În calitate de credincioși în Cristos și copii ai lui Dumnezeu, trebuie să umblăm în dragoste, așa cum Dumnezeu ne-a iubit și Cristos S-a jertfit pentru noi; trebuie să umblăm în intimitate cu Dumnezeu, savurând nu doar harul Său, ci și dragostea Sa, având grijă de simțământul Tatălui și trăind intim în dragostea Sa delicată.
O, cât de mult Îl iubim pe Domnul! Amin, cât de mult Îl iubim pe dragul nostru Tată ceresc! Eram păcătoși, morți în păcate și greșeli, dar Dumnezeu ne-a iubit atât de mult! Ne-a iubit atât de mult încât a devenit om și a venit să moară pentru noi, chiar dacă noi eram morți în păcate și greșeli. Ce fel de dragoste este aceasta?
În calitate de credincioși în Cristos, fie ca noi să ne amintim mereu de dragostea pe care o are Tatăl pentru noi. Dumnezeu este dragoste. El este pur și simplu dragoste. El iubește și iubește și iubește. El iubește pe toți oamenii fără discriminare.
Dumnezeul nostru este dragoste. Și El ne-a întins mâna în Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, pentru a veni și a fi viața noastră. Cristos a venit ca expresie și întrupare a iubirii Tatălui și L-a exprimat pe Dumnezeu, L-a manifestat pe Dumnezeu și ni L-a făcut cunoscut tuturor.
Când privim la Domnul Isus, vedem cât de mult ne iubește Dumnezeu. Cristos nu a venit să ne condamne; El a venit să ne mântuiască, să ne salveze și să-Și împartă viața și natura în noi, astfel încât să putem face parte din împărăția lui Dumnezeu.
Astăzi suntem parte din împărăția lui Dumnezeu, iar viața și natura Dumnezeului nostru sunt în noi. Fiind copii ai lui Dumnezeu, trebuie să umblăm în dragoste și lumină, căci dragostea și lumina sunt natura ființei lui Dumnezeu.
Pe măsură ce facem una și alta în viața și umblarea noastră de zi cu zi, trebuie să avem o umblare care să fie constituită din substanța iubitoare a lui Dumnezeu și elementul strălucitor al lui Dumnezeu. Amin! Substanța lui Dumnezeu este dragostea, iar elementul Său este strălucitor, plin de lumină.
Ne place să fim cu Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină! Și pe măsură ce facem acest lucru, pe măsură ce Îl cunoaștem și Îl experimentăm pe Dumnezeu ca dragoste și lumină, umblăm spontan în dragoste și lumină.
Rezultatul cunoașterii și experimentării lui Dumnezeu ca dragoste și lumină este că umblarea noastră zilnică este constituită din substanța iubitoare a lui Dumnezeu și din elementul strălucitor al lui Dumnezeu. Sursa interioară a umblării noastre nu mai devine eu, ci Cristos și, în special, Dumnezeu în Cristos exprimat prin noi ca dragoste și lumină.
Cu toții putem mărturisi că, în noi înșine, nu suntem oameni iubitori și nici nu ne place să umblăm în lumină. Dar atunci când Îl contactăm pe Domnul în duhul nostru și rămânem în părtășie cu Domnul, umblăm spontan în dragoste și lumină. Slavă Domnului!
Fiind copii ai lui Dumnezeu, trebuie să umblăm în dragoste, adică să umblăm în intimitate cu Dumnezeu
Efeseni 5:2 ne spune să umblăm în dragoste, așa cum și Cristos ne-a iubit pe noi și S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca jertfă și mireasmă lui Dumnezeu. Dacă citim și ne rugăm, ne rugăm și citim și cugetăm cu rugăciune la acest verset, vom atinge ceva din dulceața și tandrețea iubirii lui Dumnezeu.
Când atingem dragostea lui Dumnezeu, vom umbla pur și simplu în dragoste, căci Dumnezeu este dragoste. A umbla în dragoste înseamnă a umbla în intimitate cu Dumnezeu (1 Ioan 3:1). Dumnezeu este dragoste.
