inima lui Dumnezeu

Cele cinci mari mistere din Biblie: noi suntem parte din marele mister!

29/03/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În Coloseni 2:2 vedem misterul lui Dumnezeu, Cristos – Cristos este misterul lui Dumnezeu, care Îl manifestă pe Dumnezeu; există cinci mari mistere în Biblie, care ne sunt revelate în duh, și noi suntem parte din aceste cinci mistere, căci noi înșine suntem parte din marele mister din univers.

Amin, Doamne, fie ca noi să fim în duh să vedem o revelație a misterelor Tale! Fie ca noi să trăim în duhul nostru astăzi, astfel încât să putem fi misterul bisericii, exprimându-L pe Cristos! Slavă Domnului!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, venim la subiectul: Misterul lui Dumnezeu – Cristos, după cum vedem în cărțile Coloseni și Efeseni. Pe măsură ce considerăm cu rugăciune acest subiect, ceea ce vrem să facem este să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos. Experimentarea lui Cristos, savurarea lui Cristos și exprimarea lui Cristos de către noi depind toate de cunoașterea lui Cristos de către noi.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos într-un mod mai bogat. Pe măsură ce Îl cunoaștem în cuvântul Său, prin dezvăluirea Tatălui prin Duhul Sfânt, ni se deschide calea pentru a-L experimenta, a-L savura și a-L exprima.

Poate că Îl cunoaștem pe Domnul Isus ca Mântuitor și Domn al nostru, iar acest lucru este minunat, dar există o anumită experiență în acest sens. Trebuie să mergem mai departe pentru a-L cunoaște mai mult pe Cristos. Trebuie să-L vedem mai mult pe Cristos. Trebuie atât să creștem în viață, cât și să fim aduși la cunoașterea deplină a lui Cristos, chiar să vedem misterul lui Dumnezeu, Cristos.

De exemplu, putem avea o cutie care conține un diamant; dacă îi dăm această cutie unui copil, el va aprecia cutia, iar diamantul s-ar putea să nu fie atât de important. Deoarece copilul nu cunoaște valoarea diamantului, el ar prefera să se joace cu cutia. Dar există un diamant acolo!

În Biblie, ca o cutie, există un mister – Cristos ca mister al lui Dumnezeu. Acest mister este diamantul din Biblie; este ascuns, este valoros și este foarte prețios; însă multor creștini de astăzi le place să se joace cu ambalajele, cu multe alte lucruri din Biblie, pentru că nu văd valoarea și prețiozitatea supremă a lui Cristos.

Trebuie să venim la Domnul și să-I cerem să ne dezvăluie pentru a vedea misterul lui Dumnezeu, Cristos. Cine este Cristos? Ce este Cristos? Vedem cine este El, ce este, ce a făcut și ce este El pentru noi? Viața noastră creștină ar trebui să fie despre a-L cunoaște pe Cristos, a-L experimenta pe Cristos, a-L savura pe El și a-L exprima pe Cristos.

El este centrul vieții noastre, ne concentrăm doar asupra Lui și tot ceea ce facem este cumva legat de El. Vrem să-L cunoaștem, să-L savurăm pe El, să-L experimentăm și să-L exprimăm zi de zi.

Principiul unui mister în Biblie: lucrurile ascunse în inima lui Dumnezeu

În lumea de astăzi, un mister este ceva dificil sau imposibil de înțeles sau de explicat. Este un eveniment, un fenomen sau o persoană care este inexplicabilă, secretă sau necunoscută, stârnind curiozitate și multe speculații. Noi toți suntem atrași de lucruri misterioase și vrem să aflăm mai multe despre ceva misterios.

În Biblie, însă, un mister se referă nu doar la lucruri ascunse și necunoscute, ci și la lucruri ascunse în inima lui Dumnezeu (Marcu 4:11; Romani 16:25-26; Coloseni 1:26-27; 2:2; 4:3; Efeseni 1:9; 3:3-4, 9; 5:32; 6:19).

Biblia este o carte misterioasă, iar în această carte vedem revelația inimii lui Dumnezeu. Cu toate acestea, există multe lucruri în Biblie care sunt un mister; sunt misterioase nu numai pentru că sunt ascunse și necunoscute, ci și pentru că sunt ascunse în inima lui Dumnezeu. Ceea ce vrem să cunoaștem este inima lui Dumnezeu și vrem să avem descoperirea a ceea ce este ascuns în inima Lui.

În Romani 16:25-26, Pavel vorbește despre Evanghelie, vestirea lui Isus Cristos, conform descoperirii misterului care a fost ținut sub tăcere în veacuri, dar acum a fost descoperit! Amin! Prin scrierile profetice, după porunca Dumnezeului cel veșnic, acest mister a fost făcut cunoscut tuturor neamurilor, spre ascultarea credinței.

Ceva este ascuns în inima lui Dumnezeu; a fost ținut sub tăcere în veacuri, dar acum ne-a fost descoperit. Acest mister, care a fost ascuns din veacuri și din generații, s-a arătat acum sfinților, credincioșilor în Cristos, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscute care este bogăția gloriei acestui mister între neamuri, și anume Cristos în voi, speranța gloriei (Coloseni 1:26-27). Ce minunat!

Dumnezeu nu voiește ca lucrurile care sunt în inima Lui să rămână ascunse; El vrea să dezvăluie misterul sfinților în duh. Din vremea creației, când Dumnezeu a creat toate lucrurile, El nu le-a spus îngerilor ce făcea. Ei nu știau. Îngerii erau acolo și, așa cum vedem în scrierile lui Petru, ei căutau să vadă, să înțeleagă ce făcea Dumnezeu când crea toate lucrurile din univers și în special omul.

