O Revelație a lui Cristos

Rămânem în unirea organică cu Cristos pentru a crește împreună cu El și a savura toate bogățiile Sale

12/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

În unirea noastră organică cu Cristos, tot ceea ce a trecut Cristos a devenit istoria noastră; am fost altoiți în Cristos, suntem uniți organic cu El și, în această unire organică, toate elementele noastre negative sunt eliminate, iar facultățile noastre create de Dumnezeu sunt înălțate, îmbogățite și saturate, astfel încât să putem fi transformați. Slavă Domnului!

Noi, cei care credem în Cristos, nu suntem doar cei care credem că Dumnezeu este real și că Cristos a murit pentru noi, ca să fim mântuiți de la pierzarea veșnică. Mai degrabă, prin credința noastră în Cristos, credință inițiată de Domnul și infuzată în noi în momentul pocăinței noastre, suntem uniți organic cu Domnul ca un singur duh. Slavă Domnului!

Tot ce are legătură cu relația noastră cu Domnul după momentul regenerării noastre are un aspect organic. Chiar și aspectul botezului, căci trebuie să credem și să fim botezați, are un aspect organic în domeniul spiritual.

Romani 6:5 vorbește despre noi, care am crescut împreună cu Cristos în asemănarea morții Sale; aceasta se referă la versetul anterior, care menționează botezul. Când am fost botezați întru Cristos și în moartea Lui, am crescut împreună cu Cristos în asemănarea morții Sale. Ce minunat!

Poate că nu ne-am dat seama de acest lucru în momentul botezului nostru, dar chiar și botezul nostru a fost o creștere cu Cristos și Cristos crescând în noi, în special în aspectul morții Sale. Prin botez, am fost despărțiți de vechea sursă, vechiul Adam, cu tot ce avea omul vechi, și am fost atașați de o nouă sursă, Cristos ca omul nou cu toate lucrurile pozitive din El. Și aceasta este ceva ce ține de creștere.

Dumnezeu, în Cristos, vrea să crească în noi. El nu vrea doar să aibă părtășie cu noi sau să ne facă să facem voia Lui pentru satisfacția Lui; El vrea să vină în noi și să crească în noi. În Sine Însuși, Dumnezeu nu crește și nici nu are nevoie, căci El este veșnic perfect, atotinclusiv și complet. Dar în noi, în poporul Său, El trebuie să crească și El crește.

El a venit în noi ca sămânța vieții în momentul regenerării noastre și El crește în pământul inimii noastre. Pe măsură ce El crește în noi, noi creștem cu creșterea lui Dumnezeu. Pe măsură ce El crește în noi, și noi creștem cu El, căci El crește în noi și noi avem creșterea la măsura staturii lui Cristos. Fie ca noi să-I permitem Domnului să crească în noi zi de zi.

Fie ca noi să creștem împreună cu El în asemănarea învierii Sale, așa cum am crescut împreună cu El în asemănarea morții Sale! Amin, mai multă creștere a lui Dumnezeu în noi astăzi!

Am fost altoiți în Cristos, avem o unire organică cu Cristos, iar acum El crește în noi și noi creștem în El

Faptul că am crescut împreună cu Cristos în asemănarea morții Sale prin botez (Romani 6:5) denotă o unire organică în care are loc creșterea. În primul rând, când cineva ne-a predicat Evanghelia și a existat o deschidere în ființa noastră, am crezut în Domnul Isus, iar Cristos a venit în noi. Cristos a venit în duhul nostru pentru a ne regenera prin pocăința și credința noastră în Cristos.

Apoi, El a continuat să crească în noi, iar un aspect al creșterii Sale este botezul nostru. Prin credința în Cristos, am fost uniți cu El ca unul singur și acum suntem un singur duh cu Domnul (1 Corinteni 6:17).

Unul dintre faimoșii expozitori ai Noului Testament, Frederic Louis Godet, a sugerat în Comentariul său aspura cărții Romani că creșterea despre care se vorbește în Romani 6:5 este legată de noțiunea de altoire.

El a mers chiar până acolo încât a tradus acest verset astfel: „Căci, dacă am devenit una și aceeași plantă [cu El] prin asemănarea morții Lui, vom fi și părtași la învierea Lui. Aleluia!”

Cuvântul „crescut” aici denotă „unirea organică în virtutea căreia o ființă împărtășește viața, creșterea și fazele existenței aparținând alteia” (conform lui Godet).

Acest lucru este foarte interesant și, de asemenea, foarte adevărat. Noi, cei care credem în Cristos, nu suntem doar botezați pentru a împlini o rânduială exterioară lăsată de Domnul Isus; mai degrabă, suntem uniți cu El în mod organic și, în unirea organică cu Cristos, creștem împreună cu El.

Am fost altoiți în „pomul” lui Cristos; prin credință și botez, am fost altoiți în întruparea Dumnezeului Triunic, astfel încât să putem crește împreună cu El.

Aceasta este ceva organic, căci numai ceea ce este organic și viu crește. Relația noastră cu Domnul este ceva ce ține de viață și creștere. Odată eram morți, ceea ce este negativ, și eram și în pomul greșit – eram în măslinul sălbatic, necultivat; cu toate acestea, am fost tăiați din el și am fost altoiți în Cristos (Romani 11:24).

Am fost tăiați din ceea ce este prin fire un măslin sălbatic și am fost altoiți împotriva firii în măslinul cultivat, Cristos. În altoire, există atât moarte, cât și înviere, adică atât tăierea, cât și altoirea. Cristos a fost tăiat pe cruce, căci El a murit pentru noi și a existat o deschidere în El pentru ca noi să fim altoiți în El.

El a trăit o viață crucificată pe tot parcursul vieții Sale, căci, deși era capabil și talentat, El nu a trăit prin viața Sa omenească bună, ci a trăit prin viața Tatălui, a făcut lucrările Tatălui și a rostit cuvintele Tatălui. Apoi, El a murit fizic pentru noi pe cruce și El a fost tăiat; acum există o rană deschisă în Cristos în care noi toți putem fi altoiți.

Prin credință și botez, suntem altoiți în Cristos pentru a fi într-o unire organică cu Cristos, unde putem crește împreună cu El. Am fost tăiați, de partea noastră, prin pocăința și botezul nostru. Evanghelia L-a adus pe Cristos la noi și ne-am pocăit, am crezut în Domnul și am fost dispuși să fim botezați.

Prin credință și botez, suntem atașați de Cristos, uniți cu El organic și acum avem o unire organică cu Domnul pentru ca noi să creștem împreună cu El. Slavă Domnului! Trebuie să vedem și să apreciem unirea organică cu Cristos în duhul nostru.

În afara acestei uniri organice, nu avem nicio cale de a-L savura, experimenta și exprima pe Cristos; numai în unirea organică cu Cristos putem avea parte de tot ceea ce este Dumnezeu pentru noi și Îl putem exprima în mod corporativ.

Pe măsură ce trăim astăzi în unirea organică cu Cristos, suntem despărțiți de omul vechi, omorâm carnea și ne lepădăm de sine, iar pe partea pozitivă, savurăm bogățiile lui Cristos, experimentăm tot ceea ce este El și Îl exprimăm în mod corporativ. Slavă Domnului!

Îți mulțumim, dragă Doamne Isuse, că ne-ai altoit în Tine. Aleluia, prin credință și botez, am fost despărțiți de vechea sursă, vechiul Adam cu tot ceea ce este el, și am fost altoiți în Cristos. Amin, Doamne, vrem să rămânem aici, în unirea organică cu Tine în duhul nostru. Vrem să rămânem în duhul contopit, în duhul unit cu Tine, pentru a putea savura tot ceea ce ești Tu, a experimenta toate bogățiile Tale și a Te exprima! Aleluia, în unirea organică cu Cristos, împărtășim viața, creșterea și tot ceea ce Dumnezeu este pentru noi în Cristos și creștem împreună cu Cristos! O, Doamne, Îți mulțumim pentru duhul nostru contopit, unde suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Crești în noi astăzi. Fie ca noi să creștem în Tine și împreună cu Tine. Fie ca noi să rămânem în Tine astăzi, chiar să rămânem un singur duh cu Tine, ca să putem crește împreună cu Tine. Vrem să creștem împreună cu Cristos în asemănarea morții Sale, ca să putem crește și noi împreună cu El în asemănarea învierii Sale!

Rămânem în unirea organică cu Cristos și creștem împreună cu El în moartea și învierea Sa

Când ne exersăm duhul pentru a citi cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu, vom fi luminați să vedem că noi, credincioșii în Cristos, avem o unire organică cu El. El și noi am fost uniți ca unul singur.

În unirea organică cu Cristos, tot ceea ce a avut, este și prin ce a trecut Cristos a devenit al nostru. Tot ceea ce a avut, în care a fost și a realizat El a devenit al nostru pentru savurarea și experiența noastră.

Moartea și învierea Sa sunt acum ale noastre pentru că suntem în Cristos și suntem uniți organic cu El. Am fost ramuri ale măslinului sălbatic, dar prin credință și botez, am fost altoiți în Cristos, măslinul cultivat.

Pentru a fi altoiți, trebuie să murim; dacă nu murim, nu putem fi altoiți. Domnul, de partea Lui, a murit pe cruce, căci a fost tăiat pe cruce. Acum există o rană în El cu care putem fi uniți. Și suntem tăiați ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru și-L contactăm pe Domnul.