Îl savurăm și Îl cunoaștem pe Dumnezeu ca dragoste și umblăm în dragoste. În prezența Tatălui, nu numai că savurăm har, expresia dragostei, ci savurăm și dragostea însăși. Dragostea se găsește în Dumnezeu, căci Dumnezeu este dragoste.
Nu este ușor să ilustrăm ce fel de umblare ar trebui să avem în dragoste, dar un exemplu ar fi relația intimă dintre o fiică și o mamă. Când o fiică își iubește mama și vrea să-i facă pe plac, va face multe lucruri împotriva propriei voințe doar pentru a-i putea face pe plac. Nu va face multe lucruri pentru că mamei sale nu-i plac acele lucruri și va fi fericită când o va face fericită pe mama ei.
Când umblăm în dragoste, umblăm în intimitate cu Dumnezeu; umblăm nu doar în har sau prin har, ci în dragoste. Noi, cei care credem în Cristos, suntem copii ai lui Dumnezeu și avem o relație intimă cu Dumnezeu, Tatăl nostru.
Am primit har și venim în Fiul pentru a-L contacta pe Tatăl. Pe măsură ce venim la Tatăl pentru a-L savura și a-L cunoaște, savurăm dragoste. În prezența Tatălui, există însăși dragostea; nu există doar har, ci, mai mult decât atât, există dragoste.
Pe măsură ce umblăm în dragoste, căci Dumnezeu este dragoste, nu vom dori să facem nimic care să-I displacă Tatălui. Mai degrabă, umblăm în intimitate cu Dumnezeu și nu vrem să-L întristăm, ci să facem întotdeauna lucruri care să-I fie plăcute.
Așa a spus Pavel, că vrem să-I fim plăcuți Domnului; Îl iubim atât de mult încât nu facem nimic care să-I displacă. De exemplu, Tatăl urăște curvia, necurăția și pofta; ca și copii ai lui Dumnezeu care umblăm în dragoste, noi ne ferim și de astfel de lucruri (1 Corinteni 6:18; Evrei 13:4; 1 Corinteni 7:2; Matei 5:32; 19:9).
Există mult păcat, imoralitate și răzvrătire împotriva lui Dumnezeu în jurul nostru peste tot în lume, dar noi, credincioșii în Cristos, Îl iubim pe Tatăl nostru, umblăm în dragoste și ne ferim de astfel de lucruri. Acest fel de umblare este blândă și delicată; nu este doar o viață prin har, ci mai mult, o umblare în dragoste.
Cristos a venit să fie savurarea noastră și El este plin de har și realitate (Ioan 1:17). Când Îl savurăm pe Cristos, savurăm har; apoi, mergem mai adânc și-L savurăm pe Tatăl ca dragoste, sursa harului.
Fie ca noi să fim copiii lui Dumnezeu care savurează dragostea lui Dumnezeu și umblă în dragoste. Fie ca noi să ne amintim întotdeauna că suntem sfinți care suntem separați de El și saturați de El și trăim și umblăm în intimitate cu Dumnezeu.
Putem ilustra diferența dintre dragoste și har în relația dintre o mamă și copilul ei. Uneori, un copil poate dori ceva de la mama sa, iar mama sa i-l dăruiește cu dragoste; acesta este har. Alteori, copilul vrea pur și simplu să rămână în îmbrățișarea mamei sale; aceasta este dragoste.
Când primim ceva de la Dumnezeu, acesta este har, dar când savurăm ceea ce este Dumnezeu, aceasta este dragoste. Trebuie nu doar să-L savurăm pe Cristos ca har, ci și mai mult, să mergem mai departe și mai adânc cu Domnul pentru a-L savura pe Dumnezeu Tatăl ca dragoste, astfel încât să putem umbla în dragoste.
Când atingem dragostea Tatălui, vom trăi în intimitate cu Dumnezeu; vom savura harul, dar și mai mult, Îl vom savura pe Dumnezeu ca dragoste și îl vom exprima pe Dumnezeu ca dragoste în viața noastră de zi cu zi.
