În Apocalipsa 1 avem o viziune a lui Cristos, iar detaliile pe care le vedem cu privire la El sunt uimitoare; caracterul Său ceresc străvechi este denotat de fața și părul Său alb, cei șapte ochi ai Săi sunt ca o flacără de foc pentru a privi, a observa, a cerceta și a judeca prin iluminare, picioarele Lui sunt ca arama strălucitoare, semnificând umblarea Sa perfectă și luminoasă, calificându-L să exercite judecata pină, iar vocea Lui este ca sunetul multor ape în seriozitate și solemnitate! Ce Cristos minunat avem!
Doamne Isuse, dă-ne să vedem o viziune a ceea ce Tu ești pentru noi astăzi. Fie ca noi să nu fim limitați în viziunea și savurarea noastră din Cristos. Fie ca noi să ne dăm seama și să savurăm caracterul Tău ceresc străvechi. Fie ca noi să ne deschidem celor șapte ochi ai Tăi pentru a ne cerceta, a ne observa, a ne privi, a ne judeca prin iluminare și a ne infuza! Amin, Doamne, ai Tu o cale în ființa noastră. Vorbește-ne și trezește-ne cu vocea Ta solemnă! Amin!
Pe de o parte, Cristos ca Dumnezeu este întotdeauna același, neschimbându-se niciodată și neavând nevoie să se schimbe sau să facă ceva pentru a Se perfecționa. Pe de altă parte, El este atotinclusiv și, în funcție de nevoie și de ceea ce Dumnezeu vrea să facă, El are multe aspecte și ni se prezintă într-un mod particular.
Pentru nevoia de restaurare și creație ulterioară din Geneza 1, îl vedem pe Dumnezeu într-un mod particular – Dumnezeu Tatăl fiind sursa și Creatorul, Cristos fiind mijlocul creației lui Dumnezeu și Duhul lui Dumnezeu plutind peste suprafața apelor. Aceasta este la începutul Bibliei.
Apoi, la sfârșitul Bibliei, îl vedem pe Dumnezeu Tatăl în Cristos ca lampă în Noul Ierusalim, strălucind în întregul univers prin umanitatea răscumpărată și transformată ca difuzor (zidurile cetății), iar Duhul și mireasa fiind una.
Acesta este același Dumnezeu, dar El a trecut printr-un proces în economia Sa, a devenit ceva, a acumulat și a realizat ceva, iar acum El este un Dumnezeu Triunic procesat și finalizat. Ce Dumnezeu avem! Cristosul nostru este atât de minunat! El este atât de glorios! El este atât de prețios!
În cartea Apocalipsa, în special, vedem multe aspecte ale lui Cristos care nu se văd nicăieri în Biblie. În Evanghelii vedem un Cristos minunat, blând, bun și suferind, dar în Apocalipsa, Cristos pare a fi destul de feroce, arzător, strălucitor, judecător și pătrunzător, chiar luptător.
În Apocalipsa, îl vedem pe Cristos pe tron administrând întregul univers prin intermediul celor șapte lămpi de foc dinaintea tronului, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu. Dacă ne deschidem către Domnul și ne exersăm duhul pentru a citi cu rugăciune cuvântul Său, El are o cale de a ne infuza cu ceea ce este El astăzi și chiar acum pentru împlinirea economiei Sale.
Să vedem caracterul ceresc străvechi a lui Cristos și să ne deschidem către cei șapte ochi ai Domnului pentru privire, observare, cercetare, judecare prin iluminare și infuzare
În Apocalipsa 1:14-15 vedem o viziune a lui Cristos diferită de oricare alta din Noul Testament. În Evanghelii, El obișnuia să fie un om smerit, blând, umil, un om al suferinței și foarte plin de grijă și de compasiune. Apostolul Ioan și-a sprijinit capul pe pieptul Domnului, fiind îngrijit și iubit de El.
Dar în Apocalipsa 1, capul și părul Domnului erau albe ca lâna albă, ca zăpada. Ce semnifică aceasta? În Cântarea Cântărilor 5:11 vedem că El are părul negru, semnificând puterea Lui veșnică.
Aici, însă, în Apocalipsa 1, El are părul alb, semnificând caracterul Său ceresc străvechi (vezi Iov 5:10). Aceasta nu înseamnă că El este bătrân; mai degrabă, capul și părul Lui erau albe ca lâna albă. Lâna albă izvorăște din natura vieții, iar zăpada albă coboară din cer, din ceruri. Acest lucru este semnificativ.
