Să-L cunoaștem pe Dumnezeu

Suntem în durerile nașterii și ne ostenim să-L împărțim pe Cristos altora până când Cristos este format în ei

17/09/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

În Galateni 4:19, Cristos este prezentat ca fiind Cel care este format în credincioși; Cristos este format în noi, căci El vrea să fie exprimat prin noi, iar noi putem coopera cu El prin travaliu, astfel încât Cristos să poată fi format și în alții, împărțindu-L pe Cristos lor. Amin!

În cartea Galateni vedem că Cristos este intim legat de noi, căci lui Dumnezeu Tatăl îi face plăcere să-L descopere pe Fiul Său în noi, Cristos trăiește în noi și Cristos este format în noi. Slavă Domnului! Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos nu doar într-un mod obiectiv, cunoscând adevărul despre Cristos și înțelegând doctrinele legate de lucrarea Sa, ci să-L cunoaștem într-un mod subiectiv.

Cel mai fundamental adevăr al economiei lui Dumnezeu este că Cristos trăiește în noi – nu mai trăim noi, ci Cristos este cel care trăiește în noi. Prin credința în Cristos, am fost uniți cu El în mod organic, iar acum El trăiește în noi. Când am crezut în Domnul Isus, am fost despărțiți de vechea sursă și am fost altoiți în Cristos; acum avem o singură viață și o singură trăire cu El.

Când trăim noi, El trăiește, iar când El trăiește în noi, trăim și noi. Trebuie să vedem această unire organică cu Domnul în duh și să trăim în această unire organică astăzi (1 Corinteni 6:17). În unirea organică cu Cristos, savurăm tot ceea ce El este și a realizat, iar El are o cale de a avea o reproducere, o extindere și o exprimare prin noi.

Din păcate, însă, mulți creștini de astăzi nu văd acest adevăr fundamental al economiei lui Dumnezeu – nu eu mai trăiesc, ci Cristos trăiește în mine. Prin urmare, ei fac tot posibilul să se perfecționeze, să împlinească poruncile lui Dumnezeu, să citească Biblia și să participe la întâlniri creștine în mod regulat.

Mai mult, astăzi, cu vasta cunoaștere și predicatorii evangheliei prosperității, mulți și-au acordat urechile să audă doar o evanghelie bună, o evanghelie care îi încurajează și le gâdilă urechile, și nu cresc în viață. Cât de mult are nevoie Domnul Isus să devină personal și intim cu toți credincioșii Săi! Cât de mult are nevoie să crească în toți credincioșii Săi, pentru a putea fi format în ei!

Trebuie să ne rugăm unii pentru alții, în special pentru toți credincioșii în Cristos, pentru ca Cristos să fie format în ei și să trăiască în ei în viața lor de zi cu zi. Fie ca noi toți să ne dăm seama că fiecare dintre noi a fost crucificat împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi.

Mai mult, fie ca noi să vedem că viața pe care o trăim acum în trup, o trăim în credință – credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi.

Evanghelia este centrată pe Cristos – Cristos este format în noi, credincioșii în Cristos!

În Galateni 4:19, Pavel a spus că el suferă din nou durerile nașterii până când Cristos este format în credincioși. Extraordinar, ce cuvânt! El se aseamănă cu o mamă care naște un copil, suferind durerile nașterii, până când Cristos este format în credincioșii galateni.

El s-a ostenit în felul acesta la început când le-a predicat Evanghelia, căci i-a născut prin Evanghelie. Dar acum se ostenește din nou, suferă din nou durerile nașterii, până când Cristos va fi format în ei.

Acest lucru ne arată că Pavel nu urmărea doar să-i îmbunătățească pe credincioșii galateni sau să le ceară să schimbe anumite lucruri care nu erau pozitive; mai degrabă, el era concentrat asupra lui Cristos. Evanghelia predicată de Pavel era centrată pe Cristos, iar tot ceea ce Pavel voia era ca Cristos să fie revelat în credincioși, să trăiască în ei și să fie format în ei.

Evanghelia noastră se concentrează pe Cristos. Nu predicăm o doctrină sau un concept religios; noi Îl predicăm pe Cristos. Nu dăm ca învățătură legea în litere și nici nu dăm ca învățătură doar legea lui Dumnezeu; noi Îl predicăm și Îl dăm ca învățătură pe Cristos.

În cartea Galateni vedem că Cristos a fost crucificat (Galateni 3:1) pentru a ne răscumpăra din blestemul legii (v. 13) și a ne salva din cursul religios rău al lumii (1:4) și El a înviat din morți pentru a trăi în noi (2:20) și a fi format în noi la maturitatea noastră (4:19). Aleluia!

Din partea noastră, am fost botezați în Cristos, fiind identificați cu El și ne-am îmbrăcat cu El, îmbrăcându-ne cu Cristos (3:27). Noi, cei care credem în Cristos, suntem în Cristos (v. 28) și am devenit El (v. 29; 5:24). Cristos este atât de subiectiv legat de noi încât a fost revelat în noi (1:16), El trăiește acum în noi (2:20) și El va fi format în noi (4:19).

Chiar și în raport cu legea, legea dată de Dumnezeu poporului Său a fost doar un conducător de copii care să ne conducă la Cristos (3:24), iar în Cristos suntem cu toții fii ai lui Dumnezeu (v. 26). Mai mult, în Cristos moștenim binecuvântarea promisă de Dumnezeu și savurăm Duhul atotinclusiv ca binecuvântare a Evangheliei (3:14). Slavă Domnului!

În Cristos suntem cu toții una (v. 28). Acest Cristos este bogat față de noi, intim legat de noi și El este harul în duhul nostru (6:18) pentru ca noi să-L putem trăi pe Cristos. Aleluia!

Când am crezut în Domnul Isus ca urmare a auzirii Evangheliei, L-am primit în duhul nostru ca viață și persoană; acest lucru ne-a făcut să fim regenerați. Am fost regenerați primind cuvântul lui Dumnezeu prin Evanghelie.

Acum, Cristos trebuie să trăiască în noi, căci am fost crucificați împreună cu Cristos și acum Cristos trăiește în noi – noi încă trăim, dar trăim prin credință și în credință, și Cristos trăiește în noi pe măsură ce Îl trăim pe Cristos.

Galateni 4:19 dezvăluie că Cristos este format în noi, credincioșii în Cristos. Cristos trăiește acum în noi și El va fi format în noi. Acesta nu este doar ceva la care sperăm; acesta este viitorul nostru, destinația noastră și aceasta va fi realitatea noastră.

El nu este încă format pe deplin în noi, dar noi suntem în acest proces și mulți sfinți se ostenesc în jurul nostru și asupra noastră, chiar în durerile nașterii, până când Cristos este format în noi.

Există un proces metabolic interior prin care Domnul este în cele din urmă format în noi, astfel încât El să poată fi exprimat. Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să-I permitem să se reveleze în noi, să trăiască în noi și să fie format în noi.

Fie ca în fiecare zi să devenim mai asemănători Lui, fiind transformați după imaginea Sa, pentru ca Cristos să poată fi format în noi. Fie ca noi să ne concentrăm asupra lui Cristos, nu asupra îmbunătățirii noastre, și fie ca să-L luăm ca viață și totul pentru noi, pentru ca Cristos să poată fi format în noi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai venit în noi ca viața și persoana noastră. Îți mulțumim că trăiești în noi astăzi, căci am fost crucificați împreună cu Tine și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Amin, Doamne, ne rugăm să fii format în noi! Aleluia, intenția și plăcerea lui Dumnezeu este ca Cristosul Său să fie format în noi! Ne deschidem Ție, dragă Doamne. Ține-ne în procesul organic prin care Cristos este format în noi puțin câte puțin, zi de zi. Vrem să ne concentrăm doar asupra Ta, nu asupra a nimic altceva în afară de Tine. Renunțăm la străduința noastre. Lăsăm deoparte toate eforturile noastre de a ne îmbunătăți. Pur și simplu Îți dăm terenul din ființa noastră pentru ca Tu să fii format în noi. Aleluia, am fost botezați în Cristos, ne-am îmbrăcat cu Cristos, iar El este în noi și noi suntem în El! Amin, Doamne, vrem să Te savurăm ca har cu duhul nostru, pentru ca Cristos să fie format în noi! Fie ca și alții să Te vadă în noi. Transformă-ne în interior până când, chiar și în exterior, vom fi conformați imaginii Tale glorioase!

Suntem în durerile nașterii pentru ca Cristos să fie format în credincioși, împărțindu-L pe Cristos lor

În Galateni 4:19, Pavel nu a spus că s-a rugat ca Cristos să fie format în credincioși; mai degrabă, a spus că era în durerile nașterii până când Cristos era format în ei. Pavel era în durerile nașterii pentru ca Cristos să fie format în credincioși pentru deplina lor filiație (vv. 5, 19).

El era una cu Domnul nu doar pentru a munci, ci și pentru a fi în durerile nașterii, fiind în multă trudă și durere, până când Cristos este format în credincioși.

Când tinerele mame își nasc copilul, există un proces de travaliu, suferință; există un rezultat plin de bucurie atunci când se naște copilul, dar procesul este foarte dureros. Cu toate acestea, fiecare mamă privește spre bucuria care îi este pusă înainte, un om adus pe lume.

În mod similar, Pavel era în durerile nașterii, în travaliu și chiar se ostenea până când Cristos era format în credincioși. Pavel a fost un model pentru noi; ar trebui să-i imităm povara și să călcăm pe urmele Lui (1 Corinteni 4:15; Filipeni 1:10).

Trebuie să fim una cu Domnul pentru a putea suferi din nou durerile nașterii, pentru ca frații noștri în credință să aibă Cristos format în ei.

De exemplu, am putea vedea câțiva sfinți noi în adunare și am putea observa că unii sfinți pot fi destul de latenți, nefiind activi sau necrescând în Domnul. Nu trebuie doar să facem o lucrare creștină exterioară pentru a-i recupera pe sfinții latenți sau a-i păstori pe cei noi, ci, mai mult decât atât, să facem o lucrare interioară, chiar o lucrare de osteneală și durerile nașterii, până când Cristos este format în credincioși.

Una este să faci o lucrare creștină exterioară și alta este să-L împărțim pe Cristos altora pentru ca ei să-L aibă pe Cristos format în ei. Povara noastră în grija față de alții ar trebui să fie ca Cristos să poată fi format în ei.