Chiar și în Vechiul Testament, patriarhii, profeții și mulți căutători iubitori ai lui Dumnezeu voiau să știe ce era în inima lui Dumnezeu, dar nu au văzut. Dumnezeu avea ceva ascuns în inima Lui; făcea multe lucruri în exterior și, de asemenea, multe lucruri în secret pentru a-Și ajuta și a-Și îngriji poporul, dar totuși avea ceva ascuns în inima Lui.

Profeții tânjeau să vadă ce era în inima lui Dumnezeu și au văzut o licărire din prețiozitatea lui Cristos; cu toate acestea, abia în Noul Testament Dumnezeu ne-a dezvăluit misterul nouă, sfinților Săi.

Apostolul Pavel a spus că Dumnezeu ne-a făcut cunoscut misterul voii Sale, după bunăvoința Sa, pe care a hotărât-o în Sine (Efeseni 1:9). Acest mister ne este făcut cunoscut prin revelație (3:3). Cu toții trebuie să fim luminați și să vedem care este economia misterului, care a fost ascuns în Dumnezeu de-a lungul epocilor (3:9).

Fie ca noi să fim cei care nu numai că citim Biblia pentru a câștiga mai multă cunoaștere despre Dumnezeu și despre planul Său, ci și mai mult, să ne exersăm duhul și să fim deschiși Domnului, astfel încât să putem vedea o viziune a misterului ascuns adânc în Dumnezeu.

Fie ca noi să fim în duh și să-L contactăm pe Domnul prin exersarea duhului nostru, astfel încât să putem vedea ce este ascuns în inima lui Dumnezeu. Putem chiar să-I spunem,

Doamne Isuse, ne exersăm duhul și ne îndreptăm inimile către Tine astăzi. Descoperă-ne pentru a vedea ce este ascuns în inima Ta. Dă-ne să cunoaștem misterul împărăției lui Dumnezeu. Fie ca să vedem revelația misterului care a fost ținut în tăcere în vremurile epocilor! Aleluia, acest mister a fost acum manifestat și ne-a fost făcut cunoscut pentru ascultarea credinței! Amin, Doamne, fie ca să vedem în duh misterul care a fost ascuns din veacuri și din generații, Cristos în noi, speranța gloriei! Ce minunat e că Dumnezeu a voit să ne facă de cunoscut care sunt bogățiile gloriei acestui mister printre neamuri, care este Cristos în noi, speranța gloriei! Slavă Domnului! Păstrează-ne în duh astăzi, dragă Doamne, să fim sub televizarea cerească a misterelor lui Dumnezeu, ca să putem înțelege aceste mistere, să trăim în aceste mistere și să devenim misterul lui Dumnezeu, expresia corporativă a lui Cristos pe pământ astăzi! Aleluia, suntem parte din marele mister, Cristos și biserica!

Să vedem cele cinci mari mistere din Biblie și să fim parte din marele mister, Cristos și biserica

Dacă citim Biblia cu atenție și cu rugăciune, vom realiza că există cinci mari mistere revelate în ea. Există cinci mari lucruri ascunse în inima lui Dumnezeu care ne pot fi revelate în duh atunci când citim cu rugăciune Cuvântul lui Dumnezeu.

Primul mister este cel mai evident pentru ochii noștri, universul. Misterul universului este mare. Care este misterul universului? Care sunt sensul și scopul universului? Conform Bibliei, misterul universului este Dumnezeu, care este sensul și scopul universului (Gen. 1:1; Apoc. 4:11; Efes. 3:9).

Dumnezeu este vrednic să primească gloria, cinstea și puterea, căci El a creat toate lucrurile și prin voia Lui au fost, există și au fost create. Dumnezeu a creat ceva din nimic conform dorinței inimii Sale.

Toată creația lui Dumnezeu există datorită voii și scopului lui Dumnezeu; trebuie să fim iluminați pentru a vedea economia misterului ascuns în Dumnezeu. El a creat toate lucrurile, dar S-a ascuns în univers. Misterul universului este Dumnezeu Însuși; Dumnezeu este sensul și scopul universului. Fără Dumnezeu, universul nu are sens sau scop.

Al doilea mister este misterul omului, care este de asemenea Dumnezeu (Gen. 1:26; Zah. 12:1; 1 Cor. 2:11). Care este sensul vieții omenești? Care este misterul vieții omenești? Omul este un mister; suntem creați în mod minunat, căci nu avem doar trupul la exterior, ci și un suflet în trup și, mai mult, avem un duh care Îl caută pe Dumnezeu și sensul vieții omenești.

Misterul omului este Dumnezeu; sensul existenței omenești nu este nimic altceva decât Dumnezeu. Când Îl atingem pe Dumnezeu, Îl cunoaștem pe Dumnezeu și suntem umpluți de Dumnezeu, suntem umpluți de sens și scop. Dumnezeu este răspunsul. Dumnezeu a creat cerurile, a pus temeliile pământului și a format duhul omului în el.

În ochii lui Dumnezeu, omul este la fel de important și valoros ca cerurile și pământul. Cu toții suntem foarte importanți și valoroși în ochii lui Dumnezeu. Însă noi suntem un mister, iar misterul omului este Dumnezeu.

