Îl trăim pe Cristos

Suntem împreună-părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus

27/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem împreună-părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, căci aspirăm să fim mesagerii biruitori ai Domnului, care nu numai că primesc și sunt una cu mesajul viu al lui Dumnezeu, ci și participă împreună cu Cristos și cu sfinții la necazul, împărăția și răbdarea în Isus.

O, Doamne Isuse, Te iubim și Te urmăm astăzi! Suntem una cu Tine. Fă-ne sfinții Tăi biruitori. Fă-ne mesagerii din biserici astăzi, cei care aud ceea ce Duhul vorbește bisericilor. Fie ca noi să fim dispuși să fim împreună-părtași nu numai la natura divină, ci și la necazul, împărăția și răbdarea în Isus! Amin, Doamne, fă-ne cei pe care Tu îi poți folosi pentru a schimba această epocă! Amin!

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care vor să audă ceea ce Domnul vorbește bisericilor; vrem să vedem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului umblând în mijlocul bisericilor locale și vrem să acordăm atenție vorbirii Sale.

Pe măsură ce ascultăm de vorbirea Sa, suntem una cu El; cu cât citim cu rugăciune mai mult cuvântul lui Dumnezeu, ceva se întâmplă în ființa noastră, fără ca noi să încercăm să facem ceva sau să ne schimbăm, și devenim la fel ca Cristos Însuși.

Slavă Domnului că avem Biblia, cuvântul lui Dumnezeu, și, de asemenea, avem slujba care deschide Biblia pentru a ne arăta economia lui Dumnezeu pe fiecare pagină a Bibliei și ne aduce în dorința inimii lui Dumnezeu.

Devenim ceea ce citim. Dacă citim Biblia în fiecare zi, dacă nu închidem cartea, ci o deschidem și o citim cu rugăciune în fiecare zi, devenim ceea ce citim. Treptat, devenim o altă persoană. Nu trebuie să citim Biblia și apoi să ne hotărâm să facem ceva; acest lucru nu va funcționa niciodată.

Calea religioasă este să citim ceva din Biblie și să încercăm să o facem; calea lui Dumnezeu este ca noi pur și simplu să citim și să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, iar cuvântul va lucra în noi.

Pe măsură ce suntem dezvăluiți când venim la cuvântul lui Dumnezeu, vedem viziune după viziune și, în cele din urmă, devenim ceea ce citim. Pe măsură ce citim cărțile slujbei care deschid cuvântul lui Dumnezeu, pătrundem în adâncurile adevărului din cuvântul lui Dumnezeu și devenim ceea ce citim.

Binecuvântat este cel care citește Cuvântul și care citește slujba care deschide Cuvântul, căci este adus în semnificația intrinsecă a Cuvântului și este luminat de Domnul prin cuvântul Său.

Așa s-a întâmplat cu famenul etiopian; a citit Scripturile, dar nu a înțeles, dar a primit lumină când Filip s-a apropiat de carul său și i s-a alăturat. Apoi, pe baza a ceea ce a citit, a avut o reacție: iată apă, ce mă împiedică să fiu botezat?

Citirea Bibliei cu ajutorul slujbei va provoca o reacție în noi, care ne va face o persoană diferită. Slavă Domnului!

Suntem împreună-părtași la necazul în Isus

Apostolul Ioan a spus că se afla pe insula Patmos pentru mărturia lui Isus și că a fost împreună-părtaș la necazul în Isus (Apocalipsa 1:9). El nu a fost doar părtaș la necaz, ci la necazul în Isus.

În Isus înseamnă că suferim și suntem persecutați pe măsură ce Îl urmăm pe Isus Nazarineanul prin Duhul lui Isus care locuiește înăuntrul nostru, Duhul unui om cu putere din belșug pentru suferință (Fapte 16:6-7).

Avem Duhul lui Isus; acesta este Duhul omului cu putere din belșug pentru suferință. Pavel și conlucrătorii săi au experimentat acest Duh în slujba lor; Duhul Sfânt le-a interzis să vestească cuvântul în Asia și au venit în Misia. Apoi, au încercat să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a permis. În cele din urmă, au mers direct în Europa, unde îi așteptau multe persecuții.

La fel ca Domnul Isus, și noi suferim. Conform faptelor din viața Lui, numele Isus denotă o persoană suferindă, un om al durerilor (Isaia 53:3). Suntem împreună-părtași la necazul în Isus prin Duhul lui Isus care ne aprovizionează din belșug cu puterea pentru suferință.

Chiar dacă suntem conduși de Duhul lui Isus în situații în care suferințele sunt porția noastră, noi, ca împreună-părtași la necazul în Isus, suntem hrăniți din interior pentru a înfrunta suferința.

