Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Fiind copiii lui Dumnezeu, noi umblăm în dragoste și lumină, nu doar conform adevărului și harului

14/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este Tatăl nostru; în calitate de copii ai lui Dumnezeu, ar trebui să umblăm în dragoste și lumină, și putem face asta pentru că Cristos în noi este dragoste și lumină pentru a fi elementul constitutiv al ființei noastre în umblarea noastră zilnică. Amin!

Dumnezeu este lumină (1 Ioan 1:5) și Dumnezeu este dragoste (4:8, 16). Aceasta este ceea ce este Dumnezeu în natura Sa; dragostea și lumina sunt constituenții ființei Sale.

Când Îl vedem pe Dumnezeu și Îl atingem pe Dumnezeu, vedem lumină și dragoste și atingem lumină și dragoste. Cu toate acestea, Dumnezeu ca dragoste vine la noi ca har, iar Dumnezeu ca lumină vine la noi ca adevăr.

Nu-L putem atinge pe Dumnezeu ca lumină, căci El locuiește într-o lumină de neapropiat; Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit să-L exprime pe Dumnezeu ca lumină, iar El este calea și realitatea (adevărul) și viața.

Cristos a venit să-L exprime pe Dumnezeu și să ni-L facă cunoscut, chiar să ni-L facă vizibil, căci El L-a definit pe Dumnezeu, L-a exprimat pe Dumnezeu, L-a explicat pe Dumnezeu și L-a făcut real pentru noi.

Dumnezeu, ca lumină, vine la noi ca adevăr; când venim la Cuvântul lui Dumnezeu sau suntem sub auzirea credinței, ceea ce primim este adevărul divin, iar adevărul Îl aduce pe Dumnezeu ca lumină.

Dumnezeu strălucește asupra noastră și în noi prin cuvântul Său, adevărul. De aceea trebuie să venim la cuvântul lui Dumnezeu zi de zi; venim nu doar pentru a citi Biblia și a avea o cunoaștere generală despre Dumnezeu și planul Său, ci pentru a avea strălucirea Sa.

De fapt, când Dumnezeu strălucește, suntem treziți din orice somn sau moțăială și suntem înviați din orice situație de moarte.

Zi de zi avem nevoie de strălucirea Domnului; trebuie să ne deschidem către El, să ne întoarcem inima către El și să-I permitem să strălucească în noi; El strălucește în noi și peste noi prin cuvântul Său, adevărul, și suntem sfințiți în adevăr (Ioan 17:17) pentru a avea elementul Său sfânt în noi.

Dumnezeu este dragoste și El Și-a turnat dragostea în inimile noastre. Ne-a arătat dragostea Lui venind să moară pentru noi în persoana Domnului Isus; dragostea Sa care L-a făcut să moară pentru noi este atât de convingătoare și emoționantă, iar noi suntem atinși de dragostea Lui.

Când vedem dragostea lui Dumnezeu și suntem atinși de dragostea Sa, Îl savurăm pe Cristos ca har, căci harul este veirea dragostei Sale către noi. Dragostea lui Dumnezeu este sursa harului lui Dumnezeu; Cristos a venit plin de har și realitate, căci El a venit să-L exprime pe Dumnezeu și să-L reprezinte pe Dumnezeu.

Astăzi, noi, cei care credem în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu și trebuie să umblăm în dragoste și lumină; facem acest lucru nu într-un mod exterior sau deliberat, ci într-un mod organic, intrinsec, trăind după viața și natura divină a Tatălui nostru ceresc în duhul nostru.

Ca și copii ai lui Dumnezeu, ar trebui să umblăm în dragoste și lumină, nu numai conform harului și adevărului

În Efeseni 5:2 și 8, ni se spune să umblăm în dragoste și lumină; în calitate de copii ai lui Dumnezeu, ar trebui să umblăm în dragoste și lumină. Pavel nu ne-a îndemnat sau încurajat doar să umblăm în dragoste și lumină; ne-a poruncit să umblăm în dragoste și lumină.

În Efeseni 4:17-32, elementele de bază sunt harul și realitatea (adevărul), iar în 5:1-33, elementele de bază sunt dragostea și lumina (vezi versetele 2, 25, 8-9, 13).

Pe de o parte, trebuie să Îl savurăm și experimentăm pe Cristos ca har și adevăr, fiind umpluți de savurarea lui Cristos ca har și constituiți cu adevărul în ființa noastră interioară. Pe de altă parte, trebuie să mergem mai adânc decât harul și adevărul și să atingem sursa, chiar însăși ființa lui Dumnezeu, astfel încât să umblăm în dragoste și lumină.

Harul este expresia dragostei, căci dragostea este sursa harului. Adevărul este strălucirea luminii divine, căci lumina este originea și sursa adevărului. În însăși ființa Sa, Dumnezeu este dragoste și lumină (1 Ioan 4:8; 1:5); când El este exprimat și revelat în Domnul Isus, Dumnezeu vine la noi ca har și adevăr.

Când Cristos a venit, dragostea lui Dumnezeu s-a transformat în har pentru noi, iar lumina Lui a devenit adevăr. Când am auzit Evanghelia pentru prima dată, am fost atinși de dragostea lui Dumnezeu și l-am primit pe Cristos ca har; ceea ce am auzit a fost adevărul, care transmitea strălucirea luminii lui Dumnezeu.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca har și adevăr, suntem aduși mai adânc în Dumnezeu pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și a-L experimenta pe Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Viața noastră de zi cu zi trebuie să meargă mai adânc decât simpla savurare a harului și a adevărului; trebuie să umblăm în dragoste și lumină. Trebuie să progresăm de la elementele exterioare ale harului și adevărului la elementele interioare ale dragostei și luminii.

Dragostea este substanța interioară a lui Dumnezeu; putem simți dragostea interioară a lui Dumnezeu. Lumina este elementul exprimat al lui Dumnezeu; lumina exterioară a lui Dumnezeu este vizibilă.

Dumnezeu nu ne dă lucruri doar și apoi le cere de la noi; El ne deschide însăși substanța interioară a ființei Sale. El își deschide inima către noi, arătându-ne dragostea Sa și manifestându-Se nouă ca lumină.

El nu ne dă doar o lumină sau o dragoste și nici nu ne arată doar un aspect a ceea ce este El pentru a ne impresiona. El ne deschide miezul ființei Sale.

Dragostea interioară a lui Dumnezeu poate fi simțită, iar lumina exterioară a lui Dumnezeu este vizibilă. Putem mărturisi că putem simți dragostea lui Dumnezeu în interior și putem vedea lumina lui Dumnezeu strălucind.

Fie ca noi să mergem mai adânc cu Domnul în viața noastră de zi cu zi, astfel încât nu numai să Îl savurăm pe El ca har și adevăr, ci să atingem sursa cunoscându-L și experimentându-L pe Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Și fie ca noi să umblăm în dragoste și lumină, căci suntem copii ai lui Dumnezeu. Umblarea noastră zilnică în calitate de copii ai lui Dumnezeu ar trebui să fie constituită atât din substanța iubitoare a lui Dumnezeu, cât și din elementul strălucitor al lui Dumnezeu; aceasta ar trebui să fie sursa interioară a umblării noastre.

Trebuie să vedem substanța iubitoare a lui Dumnezeu și să fim constituiți cu ea. Trebuie să vedem și să fim umpluți cu elementul strălucitor al lui Dumnezeu.

Trebuie să transformăm acest lucru în rugăciunea noastră și să-I cerem Domnului să ne arate esența și substanța Lui iubitoare și trebuie să fim deschiși către El pentru ca El să strălucească asupra noastră și să ne infuzeze cu Sine Însuși ca lumină.

Pe măsură ce umblăm astăzi în calitate de copii ai lui Dumnezeu, trebuie să fim constituiți cu substanța iubitoare a lui Dumnezeu și cu elementul strălucitor al lui Dumnezeu, astfel încât să putem umbla în dragoste și lumină.

Sursa interioară a umblării noastre zilnice trebuie să fie substanța interioară a lui Dumnezeu ca dragoste și elementul strălucitor al lui Dumnezeu ca lumină. O astfel de umblare în dragoste și lumină este mai profundă și mai fină decât a trăi conform adevărului și harului.

Nu minimalizăm adevărul și harul; vrem doar să ne dăm seama că există o cale mai profundă de a-L cunoaște și experimenta pe Dumnezeu, chiar de a umbla în ceea ce este Dumnezeu, umblând în dragoste și lumină.

Zi de zi, începând de dimineață, trebuie să ne apropiem de tronul harului pentru a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp (Evrei 4:16). Trebuie să Îl savurăm pe Domnul în cuvântul Său pentru a fi umpluți de adevăr.

Cu toate acestea, trebuie să mergem și mai adânc pentru a atinge sursa harului și a adevărului, adică să-L atingem și să-L savurăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină și trebuie să umblăm în dragoste și lumină, căci suntem copii ai lui Dumnezeu. Fie ca Dumnezeu, ca dragoste și lumină, să fie sursa vieții noastre de zi cu zi.

Fie ca noi să profităm de fiecare ocazie din timpul zilei, chiar și de momentele în care luăm o pauză sau trebuie să așteptăm să se întâmple anumite lucruri, pentru a ne deschide Domnului și a-L atinge pe Dumnezeu ca dragoste și lumină, astfel încât să putem umbla în dragoste și lumină.

Fie ca Domnul să ne înalțe viața de zi cu zi și umblarea în El și cu El până când vom umbla în lumină și dragoste în calitate de copii ai lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem să umblăm în dragoste și lumină astăzi. Fii sursa vieții noastre astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău și chemăm numele Tău pentru a Te savura ca har și adevăr. Umple-ne cu savurarea lui Cristos și constituie-ne cu Tine ca adevăr, cuvântul viu al lui Dumnezeu. O, Doamne, vrem să mergem mai adânc cu Tine pentru a atinge însăși esența și natura ființei Tale. Fie ca noi să-L atingem, să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină, sursa harului și a adevărului. Infuzează-ne cu Tine Însuți ca dragoste. Fie ca noi să-L atingem pe Dumnezeu ca dragoste și să primim strălucirea lui Dumnezeu ca lumină. O, Doamne Isuse, fie ca umblarea noastră zilnică în calitate de copii ai lui Dumnezeu să fie constituită atât din substanța iubitoare a lui Dumnezeu, cât și din elementul strălucitor al lui Dumnezeu! Doamne Tată, vrem să fim constituiți cu substanța Ta iubitoare! Vrem să experimentăm elementul strălucitor al lui Dumnezeu! O, fie ca Dumnezeu, ca lumină și dragoste, să fie sursa interioară a umblării noastre creștine de astăzi! Amin, Doamne, vrem să mergem mai adânc cu Tine și să avem o umblare în dragoste și lumină astăzi!

