnică? Avem o viață creștină adecvată bazată pe acest fapt minunat și savurăm această realitate glorioasă?

Cum putem trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu în numeroasele aspecte și detalii ale vieții noastre zilnice? Este bine să vedem că am fost transferați din împărăția lui Satan și suntem acum în împărăția lui Dumnezeu, dar trebuie să trăim și în această împărăție în realitate astăzi.

Am fost transferați în împărăția Fiului dragostei Tatălui fiind transferați în Cristos, care este viață pentru noi (Coloseni 3:4). Am fost transferați într-o persoană – Cristos Însuși. Acum trăim în Cristos, cu Cristos, prin Cristos și conform lui Cristos.

Când trăim prin Fiul ca viață a noastră în înviere, trăim în împărăția Lui, savurându-L în dragostea Tatălui (Ioan 6:57). Aceasta este cheia trăirii în împărăția dragostei Tatălui: trăirea prin Fiul ca viață a noastră în înviere.

Așa a trăit Domnul Isus; El a trăit prin Tatăl zi de zi, iar viața Lui a fost plăcută și satisfăcătoare Tatălui.

Astăzi facem la fel: Îl mâncăm pe Cristos, ne împărtășim din Cristos și Îl savurăm pe Cristos și trăim datorită lui Cristos.

Învățăm să nu trăim în și prin noi înșine, care este vechiul nostru mod de a trăi, ci în Cristos și prin Fiul lui Dumnezeu în înviere, pentru a putea trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Faptul că am fost transferați în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu indică faptul că acest domeniu al vieții este în dragoste, nu în frică (Coloseni 1:13).

În viața de biserică nu ar trebui să ne temem de Domnul sau de frații conducători; suntem în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și suntem conduși de El în dragoste, lumină și viață.

Când ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul, ne aflăm într-o împărăție plină de viață, lumină și dragoste (1 Ioan 1:1-2, 5, 7; 4:8, 16). Amin, slavă Domnului că Tatăl ne-a transferat într-un domeniu în care suntem conduși în dragoste, viață.

Aici, sub stăpânirea și restricțiile cerești, avem o libertate autentică în dragoste, cu viață și sub lumină (Matei 7:13-14). Aici, în această împărăție, ca acest domeniu minunat, Îl savurăm pe Cristos și avem viața de biserică (Coloseni 1:12; 4:15-16).

Este bine să luăm aceste versete și să ne rugăm pentru ele, rugându-L pe Domnul să lumineze asupra noastră și să ne arate ce înseamnă pentru noi să fim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu. Pe măsură ce ne deschidem Domnului și intrăm în cuvântul Său, trăim sub stăpânirea și restricția cerească, care este în dragoste, prin viață și sub lumină.

Ne bucurăm de o libertate autentică în dragoste cu viața și sub lumină.

Pe de o parte, suntem din ce în ce mai restricționați de viața divină din duhul nostru și trăim zilnic sub restricția divină.

Pe de altă parte, suntem pe deplin liberi, căci Domnul are libertatea de a trăi în noi, de a fi exprimat prin noi și de a ne umple cu Sine ca viață, dragoste și lumină.

Pe măsură ce trăim prin Fiul ca viață a noastră în înviere, vom trăi în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu și Îl vom savura în dragostea Tatălui. Toate acestea sunt în duhul nostru; putem savura o astfel de libertate, dragoste, lumină și viață doar exersându-ne duhul.

De-a lungul zilei trebuie să trăim în două domenii în același timp: pe de o parte, trăim în domeniul fizic, făcând ceea ce trebuie să facem aici pentru a ne ocupa de responsabilitățile și existența umană, iar pe de altă parte, trăim în domeniul împărăției Fiului dragostei lui Dumnezeu.

Amin, în acest domeniu al vieții, dragostei și luminii, savurăm adevărata libertate și Îl savurăm pe Cristos în dragostea Tatălui!