Aceasta a fost povara lui Pavel. El a suferit durerile nașterii, pentru ca credincioșii galateni să-L poată primi pe Domnul și să se nască din Dumnezeu. Acum își dădea seama că fuseseră înșelați, așa că Cristos nu crescuse încă în ei și nici nu fusese format în ei.

Așadar, Pavel s-a ostenit din nou, așa cum o mamă are durerile nașterii, pentru ca Cristos să fie format în credincioșii galateni. Modul în care a trudit și a fost în durerile nașterii a fost prin împărțirea lui Cristos. El le-a împărțit pe Cristos. Nu le-a dat doar învățături sau doctrine; el le-a administrat pe Cristos.

A-L împărți pe Cristos nu este ușor; împărțirea lui Cristos necesită adesea suferință și durerile nașterii. Este ușor să verifici cu alții ce mai fac și să stai de vorbă cu ei și s-ar putea să fim destul de împovărați ca ei să crească în viață și ca Cristos să fie format în ei. Dar nu este atât de ușor pentru noi să le împărțim pe Cristos.

Scopul slujirii noastre în biserică și în lucrare trebuie să fie să-L împărțim pe Cristos altora pentru ca Cristos să fie format în ei. Putem predica Evanghelia, să avem grijă de cei noi și să facem lucruri practice în întâlnirile bisericii; scopul nostru în slujirea noastră ar trebui să fie să-L împărțim pe Cristos altora.

Poate fi destul de ușor să faci o lucrare creștină de a predica Evanghelia, de a ajuta cu probleme practice și chiar de a ne deschide casele pentru întâlnirile bisericii, dar nu este atât de ușor pentru noi să-L împărțim pe Cristos altora.

Dacă vom purta cu o inimă sinceră povara de a-L împărți pe Cristos altora, vom descoperi ce osteneală și suferință necesită. Vom fi ca o mamă care naște, fiind în durere și durerile nașterii până când Cristos este format în alții (Filipeni 2:5-6).

Care este atitudinea noastră unii față de alții? Cum simțim față de sfinți și față de cei noi? Avem oare o astfel de povară pentru ei ca Cristos să fie format în ei? Sau vrem doar ca ei să fie la întâlnirile bisericii și să citească Biblia?

Chiar și în viața de biserică este ușor pentru noi să cădem în religie, adică să cădem în a face o lucrare creștină, dar fără a-L împărți pe Cristos altora. Putem fi împovărați pentru ridicarea bisericilor locale și pentru întărirea bisericilor; totuși, suntem împovărați să-L împărțim pe Cristos sfinților?

A predica Evanghelia și a întemeia biserici este un lucru, dar a purta povara de a-L împărți pe Cristos sfinților este cu totul altceva. O, Doamne! A purta povara de a-L împărți pe Cristos sfinților pentru ca Cristos să fie format în ei implică multă rugăciune, răbdare și dragoste, și vine cu suferință și durerile nașterii.

Slavă Domnului că fratele nostru Pavel nu a ales calea ușoară de a predica Evanghelia, a vizita sfinții, a întemeia bisericile și a face lucruri practice în viața de biserică, ci a luat inițiativa de a-L împărți pe Cristos sfinților, pentru ca Cristos să fie format în ei (Coloseni 4:12).

Fie ca noi să intrăm în această povară și s-o experimentăm astăzi. Fie ca noi să fim cei care fi în durerile nașteriie în naștere până când Cristos este format în ei, împărțindu-L pe Cristos lor.

Fie ca noi să-L savurăm pe Cristos nu doar pentru noi înșine, ci și pentru a câștiga o porțiune suplimentară din Cristos pentru a împărți altora după nevoia lor. Fie ca noi să fim dispuși să ne ostenim și să trudim, chiar să avem durerile nașterii pentru alții, pentru ca Cristos să fie format în ei.

Doamne Isuse, vrem să intrăm în povara și experiența durerilor nașterii până când Cristos va fi format în sfinți. Fie ca Cristos să fie format în noi și fie ca Cristos să fie format în sfinți! Amin, Doamne, nu vrem să îndeplinim doar o lucrare creștină predicând Evanghelia, îngrijindu-ne de cei noi, întărind bisericile și facem multe lucruri practice în viața de biserică. Fie ca scopul lucrării noastre în biserică și al slujirii noastre să fie acela de a-L împărți pe Cristos altora, pentru ca Cristos să fie format în ei. O, Doamne Isuse, mântuiește-ne de a alege calea ușoară de a face lucrurile doar în exterior; fie ca să lucrăm în interior, fiind pe deplin una cu Tine, pentru ca Cristos să fie format în alții! Ne dăm Ție, Doamne, și Te luăm ca răbdare, dragoste și rezistență în timp ce ne străduim să-L împărțim pe Cristos altora, pentru ca Cristos să fie format în ei. Fie ca toți sfinții să intre în această povară și experiență, pentru ca Cristos să fie format în sfinți! Amin, Doamne, câștigă imaginea Ta în noi și printre noi. Fie ca Tu să fii exprimat prin noi în viața de biserică!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Travail and Labor to Minister Christ to others until Christ is Formed in Them, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 19 cu tema: Cel care este format în credincioși, ziua 4, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Economia lui Dumnezeu: suntem crucificați împreună cu Cristos și Cristos trăiește în noi pe măsură ce trăim prin credință

16/09/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Suntem crucificați împreună cu Cristos și Cristos trăiește în noi pe măsură ce trăim prin credință – credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru noi!

În Galateni 2:20 vedem adevărul cel mai fundamental al economiei lui Dumnezeu – nu mai sunt eu, ci Cristos trăiește în mine; economia lui Dumnezeu nu constă în faptul că încercăm să păzim legea în puterea omului nostru natural, ci în faptul că El vine în noi pentru a se contopi cu noi, astfel încât El să trăiască în noi și noi să trăim prin credința în El. Aleluia!

Mulți creștini, însă, nu văd sau nu știu ce înseamnă să fii creștin și ce înseamnă să trăiești o viață creștină adecvată. Ei cred că trebuie să se străduiască mai mult să-I fie plăcuți lui Dumnezeu și consideră că trebuie să se perfecționeze și să se îmbunătățească conform a ceea ce spune Biblia.

În acest fel, mulți creștini eșuează, pentru că nu ar trebui să ne străduim mai mult, ci mai degrabă să ne întoarcem la Domnul în duhul nostru, astfel încât să putem experimenta faptul că suntem crucificați împreună cu Cristos și că Cristos trăiește în noi.

Trebuie să ne dăm seama că viața creștină este ceva foarte subiectiv și personal, deoarece este o relație personală, intimă și subiectivă cu Domnul.

Domnul vrea să trăiască în noi și să fie exprimat prin noi. Pentru aceasta, El ne regenerează mai întâi pentru a deveni viața noastră în duhul nostru, apoi Se răspândește în mintea, emoția și voința noastră pentru a ne transforma și a ne conforma imaginii Sale.

Dumnezeu dorește să aibă o relație subiectivă cu noi; El nu vrea să rămână acolo sus în ceruri și noi aici jos pe pământ încercând tot posibilul să I ne închinăm, ci mai degrabă vrea să intre în noi și să fie una cu noi. Tatăl Își dorește să-Și reveleze Fiul în noi. Nu doar nouă, ci în noi.

Aceasta înseamnă că Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos ca întrupare a Tatălui, este revelat în ființa noastră, pentru ca noi să-L cunoaștem personal, intim și subiectiv.

Când lui Saul din Tars i s-a revelat Fiul lui Dumnezeu în el, traiectoria vieții sale s-a schimbat; el a avut o schimbare completă, chiar o convertire, de la a fi un persecutor al bisericii la a fi un credincios în Cristos. Cristosul pe care l-a persecutat a fost revelat de Tatăl în el și L-a anunțat ca evanghelie printre neamuri.

Zi de zi, noi, cei care credem în Cristos, trebuie să avem o revelație proaspătă a lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, în noi. Trebuie să ne întoarcem inima către Domnul și să tratăm orice ne împiedică să-L vedem. Ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, vălurile sunt luate și îl putem vedea pe Domnul față în față.

Fie ca noi să rămânem în strălucirea proaspătă a feței Domnului în duhul nostru. Fie ca noi să Îl savurăm pe El pe deplin ca Cel revelat în noi, astfel încât să-L putem arăta și altora din jurul nostru!

Apreciem dragostea care constrânge a lui Cristos pentru a avea credință și de a trăi prin credință, una cu Domnul

Galateni 2:20 este un verset care strălucește cu o lumină nouă ori de câte ori venim la el cu fața descoperită, căci acest verset este unul dintre principalele secrete ale vieții noastre creștine.

În versetul 19 vedem că, prin lege, am murit față de lege, ca să trăim față pentru Dumnezeu, iar în versetul 20 vedem cum putem trăi pentru Dumnezeu.

Este un fapt împlinit că am murit față de lege și este un fapt împlinit că am fost crucificați împreună cu Cristos. Chiar dacă Cristos a murit pe cruce acum mai bine de două mii de ani, atunci când credem în Domnul și suntem uniți cu El în duh, experimentăm realitatea de a fi crucificați împreună cu Cristos.

Aleluia, noi, cei care credem în Cristos, am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi! Am murit în Cristos prin moartea Lui; acum El trăiește în noi prin învierea Lui. Experiența lui Cristos este experiența noastră, căci am fost uniți organic cu El ca un singur duh.

El este vița, iar noi suntem mlădițele; rămânem în El și El rămâne în noi și, prin această rămânere, toate realizările Sale devin ale noastre prin credință (Ioan 15:5).

Pe de o parte, Cristos a murit pe cruce pentru răscumpărarea noastră; nu putem participa în acest aspect al morții Sale, căci numai El este Mielul lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, Cristos a murit pe cruce pentru a termina toate lucrurile și persoanele negative din univers; putem avea parte de acest aspect atotinclusiv al morții Sale fiind uniți cu El în duh.

Când ne exersăm duhul, suntem una cu El și ne împărtășim din moartea și învierea Lui. Prin moartea Lui suntem crucificați față de lume, păcat, fire și tot ce este negativ, iar prin învierea Lui, Cristos trăiește în noi.