Inițial, ne-am deschis Domnului când ne-am pocăit și am chemat Numele Lui, iar acum continuăm să-L contactăm pe Domnul pentru ca El să crească în noi. Slavă Domnului, avem o unire organică cu Cristos și acum putem savura grăsimea rădăcinii, toate bogățiile lui Cristos!

Într-o astfel de altoire, toate elementele noastre negative sunt eliminate, iar facultățile noastre create de Dumnezeu sunt înălțate, îmbogățite și saturate, astfel încât să putem fi transformați după imaginea Sa. Slavă Domnului!

Viața noastră creștină este o viață în această unire organică cu Cristos. Pe măsură ce rămânem în duhul nostru contopit și umblăm conform duhului, viața divină din noi ne saturează cu ceea ce este Cristos, aplică toate bogățiile lui Cristos ființei noastre și ne face să creștem împreună cu Cristos în asemănarea morții și învierii Sale.

În această unire organică cu Cristos, avem victorie, viață, putere, lumină și toate atributele divine. Am fost creați după imaginea lui Dumnezeu (Gen. 1:26), iar Cristos a venit să fie pomul vieții (Ioan 15:1-5; 11:25).

El a fost tăiat pe cruce pentru a ni se deschide, iar noi suntem tăiați prin credință și botez. Acum, aceste două tăieturi sunt unite în duh, iar Domnul și noi suntem altoiți împreună, căci suntem altoiți în Cristos. Slavă Domnului!

În această minunată unire organică cu Cristos, toate elementele noastre negative sunt eliminate și tot ceea ce este Cristos cu toate bogățiile Sale sunt împărțite în noi.

Mai mult, facultățile noastre create de Dumnezeu sunt înălțate, îmbogățite și saturate. Nu numai că suntem mântuiți de la pierzarea veșnică, dar suntem și sfințiți, înnoiți, transformați, conformați și glorificați, Aleluia! În cele din urmă, noi și Cristos, Cristos și noi, devenim una; El trăiește în noi și Îl exprimăm rămânând în unirea organică cu El.

Zi de zi trebuie să ne fixăm mintea pe duhul nostru (Romani 8:6) și să savurăm cuvântul viu al Domnului, care devine duh și viață în noi (Ioan 6:63). Pe măsură ce-L savurăm pe Domnul și Îl contactăm în duhul nostru, rămânem în unirea organică cu Cristos, iar El crește în noi.

În viața altoită, creștem împreună cu Cristos; creștem cu El în asemănarea morții Sale și, de asemenea, în asemănarea învierii Sale. El ne hrănește și, de asemenea, dă la moarte în noi tot ceea ce este negativ.

Creștem împreună cu Cristos în asemănarea învierii Sale, trăind și umblând în noutatea vieții, pe măsură ce rămânem în unirea organică cu Domnul. Nu așteptăm doar o înviere în viitor, care va veni și ne va învia întreaga ființă; acum rămânem în unirea organică cu Cristos și creștem cu El în asemănarea învierii Sale. Slavă Domnului!

O, fie ca noi să vedem această realitate spirituală a vieții noastre creștine! Fie ca noi să ne dăm seama că, după ce ne-am pocăit și am crezut în Domnul Isus, creștem împreună cu Cristos mai întâi în asemănarea morții Sale și apoi în asemănarea învierii Sale!

Creștem împreună cu Cristos în asemănarea morții Sale prin botez (Romani 6:4-6), și apoi creștem împreună cu El în asemănarea învierii Sale prin trăirea și umblarea în noutatea vieții. Fie ca noi să rămânem zilnic în unirea organică cu Cristos în viața noastră până când El ne transformă după imaginea Sa și tot ce este negativ în ființa noastră este eliminat și îndepărtat.

Slavă Domnului că, atunci când am fost botezați, am crescut împreună cu Cristos în asemănarea morții Sale, iar acum, prin moartea Sa, creștem în învierea Sa. El Însuși este înviere și viață, am fost altoiți în El și toate substanțele nutritive a ceea ce este El devin sursa noastră de bogății de nepătruns.

Fie ca noi să continuăm să creștem în Cristos în unirea organică cu Domnul până când devenim la fel ca El! Am fost altoiți în Cristos ca pomul vieții, absorbim bogățiile Lui și creștem cu creșterea lui Dumnezeu (Ioan 3:30; Coloseni 2:19).

Doamne Isuse, vrem să rămânem în unirea organică cu Cristos astăzi. Crești în noi. Ai o cale de a îndepărta și de a elimina toate elementele negative din noi. Adaugă mai mult din ceea ce ești Tu ființei noastre. Fie ca noi să creștem împreună cu Cristos în asemănarea morții Sale și, de asemenea, în asemănarea învierii Sale. Amin, Doamne, păstrează-ne în unirea organică cu Tine astăzi, ca să ne putem împărtăși din tot ceea ce ești Tu și să Te putem exprima! Aleluia, viața lui Cristos în noi înnobilează funcțiile originale date nouă la creație și îmbogățește, întărește și chiar saturează întreaga noastră ființă! Slavă Domnului, suntem uniți cu Domnul ca un singur duh! Amin, Doamne, fie ca noi să creștem împreună cu Tine astăzi. Fie ca viața Ta divină să crească în noi puțin mai mult astăzi. Dă-ne experiențele de care avem nevoie pentru a crește în Cristos, chiar și pentru a crește cu creșterea lui Dumnezeu în noi! Slavă Domnului pentru viața altoită! În viața altoită putem savura tot ceea ce este Cristos și ne putem împărtăși din toate bogățiile Sale!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Remain in the Organic Union with Christ to Grow with Him and Enjoy all His Riches, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 3 cu tema: Asemănarea morții și învierii lui Cristos (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Am fost îngropați împreună cu Cristos pentru a trăi o viață a botezului și a umbla în noutatea vieții

10/11/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Noi, credincioșii în Cristos, am fost îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Lui și acum trăim o viață a botezului și umblăm în noutatea vieții, fiind o creație nouă în înviere în timp ce umblăm în și conform Duhului! Amin!

În Romani 5, vedem botezul împreună cu Cristos, chiar botezul întru Cristos și în moartea Lui. Botezul nu este un ritual sau o formă; cu toții trebuie să fim botezați, dar există o realitate spirituală a botezului.

De ce trebuie să fim botezați și care este semnificația botezului? Prin botezul fizic în apă, suntem cufundați în apă și ieșim din apă ca o persoană nouă. Realitatea spirituală a botezului, însă, este foarte profundă și bogată și trebuie să știm ce se întâmplă în domeniul spiritual atunci când suntem botezați sau când botezăm pe cineva.

Prin botez, suntem cufundați în Cristos, luându-L pe Cristos ca domeniu al nostru. Prin botez, suntem uniți cu El în mod organic. Aleluia! Prin botez, suntem transferați din sfera și domeniul lui Adam, primul om, în sfera lui Cristos, al doilea om.

Cu toții ne naștem în Adam și, implicit, ne naștem în păcat. Ne trăim viața umană din momentul nașterii noastre din părinții noștri în păcat. Dar slavă Domnului, într-o zi lumina Evangheliei a strălucit asupra noastră și Domnul S-a îndurat de noi, așa că am auzit Evanghelia și am crezut în Domnul Isus!

O, ce zi minunată este când ne pocăim și chemăm numele Domnului! Îl chemăm din adâncul ființei noastre și Îl primim în duhul nostru ca viață a noastră. Aceasta este o experiență atât de personală, ceva foarte plăcut și care ne schimbă viața.

Prin pocăința și credința noastră în Cristos, primim viața lui Dumnezeu în duhul nostru și acum suntem copii ai lui Dumnezeu! Ce fapt uimitor este ca păcătoșii să fie născuți de Dumnezeu pentru a fi fii ai lui Dumnezeu!

Însă există un alt pas legat de mântuirea noastră deplină: trebuie să fim mântuiți și botezați. A fi mântuit rezolvă problema noastră interioară cu Dumnezeu; a fi botezat este o declarație către întregul univers că alegem calea Domnului, renunțăm și repudiem trecutul nostru și acum trăim și umblăm în noutatea vieții!

A fi botezat înseamnă a fi botezat întru moartea lui Cristos; moartea Lui ne desparte de lume și de puterea satanică a întunericului! Prin intrarea în realitatea spirituală a botezului, viața și natura noastră naturală, sinele și carnea noastră și chiar întreaga noastră istorie, toate au fost desființate! Slavă Domnului!

Am fost îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Lui și acum trăim o viață a botezului

Prima parte a versetului 4 din Romani 6 spune că am fost îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Lui. Aceasta înseamnă că omul nostru cel vechi a fost crucificat cu Cristos (v. 6) și a fost îngropat împreună cu El prin botez întru moartea Sa.

Pe de o parte, am fost botezați întru Cristos, iar pe de altă parte, am fost botezați întru moartea Sa. Versetul 3 spune clar că am fost botezați întru Cristos Isus; numai cei care au fost botezați întru Cristos pot fi botezați întru moartea Sa.

A fi botezat întru Cristos înseamnă a fi scufundat în El; suntem în Cristos, suntem identificați cu El, iar când Cristos a murit, murim și noi. Amin!