Doamne Isuse, vrem să trăim prin Fiul ca viață a noastră în înviere, pentru a putea trăi în împărăția lui Dumnezeu în realitate! Aleluia, acum suntem în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu, un domeniu plin de viață, lumină și dragoste! Amin, Doamne, ne place să fim aici, în domeniul vieții pline de dragoste și fără frică. Te iubim, Te savurăm și ne deschidem Ție. Chemăm numele Tău, Doamne Isuse, și ne supunem domniei Tale cerești, căci Tu domnești în noi în dragoste, cu viață și sub lumină. Strălucește asupra noastră. Revarsă mai mult din Tine în ființa noastră. Vrem să trăim prin Fiul ca viață a noastră în înviere, ca să sî-L putem savura pe Cristos în dragostea Tatălui! O, ce bucurie este să fim în Cristos, Fiul iubit al Tatălui! În El, suntem iubiți de Tatăl și suntem obiectul dragostei și harului Tatălui! Slavă Domnului, astăzi putem trăi sub domnia și restricțiile cerești pentru a avea libertate autentică în dragoste, cu viață și sub lumină! Amin, Doamne, vrem să Îl savurăm pe Cristos și putem avea viața de biserică în această împărăție, împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live by the Son as our Life to Live in the Kingdom of the Son of God’s Love today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema, Să trăim în realitatea împărăției lui Dumnezeu – săptămâna 7 (Războiul spiritual pentru aducerea împărăției lui Dumnezeu și să trăim în împărăția Fiului dragostei lui Dumnezeu) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Călătorii temporari pe pământ trăiesc viața altarului și a cortului în așteptarea Noului Ierusalim

25/03/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care urmăm pașii credinței tatălui nostru Avraam, trebuie să trăim viața altarului și a cortului, luându-L pe Cristos viața noastră și biserica fiind trăirea noastră, realizând că nu aparținem acestei lumi, ci căminul nostru este Noul Ierusalim, orașul care are temelii! Amin!

Trebuie să-l păstrăm și să-L savurăm pe Cristos ca realitate a Sărbătorii Corturilor, fiind în realitatea ospățului cu Cristos și cu Cristos și, în același timp, trebuie să trăim o viață de consacrare Domnului, o viață de călătorie pe pământ și o viață în interesul lui Dumnezeu pe pământ, așteptând cu nerăbdare venirea Domnului, ca să putem fi cu El.

Noi, credincioșii în Cristos, suntem diferiți de ceilalți oameni din lume; ei pot mânca, bea, munci și pot participa la tot felul de activități și lucruri din lume, dar noi suntem poporul lui Dumnezeu, chiar și descendenții lui Avraam, iar țara noastră nu este aici pe pământ.

Suntem aici pe pământ pentru Domnul și vrem să ne concentrăm nu pe cariera noastră, familia noastră sau societatea în care trăim, ci pe Domnul Însuși. Întreaga noastră viață creștină nu este o viață de lucrare sau de a face lucruri pentru Dumnezeu; este o viață de ospătare.

Sărbătorim cu Domnul, în Domnul și împreună cu sfinții, poporul lui Dumnezeu. Dumnezeu a pregătit totul; El a trecut printr-un proces pentru a deveni Duhul atotinclusiv, dătător de viață, ca realitate a țării bune și El este totul pentru noi astăzi.

Dumnezeu a realizat mântuirea pentru noi pentru a ne aduce în poziția potrivită pentru a a-L savura pe Dumnezeu, El L-a pregătit pe Cristos ca dreptate a noastră și El este gata să ne împartă viața Sa. Atâta timp cât ne deschidem puțin către Domnul, El Se distribuie în noi ca viața noastră și totul al nostru. Zi de zi trebuie să rămânem sub distribuirea Domnului, permițându-I să se distribuie în noi.

Într-un fel, noi creștinii nu trebuie să facem nimic în exterior pentru Dumnezeu; pur și simplu trebuie să-L savurăm pe Domnul, să petrecem timp cu El și să ne împărtășim din El ca ospățul nostru, iar din această mâncare și băutură solidă a lui Cristos va avea ca rezultat o anumită lucrare pentru Domnul și pentru Domnul.

Ne vom osteni pentru Domnul, vom face multe lucruri în El și pentru El, dar tot nu vom fi noi, ci harul lui Dumnezeu, savurarea lui Dumnezeu ca har, care este cu noi. Fie ca noi să ținem ospățul zi de zi și să aducem bogățiile lui Cristos la adunările bisericii pentru a ne împărtăși din Cristosul atotinclusiv cu toate bogățiile Sale între sfinți și cu sfinți!

Trăim viața altarului și a cortului luându-L pe Cristos ca viața noastră și biserica în calitate de trăirea noastră

Un aspect al ținerii Sărbătorii Corturilor este că trăim în corturi aici pe pământ; trăim viața altarului și a cortului. În calitate de credincioși în Cristos, suntem descendenții spirituali ai tatălui nostru Avraam și astăzi trebuie să umblăm în pașii credinței lui Avraam.