Umblăm în dragoste, așa cum Cristos ne-a iubit, și umblăm ca fiind copii ai luminii, chiar ca lumină în Domnul

A umbla în dragoste și lumină este ceva foarte profund; nu putem umbla în dragoste și lumină decât dacă mergem mai adânc cu Domnul, chiar mai adânc decât să-L cunoaștem și să-L savurăm pe Cristos ca adevăr și har.

Pavel ne poruncește în Efeseni 5:2 să umblăm în dragoste, așa cum și Cristos ne-a iubit pe noi și S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca jertfă și mireasmă lui Dumnezeu.

Ce fel de dragoste este aceasta? Acesta este Dumnezeu ca dragoste exprimată și trăită în Cristos. Cristos nu doar ne-a iubit și apoi a venit să ne mântuiască din păcat; El S-a jertfit pe Sine pentru noi.

Pe de o parte, în 4:32 îl vedem pe Dumnezeu ca model al umblării noastre zilnice; pe de altă parte, Cristos este exemplul pentru trăirea noastră în 5:2. În 4:32, ni se spune să-i iertăm pe ceilalți așa cum Dumnezeu ne-a iertat în Cristos; Dumnezeu este modelul iertării.

Dar în Efeseni 5 vedem că Cristos este exemplul nostru, căci dragostea este exprimată în Cristos (v. 2, 25) și lumina este strălucită de Cristos asupra noastră (v. 14) pentru a fi elementele de bază care constituie ființa noastră.

Cristos ne-a iubit și S-a jertfit pe Sine pentru noi; El este exemplul umblării în dragoste. El S-a oferit pe Sine ca jertfă lui Dumnezeu pentru răscumpărarea păcatelor noastre; de asemenea, S-a oferit pe Sine ca ofrandă lui Dumnezeu pentru părtășia noastră cu Dumnezeu.

În Biblie, există o diferență între o jertfă și o ofrandă. O ofrandă este adusă lui Dumnezeu pentru părtășie cu Dumnezeu, dar o jertfă este adusă Lui pentru răscumpărare.

Cristos ne-a iubit într-o asemenea măsură încât S-a oferit lui Dumnezeu ca jertfă pentru păcatele noastre pentru răscumpărarea noastră și, de asemenea, S-a dat lui Dumnezeu ca ofrandă pentru părtășia noastră cu Dumnezeu.

El ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi. Suntem atinși de dragostea Lui, iar aceasta este, de asemenea, o mireasmă plăcută lui Dumnezeu.

Trebuie să învățăm de la Cristos să trăim și să umblăm în dragoste și lumină; pe măsură ce învățăm de la Cristos și Îl exprimăm ca dragoste, vom umbla pe aceeași cale pe care a umblat și El.

Fie ca noi să urmăm exemplul Domnului astăzi de a umbla în dragoste, astfel încât umblarea noastră zilnică să fie și ea o mireasmă plăcută lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să ne câștige viața de zi cu zi într-o asemenea măsură. Fie ca noi să fim atinși de dragostea lui Dumnezeu exprimată în Cristos și fie ca noi să trăim și să umblăm în dragoste astăzi.

Pe măsură ce urmăm exemplul Domnului, umblarea noastră va fi în dragoste pentru ceilalți și va emana o mireasmă plăcută lui Dumnezeu. Amin!

Efeseni 5:8 ne spune că odată eram întuneric, dar acum suntem lumină în Domnul; prin urmare, ar trebui să umblăm ca niște copii ai luminii. Trebuie să umblăm în dragoste și lumină.

Odată nu eram doar în întuneric, ci eram întunericul însuși. Pentru că eram una cu Satan, eram în întuneric și eram întunericul însuși. Dar acum, după ce am crezut în Domnul Isus, nu suntem doar în lumină, ci suntem lumina însăși.

Suntem copii ai luminii și chiar ai luminii în Domnul (Matei 5:14). Fie ca noi să vedem că suntem lumină în Domnul și fie ca noi să rămânem zilnic în lumină, să umblăm în lumină și să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră și prin noi.

Aceasta este o activitate pe care o facem în mod obișnuit; nu este o umblare deliberată, ci ceva organic, care vine din constituția interioară a ființei noastre.

Când umblăm în dragoste și lumină, vom dovedi ce este plăcut Domnului (Efeseni 5:10). Fie ca noi să nu umblăm în mod nechibzuit, orbește sau în ignoranță; fie ca noi să umblăm ca niște copii ai luminii, dovedind ce este plăcut Domnului.

Fie ca Domnul să câștige aceasta în noi. Fie ca Domnul să câștige viața noastră zilnică venind din ființa noastră interioară, din constituția ființei noastre, așa cum Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai iiubit și Te-ai jertfit pentru noi, ca o ofrandă și o jertfă lui Dumnezeu, ca o mireasmă plăcută! O, Doamne, Te iubim! Îți răspundem cu dragoste, căci dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin credință! Te luăm pe Tine, dragă Doamne Isuse, ca exemplu pentru viața noastră. Vrem să urmăm exemplul Tău astăzi, umblând în dragoste. Îți mulțumim că Te-ai jertfit pentru noi, ca să fim mântuiți de păcatele noastre și să avem părtășie cu Dumnezeu. Te iubim, Doamne. Exprimă-te prin noi ca dragoste. Fie ca umblarea noastră să fie în dragoste față de ceilalți și plină de o mireasmă plăcută lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim că ne faci lumină în Domnul! Slavă Domnului, odată eram întuneric, dar acum suntem lumină în Domnul! Vrem să umblăm în lumină ca și copii ai luminii. Strălucește în noi, dragă Doamne. Strălucește în fiecare parte a ființei noastre. Păstrează-ne în lumină. Fie ca noi să umblăm în dragoste și lumină, ca să putem dovedi ce este bine plăcut Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As Children of God we Walk in Love and Light, not just According to Truth and Grace, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 23 cu tema: Copiii lui Dumnezeu care umblă în dragoste și lumină, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl cunoaștem și-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină, savurându-L pe Cristos ca har și adevăr

13/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, născuți din Dumnezeu pentru a avea viața și natura Lui, trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină; atunci când Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca o astfel de dragoste și lumină, Îl vom savura pe El ca har și adevăr, realitate, în viața noastră de zi cu zi. Amin!

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm pentru faptul că ne-a regenerat cu viața lui Dumnezeu pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu, parte a speciei lui Dumnezeu!

Noi, credincioșii în Cristos, Îl avem pe Cristos trăind în noi, iar El, ca persoană vie, locuiește în noi, trăiește în noi, crește în noi, este format în noi și ne aduce la maturitate, astfel încât să putem fi glorificați și să fim așa cum este El. Minunat!

Pe măsură ce trecem prin viața noastră de zi cu zi, având grijă de multe lucruri și făcând lucrurile pe care trebuie să le facem zilnic, învățăm să avem părtășie cu Domnul, chiar să-I permitem să se răspândească în noi, să-Și facă locuința în noi și să facă toate lucrurile în noi.

Suntem copii ai lui Dumnezeu. Așa cum copiii noștri au viața și natura noastră, tot așa și noi, ca și copii ai lui Dumnezeu, avem viața și natura lui Dumnezeu în noi.

Cu cât ne întoarcem mai mult către Domnul, întorcându-ne către duhul nostru pe parcursul zilei, cu atât ajungem să-L cunoaștem mai mult pe Domnul care locuiește în noi.

Cu cât Îl contactăm mai mult pe Domnul în toate situațiile noastre și în toate lucrurile în care ne aflăm, cu atât El crește mai mult în noi, trăiește în noi și este format în noi.

În calitate de copii ai lui Dumnezeu, având viața și natura Lui, putem fi imitatori ai lui Dumnezeu, căci viața divină a lui Dumnezeu în noi poate fi exprimată pentru a trăi același fel de viață pe care a trăit-o Isus.

Însă dacă încercăm doar în noi înșine și prin efortul nostru natural să-L exprimăm pe Dumnezeu, rezultatul nu va fi exprimarea lui Dumnezeu, ci ceea ce vedem astăzi în creștinism, încercarea umană de a-L exprima pe Dumnezeu prin intermediul religiei.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne aducă la realizarea faptului că suntem copii ai lui Dumnezeu și fie ca noi să fim imitatori ai lui Dumnezeu trăind în duhul nostru contopit! Amin!

Putem fi perfecți așa cum Tatăl nostru ceresc este perfect, deoarece avem viața și natura Lui în noi. Avem viața și natura lui Dumnezeu și putem fi la fel de perfecți ca Tatăl nostru.

Aceasta nu înseamnă că ne îmbunătățim pe noi înșine și că viața noastră naturală devine mai bună, chiar mai asemănătoare cu Dumnezeu; mai degrabă, aceasta înseamnă că suntem terminați, omul nostru natural este omorât, sinele este lepădat și Cristos trăiește în noi.

Numai atunci când Cristos trăiește în noi putem fi expresia lui Dumnezeu. Numai atunci când trăim în duhul nostru, una cu Domnul, putem fi perfecți așa cum Tatăl nostru ceresc este perfect.

Trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină – Dumnezeu este dragoste și Dumnezeu este lumină

Noul Testament ne arată că Dumnezeu este dragoste și lumină (1 Ioan 4:8, 16; 1:5). Trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Cunoașterea pe care trebuie să o avem despre Dumnezeu nu este obiectivă, ceva ce știm în mintea noastră. Trebuie să avem o cunoaștere adecvată a lui Dumnezeu ca dragoste și lumină, dar trebuie să avem și o cunoaștere și o experiență subiectivă a Lui.