Omul vechi a fost crucificat împreună cu Cristos și îngropat împreună cu El. Omul vechi este omul decăzut fără Dumnezeu, fără elementul lui Dumnezeu; este sufletul nostru independent, omul vechi care domnește și ia decizii. Dar slavă Domnului, prin botez am fost îngropați împreună cu Cristos în moartea Sa!

Pe de o parte, omul nostru cel vechi a fost îngropat împreună cu Cristos; pe de altă parte, experimentăm umblarea împreună cu Cristos în învierea Sa. Omul vechi nu ne mai deranjează, căci este îngropat împreună cu Cristos.

În lumea naturală, o persoană moare mai întâi și apoi este îngropată; însă cuvântul lui Pavel din Romani 6 indică faptul că în lumea spirituală, suntem mai întâi îngropați și apoi murim. Foarte interesant. Suntem mai întâi botezați împreună cu Cristos și botezați în moartea Lui, apoi murim. Nu murim direct; intrăm în moartea lui Cristos prin botez, căci Cristos și moartea Lui sunt una.

În afară de Cristos, nu am putea fi niciodată botezați în moartea Lui, căci elementul morții eficace a lui Cristos este doar în El, Cel înviat, atotinclusiv (vezi Ioan 5:29; 11:24-25; Fapte 1:22; 2:31).

Asta s-a întâmplat la momentul botezului nostru și astăzi trăim în această realitate. Am fost îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Lui și acum trăim o viață a botezului. Ce minunat e că viața noastră creștină este o viață a botezului!

Da, am fost botezați întru Cristos și în moartea Lui, iar botezul este un fapt împlinit; însă zi de zi, trebuie să trăim o viață a botezului. Zi de zi, trebuie să trăim o viață a botezului. Botezul continuă până când suntem pe deplin transformați și conformați imaginii lui Cristos. Până când acest obiectiv este atins, continuăm să trăim o viață a botezului.

Asta a făcut Domnul Isus; El nu a fost botezat doar ca un semn exterior la începutul slujbei Sale pe pământ, ci întreaga Sa viață și lucrare pe pământ a fost o viață a botezului. A trăi o viață a botezului înseamnă că suntem zilnic sub aplicarea morții lui Cristos, experimentând eficacitatea morții Sale ca ingredient în Duhul atotinclusiv.

Zi de zi, elementele negative din noi sunt omorâte nu prin doctrine sau învățături, ci prin trăirea unei vieți a botezului, căci Duhul din noi dă la moarte orice este negativ în ființa noastră. Fie ca noi să rămânem în moartea lui Cristos, în tiparul morții Sale, până când suntem conformați morții Sale prin puterea învierii Sale.

Cu toții putem mărturisi că, în timp ce ne trăim viața creștină și viața de biserică, există o omorâre continuă în noi a tuturor elementelor negative prin moartea lui Cristos. Pe de o parte, suntem îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Lui; pe de altă parte, trăim o viață a botezului în viața noastră creștină de zi cu zi.

Acesta este ceva ce experimentăm zi de zi și îi aducem pe credincioșii recent mântuiți în aceeași experiență. Trebuie să-i aducem pe credincioșii pocăiți în experiența trăirii unei vieți a botezului, botezându-i mai întâi în Cristos și în moartea Lui și apoi ajutându-i să înțeleagă că viața lor creștină este o viață a botezului.

Nu este vorba că, acum, că suntem mântuiți și botezați, așteptăm ca Domnul să vină să ne ia în rai; mai degrabă, trăim o viață a botezului, o viață în care permitem Duhului să elimine vechile elemente negative din ființa noastră și să Se adauge la ființa noastră, astfel încât să-L putem trăi pe Cristos în noutatea vieții.

Zi de zi, ne exersăm duhul, rămânem în duhul nostru contopit, trăim împreună cu Cristos și Îl experimentăm pe Cristos în moartea și învierea Sa. Aceasta este experiența noastră zilnică în calitate de credincioși în Cristos.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai îngropat împreună cu Tine prin botez întru moartea Ta! Aleluia, am fost botezați întru Cristos și întru moartea Lui și am fost îngropați împreună cu Cristos! Amin, Doamne, omul nostru cel vechi a fost crucificat împreună cu Cristos și acum suntem îngropați împreună cu Cristos. Suntem una cu Tine, dragă Doamne, în moartea Ta. Suntem identificați cu Tine, căci am fost cufundați în Cristos prin botezul nostru în El. Aleluia, când Cristos a murit, am murit și noi! O, Doamne, vrem să trăim o viață a botezului astăzi. Salvează-ne de la ieșirea din tiparul morții lui Cristos. Fie ca să trăim o viață a botezului fiind zilnic sub aplicarea morții lui Cristos, pentru ca viața Lui de înviere să Se manifeste în noi. Ne exersăm duhul, Doamne, pentru a fi un singur duh cu Tine în tot ceea ce facem și spunem astăzi. Aleluia, am fost îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Sa și acum trăim o viață a botezului până când vom fi pe deplin transformați și conformați imaginii lui Cristos! Slavă Domnului!

Umblăm în noutatea vieții domnind în viață ca o creație nouă în înviere

Pe partea negativă, am fost îngropați împreună cu Cristos prin botez întru moartea Lui și acum trăim o viață a botezului. Aceasta este pentru ca moartea lui Cristos să ni se aplice constant, în timp ce rămânem în tiparul morții Sale. Pe partea pozitivă, așa cum Cristos a înviat din morți prin gloria Tatălui, așa și noi umblăm în noutatea vieții (Romani 6:4). Slavă Domnului!

Gloria Tatălui se referă la manifestarea divinității. Pe măsură ce trăim o viață a botezului, elementele negative din noi sunt omorâte, iar gloria divinității lui Dumnezeu este exprimată prin noi. După botezul întru Cristos și în moartea Lui, devenim o persoană nouă în înviere (Filipeni 3:10). Devenim o persoană nouă; omul vechi, persoana veche, a dispărut și acum suntem o creație nouă în înviere!

Puterea învierii lui Cristos este Duhul; pe de o parte, moartea lui Cristos este în Duh, iar pe de altă parte, învierea lui Cristos, cu puterea ei, este tot în Duh. Aceasta înseamnă că, pentru a experimenta puterea învierii lui Cristos, trebuie să ne identificăm cu Cristos în moartea Lui și să fim conformați morții Sale.

Moartea este baza învierii. Pe măsură ce trăim o viață a botezului, în timp ce trăim o viață crucificată așa cum a trăit Domnul Isus, conformarea noastră la moartea lui Cristos oferă puterii învierii Sale oportunitatea de a se ridica și de a exprima viața lui Dumnezeu în noi.

Dacă vrem să cunoaștem puterea învierii lui Cristos, trebuie să iubim mereu crucea, căci numai viața izvorăște din moarte și nu există câștig decât prin pierdere.

În experiența noastră zilnică, adesea pur și simplu reacționăm la lucruri; soțul/soția noastră spune ceva sau ni se întâmplă ceva și reacționăm. Simțim chiar reacția cum se ridică în noi. Cineva ne poate tăia calea pe șosea și reacționăm. Soția noastră ne spune ceva și suntem gata să răspundem. Uneori există o reacție interioară, iar alteori o reacție exterioară.

Fie ca noi să rămânem în moartea lui Cristos prin puterea învierii Sale, ca să putem trăi o viață a botezului și să învățăm să umblăm în noutatea vieții! Am fost cruciificați împreună cu Cristos, suntem îngropați împreună cu Cristos, și omul nostru vechi este îngropat; acum trăim și umblăm în noutatea vieții!

A umbla în noutatea vieții înseamnă a trăi astăzi în domeniul învierii și a domni în viață (Romani 6:4; 5:17). Noutatea vieții este legată de Duhul dătător de viață, care este Cristos Însuși în învierea Sa.

Umblăm în duh, căci în duh suntem uniți și contopiți cu Domnul ca un singur duh. Calea prin care putem umbla în noutatea vieții este Duhul; trebuie să trăim, să umblăm, să avem ființa noastră și să facem toate lucrurile în Duhul cu duhul nostru.

Slavă Domnului că am fost botezați întru Cristos și în moartea Lui și acum suntem o persoană nouă, o creație nouă în înviere. Pe de o parte, trăim acum o viață a botezului, iar pe de altă parte, umblăm în noutatea vieții.

Fie ca în fiecare zi a vieții noastre să primim din belșug harul și darul dreptății, ca să putem domni în viață! Amin! Umblarea noastră zilnică trebuie să fie în domeniul învierii; în acest domeniu, trebuie să fim în Duhul contopit cu duhul nostru, căci Duhul este realitatea învierii.

Pe măsură ce umblăm în noutatea vieții, aceasta va trata tot ce este din Adam în noi, până când suntem pe deplin transformați și conformați imaginii lui Cristos (Romani 12:2; 8:29).

Trăim o viață a botezului și umblăm în noutatea vieții în lucruri mari și mici din viața noastră de zi cu zi. În toate lucrurile mărunte din viața noastră de zi cu zi, trebuie să rămânem în tiparul morții lui Cristos, pentru ca El să poată trăi în noi și să putem umbla în noutatea vieții.

Uneori suntem pe cale să ne pierdem cumpătul pentru că cineva ne atinge și ne enervează; în astfel de momente, trebuie pur și simplu să fim veghetori și să ne întoarcem către duhul nostru, astfel încât tot ce este din Adam să fie omorât și să fim transformați și conformați imaginii lui Cristos.