Aceasta înseamnă că astăzi trebuie să trăim viața altarului și a cortului, luându-L pe Cristos ca viață și pe biserica în calitate de trăirea noastră (Rom. 4:12; Evr. 11:9; Geneza 12:7-8; 13:3-4, 18).

Avraam obișnuia să locuiască într-un cort, dar abia după Geneza 12:8 ni se spune că și-a întins cortul într-un fel anume. Când Iehova i s-a arătat lui Avraam, el a făcut două lucruri: a zidit un altar și și-a întins cortul, trăind viața altarului și a cortului.

Dacă vrem să trăim o viață a cortului pe pământ, trăind ca niște străini aici și așteptând Noul Ierusalim, trebuie să avem mai întâi viața altarului. Pentru a avea viața altarului, trebuie să fim sub apariția lui Dumnezeu. Nu ne putem consacra Domnului decât dacă El ni se arată mai întâi.

Altarul semnifică crucea în care Cristos a murit pentru ca noi să termină tot ceea ce este negativ și, de asemenea, semnifică consacrarea noastră; Cristos este adevărata noastră ofrandă arsă, oferindu-se pe Sine însuși pentru satisfacția lui Dumnezeu.

Pentru a avea viața altarului și a cortului, trebuie să avem apariția Domnului; când El ni se arată, indiferent unde suntem și ce facem, pur și simplu ne oprim și ne consacrăm Domnului. A ne consacra Domnului nu înseamnă că promitem să facem asta sau asta pentru El; consacrarea nu este dedicare.

În ebraică, consacrarea înseamnă să ne umplem mâinile; mai întâi, trebuie să avem mâinile goale, iar apoi Domnul le va umple cu Cristos. Aaron și fiii săi au fost consacrați de Moise în preoția lor; ei trebuiau să-și golească mâinile, iar Moise trebuia să le umple mâinile cu ofrande, un tip reprezentativ al lui Cristos.

A ne consacra înseamnă a ne goli mâinile; nu înseamnă să-i promitem Domnului că vom merge să predicăm Evanghelia pentru El și că vom citi Biblia de două ori într-un an, ci pentru a ne goli și a-i permite Domnului să ne umple. Nimeni nu se poate consacra de bunăvoie sau de la noi înșine; consacrarea este un rezultat al întâlnirii noastre cu Dumnezeu și a întâlnirii lui Dumnezeu cu noi.

Când Îl întâlnim pe Dumnezeu, când Îl vedem, suntem supuși. Avraam a fost supus când a avut apariția lui Iehova, iar Pavel a fost, de asemenea, pe deplin supus când Domnul i s-a arătat. Ori de câte ori venim la Dumnezeu și îl atingem, rezultatul este consacrare; doar ne dăm pe noi înșine lui Dumnezeu.

Îl lăsăm să ne umple, să ne îndrume și să facă tot ce dorește El să facă în noi. Ne oferim Domnului de bunăvoie, oferind nu doar zece la sută, ci totul; ne punem totul pe altar, fiind una cu Cristos ca ofrandă arsă, ca să fim mistuiți spre satisfacția lui Dumnezeu.

După ce consacrăm totul lui Dumnezeu, Dumnezeu încă știe că avem un trai pe pământ, așa că El ne dă ceva înapoi din ceea ce Îi oferim; prin urmare, trăim o viață a altarului și a cortului. După experiența altarului, trăim într-un cort și totul în cort a trecut prin altar.

După ce oferim totul pe altar, consacrându-ne lui Dumnezeu cu tot ce suntem și avem, Dumnezeu încă ne permite să păstrăm unele lucruri pe măsură ce trăim pe pământ pentru scopul Său.

Trăim pe pământ pentru scopul lui Dumnezeu și nu suntem stabiliți sau așezați aici – putem fi mișcați pentru mișcarea lui Dumnezeu atunci când El vrea să ne mișcăm.

Zidirea unui altar înseamnă că viața noastră este pentru Dumnezeu, că Dumnezeu este viața noastră și că sensul vieții noastre este Dumnezeu (Exod 40:6, 29; Psalmul 43:4; Lev. 1:3, 9). Nu există nimic pe acest pământ pentru noi; nu suntem aici pentru lucrurile de pe acest pământ. Trăim aici pe pământ pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu este sensul vieții noastre.