O, când vedem dragostea Domnului care L-a făcut să moară pentru noi, când vedem cât de mult ne-a iubit, suntem umpluți de apreciere pentru El! Asemenea lui Pavel la sfârșitul lui Galateni 2:20, ne dăm seama că Cristos m-a iubit și S-a jertfit pentru mine; așa că trăim prin credința în El.

Dragostea Lui L-a făcut să moară pentru noi este atât de care constrânge, atrăgătoare și minunată; El a murit pentru noi, chiar pentru mine, iar noi pur și simplu Îl iubim. Când vedem că dragostea Domnului L-a făcut să moară, apreciem dragostea Lui care constrânge și avem credință și trăim prin credință, una cu Domnul.

Credința se ridică în noi ori de câte ori Îl vedem pe Domnul; credința este aprecierea noastră pentru Domnul Isus cu tot ceea ce este și a făcut El. Pe măsură ce privim la Domnul și Îl apreciem, dragostea Sa ne constrânge.

2 Corinteni 5:14-15 ne spune că dragostea lui Cristos ne constrânge pentru că am socotit în felul acesta, și anume că Cristos a murit pentru toți, de aceea toți au murit; și El a murit pentru toți, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască înspre ei înșiși, ci înspre Cel ce a murit pentru ei și a înviat.

O, Cristos a murit pentru noi, iar noi trăim înspre El, căci dragostea Lui care L-a făcut să moară ne constrânge să nu mai trăim înspre noi înșine, ci înspre El! Cu cât apreciem mai mult dragostea Lui care constrânge, cu atât avem mai multă credință.

Credința este produsă în noi atunci când Îl vedem pe Cristos, Îl apreciem pe Cristos și suntem infuzați cu Cristos, căci Cristos Însuși este infuzat în noi pentru a deveni credința noastră prin care credem în El și prin care trăim astăzi.

Pur și simplu Îl apreciem și Îl prețuim, iar El lucrează în noi pentru a deveni credința noastră. Cu toții putem mărturisi că de multe ori, când venim la Domnul în cuvântul Său sau venim la întâlnirile bisericii, s-ar putea să nu avem multă credință.

Am putea chiar considera că totul este zadarnic și lipsit de sens, căci există atât de multe probleme, dificultăți și încercări și nimic nu pare să fie în regulă.

Dar când Îl vedem pe Domnul Isus, când vedem că dragostea Lui L-a făcut să moară și tot ceea ce este El pentru noi, suntem umpluți de apreciere pentru El și credința se ridică în noi. Atunci Îi putem spune:

Doamne Isuse, Te iubim! Te apreciem. Te prețuim. Îți mulțumim că ai murit pentru noi, chiar pentru mine însumi. Ne deschidem Ție, Doamne, și ne îndreptăm inima către Tine. Ne îndreptăm întreaga ființă spre Tine. Nu mai vrem să trăim înspre noi înșine sau pentru noi înșine, ci pentru Tine și înspre Tine! Amin, Doamne, apreciem dragostea Ta care constrânge. Constrânge-ne cu dragostea Ta astăzi, ca să nu mai trăim înspre noi înșine, ci înspre Cel a murit și a înviat. Amin, Doamne, vrem să trăim pentru Domnul astăzi! Vrem să trăim în unirea organică cu Tine. Vrem să trăim prin credință, credința Fiului lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a jertfit pentru mine. Amin, Doamne Isuse, vrem să trăim în unire organică cu Tine, rămânând în Tine în toate lucrurile și în toate situațiile. O, cât de mult Te iubim, dragă Doamne Isuse! Cât de mult Te apreciem! Îți mulțumim că ai venit în noi ca să fii însăși credința noastră, capacitatea noastră de a crede, pentru ca noi să credem în Tine și să trăim prin credința în Tine! Te iubim, Doamne Isuse!

Economia lui Dumnezeu: suntem crucificați împreună cu Cristos și Cristos trăiește în noi pe măsură ce trăim prin credință

Cel mai fundamental adevăr al economiei lui Dumnezeu este văzut în Galateni 2:20 – nu mai sunt eu, ci Cristos trăiește în mine. Ce minunat. Aceasta este viața creștină – nu mai sunt eu, ci Cristos care trăiește.

Aceasta este economia lui Dumnezeu – nu mai sunt eu, ci Cristos. Economia sau dorința lui Dumnezeu nu este ca noi, creștinii, să încercăm să păzim poruncile Sale în puterea omului nostru natural, iar apoi El ne va răsplăti cu ceva în epoca următoare. Mai degrabă, economia lui Dumnezeu este să se introducă pe Sine în noi.

Ce minunat e că Dumnezeu nu dorește să păzim legea, ci să se introducă pe Sine în noi pentru a fi viața și totul pentru noi, astfel încât să putem trăi într-un singur duh cu El, chiar să-L trăim pe El!

În economia Sa, Dumnezeu dorește să fie pe deplin una cu omul și să-l facă pe om pe deplin una cu El, astfel încât să poată obține o expresie corporativă a Sa.

Pentru ca El să-Și realizeze economia, El a devenit mai întâi om; Dumnezeu a fost procesat în încarnarea Sa devenind om. El a venit ca om în carne pentru a împlini legea și apoi a o pune deoparte.

Apoi, prin moartea Sa pe cruce, El a realizat o răscumpărare atotinclusivă și a murit o moarte atotinclusivă și atotcuprinzătoare, terminând toate lucrurile din vechea creație și orice lucru negativ. În învierea Sa, Cristos a devenit Duhul dătător de viață pentru ca El să intre în toți cei care cred în El.

Acum, în economia Sa, Dumnezeu în Cristos, ca Duh, intră în toți cei care cred în Domnul Isus pentru a-i regenera și a-i face copii ai lui Dumnezeu, cei care sunt născuți din Dumnezeu (Ioan 1:12-13). Slavă Domnului!

Prin regenerare, Dumnezeul Triunic procesat a venit în noi ca Duh pentru a fi viața noastră în duhul nostru.

Acum trebuie să ne dăm seama că Cristos trăiește în noi și că noi suntem crucificați împreună cu Cristos. Vechea noastră persoană a fost crucificată împreună cu Cristos (Romani 6:6) și acum trăim – însă Cristos trăiește în noi.

Suntem crucificați împreună cu Cristos și Cristos trăiește în noi, pe măsură ce trăim prin credința în El și prin credința care este din El.

Trebuie să ne rugăm asupra versetului din Galateni 2:20 până când Domnul va face acest lucru în ființa noastră. Trebuie să ne rugăm asupra acestui verset și să aducem fiecare porțiune din el Domnului pentru a-l face realitate în viața noastră de zi cu zi.

În experiența noastră zilnică, pe măsură ce ne ocupăm de lucrurile din viața noastră de zi cu zi, trebuie să ne dăm seama că suntem crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi, iar viața pe care o trăim acum este în credință, credința Fiului lui Dumnezeu.

Toate acestea se întâmplă în domeniul credinței noastre, căci prin credință trăim viața creștină. Trăim prin credința în Fiul lui Dumnezeu și a Fiului lui Dumnezeu; această credință produce o unire organică în care noi și Cristos suntem una. Aceasta este economia lui Dumnezeu.

În economia Sa, intenția lui Dumnezeu este ca Dumnezeul Triunic procesat să fie introdus în ființa noastră în măsura în care vechiul „eu” este omorât și noul „eu” trăiește prin credință, însă Cristos trăiește în noi (Ioan 6:57; 14:19). Trăim, dar trăim cu Cristos și prin Cristos.

Omul cel vechi a fost crucificat împreună cu Cristos, iar acum trăim în înviere, trăind în credință și prin credință. A trăi prin credință înseamnă a trăi în unitate cu Domnul, adică a-L trăi pe Cristos pe măsură ce Cristos trăiește în noi.

Când Cristos trăiește, noi trăim, iar când noi trăim, Cristos trăiește în noi. Când noi trăim, El trăiește, iar când El trăiește, noi trăim, căci El trăiește în noi și noi trăim cu El și prin El. Ce minunat!

Când vom avea această viziune, când aceasta devine o viziune cerească pentru noi, nimic nu ne va putea mișca. Vom fi statornici în Domnul și vom fi dispuși să ne dăm întreaga viață pentru viziunea economiei lui Dumnezeu, căci Cristos trăiește în noi și noi trăim una cu El!

Suntem un singur duh cu Domnul (1 Corinteni 6:17) și trăim în unirea organică cu Domnul, rămânând în El și savurând toate bogățiile Sale (Ioan 15:4-5).

Această viziune a economiei lui Dumnezeu ne călăuzește inima și ne guvernează în viața noastră de zi cu zi, căci ne dăm seama că am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi, iar viața pe care o trăim în carne o trăim prin credința în Cristos! Amin!

Persoana veche, omul cel vechi, a fost crucificat împreună cu Cristos, dar omul cel nou, persoana noastră cea nouă, trăiește prin credință, chiar credința Fiului lui Dumnezeu și credința în Fiul lui Dumnezeu.

Fie ca aceasta să fie realitatea noastră zi de zi. Fie ca noi să trăim în contopirea dintre Dumnezeu și om, astfel încât să putem experimenta faptul că suntem crucificați împreună cu Cristos, astfel încât Cristos să trăiască în noi și să trăim un singur duh cu El prin credință.

Doamne Isuse, descoperă-ne pentru a vedea o viziune a economiei Tale. Fie ca noi să ne dăm seama că nu dorești să încercăm să păzim poruncile Tale în puterea omului nostru natural, ci mai degrabă să Te introduci în noi. Amin, Doamne, îți mulțumim că ai venit în noi ca Duh dătător de viață pentru a Te introduce în noi și a Te contopi cu noi. Ne deschidem către Tine astăzi. Venim la Tine și îți permitem pur și simplu să Te contopești mai mult cu noi astăzi. Aleluia, suntem crucificați împreună cu Cristos și Cristos trăiește în noi! Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Trăiește-Te pe Tine Însuți, Doamne Isuse, prin noi! Vrem să trăim prin credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a jertfit pentru noi. O, Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că omul nostru cel vechi a fost crucificat împreună cu Cristos, ca să nu mai slujim păcatului ca robi. Fie ca să rămânem în unirea organică cu Tine, ca să putem trăi prin credință, chiar să-L trăim pe Cristos! Slavă Domnului, am fost crucificați împreună cu Cristos și acum Cristos trăiește în noi, iar viața pe care o trăim în carne o trăim în și prin credință, credința Fiului lui Dumnezeu care ne-a iubit și S-a jertfit pentru noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God’s Economy: we are Crucified with Christ & Christ Lives in us as we live by Faith, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 19 cu tema: Cel care este format în credincioși, ziua 3, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îi face plăcere lui Dumnezeu să-Și reveleze Fiul în noi – Cristos este revelat în noi în mod subiectiv

14/09/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Noul Testament dezvăluie faptul că Cristos este profund legat de ființa noastră interioară și dorește să aibă o relație subiectivă cu noi; în Galateni 1:15-16, în special, vedem că lui Dumnezeu i-a plăcut să-Și reveleze Fiul în Pavel și, de asemenea, în noi – Îi face plăcere lui Dumnezeu să-Și reveleze Fiul în noi! Amin!