Fie ca noi să nu fim modelați conform acestei epoci, ci să fim transformați prin înnoirea minții noastre, ca să putem dovedi care este voia lui Dumnezeu, aceea care este bună, plăcută și desăvârșită.

Fie ca mintea noastră să fie înnoită până când vom fi una cu Domnul. Fie ca noi să nu fim modernizați prin a fi conformați acestei epoci, ci mai degrabă să-I permitem Domnului să ne înnoiască mintea și să ne conformeze imaginii lui Cristos.

În viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică, trebuie să trăim, să acționăm, să ne comportăm, să lucrăm și să facem totul în noutatea vieții, exersându-ne duhul în orice moment.

Doamne Isuse, vrem să trăim o viață a botezului și să umblăm în noutatea vieții! Aleluia, noi, cei care am fost botezați întru Cristos și în moartea Lui, nu am fost doar îngropați împreună cu Cristos, ci am și înviat împreună cu El pentru a umbla în noutatea vieții! Amin, Doamne, Îți mulțumim că ne-ai făcut o creație nouă în înviere! Vrem să Te cunoaștem pe Tine și puterea învierii Tale și părtășia suferințelor Tale, fiind conformați morții Tale. Vrem să umblăm în noutatea vieții astăzi. Fie ca să rămânem una cu Tine în moartea Ta, fiind conformați în fiecare zi morții lui Cristos, pentru ca viața lui Cristos să se manifeste în noi în înviere. O, Doamne, fie ca să trăim astăzi în domeniul învierii. Ne exersăm duhul pentru a primi și savura abundența harului și a darului dreptății, ca să putem domni în viață! Amin, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru astăzi! Vrem să trăim, să ne comportăm, să acționăm, să lucrăm și să facem totul în noutatea vieții! Slavă Domnului pentru duhul nostru contopit!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We have been Buried with Christ to Live a Life of Baptism and Walk in Newness of Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 3 cu tema: Asemănarea morții și învierii lui Cristos (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Prin botez suntem botezați întru Cristos și întru moartea Sa pentru a fi identificați cu El

09/11/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Slavă Domnului, noi toți cei care am fost botezați întru Cristos Isus am fost botezați întru moartea Sa, iar moartea Sa ne-a separat de lume și de puterea satanică a întunericului și ne-a terminat vieța naturală, iar astăzi putem trăi viață a botezului, o viață în realitatea botezului nostru!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la Romani capitolul 5 și ne concentrăm în principal pe Asemănarea morții și învierii lui Cristos.

Miezul Bibliei poate fi văzut în Romani capitolele de la cinci până la opt; în aceste capitole vedem două linii – linia vieții și linia morții. Aceste două linii contrastante pot fi văzute de la începutul Bibliei până la sfârșitul Bibliei, de la Geneza la Apocalipsa.

Linia vieții începe cu pomul vieții și se încheie cu cetatea vieții cu pomul vieții, apa vieții și lumina vieții. Pe de altă parte, linia morții începe cu pomul conoștinței binelui și răului și se termină cu lacul de foc.

Înainte să credem în Domnul Isus, eram în Adam; eram pe linia pomului conoștinței binelui și răului, linia morții. Dar slavă Domnului, într-o zi am auzit Evanghelia, am crezut în Domnul Isus, am fost botezați în El și am fost transferați de pe linia morții pe linia vieții! Slavă Domnului, astăzi ne bucurăm în Domnul și Îl lăudăm, căci noi suntem cei de pe linia vieții!

Săptămâna aceasta, vrem să vedem faptul de a fi în asemănarea morții și învierii lui Cristos, bazându-ne pe Romani 6:3-5. În această porțiune a cuvântului, vedem că, dacă am crescut împreună cu Cristos în asemănarea morții Sale, într-adevăr vom fi și noi în asemănarea învierii Sale.

Trebuie să rămânem pe linia vieții și să trăim pe linia vieții. Calea de a face acest lucru este să-L mâncăm pe Cristos ca pom al vieții pe tot parcursul zilei. A-L mânca pe Cristos ca pom al vieții ar trebui să fie principala preocupare în viața de biserică.

Trebuie să fim plini de savurarea lui Cristos în fiecare întâlnire și nu numai în întâlnire, ci chiar și în afara întâlnirilor, trebuie să Îl savurăm pe Domnul și să căutăm să fim umpluți de El. Amin! Fie ca Domnul să obțină o astfel de situație în care cu toții să Îl savurăm pe Cristos.

Din păcate, însă, de atâtea ori încă trăim în principiul pomului conoștinței binelui și răului, chiar dacă am fost transferați din linia morții pe linia vieții. De fapt, noi înșine suntem un pom al conoștinței binelui și răului.

Așadar, trebuie să ne întoarcem constant către Domnul și să rămânem în asemănarea morții Sale, astfel încât să putem fi și noi în asemănarea învierii Sale.

Prin botez suntem identificați cu Cristos și suntem cufundați în El pentru a fi uniți cu El în moartea și învierea Sa

Botezul nu este o formă de ritual pe care creștinii îl fac; mai degrabă, botezul semnifică identificarea noastră cu Cristos. Toți cei care am fost botezați întru Cristos Isus am fost botezați întru moartea Sa (Romani 6:3).

Moartea Sa este prețioasă și dulce. Moartea în Adam este urâtă și chiar oribilă și nu vrem să o privim sau să vorbim despre ea. Dar moartea în Cristos este dulce și prețioasă, căci botezul nostru semnifică faptul că suntem identificați cu Cristos și suntem cufundați în El pentru a fi uniți cu El în moartea și învierea Lui.

Când suntem uniți cu Cristos prin botez, suntem uniți cu El în moartea Lui; aceasta termină tot ce există în vechea creație, toate lucrurile negative și vechea noastră natură cu faptele ei păcătoase. Prin botez, Satan este terminat, la fel și lumea, omul vechi și toate ritualurile și rânduielile religioase.

Moartea lui Cristos este o moarte definitivă. Când suntem botezați întru moartea lui Cristos, această moarte ni se va aplica. Trebuie să fim transferați din Adam în Cristos prin identificarea cu Cristos în moartea Lui și prin cufundarea în El pentru a fi uniți cu El în moartea și învierea Lui.

Când botezăm o persoană în moartea lui Cristos, această moarte îi este aplicată; vechiul Adam este terminat, această persoană este transferată din Adam și, prin înviere, este unită organic cu Cristos.

A fi botezat în Cristos, așa cum se vede în Romani 6:3, indică faptul că am fost uniți organic cu Cristos; am fost aduși într-o unire organică cu Cristos. În acest fel, Îl putem savura și experimenta pe Cristos, fiind uniți organic cu El.

Ne-am născut în Adam, în omul vechi, dar prin credință și botez în Cristos, am intrat în Cristos și am devenit parte din El. Amin!

Aceasta înseamnă că, prin botez, suntem transferați dintr-un domeniu în altul. Obișnuiam să fim în Adam, în omul vechi și în carne, dar acum am fost transferați din Adam în Cristos, din omul vechi în omul nou și din carne în Duh. Am fost botezați dintr-o domeniu într-o alt domeniu, dintr-o sferă într-o altă sferă.

Am fost botezați din Adam, primul om (1 Corinteni 15:45, 47) în Cristos (1:30; Galateni 3:27), al doilea om (1 Corinteni 15:47). Slavă Domnului! Acum suntem în Cristos, al doilea om, și El este savurarea și experiența noastră zi de zi!

Trebuie să vedem acest lucru și trebuie să ne rugăm pentru acesta, realizând ce s-a întâmplat cu noi în momentul botezului nostru. În Adam moștenim păcatul și moartea, dar în Cristos avem viață, lumină, har și toate binecuvântările veșnice, căci tot ce este pozitiv poate fi găsit numai în Cristos! Slavă Domnului!

Trebuie să avem această conștientizare atunci când predicăm Evanghelia oamenilor și îi botezăm. Când botezăm un nou credincios în apă, îl botezăm în Cristos și în moartea Sa, pentru ca el să fie adus într-o unire organică cu Cristos și să savureze tot ceea ce este Cristos.

Pe de o parte, trebuie să credem în Domnul în inima noastră și să-L mărturisim cu gura noastră. Pe de altă parte, trebuie să fim botezați întru Cristos pentru a fi puși în moartea Lui și a fi uniți cu El în mod organic! Prin botez, vechiul Adam este terminat, iar când ne ridicăm din apă, devenim un om nou în noua creație! Slavă Domnului!

Slavă Domnului pentru botezul nostru! Aleluia, noi, credincioșii în Cristos, am fost botezați întru Cristos, chiar în moartea Sa, pentru a fi identificați cu El! Amin, Doamne, fie ca să vedem că, prin botez, suntem identificați cu Tine și suntem scufundați în Cristos pentru a-L lua ca domeniu al nostru! Slavă Domnului, suntem uniți cu Domnul ca unul singur în moartea și învierea Lui. O, în ce minunată unire organică am fost aduși prin botezul nostru. Amin, Doamne, vrem să trăim în realitatea botezului nostru astăzi. Fie ca noi să trăim în realitatea de a fi transferați din Adam în Cristos! Slavă Domnului, suntem acum în Cristos și în El putem să-L savurăm pe Dumnezeu și tot ceea ce este Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să rămânem în unirea organică cu Tine astăzi. Nu mai vrem să trăim în Adam, unde moștenim păcatul și moartea, ci în Cristos, unde Cristos este totul pentru noi și în noi! Aleluia, suntem în Cristos, El este savurarea noastră și îl putem experimenta pe Cristos! Slavă Domnului!

