Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Ne punem speranța în harul adus la venirea Domnului și savurăm harul astăzi

22/07/2025 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, trebuie să ne punem speranța perfectă în harul adus la revelația lui Isus Cristos, mântuirea sufletului nostru; astăzi Îl savurăm pe Domnul ca un gust anticipat, dar într-o zi vom primi gustul deplin când Domnul va fi revelat – mântuirea sufletului nostru, și aceasta este speranța noastră! Slavă Domnului!

Slavă Domnului pentru harul lui Dumnezeu, atât de felurit, variat, minunat și plăcut! În Epistolele lui Petru, vedem multe aspecte ale harului lui Dumnezeu, iar Petru își începe ambele epistole cu: Harul și pacea să vă fie înmulțite. De asemenea, el își încheie epistolele cu harul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce trăim viața creștină, trebuie să ne dăm seama că nu putem trăi această viață prin noi înșine; prin harul lui Dumnezeu și prin savurarea lui Cristos ca har putem trăi o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu.

Prin urmare, în loc să privim la mediul exterior sau să ne concentrăm asupra suferințelor cauzate de încercările și necazurile prin care trecem, ar trebui pur și simplu să primim harul, să savurăm harul, să trăim prin har și să permitem harului să fie totul pentru noi.

Ce este harul? Este harul doar o favoare nemeritată? Este harul doar binecuvântarea lui Dumnezeu pentru noi? Este harul doar Dumnezeu care face una și alta pentru noi, ca să ne mențină sănătoși, să ne dea un soț bun, o mașină bună, să ne ajute să cumpărăm o casă bună și să avem copii buni?

Harul este mult mai mult decât atât. Conform revelației divine din cuvântul lui Dumnezeu, harul a venit când a venit Domnul; legea a fost dată prin Moise, dar harul a venit prin Isus Cristos. Când a venit Cristos, harul a venit. Înainte ca Cristos să fie încarnat, harul nu era acolo; după ce a venit Cristos, harul este aici.

Harul este persoana minunată a lui Isus Cristos, care este acum Duhul dătător de viață care se dăruiește nouă pentru savurarea noastră, pentru a fi viața și rezerva noastră de viață.

Conform scrierilor lui Pavel, harul face totul în noi. Prin har suntem mântuiți, prin har stăm în picioare, prin har trăim, prin har luptăm și prin har ne ostenim mai mult decât alții. Aleluia! Trebuie să știm că Cristos, ca Duh, este har cu duhul nostru și trebuie să-L savurăm pe Domnul ca har zi de zi.

Fie ca noi să continuăm să ne întoarcem la Domnul Isus ca Duh cu duhul nostru pentru a savura porția zilnică de har pentru viața noastră creștină. Fie ca noi să fim cei care savurează harul atât de mult încât harul să domnească în noi spre viața eternă.

Și fie ca noi să ne punem speranța desăvârșită pe harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Harul lui Dumnezeu în Cristos ca Duh este atât de minunat, uimitor și plăcut! Fie ca Domnul să ne descopere pentru a vedea ce este harul, să savurăm harul și să fim umpluți de har.

Trebuie să ne punem speranța desăvârșită pe harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos

1 Petru 1:13 ne dezvăluie un aspect special al harului. Aici, Petru ne îndeamnă să ne punem speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Să ne încingem coapsele minții și să fim treji, punându-ne speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

Pe de o parte, am fost mântuiți prin credință, prin har, și harul Domnului Isus este cu duhul nostru. Pe de altă parte, există încă har viitor, adică, există har care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

Care este acest har în care trebuie să ne punem speranța desăvârșită? Acest har este legat de mântuirea sufletului nostru. Există un aspect al harului care vine la revelația lui Cristos, care este a doua venire a Domnului.

Conform cu 1 Petru 1:5, 9-10, harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos se referă la mântuirea sufletului ca fiind desăvârșirea mântuirii depline a lui Dumnezeu. 1 Petru echivalează harul cu mântuirea; mântuirea deplină este har.

Suntem păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință, spre o mântuire gata să fie revelată la vremea de apoi. În opinia lui Petru, mântuirea nu este atât de simplă; există de fapt trei etape ale mântuirii.

În primul rând, așa cum ne arată Efeseni 1:8-9, suntem mântuiți prin credință, prin har; aceasta este prima etapă a mântuirii. În al doilea rând, astăzi suntem mântuiți, căci suntem în procesul mântuirii organice a lui Dumnezeu și suntem continuu mântuiți în viața lui Cristos (Romani 5:10, 17).

În final, a treia etapă a mântuirii lui Dumnezeu va fi revelată la venirea Domnului; trebuie să ne punem speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos, mântuirea sufletului nostru. Amin!

Harul dat nouă în Cristos ne-a fost dat înainte de începutul lumii (2 Timotei 1:9; Tit 2:11). Dumnezeu ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci după scopul Său și după harul Său, care ne-a fost dat în Cristos Isus înainte de vremurile epocilor.

Acesta este un mister inexplicabil; putem spune doar Amin și Slavă Domnului atunci când citim acest lucru, încrezându-ne în Domnul și lăudându-L pentru ceea ce a făcut. Dumnezeu, care era la început, S-a încarnat în timp ca har pentru ca noi să-L primim, să-L posedăm și să Îl savurăm (Ioan 1:1, 14, 16-17).

Când a venit Cristos, a venit harul. Astăzi, Dumnezeul Triunic procesat, care a fost finalizat ca Duh atotinclusiv, dătător de viață și locuitor în noi, a devenit Duhul harului cu duhul nostru (1 Corinteni 15:45b; 2 Corinteni 3:17; Evrei 10:29; Galateni 6:18; Filipeni 4:23). Duhul harului este astăzi cu duhul nostru!

Harul este cu duhul nostru; Domnul Isus este cu duhul nostru; Duhul este cu duhul nostru. Ce minunat, Cristos, ca Duh al harului, este cu duhul nostru! Trebuie să intrăm în acest har și să stăm în el.

Cum putem intra în acest har? Prin exersarea duhului nostru. Cum stăm în har? Rămânând în duhul nostru.

Cristos este Duhul harului cu duhul nostru și putem sta în har. Dumnezeu este Dumnezeul oricărui har; savurăm harulul Domnului Isus Cristos; Duhul este Duhul harului.

Întregul Dumnezeu Triunic este al harului și este har pentru savurarea noastră în duhul nostru! Slavă Domnului!

Zi de zi trebuie să fim vase deschise pentru a fi primitori încontinuu ai harului și să ne punem speranța desăvârșită în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos (Romani 5:17; 1 Petru 1:13).

Ne îndreptăm mintea spre multe lucruri, căci sunt atât de multe lucruri în jurul nostru sau persoane legate de noi care ne ocupă gândirea, sentimentele și deciziile noastre.

Fie ca noi să ne încingem coapsele minții și să fim treji. Fie ca noi să nu permitem ca mintea noastră să fie concentrată asupra altor lucruri, probleme și persoane, ci Cristos Însuși să ne pună speranța desăvârșită în har.

1 Tesaloniceni 4:4 ne spune că trebuie să ne avem propriul vas în sfințenie, spre onoare. Zi de zi trebuie să ne trăim viața creștină nu într-un mod liber sau după cum considerăm noi că este drept, ci mai degrabă să ne posedăm propriul vas în sfințenie, spre onoare, și să ne punem speranța desăvârșită pe harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

Fie ca să nu înghițim tot ce are lumea de oferit; fie ca să fim treji, încingându-ne coapsele minții și lăsând mintea noastră să fie înnoită prin cuvântul lui Dumnezeu.

Iar când greșim, când ne lăsăm purtați de lume și lucrurile lumii ne ocupă mintea și gândurile, fie ca să ne întoarcem la Domnul exersându-ne duhul și fie ca să ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos!

Doamne Isuse, vrem să ne încingem coapsele minții și să ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Amin, Doamne, ne îndreptăm gândurile spre Tine; înnoiește-ne în mintea noastră. Nu vrem să ne lăsăm mintea să rătăcească și să fie ocupată cu lucrurile din această lume. Ne încingem coapsele minții îndreptându-ne gândurile spre Domnul și spre lucrurile de sus și vrem să fim înnoiți în cuvântul Tău viu! O, Doamne, ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos! Ne rugăm să fim mântuiți mult mai mult în viața Ta astăzi, până când harul va domni în noi! Păstrează-ne în savurarea lui Cristos astăzi, până când savurarea lui Cristos ca har domnește și stăpânește în ființa noastră! Privim spre Tine, Doamne, și ne punem speranța în har! Aleluia, când Isus Cristos se va descoperi, nădăjduim că vom primi harul mântuirii sufletului nostru! Ne punem speranța în aceasta, Doamne, și vrem să cooperăm cu Tine în mântuirea Ta organică în noi astăzi!

Îl savurăm pe Domnul Isus ca un gust anticipat astăzi, sub un văl, până când Îl savura pe deplin la revenirea Sa, revelația lui Isus Cristos!

1 Petru 1:13 este un verset foarte încurajator care necesită cooperarea noastră astăzi. Pe de o parte, trebuie să ne încingem coapsele minții, nepermițând minții noastre să rătăcească și să fie ocupată cu lucrurile din această lume sau cu orice altceva în afară de Cristos.

Pe de altă parte, trebuie să ne punem speranța perfectă în har. E adevărat că într-o zi Domnul Isus se va descoperi și vom primi mântuirea sufletului nostru; aceasta este speranța noastră și astăzi vrem să cooperăm cu Domnul pentru a atinge acest obiectiv.

Trebuie să ne punem speranța vie perfect în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos. Acest har nu este doar o favoare nemeritată sau o binecuvântare exterioară, ci mântuirea sufletului nostru ca finalizare a mântuirii depline a lui Dumnezeu.