Săptămâna aceasta venim la cartea Galateni pentru a vedea principalele aspecte ale lui Cristos pe care să le savurăm, să le experimentăm și să le exprimăm în această carte, iar titlul este: Cel care este format în credincioși.

În Vechiul Testament, Dumnezeu era în afara căutătorilor Săi, a poporului Său, și nu putea pătrunde în ei; El putea doar să-i miște să facă lucruri pentru El sau să vorbească lucruri pentru El. Însă în Noul Testament, Dumnezeu nu este doar obiectiv, în afara noastră, ci este subiectiv, în noi, fiind experimentat de noi. Amin!

Vrem să vedem calea vieții creștine și umblarea pe care ne aflăm, așa cum se vede în Noul Testament, pentru a-L putea savura, experimenta și exprima pe Cristos.

În cartea Galateni, Pavel are o anumită povară și subliniază anumite lucruri, dar lucrul principal este același: el vrea să-L prezinte pe Cristosul care este revelat în noi, care trăiește în noi și care este format în noi.

Dumnezeu în Cristos în Noul Testament este subiectiv pentru noi; El nu vrea doar să-L venerăm și să-L ascultăm, ci mai mult, să-L cunoaștem subiectiv și să fim umpluți de El.

Trebuie să ne dăm seama de nevoia noastră în raport cu experimentarea lui Cristos de către noi; El trebuie să crească în noi, iar experimentarea lui Cristos trebuie să fie înălțată, astfel încât să putem avea o savurare reală a lui Cristos. Și toate acestea sunt pentru ca noi să-L exprimăm pe Cristos.

Nu Îl savurăm și-L experimentăm pe Cristos doar pentru a merge mai departe cu Domnul și a trăi o viață creștină adecvată; savurarea și experimentarea noastră cu Cristos este pentru ca noi să-L exprimăm pe Cristos.

De ce trebuie să-L experimentăm și să-L exprimăm pe Cristos? Este pentru a-L putea exprima pe Cristos. Cristos vrea să Se exprime prin noi.

Mai întâi, El este revelat în noi, apoi trăiește în noi și Își face domiciliul în inimile noastre și, în final, El este format în noi, astfel încât noi să-L exprimăm pe Cristos. Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să-L exprimăm pe Cristosul pe care Îl savurăm și pe care îl experimentăm.

Există o mare nevoie astăzi pe pământ de exprimarea lui Cristos. Mulți creștini pur și simplu se exprimă pe ei înșiși și apoi menționează numele lui Dumnezeu pentru ca noi să știm că sunt creștini; aceasta nu este expresia lui Cristos.

Dumnezeu l-a creat pe om după imaginea și asemănarea Sa, astfel încât omul să-L experimenteze pe Dumnezeu, să Îl savureze pe Dumnezeu și să-L exprime prin împărtășirea a ceea ce este Dumnezeu, să fie constituit cu Dumnezeu și să trăiască conform lui Dumnezeu.

Scopul lui Dumnezeu este ca noi să-L exprimăm pe Cristos și Îl putem exprima doar experimentându-L și savurându-L mai întâi.

Cristos este profund legat de ființa noastră și dorește să aibă o relație subiectivă cu noi

Întregul Noul Testament ne arată că Cristos este profund legat de ființa noastră interioară, căci El dorește să aibă o relație subiectivă cu noi.

În special, pe măsură ce venim la cartea Galateni, în Galateni în 1:15-16 vedem că lui Dumnezeu Îi face plăcere să-Și reveleze Fiul în noi. Apoi, în 2:20, ni se spune că Cristos trăiește în noi, iar în 4:19 vedem că Cristos este format în noi.

Pavel nu ne spune să citim Biblia și să ascultăm de cuvântul lui Dumnezeu, iar atunci Dumnezeu ne va binecuvânta; mai degrabă, el spune că Îi place lui Dumnezeu să-Și reveleze Fiul în noi.

Pavel ne spune că am fost crucificați împreună cu Cristos și că acum nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Mai mult, Cristosul care trăiește în noi este, de asemenea, format în noi, pentru ca să fim transformați după imaginea lui Cristos.

Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi, având în vedere acest lucru, realizând că Cristos este profund legat de ființa noastră și dorește să aibă o relație subiectivă cu noi. Este intenția și plăcerea lui Dumnezeu ca Fiul Său să fie revelat în noi. Este intenția și plăcerea lui Dumnezeu ca Cristosul Său să trăiască în noi și să fie format în noi.

Cu toții suntem în acest proces în care nu urmăm niște forme exterioare, ci Îl avem pe Cristos revelat în noi, Cristos crescând în noi, Cristos trăind în noi și Cristos fiind format în noi.

Dorința inimii lui Dumnezeu în mântuirea Sa este ca noi să cooperăm cu El în așa măsură încât El să poată fi format în noi și exprimat prin noi.

Ce lucru minunat și glorios este acesta! Dacă vedem acest lucru, dacă vedem că Cristos vrea să fie profund legat de ființa noastră interioară și dorește să aibă o relație subiectivă cu noi, vom fi revoluționați în viața noastră creștină.

Cunoașterea și observarea acestui lucru schimbă natura înțelegerii noastre asupra vieții creștine. Trăirea unei vieți creștine nu e ceva ce ține de comportament. Nu e ceva ce ține de etică sau moralitate și nici nu e ceva ce ține de a încerca să ne îmbunătățim pentru a-I putea fi plăcuți lui Dumnezeu.

Viața creștină este o viață care îl exprimă pe Dumnezeu. Pentru aceasta, Dumnezeu vrea să aibă o relație subiectivă cu noi; El vrea nu doar să știm despre El sau să avem o mulțime de doctrine sănătoase și să ținem rânduielile, ci El vrea să fie revelat în noi, să crească în noi, să trăiască în noi și să fie format în noi.

Dacă citim toate cele șaizeci și șase de cărți ale Bibliei, vedem că punctul central în gândul divin din cuvântul sfânt este minunatul Duh divin care vine în duhul uman pentru a Se contopi ca un singur duh cu noi. Aceasta este cheia economiei lui Dumnezeu, aceasta este cheia vieții noastre creștine și acesta este secretul universului. Extraordinar!

Esența celor șaizeci și șase de cărți ale Bibliei este aceea că Dumnezeu, ca Duh, se unește și se contopește cu duhul nostru uman pentru a fi un singur duh contopit, astfel încât noi să fim una cu Dumnezeu și Dumnezeu să fie una cu noi.

Biblia vorbește despre multe lucruri, dar ideea principală este că Dumnezeu, în Cristos, a trecut printr-un proces pentru a deveni un Duh dătător de viață, pentru a veni în duhul nostru și a se contopit cu duhul nostru ca un singur duh. Este ușor, însă, să avem doar o cunoaștere obiectivă a lui Dumnezeu, știind multe lucruri despre Dumnezeu și despre cuvântul Său.

Însă Dumnezeu vrea nu doar să-L cunoaștem în mod obiectiv, ci, mai mult decât atât, să avem savurarea și experimentarea subiectivă a lui Dumnezeu, astfel încât să-L putem exprima pe Dumnezeu. Trebuie să-L experimentăm pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos; acest lucru este foarte subiectiv.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului și să-I cerem să ne elibereze de simpla cunoaștere a Lui sau de cunoașterea Lui într-un mod obiectiv. Fie ca noi să învățăm să-L cunoaștem pe Dumnezeu într-un mod subiectiv în viața noastră creștină de zi cu zi.

Doamne Isuse, luminează-ne să vedem că Cristos este profund legat de ființa noastră interioară! Fie ca noi să ne dăm seama că Cristos dorește să aibă o relație subiectivă cu noi. Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Întoarce-ne de la simpla cunoaștere obiectivă a lui Dumnezeu la o savurare subiectivă a lui Cristos. Salvează-ne de la simpla cunoaștere a lui Dumnezeu și a cuvântului Său și adu-ne într-o experimentare și o savurare mai profundă, mai subiectivă a lui Cristos. Ce minunat este că Îi face plăcere lui Dumnezeu să-Și reveleze Fiul în noi! Amin, Doamne Isuse, revelează-Te în noi astăzi! Vrem să Te cunoaștem în mod subiectiv și intim. Slavă Domnului, Cristos crește în noi, Cristos trăiește în noi și Cristos este format în noi! Amin, Doamne, păstrează-ne în cunoașterea și experimentarea subiectivă a lui Cristos, astfel încât să-L putem avea pe Cristos revelat în noi, crescând în noi, trăind în noi și fiind format în noi! Fie ca noi să mergem mai departe cu Domnul în umblarea noastră cu El, având o relație personală cu El. Fie ca noi să dezvoltăm și să aprofundăm relația noastră subiectivă cu Domnul zi de zi!

Îi face plăcere lui Dumnezeu să-Și reveleze Fiul în noi – Cristos este revelat în noi pentru ca noi să-L cunoaștem, să-L primim ca viața noastră și să devenim fii ai lui Dumnezeu

Gal. 1:15-16 spune: „Dar, când Dumnezeu, care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele și m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său..”

Dumnezeu L-a revelat pe Fiul Său lui Pavel și nouă. El descoperă pe Fiul Său în noi. Dumnezeu binevoiește să-L reveleze pe Fiul Său în noi. Nu doar nouă, ci în noi. Aceasta este o ceva subiectiv și interior.