Suntem copii ai lui Dumnezeu și trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste și lumină. Îi putem cere Domnului să ne călăuzească să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste și, de asemenea, să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca lumină.

Când Domnul Isus a înviat, în ziua învierii Sale, El a spus că Se va înălța la Tatăl Său și Tatăl nostru, la Dumnezeul Său și Dumnezeul nostru. Dumnezeu este Dumnezeul nostru și, de asemenea, Tatăl nostru.

Vrem să-L cunoaștem ca dragoste și lumină. Dragostea și lumina sunt de fapt Dumnezeu Însuși; ele sunt ființa lui Dumnezeu, esența Sa (vezi 1 Ioan 4:8; 1:5). Acesta este mesajul pe care l-am auzit de la El și pe care vi-l anunțăm: Dumnezeu este lumină și în El nu este întuneric. Amin, Dumnezeu este lumină!

Lumina este însăși ființa Sa. Natura ființei lui Dumnezeu este lumina. Când îl vedem pe Dumnezeu, vedem lumină, căci Dumnezeu este lumină. Când venim la Dumnezeu, atingem lumina, căci Dumnezeu este lumină. Când suntem una cu Domnul, umblăm în lumină și nu este întuneric în noi sau în viața noastră.

Mai mult, Dumnezeu este dragoste; cine nu iubește, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.

Cartea 1 Ioan spune mai întâi că Dumnezeu este lumină (1:5) și apoi că Dumnezeu este dragoste (4:8, 16). Apostolul Ioan a fost o persoană care L-a cunoscut și L-a experimentat pe Dumnezeu ca dragoste și lumină în viața sa de zi cu zi, iar scrierile sale au împărtășit ceva din Dumnezeu ca dragoste și lumină celor care le-au citit.

Dragostea este natura esenței lui Dumnezeu; în esența Sa, Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu nu doar iubește; Dumnezeu este dragoste. Când Îl atingem pe Dumnezeu, atingem dragostea. Dragostea noastră este limitată, dar dragostea lui Dumnezeu este nelimitată și transcendentă.

Natura esenței lui Dumnezeu este dragostea; din dragoste, El L-a trimis pe Fiul Său Preaiubit să vină și să moară pentru noi.

Datorită marii iubiri cu care ne-a iubit, pe când eram încă păcătoși, Cristos a venit să moară pentru noi. Nu există niciun moment în care Dumnezeu să nu fie dragoste; El este dragoste, căci esența ființei Sale este dragostea.

Trebuie să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină. Trebuie să ne deschidem Domnului zi de zi, pentru a-L putea cunoaște și experimenta pe Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Când Îl atingem pe Dumnezeu ca lumină, primim adevărul, realitatea, căci adevărul este strălucirea luminii. Lumina este sursa adevărului, iar dragostea este sursa harului.

Când lumina strălucește, ea devine adevăr, iar când dragostea este exprimată, ea devine har. Dragostea, ca natură a esenței lui Dumnezeu, este sursa harului, în timp ce lumina, ca natură a exprimării lui Dumnezeu, este sursa adevărului.

Nu-L putem atinge pe Dumnezeu ca lumină, căci oricine Îl vede pe Dumnezeu față în față va muri, căci El locuiește într-o lumină de neapropiat. Însă putem savura ca har; Evanghelia după Ioan ne arată că Cristos a venit plin de har și realitate (Ioan 1:17).

Cristos a venit să-L facă pe Dumnezeu plăcut, abordabil și ușor de acceptat, așa că a venit plin de har și realitate. Când Îl primim pe Cristos, avem părtășie cu El și trăim prin har și realitate, El ne aduce în părtășia cu Tatăl, unde atingem dragostea Lui ca sursă de har și lumina Lui ca sursă de adevăr.

Când credem în Domnul Isus, primim har și adevăr; când Îl savurăm ca har și adevăr, suntem aduși înapoi la sursa harului și adevărului, Dumnezeu Tatăl ca dragoste și lumină.

Fie ca noi să rămânem în părtășie cu Dumnezeu ca dragoste și lumină, pentru a putea deveni copii iubiți ai lui Dumnezeu care umblă în dragoste și lumină. Fie ca noi să căutăm să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină, pentru ca în toată viața noastră de zi cu zi să putem umbla în dragoste și lumină.

Zi de zi trebuie să-I cerem Domnului să ne dea porția de har de care avem nevoie pentru a-L trăi pe Cristos și a-L exprima pe Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl vrea să-L savurăm pe Fiul Său ca har și realitate și vrea să ajungem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Când dragostea divină ni se arată, ea devine har; apoi, când lumina divină strălucește asupra noastră, ea devine adevăr. Putem mărturisi că, pe măsură ce venim la cuvântul Domnului și ne exersăm să-L atingem, Îl savurăm pe Domnul ca har, căci dragostea lui Dumnezeu ajunge la noi ca har.

De asemenea, putem mărturisi că simțim strălucirea Domnului prin cuvântul Său și ceea ce obținem este adevărul, expresia lui Dumnezeu ca lumină.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou în cuvântul Său și să rămânem în părtășie cu El pe tot parcursul zilei, astfel încât să-L putem cunoaște și experimenta pe Dumnezeu ca dragoste și lumină în viața noastră de zi cu zi!

Doamne Isuse, vrem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină. Aleluia, suntem copii ai lui Dumnezeu și putem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină în viața noastră de zi cu zi! Ne deschidem Ție, Doamne. Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste, chiar să-L atingem pe Dumnezeu ca dragoste și să fim umpluți de Dumnezeu ca dragoste. Îți mulțumim, Tată, că ne iubești. Îți mulțumim că faci atâtea lucruri pentru noi din dragoste pentru noi. Îți mulțumim că ne păstrezi în dragostea Ta și că-Ți arăți dragostea față de noi zi de zi. Venim la Tine și Îl savurăm pe Cristos ca har, expresia lui Dumnezeu ca dragoste. O, Cristos este atât de bogat și plin de har și realitate! Amin, Doamne, ne deschidem Ție pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu și a-L experimenta pe Dumnezeu ca lumină! Fie ca noi să rămânem sub strălucirea Ta astăzi. Strălucește asupra noastră și strălucește în noi. Păstrează-ne în lumină. Venim la Tine în cuvântul Tău, pentru ca adevărul Tău să fie infuzat în noi, să strălucească asupra noastră și să ne satureze. Aleluia, Dumnezeu este dragoste și lumină și putem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină în viața noastră de zi cu zi, căci suntem copii ai lui Dumnezeu!

Îl cunoaștem și-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină, savurându-L pe Cristos ca har și adevăr

Când spunem că Dumnezeu este dragoste și lumină, vorbim despre natura însăși a ființei Sale. Însă atunci când ajungem să-L cunoaștem și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină, de fapt Îl savurăm pe Cristos ca har și adevăr, căci dragostea ajunge la noi ca har și lumina strălucește ca adevăr.

Acesta este un lucru pentru experiența noastră zilnică ca creștini, ca credincioși în Cristos și ca copii ai lui Dumnezeu.

Neamurile umblă în deșertăciunea minții lor pentru că nu au strălucirea luminii lui Dumnezeu asupra lor (Efeseni 4:17-18). Cu toate acestea, noi, credincioșii în Cristos, avem lumina divină care este Dumnezeu Însuși, strălucind asupra noastră și chiar făcându-ne lumină în Domnul (Efeseni 5:8).

Slavă Domnului că Dumnezeu strălucește asupra noastră și lumina Sa ajunge la noi ca adevăr pentru a expune orice întuneric, a îndepărta orice pată întunecată și a ne sfinți, chiar pentru a adăuga natura lui Dumnezeu în noi și a ne face la fel ca El.

Noi, credincioșii în Cristos, avem lumina divină strălucind asupra noastră. Pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeu ca lumină care strălucește asupra noastră prin intermediul lui Cristos ca adevăr, umblăm în lumină și chiar devenim lumină. Aleluia!

Într-o zi, toate lucrurile care sunt necurate vor fi manifestate prin lumină, căci tot ceea ce face lucrurile evidente este lumină. Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră astăzi. Fie ca să-I permitem să expună orice întuneric și să manifeste orice aspect din împărăția întunericului din noi.

Fie ca noi să fim cei care se trezesc din orice somn și chiar sunt înviați din morți, pentru ca Cristos să strălucească asupra noastră (Efeseni 5:13-14).

Când Domnul strălucește asupra noastră și expune orice întuneric din noi, trebuie doar să spunem Amin și să-L lăsăm pe Domnul să trateze acel lucru, curățând acel lucru din ființa noastră. Dacă primim expunerea și dojenirea, vom fi binecuvântați.

Lumina expune și, de asemenea, curăță. De multe ori în viața noastră de zi cu zi, simțim că Domnul strălucește asupra noastră în diferite aspecte ale vieții noastre, în relația noastră cu ceilalți, în modul în care reacționăm la ceea ce se întâmplă și chiar în atitudinea noastră față de unii oameni.

Dacă permitem luminii Domnului să strălucească asupra noastră, să ne dojeneze și să ne expună și nu ne certăm cu lumina, Îl vom cunoaște pe Dumnezeu ca dragoste și lumină. Fiecare expunere este strălucirea lui Cristos.

Fie ca noi să ne închinăm Domnului pentru strălucirea Lui și să primim dojenirea Lui. Dacă facem asta, vom umbla în lumină. Dar dacă nu suntem dispuși să primim dojenirea de la lumină, vom rămâne în întuneric.

Fie ca Domnul să aibă o cale să ne lumineze zi de zi și fie ca noi să ne poziționăm sub strălucirea Lui venind la cuvântul Său cu exersarea duhului nostru. Uneori, strălucirea Lui expune faptul că nu doar dormim, ci suntem morți; El ne trezește din somn și ne înviază din morți. O, câtă nevoie avem de strălucirea Domnului zi de zi!

Pe măsură ce El strălucește asupra noastră prin Cuvânt, adevărul ajunge la noi și Îl savurăm pe Cristos ca adevăr. De asemenea, Îl savurăm pe Dumnezeu ca dragoste exprimată prin Cristos ca har; când dragostea lui Dumnezeu ajunge la noi, primim și savurăm harul.