Astăzi trebuie să Îl savurăm pe Domnul Isus până când, într-o zi, Îl savura pe deplin. Ceea ce savurăm din Domnul astăzi este un gust anticipat și este ascuns, căci astăzi suntem sub văl, încă trăind în carne.

Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care Îl iubim pe Domnul, Cel pe care nu L-am văzut și suntem plini de o bucurie negrăită și plină de slavă (1 Petru 1:8).

Celor din jurul nostru, când le spunem că mergem la întâlniri pentru a-L savura pe Domnul și că petrecem timp cu Domnul Isus pe tot parcursul zilei pentru a-L savura, li se pare o nebunie, chiar o absurditate.

Cum putem să-L savurăm pe cineva pe care nu l-am văzut, auzit sau atins niciodată? Este prin exersarea duhului nostru. Ne exersăm duhul pentru a trăi un singur duh cu Domnul (1 Corinteni 6:17) și savurăm harul Domnului Isus cu duhul nostru (2 Timotei 4:22).

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm pe Domnul ca un gust anticipat, sub văl, dar într-o zi vom avea savurarea deplină a lui Cristos în mod deschis, la revelația lui Isus Cristos. Când va veni revelația lui Isus Cristos, la revelația lui Isus Cristos, Îl vom savura pe deplin, având un gust deplin.

În acel moment, Cristos va fi savurarea noastră deplină și toți cei din jurul nostru vor vedea că L-am savurat pe Domnul și acum intrăm în bucuria Sa. În acel moment, Cristos va fi văzut și admirat în sfinții Săi (2 Tesaloniceni 1:10).

Această epocă este o epocă a pregustării într-un mod ascuns, misterios, prin exersarea duhului nostru; epoca viitoare și eternitatea vor fi o epocă a gustării depline, deschise, pentru ca toți să lvadă.

Ceea ce facem astăzi și modul în care trăim astăzi va decide care va fi destinul nostru în epoca viitoare și pentru veșnicie.

Dacă Îl savurăm astăzi pe Domnul și ne împărtășim din bogățiile Sale, dacă ne stabilim timp să fim în prezența Lui și să-L lăsăm să strălucească asupra noastră și să trateze multe lucruri în noi și dacă alegem să ne punem speranța perfectă pe harul care ne va fi adus la revelația lui Cristos, vom intra în gustul deplin al lui Cristos.

Fie ca Domnul să ne lumineze și să ne arate că harul Domnului Isus este cu duhul nostru. Fie ca noi să alegem să Îl savurăm pe Domnul astăzi și fie ca noi să ne punem speranța nu pe starea sau situația noastră care se îmbunătățește, ci pe harul care ne va fi adus!

Și fie ca noi să nu ne uităm la cei din jurul nostru în lume, care par să se distreze de minune chiar și fără a avea parte de necazuri, suferințe și disciplină în această epocă.

Mai degrabă, fie ca mâna Domnului să lucreze în noi, să ne trateze, să ne disciplineze și, de partea noastră, fie ca noi să-L savurăm pe Cristos ca har și să ne punem speranța perfectă în harul care ne este adus la revelația lui Isus Cristos.

În timp ce savurăm astăzi gustul anticipat, suntem umpluți de speranța că într-o zi vom fi aduși la gustul deplin, la savurarea deplină a lui Cristos! Amin!

Doamne Isuse, Te iubim și ne dăm Ție pentru a Te savura! Aleluia, harul Domnului Isus este cu duhul nostru! Amin, Doamne, ne exersăm duhul astăzi doar pentru a Te savura! O, ce privilegiu este ca să-L savurăm pe Cristos, să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh și să avem un gust anticipat a Cristosului atotinclusiv! Amin, Doamne, deși astăzi suntem sub un văl și Te savurăm în duh, nu într-un mod exterior, credem că într-o zi vom avea gustul deplin! Ne dăm Ție pentru a-L savura pe Cristos ca har în duhul nostru. Deși nu Te-am văzut niciodată, Te iubim! Deși nu Te vedem în prezent, ne bucurăm cu o bucurie nespusă și plină de glorie, căci putem avea un gust anticipat al gustului deplin a lui Cristos! Amin, Doamne, nu ne concentrăm pe situația sau condiția noastră, ci pe Cristos ca Duh care este har cu duhul nostru! Ne punem speranța perfectă în harul care ne va fi adus la revelația lui Isus Cristos, când vom avea un gust deplin a lui Cristosul atotinclusiv!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Set our Hope on the Grace being Brought at the Lord’s Coming and Enjoy Grace today, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 5 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Profeții din Vechiul Testament au profețit despre harul care urma să vină la noi

21/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Profeții din Vechiul Testament au profețit despre harul care urma să vină la noi, harul care este pentru mântuirea sufletului nostru; Duhul lui Cristos aplică mântuirea deplină a lui Dumnezeu ca har la noi prin profețirea sfinților din Vechiul Testament și predicarea apostolilor din Noul Testament. Amin!

Epistolele lui Petru vorbesc despre multe aspecte ale harului, chiar ale harului în multe feluri, pentru viața noastră creștină. Pentru a trăi o viață creștină sub guvernarea lui Dumnezeu, avem nevoie de har. Numai harul ne poate oferi o viață creștină adecvată sub disciplina guvernamentală a lui Dumnezeu.

Slavă Domnului, harul este cu duhul nostru! Aleluia, harul este peste noi și pacea, și harul ni se înmulțește! Atât în 1 Petru 1:2, cât și în 2 Petru 1:2 vedem că harul ni se înmulțește nouă, credincioșilor în Cristos. Aceasta înseamnă că avem har, dar Domnul vrea să înmulțească acest har.

Putem mărturisi că avem nevoie nu doar de har, ci de har multiplicat pentru a trăi viața creștină într-un mod adecvat.

Ce este harul? Harul nu este doar o favoare sau o binecuvântare nemeritată din partea lui Dumnezeu. Mulți cred că, atunci când Dumnezeu le dă un copil, acesta este har; de asemenea, cred că sunt binecuvântați pentru că sunt sănătoși, lucrurile merg bine cu ei și au lucruri bune. Dar nu aceasta este harul.

Harul este Dumnezeul Triunic în Cristos, ca Duh care vine la noi pentru a fi savurarea, viața și sursa noastră de viață. Harul este Cristosul întrupat ca Duh care ne dă totul, făcând totul în noi și pentru noi și infuzându-ne cu tot ceea ce este Dumnezeu. Harul nu este separat de Cristos, căci atunci când a venit Cristos, a venit harul.

Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos zi de zi, pe măsură ce venim la cuvântul Domnului și ne rugăm pentru cuvânt, Îl savurăm pe har. Acest har ne umple, astfel încât harul să domnească în noi. Pe măsură ce luăm versetele din Biblie, cugetăm asupra lor cu rugăciune și le digerăm spunând Amin cuvântului lui Dumnezeu, ceva se întâmplă în noi: savurarea lui Cristos ca har care domnește în noi!

Și când îi întâlnim pe alții, avem ceva din harul de slujit; slujim harul felurit, căci ne-am bucurat de Domnul în multe feluri. Fie ca noi să fim cei care Îl savurează pe Domnul zi de zi, chiar și clipă de clipă.

Fie ca noi să fim umpluți de Cristos ca har, astfel încât chiar și cuvintele noastre să dea har celor care ascultă. Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne infuzeze cu tot ceea ce este El, astfel încât El să se poată revărsa din noi către alții ca har.

Profeții din Vechiul Testament au profețit despre harul care urma să vină la noi

2 Petru 1:10-11 ne spune că profeții, care au profețit despre harul care avea să vină la noi, au căutat și au cercetat cu sârguință această mântuire, cercetând ce vreme sau ce fel de vreme Duhul lui Cristos din ei arăta clar, mărturisind mai dinainte despre suferințele lui Cristos și despre slava de după acestea.

Petru folosește profeții din Vechiul Testament pentru a-și confirma învățătura despre mântuirea din Noul Testament, așa cum a făcut-o Domnul Isus (Luca 24:25-27, 44-46).

În special, Petru spune că Duhul lui Cristos din profeții din Vechiul Testament i-a făcut clari cu privire la venirea lui Cristos ca har la noi prin întruparea Sa, suferințele Sale în viața Sa umană și răstignire și slava Sa în învierea, înălțarea la cer, a doua venire și domnia Sa pentru aplicarea mântuirii depline a lui Dumnezeu la noi (2 Petru 1:5, 9-10; Psalmul 22; Isaia 53; Daniel 9:26). Ce minunat!

Profeții din Vechiul Testament au văzut cumva ceva legat de Cristos, de procesele prin care a trecut și de gloriile în care a intrat. Profeții din Vechiul Testament au profețit despre harul care urma să vină la noi, iar Duhul lui Cristos S-a mișcat în ei pentru a le revela aceste lucruri.

Duhul lui Cristos este ceva ce a fost compus în Noul Testament, dar se pare că acest Duh lucra în profeții din Vechiul Testament. Deși Duhul lui Cristos a fost constituit dispensațional prin și odată cu moartea și învierea lui Cristos în timpul Noului Testament (Ioan 7:39; Romani 8:9-11), funcția Duhului este eternă, pentru că El este Duhul etern (Evrei 9:14).

Știm cu toții că după ce Cristos a devenit Duhul a fost constituit Duhul lui Cristos, dar profeții din Vechiul Testament au avut lucrarea Duhului lui Cristos în ei și asupra lor. Cum poate avea loc acest lucru și cum se poate întâmpla acest lucru? Ei au căutat în ce vreme și ce fel de vreme clarifica Duhul lui Cristos din ei.

Duhul lui Cristos lucra în sfinții Vechiului Testament pentru a-i lămuri cu privire la Cristos și cu privire la harul care urma să vină la noi. Pe de o parte, Duhul nu era încă înainte de învierea lui Cristos; pe de altă parte, lucrarea și eficacitatea acestui Duh sunt eterne, căci Cristos S-a oferit Tatălui prin Duhul etern (Evrei 9:14).