Dacă ne gândim la experiența noastră, ne dăm seama că fiecare dintre noi a avut cel puțin un moment în care Dumnezeu L-a revelat pe Cristos în noi. Dacă nu putem indica realitatea acestei experiențe, atunci trebuie să venim la Domnul despre acest lucru. Trebuie să-I cerem să-L reveleze pe Cristos în noi.

Saul din Tars obișnuia să-i prigonească pe cei care chemau Numele Domnului și era pe drum spre Damasc ca să-i lege și să-i pună în închisoare. În acel moment, pe drumul spre Damasc, Cristos i S-a arătat. El nu L-a văzut pe Cristos doar cu ochii săi fizici; Tatăl a binevoit să-L reveleze pe Fiul Său în el.

Când Saul L-a văzut pe Cristos, a fost captivat de arătarea Lui și a devenit apostolul Pavel. La mulți ani după convertirea sa, Pavel a declarat că Dumnezeu a binevoit să-Și reveleze Fiul în el.

Această revelație nu a fost doar ceva exterior, o viziune exterioară luminoasă până la punctul în care l-a orbit, ci ceva interior, o vedere interioară a lui Cristos.

O astfel de vedere l-a calificat pe Pavel și l-a făcut apostol, astfel încât să-L poată prezenta pe Cristosul care fusese revelat în el.

Când Cristos este revelat în noi, cursul vieții noastre se schimbă. Când Dumnezeu Îl revelează pe Fiul în noi, Îl vom anunța altora ca evanghelie, căci Dumnezeu a binevoit să-Și reveleze Fiul în noi.

Cuvântul „reveleze [descopere]” este crucial și de o importanță capitală. În cartea Galateni, îl vedem pe Pavel tratând religia iudaică și influența acesteia asupra sfinților; el se lupta cu religia deoarece gândirea și mentalitatea religioasă îi copleșiseră pe credincioșii galateni.

Chiar dacă primiseră evanghelia de la Pavel, totuși unii iudaizatori veniseră și i-au influențat să se întoarcă la lege și la circumcizie.

În opinia lui Pavel, el a vorbit despre religie ca despre epoca rea prezent, care îi copleșea pe credincioșii autentici, astfel încât aceștia să piardă din vedere evanghelia. O, Doamne Isuse!

Ducem și noi aceeași luptă și astăzi, căci dacă Cristos nu este revelat în noi într-un mod proaspăt, vom fi sub influența religiei.

Pe parcursul unei perioade de o mie cinci sute de ani, de la vremea lui Moise până la venirea lui Ioan Botezătorul, iudaismul a fost pe deplin stabilit ca religie. Astăzi, creștinismul ca religie este chiar mai vechi decât era iudaismul în vremea Domnului Isus. Domnul a tolerat această situație religioasă mult timp, dar nu o va mai tolera mult timp.

Trebuie să înțelegem că, dacă nu avem revelația proaspătă și prezentă a lui Cristos în noi, dacă nu-L trăim pe Cristos și Cristos este format în noi, trăim într-o religie și suntem oameni religioși.

Așa cum era imposibil ca Pavel să fie eliberat de religia iudaismului fără revelația lui Dumnezeu, este, de asemenea, imposibil pentru noi să fim ținuți departe de religia de astăzi, creștinismul, fără revelația lui Dumnezeu!

Trebuie să-L avem pe Cristos revelat în noi. Acest lucru nu ar trebui să fie ceva ce se întâmplă doar o dată în momentul regenerării noastre; zi de zi trebuie să avem o revelație proaspătă a lui Cristos în noi.

Pe măsură ce ne trăim viața creștină, Îi slujim Domnului și ne întâlnim în viața de biserică, trebuie să avem o revelație a lui Cristos zi de zi, chiar și clipă de clipă, altfel trăim în religie.

A revela înseamnă a face ceva cunoscut, a divulga sau a arăta clar și a expune ceva ce a fost ținut secret. În Noul Testament, cuvântul „revelat” este folosit într-un mod profund, iar această revelație este legată de duhul nostru (Romani 1:17; 8:18; 1 Corinteni 2:10; 1 Petru 1:5; 5:1).

Dumnezeu ni-L descoperă pe Cristos în duhul nostru, prin Duhul Său. În Vechiul Testament, Iov a spus: „Am auzit de Tine cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te-a văzut” (Iov 42:5).

Dacă Dumnezeu nu-L descoperă pe Fiul Său în noi, noi trăim doar într-o religie, făcând tot posibilul să facem binele și să respingem răul, astfel încât să-I putem plăcea lui Dumnezeu, dar fără Cristos. O, Doamne Isuse!

Descoperirea Fiului Său de către Dumnezeu este ÎN NOI; nu este exterioară, ci interioară, nu printr-o viziune exterioară, ci o vedere interioară.

Când Îl vedem pe Cristos, suntem captivați de El și nu vom mai trăi într-un mod religios, ci vom avea o relație personală, subiectivă, interioară cu El, permițându-I să crească în noi, să trăiască în noi și să fie format în noi.

În cazul lui Pavel, evanghelia pe care a primit-o prin revelația lui Cristos este centrul revelației lui Dumnezeu în Noul Testament (Romani 1:1, 9). Această evanghelie este o revelație a Dumnezeului Triunic procesat pentru a deveni Duhul atotinclusiv și dătător de viață (1 Corinteni 15:45; 2 Corinteni 3:17; Galateni 3:2, 5, 14).

Evanghelia este centrată pe Dumnezeul Triunic ca fiind viața noastră, astfel încât să putem fi una cu Dumnezeu în mod organic, pentru a fi Trupul lui Cristos care Îl exprimă în mod corporativ (Romani 8:11; 12:4-5; Efeseni 1:22-23). Aleluia pentru această evanghelie minunată care ne este revelată în duh!

Punctul central al evangheliei revelate lui Pavel este Dumnezeu Însuși în Trinitatea Sa, devenind Duhul procesat, atotinclusiv, pentru a fi viață și totul pentru noi, spre savurarea noastră, astfel încât El și noi să putem fi una pentru a-L exprima pentru veșnicie (Galateni 4:4, 6; 3:13-14, 26-28; 6:15).

Când Cristos este revelat în noi, când Îl vedem pe Fiul lui Dumnezeu ca întrupare și expresie a Tatălui care ni se revelează subiectiv (Ioan 1:18; 14:9-11; Evrei 1:3), Îl vom lua și Îl vom primi ca viața noastră (Ioan 10:10; 1 Ioan 5:13; Coloseni 3:4) și devenim copii ai lui Dumnezeu.

Asta dorește Dumnezeu: ca Cristos să fie revelat în noi pentru ca noi să-L cunoaștem, să-L primim ca viața noastră (Ioan 17:3; 3:16) și să devenim fii ai lui Dumnezeu (1:12; Galateni 4:5-6). Fie ca noi să ne deschidem Domnului din nou și din nou, pentru a avea o revelație proaspătă a lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu în noi.

Îți mulțumim, Tată, că Ți-ai revelat Fiul în noi! Aleluia, Dumnezeu Își găsește plăcerea să-Și reveleze Fiul în noi. Ne deschidem Ție, Doamne. Nu vrem să ne trăim viața creștină doar conform a ceea ce știm despre Dumnezeu din Biblie, ci vrem să trăim într-un singur duh cu Tine astăzi! O, fie ca să avem o revelație proaspătă a lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu în noi! Amin, Doamne, îndepărtează orice văl de pe ochii noștri, ca să Te putem vedea față în față! Fie ca Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, să fie revelat în noi. Fie ca să fim eliberați de la simpla cunoaștere obiectivă a lui Cristos la o vedere interioară a minunatei persoane a lui Isus Cristos! Ne îndreptăm inima către Tine astăzi. Ne exersăm duhul pentru a Te contacta. Nu vrem să mai trăim într-un mod religios, fiind influențați de creștinismul religios de astăzi să facem binele, să ascultăm de cuvântul lui Dumnezeu și să avem un cod de etică și moralitate. Fie ca să avem o revelație proaspătă a lui Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu în noi! Amin, Doamne Isuse, fii revelat în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, It Pleases God to Reveal His Son in us – Christ is Revealed in us Subjectively!, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 19 cu tema: Cel care este format în credincioși, ziua 1, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Experimentăm Duhul scriitor și Duhul dătător de viață pentru a fi slujitori ai noului legământ

11/09/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem constituiți să fim slujitori ai noului legământ, trebuie să experimentăm Duhul scriitor care îl scrie pe Cristos în noi pentru a ne face scrisori vii ale lui Cristos și Duhul dătător de viață, Duhul care însuflețește, care ne împarte viața divină pentru a ne face oameni ai vieții prin slujba vieții. Aleluia!

Slavă Domnului că nu numai că ne-a mântuit cu viața Lui, dar, mai mult decât atât, ne perfecționează pentru a fi slujitori ai noului legământ. El ne-a dat o slujbă, care este a Duhului și a vieții, nu a legii sau a morții. Pe măsură ce ne trăim viața creștină și viața de biserică, vrem să ne deschidem Domnului pentru a fi constituiți ca slujitori ai noului legământ pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Pentru aceasta, trebuie să experimentăm toate aspectele minunate ale lui Cristos ca Duh atotinclusiv, așa cum se vede în cartea 2 Corinteni. În 2 Corinteni, Pavel își prezintă viața, trăirea și slujba înaintea sfinților, arătându-ne autobiografia unei persoane în duh.

Pe de o parte, există multe persecuții, suferințe și chiar pericolul morții, iar răspunsul în ființa apostolilor a fost moartea, căci nu vedeau o cale de ieșire. Pe de altă parte, ca slujitori ai noului legământ, apostolii l-au experimentat pe Cristosul minunat și atotinclusiv ca Duh pentru zidirea bisericii.

În mijlocul încercărilor, închisorii, persecuției, pericolului morții și dificultăților, Pavel și apostolii împreună cu el au experimentat Duhul atotinclusiv și au devenit slujitori ai noului legământ. Rezultatul nu a fost plângerea de situația dură și mediul teribil, ci o curgere bogată a vieții.

Ceea ce simțim din scrierile lui Pavel nu este milă pentru sine sau un apel la rugăciune pentru ca situația lui să se îmbunătățească, ci o curgere bogată a vieții, Dumnezeul Triunic în Cristos curgând ca Duh atotinclusiv pentru ca sfinții să bea, să fie constituiți cu el și să fie zidiți împreună ca Trupul lui Cristos.