O, ce har! Ce har primim de la Domnul atunci când Îi permitem să strălucească asupra noastră și să ne expună, și ne deschidem către El pentru a primi elementul Său!

Efeseni 4:17-32 ni-L arată pe Cristos ca realitatea harului pentru trăirea omului nou. Efeseni 5:1-21 ni-L arată pe Cristos ca lumină plină de dragoste pentru umblarea noastră zilnică.

Fie ca să-L lăsăm pe Domnul să strălucească asupra noastră. Fie ca noi să-L savurăm pe El ca har. Fie ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste și lumină în viața noastră de zi cu zi și fie ca noi să-L experimentăm pe Cristos ca adevăr și har, exprimarea lui Dumnezeu ca dragoste și lumină.

Doamne Isuse, luminează-ne! Ne deschidem strălucirii Tale. Expune și îndepărtează orice întuneric din ființa noastră. Vrem să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste și lumină în experiența noastră zilnică. Aleluia, Cristos este lumină plină de dragoste pentru umblarea noastră zilnică. Strălucește asupra noastră, Doamne, și luminează fiecare parte a ființei noastre și fiecare aspect a vieții noastre. Spunem Amin strălucirii Tale. Fie ca orice este întunecat sau impur să fie manifestat prin lumină. Dă-ne harul de a fi de acord cu lumina și de a permite luminii să curețe orice păcat și întuneric din ființa noastră. O, Doamne, fie ca să nu rămânem adormiți sau în moarte, ci să ne trezim și să ne ridicăm din orice somn sau moarte, pentru a-L putea cunoaște și experimenta pe Dumnezeu ca dragoste și lumină! Fă-ne dispuși să acceptăm expunerea, dojenirea și dezvăluirea din strălucirea Ta, pentru a putea fi copii ai lui Dumnezeu, umblând în dragoste și lumină. Amin, Doamne, vrem să umblăm în lumină, așa cum Tu ești în lumină și vrem să umblăm în dragoste, așa cum Tu ești dragoste. Te iubim, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Know and Experience God as Love and Light by Enjoying Christ as Grace and Truth, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 23 cu tema: Copiii lui Dumnezeu care umblă în dragoste și lumină, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Noi, copiii lui Dumnezeu, suntem imitatori ai lui Dumnezeu și putem fi perfecți la fel cum Tatăl nostru ceresc e perfect

12/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem oameni-Dumnezeu, cei născuți din Dumnezeu, posedând viața și natura divină a lui Dumnezeu și aparținând speciei lui Dumnezeu; putem fi imitatori ai lui Dumnezeu și putem fi perfecți așa cum Tatăl nostru ceresc este perfect, deoarece trăim conform vieții și naturii divine a Tatălui nostru. Aleluia!

Săptămâna aceasta, continuăm să-L savurăm pe minunatul Cristos revelat în cartea Efeseni, împreună cu câteva porțiuni din 1 Ioan, iar subiectul nostru este: Copiii lui Dumnezeu care umblă în dragoste și lumină. Dumnezeu ne-a predestinat să fim fii prin Isus Cristos, după bună plăcerea voii Sale, făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după buna Sa plăcere, pe care a hotărât-o în Sine. Amin!

Prin credința în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu și acum putem fi imitatori ai lui Dumnezeu, fiind copii iubiți ai Săi. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, umblăm în dragoste, așa cum și Cristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca un sacrificiu și o mireasmă plăcută lui Dumnezeu. Amin!

De multe ori nu-L trăim pe Cristos și umblarea noastră nu este în dragoste și lumină, pentru că nu vedem cine suntem și ce suntem. Suntem copii ai lui Dumnezeu și umblarea noastră ar trebui să fie în dragoste și lumină.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne ridicăm și să umblăm la lumina soarelui; mai degrabă, se referă la viața noastră omenească de zi cu zi. Cum umblă și trăiesc copiii lui Dumnezeu? Ei trăiesc în dragoste și lumină, căci trăiesc conform vieții și naturii Tatălui lor ceresc.

Aceasta înseamnă că suntem aduși în însăși esența interioară a lui Dumnezeu, care este dragoste și lumină, și trăim într-un singur duh cu El, permițându-I chiar să trăiască în noi și să Se exprime prin noi.

Când trăim în duh și conform Duhului, trăim în dragoste și lumină, căci natura divină din noi este dragoste și lumină. Aceasta înseamnă să trăim și să umblăm în intimitate cu Dumnezeu, fiind constituiți cu viața și natura lui Dumnezeu și având viața și natura lui Dumnezeu ca sursă interioară pentru umblarea noastră zilnică. Slavă Domnului!

Fie ca noi să ne deschidem către Domnul zi de zi, chiar și clipă de clipă, pentru a-I permite să strălucească în noi, să expună orice păcat și lucru rău și să ne aducă pe calea Lui, chiar să ne aducă înainte cu El, astfel încât să putem trăi un singur duh cu El.

Când Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos, trăim în dragoste și lumină. Când trăim un singur duh cu Domnul, vom umbla în lumină, așa cum El este în lumină, și vom umbla în dragoste, iubindu-L pe Dumnezeu și iubindu-ne unii pe alții prin Dumnezeu ca fiind dragostea noastră.

Prin credința în Cristos suntem copii ai lui Dumnezeu, oameni-Dumnezeu născuți din Dumnezeu având viața și natura Sa

Conform cu Efeseni 1:5 și 9, vedem că Dumnezeu are o bună plăcere și o dorință a inimii; conform revelației Noului Testament, Dumnezeu vrea să fie una cu omul și să-l facă pe om la fel cum este El. Buna plăcere a lui Dumnezeu este să fie una cu omul și să-l facă pe om la fel ca Dumnezeu în viață și în natură, dar nu și în Dumnezeire. Acest lucru este extraordinar!

Dumnezeu nu vrea doar să facem tot posibilul să-L imităm pe Cristos și să fim ca Cristos prin propriile noastre eforturi; El vrea să fie una cu noi și să ne facă la fel ca El în orice mod posibil! Și totul începe cu regenerarea noastră.

Când ne pocăim și credem în Domnul Isus, suntem regenerați cu viața lui Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, chiar pentru a fi oameni-Dumnezeu (1 Ioan 3:1; Ioan 1:12-13). Ce minunat! Poate că nu am simțit nimic special sau spectaculos când ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, dar s-a întâmplat ceva uimitor: ne-am născut din Dumnezeu pentru a aparține speciei lui Dumnezeu!

Așa cum ne-am născut din părinții noștri umani pentru a face parte din specia umană, tot așa ne-am născut din Dumnezeu pentru a face parte din specia lui Dumnezeu! Acum Dumnezeu este Tatăl nostru!

1 Ioan 3:1 ne spune că Dumnezeu ne-a arătat dragostea Lui, suntem chemați copii ai lui Dumnezeu, și suntem; suntem acum copii ai lui Dumnezeu, având viața și natura Lui. Suntem copii ai lui Dumnezeu care suntem născuți din Dumnezeu (2:29).

Prin credința în Cristos, suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copii ai lui Dumnezeu, avându-L pe Dumnezeu ca Tată al nostru adevărat. Acest lucru este cu adevărat uimitor! Dumnezeu este Tatăl nostru adevărat, autentic, iar noi suntem copiii Lui adevărați, autentici. Trebuie să știm acest lucru. Aceasta trebuie să fie o conștientizare pe care o avem zi de zi.

Îl putem numi pe Dumnezeu Tatăl nostru, chiar și cu dragoste, Ava Tată. Avem o relație tandră și prețioasă cu Dumnezeu, căci Dumnezeu este Tatăl nostru. Este cea mai mare minune din univers că noi, ființele umane, putem fi născuți de Dumnezeu și că păcătoșii pot fi făcuți copii ai lui Dumnezeu (1 Ioan 3:1, 9; 4:7; 5:1, 4, 18; Ioan 1:12-13).

Alte religii îi învață pe oameni să facă fapte bune și să aducă jertfe pentru a îmbuna un anumit zeu, dar Biblia ne spune că ne putem naște din Dumnezeu și că noi, păcătoșii, putem deveni fii ai lui Dumnezeu! Aleluia! Printr-o astfel de naștere divină uimitoare, am primit viața divină, viața veșnică, ca sămânță divină semănată în ființa noastră (1 Ioan 1:2; 3:9).

Am obținut viața divină prin credința în Cristos. Această viață, viața divină pe care am obținut-o în momentul regenerării noastre, ne face capabili să fim copii ai lui Dumnezeu. Mai mult, viața divină pe care am primit-o ne dă autoritatea de a fi copii ai lui Dumnezeu.

Ioan 1:12-13 este o porțiune uimitoare din Cuvânt care ne arată că oricine Îl primește pe Cristos prin credință primește autoritatea de a deveni copil al lui Dumnezeu, adică cel care crede în Numele Lui. Un astfel de om nu este născut din sânge, nici din voia firii pământești, nici din voia omului, ci din Dumnezeu.

Copiii lui Dumnezeu au fost născuți din Dumnezeu, nu din sânge (viața fizică), nici din voia firii pământești (voia omului căzut după ce omul a devenit carne), nici din voia omului (voia omului creată de Dumnezeu), ci din Dumnezeu. Aleluia, suntem născuți din Dumnezeu!

Când am devenit copii ai lui Dumnezeu, ne-am născut din Dumnezeu; nu ne-am născut din viața noastră fizică, din viața noastră căzută sau din viața noastră creată, ci din viața divină necreată a lui Dumnezeu!

Prin nașterea noastră divină de la Tatăl nostru ceresc, suntem copii ai lui Dumnezeu, avem autoritatea de a fi copii ai lui Dumnezeu și acum avem o relație de viață cu Dumnezeul nostru! Aleluia!

Dumnezeu a trimis Duhul Fiului Său în duhul nostru, iar Duhul mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu (Romani 8:16). Chiar dacă uneori păcătuim, falimentăm și ne îndepărtăm de Dumnezeu, avem încă convingerea profundă că suntem copii ai lui Dumnezeu.