Duhul lui Cristos, în funcția Sa eternă, era în profeții Vechiului Testament, lămurindu-i cu privire la venirea lui Cristos la credincioșii Noului Testament. Ce minunat!

Duhul lui Cristos a revelat și le-a clarificat profeților Vechiului Testament că Cristos va veni să fie harul atotsuficient și nelimitat al mântuirii depline a lui Dumnezeu pentru intrarea lor în savurarea Domnului în veacul împărăției, care este mântuirea sufletelor lor (Ioan 1:17; Evrei 10:29; 1 Petru 1:9; Matei 25:21, 23).

Duhul are o funcție eternă. În Apocalipsa 13:8 vedem că Mielul a fost junghiat de la întemeierea lumii. În opinia noastră, conform cronologiei, Cristos, ca Mielul lui Dumnezeu, a fost junghiat acum două mii de ani; în opinia lui Dumnezeu, însă, a fost înainte de întemeierea lumii.

Cum este posibil acest lucru? Doar datorită funcției eterne a Duhului. Duhul a fost constituit în mod dispensațional, dar funcția Duhului este eternă. Așadar, Duhul lui Cristos lucra și opera în profeții Vechiului Testament, îndreptându-i către Cristosul Noului Testament, harul Noului Testament venind la noi.

Cât de privilegiați suntem astăzi să avem acest har care trebuia să vină la noi, astfel încât să putem fi mântuiți și chiar să obținem mântuirea sufletului nostru!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ai trecut printr-un proces de a deveni Duhul atotinclusiv, dătător de viață, care vine în duhul nostru pentru a ne regenera și a ne face copii ai lui Dumnezeu. Aleluia pentru harul care vine la noi, Dumnezeu în Cristos ca Duh pentru a fi savurarea noastră. Amin, Doamne, Te lăudăm pentru profeții Vechiului Testament, care au profețit despre harul care trebuia să vină la noi. Îți mulțumim că ești Duhul lui Cristos în profeți pentru a le descoperi și a-i face clari pentru mărturia lor dinainte despre suferințele lui Cristos și gloriile de după acestea. Slavă Domnului, Cristos S-a oferit Tatălui prin Duhul etern, iar acum funcția și eficacitatea Duhului sunt eterne! Aleluia, Cristos este mântuirea noastră prin răscumpărarea Sa și prin aplicarea Duhului! Vrem să Te savurăm astăzi, Doamne Isuse, ca mântuire minunată, până când vom obține mântuirea sufletului nostru.

Duhul lui Cristos aplică mântuirea deplină a lui Dumnezeu ca har prin profețirea profeților din Vechiul Testament și predicarea apostolilor din Noul Testament

Profeții din Vechiul Testament au căutat cu sârguință să vadă ceva din ceea ce Dumnezeu urma să facă în Noul Testament și au profețit despre harul care urma să vină la noi. Ce este acest har? Acesta este un aspect particular al harului, diferit de harul care a venit prin venirea lui Cristos.

Ioan 1:14 spune că Cuvântul care s-a făcut trup și a locuit printre noi era plin de har și realitate; acest har este Dumnezeu Fiul ca savurare a noastră. Versetele 16-17 continuă să spună că din plinătatea Lui am primit și har după har.

Mai mult, în 1 Corinteni 15:10 Pavel a spus că prin harul lui Dumnezeu a fost el ceea ce era, căci harul Lui n-a fost zadarnic, ci, dimpotrivă, a lucrat prin harul lui Dumnezeu. Acest har este Cristosul înviat devenind Duhul dătător de viață pentru a-L aduce pe Dumnezeul Triunic procesat în înviere în noi, pentru a fi viața și sursa noastră de viață, astfel încât să putem trăi în înviere.

Dar harul despre care vorbește Petru în 1 Petru 1:10 este un aspect particular al harului, referindu-se la mântuirea sufletelor credincioșilor. Da, Cristos a venit să ne aducă har și, din plinătatea Lui, primim har după har. Da, harul este cu duhul nostru și, prin harul lui Dumnezeu, suntem ceea ce suntem și ne ostenim mai mult.

Dar există un aspect particular al harului care a fost profețit de sfinții Vechiului Testament, care au căutat și au cercetat cu sârguință mântuirea sufletelor credincioșilor (1 Petru 1:9). Acest har nu este harul care ne mântuiește duhul sau trupul, ci harul care ne mântuiește sufletul.

Domnul Isus ne-a spus că, dacă ne-am mântuit sufletul, dar am pierdut întreaga lume, acest lucru merită (Marcu 8:36). Sufletul nostru are nevoie să fie mântuit. Duhul lui Cristos aplică mântuirea deplină a lui Dumnezeu ca har asupra noastră prin două instrumente: profețirea profeților din Vechiul Testament și predicarea apostolilor din Noul Testament (1 Petru 1:10-12; Apocalipsa 2:7).

Credem în Domnul Isus și sufletul nostru este mântuit prin cuvântul lui Dumnezeu, care este compus în principal din profețirea profeților din Vechiul Testament și predicarea apostolilor din Noul Testament. În Vechiul Testament, Dumnezeu a vorbit prin profeți; în Noul Testament, El vorbește prin apostoli. Atât profețirea profeților, cât și predicarea apostolilor sunt aplicarea Duhului.

Duhul aplică mântuirea deplină a lui Dumnezeu ca har, un fel particular de har pentru mântuirea sufletului nostru, prin intermediul a două instrumente: profețirea profeților din Vechiul Testament și predicarea apostolilor din Noul Testament.

Pe măsură ce citim Biblia și ne întoarcem către Domnul pentru a primi strălucirea Lui în vorbirea Sa, avem mântuirea lui Dumnezeu aplicată nouă prin Duh.

Duhul nostru a fost mântuit – slavă Domnului! La momentul regenerării noastre, am fost mântuiți, iar duhul nostru a devenit viață (Romani 8:11; Ioan 3:16, 6). Dar ce se întâmplă cu sufletul nostru? Sufletul nostru are încă nevoie să fie mântuit.

Sufletul nostru este mântuit printr-un aspect particular al harului, care are legătură cu cuvântul lui Dumnezeu compus din Vechiul și Noul Testament.

Astăzi putem veni la cuvântul Domnului, ne putem ruga asupra cuvântului, putem cânta cu cuvântul, Îl putem lăuda pe Domnul cu Cuvântul și putem medita asupra cuvântului, astfel încât să putem fi înnoiți în mintea noastră, echilibrați în emoțiile noastre și supuși în voința noastră.

Prin înnoirea minții, suntem transformați în sufletul nostru (Romani 12:2). Slavă Domnului! Mai mult, pe măsură ce savurăm aplicarea de către Duh a mântuirii depline a lui Dumnezeu asupra noastră, cooperăm și cu Domnul pentru a-L predica pe Cristos, moartea lui Cristos și diferitele glorii ale lui Cristos altora.

Cooperăm cu Duhul pentru a-L lăsa pe Duhul să curgă prin noi și a aplica mântuirea lui Dumnezeu și altora. Cât de glorios este când mergem și predicăm Evanghelia, declarându-L pe Cristos, moartea lui Cristos și gloriile lui Cristos, astfel încât Duhul să-L poată aplica pe Cristosul Minunat ca har altora pentru mântuirea lor!

Când mergem și predicăm pe Cristos, suntem apostoli, trimiși de Domnul cu misiunea Sa de a vorbi Cuvântul Său oamenilor. Când predicăm pe Cristos ca Evanghelie, suntem incluși printre cei care predică Evanghelia prin Duhul Sfânt trimis din cer. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, Te lăudăm că ni L-ai descoperit pe Cristosul minunat în cuvântul lui Dumnezeu! Cât de glorios, minunat și excelent este Cristos, iar noi Îl primim, Îl iubim, credem în El și suntem uniți cu El! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ești Duhul lui Cristos pentru a aplica mântuirea deplină a lui Dumnezeu ca har asupra noastră prin intermediul profețiilor profeților Vechiului Testament și al predicării apostolilor Noului Testament! Amin, Doamne, ne deschidem către Tine; aplică mântuirea deplină a lui Dumnezeu sufletului nostru astăzi. Venim la Tine în cuvântul Tău pentru a citi cuvântul, a ne ruga peste cuvânt, a cânta cuvântul și a cugeta la cuvânt, astfel încât să putem fi mult mai mântuiți în sufletul nostru! Aleluia, sufletul nostru este mântuit și vrem să plătim prețul pierderii lumii și al salvării sufletului nostru! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru a merge mai departe și a-L predica pe Cristos ca Evanghelie! Vrem să-L proclamăm pe Cristos, moartea lui Cristos și gloriile lui Cristos altora, astfel încât Duhul să le poată aplica pe Cristos ca har pentru mântuirea lor!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Prophets in the Old Testament Prophesied concerning the Grace that was to Come to us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 5 cu tema: harul în epistolele lui Petru, ziua 2, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Savurăm bogățiile vieții divine pentru a deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru

13/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, putem deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru; El este modelul nostru, șablonul, pe care îl putem urma și copia în viața noastră de zi cu zi nu imitându-L în exterior, ci savurându-L în interior, împărtășindu-ne din bogățiile Sale și lăsându-L să fie revelat în noi, să-Și facă domiciliul în noi, să trăiască în noi și să fie format în noi. Amin!

Săptămâna aceasta venim la un nou subiect în înviorarea noastră de dimineață, numit „Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre”.

Vedem acest lucru în principal în 1 Petru capitolul 2; acesta este unul dintre punctele importante din Epistolele lui Petru. Când citim Epistolele lui Petru, putem fi destul de impresionați de faptul că viața noastră creștină este sub guvernarea lui Dumnezeu și putem fi destul de atinși de Domnul care judecă toate lucrurile și toate persoanele până când El câștigă un univers în care locuiește dreptatea.