Ca urmare a trăirii unei vieți de consacrare, a unei vieți de altar, trăim viața de călătorie pe pământ, viața de cort. Fie ca noi să venim zilnic la Domnul pentru a ne arăta proaspăt, astfel încât să trăim altarul și cortul.

Viața lui Avraam într-un cort a mărturisit că el nu aparținea lumii, ci, mai degrabă, a trăit viața unui străin pe pământ (Evrei 11:9-10, 15-16). Ridicarea unui cort este o expresie și o declarație a faptului că NU aparținem acestei lumi, ci, mai degrabă, aparținem unei alte țări. Suntem doar străini aici; noi trecem, iar locuința noastră eternă este Noul Ierusalim, orașul care are temelii.

Când avem apariția lui Dumnezeu, realizăm că nu este nimic pentru noi aici pe acest pământ; oamenii de pe pământ urmăresc succesul, strălucirea, bogățiile și faima, dar pentru noi Dumnezeu este suficient, pentru că Dumnezeu este sensul vieții noastre și Îl luăm pe Cristos ca fiind viața noastră și biserică fiind trăirea noastră.

Pământul este locuința noastră temporară – aici suntem doar călători. Ca adevărați descendenți ai lui Avraam (Gal. 3:7), noi, credincioșii în Cristos, ar trebui să fim călători pe pământ, mișcându-ne și întinzându-ne cortul așa cum a făcut el (Evrei 11:9, 13; 1 Pet. 2:11). Amin!

Lumea nu este demnă de noi; suntem ai lui Dumnezeu, avem o chemare cerească și avem o țară cerească! Avem un cort veșnic, așa că astăzi trăim într-un cort, construind mai întâi un altar ca urmare a arătării Domnului. Amin!

Doamne Isuse, vrem să umblăm astăzi pe pașii credinței lui Avraam, trăind viața altarului și a cortului. Amin, Doamne, vrem să avem apariția Ta. Apariția Ta este totul pentru noi. Nu vrem să trăim doar conform vechii cunoștințe despre Tine, ci în apariția Ta proaspătă, nouă, instantanee. Apariția ta ne face doar să ne consacram Ție. Amin, Doamne, vrem să Te întâlnim și să Te contactăm zi de zi. Te luăm ca fiind viața noastră și noi luăm biserica în calitate de trăirea noastră. Doamne, ne place să Te vedem față în față! Te iubim, Doamne, și ne dăm Ție. Zidim un altar și punem tot ce avem și suntem pe altar, căci Tu ești Cel mai de preț și Tu ești vrednic de dragostea noastră. Nu suntem nimic, Doamne, dar Tu ești totul al nostru. Viața noastră aici pe pământ este pentru Dumnezeu, Dumnezeu este viața noastră și sensul vieții noastre este Dumnezeu. Amin, Doamne! Locuim de bunăvoie astăzi într-un cort, urmându-Te oriunde vrei Tu ca noi să mergem. Doamne, lumea aceasta nu este vrednică de noi. Noi nu aparținem acestei lumi – aparținem unei alte țări și trăim aici pe pământ pentru Tine! Vrem să trăim viața altarului și a cortului, având apariția Ta proaspătă!

Fiind călători pe pământ, trăim în cortul vieții de biserică în așteptarea cortului suprem al întâlnirii, Noul Ierusalim

După ce Avraam a zidit primul său altar în Geneza 12:7, el a zidit un al doilea altar între Betel și Ai, care stau în contrast unul cu celălalt (v. 8). Și-a întins cortul între Betel de o parte și Ai de cealaltă parte. Betel înseamnă „casa lui Dumnezeu”, iar Ai înseamnă „un morman de ruine”.

Ca cei chemați, considerăm doar Betel, viața de biserică, ca fiind vrednică; totul este un morman de ruine. Aceasta este mărturia noastră de astăzi; ca călători pe pământ, trăim în cortul vieții de biserică și considerăm că lumea cu tot ce are de oferit ca pe un morman de ruine.

După cum a spus Paul în Fil. 3, considerăm toate lucrurile ca fiind pierderi din cauza excelenței cunoașterii lui Isus Cristos, Domnul nostru. Avem două opțiuni: fie Ai (un morman de ruine, un tip de lume), fie Betel (casa lui Dumnezeu, biserica).

Dacă ne uităm la lumea de astăzi cu politica, comerțul, problemele societale și corupția și imoralitatea, vedem că este corupție peste corupție, putrezire peste putreziciune, pentru că este un morman de ruine. Dar slavă Domnului, în viața de biserică savurăm prezența lui Dumnezeu, Dumnezeu locuiește cu noi și Dumnezeu este totul pentru noi.