În timp ce suferim astăzi, Domnul Isus suferă în noi și cu noi (Apocalipsa 9:4-5; Evrei 13:13). Intrăm în împărăție prin multe necazuri (Fapte 14:22). Dar slavă Domnului, prin puterea învierii Sale, suntem în stare să participăm la suferințele Sale și să trăim o viață crucificată, fiind conformați morții Sale (Filipeni 3:10; Coloseni 1:24; Cânt. cânt. 2:8-9, 14).

Vrem să-L cunoaștem pe Cristos și puterea învierii Sale și să avem părtășia suferințelor Sale, fiind făcuți asemenea morții Sale.

Vrem să auzim glasul Preaiubitului nostru; iubim glasul Lui și El vine sărind pe munți și sărind pe dealuri. Cristosul nostru este în înviere și înălțare, mult deasupra oricăror probleme și suferințe de pe pământ.

El sare peste orice obstacol și sare peste orice barieră, căci El este Cristosul care sare muntele și dealurile. Pe măsură ce Îl savurăm, Îl privim și devenim asemenea Lui. El dorește să ne audă glasul, căci suntem una cu El în suferințele Sale, fiind împreună-părtași la necazul în Isus. Pe măsură ce luăm parte la necazul în Isus, Domnul vrea să ne audă glasul.

Ne deschidem Lui, Îl savurăm și El, cu puterea Sa de înviere, ne transportă în Sine ca fiind crăpăturile stâncii, pentru ca noi să putem fi una cu Cristosul crucificat. Prin puterea învierii Sale, intrăm în El ca Cristosul crucificat și acolo El vrea să ne audă glasul, căci este dulce, și să privească fața noastră, căci este plăcută Lui.

Fie ca noi să nu ne iubim viața-suflet până la moarte, ci mai degrabă să ne dăm viața pentru frați (Apocalipsa 12:11; 1 Ioan 3:16). Pe de o parte, ne pierdem viața-suflet pentru Domnul; pe de altă parte, vrem să le administrăm viață altora.

Cristos ne-a iubit și Și-a dat viața pentru noi (Ioan 3:16). Acum, noi, când vedem un frate păcătos, ne dăm viața sufletului și ne rugăm, cerem și îi dăm viață (1 Ioan 3:16).

El, în noi, ne face capabili să ne renegăm viața-suflet pentru Domnul și pentru frații noștri și putem administra viață altora, fiind astfel împreună-părtași la necazul în Isus.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că suntem împreună-părtași la necazul în Isus pentru mărturia lui Isus! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Te iubim. Vrem să fim umpluți cu Tine! Fie ca să fim umpluți și călăuziți de Duhul lui Isus. Îți mulțumim că ești Duhul lui Isus care locuiește înăuntrul nostru, Duhul unui om cu putere abundentă pentru suferință. Amin, Doamne, în suferința noastră, Tu ești puterea noastră. Slavă Domnului, puterea lui Isus cel suferind este în noi ca Duh și putem fi împreună-părtași la necazul în Isus prin Duhul lui Isus! Îți mulțumim, Doamne, că suferi împreună cu noi și în noi astăzi, pe măsură ce noi suferim. Fie ca să vedem că intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin multe necazuri. Fie ca noi să experimentăm puterea învierii Tale pentru a fi în stare să participăm la suferințele Tale și să trăim o viață crucificată, fiind conformați morții Tale! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte! Fie ca mai degrabă să ne dăm viața pentru Domnul și pentru frați, una cu Cristosul jertfitor de sine din duhul nostru!

Suntem împreună-părtași la împărăția în Isus

Pe de o parte, suntem împreună-părtași la necazul în Isus; pe de altă parte, suntem împreună-părtași la împărăția în Isus și la răbdarea în Isus.

Împărăția este viața de biserică, în care noi, în calitate de credincioși fideli, trăim pentru creșterea noastră în viață și transformarea noastră în viață (Matei 16:18-19; Romani 14:17; 1 Corinteni 3:7; 2 Corinteni 3:18).

Prin regenerare, ne-am născut în împărăția lui Dumnezeu; acum suntem împreună-părtași la împărăția lui Dumnezeu. Ce minunat e că ne împărtășim din împărăția lui Dumnezeu!

Facem acest lucru practicând viața împărăției în viața de biserică de astăzi. Pentru a practica viața împărăției, trebuie să urmărim dreptatea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Timotei 2:22).

Așa ne împărtășim la împărăție, practicând viața împărăției. Creștem în viață pentru împărăție, suntem transformați în viață pentru împărăție și Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu sfinții care cheamă Numele Domnului dintr-o inimă pură.