Odată ce suntem născuți din Dumnezeu pentru a fi copiii Lui, vom fi întotdeauna copiii Lui, indiferent cât de obraznici sau neascultători am fi. Dumnezeu vrea nu numai să ne regenereze, ci și să ne distribuie mai mult din viața Sa, chiar să ne sature cu viața și natura Sa, astfel încât să putem umbla după viața și natura Sa și, prin urmare, să umblăm în dragoste și lumină.

Fie ca noi să ne dăm seama că, în calitate de cei născuți din Dumnezeu, avem nu numai viața divină, ci și natura divină (2 Petru 1:4). Deoarece am fost născuți din viața divină și posedăm viața divină, noi, copiii lui Dumnezeu, suntem persoane divine (1 Ioan 5:11-13; 3:1, 10).

Este bine să aducem toate aceste versete și acest subiect Domnului și să ne rugăm asupra acestor lucruri, deschiși către Domnul și să avem o impresie profundă despre ceea ce suntem și cine suntem în ochii lui Dumnezeu. Putem chiar să-I spunem Domnului,

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că buna plăcere lui Dumnezeu este să fie una cu omul și să-l facă pe om la fel cum este El în viață și natură. Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, suntem oameni-Dumnezeu, posedând viața și natura lui Dumnezeu și aparținând speciei lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Dumnezeu este adevăratul nostru Tată, iar noi suntem adevărații Lui copii! Ce minunat e că Dumnezeu este adevăratul nostru Tată, iar noi, credincioșii în Cristos, suntem adevărații copii ai lui Dumnezeu! Ce fapt uimitor și ce minune este că noi, ființele umane, putem fi născuți de Dumnezeu și că păcătoșii pot fi făcuți copii ai lui Dumnezeu! Fie ca noi să vedem aceasta, Doamne! Fie ca noi să vedem că prin nașterea divină am primit viața divină a lui Dumnezeu în duhul nostru! Fie ca noi să ne dăm seama că suntem persoane divine care posedă viața și natura divină a lui Dumnezeu! Slavă Domnului, Duhul Însuși mărturisește împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu! Iată ce fel de dragoste ne-a dat Tatăl, ca să fim numiți copii ai lui Dumnezeu – și suntem! Slavă Domnului!

Fiind copii ai lui Dumnezeu, ar trebui să fim imitatori ai lui Dumnezeu și putem fi perfecți la fel ca Tatăl nostru

Când noi, cei care credem în Cristos, ne dăm seama că suntem copii ai lui Dumnezeu, născuți din Dumnezeu cu viața și natura Lui, vom fi revoluționați în modul nostru de viață. Nu vom mai trăi ca restul oamenilor din jurul nostru, căci avem o altă viață și o altă natură după care ar trebui să trăim astăzi.

În Efeseni 5:1, Pavel ne spune că ar trebui să fim imitatori ai lui Dumnezeu, fiind copii Săi iubiți. Aceasta nu este doar o îndemnare, ci o poruncă, un imperativ. Este bine să știm că suntem copii ai lui Dumnezeu, dar acest lucru nu este suficient; acum, că știm că facem parte din specia lui Dumnezeu, trebuie să fim imitatori ai lui Dumnezeu. Amin!

Ce fapt glorios este că suntem copii ai lui Dumnezeu! Și ce fapt uimitor este că noi, copiii lui Dumnezeu, putem fi imitatori ai lui Dumnezeu! Îl imităm pe Dumnezeu nu prin viața noastră naturală sau prin efortul nostru propriu, ci prin viața divină din duhul nostru!

Faptul că suntem născuți din Dumnezeu și că Dumnezeu este Tatăl nostru are ca rezultat o aspirație de a fi ca El, de a trăi ca Cristos, de a arăta ca Cristos și chiar de a fi la fel ca Cristos. Această aspirație este foarte bună, dar modul în care realizăm acest lucru nu este prin viața noastră naturală sau prin efortul propriu; ci prin viața divină.

Ioan 1:12 ne spune clar că suntem născuți din Dumnezeu, iar 2 Petru 1:4 ne spune că suntem părtași la natura divină. Avem viața divină și natura divină; prin urmare, putem fi imitatori ai lui Dumnezeu datorită vieții și naturii divine din noi.

Deoarece suntem copii ai lui Dumnezeu cu viața și natura lui Dumnezeu, putem fi imitatori ai lui Dumnezeu. Putem fi la fel ca Cristos în viața noastră; așa cum este El, așa suntem și noi în această lume (Ioan 14:19).

Nu ne prefacem că suntem ca El; nu încercăm în exterior să fim ca El; nu ne întrebăm ce ar face Isus în locul nostru. Mai degrabă, putem fi imitatori ai lui Dumnezeu pentru că avem viața și natura Sa în noi și putem trăi conform vieții și naturii Sale.

În calitate de copii ai Tatălui, având viața și natura Tatălui, putem fi perfecți așa cum Tatăl nostru este perfect (Matei 5:49). El este perfect. În noi înșine și prin noi înșine, nu suntem perfecți, dar atunci când trăim după viața și natura divină a Tatălui nostru ceresc, putem fi imitatori ai lui Dumnezeu și putem fi perfecți la fel cum Tatăl nostru ceresc.

Avem părtășie cu Dumnezeu, cu Dumnezeul Triunic și participăm la părtășia cu Tatăl, Fiul și Duhul. Învățăm zilnic să-L cunoaștem și să trăim în părtășie cu Dumnezeu, Tatăl nostru.

Nu doar după întâlnirea de la Masa Domnului, când ne închinăm Tatălui, căutăm să-L cunoaștem. Zilnic, pe măsură ce trăim și facem multe lucruri, învățăm să-L contactăm pe Domnul, să I ne închinăm Tatălui, să-L cunoaștem ca Tată și să savurăm bogățiile vieții și naturii Sale.

Cu toții suntem într-un proces organic de a deveni la fel ca Cristos, Fiul Întâi-născut al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu, ca Tată al nostru, este sursa și rezerva îmbelșugată pentru viața noastră creștină.

Dacă ne uităm la natura, condiția și situația noastră, putem fi dezamăgiți și descurajați, căci nu suntem perfecți și nici nu suntem imitatori ai lui Dumnezeu. Dar trebuie pur și simplu să-I cerem Domnului să ne facă perfecți, așa cum Tatăl nostru este perfect.

Trebuie să-I cerem Domnului să ne învețe cum să trăim în duhul nostru pentru a fi un singur duh cu Domnul în viața noastră de zi cu zi.

Suntem imitatori ai lui Dumnezeu într-un mod organic, nu în felul în care o maimuță imită un om. O maimuță nu are viața și natura umană; Poate imita un om pentru scurt timp, dar apoi se întoarce la viața de maimuță și face lucrurile pe care le fac maimuțele.

Dar noi, creștinii, suntem copii ai lui Dumnezeu, având viața și natura Sa și nu ne uităm la eșecurile și greșelile noastre: ne uităm la Tatăl nostru, rămânem în duhul nostru contopit și Îi permitem să ne desăvârșească și să ne facă perfecți așa cum Tatăl nostru este perfect!

Doamne Isuse, vrem să fim imitatori ai lui Dumnezeu fiind copii Săi iubiți! Aleluia, suntem copii ai lui Dumnezeu, având viața și natura divină a lui Dumnezeu Tatăl nostru! Slavă Domnului, datorită vieții și naturii lui Dumnezeu din noi, putem fi imitatori ai lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi. Ne exersăm să Te contactăm și să rămânem în contact cu Tine. Vrem să rămânem în unirea organică cu Domnul pe tot parcursul zilei în toate lucrurile. Vrem să-L imităm pe Dumnezeu nu prin viața noastră naturală sau prin efortul nostru propriu, ci prin viața divină din duhul nostru! Aleluia, suntem născuți din Dumnezeu pentru a avea viața Lui și suntem părtași la natura divină! Slavă Domnului, noi, credincioșii în Cristos, putem fi perfecți așa cum Tatăl nostru ceresc este perfect! Amin, Doamne, pentru dorința inimii Tale și pentru împlinirea scopului etern al lui Dumnezeu, fă-ne perfecți așa cum Tatăl nostru ceresc este perfect! Desăvârșește-i pe toți sfinții înainte ca Domnul să se întoarcă, ca să putem fi perfecți așa cum Tatăl nostru este perfect! Amin, Doamne, Te iubim!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Children of God are Imitators of God and we can be Perfect as our Heavenly Father, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 23 cu tema: Copiii lui Dumnezeu care umblă în dragoste și lumină, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou

08/10/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine Însuși, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli, zidul de mijloc al despărțirii; toate modurile noastre de viață și de închinare – care creează vrăjmășie și dezbinare – au fost desființate pe cruce, iar acum îl avem doar pe Cristos și unitatea autentică. Amin!

Unul dintre principalele motive pentru care biserica de astăzi nu este încă omul nou în realitate este că noi toți, ca credincioși în Cristos, ne ținem de rânduielile noastre, adică de modurile noastre de viață și de închinare.

De partea Sa, Domnul Isus a desființat în mod specific toate aceste rânduieli și a țintuit pe cruce înscrierea din rânduieli; de partea noastră, trebuie să aplicăm acest lucru astăzi în viața noastră de biserică și în viața noastră creștină.

Domnul vrea să câștige omul nou astăzi, dar cine este dispus să-L ia doar pe Cristos ca viață și persoană pentru singurul om nou? El vrea să câștige biserica în calitate de om corporativ care-L exprimă și reprezintă pe Dumnezeu, biserica în aspectul omului nou, dar cine este dispus să renunțe la rânduielile sale bune, chiar și la rânduielile făcute de ei înșiși, pentru a putea fi una cu alții în viața de biserică de dragul unității?

Dumnezeu vrea să obțină biserica în calitate de manifestare înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos și El ni l-a dat pe Cristos ca înțelepciune de la Dumnezeu pentru noi, ca dreptate, sfințire și răscumpărare. Dar cine Îl ia pe Cristos și numai pe Cristos ca fiind totul pentru el și cine Îl ia pe Cristos și numai pe Cristos ca persoană pentru omul nou, astfel încât Cristos să fie totul și în toți?