Al treilea mister este misterul lui Dumnezeu, care este Cristos (Coloseni 2:2). Trebuie să avem inimile mângâiate, să fim legați împreună în dragoste și spre toate bogățiile deplinei siguranțe a priceperii, spre cunoașterea deplină a misterului lui Dumnezeu, Cristos.

Cine este Dumnezeu? Unde îl putem vedea pe Dumnezeu? Cum putem atinge pe Dumnezeu sau vorbi cu Dumnezeu? Dumnezeu este prea misterios. Însă El este revelat în Cristos, căci Cristos a venit să-L facă cunoscut. Cristos a venit să-L exprime pe Dumnezeu, să-L definească pe Dumnezeu, să-L explice pe Dumnezeu și să-L facă real pentru noi.

Al patrulea mister din Biblie este misterul lui Cristos, care este biserica (Efeseni 3:4; Coloseni 4:3). Cristos este un mister, iar misterul lui Cristos este biserica. Pentru a-L vedea pe Cristos trăit și exprimat, trebuie să venim la biserică. Ca să-L cunoaștem pe Dumnezeu, trebuie să venim la Cristos. Ca să-L cunoaștem pe Cristos, trebuie să venim la biserică.

Fie ca noi să venim la Domnul în duh, prin exersarea duhului nostru, pentru a vedea misterul lui Cristos, biserica.

Al cincilea mister revelat în Biblie este misterul bisericii, care este organismul lui Cristos, Trupul lui Cristos, ca mărire a lui Cristos (Efeseni 1:22-23; 4:4, 16; 5:30, 32). Când intrăm în viața de biserică, ne place aici, pentru că Îl vedem pe Cristos exprimat prin și trăind în sfinți.

Dar există un mister în biserică; misterul bisericii este Trupul lui Cristos. Realitatea bisericii, misterul bisericii, este Trupul lui Cristos ca organism al Dumnezeului Triunic.

Acestea sunt cele cinci mari mistere din Biblie, care sunt fapte universale; Biblia este explicația acestor mistere. În primul rând, avem misterul universului; în al doilea rând, misterul omului; în al treilea rând, misterul lui Dumnezeu; în al patrulea rând, misterul lui Cristos și în al cincilea rând, misterul bisericii.

Care este povestea universului? Care este povestea omului? Care este povestea lui Dumnezeu? Care este povestea lui Cristos? Care este povestea bisericii? Toate acestea sunt cele cinci mari mistere din Biblie.

Astăzi, noi, ca și credincioși în Cristos, trebuie să vedem aceste cinci mistere din Biblie și să ne dăm seama că suntem parte din marele mister, Cristos și biserica. Astăzi, nu suntem doar biserica, ci, mai mult decât atât, suntem casa lui Dumnezeu, Trupul lui Cristos, sfeșnicul de aur, mireasa lui Cristos și Noul Ierusalim.

Pe măsură ce Domnul se mișcă pe tot pământul și face multe lucruri pe pământ, El își câștigă misterul suprem – Noul Ierusalim, expresia și manifestarea supremă a lui Dumnezeu. Când El va câștiga Noul Ierusalim, El își va atinge scopul suprem în univers.

Doamne Isuse, dezvăluie-ne pentru a vedea cele cinci mari mistere din Biblie. Ne exersăm duhul pentru a vedea că misterul universului este Dumnezeu, care este sensul și scopul universului! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că misterul omului este Dumnezeu, căci Dumnezeu este sensul vieții noastre omenești. Slavă Domnului, Dumnezeu a creat cerurile, a așezat temeliile pământului și a format duhul omului în el! Amin, Doamne, ne întoarcem către duhul nostru pentru a vedea misterul lui Dumnezeu, Cristos! Aleluia, Dumnezeu este exprimat, realizat și făcut real pentru noi în Cristos! Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că misterul lui Cristos este biserica! Descoperă-ne pentru a vedea care este economia misterului, dorința ascunsă adânc în Dumnezeu! O, Doamne, fie ca noi să vedem că misterul bisericii este organismul lui Cristos, Trupul lui Cristos ca mărire a lui Cristos! Fie ca noi să trăim astăzi în duhul nostru, pentru a putea fi misterul lui Cristos în realitate, expresia corporativă a lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, See the Five Great Mysteries in the Bible and how we’re Part of the Great Mystery, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 28 cu tema: Misterul lui Dumnezeu — Cristos (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să avansăm în părtășia noastră cu Domnul ca să fim un tovarăș al lui Dumnezeu care cunoaște inima Sa

15/07/2019 by Credincios în Cristos 2 Comments

Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbește un om cu prietenul (tovarășul) lui... Exodul 33:11 — Domnul vorbea cu Moise faţă în faţă, cum vorbește un om cu prietenul (tovarășul) lui… Exodul 33:11

Moise a fost un tovarăș al lui Dumnezeu, căci Domnul vorbea cu Moise față în față; el a fost intim cu Dumnezeu, fiind o persoană care cunoștea inima lui Dumnezeu și avea prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină.

Trebuie să avansăm în viața noastră spirituală venind la Domnul așa cum suntem și de oriunde suntem, ca să putem merge mai departe cu El, să ne apropiem de El, până când vom fi tovarășul Său, partenerul Său în întreprinderea divină, cei care cunosc inima lui Dumnezeu și au prezența Sa într-o măsură deplină.