De asemenea, pentru a practica viața împărăției, trebuie să avem grijă de frații care păcătuiesc pentru a-i vindeca (Matei 18:15-22). Dacă există un frate care păcătuiește, trebuie să mergem să-l mustrăm între noi și el; dacă ne ascultă, l-am câștigat pe fratele tău. Scopul este să-l câștigăm pe fratele nostru.

Apoi, ne rugăm și îi dăm viață – vezi 1 Ioan 5:16; ne rugăm, Îl rugăm pe Domnul și îi dăm viață fratelui păcătos. Nu vorbim despre ceea ce face, nu bârfim și nu criticăm; pur și simplu ne rugăm și îi dăm viață.

Aceasta înseamnă să trăim viața împărăției, adică să fim împreună-părtași la împărăția în Isus. Căutăm să fim umpluți cu Duhul dătător de viață și curgem Duhul, în unitate cu Domnul, pentru a da viață fratelui nostru. Cerem și dăm viață.

Noi suntem cei care cer, cei care caută să rămână în Domnul și să fie una cu Domnul și le administrăm viață altora. Cristos a venit ca viață; El a venit să ne dea viață și El vrea să avem viață din belșug (Ioan 10:4, 10).

El Însuși este viață, El a murit pe cruce pentru a-Și elibera viața divină și El este acum în înviere ca Duh dătător de viață pentru a Se distribui ca viață în noi.

El este în noi ca lege a Duhului vieții (Romani 8:2) pentru a distribui viața Sa divină în fiecare parte a ființei noastre – duh, suflet și trup (vv. 6, 10, 11). Slavă Domnului că putem fi umpluți cu viața divină și putem fi mântuiți în viața Lui (Romani 5:10) și putem domni în viața Lui (v. 17).

În cele din urmă, devenim cetatea vieții, Noul Ierusalim, unde pentru veșnicie Îl savurăm pe Tatăl ca lumină a vieții, pe Fiul ca pom al vieții și pe Duhul ca râu de apă a vieții și domnim în viață pentru veșnicie! Slavă Domnului!

El domnește în vecii vecilor (Apocalipsa 11:15) și noi vom domni și noi cu El în vecii vecilor! Ca astfel de persoane, ca persoane ale vieții, le administrăm viață altora rugându-ne pentru ei și apoi fiind una cu Domnul pentru a le da viață. Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și ne-ai adus în împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, acum suntem împreună-părtași la împărăția în Isus! Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi în împărăția lui Dumnezeu, viața de biserică, pentru creșterea noastră în viață și transformarea în viață. Crești în noi și transformă-ne pentru împărăția Ta! Vrem să practicăm viața de biserică urmărind dreptatea, credința, dragostea și pacea alături de cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Amin, Doamne, vrem să Te urmărim împreună cu sfinții! Fie ca noi să căutăm să fim umpluți de viață, să domnim în viață și să administrăm viață altora! Dă-ne inima Ta iubitoare și plină de dragoste să-i îngrijim pe frații păcătoși pentru a-i vindeca! Amin!

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus. Răbdarea este doar în Isus, căci El este Cel care poate îndura suferințele omenești. Trebuie să rezistăm tacticilor epuizante ale lui Satan (Daniel 7:25).

Satan ne epuizează, mai ales pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul acestei epoci. El nu ne atacă brusc; el epuizează consacrarea noastră, dragostea noastră pentru Domnul și căutarea Domnului de către noi puțin câte puțin, așa cum cineva ar diminua intensitatea luminii puțin câte puțin.

Lucrarea diabolică a lui Satan este de a-i epuiza pe sfinți; el epuizează zi de zi până când, invizibil, imperceptibil, dar într-un mod debilitant, suntem complet epuizați. O, Doamne! Satan îi epuizează pe copiii lui Dumnezeu treptat, în mod repetat, frecvent și zilnic.

Domnul ne-a avertizat că, la sfârșitul acestei epoci, dragostea multora se va răci (Matei 24:12). Dragostea noastră nu se răcește brusc; ea se răcește din cauza tacticilor repetate și frecvente de epuizare ale inamicului. Satan vrea să epuizeze trupul și inima omului.

Când am fost mântuiți, eram fericiți cu Domnul, iar când am atins viața de biserică, eram împăcați și plini de bucurie. Dar, pe măsură ce se întâmplă lucruri, putem fi nefericiți, supărați, ne putem pierde pacea și bucuria și putem fi obosiți, chiar deprimați. Este un proces gradual care durează mulți ani.

Fie ca noi să ne dăm seama de tacticile de epuizare ale lui Satan și să ne opunem lui. Fie ca noi să vedem că el caută să ne epuizeze consacrarea, așa cum a făcut Dalila cu Samson.

El folosește multe lucruri, persoane și situații pentru a ne apăsa, a ne epuiza și a ne face să ne pierdem consacrarea față de Domnul. Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi.