Noi, cei care am fost botezați întru Cristos, am fost botezați întru moartea Sa: este atât de dulce să mori cu Cristos!

Dacă vedem ce s-a întâmplat în domeniul spiritual în momentul botezului nostru, Îl vom lăuda pe Domnul că am fost botezați întru Cristos! În primul rând, fiind născuți din părinții noștri umani, ne-am născut în Adam și în acesta moștenim multe lucruri negative, inclusiv păcatul și moartea.

Dar prin credința în Cristos suntem uniți cu El și, prin botezul nostru, suntem identificați cu Cristos în moartea și învierea Sa. Slavă Domnului, nu mai suntem în Adam, ci în Cristos și nu mai suntem uniți cu Adam, ci suntem uniți cu Cristos!

Când am fost botezați întru Cristos, am fost transferați din a fi parte a lui Adam și acum suntem parte a lui Cristos; nu mai suntem în Adam – suntem absolut în Cristos. Aleluia! Noi, cei care am fost botezați întru Cristos, am fost botezați întru moartea Sa (Romani 6:3).

Moartea Sa ne-a separat de lume și de puterea satanică a întunericului și a terminat viața noastră naturală, natura noastră veche, sinele nostru, carnea noastră și chiar întreaga noastră istorie.

Botezul nu este doar ceva ce facem ca un semn exterior pentru cineva care crede în Isus și vrea să declare întregii lumi că aparține lui Isus. Botezul ne aduce într-o unire organică în duh cu Cristos și, prin botezul în Cristos, suntem botezați întru moartea Lui.

Pe de o parte, am fost botezați în persoana lui Cristos. Pe de altă parte, am fost botezați întru moartea Sa. Moartea lui Cristos în care am fost botezați ne separă de orice este negativ.

Este semnificativ faptul că Pavel nu a spus că am fost botezați întru învierea lui Cristos, ci întru moartea Lui; aceasta înseamnă că Cristos și moartea Lui sunt una și, de fapt, atât moartea, cât și învierea lui Cristos sunt găsite și savurate de noi în Duhul, care Cristos a devenit în învierea Sa!

Învierea lui Cristos poartă elementul morții Sale efective; atunci când un credincios este botezat în Cristos, el este botezat spontan în moartea lui Cristos.

Printre noi, oamenii, în lumea umană, moartea este ceva groaznic și urât; detestăm moartea în Adam. Dar moartea lui Cristos este dragă și scumpă și putem rămâne liniștiți în această moarte.

Un credincios botezat în Cristosul atotinclusiv este, de asemenea, botezat în moartea lui Cristos. Așa cum a scris A. B. Simpson în imnul său, „E atât de dulce să mori împreună cu Cristos” (Imnul 482). Este dulce să mori împreună cu Cristos pentru că în această moarte cu El, tot ce este negativ a fost terminat.

Vedem acest lucru ca tip reprezentativ în povestea copiilor lui Israel care traversează Marea Roșie după ce au părăsit Egiptul. Când au traversat Marea Roșie, soldații egipteni au rămas acolo, în Marea Roșie; Satan și armatele sale sunt îngropate în apele botezului.

Prin noi înșine și în noi înșine nu-l putem învinge pe Satan, căci el și armatele sale sunt mult mai puternice decât noi. Dar când trecem prin botez, când suntem botezați întru Cristos și, prin urmare, botezați întru moartea Lui, Satan și armatele sale cu tot ce este negativ sunt terminate acolo, în apele botezului. Slavă Domnului!

Odată ce trecem prin botez, suntem separați de lume, de autoritatea întunericului, de vechimea noastră, de sinele nostru, de carnea noastră și chiar de întreaga noastră istorie trecută; toate acestea au fost terminate! Când ieșim din apele botezului, suntem o creație nouă! Slavă Domnului, dacă cineva este în Cristos, este o creație nouă!

Pe partea negativă, suntem îngropați împreună cu Cristos, căci prin botez intrăm în experiența reală a morții cu Cristos. Pe partea pozitivă, ieșim din apele morții botezului pentru a fi o creație nouă în înviere și acum umblăm într-o viață nouă! Slavă Domnului!

Aleluia, toți cei care am fost botezați întru Cristos Isus am fost botezați întru moartea Sa! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem aceasta și să trăim în realitatea botezului nostru astăzi în viața noastră creștină. Fie ca noi să ne dăm seama că am fost botezați întru persoana lui Cristos și, de asemenea, întru moartea Lui. Slavă Domnului, moartea lui Cristos ne-a separat de lume și de puterea satanică a întunericului! Aleluia, fiind botezați întru moartea lui Cristos, viața noastră naturală, omul vechi, sinele, carnea și întreaga istorie veche au fost terminate! Aleluia, ieșim din apele botezului ca o creație nouă în înviere, fiind uniți organic cu Domnul ca un singur duh pentru a trăi una cu El pentru zidirea bisericii! O, este atât de dulce să mori împreună cu Cristos față de lume, de sine și de păcat! O, este atât de dulce să trăiești împreună cu Cristos, căci El trăiește și locuiește în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Through Baptism we’re Baptised into Christ and into His Death to be Identified to Him, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 3 cu tema: Asemănarea morții și învierii lui Cristos (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne lăudăm în necazurile noastre, realizând că necazul este încarnarea harului

05/11/2025 by Credincios in Cristos 7 Comments

Pe măsură ce stăm în har și umblăm în pace, Îl avem pe Dumnezeu ca laudă și exultare, căci ne lăudăm în Dumnezeu și ne lăudăm și în necazurile noastre, știind că necazul este de fapt încarnarea harului cu toate bogățiile lui Cristos. Amin!

Slavă Domnului pentru că ne-a mântuit și ne-a regenerat pentru a-Și distribui viața în noi și a ne face copii ai lui Dumnezeu! Acum suntem credincioși în Cristos, cei care Îl iubesc pe Domnul și care învață să se împărtășească din pomul vieții, astfel încât să putem rămâne pe linia vieții.

Domnul ne învață zilnic în viața noastră creștină să nu mai trăim după pomul cunoștinței binelui și răului, ci mai degrabă să Îl savurăm pe Cristos ca viață și sursă de viață, astfel încât să putem fi pe linia vieții.

Fie ca Domnul să ne mântuiască de la pierderea timpului fiind pe linia morții, linia pomului cunoștinței binelui și răului. Fie ca noi să luăm calea pomului vieții și să umblăm pe această cale zi de zi.

Ajungem pe această cale prin justificare, căci Dumnezeu ne justifică prin credința în Cristos, iar acum umblăm pe calea vieții. Fără justificare, nu putem câștiga viața. Fără a fi justificați de Dumnezeu, nu putem obține viața divină a lui Dumnezeu.

Dar slavă Domnului că toți am fost justificați prin credința în Cristos! Acum că suntem justificați, mergem mai departe cu Domnul să savurăm viața Lui, să ne împărtășim din viața Lui și să trăim prin viața Lui, chiar pentru a fi mântuiți în viața Lui.

Justificarea este baza, temelia și poarta prin care putem intra pe calea vieții; prin justificare, suntem aduși la savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră. Rezultatul justificării este că putem avea savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră.

Fie ca să nu ne oprim la justificare, ci să mergem mai departe pentru a fi mântuiți în viața lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos în toate lucrurile! Acum că am fost justificați, savurăm dragostea lui Dumnezeu turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat!

Aleluia, din ziua mântuirii noastre, indiferent ce ni se întâmplă, indiferent de fericire sau tristețe, în adâncul nostru avem sentimentul că Dumnezeu ne iubește. El ne păstrează în dragostea Lui și noi trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu. Trebuie doar să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu și să avem întotdeauna dragostea cea dintâi față de El. Amin!

Pe lângă dragostea lui Dumnezeu, avem și har; suntem în domeniul harului și acum stăm în har. Și umblăm în pace; pacea este calea noastră, căci Cristos este pacea noastră. Umblăm în pace cu Dumnezeu și avem pace cu toți oamenii, căci Îl savurăm și Îl experimentăm pe Cristos ca pace a noastră.

În domeniul harului Îl avem pe Dumnezeu ca laudă pentru savurarea și bucuria noastră: ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos

Pe măsură ce ne trăim viața de zi cu zi în domeniul harului, stând în har, îl avem pe Dumnezeu ca laudă și exultare pentru bucuria și savurarea noastră. Vedem acest lucru în Romani 5:11, unde Pavel spune că și noi ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

În trecut, înainte de a fi mântuiți, ne lăudam cu noi înșine și, în cele din urmă, am fost dezamăgiți. Acum, că am crezut în Cristos, fiind justificați de El, stăm în har și umblăm în pace, iar lauda noastră este în Dumnezeu.

Nu ne lăudăm cu noi înșine sau cu ceea ce putem face. Nu ne lăudăm cu ceea ce suntem sau cu ceea ce putem face. Ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos.