Titlul din Cuvântul Sfânt pentru Înviorarea de Dimineață și studiul aprofundat de săptămâna aceasta asupra cărții Numeri este “Vorbirea lui Dumnezeu dintre heruvimii gloriei.”

Finalizarea ultimă și completă a unui asemenea fapt este văzut în Apocalipsa 22 cu Noul Ierusalim, orașul sfânt, care are dimensiunile unui cub (aceeași lungime, lățime și înălțime), arătând faptul că Noul Ierusalim este lărgirea completă a Sfintei Sfintelor.

Destinul nostru este să facem parte din locuința eternă a lui Dumnezeu, Sfânta Sfintelor eternă, ca să fim pe deplin în prezența lui Dumnezeu.

Sfânta Sfintelor avea o anumită dimensiune în cartea Exodul, o dimensiune mai mare în 1 Împărați și o dimensiune finalizată în Apocalipsa 21-22.

Principiul Sfintei Sfintelor este că noi, credincioșii în Cristos, putem trăi și umbla direct în prezența lui Dumnezeu; nu există nici un văl sau o separare, și nu doar că trăim în prezența Sa în timp ce petrecem timp cu El dimineața, dar toată ziua trăim și umblăm direct în prezența lui Dumnezeu.

În Apocalipsa 21:4-5 vedem că cei din Noul Ierusalim vor vedea fața Sa și numele Său va fi pe frunțile lor; destinul nostru ca și credincioși în Cristos este să vedem neîncetat fața lui Dumnezeu și numele Său va fi pe fruntea noastră! Aleluia!

Astăzi noi toți suntem la diferite nivele în părtășia noastră cu Domnul; unii pot fi mai departe de Domnul, alții sunt un pic mai aproape, în timp ce și alții sunt foarte intimi cu Domnul. Ce trebuie să facem nu este să ne auto-analizăm sau să ne facem o autoevaluare, ci pur și simplu să venim la Domnul așa cum suntem și acolo unde suntem, ca să putem merge mai departe cu El.

Când aprofundăm acest subiect, mințile noastre trebuie să fie protejate de gândurile subtile ale inamicului care sunt că a fi una cu Dumnezeu și a trăi direct în prezența lui Dumnezeu este ceva dincolo de noi înșine, ceva care este numai pentru oamenii mai în vârstă care sunt profund spirituali…

Cartea Apocalipsei ne include pe noi toți; noi toți vom fi parte a Sfintei Sfintelor finalizată, noi toți vom trăi pentru totdeauna și vom funcționa și vom servi pentru totdeauna în prezența directă a Domnului în glorie!

Aleluia, Îi vom vedea fața, El va străluci peste noi și, sub această strălucire, vom împărăți în împărăția eternă!

Pur și simplu trebuie să ne exersăm duhul de credință și să nu devenim subiectivi, analizând unde suntem; mai degrabă, trebuie să venim la Domnul oricând, oriunde, așa cum suntem, să Îl experimentăm și să avem părtășie cu El, fiind conștienți de faptul că toți suntem într-un proces de a merge mai departe cu El dintr-un stadiu al gloriei într-un alt stadiu al gloriei!

Noi toți suntem în procesul de a avansa cu Domnul până când vom fi în Sfânta Sfintelor, stând pe Cristos ca locul împăcării, locul unde păcătoșii răscumpărați se întâlnesc cu Dumnezeu.

Vom fi sub strălucirea Domnului gloriei, vom intra în contact cu tronul Său și vom primi o infuzie continuă, ascultând vocea Sa! Acesta este destinul nostru. Aleluia!

Moise era un tovarăș al lui Dumnezeu intim cu Dumnezeu, cunoscând inima lui Dumnezeu și având prezența Sa

Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului... Numeri 12:7-8 — Nu tot așa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri greu de înţeles, ci el vede chipul Domnului… Numeri 12:7-8

În Exodul 33:11 vedem că Iehova vorbește lui Moise față în față, la fel cum un om ar vorbi cu tovarășul său.

Biblia recunoaște faptul că Moise a fost tovarășul lui Dumnezeu; acest cuvânt pentru “tovarăș” (companion) este diferit de cuvântul pentru “prieten” folosit în legătură cu Avraam în 2 Cronici 20:7 și Isaia 41:8.

Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu – el a fost separat de poporul idolatru înspre Dumnezeu (Iosua 24:2-3) și a intervenit pentru Lot (Geneza 18:16-33). Chiar și apostolul Iacov ne-a spus că Avraam a fost prietenul lui Dumnezeu (Iacov 2:23).

El nu a fost doar îndreptățit de către Dumnezeu, ci a și devenit un prieten al lui Dumnezeu; Dumnezeu l-a privit pe Avraam ca pe un preaiubit, o persoană față de care manifesta afecțiune.

Dar Moise nu era doar un prieten al lui Dumnezeu, ci și un tovarăș al lui Dumnezeu. Cuvântul tovarăș include prietenia, dar merge mult mai departe; include și gândul unei asocieri intime (un înțeles al acestui cuvânt în ebraică este “asociat”).

Moise a fost tovarășul lui Dumnezeu, un asociat al lui Dumnezeu; el și Dumnezeu aveau un interes comun, o întreprindere comună, o carieră comună.

Aceasta nu înseamnă că nu a existat vreun interes comun între Avraam și Dumnezeu, căci ei au împărtășit un interes comun, dar nu în aceeași măsură în care Moise a împărtășit un interes comun cu Dumnezeu.