Doamne Tată, Te iubim! Îți mulțumim că ne-ai iubit mai întâi. Îți mulțumim că ne-ai arătat dragostea Ta făcându-ne copii ai lui Dumnezeu! Aleluia, Dumnezeul nostru este Tatăl nostru și El este dragoste! O, Doamne, ne deschidem Ție! Revarsă mai mult din Tine în noi ca dragoste. Constituie-ne cu dragostea Ta. Vrem să savurăm nu doar harul Tău, ci și mai mult, să Te atingem ca dragoste și să umblăm în dragoste. Ne dăm Ție, Doamne. Îți dăm umblarea și viața noastră zilnică. Vrem să trăim și să umblăm în dragoste. Te iubim atât de mult, Doamne, încât nu vrem să facem nimic care să-Ți displacă. Fie ca viața și umblarea noastră zilnică să fie în intimitate cu Dumnezeu. O, Doamne Tată, Te iubim! Ne place să fim în prezența Ta, savurând dragostea Ta. Ce fel de dragoste este aceasta, că Dumnezeu a venit să fie om și ne-a răscumpărat, ne-a regenerat și ne-a făcut fii ai lui Dumnezeu! Doamne Tată, Te iubim și iubim ceea ce iubești Tu! Te iubim și urâm ceea ce urăști Tu. Alegem să trăim în intimitate cu Dumnezeu astăzi și ne ținem departe de orice Îți displace! Amin, vrem să umblăm în dragoste astăzi!
Când vedem dragostea Tatălui pentru noi, umblăm în dragoste și ne pasă de simțământul Tatălui, trăind intim în dragostea Sa delicată
Natura esenței lui Dumnezeu este dragostea; ceea ce este El prin însăși esența Sa este dragostea. În aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu printre noi, că Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu născut în lume, ca noi să avem viață și să trăim prin El (1 Ioan 4:9).
Dumnezeu este dragoste și Și-a manifestat dragostea trimițându-L pe Fiul Său să vină și să moară pentru noi, chiar să devină viața noastră, ca noi să putem deveni copii ai lui Dumnezeu. O, ce fel de dragoste este aceasta?
Una e să iubești pe cineva care este demn de iubit și bun, dar noi eram morți în păcate și greșeli, răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu și departe de Dumnezeu, totuși Dumnezeu ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său să vină și să moară pentru noi.
El iubește omenirea decăzută (1 Ioan 4:19); atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică (Ioan 3:16). Când vedem dragostea lui Dumnezeu manifestată în Cristos, suntem mișcați, inima noastră se topește și pur și simplu Îi răspundem cu dragoste. Pur și simplu Îl iubim înapoi.
Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât ne-a dat viață prin Fiul Său cu propria Lui viață, ca să putem deveni copiii Lui.
1 Ioan 4:10 spune în continuare că așa s-a manifestat dragostea lui Dumnezeu – nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit și L-a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. Aceasta este dragostea mai înaltă și mai nobilă a lui Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a iubit atât de mult încât L-a trimis pe Fiul Său ca să ne mântuiască și să ne dea viața lui Dumnezeu, ca să devenim copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeul nostru, fiind bogat în îndurare, datorită marii Sale iubiri cu care ne-a iubit, ne-a întins mâna chiar și atunci când eram morți în păcate și greșeli și ne-a adus la viață împreună cu Cristos, dându-ne viața Lui și făcându-ne copii ai lui Dumnezeu (Efeseni 2:4-6).
Ne aflam într-o stare jalnică, foarte umili, nevrednici de dragostea lui Dumnezeu; însă Dumnezeu este bogat în îndurare și ne-a atins în îndurarea Sa pentru a ne aduce într-o stare potrivită în care să ne poată iubi.
Iubirea mai nobilă a lui Dumnezeu este atributul Său esențial și El Și-a exercitat atât îndurarea, cât și dragostea Sa pentru a ne aduce în împărăția lui Dumnezeu, făcându-ne copii ai lui Dumnezeu.