Culoarea naturii lui Cristos este albă; caracterul Său ceresc străvechi este din natura Lui. Așa cum zăpada este albă pentru că vine din ceruri, tot așa natura lui Cristos este pură, albă și cerească, nefiind pătată cu nimic pământesc.
Lâna albă, atât în Apocalipsa 1:14, cât și în Daniel 7:9, semnifică faptul că caracterul Său străvechi este din natura Lui – nu din faptul că este bătrân, iar zăpada albă semnifică faptul că caracterul Său străvechi este ceresc, nu pământesc. Extraordinar!
Caracterul ceresc străvechi a Domnului este descris prin capul și părul Său albe ca lâna albă, ca zăpada. Nu putem decât să-L lăudăm pentru ceea ce este!
Doamne Isuse, Te lăudăm pentru vechimea Ta cerească! Amin, capul și părul lui Cristos sunt albe ca lâna albă, ca zăpada! Fie ca noi să Te vedem, Doamne dragă, așa cum ești Tu pentru noi astăzi. Fie ca noi să ne dăm seama de natura Ta cerească și să apreciem caracterul Tău ceresc străvechi! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție. Tu ești pur, ceresc și curat, nefiind întinat sau pătat de nimic din lucrurile pământești. Fă-ne la fel cum ești Tu, cerești, curați și puri! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi!
Al doilea aspect al lui Cristos din Apocalipsa 1:14 este că ochii Lui erau ca o flacără de foc. În Cântarea Cântărilor 5:12, ochii lui Cristos sunt ca niște porumbei pentru exprimarea dragostei Sale. În Evanghelii, El a fost bun și blând, iar ceilalți nu au fost amenințați, ci mai degrabă îngrijiți de faptul că El era cu ei.
Însă în Apocalipsa 1:14, ochii Domnului erau șapte, ca o flacără de foc; aceasta este pentru a privi, a observa, a cerceta, a judeca prin iluminare și a infuza (Apocalipsa 5:6; Daniel 10:6).
Cristos observă și cercetează pentru a putea exercita judecata prin iluminare. Chiar acum, Cristos are șapte ochi ca o flacără de foc și nimic nu scapă vederii Sale. Șapte este numărul împlinirii în lucrarea lui Dumnezeu; cei șapte ochi ai lui Cristos sunt pentru lucrarea lui Dumnezeu, pentru lucrarea Sa.
Mai târziu, în Apocalipsa 5:6, vedem că cei șapte ochi ai lui Cristos sunt șapte lămpi de foc, cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, arzând înaintea tronului.
Cristos este pe tron și, ca Duh, este intensificat de șapte ori, fiind chiar ca flăcări de foc care aleargă înainte și înapoi pentru a îndeplini economia lui Dumnezeu și a îndeplini administrația lui Dumnezeu.
În special în ceea ce ne privește pe noi, cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu sunt trimise pe tot pământul pentru lucrarea lui Dumnezeu pe pământ, iar Domnul ne privește cu cei șapte ochi ai Săi pentru a-Și îndeplini economia în noi și prin noi.
Când venim la Domnul în cuvântul Său, când suntem în întâlnirile bisericii și ne deschidem Domnului, Cristos cu cei șapte ochi ai Săi ne privește, ne observă, ne cercetează, ne judecă prin iluminare și infuzare.
Putem mărturisi că, mai ales în viața noastră de zi cu zi, când vorbim cu soțul/soția noastră și suntem pe cale să ne certăm sau să ne ridicăm vocea, cei șapte ochi ai Domnului strălucesc asupra noastră și ne luminează, ne judecă și ne opresc să facem acest lucru. De multe ori Domnul vine la noi cu ochii Săi pătrunzători și în flăcări.
Putem conversa cu colegii sau vecinii noștri de muncă și, dintr-o dată, avem o strălucire interioară, un sentiment că ar trebui să ne oprim din vorbit și să nu ne implicăm. Putem ascunde ceva de soțul/soția noastră sau de managerul nostru, iar Domnul vine cu cei șapte ochi ai Săi, pătrunzând în ființa noastră și expunându-ne adevărata stare.