Pe măsură ce savurăm apariția lui Dumnezeu în viața de biserică, trăim astăzi viața altarului și a cortului. Avraam a avut eșecurile lui, la fel ca și noi, și a fost părăsirea altarului și a cortului; cu toate acestea, la el a avut loc o recâștigare, iar recâștigarea este ceva ce ține de de întoarcere la altar și la cort cu chemarea numelui Domnului (Geneza 12:9-10; 13:3-4; Rom. 10:12-13; 12:1-2).

Avraam a alunecat în credință și a coborât în Egipt, unde a avut eșecul. Avem și eșecurile noastre; după ce ne-am consacrat Domnului și am fost absoluți pentru El, ne îndepărtăm de la El. Dar slavă Domnului, există o recâștigare! Dumnezeu este credincios în a ni Se arăta, iar apariția Sa ne face să construim un alt altar.

Calea de a fi recâștigați înapoi la Dumnezeu nu este hotărârea noastră, zelul nostru sau decizia noastră; este apariția Domnului și întoarcerea noastră la altar. Când Domnul ni se arată și ne arată cât de mult ne iubește și cât de bogat este El pentru noi, pur și simplu ne predăm din nou Lui.

Când chemăm numele Domnului, avem o recâștigare a altarului și a cortului. Fie ca noi toți să continuăm să chemăm numele Domnului, în ciuda eșecurilor noastre, ca să fim recâștigați la viața de altar și de cort în viața noastră creștină!

În cele din urmă, în Geneza 13:18, la Hebron, cortul lui Avraam a devenit un loc în care el avea părtășie cu Dumnezeu și unde Dumnezeu putea să aibă părtășie cu El. Pe măsură ce ne consacrăm Domnului și trăim ca fiind călători pentru interesul Său pe pământ, trăim viața altarului și a cortului, iar Dumnezeu vine să ne viziteze; cortul nostru este locuința lui Dumnezeu.

Cortul lui Avraam cu altarul zidit de el a fost o prefigurare a Cortului Mărturiei cu altarul zidit de copiii lui Israel în pustie (Exod 38:21). Avraam, străin și călător, aștepta cu nerăbdare cetatea care are temelii, al cărei arhitect și ziditor este Dumnezeu (Evr. 11:9-10, 12-16).

Cortul lui Avraam era o miniatură a Noului Ierusalim, cortul suprem al lui Dumnezeu (Geneza 9:26-27; 12:8; 13:3; 18:1; Apoc. 21:2-3). Ca cei care țin astăzi Sărbătoarea Corturilor, trăim viața altarului și a cortului, pentru că trăim în cortul vieții de biserică și așteptăm finalizarea sa ultimă – Noul Ierusalim (1 Tim. 3:15; Lev. 1:1; Evr. 11:10).

Noul Ierusalim este „Cortul Întâlnirii” suprem. Trăim astăzi într-un cort, ca călători, trăind pentru interesul Domnului și așteptăm Cortul Întâlnirii supreme, Noul Ierusalim! Amin!

Sărbătoarea Corturilor este savurarea Noului Ierusalim, care va fi finalizat mai întâi pentru a fi primele roade în împărăția milenară ca răsplată pentru biruitori și apoi finalizat în cele din urmă pentru a fi în noul cer și noul pământ ca savurare deplină a mântuirii depline a lui Dumnezeu pentru toți credincioșii perfecționați. Amin!

Fie ca să realizăm că suntem călători astăzi, trăim în cortul vieții de biserică până când ajungem și devenim „Cortul Întâlnirii” suprem, Noul Ierusalim, unde Dumnezeu și omul locuiesc reciproc pentru eternitate!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție astăzi. Tu ești viața noastră. Tu ești sensul vieții noastre. Nu aparținem lumii; trăim o viață ca niște străini pe pământ, pentru că comunitatea noastră este în ceruri. Amin, Doamne Isuse, suntem călători pe pământ, ne mișcăm și ne întindem cortul ca să Te urmăm. Te luăm ca fiind viața noastră și luăm biserica în calitate de trăirea noastră. Recunoaștem că tot ceea ce este contrar vieții de biserică este doar un morman de ruine. Doamne, Îți dăm trăirea noastră zilnică. Vrem apariția Ta azi. Vrem să chemăm numele Tău. Ne place să fim cu Tine și să Tu să fii cu noi, astfel încât să putem avea părtășie împreună. Amin, Doamne, în timp ce trăim în cortul vieții de biserică, așteptăm desăvârșirea ei supremă – Noul Ierusalim! Vrem să trăim viața altarului și a cortului până când savurăm primele roade în veacul viitor și vom intra în savurarea deplină a mântuirii lui Dumnezeu pentru toți credincioșii perfecționați în și ca Noul Ierusalim! Amin!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Pilgrims on Earth Live the Life of the Altar and the Tent waiting for New Jerusalem, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos – săptămâna 8 (Cristos ca fiind Sărbătoarea Corturilor și ca fiind Duhul care curge din credincioși ca râuri de apă vie) ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Nu ne încredem în noi înșine ci-L luăm pe Cristos ca viață și rezervă de viață pentru a-L exprima pe Cristos