Cât de mult Îi mulțumim Domnului că, datorită marii Sale iubiri, El este bogat în îndurare pentru a ne mântui din poziția noastră jalnică într-o stare potrivită pentru dragostea Sa și ne-a iubit nespus de mult!
Pe măsură ce vedem dragostea Tatălui în Cristos, Îi răspundem cu dragoste și, în umblarea noastră zilnică, vom ține cont de simțământul Tatălui, căci trăim intim în dragostea Sa delicată. Când ne gândim la Tatăl, care a trimis Duhul Fiului Său în inimile noastre strigând: „Ava, Tată” (Romani 8:16), suntem umpluți de dragoste față de El.
Ne vom preocupa nu doar de cerințele Tatălui, ci și de simțământul Tatălui, iar simțământul Tatălui va deveni simțământul nostru. Când îi vom întâlni pe alții, îi vom iubi cu dragostea lui Dumnezeu, care a fost turnată în inimile noastre. Când vorbim cu sfinții și cu cei din jurul nostru, în special cu cei din familia noastră, ei vor atinge ceva din dragostea lui Dumnezeu.
Când alții ne atacă și chiar ne urăsc, când cei mai apropiați ne urăsc și nu vor să vorbească cu noi, dragostea lui Dumnezeu se va exprima prin noi, căci trăim în intimitate cu Dumnezeu, ne pasă de simțământul Tatălui și umblăm în dragoste.
Nu vom fi indignați și nici nu-i vom ataca pe cei care ne urăsc; mai degrabă, vom permite Tatălui ca dragoste să fie exprimat prin noi. Așa cum Dumnezeu Tatăl ne iubește și se întinde spre noi în îndurarea Sa pentru a ne aduce într-o stare în care ne poate iubi până la capăt, tot așa și noi exprimăm dragostea Tatălui, chiar dragostea pe care Tatăl o are în noi.
Această dragoste nu este dragostea noastră naturală; dragostea noastră naturală este limitată și se strică, dar dragostea divină este nelimitată, nobilă și eternă. Dragostea lui Dumnezeu este atât de puternică încât nimic nu ne poate separa de dragostea lui Dumnezeu în Isus Cristos.
Însă această dragoste este atât de intimă și delicată, căci ne atinge, ajunge la noi și ne împarte ceea ce este Dumnezeu, chiar în adâncul ființei noastre. Fie ca noi să fim cei care Îl savurează și Îl experimentează pe Dumnezeu ca dragoste, astfel încât să umblăm în dragoste.
Fie ca noi să permitem dragostei lui Dumnezeu să ne atingă, să ne topească inima și să ne infuzeze, astfel încât să putem umbla în dragoste, umblând în intimitate cu Dumnezeu și îngrijindu-ne de inima Tatălui. O, cât de mult ne iubește Dumnezeu! Cât de mult Îl iubim noi! Ce dragoste delicată are El față de noi!
Îți mulțumim, Tată, că ești bogat în îndurare, datorită marii Tale iubiri cu care ne-ai iubit. Îți mulțumim că ai venit la noi în îndurarea Ta pentru a ne mântui în Fiul și a ne regenera cu viața Ta, astfel încât să putem fi copii ai lui Dumnezeu! Ce fel de dragoste este aceasta, nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre! Te iubim, Doamne Tată! Îți mulțumim că ne-ai arătat dragostea Ta cea mai nobilă și mai înaltă. Amin, în aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu printre noi, că Dumnezeu L-a trimis pe singurul Său Fiu în lume, ca noi să avem viață și să trăim prin El! Te iubim, Tată! Îți răspundem în dragoste. Vrem să umblăm în dragoste, având întotdeauna grijă de simțământul Tatălui în umblarea noastră zilnică. Fie ca noi să trăim intim în dragostea Ta delicată astăzi. Fie ca dragostea Ta să fie exprimată prin noi către cei din jurul nostru. Desăvârșește-ne în dragostea Ta. Păstrează-ne în dragostea Ta. Cât de mult avem nevoie de dragostea Ta astăzi! Cât de mult vrem ca dragostea Ta să fie exprimată prin noi, pe măsură ce umblăm în dragoste!