Totuși, trebuie să ne dăm seama că există un punct central și o structură de bază a acestor epistole și a întregii Biblii în general, care nu este în principal guvernarea lui Dumnezeu, ci este legată de economia lui Dumnezeu. Structura de bază și punctul central al Epistolelor lui Petru și al întregii Biblii este Dumnezeul Triunic care a fost procesat pentru a deveni porțiunea noastră atotinclusivă.

Fie ca noi să ne exersăm duhul pentru a coopera cu Domnul și a răspunde Duhului divin pe măsură ce El lucrează în noi pentru a infuza tot ceea ce Dumnezeu este întru ființa noastră.

Este bine să studiem cu sârguință toate versetele și să cunoaștem detaliile din Epistolele lui Petru, dar pe măsură ce facem acest lucru, nu ar trebui să pierdem din vedere faptul că Dumnezeul Triunic a trecut printr-un proces pentru a se împărți în noi ca savurare și totul pentru noi, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos și să devenim reproducerea lui Cristos.

Este ușor pentru noi să citim Biblia și să fim impresionați de lucrurile scrise în ea, dar să ratăm linia centrală a Bibliei, strada principală a Bibliei și structura de bază și punctul central al Bibliei.

Putem aprecia multe practici revelate în Biblie și putem fi atinși de multe cuvinte de înțelepciune și putem observa multe aspecte legate de viața, vorbirea și atitudinea noastră.

Dar trebuie să avem o viziune a economiei lui Dumnezeu pentru a ne da seama că întreaga Biblie vorbește despre economia eternă a lui Dumnezeu, conform căreia Dumnezeul Triunic a devenit om și a trecut printr-un proces pentru a deveni un Duh dătător de viață, pentru a se împărți întru și a trăi în noi pentru a obține o locuință corporativă.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de modul nostru natural de a citi Biblia. Fie ca noi să fim luminați să vedem economia lui Dumnezeu și să trăim o viață creștină sub viziunea economiei eterne a lui Dumnezeu, astfel încât să putem fi una cu Domnul și să devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru.

Noi, credincioșii în Cristos, putem deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru

1 Petru 2:21 este un verset minunat, căci aici Petru ne spune că la aceasta am fost chemați, pentru că și Cristos a suferit pentru noi, lăsându-ne un model, ca să putem călca pe urmele Lui. Noi, credincioșii în Cristos, am fost chemați la aceasta, să devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru. El este modelul nostru și noi suntem reproducerea Sa.

Acest cuvânt „model” a fost stricat astăzi și nu avem o apreciere adecvată a acestui lucru. În greacă, acest cuvânt se referă la o copie scrisă, o specimen de scriere pentru cei care studiază să traseze litere pe măsură ce învață să le scrie.

Pe vremuri, profesorii scriau literele pe un material de scris, iar acele litere deveneau un specimen de scriere. Apoi, elevii puneau un alt material de scris peste copia principală și exersau scrisul, trasând literele din copia principală pe propria lor copie.

Domnul Isus Și-a pus viața, trăirea Sa, în special suferința Sa pentru noi, ca un tipar înaintea noastră, pe care să o copiem, trasând și urmând pașii Lui. El este modelul și noi trebuie să-L copiem. Cum îl copiem pe Cristos? Nu încercăm să-L imităm în exterior, gândindu-ne: Ce ar face Isus în acest moment?

Nici nu ne străduim să-L imităm pe Cristos, astfel încât să spunem ceea ce spune El și să facem ceea ce face El. Acest lucru nu funcționează. A încerca tot posibilul să-L imităm pe Cristos nu funcționează; nu suntem capabili să-L imităm. El este copia principală și El Și-a pus viața înaintea noastră pentru ca noi să trăim în același mod în care a trăit El.

Așa cum a fost El în lumea aceasta, așa suntem și noi astăzi (1 Ioan 4:17; Ioan 15:19). Citim Evangheliile și admirăm viața Domnului, cuvintele Sale și modelul Său. El nu a venit doar pentru a îndeplini răscumpărarea pentru noi; El a trăit într-un anumit fel, a rostit anumite cuvinte și a avut un anumit fel de trăire și atitudine când a fost pe pământ.

Pe măsură ce citim Evangheliile cu exersarea duhului nostru, atingându-L pe Domnul în duhul nostru amestecat, ne dăm seama că Domnul ne-a pus viața Sa cu trăirea Sa înaintea noastră ca un model pe care să-l imităm astăzi. Noi, credincioșii în Cristos, putem fi o reproducere a lui Cristos ca model al nostru.

Ce fel de trăire a avut Domnul cât timp a fost pe pământ? Ce ar trebui să copiem și să imităm, devenind o reproducere a lui Cristos ca model al nostru? 1 Petru 2:21-23 ne spune că Domnul n-a comis păcat și nu s-a găsit viclenie în gura Lui.

El era batjocorit, dar nu a batjocorit la rândul Său. El a suferit, dar nu a amenințat, ci a încredințat totul Celui ce judecă cu dreptate. Amin! Dacă încercăm să imităm acest lucru prin propriile noastre eforturi, nu funcționează. Când încercăm să imităm trăirea umană a Domnului prin propriile noastre eforturi, este ca o maimuță care încearcă să imite un om.

Maimuța poate sta pe două picioare, poate încerca să meargă ca un om, poate chiar să fie îmbrăcată ca un om și să se prefacă că face una sau alta, dar la sfârșitul zilei, se întoarce la a fi o maimuță, nu un om.

De multe ori descoperim că încercăm din răsputeri să-L imităm pe Cristos prin propriile noastre eforturi și pare să funcționeze pentru o vreme, dar apoi ne întoarcem la ceea ce făceam înainte și ne comportăm la fel ca înainte. O, Doamne!

Viața Domnului Isus sub guvernarea lui Dumnezeu este un model, pentru ca noi să putem călca pe urmele Sale, devenind reproducerea Sa (Efeseni 4:20-21). Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus. Domnul Isus ne-a pus trăirea Sa înainte ca un tipar pe care să o imităm, urmând pașii Lui (Matei 11:28-30).

Este bine să venim la Domnul cu privire la acest lucru și să avem multe conversații cu El, deschizându-ne către El din interior, pentru ca El să poată trăi în noi și să Se exprime prin noi.

Fie ca noi să ajungem la sfârșitul resurselor noastre umane și să ne încheiem eforturile de a-I fi plăcuți și de a-L imita și fie ca noi să ne deschidem către El, astfel încât El în noi să poată trăi același fel de viață cum a avut-o pe pământ.

Doamne Isuse, Te iubim! Ne deschidem Ție. Îți admirăm trăirea Ta umană, căci Tu ai trăit viața unui om-Dumnezeu. Amin, Doamne, vrem să trăim în același fel în care ai trăit Tu. Îți mulțumim că ne-ai chemat la aceasta, lăsându-ne un model pentru ca noi să putem călca pe urmele Tale. Amin, Doamne, vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi. Vrem să Te imităm în trăirea noastră de zi cu zi nu imitându-Te în exterior, ci savurându-Te în interior și permițându-Ți să trăiești în noi. O, Doamne, trăiește în noi astăzi. Fie ca noi să fim în această lume așa cum ai fost Tu în această lume. Fie ca noi să devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru. Luăm viața Ta, cu trăirea Ta, ca un tipar pe care să-l copiem, trasând și urmând pașii Tăi. Amin, Doamne, așa cum Tu ai trăit în această lume, așa vrem să trăim și noi astăzi. Fă-ne reproducerea Ta, duplicarea Ta și continuarea Ta. Fie ca noi să fim mântuiți de eforturile noastre de a încerca să Te imităm în exterior și pur și simplu să ne întoarcem către Tine, să savurăm bogățiile Tale și să-Ți permitem să trăiești în noi astăzi!

Devenim reproducerea lui Cristos savurând bogățiile vieții divine

Când oamenii din lume aud că noi suntem creștini, se așteaptă să trăim în același mod în care a trăit Isus și, de cele mai multe ori, sunt dezamăgiți, pentru că nu-L văd pe Isus trăind în noi. De-a lungul secolelor, milioane de creștini au trăit după cum au putut mai bine, încercând să-L imite pe Cristos și să-L exprime pe Cristos, dar trăirea lor a fost în principal o imitație exterioară și nu o reproducere a lui Cristos ca model al nostru.

Suntem cu toții bolnavi de același lucru astăzi; de atâtea ori astăzi trăim în omul firesc, iar atunci ne putem aminti că trebuie să-L exprimăm pe Cristos, așa că încercăm tot posibilul să fim mai buni, să facem binele, să nu ne mâniem și să ne abținem de la rău. O, Doamne!

Nu este intenția lui Dumnezeu să încercăm să-L imităm pe Cristos prin propriul nostru efort; dimpotrivă, ceea ce avem nevoie nu este imitația, ci reproducerea. Romani 8:29 ne spune că am fost predestinați de Dumnezeu să fim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru, căci El este Întâiul Născut dintre mulți frați și suntem transformați după chipul Lui pentru a fi la fel cum este El.

Cum se întâmplă acest lucru? Nu este prin imitație exterioară sau prin strădania noastră de a copia trăirea Lui și de a rosti cuvintele Sale, ci privindu-L zi de zi, pentru a-L reflecta, fiind astfel transformați în același chip din glorie în glorie (2 Corinteni 3:18).

Suntem predestinați de Dumnezeu să devenim o copie a lui Cristos, o reproducere a lui Cristos ca model al nostru. Suntem predestinați să fim transformați după chipul lui Cristos; acesta a fost planul lui Dumnezeu de la bun început.

El a dorit multe copii ale lui Cristos, o reproducere corporativă a lui Cristos; prin urmare, Cristos a venit să Se încarneze, a trăit o viață umană perfectă și Și-a pus trăirea ca un tipar pentru ca noi să o copiem, iar acum călcăm pe urmele Lui.