Moise și Dumnezeu erau parteneri într-o mare întreprindere; ei au fost implicați în “aceeași carieră” și au fost parteneri până la capăt. Moise nu a fost doar un prieten intim cu Dumnezeu; el și Dumnezeu erau asociați, parteneri, tovarăși.

Domnul i-a vorbit cu Moise față în față, la fel cum un om vorbește cu tovarășul său (Exodul 33:11), iar Moise a fost credincios în toată casa Sa și a văzut forma lui Iehova (Num. 12:7-8).

Deoarece Moise era intim cu Dumnezeu, el era o persoană care cunoștea inima lui Dumnezeu și care era potrivit cu inima Sa. Moise a atins inima lui Dumnezeu, căci el știa ce era în inima Sa și avea prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină.

Trebuie să fim astfel de persoane, cei care sunt după inima lui Dumnezeu; constituția noastră organică trebuie să fie casa Sa și trebuie să fim un duplicat al inimii lui Dumnezeu.

Trebuie să fim un tovarăș al lui Dumnezeu, cei care nu doar cunosc Cuvântul lui Dumnezeu și caracterul lui Dumnezeu, ci și inima lui Dumnezeu, fiind după inima lui Dumnezeu, fiind intimi cu Dumnezeu și având prezența Sa într-o măsură deplină.

Chiar și în aspirația noastră de a fi formați și pregătiți pentru a fi armata de care Domnul are nevoie să lupte împreună cu El pentru interesul Său, trebuie să ne dăm seama că această armată este preoțească, adică, această armată este compusă din cei care Îl contactează pe Dumnezeu și sunt intimi cu Dumnezeu, cei care sunt tovarășii lui Dumnezeu pentru întreprinderea Sa măreață pe pământ.

Ca preoți avem dreptul prin sângele lui Isus ca să intrăm în Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim cu Dumnezeul gloriei pe Cristos ca locul întâlnirii.

Aici avem conducerea Sa, îndrumarea Sa și vorbirea Sa; în timpul nostru față în față cu Domnul, în timpul nostru intim, personal, spiritual, afectuos cu El, Îi cunoaștem inima și avem prezența Sa într-o măsură deplină.

Doamne Isuse, vrem să fim un tovarăș al lui Dumnezeu așa cum și Moise a fost, cei care sunt intimi cu Dumnezeu și care cunosc inima lui Dumnezeu. Fă-ne cei care sunt după inima lui Dumnezeu, cei care pot atinge inima lui Dumnezeu și care au prezența lui Dumnezeu într-o măsură deplină. Amin, Doamne Isuse, Te iubim. Ne deschidem Ție. Înaintăm prin sângele lui Isus Cristos, ca să putem intra în Sfânta Sfintelor și să ne împărtășim cu Domnul gloriei pe Cristos ca locul întâlnirii. Fă-ne tovarășul Tău, Doamne, cei care cunosc inima Ta, au prezența Ta și ating inima Ta.

Să avansăm în părtășia noastră cu Domnul pentru a fi în prezența Sa, față în față cu Dumnezeu

Moise s-a suit pe munte, și norul a acoperit muntele. Slava Domnului s-a așezat pe muntele Sinai și norul l-a acoperit timp de șase zile. În ziua a șaptea, Domnul a chemat pe Moise din mijlocul norului. Înfăţișarea slavei Domnului era ca un foc mistuitor pe vârful muntelui, înaintea copiilor lui Israel. Moise a intrat în mijlocul norului și s-a suit pe munte. Moise a rămas pe munte patruzeci de zile și patruzeci de nopţi. Exodul 24:15-18

În Exodul 24:15-18 vedem că Moise era în Sfânta Sfintelor pe munte, unde era gloria shekina a lui Dumnezeu; acolo Dumnezeu Și-a deschis inima și i-a vorbit despre dorința inimii Sale de a avea o locuință pe pământ printre poporul Său.

Existau acolo cel puțin trei clase de oameni la distanțe diferite față de Muntele Horeb, în ce privește apropierea lor față de Dumnezeu.

Prima clasă, majoritatea copiilor lui Israel, erau la baza muntelui, care stăteau la distanță și tremurau (Exodul 20:18); acesta este locul unde începem cu toții.

A doua clasă, Aaron, Nadab, Abihu și cei șaptezeci de bătrâni, erau pe munte și se închinau la distanță și priveau (24:1, 9). Ei erau sub un cer senin; au mâncat, L-au văzut pe Dumnezeu și au avut o anumită viziune a lui Dumnezeu și a intenției Sa, dar erau la jumătatea drumului spre vârf.

A treia clasă, Moise, se afla pe vârful muntelui, fiind infuzat cu Dumnezeu sub gloria Sa și primea viziunea tabernaculului în calitate de locuința lui Dumnezeu pe pământ (vezi v. 13, 16; 25:1, 8-9).

Aceste trei locații corespund și celor trei părți ale tabernaculului: curtea de afară, Locul Sfânt și Sfânta Sfintelor; am putea spune că poporul Israel era în curtea de afară, Aaron, fiii săi și bătrânii erau în Locul Sfânt, iar Moise era în Sfânta Sfintelor.

Aceste trei locații ilustrează faptul că printre poporul lui Dumnezeu există diferite stadii de părtășie cu El și, indiferent unde suntem acum, trebuie să avansăm în părtășia noastră cu Domnul pentru a fi în prezența Sa față în față cu Dumnezeu.

Este normal ca în viața de biserică și în viața Trupului universal ca sfinții să fie la diferite nivele în creșterea lor în viață, în diferite stadii de dezvoltare.