Este posibil să avem sentimente negative față de unii dintre sfinții care ne-au spus sau care ne-au făcut ceva; pe măsură ce ne deschidem Domnului în cuvântul Său, El strălucește asupra noastră, străpunge sentimentele și emoțiile noastre rănite și judecă ce trebuie judecat și apoi ne infuzează cu ceea ce este El.
Pe partea negativă, suntem judecați prin iluminare, căci cei șapte ochi ai Domnului străpung, iar pe partea pozitivă, suntem infuzați cu mai mult din Cristos pentru lucrarea și economia Sa.
Putem mărturisi că am avut această experiență de multe ori; este posibil să ne certăm cu alții sau să spunem ceva negativ cuiva, în special celor apropiați, dar ochii strălucitori ai Domnului erau ațintiți asupra noastră și nu puteam continua să vorbim. Strălucirea Domnului ne oprește gura.
Ochii Domnului, fiind ca o flacără de foc, sunt în principal pentru judecata Sa (Daniel 7:9-10; Apocalipsa 2:18; 19:11-12). Pe măsură ce ne deschidem către El și spunem Amin vorbirii Sale, fără a ne certa cu strălucirea Sa interioară, multe lucruri negative din noi sunt curățate și judecate, iar Domnul are o cale de a ne infuza cu Sine Însuși.
Tuturor ne place să primim infuzarea Lui, dar înainte ca El să ne poată infuza, El arde și judecă prin iluminare. Adevărata noastră stare este expusă atunci când Domnul strălucește asupra noastră.
Fie ca noi să învățăm să ne deschidem către cei șapte ochi ai Săi și să-I permitem să ne privească, să ne observe, să ne cerceteze, să ne judece prin iluminare și să ne infuzeze.
Doamne Isuse, ne deschidem strălucirii Tale astăzi. Îți mulțumim, Doamne, că ești Cel care ai șapte ochi ca o flacără de foc. O, Doamne, pur și simplu ne deschidem iluminării Tale. Fie ca să-Ți permitem să ne privești, să ne observi și să ne cercetezi. Cercetează-ne, o, Doamne, și cunoaște-ne inima. Strălucește asupra noastră, strălucește în noi și străpunge-ne cu cei șapte ochi ai Tăi. Ne deschidem privirii, observării și cercetării Tale. Ne deschidem judecății Tale prin iluminare. Amin, Doamne, ne deschidem infuzării Tale. Infuzează-ne cu ceea ce Tu ești astăzi. Îndeamnă-ne să fim fierbinți pentru Tine! O, Doamne, păstrează-ne sub strălucirea Ta! Îndepărtează de la noi, prin strălucire, orice nu se potrivește cu natura Ta sfântă! Câștigă în noi ceea ce cauți Tu. Purifică-ne. Curăță-ne. Infuzează-ne. Infuzează ceea ce ești Tu în ființa noastră. Fă-ne la fel cum ești Tu, sfinți și strălucitori! Amin, Doamne, fă-ne cetatea sfântă, Noul Ierusalim!
Umblarea perfectă și luminoasă a Domnului Îl califică să exercite judecata, iar vocea Lui este vocea Dumnezeului Atotputernic în seriozitatea și solemnitatea ei!
În Apocalipsa 1:15 vedem că picioarele Domnului erau ca o aramă strălucitoare, ca arsă într-un cuptor. Extraordinar!
Când era pe pământ, o femeie a venit și a plâns la picioarele Lui, spălându-I picioarele cu lacrimile ei și ștergându-le cu părul ei; El era atât de abordabil și drag. Dar aici, în Apocalipsa, vedem că picioarele Lui erau ca o aramă strălucitoare, ca arsă într-un cuptor. Aceasta semnifică faptul că umblarea Lui perfectă și luminoasă Îl califică să exercite judecata Sa(Ezechiel 1:7; Daniel 10:6).
Focul este pentru judecată (1 Corinteni 3:13; Evrei 6:8; 10:27). Dumnezeul nostru este un foc mistuitor (12:29). Tronul Lui este o flacără de foc, iar roțile lui sunt foc arzător și un râu de foc izvorăște și iese dinaintea Lui, așa cum se vede în Daniel 7:9-10. Toate acestea sunt pentru judecată.
Când Cristos era pe pământ, El a fost încercat și testat mai mult decât orice ființă umană; alții L-au persecutat, I-au pus întrebări și au vorbit lucruri rele despre El imediat după ce L-au lăudat, și El a fost înțeles greșit.