Când ne lăudăm cu noi înșine, suntem dezamăgiți, pentru că toată gloria omului este ca florile și iarba de pe câmp – se ofilește și se stinge. Dar, pe măsură ce stăm în har și Îl savurăm pe Dumnezeu, putem fi din nou și din nou în Dumnezeu și ne putem lăuda cu Dumnezeu datorită speranței gloriei lui Dumnezeu!

Cum ne putem lăuda cu Dumnezeu? Ne lăudăm cu El datorită speranței gloriei lui Dumnezeu. Speranța noastră este în El; El ne va glorifica și, atunci când ne lăudăm cu El, suntem înălțați.

Noi, creștinii, nu trebuie să fim deprimați. Este posibil să falimentăm, să greșim și să avem multe falimente, dar putem veni la Domnul din nou și din nou pentru a ne mărturisi păcatele și a aplica sângele Său prețios.

Putem merge mai departe cu Domnul pentru că El ne va glorifica; El aranjează toate lucrurile pentru noi în așa fel încât toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru (Romani 8:28-29). Dumnezeu știe că ființa noastră naturală trebuie să fie sfințită, transformată și conformată. Așadar, El îngăduie anumite necazuri și suferințe spre binele nostru.

Poate că nu ne plac necazurile și suferințele și poate că nu le preferăm, dar acestea produc ceva bun în noi. Dumnezeu este Cel care lucrează în culise pentru a face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, astfel încât noi, credincioșii în Cristos, să putem fi conformați imaginii lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu.

Dacă avem această perspectivă, ne vom da seama că necazul și suferința sunt pentru transformarea noastră și nu ne vom plânge de ele, nu ne vom certa cu Dumnezeu pentru a-I cere să le înlăture și nu vom lupta împotriva necazului și a suferinței.

Mai degrabă, ne vom deschide Domnului, ne vom mărturisi păcatele și falimentele și vom aplica sângele Său prețios și pur și simplu Îi vom permite Domnului să Se introducă pe Sine în noi.

Prin toate lucrurile care au loc în viața noastră, Domnul vrea să Se introducă pe Sine în noi pentru a fi viața și totul pentru noi și El aranjează tot felul de lucruri, persoane și situații din mediul nostru pentru a ne ajuta să fim deschiși lucrării Sale.

O, fie ca noi să învățăm să ne deschidem Domnului în toate lucrurile prin care trecem, astfel încât El să se poată lucra în noi! Și fie ca noi să-I permitem Domnului să ne dărâme încrederea în sine și încrederea în sine, astfel încât să ne putem lăuda în Dumnezeu!

Pe măsură ce falimentăm din nou și din nou, pe măsură ce trecem prin necazuri și suntem în suferință, ne dăm seama că nu există nimic în noi cu care să ne putem lăuda; ne putem lăuda doar în Dumnezeu.

La fel ca Pavel, putem ruga Domnul să îndepărteze spinul din carne, dar El nu poate; El poate doar să ne sporească harul, căci harul Lui este suficient pentru noi. Stăm în har și ne lăudăm în Dumnezeu, nu în nimic din noi înșine sau din ceea ce putem face.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție! Stăm în har și ne lăudăm în Dumnezeu! Amin, Doamne, singura noastră laudă este în Dumnezeu, nu în nimic din noi înșine. Îți mulțumim că faci toate lucrurile în noi și în jurul nostru spre binele nostru, pentru ca noi să fim conformați imaginii lui Cristos. Ne deschidem Ție, dragă Doamne Isuse, pentru ca Tu să poți lucra toate lucrurile pentru scopul Tău în ființa noastră. Venim la Tine cu falimentele, greșelile și păcatele noastre și pur și simplu le mărturisim sub lumina Ta; spală-ne și curăță-ne cu prețiosul Tău sânge. Vrem să mergem mai departe cu Tine. Ne deschidem întreaga ființă Ție pentru ca Tu să poți lucra în noi ceea ce vrei Tu să faci. O, Doamne, fie ca să vedem că Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, pentru ca noi să fim conformați imaginii lui Cristos, primul născut Fiu al lui Dumnezeu! Aleluia, ne lăudăm în Dumnezeu, care lucrează toate lucrurile! Amin, Doamne, ne lăudăm în Dumnezeu, căci Dumnezeu face totul în noi și prin noi. Te iubim, Doamne, și ne lăudăm în Tine!

Necazul este încarnarea harului cu toate bogățiile lui Cristos – ne lăudăm în necazurile noastre

În Romani 5:3, Pavel spune că ne lăudăm în necazurile noastre; în versetul 11, spune că ne lăudăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. Omenește vorbind, nu ne place necazul și nici nu-l primim cu brațele deschise. Dar practic vorbind, noi, credincioșii în Cristos, ne lăudăm în necazurile noastre, căci necazul este de fapt încarnarea harului cu toate bogățiile lui Cristos.

Așa cum îl putem cunoaște și savura pe Dumnezeu pentru că El S-a încarnat în Cristos, iar fără Cristos nu-L putem cunoaște pe Dumnezeu, tot așa necazul este încarnarea harului. Aparent, avem necaz în mediul nostru; de fapt, avem har. Uimitor!

De ce se întâmplă asta? Pentru că știm că necazul produce răbdare, răbdarea produce aprobare, iar aprobarea produce speranță, iar această speranță nu ne face de rușine. Aceasta este o imagine a vieții noastre creștine; viața noastră creștină este plină de necaz.

Am putea crede că, acum că suntem credincioși în Cristos, totul va fi lin și toate problemele vor dispărea. Dar ceea ce descoperim este că necazul se intensifică în viața noastră creștină și ne putem lăuda în necazurile noastre, căci necazul este încarnarea, întruparea harului.

Necazul este dulcea vizitare a harului, căci în necazul nostru Domnul ne poate vizita și poate deveni experimental pentru noi ca har. Harul ne vizitează în principal sub forma necazului, prin care Dumnezeu are o cale de a lucra în noi. Nimănui nu-i place necazul, dar nu-l putem evita.

Din ziua în care am fost atrași de Domnul să-L iubim și să-L urmărim, Domnul ne-a permis să experimentăm anumite necazuri. Dar nu ar trebui să ne temem sau să ne descurajăm, căci chiar dacă avem lacrimi din cauza suferinței noastre în necaz, Domnul ca har este porția noastră pentru savurarea noastră în necaz.

A respinge necazul înseamnă a respinge harul, care este Dumnezeu ca porția noastră pentru savurarea noastră. Harul ne vizitează în principal sub forma necazului prin care Dumnezeu face ca toate lucrurile – toate persoanele, toate situațiile, toate circumstanțele și toate mediile – să lucreze împreună spre bine (Romani 8:28-29)!

Binele pe care Dumnezeu îl dorește pentru noi, adevăratul bine pentru noi, credincioșii în Cristos, este să putem câștiga mai mult din Cristos, pentru a-L avea introdus în ființa noastră, astfel încât să putem fi transformați metabolic și conformați imaginii lui Cristos până când vom fi aduși în deplina filiație! Aleluia!

Pentru un scop atât de glorios, experimentăm necazul și ne lăudăm în necazurile noastre.

În 2 Corinteni 12:7-9, vedem că Pavel s-a lăudat cu slăbiciunea sa în necazul său, căci prin această slăbiciune, harul Domnului a fost sporit pentru el, devenind chiar suficient pentru el. Mulți credincioși nu au crucea și caută să o evite pentru că este o suferință, un necaz.

Madame Guyon, dimpotrivă, a primit crucea și chiar a sărutat-o, așteptând să vină mai mult, pentru că și-a dat seama că crucea i-a adus pe Dumnezeu. Și-a dat seama că, atunci când avea crucea, îl avea pe Dumnezeu. O, Doamne!

Poate că nu suntem atât de îndrăzneți să declarăm că sărutăm crucea și o primim cu brațele deschise, dar trebuie să avem viziunea că necazul este încarnarea lui Dumnezeu ca har, căci prin necaz, Dumnezeu ne vizitează pentru a ne distribui mai mult din Sine Însuși.

De aceea, ne lăudăm cu necazurile noastre, nu cu victoriile noastre; ne lăudăm cu slăbiciunea noastră, nu cu puterea sau punctele noastre forte. Harul vine întotdeauna sub forma necazului, cu scopul ca toate lucrurile, problemele, situațiile și circumstanțele să lucreze împreună spre bine, adică, pentru ca noi să-L putem câștiga pe Dumnezeu!

Acest lucru este foarte aplicabil vieții noastre creștine, căci în atâtea lucruri și în atâtea feluri întâlnim necazuri, așa cum ne-au fost alocate de Dumnezeu, și ne putem deschide Domnului pentru a-L putea savura ca har.

Poate că nu ne place ca cineva să întârzie la întâlnire, dar poate întârzia întotdeauna; acesta este ceva mic, dar ne provoacă suferință, fiind un necaz pentru noi. Chiar și într-un lucru atât de mic, ceva interior pe care îl suferim, ne putem deschide Domnului și Îi putem permite să Se introducă pe Sine Sine Însuși în ființa noastră, chiar pentru a ne câștiga mai mult și a ne conforma imaginii lui Cristos.

Fie ca noi să rămânem pe acest proces al vieții în care Dumnezeu aranjează toate lucrurile, toate persoanele și toate situațiile din jurul nostru spre binele nostru, pentru ca noi să fim conformați imaginii lui Cristos!