Trebuie ca pur și simplu să Îl experimentăm pe Domnul acolo unde suntem, și El ne va aduce la un alt nivel și la alt nivel până când vom fi pe vârful muntelui în gloria shekina!

Acestea fiind spuse, este dăunător și chiar ridicol să ne măsurăm cu altcineva sau să comparăm creșterea noastră în viață și dezvoltarea în Domnul cu altcineva; noi suntem acolo unde suntem în viața noastră cu Domnul și trebuie ca să avansăm încetul cu încetul în părtășia noastră cu Domnul.

Trebuie ca doar să venim la Domnul așa cum suntem, pe baza sângelui Său; nu ar trebui să așteptăm până când devenim mai buni (în ochii noștri), până când dispoziția noastră se va schimba, până când va trece ceva timp după ultimul nostru faliment… De îndată ce suntem conștienți de acest lucru, ar trebui să venim înaintea Domnului pe baza sângelui lui Isus!

Există un alt nivel în afara celor trei – Moise, Aaron și bătrânii, și restul poporului; acesta este Iosua, care îl slujea pe Moise într-un mod credincios de mult timp, care a fost constituit și pregătit ca să fie un războinic.

Iosua trebuie să fi fost pe vârful muntelui, dar nu știm unde; din punct de vedere spiritual, probabil că era în tranziție de la mijloc spre vârf – ar fi putut atinge Sfânta Sfintelor, dar nu era pe deplin acolo.

De multe ori și noi suntem astfel: atingem Sfânta Sfintelor, ne întoarcem în Locul Sfânt și apoi atingem din nou Sfânta Sfintelor – suntem în tranziție.

Nu ne este de folos să ne analizăm cu privire la locul unde suntem, dar este o binecuvântare și o alimentare să ne rugăm Domnului în timpul nostru cu El:

Doamne Isuse, luminează-ne pentru a vedea unde suntem în stadiul nostru de creștere în viață, în dezvoltarea noastră în viața divină. Nu vrem să fim înșelați și nu vrem să acceptăm minciunile lui Satan. Doamne, vrem să mergem mai departe cu Tine, ca să putem avea o părtășie autentică cu Tine sub un cer senin. Fă-ne să avansăm în părtășia noastră cu Tine până când vom fi în Sfânta Sfintelor, pe vârful muntelui, văzându-Te față în față și având vorbirea Ta! Adu-ne mai departe cu Tine, Doamne, puțin câte puțin și zi de zi, până când vom trăi în prezența Ta tot timpul, fiind infuzați cu Tine și primind viziunea Ta ca să fim reședința Ta pe pământ!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Advancing in our Fellowship with the Lord to be a Companion of God knowing His Heart (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1) – săptămâna 8 ziua 1.

Un nazireu este un om conform inimii lui Dumnezeu și unul care fuge de pofte ca să Îl urmărească pe Cristos

01/07/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Samuel era un nazireu, un om conform inimii lui Dumnezeu, pentru că inima lui Dumnezeu a fost reprodusă în el; Samson, pe de altă parte, a fost un exemplu negativ a ceea ce înseamnă a fi un nazireu.

Dorința lui Dumnezeu este ca tot poporul Său să fie nazirei, cei care văd dorința inimii Sale și sunt uniți cu El în Cuvântul Său pentru a îndeplini ceea ce este în inima Sa.

Există un contrast în Scripturi dintre acești doi nazirei – Samuel și Samson. Samuel este un model pozitiv al unui nazireu credincios, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, în timp ce Samson a trăit după poftele lui.

Atât mama lui Samuel cât și mama lui Samson și-au consacrat propriul fiu Domnului chiar înainte de a se naște, și ei erau adevărați nazirei; cu toate acestea, ținea de fiecare dintre ei cât de mult erau una cu Domnul conform cuvântului Său.

Dumnezeu a motivat-o pe Ana să se roage pentru un fiu, iar nevoia Domnului de a avea un nazireu a fost satisfăcută de faptul ca Ana să aibă un fiu; ea nu numai că a obținut un fiu, dar ea l-a dat pe acest fiu Domnului pentru ca El să îl folosească în templu.

Mișcarea lui Dumnezeu cu răspunsul Său la rugăciunea Anei era să producă un nazireu care să fie absolut pentru împlinirea dorinței lui Dumnezeu. Când Samuel a început să slujească Domnului, el era un băiețel, dar el avea vorbirea și revelația lui Dumnezeu, el s-a oferit voluntar serviciului Domnului, și el a fost un om potrivit inimii lui Dumnezeu.

Samuel a fost una cu Dumnezeu pe pământ, iar când a slujit, el a fost Dumnezeu în acțiune, reprezentantul lui Dumnezeu din ceruri pentru a domni peste poporul Său pe pământ.

El a slujit ca un nazireu consacrat lui Dumnezeu în mod absolut pentru împlinirea de către Dumnezeu a economiei Sale, un voluntar care să înlocuiască orice servitor oficial și formal al lui Dumnezeu.

El a slujit ca preot plăcut lui Dumnezeu pentru a înlocui preoția degradată și învechită; el L-a onorat pe Dumnezeu prin serviciul său pentru Dumnezeu ca preot.

De asemenea, Samuel a slujit lui Dumnezeu și poporului Său ca profet; el a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu într-o perioadă când cuvântul lui Iehova era rar și viziunile nu erau răspândite. Pentru că era un om potrivit inimii lui Dumnezeu, Samuel iubea să petreacă timp cu Dumnezeu și avea vorbirea lui Dumnezeu pentru poporul Său.