Domnul, de partea Sa, a făcut și face totul; noi, de partea noastră, trebuie să cooperăm cu El, chiar să-I permitem să crucifice și să desființeze toate rânduielile din ființa și viața noastră, astfel încât să putem fi biserica în calitate de un singur om nou.

Pe măsură ce creștem într-o anumită țară și într-un anumit oraș, pe măsură ce mergem la școală și ne dezvoltăm și creștem în carieră și în viața de familie, pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții dintr-o anumită localitate pentru o perioadă lungă de timp, câștigăm o mulțime de obiceiuri, moduri de viață și moduri de închinare. Acestea pot să nu fie greșite, dar ne despart și ne separă de ceilalți.

Când mergem să vizităm alți sfinți, alte familii, alte localități și alte biserici din alte țări, ne dăm seama cât de diferiți sunt de noi. Rânduielile lor ne pot impresiona cel mai mult și ne putem da seama că fac una sau alta mai bine decât noi, sau că noi facem una sau alta mai bine decât ei.

Acesta nu ar trebui să fie obiectivul nostru. Oriunde mergem să vizităm și să ne omogenizăm, trebuie să renunțăm la rânduielile noastre, să nu insistăm asupra lor și pur și simplu să fim de acord cu modul în care fac alții lucrurile, astfel încât să putem fi una cu ei în Trup.

Cristos a desființat legea poruncilor în rânduieli și a creat omul nou

Efeseni 2:14-15 ne spune în mod clar că, pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine, desființând în carnea Sa legea poruncilor prin rânduieli, zidul de mijloc al despărțirii. Legea despre care se vorbește în acest verset nu este legea poruncilor morale, ci legea poruncilor rituale, cum ar fi orânduirile circumciziei, păzirea Sabatului și consumul anumitor alimente.

Există legea poruncilor morale, care nu va fi niciodată desființată, ci va rămâne pentru totdeauna; însă există și legea orânduirilor, modurile de viață și de închinare, care au fost desființate. Legea poruncilor morale nu va fi desființată în această epocă, nici în următoarea, nici în veșnicie.

Cu toate acestea, poruncile rituale legate de lucruri precum consumul anumitor alimente, păzirea unei anumite zile mai presus de altele și întâlnirea și închinarea la Dumnezeu într-un anumit mod au fost desființate.

Cei trei piloni ale iudaismului sunt păzirea Sabatului, circumcizia și alimentația; acestea au provenit din cuvântul lui Dumnezeu, însă au fost dispensaționale, adică au fost doar pentru o anumită dispensație de timp. Când a venit Cristos, toate ritualurile au fost terminate. Când Cristos era pe pământ, El a împlinit legea poruncilor morale, dar a încălcat legea rânduielilor.

Uneori, El vindeca pe cineva bolnav în ziua de Sabat, chiar dacă știa că ceilalți Îl urmăreau pentru a vedea dacă va încălca Sabatul. Odată, El a vindecat o femeie bolnavă în ziua de Sabat, iar altădată El a vindecat un paralitic în ziua de Sabat.

Mai târziu, lui Petru i s-a arătat o viziune de la Dumnezeu să ia și să mănânce dintr-un cearșaf plin cu animale necurate; și-a dat seama că Domnul voia ca el să meargă la neamuri și să le spună Evanghelia, chiar dacă acestea erau necurate pentru evrei.

Trebuie să ne dăm seama că pe cruce, Cristos a creat omul nou în Sine, desființând în carnea Sa legea poruncilor în rânduieli. Pavel a fost, de asemenea, foarte ferm când a venit vorba de rânduieli și chiar l-a mustrat pe Petru în față când s-a retras de la masa cu sfinții neamuri, văzându-i pe sfinții evrei venind de la Iacov.

În capitolul 3 din Filipeni, Pavel a folosit un cuvânt peiorativ, concizie, numindu-i chiar pe iudaizatori „câini”, pentru că și-a dat seama că încercau să-i aducă pe credincioșii dintre neamuri înapoi la rânduielile din iudaism.

Rânduielile sunt forme sau moduri de viață și de închinare, care creează dușmănie și dezbinare. Pe cruce, Cristos a desființat toate rânduielile referitoare la viață și închinare, toate rânduielile care au divizat națiunile (Efeseni 2:15; Coloseni 2:14).

El a șters înscrisul din rânduieli și acum nu mai există rânduieli care să fie împotriva noastră sau contrare nouă; El le-a pironit pe toate pe cruce.

Pe măsură ce ne întâlnim astăzi în viața de biserică, nu ar trebui să insistăm asupra vreunei practici anume; dacă insistăm asupra vreunui mod de viață, de închinare sau de întâlnire, aceasta devine o rânduială care separă și creează dușmănie.

Creștinii din întreaga lume au fost divizați prin rânduieli, cum ar fi diferitele moduri de a face botezul, folosirea instrumentelor muzicale, practicarea vieții de biserică și întâlnirea unii cu alții.

Dacă insistăm asupra unei anumite practici, indiferent cât de bună este și cât de mult beneficiu spiritual obținem prin practicarea ei, o facem o rânduială și ne separăm de ceilalți.

Cristos a desființat toate rânduielile pe cruce. Trebuie să-I permitem să trateze toate rânduielile din noi, astfel încât să putem fi biserica în calitate de un singur om nou. Dacă vedem că rânduielile creează dușmănie și dezbinare, le vom trata cu mare seriozitate.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne lumineze cu privire la rânduielile noastre. Fie ca noi să nu ne uităm la rânduielile altora, ci să fim de acord cu modul în care fac lucrurile, cu excepția cazului în care este un anumit lucru este păcătos, imoral sau idolatru.

S-ar putea să nu aprobăm anumite practici, când suntem cu alții, ar trebui doar să fim de acord cu ele pentru a nu da loc rânduielilor.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai creat omul nou în Tine pe cruce, desființând în carnea Ta legea poruncilor în rânduieli! Aleluia, toate rânduielile au fost terminate pe cruce! Amin, Doamne, luminează-ne să vedem ce rânduieli avem în noi și cum ar trebui să le respingem! Strălucește asupra noastră și expune orice formalitate sau mod de viață pe care îl avem și care ne separă de ceilalți. O, Doamne, mântuiește-ne de a fi separați sau dezbinați de ceilalți prin felul în care mâncăm, bem sau prin respectarea anumitor zile, prin anumite practici și prin îndeplinirea anumitor ritualuri în viața de biserică! Fie ca să vedem că Cristos a desființat toate reglementările privind viața și închinarea, astfel încât El să poată crea un singur om nou în Sine Însuși! Slavă Domnului, zidul din mijloc de despărțire, diferitele moduri de viață și de închinare, au fost dărâmate și acum suntem un singur om nou! Amin, Doamne, Te luăm ca viața și persoana noastră. Te luăm ca modul nostru unic de viață și de închinare și suntem dispuși să mergem una cu alții în modul lor de a se întâlni sau de a practica ceva de dragul unui singur om nou!

Să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou

Încă din vremea lui Babel, omenirea a fost divizată prin rânduieli privind modurile de viață și de închinare (Gen. 11:1-9). Însă Cristos pe cruce a desființat toate rânduielile și a dărâmat zidul de despărțire din mijloc, iar acum trebuie să biruim Babelul în viața noastră creștină zilnică și în viața de biserică.

Am putea crede că noi, cei din viața de biserică, am părăsit creștinismul și nu avem rânduieli, căci ne adunăm pentru a-L savura pe Domnul, a-L mânca în cuvânt, a-I chema numele, a citi cu rugăciune cuvântul Său și a cânta, chiar și pentru a ne împărtăși savurarea noastră în cadrul întâlnirilor.

Însă am putea merge să vizităm biserica dintr-o altă localitate și am putea observa unele diferențe în modul în care se întâlnesc, în modul în care își conduc întâlnirile și chiar în modul în care aranjează scaunele în cadrul întâlnirii.

Acestea pot fi cu greu numite rânduieli, dar sunt diferențe; trebuie să fim dispuși să fim una cu ceilalți atunci când ne întâlnim cu ei, fiind dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul bisericii ca om nou. Putem compara modul în care practicăm viața de biserică cu modul în care o altă localitate sau o altă țară practică viața de biserică și putem fi expuși la rânduielile care sunt în noi.

Chiar și modul nostru de a chema numele Domnului și de a citi cu rugăciune cuvântul Său poate fi o rânduială, căci ne poate separa de unii sfinți care vor să aibă părtășie cu noi. Nu ar trebui să insistăm asupra a nimic legat de felul sau formalitatea noastră de viață și de închinare, ci ar trebui să fim dispuși să renunțăm la rânduielile noastre de dragul unității.

Singura noastră sursă ar trebui să fie Cristos; nu ar trebui să permitem ca nimic din trecutul, cultura sau naționalitatea noastră să fie sursa noastră (vezi Coloseni 3:10-11). Cel mai mare obstacol în biserică, fiind omul nou, sunt rânduielile.

Modul în care ne exersăm duhul în cadrul întâlnirii, modul nostru unic de a ne elibera duhul, poate fi o rânduială; trebuie să învățăm să intrăm în modul în care alții își exersează duhul și să fim una cu ei, fără a ieși în evidență în niciun fel.

Fiecare rânduială creează diferențe, diviziuni și chiar dușmănie. Fie ca noi să nu insistăm asupra nimic altceva decât să fim de acord cu ceilalți. Mai ales astăzi, când lumea pare să devină mai mică și, când se întâmplă ceva într-o anumită localitate, toate celelalte localități află despre asta prin intermediul mijloacelor moderne de comunicare, fie ca noi să învățăm să renunțăm la rânduielile noastre.

Domnul poate binecuvânta o anumită localitate într-un anumit fel și noi am putea dori să copiem modul în care fac lucrurile; copierea sau preluarea rânduielilor altora nu va funcționa. Nu ar trebui să insistăm asupra modului nostru de viață și de închinare atunci când ne întâlnim și nici nu ar trebui să criticăm sau să expunem modul de viață și de închinare al altora.