El știe de ce șef avem nevoie, de ce soț sau soție avem nevoie și în ce fel de viață de biserică vrea să fim. El știe ce prezbiteri să pună în viața de biserică, ce oameni să pună în jurul nostru și ce fel de manager ar trebui să avem.

El cunoaște toate nevoile noastre și El aranjează toate lucrurile să lucreze împreună spre binele nostru, pentru a fi conformați imaginii lui Cristos. Fie ca noi să ne lăudăm în necazurile noastre și să ne lăudăm în Dumnezeu, căci El face toate lucrurile și noi pur și simplu ne deschidem Lui!

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că necazul este de fapt încarnarea harului, chiar dulcea vizitare a harului. Fie ca noi să nu respingem necazul, ci mai degrabă să ne deschidem Ție pentru a-L savura pe Dumnezeu ca porția noastră spre savurarea noastră. Amin, Doamne, crește nivelul harului chiar și atunci când trecem prin necaz. Ne deschidem Ție. Te iubim. Ne dăm Ție. Nu vrem să facem nimic separat de Tine. Vrem să rămânem în unirea organică cu Tine chiar și atunci când trecem prin necaz. Ne încredem în Tine, Doamne, și ne lăudăm în necazul nostru, căci știm că necazul produce răbdare, iar răbdarea, aprobare, iar aprobarea, speranță! Aleluia, Cristos este în noi ca speranță a gloriei, iar Dumnezeu face ca toate lucrurile să lucreze împreună spre bine, pentru ca noi să câștigăm mai mult din Dumnezeu! Amin, Doamne, fie ca noi să câștigăm mai mult din Cristos și ca El să fie introdus în ființa noastră, astfel încât să putem fi transformați metabolic și conformați imaginii lui Cristos! Aleluia!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We Boast in our Tribulations, Realising that Tribulation is the Incarnation of Grace, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Capitolele de la 5 până la 8 din Romani — miezul Bibliei – săptămâna 2 cu tema: Rezultatul justificării noastre — savurarea deplină a lui Dumnezeu în Cristos ca viață a noastră (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Fiind justificați prin credință, savurăm dragostea lui Dumnezeu, stăm în har și umblăm în pace

04/11/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Suntem justificați prin credința în Cristos, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre, am obținut acces prin credință la acest har în care stăm și avem pace înspre Dumnezeu; trebuie să savurăm dragostea lui Dumnezeu și să ni se amintească de ea și trebuie să stăm în har și să umblăm în pace.

Slavă Domnului pentru lucrarea Sa răscumpărătoare pentru noi pe cruce! Prin credința în Domnul și în răscumpărarea Sa, suntem justificați de Dumnezeu; trecem prin poarta justificării și acum savurăm dragostea lui Dumnezeu, stăm în har și umblăm în pace.

Întreaga Biblie este despre două linii – linia vieții și linia morții, iar Romani 8 în special este un capitol care vorbește despre acest miez al Bibliei, viața și moartea. Pe ce linie ne aflăm? În viața noastră de zi cu zi, pe ce linie trăim: trăim pe linia morții sau pe linia vieții?

Prin pocăință și credință în Cristos, am intrat pe linia vieții și am părăsit linia morții. Totuși, nu este ușor să umblăm pe această cale, pe calea vieții. De atâtea ori descoperim că nu mai suntem pe linia vieții, ci pe linia morții.

Pentru a rămâne pe linia vieții, trebuie să luăm calea de a-L savura pe Cristos ca pom al vieții. Trebuie să ne pocăim înaintea Domnului, căci petrecem mulți ani nu pe linia vieții, ci mai degrabă pe linia morții.

Ducem lipsă de viață. Putem avea o mulțime de activități și practici exterioare, dar în interior s-ar putea să nu fim pe linia vieții. Când Domnul Se îndură de noi și strălucește asupra noastră pentru a ne arăta cât ducem lipsă de viață și cât de mult încă trăim pe linia morții, ne vom pocăi și vom mărturisi înaintea Domnului.

Putem să-L urmărim pe Cristos personal și putem fi implicați în slujirea din viața de biserică, dar rămânem oare pe linia vieții? În slujirea noastră alături de sfinți, mâncăm din pomul vieții sau ne împărtășim din pomul cunoștinței binelui și răului?

Considerăm lucrurile în lumina binelui și a răului sau în lumina pomului vieții? Când ne coordonăm cu cineva, avem noi o cale mai bună decât ei, oare vrem să-i corectăm și suntem gata să arătăm lucrurile care sunt greșite sau le dăm viață? O, Doamne!

Când vedem o slăbiciune la alții, vrem oare să o corectăm sau le dăm viață? Ne dăm oare noi seama că nevoia noastră de astăzi este mai multă viață, nu mai multe învățături, corecții, doctrine sau practici?

Cât de mult trebuie să ne pocăim înaintea Domnului și să venim la El ca pom al vieții, luând calea de a-L mânca pe Cristos ca pom al vieții în viața noastră creștină și în viața de biserică de astăzi!

Dumnezeu ne-a justificat și ne-a împăcat cu Sine, iar dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre

Biblia ne spune că, prin moartea răscumpărătoare a lui Cristos, Dumnezeu ne-a justificat pe noi, păcătoșii, și ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine (Romani 5:1, 10-11).

Eram păcătoși, așa că Dumnezeu ne-a justificat. Eram dușmanii lui Dumnezeu; în inimile și atitudinea noastră, eram în răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dar Dumnezeu ne-a împăcat pe noi, dușmanii Săi, cu Sine.

Mai mult, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat (v. 5). Dumnezeu nu ne-a dat doar ceva din dragostea Lui; nu ne-a dat puțină dragoste, ci Și-a turnat dragostea în inimile noastre prin Duhul Sfânt.

Duhul Sfânt este în duhul nostru, căci El a venit în noi prin regenerare; împreună cu Duhul Sfânt, avem dragostea lui Dumnezeu. Întrucât Duhul Sfânt este pururea cu noi, în noi, tot așa dragostea lui Dumnezeu este cu noi pururea.

Chiar și atunci când nu simțim acest lucru sau ne simțim frustrați, având suișuri și coborâșuri, faptul neschimbător este dragostea Lui.

Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, iar dragostea Lui în noi este abundentă și suficientă; această dragoste ne face să ne pierdem în El și să fim mai mult decât biruitori în toate lucrurile.

Duhul Sfânt ne întărește zilnic, ne descoperă și ne asigură cu dragostea lui Dumnezeu. Deși putem fi afectați, săraci și deprimați, nu putem nega prezența dragostei lui Dumnezeu în noi.

Uneori trecem prin anumite lucruri pe care nu le înțelegem sau nu ne plac și suferim și suntem asupriți. Poate că nu înțelegem de ce trebuie să suferim acum, dar Duhul din noi ne confirmă că Dumnezeu ne iubește și că nu intenționează să ne facă rău sau să ne rănească.

Pentru a rămâne pe linia vieții, care este Cristos Însuși (Ioan 14:6a), trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu (Iuda 20-21), care este Dumnezeu Însuși (1 Ioan 4:8, 16).

Când ne exersăm duhul, Duhul împreună cu duhul nostru, ne asigură de dragostea lui Dumnezeu, confirmând că Dumnezeu ne iubește și vrea să ne transforme, așa că, indiferent ce suferim acum, totul este spre binele nostru, căci Îl iubim pe Dumnezeu și Dumnezeu ne iubește.

O, cât de minunat este că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre! Datorită dragostei Sale turnate în inimile noastre, știm că El ne iubește și, indiferent ce ni se întâmplă nouă sau în jurul nostru, nu putem nega prezența dragostei lui Dumnezeu în noi.

Nu putem nega că Cristos a murit pentru noi; El a murit pentru noi, păcătoșii nelegiuiți, și Și-a vărsat sângele pe cruce pentru a ne împăca cu Dumnezeu. Ce dragoste este aceasta!

Când vedem dragostea Sa și simțim cât de mult ne iubește, pur și simplu Îl iubim înapoi! Ne dăm seama că, din moment ce Dumnezeu ne-a dat propriul Său Fiu, cu siguranță El nu va face nimic care să ne rănească sau să ne provoace rău!

Dimpotrivă, în dragostea Sa față de noi, El este suveran în aranjarea tuturor lucrurilor, situațiilor, problemelor și persoanelor pentru a lucra toate lucrurile spre binele nostru (Romani 8:28-29).

El știe ce este mai bine pentru noi; alegerea este a Sa, nu a noastră. El plănuiește și pregătește lucrurile pentru noi și, indiferent de preferințele noastre, ceea ce plănuiește El pentru noi este porția noastră. El ne iubește atât de mult și face atât de multe lucruri pentru noi, astfel încât să putem fi transformați în imaginea lui Cristos și conformați imaginii Sale glorioase.

Poate că avem necazuri și sărăcie și poate că avem situații deprimante, dar avem cu adevărat un simțământ pe care nu-l putem renega, adică faptul că dragostea lui Dumnezeu este în noi și este cu noi.

Puțini ar muri pentru omul drept, dar Cristos a murit pentru noi chiar și când eram păcătoși; aici vedem dragostea lui Dumnezeu. Trebuie să ne păstrăm în dragostea lui Dumnezeu, fără să ne îndoim de dragostea lui Dumnezeu, căci Dumnezeu ne iubește până la sfârșit.