Samuel a slujit, de asemenea, ca judecător în realitatea regalității, pentru a înlocui judecata poporului executată de vechea preoție.

În cele din urmă și mai presus de toate, Samuel a slujit ca un om al rugăciunii; el s-a rugat ca aleșii lui Dumnezeu să fie păstrați în calea lui Dumnezeu, astfel încât dorința și voia lui Dumnezeu să se poată împlini.

Samuel a fost un model pentru noi toți; el a fost modelul unui nazireu credincios, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, unul care era pe deplin una cu Dumnezeu.

Un nazireu este un om conform inimii lui Dumnezeu care se îngrijește de interesul și împărăția Sa pe pământ

Samuel a fost un om potrivit inimii lui Dumnezeu; inima lui Dumnezeu a fost duplicată în el, iar el era pur și nepărtinitor.

El știa că în Dumnezeu exista o dorință pentru o împărăție; Dumnezeu a vrut ca împărăția Sa să fie adusă, dar nu prin Samuel, ci prin David, așa că Samuel a fost una cu Dumnezeu pentru asta.

Dacă am fi fost noi, am fi vrut să Îl ajutăm pe Dumnezeu să aducă împărăția, dar Samuel a fost pur și nepărtinitor, și nu a căutat niciodată să obțină ceva pentru sine.

Samuel nu avea inimă pentru altceva în afară de Dumnezeu și aleșii Săi; el și-a dat seama că Dumnezeu iubea Israelul, iar inima plină de dragoste a lui Dumnezeu pentru poporul Său a fost duplicată în el.

Acesta este genul de persoană care ar trebui să fim; ar trebui să fim un nazireu potrivit inimii lui Dumnezeu, având inima lui Dumnezeu duplicată în noi și având o inimă pură și unică înaintea lui Dumnezeu (vezi Mat. 5:8; 6:22-23; 2 Tim. 2:22).

Întreaga ființă și persoană a lui Samuel – nu numai ceea ce făcea, trăia și lucra – era în totalitate conform lui Dumnezeu; ființa sa și inima lui Dumnezeu erau una, așa că el a fost Dumnezeul care acționa pe pământ. Trebuie să-I cerem Domnului cu toată sinceritatea:

Doamne, fie ca inima noastră să fie un duplicat al inimii Tale. Fă-ne pe deplin una cu Tine în întreaga noastră ființă și persoană. Fie ca ceea ce facem, trăim, lucrăm și suntem să fie potrivite lui Dumnezeu: inima Ta să fie reprodusă în inima noastră, și fie ca noi să fim Dumnezeul care acționează pe acest pământ ca o parte a armatei Tale corporative a nazireilor!

Mintea lui Dumnezeu a fost gândirea lui Samuel; el nu a avut nici un alt gând sau considerație. Pentru că Samuel era un om după inima lui Dumnezeu, el se îngrijea numai de interesul lui Dumnezeu și de poporul Său; în același timp nu era egoist și niciodată nu a căutat să câștige ceva pentru el însuși.

Când inima lui Dumnezeu devine inima noastră și nu căutăm nimic pentru sine, ci numai interesul lui Dumnezeu și al poporului Său, vom fi puri în inimă pentru a căuta doar interesul lui Dumnezeu și binele poporului Său (vezi Mat. 16:24; Luca 9:23; 25).

Samuel nu avea inimă pentru altceva decât inima lui Dumnezeu și aleșii Săi; inima sa era o reflectare a inimii lui Dumnezeu, iar viața și lucrarea sa erau pentru împlinirea a ceea ce era în inima lui Dumnezeu.

Pentru că Samuel era un astfel de om, un om potrivit inimii lui Dumnezeu, un om care se îngrijea de interesul și de împărăția Sa pe pământ, el nu avea nici un gând să construiască o împărăție pentru descendenții săi.

Când fiii săi nu l-au urmat în judecarea poporului lui Israel în dreptate, a fost deschis ca Dumnezeu să facă alte aranjamente.

Pentru că Samuel avea o inimă pentru Dumnezeu și interesul Său pe pământ, a fost ușor ca Dumnezeu să aducă împărăția prin el; prin urmare, Samuel a fost cel care a schimbat epoca. Trebuie să Îi spunem lui Dumnezeu:

Doamne Isuse, fă-ne ca cei care sunt una cu Tine ca să schimbi această epocă! Fie ca inima noastră să fie o reflectare a inimii Tale în orice lucru. Mântuiește-te de orice căutare pentru sine; fie ca singura noastră căutare să fie după Tine, împărăția Ta și poporul Tău. Amin, Doamne, câștigă-ne ca nazireii de astăzi care sunt conform cu inima lui Dumnezeu, care se îngrijesc de interesul și împărăția Sa pe pământ!

Deși nu a fost ușor pentru Samuel să Îl stea pentru Dumnezeu în special în mediul său, el s-a îngrijit de interesul lui Dumnezeu și a schimbat epoca. Prin el, Dumnezeu a schimbat epoca din epoca judecătorilor în epoca împărăției, și acest lucru a avut loc deoarece Samuel era un nazireu, un om potrivit inimii lui Dumnezeu care se îngrijea de interesul și împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

Potrivit Vechiului Testament, Samuel a fost pus în rând cu Moise în faptul de a fi pentru Dumnezeu și pentru interesul lui Dumnezeu (vezi Ier. 15:1).