Primul aspect al Duhului este Duhul ungător; Dumnezeu ne-a unit cu Unsul, Cristos, iar Duhul ne unge pentru lucrarea noastră. Ungerea din noi ne călăuzește în toate lucrurile, astfel încât să-L putem cunoaște pe Cristos subiectiv și intim.

Al doilea aspect al Duhului atotinclusiv este Duhul sigilator; Duhul ne sigilează pentru a ne conforma imaginii lui Cristos. Al treilea aspect al Duhului este Duhul arvunitor; Duhul ne-a fost dat ca o arvună, ca mostră al moștenirii noastre. Slavă Domnului pentru minunatul Duh din noi!

Experimentăm Duhul scriitor care-L scrie pe Cristos în noi pentru a ne face scrisori vii ale lui Cristos

În 2 Corinteni 3:3 vedem că credincioșii din Corinteni erau manifestați ca o scrisoare a lui Cristos slujită de apostoli, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatră, ci pe table de inimi de carne. Aici vedem că Duhul este Duhul scriitor; Duhul Îl scrie pe Cristos în noi pentru a ne face scrisori vii ale lui Cristos (Psalmul 45:1).

Aleluia, suntem scrisori vii ale lui Cristos! Cristos Se scrie pe tablele inimii noastre de carne, iar cerneala folosită pentru a se scrie în noi este Duhul scriitor, Duhul Dumnezeului celui viu.

Duhul este cerneala vie pe care Dumnezeu o folosește pentru a-L scrie pe Cristos în noi și a ne face scrisori vii ale lui Cristos! Dumnezeu nu ne înscrie doar cu Cristos inițial, în momentul regenerării noastre; El Îl scrie pe Cristos ca Duh în noi tot timpul.

Cristos este înscris în noi cu cerneala spirituală, Duhul Dumnezeului celui viu; dacă suntem zilnic sub inscripționarea Duhului, avem senzația profundă că suntem vii în interior.

Aleluia, suntem zilnic sub inscripționarea Domnului! Mai ales când venim la cuvântul Domnului zi de zi, deschizându-ne către El întorcându-ne inima către El și exersându-ne duhul, există o inscripționare, căci Duhul scriitor lucrează în noi pentru a-L scrie pe Cristos în ființa noastră.

Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi și ne întoarcem către duhul nostru pentru a-L contacta pe Domnul din nou și din nou, are loc mai multă inscripționare. Pe măsură ce ne întâlnim cu sfinții și Îi permitem Domnului să ne atingă și să ne vorbească prin sfinți, suntem înscriși de Duhul scriitor. Dumnezeu vrea să se înscrie în mintea, emoția și voința noastră.

El își scrie legile în inima noastră și ne înnoiește mintea scriindu-Se pe Sine ca lege vie a vieții în noi. De aceea trebuie să petrecem timp cu Domnul într-un mod personal zi de zi și, de asemenea, trebuie să fim prezenți la întâlnirile bisericii.

Când petrecem timp cu Domnul, Dumnezeu are o cale de a ne înscrie cu cerneala vie a Duhului pentru a ne face scrisori vii ale lui Cristos. Când ne întâlnim cu sfinții și ne întoarcem inima către Domnul, Duhul scriitor lucrează pentru a scrie mai mult din Cristos în noi.

De multe ori suntem în întâlnirile bisericii și simțim că Domnul ne vorbește printr-un anumit membru al Trupului. Când suntem în întâlnirile de slujbă și suntem deschiși Domnului, El are o cale de a înscrie mai mult din Sine pe tabla inimii noastre.

Aleluia, devenim scrisori vii ale lui Cristos, citite de toți oamenii, pentru ca alții să-L vadă pe Cristos în noi! Duhul este cerneala, iar conținutul cernelii este Cristos cu persoana, lucrarea și realizările Sale. Dumnezeu este cel scriitor, Cristos este produsul final – scrisoarea vie, iar Duhul este cerneala folosită pentru a înscrie.

Întregul Dumnezeu Triunic lucrează împreună pentru a-L înscrie pe Cristos în ființa noastră pentru a ne face scrisori vii ale lui Cristos. Fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului zi de zi și să-I permitem, ca Duh scriitor, să lucreze în noi, chiar să se scrie asupra noastră, înscriindu-ne pentru a ne face scrisori vii ale lui Cristos.

Când alții ne văd, fie ca ei să-L vadă pe Cristos. Cristos trebuie exprimat în noi și citit de toți oamenii. Și fie ca noi să cooperăm cu Domnul nu doar pentru ca Duhul scriitor să-L scrie pe Cristos în noi, ci, mai mult decât atât, să-i înscriem și pe alții cu Cristos, cooperând cu Cristos pentru a-L scrie pe Cristos în alții.

Doamne Isuse, vrem să Te experimentăm astăzi ca fiind Duhul scriitor. Înscrie-Te în noi. Fie ca noi să fim manifestați ca o scrisoare a lui Cristos slujită de sfinți și de cei care slujesc, citită de toți oamenii! Amin, Doamne, scrie-Te pe Tine Însuți în noi! Ne deschidem Ție! Venim la Tine în cuvântul Tău și ne întoarcem inima către Tine în timp ce citim Biblia. Fie ca Duhul scriitor să lucreze în noi pentru a-L scrie pe Cristos în noi. Aleluia, Duhul scriitor Îl scrie pe Cristos în noi pentru a ne face scrisorile vii ale lui Cristos! Cristos este înscris în noi cu cerneala spirituală, Duhul Dumnezeului celui viu! Amin, Doamne, ne întoarcem inima către Tine; fie ca inima noastră să fie tabla care este înscrisă cu Cristos! Fie ca Cristos să fie înscris în noi, astfel încât alții să-L poată citi pe Cristos și să-L vadă pe Cristos în noi. Cât de minunat este să fii sub inscripționarea Duhului! Amin, când suntem înscriși cu Cristos, avem senzația profundă că suntem vii în interior! Da, Doamne, fie ca persoana, lucrarea și realizările Tale să fie lucrate în noi, astfel încât să putem avea substanța lui Cristos și să fim saturați cu esența lui Cristos!

Experimentăm Duhul dătător de viață ca Duh care însuflețește care împarte viața divină în ființa noastră pentru a ne face oameni ai vieții cu slujba vieții

2 Corinteni 3:6 spune că Dumnezeu ne-a făcut în stare ca slujitori ai unui legământ nou, slujitori nu ai literei, ci ai Duhului, căci slova ucide, dar Duhul dă viață. Amin! Suficiența noastră ca slujitori ai noului legământ nu vine de la noi, ci de la Dumnezeu; El este suficiența noastră.

Duhul este Duhul viu, Duhul dătător de viață; suntem slujitori ai Duhului savurând și experimentând Duhul care însuflețește în viața noastră de zi cu zi.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să venim la Domnul ca Duh dătător de viață. Dacă venim la Biblie doar pentru a câștiga cunoștințe, nu pentru a ne întoarce inimile către Domnul, primim doar litere, iar litera ucide. Dar când ne exersăm duhul și ne îndreptăm inima către Domnul pe măsură ce venim la cuvântul Său, Duhul ne dă viață în interior.

Fie ca noi să ne întoarcem întotdeauna la duhul nostru, căci în duhul nostru simțim și experimentăm dăruirea vieții. Fie ca noi să ne exersăm duhul în toate lucrurile, atât citind Biblia, cât și pe parcursul zilei, astfel încât Duhul scriitor să lucreze în noi și Duhul dătător de viață să împartă viață în toate părțile ființei noastre interioare.

În special, trebuie să învățăm să ne exersăm duhul atunci când venim la cuvântul lui Dumnezeu.

În 2 Corinteni 3:16-18, Pavel ne spune că un văl e pus peste inima poporului evreu ori de câte ori se citește legea, căci inima lor nu este întoarsă către Domnul. Dar ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, vălul este luat. Când citim Biblia, trebuie să cooperăm cu Domnul pentru a îndepărta orice văl de pe ochii noștri.

Când citim Biblia, nu ar trebui să o citim doar pentru a o înțelege, ci, mai mult decât atât, trebuie să ne exersăm duhul pentru a primi Duhul în cuvântul lui Dumnezeu. Dacă ochii noștri sunt acoperiți, dacă venim la cuvântul lui Dumnezeu doar pentru a câștiga mai multă cunoștință, nu vom primi Duhul și viața, ci, dimpotrivă, slova ucide.

Putem citi Biblia și putem primi moartea! Mulți creștini de astăzi sunt așa; ori de câte ori citesc Biblia, un văl se așterne peste ochii lor. Ei nu primesc viață în cuvântul lui Dumnezeu; dimpotrivă, primesc mai multă cunoștințe și primesc mai multe porunci de respectat. O, Doamne Isuse! Fie ca noi să experimentăm Duhul dătător de viață zi de zi, mai ales când venim la cuvântul lui Dumnezeu.

Fie ca noi să experimentăm Duhul care însuflețește care dă viață divină în ființa noastră pentru a ne face oameni ai vieții prin slujba vieții (2 Corinteni 3:6, 17; Ioan 7:38).

Când studiem și citim Biblia cu rugăciune, exersând duhul nostru, suntem înviorați. Când ne exersăm duhul asupra cuvântului lui Dumnezeu în citirea noastră, cuvântul scris din Biblie devine viu și primim Duhul și viața.

Aceasta este ceva ce trebuie să experimentăm din nou și din nou. Este jalnic ca noi să venim la Cuvânt și să primim doar doctrine, învățături și porunci.

Fie ca toate vălurile vechii noastre cunoștințe despre doctrine vechi să fie îndepărtate și fie ca noi să fim pe deplin dezvăluiți pentru a-L vedea pe Domnul față în față și a fi infuzați cu El!

Fie ca noi să ne îngrijim doar de Duhul, nu de vreo învățătură doctrinară. În citirea Bibliei, trebuie să ne exersăm duhul pentru a ne ruga asupra cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât să putem avea un sentiment profund că ceva din noi curge, înviorează, luminează și întărește.

Duhul din duhul nostru este Duhul care însuflețește; când citim Cuvântul cu rugăciune, suntem înviorați! Amin, viața divină este împărțită în ființa noastră atunci când citim cuvântul cu multă rugăciune!