El a fost lepădat, vorbit de rău, judecat greșit și persecutat până la cel mai înalt grad. Umblarea Lui a fost testată și încercată și El a ieșit strălucind. Acum El are picioare ca arama strălucitoare.
În epoca bisericii, El ne infuzează cu însăși ființa Lui ori de câte ori Îl privim. Umblarea perfectă și luminoasă a lui Cristos Îl califică să exercite judecata Sa. Judecata începe din casa Lui; astăzi suntem sub cercetarea Domnului, judecând prin iluminare și infuzare, iar într-o zi El va judeca și lumea și toate lucrurile.
El este calificat. El a fost judecat, încercat și găsit vrednic, căci umblarea Lui a fost perfectă și luminoasă. Într-o zi, El va veni să stăpânească pământul judecându-l, iar picioarele Lui vor fi ca stâlpii de foc (Apocalipsa 10:1). Ce Cristos extraordinar avem!
Dacă ne deschidem judecății Sale astăzi, El ne va infuza și pe noi cu ceea ce este El pentru a ne face la fel ca El, iar umblarea noastră va fi, de asemenea, perfectă și luminoasă, căci El se va exprima prin noi și va trăi în noi.
Doamne Isuse, Te lăudăm pentru umblarea Ta perfectă și luminoasă pe pământ. Te lăudăm pentru că trăiești conform lui Dumnezeu și manifești ceea ce este Dumnezeu altora. Amin, Doamne, umblarea Ta pământească și umblarea Ta zilnică au fost încercate și testate, iar Tu ești acum strălucitor! Te lăudăm, Doamne! Ne deschidem Ție! Acum ești calificat să exerciți judecata pină. Ne deschidem strălucirii, cercetării și judecății Tale. Strălucește asupra noastră prin cuvântul Tău. Expune orice aspect al vieții noastre zilnice care nu se potrivește cu Tine. Ne deschidem, Doamne, și suntem de acord cu lumina Ta. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Fă-ne la fel cum ești Tine. Fie ca viața noastră zilnică să fie Cristos trăind în noi și exprimat prin noi. Amin!
În a doua parte a versetului 15 din Apocalipsa 1 vedem că vocea lui Cristos este ca vuietul multor ape (Apocalipsa 14:2). Acesta este un sunet tumultos, sunetul vocii Dumnezeului atotputernic (Ezechiel 1:24; 43:2) în seriozitatea și solemnitatea sa (comp. cu Apocalipsa 10:3).
În Evanghelii, vedem un Cristos a cărui voce este primitoare, bună și blândă față de noi, păcătoșii, și expunătoare față de cei care se cred îndreptățiți. În Epistole, auzim vocea Domnului și o ascultăm, și suntem întăriți, zidiți și perfecționați.
Dar în Apocalipsa, vocea Domnului este serioasă și solemnă, chiar ca sunetul vocii Dumnezeului Atotputernic. În experiența noastră de astăzi, de multe ori vocea Domnului este blândă și tandră, iar noi suntem îngrijiți cu drag de vorbirea Lui. Alteori, însă, vocea Domnului ne șochează ca un tunet. Vocea Lui este cea a Dumnezeului Atotputernic și suntem avertizați și treziți.
Trebuie să auzim vocea Domnului astăzi. Trebuie să fim sub vorbirea Sa. Trebuie să ne deschidem vorbirii Sale. El ne trezește. El ne face să nu mai dormim sau să rămânem într-o amorțeală de beție ca restul oamenilor din jurul nostru. Fie ca noi să ne deschidem Lui!
Doamne Isuse, ne deschidem vorbirii Tale astăzi. Îți mulțumim pentru vocea Ta blândă și dulce. Ne place să-Ți auzim vocea, căci vocea Ta este atât de frumoasă, atât de primitoare și atât de liniștitoare. Suntem îngrijiți cu drag de vorbirea Ta. O, Doamne, continuă să ne vorbești. Vorbește-ne chiar și atunci când vocea Ta este ca sunetul multor ape, sunetul vocii Dumnezeului atotputernic. Ai Tu o cale în noi, Doamne, prin vorbirea Ta. Fie ca noi să fim avertizați și treziți prin vorbirea Ta. Fie ca Tu să câștigi în noi ceea ce Tu cauți prin vorbirea Ta! Amin, Doamne, Te iubim și iubim vorbirea Ta!