24/06/2020 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În economia Sa, Dumnezeu a planificat să facem tot ceea ce Dumnezeu cere de la noi, dar pentru aceasta avem nevoie de o altă viață – viața divină și trebuie să trăim prin viața divină a lui Dumnezeu, luându-L pe Cristos ca viață și rezerva de viață.

Pentru a moșteni țara bună promisă de Dumnezeu poporului Său – Cristosul atotinclusiv – trebuie să fim un anumit fel de persoană, o persoană care să se potrivească cu Dumnezeu în ceea ce este El.

Nu-L putem savura pe Dumnezeu dacă nu ne potrivim cu El; nu putem intra în posesia Cristosului atotinclusiv dacă noi, ca moștenitori, nu suntem în acord cu Dătătorul moștenirii.

Cum putem fi noi cei calificați să moștenim țara bună? Ne putem îmbunătăți pe noi înșine sau ne putem perfecționa pentru a deveni mai în conformitate cu standardul lui Dumnezeu?

Singurul mod în care putem face acest lucru este venind la Dumnezeu și având pe El introdus în noi; numai atunci când Dumnezeu cu elementul Său este introdus în ființa noastră, putem fi la fel ca El.

Dumnezeu este sfânt; noi suntem poporul sfânt al Dumnezeului nostru sfânt și, pentru a deveni la fel de sfinți precum El este sfânt, trebuie să fim infuzați cu elementul lui Dumnezeu și să fim separați de Dumnezeu pentru a fi la fel de sfinți precum este Dumnezeu.

A fi sfințit nu este doar a fi separat, ci și a fi saturat de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este sfânt, iar atunci când El Se introduce pe Sine însuși întru noi, noi devenim sfinți, întrucât El este sfânt!

Cei care sunt calificați să moștenească țara bună cunosc atât inima lui Dumnezeu, cât și guvernarea Sa; ei cunosc atât sistemul de har și dragoste al lui Dumnezeu, cât și sistemul Să de guvernare și de stăpânire.

Cristos este Cel care poate fi o astfel de persoană, și prin El și în El și noi putem fi astfel de oameni.

Cristos ne face să fim cei care Îl iubim pe Dumnezeu, avem încredere în Dumnezeu, ne temem de Dumnezeu, ne supunem conducerii lui Dumnezeu, ne gândim la sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăim în prezența lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să ne aducă pe noi, poporul Său, în savurarea deplină a Cristosului atotinclusiv, dar trebuie să fim un anumit fel de persoană pentru a intra în țară și pentru a o poseda.

Fie ca noi să ne întoarcem la Cristos, să fim una cu Cristos, să trăim în Cristos, să-L trăim pe Cristos, să-L luăm pe Cristos ca viața noastră și să fim atât de una în mod organic cu Cristos încât El ne va alimenta, ne va susține și ne va califica pentru a moșteni țara.

Cristos este Cel care ne face să fim cei care Îl iubim pe Dumnezeu, avem încredere în Dumnezeu, ne temem de Dumnezeu, ne supunem conducerii lui Dumnezeu, gândim sentimentele tandre ale lui Dumnezeu și trăim în prezența lui Dumnezeu.

Când suntem una cu Cristos și Îl trăim pe Cristos, când suntem în unirea organică cu El, suntem făcuți cei care pot moșteni țara bună împreună cu toți sfinții.

Să îndeplinim voia lui Dumnezeu și să facem ceea ce Dumnezeu dorește prin Domnul și prin viața Sa

Pentru a fi calificați pentru a intra în țara bună și a o lua în stăpânire, trebuie să fim un anumit fel de persoană; există multe reguli, statute, porunci și legi care trebuie îndeplinite.