Trebuie ca pur și simplu să-L lăsăm pe Cristos să crucifice toate rânduielile din noi în timp ce mergem înainte una cu alții în practicarea vieții de biserică astăzi, pentru ca Domnul să poată câștiga omul nou.

Atâta timp cât o practică nu este imorală, păcătoasă sau idolatră, chiar dacă s-ar putea să nu ne placă sau să nu fim de acord cu ea, ar trebui să fim flexibili și să renunțăm la diferențele noastre pentru a fi la fel ca ceilalți.

Nu facem aceasta într-un mod ecumenic sau exterior, de dragul altora, ci într-un mod organic, permițându-I Domnului să distrugă orice rânduială din noi de dragul omului nou.

Unii credincioși pot veni printre noi în viața de biserică și pot fi destul de surprinși sau șocați de modul în care practicăm viața de biserică. Fie că ne dăm seama de acest lucru sau nu, în biserica noastră locală avem un mod particular de a practica viața de biserică, care nu este rău sau malefic, ci poate deveni căile și formele noastre de închinare către Dumnezeu, rânduielile noastre.

Fie ca Domnul să Se îndure de noi și să ne lumineze în această privință. Oamenii lumești consideră diferențele culturale ca o sursă de prestigiu; se laudă chiar cu trecutul lor, cu practicile și realizările lor. Dar în Cristos, noi, credincioșii în Cristos, am renegat acest prestigiu. Acum, singurul nostru prestigiu este Cristos și unitatea autentică.

Fie ca noi toți să fim dispuși să renunțăm la rânduielile și la mândria noastră culturală, astfel încât Domnul să aibă o cale de a avea o viață de biserică adecvată printre noi astăzi (Efeseni 4:22-24).

Fie ca noi să învățăm să mergem una cu alții în felul lor de a se întâlni și practica viața de biserică în bisericile locale, renunțând la rânduielile noastre și exersându-ne duhul pentru a fi una cu ceilalți pentru omul nou.

Nu ar trebui să vorbim despre propria noastră viață de biserică, despre cum practicăm lucrurile, cum facem una sau alta; ar trebui pur și simplu să mergem una cu alții și să practicăm lucrurile așa cum le fac ei în biserica lor locală.

Nu ar trebui să vorbim despre propria noastră istorie și nici să încercăm să aflăm care este sursa sau istoria modului în care fac ei lucrurile; mai degrabă, ar trebui să-L lăsăm pe Cristos să înlăture toate rânduielile.

Nu ar trebui să atingem situațiile negative și nici să ne întrebăm de ce alții fac asta în acel fel; ar trebui pur și simplu să ne exersăm să-L savurăm pe Domnul împreună cu sfinții.

Nu ar trebui să ne certăm despre nicio doctrină și nici să apărăm o anumită practică spirituală utilă; ar trebui pur și simplu să să-L savurăm pe Domnul și să lăsăm deoparte rânduielile noastre.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de orice atitudine de superioritate atunci când suntem cu alții și fie ca noi să fim salvați de a avea propriul nostru cerc de prieteni sau tovarăși, cei cu care ne petrecem timpul.

Fie ca noi să fim dispuși să fim zidiți și omogenizați cu toți sfinții din toate bisericile locale. În loc să insistăm asupra vreunei rânduieli, ar trebui pur și simplu să-L slujim pe Cristos altora într-un duh de dragoste și grijă.

Atâta timp cât nu există idolatrie, curvie, dezbinare sau erezie, ar trebui pur și simplu să renunțăm la rânduielile noastre și să fim pur și simplu una cu Domnul și cu ceilalți pentru a practica viața de biserică.

Dacă suntem cu toții dispuși să renunțăm la rânduielile noastre și la mândria noastră culturală, va fi posibil ca Domnul să aibă viața de biserică potrivită, iar omul nou va lua ființă.

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să fim una cu Tine în timp ce practicăm viața de biserică pentru ca Tine să câștigăm realitatea omului nou! Te luăm ca singura noastră sursă; nu vrem să permitem ca nimic din trecutul sau cultura noastră să fie sursa noastră. Amin, Doamne, fie ca nimic din cultura sau naționalitatea noastră să nu fie sursa noastră. Renunțăm la orice prestigiu natural sau cultural și pur și simplu îl luăm pe Cristos ca prestigiu și unitate! Amin, Doamne Isuse, îndură-Te de noi când vizităm alte localități sau vedem modul în care alții practică viața de biserică. Expune rânduielile noastre și dă-ne harul să renunțăm la propriile noastre căi sau forme de viață și închinare atunci când ne întâlnim cu alții. Fie ca să învățăm să le urmăm, fiind flexibili în modul în care practicăm viața de biserică, pentru ca Tu să poți câștiga adevărata unitate printre noi și ca omul nou să poată lua ființă! Amin, Doamne Isuse, fie ca Tu să câștigi viața de biserică potrivită printre noi astăzi! Fie ca Tu să câștigi realitatea omului nou în toate bisericile locale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Willing to Let Go of our Ordinances for the Sake of the Church as the New Man, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 22 cu tema: Creatorul singurului om nou ca fiind capodopera lui Dumnezeu, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Omul nou este capodopera lucrării lui Dumnezeu, expoziția înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos

07/10/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Când Cristos a creat omul nou în Sine Însuși prin moartea Sa și în învierea Sa, mai întâi omul nostru natural a fost crucificat de Cristos, iar apoi Cristos ne-a împărțit elementul Său pentru a ne face capodopera lucrării lui Dumnezeu, un poem care exprimă înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu. Aleluia!

Înainte de încarnarea lui Cristos, Dumnezeu era Dumnezeu și omul era om; prin încarnarea lui Cristos, Dumnezeu a fost adus în om, iar prin moartea și învierea Sa, omul a fost adus în Dumnezeu.

Acum, noi, credincioșii în Cristos, nu suntem doar oameni, ci oameni-Dumnezeu, cei care au viața și natura lui Dumnezeu pentru a fi una cu Dumnezeu și Îl au pe Dumnezeu trăind în noi.

Mai mult, prin moartea Sa, Cristos a terminat toate lucrurile negative din univers și, în învierea Sa, i-a creat pe cei doi – evreii și neamurile – în Sine într-un singur om nou! Ce minunat!

Biblia dezvăluie clar că biserica nu este doar adunarea celor chemați, ci și omul nou, iar acest om nou a fost creat pe crucea lui Cristos, cu Dumnezeu în Cristos ca element care este infuzat în om.

Acum suntem o nouă creație și, împreună, ca omul nou, suntem capodopera lui Dumnezeu, poemul lui Dumnezeu, pentru a exprima înțelepciunea Sa infinită și planul divin. Omul nou, ca poem, capodopera lui Dumnezeu, a fost creat prin moartea lui Cristos și în învierea Sa.

Există o distincție între prin moartea lui Cristos și în învierea Sa. Prin moartea lui Cristos, toate lucrurile negative au fost desființate și înlăturate; în învierea Sa, Cristos a creat omul nou.

Când Cristos a fost pe cruce, nu numai că a suferit pentru răscumpărarea noastră, suferind judecata lui Dumnezeu în numele omului căzut, ci a și desființat și distrus toate lucrurile negative din univers.

Crucea lui Cristos este puterea lui Dumnezeu, căci prin cruce, Dumnezeu a distrus toate lucrurile negative. Satan, omul vechi, păcatul, carnea, lumea, vechea creație și rânduielile, toate au fost desființate pe cruce.

Apoi, după ce a desființat toate lucrurile negative prin cruce, Cristos a intrat în înviere și, în învierea Sa, El i-a creat pe cei doi – evreii și neamurile – în Sine într-un singur om nou, făcând astfel pace. Exista multă diviziune și separare între evrei și neamuri și, din această cauză, Dumnezeu nu putea avea omul nou corporativ care să-L exprime și să-L reprezinte.

Așadar, Cristos a venit și a făcut pace; El a făcut pace și chiar a devenit pacea noastră, pacea omului nou. Slavă Domnului, acum suntem omul nou, omul corporativ care împlinește intenția lui Dumnezeu în crearea omului!

Cristos a anulat omul vechi, ne-a împărțit elementul Său și ne-a făcut capodopera lucrării lui Dumnezeu – omul nou!

Este uimitor să realizăm că, în crearea omului nou, mai întâi omul nostru natural a fost crucificat de Cristos, iar apoi El ne-a împărțit elementul Său divin, făcându-ne să devenim capodopera lucrării lui Dumnezeu (Romani 6:6; 2 Corinteni 5:17). Aleluia!

Noi, neamurile, am fost despărțiți de evrei prin rânduielile care i-au pus deoparte ca popor pământesc al lui Dumnezeu. Dar Cristos a venit și, prin moartea Sa pe cruce, a abolit legea poruncilor în rânduieli în carnea Sa și a creat omul nou în Sine (Efeseni 2:15).

Noi, neamurile credincioase și evreii credincioși, am fost creați în Cristos cu esența divină pentru a fi o singură entitate nouă – omul corporativ, biserica. Aleluia! Pe partea negativă, Cristos a eliminat omul vechi; pe partea pozitivă, El a creat omul nou și ne-a făcut capodopera lucrării lui Dumnezeu.

Biserica nu este doar Trupul lui Cristos ca plinătate și expresie a Celui care umplu totul (Efeseni 1:23) și casa lui Dumnezeu, templul și locuința lui Dumnezeu (2:19, 21-22), ci mai mult, omul nou.

Biserica este omul nou, care este corporativ și universal; ca omul nou, biserica este compusă din evreii și neamurile credincioase care au fost făcuți una prin moartea lui Cristos și în învierea Sa.

Dumnezeu a luat omul căzut și corupt și S-a introdus cu el, desființând omul vechi cu tot ce este negativ și germinându-l prin adăgurarea elementului Său divin omului, astfel încât El să poată crea omul nou, capodopera lucrării lui Dumnezeu.

Cuvântul grecesc pentru capodoperă este poiema; înseamnă „ceva care a fost scris sau compus ca un poem”. Nu este vorba doar de o scriere poetică care poate fi considerată un poem, ci și de orice operă de artă care exprimă înțelepciunea și planul creatorului.