Putem deveni reproducerea lui Cristos, chiar copii ale lui Cristos, experimentând un proces care implică bogățiile vieții divine. Savurăm bogățiile lui Cristos, suntem alimentați din belșug cu tot ceea ce este El și călcăm spontan pe urmele Sale pentru a deveni o reproducere a lui Cristos ca model al nostru.

Trebuie să devenim reproducerea lui Cristos, copii ale lui Cristos, printr-un proces care implică bogățiile vieții divine; când acest proces este finalizat, vom deveni o reproducere a lui Cristos (Ioan 3:15; Efeseni 3:8).

Realizarea de copii Xerox poate fi folosită pentru a ilustra ce vrea să spună Petru prin faptul că Cristos este un model pentru noi. Când pui o anumită pagină pe copiator, nu te gândești că copia va arăta cumva similar cu acea pagină; mai degrabă, știi că va fi exact la fel.

Nu este o imitație neclară, ci o copie completă, cuvânt cu cuvânt și detaliu cu detaliu, a originalului. Cristos este originalul și noi suntem copiile; viața Lui ne este pusă înainte pentru ca noi să o copiem și, pe măsură ce savurăm bogățiile vieții Sale divine, El trăiește în noi și Se reproduce în noi.

Din experiență, știm că, pe măsură ce-L savurăm pe Cristos zi de zi, trecem prin procesul de reproducere spirituală, astfel încât să putem deveni copii vii ale lui Cristos. Ce minunat, devenim copii vii ale lui Cristos!

Fie ca noi să fim încurajați și să ne încurajăm unii pe alții să-L savurăm pe Cristos! Fie ca noi să nu privim la eforturile noastre și să nu acordăm atenție dispoziției noastre, ci să ne concentrăm atenția asupra lui Cristos pentru a a savura bogățiile Sale!

El trăiește în noi. Lui Dumnezeu i-a plăcut să-L descopere pe Fiul Său în noi – avem nevoie de o revelație proaspătă a lui Cristos zi de zi. El Își face domiciliul în inimile noastre – trebuie să-L lăsăm să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră zilnic (Efeseni 3:16).

El trăiește în noi – am fost crucificați împreună cu Cristos, iar acum El trăiește în noi, pe măsură ce trăim într-un singur duh cu El (1 Corinteni 6:17; Galateni 2:20). El este format în noi – există un proces prin care trecem pentru ca El să ia formă în noi, să fie format în noi (Galateni 4:19). Aleluia!

Fie ca noi să venim zilnic la Domnul pentru a-L savura, a fi umpluți cu El și a ne împărtăși din bogățiile Sale în duh, astfel încât El să Se poată revela în noi, să-Și facă domiciliul în inimile noastre, să trăiască în noi și să fie format în noi până când devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru!

Pe măsură ce exersăm să-L savurăm pe Cristos ca har, ca model și ca minunatul Mântuitor, Păstor și Supraveghetor al sufletelor noastre, suntem infuzați cu El și în mod spontan îl trăim pe Cristos, devenind o reproducere a acestui model minunat care ne-a pus trăirea Lui înaintea noastră ca model al nostru.

Doamne Isuse, fă-ne reproducerea Ta pe pământ astăzi! Venim la Tine pentru a savura bogățiile vieții Tale divine în duhul nostru. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta și a Te savura în cuvântul Tău sfânt. Renunțăm la eforturile noastre, la luptele și la străduința noastră de a-Ți fi pe plac sau de a Te imita în exterior; venim doar la Tine pentru a Te savura astăzi! Amin, Doamne, fie ca noi să Te savurăm cu bogățiile Tale zi de zi, astfel încât să putem trece prin procesul de reproducere spirituală, astfel încât să putem deveni copii vii ale lui Cristos! Aleluia, Cristos Și-a pus trăirea înaintea noastră pentru ca noi să o copiem și să devenim o reproducere a lui Cristos ca model al nostru! Amin, Doamne, vrem să călcăm pe urmele Tale astăzi. Așa cum Tu ai trăit pe pământ, așa vrem să trăim și noi astăzi. Fie ca Tu să te descoperi în noi. Fie ca Tu să trăiești în noi astăzi. Fie ca Tu să-Ți faci domiciliul în noi. Fie ca Tu să fii format în noi. Vrem să savurăm bogățiile Tale astăzi, până când vom fi umpluți cu Tine și Te vom trăi spontan pentru exprimarea Ta!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Enjoy the Riches of the Divine Life to become a Reproduction of Christ as our Model, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 4 cu tema: Să devenim o reproducere a lui Cristos și să-L experimentăm pe Cristos ca Păstor al sufletelor noastre, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Slujirea noastră preoțească trebuie să provină de la Dumnezeu și să fie conform limitării Sale

11/07/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, care fac parte din preoția sfântă și împărătească, ne îndeplinim slujirea preoțească Domnului; această slujire trebuie să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii și trebuie să fie conform călăuzirii și limitării Sale. Amin!

Săptămâna aceasta am savurat subiectul vieții și clădirii din epistolele lui Petru; gândul central al epistolelor lui Petru și al întregii Scripturi este viața și clădirea.

Ce este viața? Viața este Dumnezeul Triunic întrupat în Cristos și realizat ca Duhul care se împarte în noi pentru savurarea noastră. Ce este clădirea? Rezultatul savurării noastre din Cristos ca viață este biserica în calitate de Trup al lui Cristos, casa spirituală a lui Dumnezeu.

În epistolele lui Petru, vedem cum viața și clădirea merg împreună. Pe de o parte, suntem regenerați de Dumnezeu pentru o nădejde vie și suntem părtași la natura divină. Pe de altă parte, suntem pietre vii zidite împreună în calitate de casă spirituală a lui Dumnezeu și preoția Sa sfântă și împărătească.

Petru a avut o experiență specială cu Cristos când vine vorba de viață și clădire, căci Domnul Isus i-a schimbat numele din Simon în Chifa, adică Petru, o piatră. Apoi, Domnul a vorbit despre zidirea bisericii Sale și a spus că Își va zidi biserica pe această piatră, care este El Însuși și revelația cu privire la Cristos (Matei 16:18).

Clădirea lui Dumnezeu este o entitate vie, iar această clădire este creșterea; zidirea bisericii este creșterea în viață a credincioșilor în Cristos. Cu alte cuvinte, atunci când cooperăm cu Domnul pentru a crește în viață zi de zi, creșterea noastră în viață contribuie la și are legătură cu zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, casa spirituală a lui Dumnezeu.

Pe partea negativă, trebuie să tratăm multe obstacole din noi, astfel încât viața lui Cristos să poată crește în noi într-un mod nestingherit. Pe partea pozitivă, trebuie să fim hrăniți cu laptele neprefăcut al Cuvântului. Amin!

După ce am lepădat orice răutate, viclenie, ipocrizie, invidie și vorbe de rău, trebuie să tânjim după laptele neprefăcut al Cuvântului, ca prin el să putem crește spre mântuire. Pe măsură ce creștem în viață, bându-L pe Cristos ca lapte neprefăcut al Cuvântului, suntem transformați interior și făcuți pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu.

Rezultatul creșterii noastre în viață este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Aleluia, suntem o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor dobândit ca moștenire! Ca atare, avem o slujbă preoțească colectivă pentru Dumnezeu, care este de a vesti virtuțile Celui care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată! Aceasta este evanghelia noastră!

Slujirea noastră preoțească adusă Domnului trebuie să provină de la El și să fie conform călăuzirii și limitării Sale

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și Îl lăudăm că ne-a arătat că suntem o preoție sfântă, chiar împărați și preoți pentru Dumnezeu și suntem un popor câștigat pentru stăpânirea Sa (1 Petru 2:5, 9)!

Ca preoție sfântă, Îl savurăm pe Domnul, suntem infuzați cu El pe măsură ce petrecem timp cu El în cuvântul Său și în părtășie cu El pe tot parcursul zilei și oferim o slujire preoțească Domnului.

Însă trebuie să ne dăm seama că toată slujirea noastră preoțească adusă Domnului trebuie să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii, și nu de la noi înșine (2 Corinteni 10:13; Ioan 12:24; 21:15-22; 2 Samuel 7:18, 25, 27).

Slujirea noastră preoțească adusă Domnului nu înseamnă să vedem o nevoie în viața de biserică sau în lume și apoi să avem grijă de ea; mai degrabă, ea este ceva inițiat de Domnul.

Pavel și apostolii împreună cu el nu s-au lăudat peste măsură, ci după măsura pe care Dumnezeul măsurii le-a dat-o. Ei și-au dat seama că sfinții din Corint erau măsura pe care Dumnezeul măsurii le-a dat-o și aveau încredere în Domnul în timp ce își îndeplineau slujba.

Unii alți lucrători, însă, și-au depășit măsura lor și s-au iscat multe tulburări din cauza faptului că funcția lor nu era conform măsurii lor.

Funcția noastră de preoți este la fel ca funcția Domnului: trebuie mai întâi să murim, căzând în pământ pentru a muri una cu Domnul, pentru ca moartea lui Cristos să lucreze în noi și să elibereze viața divină din noi.

De multe ori falimentăm în funcția noastră, iar slujirea noastră preoțească adusă Domnului este fie prea multă, fie complet absentă. Avem tendința să ne depășim măsura.

În Corint și, de asemenea, în bisericile din Galatia, îi vedem pe iudaizatori care au venit și au predicat o evanghelie diferită, cerându-le credincioșilor să respecte unele dintre regulile iudaismului. Aceștia au provocat multă tulburare, pentru că au adus învățături diferite și au funcționat peste măsura lor.

Apostolul Pavel, însă, știa că Dumnezeul măsurii îi măsurase biserica din Corint și bisericile din Galatia și că el a funcționat după măsura lui.