Fie ca noi să-I cerem Domnului să ne păstreze în dragostea Lui și să nu negăm și să nu ne îndoim niciodată de dragostea Lui față de noi. Fie ca noi să înflăcărăm duhul nostru de dragoste dat de Dumnezeu, astfel încât să putem avea un duh de dragoste arzător pentru a birui degradarea bisericii de astăzi (2 Timotei 1:6-7; 4:22).

Cum putem înflăcăra duhul dragostei dat de Dumnezeu? Prin rămânerea în contact cu El, exersându-ne duhul zi de zi. A ne înflăcăra duhul înseamnă a ne forma obiceiul de a ne exersa continuu duhul, astfel încât să putem rămâne în contact cu Domnul ca Duh în duhul nostru.

El este în duhul nostru și ne iubește și ne îngrijește întotdeauna; Îl putem contacta exersând duhul dragostei noastre și având un duh de dragoste arzător astăzi. Dacă nu suntem atenți, mediul din jurul nostru, oamenii și problemele legate de noi ne pot face să ne răcim.

Fie ca noi să ținem cont de îndemnul lui Pavel de a ne aprinde și a ne înflăcăra duhul. Fie ca să ne încurajăm unii pe alții să ne înflăcărăm duhul dragostei, ca să nu ne îndepărtăm de la prima dragoste față de Domnul. Domnul nostru ne iubește până la sfârșit și trebuie să fim dispuși să-L iubim până la sfârșit.

Doamne Isuse, Te iubim! Îți mulțumim, Doamne, că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat! O, dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre! Îți mulțumim, Doamne, că ne iubești și că ai turnat dragostea Ta în inimile noastre. Indiferent cât de afectați, săraci sau deprimați am fi, avem prezența dragostei lui Dumnezeu în noi! O, Doamne, Îți mulțumim că ai murit pentru noi, păcătoșii necredincioși, ca să ne poți justifica. Îți mulțumim că ne-ai împăcat cu Dumnezeu prin moartea Ta pe cruce. Te iubim, Doamne! Nu înțelegem de ce ne vin suferințele, necazurile și durerea, dar ne încredem în dragostea Ta. Tu ne vei iubi până la sfârșit. Dragostea Ta este prevalentă și, în dragostea Ta, Tu ești suveran să aranjezi toate lucrurile ca să lucreze spre bine. O, Doamne, voia Ta să se facă în noi. Lăsăm deoparte preferințele și dorințele noastre și Îți permitem să faci ceea ce vrei Tu să faci în noi. Lăsăm toate lucrurile în întregime în mâinile Tale, căci Tu ne iubești și știi ce este mai bine pentru noi! Amin, Doamne, ne exersăm duhul dragostei pentru a Te iubi și a-i iubi pe ceilalți cu Tine ca dragoste a noastră!

Fiind justificați de Dumnezeu, trebuie să stăm în har și să umblăm pe calea păcii

Când credem în Domnul Isus și în lucrarea Sa răscumpărătoare, suntem justificați de Dumnezeu. Am obținut acces prin credință la acest har în care stăm (Romani 5:2).

Prin credința în Cristos, suntem justificați de Dumnezeu și acum suntem în har; harul este domeniul în care ne aflăm și stăm în har. Fie ca noi să rămânem acolo unde este harul. Fie ca noi să stăm în har. Când simțim că suntem în afara domeniului harului, fie ca noi să ne întoarcem imediat la har.

De exemplu, simțim că suntem pe cale să ne certăm cu soțul/soția noastră. În acest moment, putem pur și simplu să ne întoarcem către duhul nostru și să ne aflăm în har.

Când suntem pe cale să facem sau să spunem ceva, dacă simțim că suntem pe cale să ieșim din domeniul harului, trebuie să ne oprim din ceea ce facem, să ne întoarcem în domeniul harului și să stăm acolo.

Fie ca noi să ne dăm seama că, prin credința în Cristos, am fost aduși în domeniul harului, unde Îl savurăm pe Dumnezeu în Cristos ca fiind totul pentru noi. Avem acces la acest har în care ne aflăm; dacă facem ceva care ne scoate din acest domeniu al harului, trebuie să oprim acel lucru și să ne întoarcem la har.

Dacă facem ceva păcătos, suntem separați de har. Și chiar dacă nu facem ceva păcătos, dacă pur și simplu stăm într-un loc prea mult timp, vom simți că ne-am mutat din domeniul harului într-o altă sferă. Când simțim acest lucru, fie ca noi să cerem iertare Domnului și să ne deschidem către El, astfel încât El să ne poată aduce înapoi în domeniul harului.

Cum ne întoarcem în domeniul harului pentru a putea sta în har? În același fel în care am intrat inițial în har, prin justificarea prin credință. Trebuie doar să ne mărturisim păcatele lui Dumnezeu, să ne mărturisim pasivitatea și lipsa de exersare pentru a-L iubi pe Domnul și să ne deschidem către El.

Pe măsură ce ne mărturisim păcatele și ne pocăim, sângele lui Cristos ne curăță de orice păcat (1 Ioan 1:9) și suntem aduși înapoi în har pentru a sta în har.

Aceasta este o experiență pe care o avem cu toții zilnic, căci de atâtea ori în timpul zilei ieșim din domeniul harului; prin urmare, trebuie să ne pocăim și să mărturisim, și vom fi aduși înapoi în domeniul harului. Aleluia!

Deoarece am fost justificați prin credință și stăm în har, trăind în domeniul harului, avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos (Romani 5:1). Pavel nu spune că avem pace cu Dumnezeu, ci că avem pace înspre Dumnezeu.

A avea pace înspre Dumnezeu înseamnă că suntem într-o călătorie către Dumnezeu prin faptul că suntem justificați prin credință; această călătorie nu este încă încheiată, căci suntem încă pe drumul spre Dumnezeu. Amin!

În călătoria noastră spirituală, începem prin a intra prin poarta justificarii, iar acum mergem pe calea către Dumnezeu și înspre Dumnezeu. Avem pace înspre Dumnezeu și trebuie să umblăm în pace.

Conform Luca 7, Domnul Isus i-a spus femeii păcătoase, care „iubea mult” pentru că i s-a iertat mult (vv. 47-48) pentru a fi mântuită, să „mergă în pace” (v. 50). Trebuie să mergem în pace, căci ni s-a iertat mult, așa că Îl iubim mult pe Domnul.

Eram păcătoși umili și disprețuiți, dar Domnul S-a dat pe Sine pentru noi, a murit pentru noi, ne-a răscumpărat, ne-a împăcat cu Sine și ne-a justificat. El Și-a turnat dragostea în inimile noastre și, pentru că ne-a iubit atât de mult, Îl iubim și noi; acum umblăm în pace.

Suntem justificați de Dumnezeu și acum suntem pe calea către Dumnezeu; umblăm pe calea păcii (Romani 3:17). Când ne fixăm mintea pe duh, mintea noastră devine pace pentru a ne da un sentiment interior de odihnă, eliberare, strălucire și mângâiere (Romani 8:6).

Cum ne fixăm mintea pe duh? Având grijă de duhul nostru, folosindu-ne duhul nostru, acordând atenție duhului nostru, contactându-L pe Dumnezeu prin duhul nostru în părtășie cu Duhul lui Dumnezeu și umblând și trăind în duhul nostru. În acest fel, umblăm în pace, mergând pe calea păcii.

Dacă facem ceva sau mergem într-o anumită direcție și nu simțim pace în interior, ar trebui să ne oprim. Oriunde mergem, ar trebui să luăm calea păcii. Dacă nu simțim viață și pace în interiorul nostru, ar trebui să ne oprim din ceea ce facem. Dacă nu-L avem pe Domnul ca pace în interior, nu ar trebui să spunem nimic sau să facem nimic.

Stăm în har și umblăm în pace, urmând calea păcii. Acest lucru este atât de practic pentru viața noastră de zi cu zi; dacă nu avem harul de a rămâne într-un anumit loc, nu ar trebui să rămânem acolo, iar dacă nu avem pacea de a lua o anumită direcție, nu ar trebui să mergem pe acea cale.

Fie ca noi să fim cei care iau calea păcii pentru a merge în pace și fie ca noi să rămânem în har!

Aleluia, am obținut acces prin credință în acest har în care stăm! Slavă Domnului, din moment ce am fost justificați prin credință, acum stăm în har! Amin, Doamne, vrem să stăm în har astăzi și să ne păstrăm în harul lui Dumnezeu. Nu vrem să ieșim din domeniul harului, ci să rămânem aici, savurându-L pe Dumnezeu în Cristos ca fiind viața noastră și ca fiind totul pentru noi. Aleluia, suntem justificați prin credință, stăm în har și avem pace înspre Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos! Amin, Doamne, avem pace înspre Dumnezeu, căci suntem într-o călătorie înspre Dumnezeu și avem pace pe măsură ce umblăm pe calea înspre Dumnezeu! Fie ca noi să umblăm în pace astăzi. Fie ca noi să luăm calea păcii în tot ceea ce facem și spunem. Ne fixăm atenția pe duhul nostru pentru a savura viață și a rămâne în pace. Amin, Doamne, vrem să ne îngrijim de duhul nostru, să ne folosim duhul și să fim atenți la duhul nostru! Vrem să trăim și să umblăm în duhul nostru, astfel încât să putem avea sentimentul interior de odihnă, eliberare, strălucire și confort! Slavă Domnului!