Dar dacă nu-L contactăm pe Domnul atunci când venim la cuvântul Său, cuvintele din Biblie pot deveni un cod scris pentru noi, doctrine moarte, ceva care este al slovei și rânduielilor, care ne pot ucide. O, Doamne Isuse!

Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem. Fie ca noi să învățăm să citim Cuvântul lui Dumnezeu cu rugăciune într-un mod viu, să nu fim uciși atunci când venim la cuvântul lui Dumnezeu, ci să experimentăm Duhul care însuflețește care ne dă viață! Ceea ce avem nevoie nu este mai multă cunoaștere sau doctrine; ceea ce avem nevoie este mai multă viață.

Avem nevoie ca mai multă viață a lui Dumnezeu să fie împărțită în noi. Însă faptul dacă suntem înviorați sau mortificați atunci când venim la cuvântul lui Dumnezeu depinde de modul în care citim Biblia.

Dumnezeu în Cristos ca Duh este întrupat în Cuvântul lui Dumnezeu, iar când venim la cuvântul lui Dumnezeu, ne pasă de Duhul viu și nu de cunoștințe sau doctrine moarte. Duhul nu este o doctrină; Duhul este Duhul dătător de viață, Duhul realității! Cu cât Îl contactăm mai mult pe Domnul ca Duh, cu atât primim mai mult viața divină!

Pe de o parte, citim și studiem cuvântul lui Dumnezeu cu rugăciune, exersându-ne duhul, pentru a fi umpluți de viață, căci Duhul dătător de viață ne însuflețește. Pe de altă parte, ca slujitori ai noului legământ, ne exersăm să vorbim cuvântul lui Dumnezeu altora și să le împărțim viață.

Pentru a fi cei care pot da viață altora, trebuie să rămânem în viața divină și trebuie să umblăm, să trăim și să avem ființa noastră în viața divină (1 Ioan 5:16). Ne exersăm să vorbim cuvântul lui Dumnezeu într-un mod viu, eliberându-ne duhul, pentru ca alții să poată primi nu cunoștințe sau doctrine moarte, ci Duh și viață.

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm și să Te experimentăm astăzi ca Duh dătător de viață! Ne deschidem Ție pentru a fi infuzați cu Tine ca viață. Aleluia, Duhul însuflețitor este în duhul nostru pentru a împărți viața divină în fiecare parte a ființei noastre. Venim la Tine în cuvântul Tău, Doamne Isuse, prin exersarea duhului nostru. Ne exersăm duhul și citim cu rugăciune cuvântul Tău, astfel încât cuvântul Tău să devină duh și viață pentru noi. O, Doamne, salvează-ne de la a veni la cuvântul Tău doar pentru a obține mai multă cunoștințe și doctrine. Fie ca să învățăm să citim Biblia cu rugăciune, prin exersarea duhului nostru, pentru a putea primi mai mult din Duh și viață! Aleluia, când studiem și citim Biblia cu rugăciune, prin exersarea duhului nostru, suntem înviorați! Amin, Doamne, alegem să Te savurăm ca viață în cuvântul Tău! Vrem să fim cei care dau viață altora, așa că rămânem astăzi în viața divină. Vrem să trăim, să umblăm și să ne avem întreaga ființă în viața divină, pentru a putea administra această viață divină și altora!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Experience the Inscribing Spirit and the Life-giving Spirit to be New Covenant Ministers, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 18 cu tema: Harul lui Dumnezeu și Duhul atotinclusiv, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic: Dumnezeul Triunic Se distribuie pe Sine în noi!

08/09/2025 by Credincios in Cristos 3 Comments

Binecuvântarea din 2 Corinteni 13:14 este aceeași cu cea din Numeri 6:22-27, căci este binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic – Dumnezeu Se distribuie pe Sine în Trinitatea Sa Divină în noi pentru savurarea noastră. Aleluia!

Slavă Domnului că este un Dumnezeu al binecuvântării, un Dumnezeu care ne binecuvântează cu Sine însuși ca fiind totul pentru noi! Încă de la începutul Bibliei, vedem că Dumnezeu vrea să-L savurăm și să ne împărtășim din El.

Apostolul Pavel a fost un păcătos de seamă, chiar un persecutor al bisericii lui Dumnezeu, dar Dumnezeu i-a arătat îndurare și L-a primit pe Dumnezeu ca har.

Când Domnul l-a întâlnit pe drumul spre Damasc, El a strălucit asupra lui Pavel, iar Pavel (care se numea Saul pe atunci) a spus: „Cine ești Tu, Doamne?” Apoi a zis: „Ce să fac, Doamne?”

Întreaga sa viață a trăit conform acestor două întrebări: viața sa a fost o căutare de a-L cunoaște pe Cristos, de a-L savura pe Cristos și de a-L câștiga pe Cristos, și dorea ca Domnul să-i spună ce să facă pentru El.

Într-un fel, Pavel a făcut multe lucruri pentru Domnul prin călătoriile sale evanghelistice; într-un alt sens, spre sfârșitul vieții sale pe pământ, nu părea să facă prea multe lucruri în exterior, căci a fost întemnițat și dus în călătorii lungi la Roma pentru a fi judecat de Cezar.

Cu toate acestea, chiar dacă Pavel nu a făcut prea multe în exterior, el savura totuși harul lui Dumnezeu în Cristos în interior, iar în scrisorile sale, îl administra pe Cristos tuturor sfinților.

Când ne gândim la harul lui Dumnezeu, ne putem gândi că este ceva ca un dar, un cadou, ceva ce nu merităm, dar pe care Dumnezeu ni-l dă, o favoare nemeritată. Dar harul este mult mai mult decât atât. Harul este Dumnezeu în Cristos venind la noi pentru a fi savurarea noastră și totul pentru noi.

Dumnezeu ni se dăruiește pentru savurarea noastră. Pe măsură ce Îl savurăm pe Domnul ca har, intrăm în realitatea țării bune, împărtășindu-ne din toate bogățiile Cristosului atotinclusiv ca Duh dătător de viață.

Aceasta nu înseamnă că situația exterioară este foarte bună și că suntem în pace și totul este bine; mai degrabă, în tot felul de circumstanțe, Îl savurăm pe Domnul, iar harul Său este suficient pentru noi.

În suferințele noastre, harul Domnului este suficient pentru noi. În încercările și necazurile noastre, tot ce trebuie să facem este să Îl savurăm pe Domnul ca har.

Aceasta este adevărata binecuvântare: să-L savurăm pe Dumnezeu ca har. Harul Domnului nu a fost în zadar pentru apostoli, ci mai degrabă Pavel a suferit mai mult decât toți ceilalți și s-a ostenit mai mult decât toți ceilalți, totuși nu el, ci harul lui Dumnezeu care era cu el. Amin!

Binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic: Dumnezeul Triunic care se distribuie în noi!

Mulți creștini sunt familiari cu 2 Corinteni 13:14, căci este cel mai des folosit verset sau rugăciune rostită la sfârșitul unei „slujbe” creștine, semnalând „sfârșitul serviciului divin” pentru mulți tineri care așteaptă cu nerăbdare să „iasă de acolo”.

Harul Domnului Isus și dragostea lui Dumnezeu și părtășia Duhului Sfânt să fie cu voi toți. Amin! Această binecuvântare, care este binecuvântarea Dumnezeului Triunic, este văzută și în Numeri 6:22-27, unde vedem binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic.

În Numeri, Iehova le-a poruncit lui Aaron și preoților să-i binecuvânteze pe copiii lui Israel spunând: „Iehova să vă binecuvânteze și să vă păzească; Iehova să facă să strălucească fața Lui peste voi și să fie îndurător de voi; Iehova să-Și înalțe fața peste voi și să vă dea pace.”

Binecuvântarea din 2 Corinteni 13:14 este aceeași cu cea din Numeri 6:22-27; aceasta este binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic, care este Dumnezeul Triunic care se distribuie pe Sine în Trinitatea Sa Divină în noi pentru savurarea noastră. Amin!

„Domnul să te binecuvânteze și să te păzească” este dragostea lui Dumnezeu Tatăl ca izvor de viață și lumină (v. 24; Psalmul 36:9).

„Domnul să facă să strălucească Fața Lui peste tine și să fie îndurător de tine” este harul lui Cristos ca grăsimea casei lui Dumnezeu (Numeri 6:25; Psalmul 36:8).

„Domnul să-Și înalțe fața peste tine și să-ți dea pace” este părtășia Duhului Sfânt ca râu al plăcerilor lui Dumnezeu (Numeri 6:26; Psalmul 36:8).

Binecuvântarea de aici, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, nu este legată de slujba noastră, de sănătatea noastră, de familia noastră sau de prosperitatea noastră.

Dumnezeu vrea să ni se dea pe Sine însuși ca binecuvântarea noastră. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al binecuvântării, însă binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic nu este ceva ce ține de a avea o slujbă bună, o casă frumoasă, o educație superioară sau o viață de familie bună.

Acesta este genul de binecuvântare pe care l-am aștepta de la omul nostru natural. Chiar și necredincioșii cred că, dacă Dumnezeu ne binecuvântează, trebuie să avem o casă bună, o mașină frumoasă, un loc de muncă bine plătit și o viață de familie bună.

Însă Biblia nu ne spune că aceasta este ceea ce Dumnezeu dorește să ne dea, nici binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic nu menționează aceste lucruri.

Ne putem uita la situația noastră și putem vedea că nu suntem atât de bogați, poate că nu avem multe lucruri, casa noastră nu este cea mai bună și chiar și sănătatea noastră are probleme. Uneori, ne putem uita la noi înșine și ne putem gândi la situația noastră și putem dezamăgi; credem că nu avem nimic.

Ni se poate părea că tot ce este sub soare este o deșertăciune a deșertăciunilor și chiar lucrurile lui Dumnezeu pot părea îndepărtate și nereale pentru noi. Când simțim în felul acesta, trebuie pur și simplu să ne întoarcem către Dumnezeul Triunic.

Dumnezeu este adevărata noastră binecuvântare și partea noastră. Dumnezeu Tatăl ne binecuvântează și ne păzește. Dumnezeu Fiul face ca fața Sa să strălucească peste noi și este îndurător față de noi, dăruindu-Se nouă ca har. Dumnezeu Duhul Își înalță fața peste noi și ne dă pace.