Noi, credincioșii în Cristos, avem slujirea noastră preoțească la adresa Domnului; slujirea noastră ar trebui să fie inițiată de Domnul și ar trebui să fie conform călăuzirii și limitării Sale. Aceasta înseamnă că trebuie să permitem morții lui Cristos să lucreze în noi, astfel încât viața învierii Sale să poată fi împărțită prin noi altora.

Un exemplu al unei astfel de slujiri este Petru; el L-a falimentat lamentabil pe Domnul, căci s-a lepădat de Domnul de trei ori, chiar dacă I-a promis că, indiferent dacă alții s-ar lepăda de El, el va fi dispus chiar și să moară pentru Domnul.

Așadar, Domnul a venit în Ioan 21:15-22 pentru a recâștiga și a reaprinde dragostea lui Petru pentru Domnul și, pe măsură ce Petru și-a dat seama că Domnul este dragostea lui, a fost adus în funcția de a-i păstori pe alții.

Dacă noi credem că putem să-L slujim pe Domnul și avem ceea ce este necesar pentru a ne îndeplini slujirea preoțească adusă Lui, Domnul va permite ca anumite situații și lucruri să se întâmple și vom fi expuși cât de naturali suntem și cât de descalificați suntem în omul nostru natural pentru a-L sluji pe El.

Chiar și atunci când El ne cheamă să-L slujim, când suntem desemnați să-L slujim pe Domnul în viața de biserică sau în predicarea evangheliei, ar trebui să-L luăm pe Domnul ca sursă a noastră, să funcționăm în măsura noastră și să căutăm măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o.

Fie ca toată slujirea noastră preoțească să fie conform călăuzirii lui Dumnezeu și limitării Sale. Fie ca moartea Sa să lucreze în noi, astfel încât viața învierii Sale să poată curge liber prin noi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai făcut preoția Ta sfântă, chiar preoția Ta împărătească, pentru ca să Te putem sluji și să ne putem închina Ție. Aleluia, fiecare credincios în Cristos este un preot și un împărat care să-L slujească pe Dumnezeu și să-L administreze pe Dumnezeu omului! Amin, Doamne, fie ca toată slujirea noastră preoțească adusă Domnului să provină de la El ca Dumnezeu al măsurii și nu de la noi înșine. Venim la Tine așa cum suntem. Nu suntem calificați, Doamne, dar Tu ne-ai ales, Tu ne-ai regenerat, Tu ne transformi și Tu ne califici și ne chemi să Te slujim. O, Doamne, fie ca Tu să fii Cel care originează și inițiază slujirea noastră preoțească Domnului. Fie ca noi să ne cunoaștem măsura în slujirea noastră. Fie ca noi să cunoaștem măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o și fie ca noi să nu o depășim. Amin, Doamne, fie ca toată slujirea noastră preoțească să fie conform călăuzirii Tale și limitărilor Tale. Îi permitem morții Tale să lucreze în noi, Doamne dragă, pentru ca viața învierii Tale să poată fi împărțită prin noi altora!

Să-L cunoaștem pe Dumnezeul măsurii și să funcționăm în măsura pe care El ne-a dat-o

Apostolul Pavel a fost chemat de Dumnezeu să-L slujească și, în mod clar, avea o mare măsură de har și o mare parte în lucrarea Domnului. Însă nu ar trebui să credem că Pavel era atât de spiritual și cu totul diferit de noi; chiar și el a trebuit să învețe să accepte restricțiile Domnului.

Dorința lui, de exemplu, era să meargă la Roma, dar Domnul a hotărât să meargă acolo în lanțuri, nu ca om liber. El le-a spus credincioșilor din Roma că se aștepta să meargă în Spania prin Roma (Romani 15:24); totuși, Pavel nu a mers niciodată în Spania, ci a ajuns la Roma în lanțuri.

Pavel a învățat să-L cunoască pe Dumnezeul măsurii și să funcționeze în măsura lui, măsura pe care Dumnezeu i-a dat-o. Legăturile în care a ajuns la Roma erau măsura Domnului, limitarea Lui.

Pavel nu s-a răzvrătit, nu s-a plâns și nici nu a căutat să iasă din această limitare. Dimpotrivă, și-a dat seama că, chiar dacă închisoarea sa era o mare limitare, totuși putea funcționa în măsura sa pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba preoțească înaintea Domnului, trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeul măsurii și trebuie să funcționăm în măsura pe care El ne-a repartizat-o.

În cazul lui Pavel, Domnul i-a măsurat o lungă perioadă de închisoare, iar în acest timp s-au întâmplat multe lucruri, el a scris multe epistole și a avut loc multă părtășie. Chiar dacă se afla sub o limitare și o restricție atât de mare, Pavel nu s-a plâns niciodată, nu a cârtit și nu s-a răzvrătit niciodată.

Domnul pare să fie interesat să ne restricționeze și să nu ne permită să rămânem la fel cum suntem. De exemplu, dacă un tânăr nu are o inimă care să-L slujească Domnului, El îl va încuraja să-L slujească. Odată ce este încurajat să-L slujească Domnului, El îl va limita.

Nouă nu ne plac limitările; mai degrabă, vrem să facem lucruri fără nicio limitare, chiar să mergem cât de departe putem. Nu ne place să fim limitați în mâncare, somn sau activități. Dar Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al măsurii și El ne limitează.

Dacă Îl iubim pe Domnul și dorim să-L slujim, El ne va limita și ne va restricționa. Dacă acceptăm restricția Domnului, dacă acceptăm limitarea Sa, El va avea o cale de a ne folosi și vom funcționa în măsura noastră pentru zidirea Trupului.

Pavel a putut mărturisi că, deși moartea a lucrat în el, viața a lucrat în sfinți (2 Corinteni 4:12). Putem fi limitați de Dumnezeu și chiar puși deoparte sau restricționați în funcția noastră pentru o vreme, dar dacă-i permitem morții lui Cristos să lucreze în noi, viața va curge liber în alții. Calea lui Dumnezeu este mai întâi să ne accelereze și să ne întărească, apoi să ne încetinească și să ne coboare.

Și Moise a trecut prin acest lucru; el știa că Dumnezeu l-a chemat, dar mai întâi trebuia să fie încetinit în omul său natural. În mod similar, lui Iosif i-au fost date de Dumnezeu niște vise minunate cu privire la ceea ce se va întâmpla în viața lui, dar a trecut prin niște limitări și restricții exterioare mari înainte ca aceste lucruri uimitoare să se poată întâmpla.

Dacă noi, ca și credincioși în Cristos, putem accepta suișurile și coborâșurile lui Dumnezeu, în cele din urmă vom deveni folositori în lucrarea Sa. Dar dacă nu putem tolera ca Dumnezeu să ne întărească și apoi să ne încetinească, s-ar putea să ne ofensăm față de Dumnezeu și s-ar putea să fim dezamăgiți.

Dispoziția noastră poate fi să fim mereu gata să slujim și să facem lucruri pentru Domnul în orice moment, fie să fim doar liniștiți tot timpul, relaxându-ne și nefăcând nimic pentru Domnul.

Însă Dumnezeu nu vrea să fim mereu undeva sus sau mereu undeva jos. Alternarea zilei și a nopții mărturisește despre acest lucru. Dumnezeu nu ne-a creat doar pentru a avea doar zi și fără noapte; mai degrabă, trebuie să avem o zi și apoi o noapte.

Fie ca noi să reflectăm cu rugăciune asupra porțiunii din 2 Corinteni 10:7-18 înaintea Domnului și să învățăm cum să ne comportăm în serviciul din biserică și cum să înaintăm în recâștigarea Domnului. Fie ca noi să-L cunoaștem pe Dumnezeu ca Dumnezeul măsurii și să cunoaștem măsura pe care El ne-a repartizat-o în slujba noastră.

Pe măsură ce ne îndeplinim slujba preoțească adusă Domnului, fie ca noi să ne cunoaștem limita, măsura noastră. Domnul este credincios în a stabili anumite restricții și limite în slujba noastră și nu ar trebui să le încălcăm sau să încercăm să le depășim.

Omul nostru natural vrea să fie fără limite, dar Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al măsurii. Fie ca noi să rămânem în limitele pe care Domnul ni le-a stabilit și fie ca noi să funcționăm în măsura pe care El ne-a repartizat-o.

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem ca Dumnezeul măsurii. Arată-ne, Doamne, care este măsura noastră în slujba noastră de preoți. Fie ca noi să ne îndeplinim slujba preoțească adusă Domnului în măsura pe care Dumnezeul măsurii ne-a dat-o. O, Doamne, ne deschidem pe deplin Ție. Vrem să Te cunoaștem, să Te savurăm, să fim umpluți de Tine și să funcționăm în măsura noastră pentru zidirea bisericii. Dă-ne harul, Doamne, să funcționăm nu într-un mod nelimitat și nerestricționat, ci conform măsurii pe care ne-ai dat-o. Dă-ne harul și îndurarea să acceptăm restricțiile și limitările pe care ni le repartizezi în timp ce Te slujim. Vrem doar să fim de folos în mâinile Tale și să funcționăm în măsura noastră pentru zidirea bisericii. Amin, Doamne, îndură-Te de noi. Fie ca Tu să ne îndemni să Te slujim și, de asemenea, să fim încetiniți atunci când vrei. Fie ca noi să cooperăm pe deplin cu Tine, astfel încât Tu să poți câștiga o biserică zidită astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Priestly Service must Originate from God and be According to His Limitation, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să trăim o viață creștină și o viață de biserică sub guvernarea lui Dumnezeu pentru economia lui Dumnezeu – săptămâna 3 cu tema: Viața și clădirea în epistolele lui Petru, ziua 6, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trebuie să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu și să lăsăm crucea să trateze orice obstacol

08/07/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Întrucât clădirea lui Dumnezeu este vie, ea crește; zidirea propriu-zisă a bisericii ca și casă a lui Dumnezeu se face prin creșterea în viață a credincioșilor, iar noi trebuie să creștem în viață pentru clădire și să tratăm orice obstacol în calea creșterii și eliberării vieții divine. Amin!