Fie ca noi să fim astfel de oameni. Să fim sinceri cu Domnul și să Îi spunem:

Doamne, chiar dacă nu este ușor pentru noi să Te susținem în mediul nostru, totuși ne pasă de interesul Tău și dorim să fim oameni după inima lui Dumnezeu, cei care schimbă epoca. Ne dăruim pe noi înșine Ție, Doamne, ca să fim voluntarii Tăi de astăzi, cei care sunt una cu Tine pentru îndeplinirea scopului și a economiei Tale pe pământ!

Să fim conștienți de tacticile inamicului și să fugim de poftele tinereții pentru a-L urmări pe Cristos cu sfinții

Un alt nazireu din Vechiul Testament este Samson; el a fost consacrat lui Dumnezeu din pântecele mamei sale și avea o mare putere, dar el a fost un exemplu negativ de nazireu (Jud. 13:3-5; 1 Cor. 10:6).

Samson nu și-a prețuit jurământul de nazireu; el nu l-a luat în considerare. Trebuie să prețuim jurământul de nazirei, să-l luăm în considerare, să-l înnobilăm, și trebuie să păstrăm acest jurământ înaintea ochilor noștri în toate zilele vieții noastre.

Jurământul nostru de nazirei nu este doar o provocare temporară. Originea lui Samson a fost un miracol inițiat de apariția îngerului lui Iehova mamei sale (Jud. 13:3) și a fost sfințit în pântecele mamei sale pentru a fi un nazireu (v. 3, 5).

Pe măsură ce a crescut, Samson a fost curat și pur potrivit rânduielii lui Dumnezeu, iar când și-a început slujba, el a fost întărit de Duhul lui Dumnezeu ca Duhul Sfânt, economic (v. 25; 14:5-6, 19).

El s-a mișcat în Duhul de putere, dar nu avea Duhul vieții; el a fost puternic, dar cu el nu putem vedea nimic din viață.

El a avut Duhul lui Dumnezeu care a venit peste el să-l întărească pentru a învinge inamicul, dar nu vedem ca el să Îl fi contactat pe Dumnezeu sau să fi rămas în cuvântul Său. Mai degrabă, Samson a falimentat în faptul că nu L-a contactat pe Dumnezeu și mai ales a falimentat în complacerea în poftele cărnii (Jud. 14:1).

El nu era autentic în căutarea unei neveste; mai degrabă, contactul lui cu femeile era pentru a-și satisface poftele (v 1-3, 10-17; 16:1-20). Deoarece el a dat frâu liber poftelor sale atunci când contacta femeile, inamicul a folosit această slăbiciune pentru a-i înlătura jurământul de nazireu.

În Judecători 16, vedem că, atunci când era cu Delila, ea continua să îi preseze zilnic până când l-a epuizat.

Satan nu ne ia jurământul de nazireu dintr-o dată, cu o lovitură puternică; mai degrabă, el încearcă treptat să ne epuizeze, dezbrăcându-ne de consacrarea noastră și de dragostea noastră față de Domnul (vezi Dan. 7:25).

Delila l-a epuizat atât de mult cu cererea ei de a-i cunoaște sursa puterii încât sufletul său a obosit până la moarte și i-a spus secretul său.

Treptat, Satan vrea să ne epuizeze, înlăturându-ne de consacrarea noastră, până nu ne mai amintim jurământul nostru de nazireu.

Deși Samson a fost întărit de Dumnezeu, a fost vătămat până la maxim datorită complacerii în pofta sa. În cele din urmă, Iehova l-a părăsit și a avut la un sfârșit mizerabil, pentru că nu știa cum să își stăpânească pofta cărnii. O, Doamne Isuse!

Fie ca să fim conștienți de tacticile inamicului și să fim oameni după inima lui Dumnezeu, cei care Îl caută și Îl urmăresc! Iar atunci când vin poftele cărnii, să nu ne luptăm cu ele – mai degrabă să fugim de poftele cărnii și să-L urmărim pe Cristos împreună cu cei care Îi cheamă numele dintr-o inimă pură (2 Tim. 2:22).

Trebuie să ne dăm seama că, indiferent cât de mult Îl iubim pe Domnul, noi încă trebuie să fugim de poftele tinereții și să-L urmărim împreună cu companionii din viața de biserică.

Din povestea lui Samson trebuie să ne dăm seama că un nazireu nu are nevoie de Duhul lui Dumnezeu să vină peste el (așa cum s-a întâmplat cu Samson, Jud. 14:6, 19), ci trebuie să fim un om potrivit inimii lui Dumnezeu, adică trebuie să avem o inimă care să reflecte inima lui Dumnezeu.

Nu trebuie să-i permitem dușmanului să ne epuizeze consacrarea noastră față de Domnul. Dacă simțim că acest lucru are loc, trebuie să mergem la Domnul și să ne separăm din nou înspre El, spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să avem o nouă consacrare înspre Tine acum și în fiecare zi! Ne separăm înspre Tine să fim un om potrivit inimii lui Dumnezeu, un om al cărui inimă este o reflectare a inimii lui Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să fugim de poftele tinereții și să Te urmărim ca dreptate, credință, dragoste și pace împreună cu cei care cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Da, Doamne, păstrează-ne consacrarea proaspătă și nouă în fiecare zi și menține-ne în a te urmări atât personal cât și corporativ cu companionii noștri din viața de biserică!