Domnul cere multe lucruri de la noi; El ne cere să facem multe lucruri pentru a-I face pe plac și pentru a fi calificați să fim în prezența Sa, dar El nu intenționează să facem aceste lucruri de unul singur.

Este o insultă la adresa lui Dumnezeu ca noi să încercăm să păzim porunca Sa în noi înșine și prin propria noastră energie.

Da, El are multe lucruri pe care El vrea să le îndeplinim și, da, El știe că nu putem îndeplini aceste lucruri, pentru că în noi înșine nu avem puterea sau abilitatea și nu avem dorința de a le face lucruri.

Dumnezeu nu ne cere niciodată să facem lucruri pentru El în noi înșine; El vrea să facem lucrurile prin El și în El, chiar prin viața Sa care este în noi.

Trebuie să învățăm să avem credință în Dumnezeu și să avem încredere în Dumnezeu, iar El va face totul în noi și pentru noi. Pur și simplu trebuie să cooperăm cu lucrarea Sa; El operează, iar noi cooperăm.

Deci trebuie să ne îndreptăm către El din nou și din nou, mai ales când vedem că suntem pe cale să intrăm în țara bună și ne dăm seama că în noi înșine nu o putem face și avem nevoie de El pentru a face asta în noi!

Dacă cooperăm cu Domnul, El va putea face ceea ce noi nu putem face. În noi înșine și prin noi înșine nu putem face nimic pentru Dumnezeu; nu avem abilitatea, puterea sau disponibilitatea.

Chiar mai mult, ne este imposibil să-L satisfacem pe Dumnezeu sau să facem lucrurile conform standardului Său; cu toate acestea, ceea ce este imposibil la oameni este posibil la Dumnezeu!

Ceea ce este plăcut înaintea lui Dumnezeu este să facem lucruri pentru El, dar nu de noi înșine, ci prin El.

Carnea noastră nu-I poate face plăcere lui Dumnezeu, oricât de greu ar încerca; în viziunea lui Dumnezeu, în ciuda apariției frumoase a eforturilor noastre de a-L face pe plac și de a face voia Sa, un astfel de lucru este abominabil și rău.

Este ca și cum Cain a încercat să-I placă lui Dumnezeu nu oferind o jertfă cu vărsarea sângelui, ci aducându-I rodul muncii sale, rodul pământului; acest lucru nu a fost acceptat de Dumnezeu.

Pentru ca noi să-L mulțumim pe Dumnezeu avem nevoie de o altă viață – viața divină! Trebuie să ne renaștem cu viața divină; trebuie să fim regenerați cu viața divină și trebuie să trăim prin viața divină.

Cu viața noastră umană – oricât de înaltă și bună ar fi – nu putem să-I facem plăcere lui Dumnezeu; dar dacă trăim prin viața divină în viața noastră umană, avem capacitatea de a împlini voia lui Dumnezeu, putem asculta poruncile Lui și putem să-I fim plăcuți Lui.

Chiar dacă mintea noastră este clară, dragostea noastră este echilibrată, iar voința noastră este puternică, încă nu avem capacitatea de a păstra poruncile lui Dumnezeu sau de a face voia Lui.

Cum putem noi ca ființe umane să-L exprimăm pe Dumnezeu? Așa după cum un câine nu poate exprima o pasăre decât dacă are viața păsării și trăiește prin viața păsării, tot așa și noi nu putem să-L exprimăm pe Dumnezeu decât dacă avem viața lui Dumnezeu și trăim prin viața divină.

Trebuie să avem această realizare că nu putem în noi înșine să îndeplinim poruncile lui Dumnezeu, nu putem să-L mulțumim pe Dumnezeu și nu putem îndeplini cerințele Sale; avem nevoie de o altă viață, trebuie să trăim prin viața divină și avem nevoie ca Cristos să trăiască în noi.

Doamne Isuse, izbăvește-ne de la a încerca să-Ți facem plăcere prin eforturile noastre. Salvează-ne de la a încerca să păstrăm poruncile Tale prin propria noastră energie. Ne întoarcem către Tine, Doamne și Te luăm ca viață și persoană. Avem încredere în Tine și avem credință în Tine; doar vrem să cooperăm cu Tine, în timp ce Tu lucrezi în noi. Fă ceea ce vrei să faci în noi, Doamne, și câștigă ceea ce Tu urmărești în noi. Vrem să-Ți fim plăcuți; vrem să îndeplinim cerințele Tale, așa că venim la Tine, Te luăm ca viața noastră și trăim prin Tine!