Slavă Domnului, El a venit în noi ca viața noastră, pentru ca El să crească în noi, să ne transforme și să ne facă pietre vii pentru clădirea lui Dumnezeu și, de asemenea, El ne zidește într-o casă spirituală, locașul lui Dumnezeu, biserica!

Noi, credincioșii în Cristos, ne-am născut inițial din părinții noștri umani și, prin urmare, ne-am născut în păcat. Suntem făcuți din țărâna pământului pentru a fi vase de lut. Cum putem noi să facem parte din zidirea sfântă și glorioasă a lui Dumnezeu? Cum putem fi calificați să facem parte din clădirea lui Dumnezeu?

Numai prin procesele de regenerare, creștere în viață, transformare și zidire. Trebuie mai întâi să fim regenerați. Numai având viața lui Dumnezeu putem face parte din clădirea lui Dumnezeu, căci clădirea lui Dumnezeu, biserica, rezultă din viața Lui.

După ce suntem regenerați, trebuie să creștem în viață. Trebuie să creștem în viață spre maturitate zi de zi. Facem acest lucru venind la cuvântul viu al Domnului și bând laptele neprefăcut al cuvântului prin exersarea duhului nostru. Pe măsură ce bem laptele cuvântului, creștem prin el spre mântuire, căci am gustat că Domnul este bun.

Creșterea noastră în viață are ca rezultat transformarea noastră, căci pe măsură ce Îi permitem Domnului să crească în noi, El ne schimbă încet în interior. Transformarea este un proces metabolic interior prin care elementul nostru vechi este îndepărtat și elementul divin este adăugat.

Vedem o ilustrare a acestui lucru în lemnul pietrificat; pe măsură ce apa curge și bucata de lemn rămâne în curgerea apei, elementul lemnului este îndepărtat și eliminat, iar elementul piatră este adăugat la structura bucății de lemn. Ceea ce aveți la sfârșit este ceva care arată ca lemnul, dar este făcut din piatră, căci elementul de piatră din curgerea apei a înlocuit fiecare element de lemn.

Când suntem transformați, alții ne văd, dar în realitate, ei Îl văd pe Cristos în noi, căci omul nostru vechi și sinele nostru cu carnea au fost încetul cu încetul îndepărtate și eliminate, iar elementul lui Dumnezeu a fost adăugat încetul cu încetul ființei noastre. Slavă Domnului!

Pe măsură ce suntem transformați venind la Domnul ca o piatră vie, devenim pietre vii potrivite pentru clădirea lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul, să acordăm atenție duhului nostru și să ne păzim inima

Clădirea lui Dumnezeu este o clădire vie și, prin urmare, crește; zidirea propriu-zisă a bisericii ca și casă a lui Dumnezeu este prin creșterea noastră în viață (Efeseni 2:21).

Viața lui Dumnezeu crește în noi; viața Sa trebuie să crească în noi puțin câte puțin și zi de zi. Este bine să-I cerem zilnic Domnului să ne dea porția de har de care avem nevoie pentru a putea crește în viață, chiar să-I cerem să ne dea măsura acelei zile de creștere în viață.

Trebuie să fim atenți la creșterea noastră în viața divină, căci trebuie să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu. Trebuie să-I dăm Domnului mai mult teren pentru ca El să crească în noi.

Nu creștem încercând mai mult să-I fim plăcuți lui Dumnezeu sau să facem ceea ce ne spune Biblia să facem; trebuie să cooperăm cu Domnul pentru ca El să crească în noi într-un mod normal, zilnic.

Pentru a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul, să acordăm atenție duhului nostru și să ne păzim inima cu toată vigilența pentru a rămâne pe calea vieții (1 Petru 1:8; 2:2, 5; 3:4, 15; Prov. 4:18-23; Deut. 10:12; Marcu 12:30).

Există cel puțin trei moduri minunate prin care putem coopera cu Domnul pentru creșterea noastră în viața divină, spre clădirea lui Dumnezeu. În primul rând, trebuie să-L iubim pe Domnul. A-L iubi pe Domnul este începutul tuturor experiențelor spirituale ale lui Cristos. Dacă nu-L iubim pe Domnul, nu putem crește în viață.

Dacă vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu, trebuie mai întâi de toate să-L iubim pe Domnul. Cât de puternică este dragostea noastră pentru Domnul? Cu toții putem spune că-L iubim pe Domnul, dar avem o dragoste ferventă pentru El, chiar prima dragoste pentru El?

Trebuie să fim felul de oameni care spun „Domnul Isus, Te iubesc”. Ne stârnim dragostea pentru Domnul petrecând timp cu El, stând la picioarele Lui și permițându-I să ne vorbească.

Nu ar trebui să ne bazăm pe emoțiile noastre, ci mai degrabă ar trebui să ne exersăm duhul pentru a-I spune Domnului că-L iubim.

A-L iubi pe Domnul nu are nicio legătură cu felul în care ne simțim și dacă suntem undeva sus sau jos; mai degrabă, trebuie să ne exersăm duhul pentru a-L iubi pe Domnul și a-I spune că Îl iubim!

Când nu-L mai iubim pe Domnul cu prima dragoste, vine degradarea. Biserica din Efes și-a pierdut prima dragoste; părăsirea primei dragoste aduce declin și degradare în biserică.

Fie ca noi să nu ne părăsim prima dragoste iubindu-L pe Domnul și fiind iubitorii Lui nebuni, astfel încât să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu! Fie ca noi să profităm de fiecare ocazie de-a lungul zilei pentru a-I spune Domnului că Îl iubim.

În timp ce călătorim la serviciu cu mașina sau cu transportul în comun, fiind constrânși de multe lucruri precum traficul, oamenii din jurul nostru și întârzierile, trebuie pur și simplu să-I spunem Domnului că Îl iubim. Poate că suntem tocmai pe punctul de a ne certa cu soțul/soția noastră, trebuie pur și simplu să uităm de cearta noastră și să-I spunem Domnului că Îl iubim!

1 Petru 1:8 spune că noi, creștinii, Îl iubim pe Cel pe care nu L-am văzut. Putem chiar să-I spunem Domnului că nu ne este ușor să-L iubim, pentru că nu L-am văzut, așa că Îl putem ruga să ne stârnească dragostea pentru El. Când Îl iubim, Îl savurăm și putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

O altă cale prin care putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu este să acordăm atenție duhului nostru. Trebuie să ne exersăm duhul zi de zi. O cale prin care facem acest lucru este venind la Domnul și permițându-I să strălucească asupra noastră pentru a expune orice păcate, probleme și greșeli.

Când ne mărturisim păcatele în lumina Domnului, ne exersăm duhul, iar cerul dintre noi și Domnul devine senin. Domnul va străluci asupra păcatelor și fărădelegilor noastre, iar noi pur și simplu ne vom mărturisi păcatele; sângele lui Isus Cristos ne va curăți de orice păcat (1 Ioan 1:7, 9).

Indiferent de cât timp suntem în Domnul, tot trebuie să ne mărturisim păcatele sub lumina Domnului și să avem o curățare de păcatele și problemele noastre. S-ar putea să fim ofensați de cineva sau cineva ne poate deranja în mod continuu, chiar și simpla vedere a acestei persoane ne provoacă durere.

Nu trebuie să permitem vreunei ofense sau amărăciuni să prindă rădăcini în inima noastră, ci mai degrabă să venim la lumina Domnului, să ne mărturisim păcatele și să tratăm orice problemă.

Fie ca noi să ne cunoaștem duhul și să ne exersăm duhul. Ori de câte ori simțim că suntem în carnea noastră sau că sinele este exprimat, trebuie să ne întoarcem la duhul nostru și să ne îndreptăm atenția asupra duhului nostru (Romani 8:6).

O a treia cale de a crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu este să ne păzim inima cu toată silința, ca să putem rămâne pe calea vieții (Proverbe 4:18-23). Din inima noastră ies izvoarele vieții; trebuie să ne păzim inima.

Aceasta înseamnă că trebuie să venim la Domnul din nou și din nou în ceea ce privește inima noastră, pentru ca El să ne păzească inima. Trebuie să ne întoarcem inima către El, spunându-I că Îl iubim și pur și simplu trebuie să ne deschidem către El.

Când ne deschidem către Domnul zi de zi și Îi permitem să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră (Efeseni 3:17), vom crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu. De multe ori ne dăm seama că nu ne putem păzim inima, așa că venim la Domnul și Îi dăm tot terenul pentru a ne păzi inima.

Doamne Isuse, vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi. Ne întoarcem inima către Tine. Te iubim, Doamne! Reaprinde dragostea noastră pentru Tine. Salvează-ne de a ne părăsi dragostea dintâi față de Tine. O, Doamne, fie că simțim asta sau nu, ne exersăm duhul să-Ți spunem că Te iubim! Doamne Isuse, Te iubim! Te iubim cu dragostea noastră dintâi. Te iubim cu cea mai bună dragoste a noastră. Ne exersăm duhul să Te iubim cu toată ființa noastră! Amin, Doamne, ne exersăm duhul și rămânem sub lumina Ta, ca Tu să strălucești asupra noastră și să expui orice nu se potrivește cu Tine. Suntem de acord cu lumina Ta și ne mărturisim păcatele. O, Doamne, ne exersăm duhul pentru a ne mărturisi păcatele, fiind de acord cu ceea ce strălucește lumina Ta. Ne deschidem Ție cu privire la greșelile, fărădelegile, păcatele și eșecurile noastre. Spală-ne și curăță-ne. Vrem să rămânem în părtășia vieții. O, Doamne, vrem să ne păzim inima cu toată vigilența, ca să putem rămâne pe calea vieții astăzi! Păzește-ne inima, Doamne Isuse!