Când ne exersăm duhul și savurăm binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic, adică atunci când Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic care Se distribuie în noi, suntem păstrați în El și primim har și avem pace. Nu avem nevoie de nimic altceva, căci îl avem pe Dumnezeu.

Apostolul Pavel a scris 2 Corinteni 13:14 când era în închisoare; în exterior, nu avea mult, dar în interior savura binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic.

Poate că nu suntem cei mai străluciți, mai bogați sau mai buni oameni din societate, dar îl avem pe Dumnezeul Triunic ca binecuvântare a noastră. Îl putem savura pe Dumnezeu ca fiind totul pentru noi. Dumnezeul Triunic Se distribuie continuu în noi.

Tatăl, ca sursă, este plin de dragoste față de noi și ne binecuvântează și ne păzește. Fiul Îl exprimă pe Tatăl și face ca fața Lui să strălucească asupra noastră și este plin de har față de noi.

Nu este Domnul Isus atât de minunat, atât de plin de har și atât de dulce? Când Îl contactăm în duh, Îl savurăm ca har după har. Duhul curge ca părtășie cu Tatăl și Fiul și El Își înalță fața peste noi.

Când savurăm binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic, suntem umpluți de har și pace și nu avem nevoie de nimic altceva, căci Îl avem pe Dumnezeu ca binecuvântare a noastră!

O altă porțiune care vorbește despre distribuirea Trinității Divine în noi, binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic, este Psalmul 36:8-9. În aceste versete, vedem Trinitatea Divină în distribuirea Sa divină pentru a fi desfătarea poporului Său în casa Sa.

Grăsimea casei lui Dumnezeu se referă la Cristos, Fiul. Râul plăcerilor lui Dumnezeu se referă la Duh ca râul apei vieții (Ioan 7:37-39; Apocalipsa 22:1). Fântâna vieții și a luminii se referă la Tatăl, care este sursa vieții și a luminii (Ioan 1:3; 1 Ioan 1:5; Apocalipsa 21:23; 22:1-2, 5).

Este cu adevărat uimitor că Dumnezeu are o binecuvântare eternă – El vrea să ne binecuvânteze cu Sine Însuși pentru savurarea noastră!

Întreaga revelație divină din cuvântul lui Dumnezeu ne arată că Dumnezeul Triunic vrea să se introducă în noi, poporul Său ales și mântuit, astfel încât El să poată fi viața noastră, sursa noastră de viață și totul pentru noi, astfel încât El să ne satureze întreaga ființă cu Trinitatea Divină. Aleluia!

Pentru aceasta, Tatăl este sursa, Fiul este cursul, iar Duhul este curgerea Tatălui cu Fiul pentru a ajunge la noi ca râul plăcerilor lui Dumnezeu, înveselind cetatea lui Dumnezeu și fiind totul pentru poporul lui Dumnezeu.

Fie ca noi să fim cei care Îl savurează pe Dumnezeul Triunic care curge în noi zi de zi! Fie ca noi să rămânem sub binecuvântarea eternă a Trinității Divine și s-o savurăm zi de zi!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne binecuvântezi cu fiecare binecuvântare spirituală în Cristos în locurile cerești. Aleluia, Dumnezeu Tatăl ne binecuvântează și ne păzește. Slavă Domnului, Cristos Fiul Își face fața să strălucească peste noi și este îndurător cu noi. Amin, Dumnezeu Duhul Își înalță fața peste noi și ne dă pace. Ne deschidem Ție, Doamne Isuse, și venim la Tine; ne exersăm duhul pentru a Te savura și a ne împărtăși din această binecuvântare eternă a Trinității Divine! Slavă Domnului, Dumnezeul Triunic Se distribuie în noi astăzi! O, ce binecuvântare este să savurăm distribuirea divină a Trinității Divine! Suntem saturați cu grăsimea casei lui Dumnezeu și El ne face să bem din râul plăcerilor Sale, căci la El este fântâna vieții și a luminii! Tată, venim la Tine în Fiul prin Duh ca să Te savurăm, să ne împărtășim din bogățiile lui Dumnezeu și să fim umpluți cu Tine! Aleluia, Dumnezeul Triunic Se introduce în noi pentru a fi viața și sursa noastră de viață, astfel încât El să ne satureze întreaga ființă cu Trinitatea Divină! Amin, Doamne, ne deschidem distribuirii Tale divine astăzi!

Ce binecuvântare este să-L avem pe Dumnezeul Triunic ca binecuvântare a noastră! Îl putem savura zilnic ca har!

Ceea ce mulți oameni consideră astăzi o binecuvântare se dovedește de multe ori a nu fi o binecuvântare, ci o suferință. Lucruri precum o casă frumoasă, o mașină bună și chiar o soție bună nu sunt o binecuvântare; doar Dumnezeu, Dumnezeul Triunic distribuit în noi, este adevărata binecuvântare.

Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al binecuvântării; El ne binecuvântează cu Sine Însuși ca binecuvântare a noastră. De aceea, atunci când Pavel a scris diferitelor biserici în epistolele sale, a început întotdeauna cu un cuvânt despre har și pace.

El nu îi binecuvântează cu prosperitate exterioară sau cu un loc de muncă mai bun; el Îl administrează pe Dumnezeul Triunic credincioșilor pentru savurarea lor. Harul este Dumnezeu Fiul distribuit în noi pentru savurarea noastră, iar pacea este a Duhului. Pe măsură ce Îl savurăm pe Cristos ca har, avem pace; primim har în Fiul și savurăm pace în Duh.

În Vechiul Testament, nu era posibil să savurăm har, căci harul a venit când a venit Cristos. Înainte de venirea lui Cristos, legea a fost dată prin Moise, dar Cristos a venit și El era plin de har și realitate (Ioan 1:1, 14).

Când venim la Domnul astăzi, primim din plinătatea Lui și har după har (v. 15). Harul nu este un lucru, ci o persoană, Dumnezeul Triunic în Cristos fiind savurarea noastră și totul pentru noi.

Când Îl savurăm pe Cristos ca har, avem pace. Pacea nu este un lucru: pacea este o persoană, Cristos ca Duh devenind duhul păcii în noi. Aleluia! Pacea pe care ne-o dă lumea nu este pace adevărată; această pace este aici astăzi, dar va dispărea mâine. Dar pacea pe care Dumnezeu ne-o dă în Cristos prin Duhul păcii este pace adevărată.

Dumnezeu nu ne dă lucruri; El Se dăruiește nouă ca binecuvântare eternă a Dumnezeului Triunic pentru ca noi să să-L savurăm și, ca urmare, avem har, pace și tot ce avem nevoie. Ce binecuvântare este pentru noi, ca credincioși în Cristos, să-L avem pe Dumnezeu ca binecuvântare a noastră!

Ce binecuvântare este pentru noi să-L savurăm pe Dumnezeul Triunic care Se distribuie în Trinitatea Sa Divină în noi pentru savurarea noastră! Pe măsură ce Îl savurăm pe Dumnezeul Triunic, ne împărtășim din binecuvântarea eternă a lui Dumnezeu și suntem cu adevărat binecuvântați!

Ce binecuvântare mai bună putem cere decât să avem prezența lui Dumnezeu, chiar fața Lui? Noi, credincioșii în Cristos, savurăm prezența lui Dumnezeu ca binecuvântare zi de zi, căci Îl savurăm zilnic ca har.

Poate că suferim, poate că suntem persecutați și poate că nu suntem sănătoși în corpul nostru fizic, dar ne bucurăm în interior de binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic. Ne întoarcem inima către Domnul și toate vălurile sunt luate (2 Corinteni 3:16); apoi, Îl privim față în față și suntem infuzați cu El.

Ce binecuvântare este pentru noi să avem fața Domnului zâmbindu-ne, asigurându-ne, confirmându-ne și dându-ne tot ce avem nevoie în Cristos!

Harul și realitatea sunt în Cristos, iar când Îl privim pe Domnul față în față, suntem infuzați cu tot ce avem nevoie. Ce binecuvântare este pentru noi să avem pace în Cristos, prin Cristos și cu Cristos.

Când privim fața cuiva, ne este clară intenția lui față de noi și vedem ce se întâmplă în ființa lui lăuntrică. Când privim fața Domnului, când Îl privim față în față, vedem că fața Lui strălucește asupra noastră, fața Lui este înălțată și El ne dă har și pace. Slavă Domnului!

Harul lui Dumnezeu în economia Sa este bogat, se înmulțește și se abundă (Efeseni 2:7; 1 Petru 1:2b; 2 Petru 1:2; Efeseni 1:7b-8). Amin!

Dumnezeu ne-a hăruit în Preaiubitul (v. 6); suntem oameni binecuvântați, căci suntem hăruiți în Cristos. Am obținut acces prin credință la acest har în care stăm (Romani 5:2a). Când Cristos în noi este primit, experimentat și savurat zilnic, aceasta înseamnă că ni se adaugă har, har peste har (Ioan 1:16). Slavă Domnului!

Ce binecuvântare este ca noi să-L avem pe Dumnezeul Triunic ca binecuvântare! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, suntem un popor binecuvântat, căci Dumnezeu ne-a binecuvântat în Cristos cu orice binecuvântare spirituală în locurile cerești! Îți mulțumim, Doamne, și Te lăudăm pentru binecuvântarea eternă a Dumnezeului Triunic. Îți mulțumim că faci să strălucească fața Ta asupra noastră. Îți mulțumim că Ți-ai înălțat fața și ne-ai dat pace. Chiar dacă suferim, Te putem savura ca har. Slavă Domnului, Cristos a venit ca har pentru ca noi să să-L savurăm și să participăm la El! Aleluia, ce binecuvântare este să avem fața lui Dumnezeu, prezența Lui și să-L savurăm zilnic ca har! Venim la Tine, Doamne, și ne deschidem pur și simplu pentru a Te savura! Vrem să-L savurăm, să-L experimentăm și să-L primim pe Cristos în noi, astfel încât harul să ni se adauge! Ce minunat e că harul lui Dumnezeu în economia Sa este bogat, se înmulțește și abundă! Slavă Domnului, noi am dobândit acces prin credință la acest har în care stăm!