Dumnezeu este cel mai mare designer și creator; El nu numai că a creat sau a proiectat vechea creație, care este uimitoare și minunată, ci are o capodoperă – omul nou.

În Geneza 1 vedem cum Dumnezeu a restaurat și a creat în continuare universul și pământul cu toate lucrurile din ele și a creat omul după chipul și asemănarea Sa (v. 26). Cu toate acestea, acest prim om a decăzut și nu a împlinit intenția lui Dumnezeu în crearea omului, așa că Dumnezeu a venit să-l mântuiască pe om.

Dumnezeu, în Cristos, a venit să-l mântuiască pe om pe cruce și a terminat toate lucrurile negative prin cruce; apoi, în învierea Sa, El a împărțit elementul Său divin în om pentru a crea un om nou în Sine Însuși. Acest om nou este capodopera lucrării lui Dumnezeu, un poem care exprimă înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu. Aleluia!

Astăzi există mulți artiști care produc multă artă, iar unii dintre ei au o capodoperă cunoscută de alții; Dumnezeu, ca Designer divin, are o capodoperă a lucrării Sale, care este omul nou. Noi, biserica, suntem capodopera lucrării lui Dumnezeu.

Omul nou este un poem care exprimă înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu (Efeseni 3:10-11). Biserica, ca și capodoperă a lucrării lui Dumnezeu, este un element absolut nou în univers – o nouă invenție a lui Dumnezeu!

Am fost creați de Dumnezeu în Cristos prin regenerare pentru a fi noua Lui creație (2 Corinteni 5:17), iar Dumnezeu a pregătit niște fapte bune pentru ca noi să putem umbla în ele și să fim omul nou. Slavă Domnului!

Fie ca noi să avem o perspectivă înaltă asupra a ceea ce suntem în economia și planul lui Dumnezeu și fie ca noi să-I permitem Domnului să Se introducă în noi puțin câte puțin, zi de zi, și să ne zidească împreună pentru a fi biserica în calitate de omul nou.

Am fost mântuiți prin har pentru a fi capodopera lucrării lui Dumnezeu, ca să putem umbla în faptele bune pregătite mai dinainte de Dumnezeu. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai creat omul nou, crucificând mai întâi omul natural și apoi împărțind elementul Tău divin în noi pentru a ne face capodopera lucrării lui Dumnezeu! Amin, Doamne, înalță-ne perspectiva asupra a ceea ce suntem în economia și planul lui Dumnezeu. Fă-ne să vedem că nu cerurile, pământul sau omul sunt capodopera lui Dumnezeu, ci biserica, Trupul lui Cristos, singurul om nou! Aleluia, am fost mântuiți prin har pentru a fi capodopera lui Dumnezeu, ca să putem umbla în faptele bune pregătite dinainte de Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi și vrem să trăim în duhul contopit. Fie ca să umblăm în faptele bune pe care le-ai pregătit pentru noi, ca să putem fi capodopera Ta, omul cel nou în realitate. Aleluia, noi, ca biserică, suntem capodopera lucrării lui Dumnezeu, o nouă invenție a lui Dumnezeu pentru a-Și arăta înțelepciunea infinită și planul divin! Amin, Doamne, câștigă aceasta în realitate printre noi și cu noi. Câștigă biserica în calitate de poem care exprimă înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu! Amin, Doamne Isuse, fie ca biserica să fie etalarea înțeleaptă a lui Dumnezeu a tot ceea ce este Cristos pentru întregul univers!

Îl savurăm pe Cristos ca înțelepciune de la Dumnezeu pentru noi și suntem mântuiți organic pentru a deveni expresia înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos

Dumnezeul nostru este înțelept și El produce o etalare înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos, astfel încât capodopera lucrării lui Dumnezeu să prezinte înțelepciunea infinită și planul divin al lui Dumnezeu pentru întregul univers. Amin!

Pentru aceasta, Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca trei lucruri vitale în mântuirea lui Dumnezeu, așa cum se vede în 1 Corinteni 1:30.

În primul rând, Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca dreptate pentru trecutul nostru, prin care am fost îndreptățiți de Dumnezeu, pentru ca să putem fi născuți din nou în duhul nostru pentru a primi viața divină (Romani 5:18).

Aleluia, Cristos este înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca dreptate pentru trecutul nostru!

În al doilea rând, Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca sfințire pentru prezentul nostru, prin care suntem sfințiți în sufletul nostru. Aceasta înseamnă că astăzi suntem transformați în mintea, emoțiile și voința noastră, prin viața divină a lui Dumnezeu (Romani 6:19, 22).

Aleluia, Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca sfințire a noastră pentru prezentul nostru, pentru a ne transforma după imaginea Sa!

În al treilea rând, Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca răscumpărare a noastră pentru viitorul nostru, adică răscumpărarea trupului nostru (Romani 8:23), prin care vom fi transfigurați în trupul nostru cu viața divină a lui Dumnezeu pentru a avea asemănarea Lui glorioasă (Filipeni 3:21).

Aleluia, Cristos este înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu ca răscumpărare a noastră pentru trupul nostru, pentru a ne face la fel cu Cristos chiar și în trupul nostru!

Acest lucru nu este de la noi, ci de la Dumnezeu. Este de la Dumnezeu că noi, cei care credem în Cristos, putem participa la o astfel de mântuire completă și perfectă. Această mântuire organică face ca întreaga noastră ființă – duhul, sufletul și trupul nostru – să fie organic una cu Cristos și îl face pe Cristos totul pentru noi.

Dumnezeu este introdus în Cristos în fiecare parte a ființei noastre pentru a ne face la fel ca Cristos, astfel încât să putem deveni capodopera lucrării lui Dumnezeu, singurul om nou.

Un astfel de lucru nu vine de la noi înșine sau din noi înșine; acesta este de la Dumnezeu și ne lăudăm doar în Dumnezeu, nu în noi înșine. Ne lăudăm în Dumnezeu că Cristos este dreptatea noastră pentru trecutul nostru, astfel încât să putem fi renăscuți în duhul nostru pentru a primi viața lui Dumnezeu și a deveni copii ai lui Dumnezeu.

De la Dumnezeu este ca Cristos să fie sfințirea noastră pentru prezentul nostru, ca să putem fi transformați în mintea, emoțiile și voința noastră prin viața divină a lui Dumnezeu.

De la Dumnezeu și spre gloria Lui este ca Cristos să fie răscumpărarea noastră pentru viitorul nostru, ca să putem fi transfigurați în trupul nostru prin viața divină a lui Dumnezeu, pentru a avea asemănarea Lui glorioasă. Acest lucru este cu adevărat uimitor.

De la Dumnezeu este că participăm la o mântuire atât de completă și perfectă, care face ca întreaga noastră ființă să fie una cu Cristos în mod organic, pentru a-L face pe El totul pentru noi!

Rezultatul și scopul final al acestui proces minunat al mântuirii organice a lui Dumnezeu este că devenim expresia înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos. Amin!

Prin procesul răscumpărării juridice a lui Dumnezeu și al mântuirii Sale organice, devenim biserica în calitate de un singur om nou, expresia înțeleaptă a tot ceea ce este și face Dumnezeu.

Într-o zi, Dumnezeu se va putea lăuda lui Satan și tuturor urmașilor săi că, deși vrăjmașul l-a luat pe omul creat de Dumnezeu și a făcut tot posibilul să-l ruineze și să-l uzurpe, Dumnezeu a obținut singurul om nou ca și capodoperă a lucrării lui Dumnezeu.

El i-a transformat pe păcătoși în fii ai lui Dumnezeu care au atins deplina filiație. I-a regenerat, i-a înnoit, i-a transformat, i-a conformat imaginii lui Cristos și i-a glorificat.

Mai mult, i-a zidit în biserică în calitate de singurul om nou, care să fie omul corporativ care împlinește intenția lui Dumnezeu. Păcătoșii răscumpărați savurează bogățiile nepătrunse ale lui Cristos pentru a fi constituiți cu aceste bogății pentru a fi biserica!

Prin biserică, înțelepciunea felurită a lui Dumnezeu este făcută cunoscută conducătorilor și autorităților îngerești din ceruri (Efeseni 3:10-11)! Aleluia, Dumnezeu câștigă biserica în calitate de manifestare înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos, căci prin biserică Dumnezeu se manifestă cu toate bogățiile Sale întregului univers!

Astăzi suntem în procesul de a deveni capodopera lucrării lui Dumnezeu, manifestarea înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos. Tot ce trebuie să facem este să ne deschidem către El și să cooperăm cu El. Suntem o lucrare în curs de desfășurare; am parcurs un drum lung și mai avem un drum de parcurs.

Fie ca Domnul să ne dea harul de a fi credincioși până la sfârșit. Fie ca noi să-I oferim cea mai bună cooperare a noastră și să-I permitem să ni-L distribuie pe Cristos ca înțelepciune de la Dumnezeu, pentru a ne face capodopera lucrării lui Dumnezeu, singurul om nou, expresia înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos!

Doamne Isuse, ne deschidem către Tine. Vrem să-Ți oferim cea mai bună cooperare a noastră astăzi, pentru ca Tu să ne faci biserica, expresia înțeleaptă a lui Dumnezeu a tot ceea ce este Cristos! Amin, Doamne, venim la Tine pentru a ne împărtăși din bogățiile nepătrunse ale lui Cristos în duh. Constituie-ne cu bogățiile Tale, pentru ca noi să putem fi biserica prin care înțelepciunea felurită a lui Dumnezeu este făcută cunoscută conducătorilor și autorităților îngerești din ceruri! O, Doamne, Te lăudăm că ești înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu, ca dreptate, sfințire și răscumpărare! Aleluia, Cristos este dreptatea noastră pentru trecutul nostru, sfințirea noastră pentru prezentul nostru și răscumpărarea noastră pentru viitorul nostru! Slavă Domnului, este de la Dumnezeu că participăm la o mântuire atât de completă și perfectă, pentru ca întreaga noastră ființă să fie una organic cu Cristos, pentru a-L face pe El totul pentru noi! Amin, Doamne, păstrează-ne astăzi în procesul mântuirii Tale organice, ca să putem fi biserica, manifestarea înțeleaptă a tot ceea ce este Cristos! Slavă Domnului!