Experimentăm crucea tratând orice obstacol ca să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu

Dacă noi, credincioșii în Cristos, vrem ca viața lui Cristos să fie neîmpliedicată în noi, trebuie să experimentăm zdrobirea crucii, ca orice obstacol din noi să poată fi tratat și înlăturat (1 Petru 1:11; 4:14; Psalmul 139:23-24).

Trebuie să experimentăm uciderea morții lui Cristos în Duhul atotinclusiv al lui Cristos, ca Duh al gloriei pentru a putea crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră pentru a expune orice obstacole subiective din noi, astfel încât să putem permite crucii să le învingă, pentru ca noi să creștem în viață, spre transformarea noastră, spre clădirea lui Dumnezeu.

A fi creștin înseamnă a nu lua nimic altceva decât pe Cristos ca țel al nostru; cu toate acestea, s-ar putea să nu cunoaștem calea vieții și să nu-L luăm pe Cristos ca viață a noastră, iar acesta este un mare obstacol în calea creșterii vieții Domnului în noi (Matei 7:13-14; Filipeni 3:8-14; Coloseni 3:4; Romani 8:28-29).

A fi creștin înseamnă că Cristos este ținta și țelul nostru; El este Cel preeminent în viața noastră. Dar problema este că adesea nu-L luăm pe El ca viață a noastră și nu cunoaștem calea vieții. Mai degrabă, trăim în concepțiile noastre și conform concepțiilor noastre și ne aflăm în întunericul concepțiilor noastre umane.

Facem lucrurile nu conform lui Cristos care trăiește în noi, ci conform concepțiilor noastre, iar acest lucru ni se pare rezonabil. În afară de Cristos, însă, toate concepțiile noastre sunt întuneric; pot fi bune sau pot fi rele, dar sunt întuneric și moarte.

Ne ținem de un concept pentru că îl credem destul de bun; avem o opinie despre ceva și credem că avem dreptate și aducem un argument puternic pentru a-l susține.

Însă dacă Domnul nu are primul loc și El nu strălucește în această privință, ne aflăm în întunericul concepțiilor umane și nu putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

De atâtea ori în viața noastră de familie și mai ales în viața de biserică ne exprimăm opiniile bazate pe concepțiile noastre și întunericul apare. O, Doamne! Luăm decizii nu bazate pe contactarea Cristosului cel viu și pe faptul de a fi pe calea vieții, ci pe baza a ceea ce simțim și a ceea ce gândim.

Fie ca noi să învățăm să aducem toate lucrurile, toate problemele și toate situațiile Domnului și să ne deschidem către El, pentru ca El să ne lumineze și să ne conducă pe calea vieții.

Numai așa putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu și numai așa poate viața lui Cristos să curgă în mod neîmpliedicat în noi. Trebuie să fim pe calea vieții, verificând cu Domnul, pentru a nu trăi conform concepțiilor și comportamentului uman.

Al doilea obstacol în calea vieții Domnului în noi este ipocrizia; spiritualitatea unei persoane nu este determinată de aparența exterioară, ci de modul în care se îngrijește de Cristos (Matei 6:1-6; 15:7-8; Ioan 5:44; 12:42-43; Iosua 7:21).

Cea mai autentică parte a ființei noastre este duhul nostru. Când suntem în duhul nostru, suntem mântuiți de ipocrizie. Dar când nu ne exersăm duhul, nu-L trăim pe Cristos, iar ceea ce iese din noi este ipocrizia.

Putem încerca să facem un lucru bun sau altul și putem exprima concepțiile noastre bune, dar pentru că nu suntem în duhul nostru, aspectul exterior nu se potrivește cu realitatea interioară.

Un ipocrit este un actor de teatru; el dă impresia cuiva sau a unei emoții, dar în realitate nu este acea persoană și nu are acel sentiment. Fie ca noi să fim mântuiți de a ne preface, a da în spectacol, și de la a fi fățarnici.

Fie ca noi să învățăm să cultivăm și să dezvoltăm relația noastră interioară, intimă, cu Domnul, astfel încât să putem fi una cu El, să ne unim cu El și să cooperăm cu El. Domnul urăște ipocrizia.

Uneori, putem fi cu niște tineri și vrem să-i ajutăm în lucruri spirituale, așa că ne comportăm într-un anumit fel și spunem anumite lucruri care nu se potrivesc cu ceea ce suntem noi în interior.

Fie ca noi să nu ne preocupăm de dreptatea noastră înaintea oamenilor, ca să fim priviți de ei, ci mai degrabă să avem o viață interioară, ascunsă, spirituală și intimă cu Domnul, ca să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Fie ca noi să exersăm să petrecem timp ascuns și secret cu Tatăl nostru care vede în secret, ca să ne putem dezvolta rădăcinile ascunse în El, să avem o umblare cu El și să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Al treilea obstacol este răzvrătirea; putem fi foarte activi și zeloși în a face lucruri, dar totuși să-L întemnițăm și să nu ascultăm pe Cristosul viu dinăuntrul nostru, ignorându-L (Lev. 14:9, 14-18; 11:1-2, 46-47; Romani 16:17; 1 Cor. 15:33).

Putem crede că noi, cei care credem în Cristos, nu suntem răzvrătiți, căci credem în Isus și Îl iubim. Cu toate acestea, putem fi zeloși în a face multe lucruri pentru Domnul sau în numele Lui, totuși tot nu ascultăm de Cristosul viu dinăuntrul nostru, ignorându-L.

El ne spune adesea: Nu, nu-i spune asta soției tale, sau, Nu, nu te băga; totuși, noi nu-L ascultăm. Suntem răzvrătiți ignorând vocea Lui blândă și liniștită. Îl întemnițăm pe Domnul în ființa noastră.

În multe lucruri mărunte ale vieții noastre de zi cu zi, cum ar fi felul în care ne îmbrăcăm, felul în care ne pieptănăm, felul în care vorbim și felul în care ne comportăm, Îl ignorăm pe Domnul și suntem răzvrătiți față de El, prin urmare, nu avem grijă de Cristosul cel viu dinăuntrul nostru. O, Doamne!

Fie ca noi să dezvoltăm o sensibilitate în duhul nostru, astfel încât să avem grijă de Cristosul cel viu din duhul nostru și să facem toate lucrurile conform Lui. De asemenea, fie ca noi să nu ne descurajăm atunci când ne dăm seama că întreaga zi a trecut și nu venit cu nimic la Domnul; mai degrabă, fie ca noi să începem să facem acest lucru chiar acum.

Fie ca noi să petrecem timp cu Domnul, verificând cu El în legătură cu toate lucrurile și având multe conversații intime cu El.

Deoarece putem fi atât de activi și zeloși în a face lucruri, chiar și în viața de biserică, s-ar putea să nu ne consultăm cu El, fie ca să învățăm să ne pesede simțul interior al vieții din noi. Fie ca să ne consultăm întotdeauna cu Domnul: O, Doamne, ce simți în legătură cu asta?

Al patrulea obstacol îl reprezintă capacitățile noastre naturale; dacă aceste capacități naturale rămân nezdrobite în noi, ele vor deveni o problemă pentru viața lui Cristos (2:14-15; 3:12, 16-17; Iuda 19; Levitic 10:1-2).

Poate că suntem destul de capabili să vorbim în mod natural despre cutare sau cutare lucru și, prin urmare, putem fi în întuneric și împiedica creșterea lui Cristos în noi. Suntem atât de sufletești și atât de naturali, și chiar și în viața de biserică, putem trăi în sufletul nostru și în omul nostru natural.

Învățăm ce este bine și ce nu este atât de bine, învățăm să ne comportăm într-un anumit fel și trăim într-un mod natural bun, dar fără exersarea duhului nostru. O, Doamne!

Poate că interacționăm cu ceilalți într-un mod adecvat, fără a spune lucruri care să-i ofenseze, totuși putem fi în omul natural și facem lucrurile conform capacității noastre naturale, nu conform duhului.

Omul sufletesc nu poate primi sau discerne lucrurile spirituale; un om spiritual, însă, discerne toate lucrurile. Fie ca noi să fim cei care petrec mult timp cu Domnul și să tratăm orice obstacole în viața Lui.

Fie ca noi să permitem crucii Sale să lucreze în noi pentru a trata capacitățile noastre naturale, astfel încât viața Lui să curgă în noi și să putem crește în viață pentru clădirea lui Dumnezeu.

Doamne Isuse, vrem ca viața Ta să curgă în noi fără nici o piedică. Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a avea parte de zdrobirea crucii și pentru ca orice obstacole să fie eliminate și tratate. Amin, Doamne, fie ca noi să experimentăm darea la moarte a morții a lui Cristos în Duhul atotinclusiv al lui Cristos și în Duhul gloriei, pe măsură ce ne exersăm duhul astăzi. Vrem să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu într-un mod normal. Te luăm ca țel al nostru și vrem să rămânem pe calea vieții. O, Doamne, Tu ești viața noastră și Tu ești țelul nostru. Tu ești Cel Preeminent. Vrem să ne îngrijim de Cristosul cel viu dinăuntrul nostru și să nu încercăm să ne îmbunătățim aspectul exterior. Amin, Doamne, mântuiește-ne de orice ipocrizie. Vrem să fim atenți la Cristosul cel viu dinăuntrul nostru și să nu-L întemnițăm niciodată sau să nu-L ascultăm, fiind astfel răzvrătiți față de El. Vorbește-ne, Doamne. Vrem să ascultăm vocea Ta. Zdrobește în noi ceea ce trebuie zdrobit și tratează capacitățile noastre naturale. Fie ca noi să fim cei care petrec mult timp cu Domnul în secret pentru a-L savura, a fi tratați de El și a-I permite să curgă liber în noi. Amin, Doamne, fie ca noi să creștem în viață pentru clădirea lui Dumnezeu astăzi, tratând toate obstacolele în calea creșterii lui Cristos în noi!