Nu ne încredem în noi înșine ci Îl luăm pe Cristos ca viață și rezerva de viață pentru a-L exprima pe Cristos

În îndeplinirea cerințelor lui Dumnezeu, nu ar trebui să avem încredere în noi înșine, ci, mai degrabă, ar trebui să învățăm să luăm dorința lui Dumnezeu ca dorință a noastră și să-L luăm ca rezerva vieții și trăirii noastre (Efeseni 4:20-21; Ioan 11:25; 6:57).

Nu ar trebui să ne încredem în noi înșine, pentru că falimentăm din nou și din nou; ar trebui să avem încredere în Domnul, să venim la El în cuvântul Său și să-L lăsăm să ne infuzeze cu El însuși, pentru ca El din noi să îndeplinească cerințele pe care El le are pentru noi.

Aceasta înseamnă că trebuie să trăim printr-o altă viață; trebuie să trăim prin viața divină din duhul nostru. Cu toate acestea, nu suntem foarte obișnuiți să trăim prin viața divină; implicit trăim viața umană și nu avem nevoie de niciun efort pentru a exprima omul natural.

Deci trebuie să venim iarăși la Domnul pentru a-L ruga să ne învețe să trăim prin viața divină. Trebuie să luăm dorința inimii Sale ca dorință a inimii noastre și trebuie să trăim un singur duh cu El.

Pe de o parte, trebuie să vedem că, în cartea Deuteronomului, Dumnezeu este manifestat, noi suntem expuși, iar Cristos este dezvăluit ca viața noastră, rezerva noastră de viață și totul al nostru.

Pe de altă parte, trebuie să punem în practică această cunoaștere, adică să nu mai trăim viața noastră veche, ci să trăim prin viața divină, singura viață care poate îndeplini cerințele lui Dumnezeu.

Aceasta necesită practica noastră zilnică de a ne îndrepta către Domnul și de a trăi un singur duh cu El. Nu este ușor să trăiești printr-o altă viață; este atât de ușor să ne exprimăm și să facem lucruri în noi înșine, dar este destul de imposibil să trăim prin viața divină.

Trebuie să ne dăm seama că am fost altoiți în Cristos și trebuie ca pur și simplu să rămânem în El; El este în noi și noi suntem în El, iar El în noi vrea să trăiască, să fie exprimat și să fie manifestat.

Aceasta este adevărata viața creștină – o viață de exprimare a lui Dumnezeu (și nu de exprimare a noastră) trăind printr-o altă viață, viața divină din duhul nostru.

Așa cum Tatăl cel viu L-a trimis pe Fiul și Fiul trăit datorită Tatălui, așa și noi trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L mânca pe Cristos în cuvântul Său, respirându-L ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu, pentru ca noi să nu mai trăim prin sau în noi înșine, ci prin Cristos și în Cristos!

Cuvântul lui Dumnezeu în Biblie nu trebuie doar citit, înțeles, recunoscut și agreat de noi; trebuie să-L inspirăm pe Dumnezeu inspirând cuvântul lui Dumnezeu răsuflat în contactul cu El și El va deveni constituția noastră interioară și ne va face să fim calificați să intrăm și să deținem țara bună.

El este Cel calificat; El este țara bună și El este, de asemenea, Cel care ne califică să intrăm în posesia și savurarea țării bune.

Când ne întoarcem spre El, Îl inspirăm rugându-ne peste cuvântul lui Dumnezeu și învățăm să trăim prin viața divină, El în noi ne va aduce în deplina savurare a Sa Însuși ca țară bună. Este bine să-I spunem Domnului în felul următor,

Doamne Isuse, dorim ceea ce Tu dorești. Nu avem încredere în noi înșine, căci în noi înșine nu putem să-Ți fim plăcuți sau să-Ți îndeplinim cerințele. Doamne, Te luăm ca viață și rezerva de viață. Venim la Tine, în cuvântul Tău, pentru a Te inspira și pentru a ne umple de Tine, pentru ca Tu, în noi, să ne aduci în deplina savurare a Cristosului atotinclusiv ca țară bună. Dragă Doamne Isuse, dorim ceea ce Tu dorești, ca noi toți să intrăm în savurarea și posesia țării bune! Amin, Doamne, fă acest lucru în noi! Suntem pe deplin deschiși către Tine și Te luăm ca viața și rezerva noastră de viață azi!