Fie ca noi să rămânem în Cristos, căci numai atunci când rămânem în El putem păstra cuvântul răbdării Sale și putem avea răbdarea de a îndura suferința și opoziția (Apocalipsa 3:10). Putem răbda cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și experimentat-o (2 Tesaloniceni 3:5).

Amin, răbdarea este în Isus și El este în duhul nostru! Deși întreaga lume de astăzi I se opune și Îl respinge, El nu ripostează; El pur și simplu îndură totul. Pe măsură ce avem părtășie cu El și rămânem în El, ne împărtășim din răbdarea Lui. Îl urmăm pe aceeași cale cu răbdare (Evrei 12:1).

Pe măsură ce Îl urmăm pe Domnul, El devine răbdarea noastră și putem îndura persecuția, zvonurile, respingerea și opoziția. Aceasta este experiența noastră în timp ce așteptăm întoarcerea Domnului astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne faci împreună-părtași la răbdarea în Isus! Aleluia, Cristos este răbdarea noastră. Amin, Doamne, în noi înșine nu avem răbdare, iar Satan lucrează pentru a ne epuiza dragostea pentru Domnul, consacrarea și răbdarea noastră. Venim la Tine. Vrem să venim la Tine în cuvântul Tău. Rămânem în Tine ca să putem păzi cuvântul răbdării Tale și să avem răbdarea de a îndura suferința și împotrivirea! Slavă Domnului, putem îndura persecuția, zvonurile, respingerea și împotrivirea avându-L pe Cristos ca răbdarea noastră! Amin, Doamne, fie ca să răbdăm cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și am experimentat-o!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We are Fellow Partakers in the Tribulation and Kingdom and Endurance in Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos deține cheile morții și ale Hadesului: să-I dăm terenul și calea liberă printre noi

23/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Domnul Isus a trecut prin moarte și a biruit moartea, El are cheile morții și ale Hadesului, căci El a desființat moartea și a biruit Hadesul; dacă Îi dăm terenul, oportunitatea și calea liberă de a Se mișca și de a acționa printre noi, atât moartea, cât și Hadesul vor fi sub controlul Său!

Slavă Domnului! Doamne Isuse, Îți dăm terenul în ființa noastră astăzi. Îți dăm oportunitatea în noi de a face ceea ce vrei Tu să faci. Îți permitem să ai o cale liberă în noi și printre noi. Ai Tu calea Ta, Doamne, în ființa noastră, în viața noastră, în viața noastră de familie și în viața de biserică. Aleluia, Cristos are cheile morții și ale Hadesului, iar când El are o cale în noi, moartea și Hadesul sunt sub controlul Lui! Slavă Domnului!

Este atât de uimitor să reflectăm cu rugăciune asupra a ceea ce înseamnă că Cristos are cheile morții și ale Hadesului, căci acest lucru ne aduce la o înțelegere și o apreciere mai profundă a ceea ce este Cristos, a ceea ce a făcut El și a ceea ce putem savura din El în experiența noastră zilnică.

Un aspect particular al faptului că El are cheile morții și ale Hadesului este că El a mers la abis, l-a vizitat și apoi l-a biruit și a ieșit în înviere. Nimeni nu iese din abis, dar Domnul l-a biruit. Poate că nu apreciem sau nu înțelegem pe deplin ce înseamnă acest lucru, dar putem experimenta cum Cristos Își face domiciliul adânc în inima noastră, pe măsură ce ne deschidem adâncurile ființei către El.

Există multe lucruri în noi, chiar și în adâncurile ființei noastre, despre care nu știm, nu ne amintim și cu care nu suntem de acord. Din când în când, se întâmplă ceva care ne deschide și vedem ce se află sub suprafață, ce este în abisul ființei noastre. Am putea încerca să suprimăm acest lucru, dar nu putem; am putea încerca să negăm, dar aceste lucruri au ieșit din noi.

Ceea ce trebuie să facem este să ne deschidem Domnului și pur și simplu să-L lăsăm să strălucească asupra noastră. Numai El poate birui abisul. Numai El poate coborî în abisul ființei noastre, să-Și strălucească lumina acolo și să ne ilumineze și să ne purifice.

Dacă spunem doar Amin strălucirii Sale, dacă spunem Amin iluminării și expunerii abisului din ființa noastră de către El, El poate veni și să-Și facă domiciliul mai adânc în ființa noastră.

El vrea să ajungă în adâncurile ființei noastre; El vrea ca adâncurile lui Dumnezeu să devină adâncurile noastre și El vrea ca Cristos să fie introdus mai adânc în ființa noastră. O, atât de minunat! Atât de glorios!

Ne putem deschide Lui și Îi permitem să-Și facă domiciliul în noi, chiar în adâncurile ființei noastre, și ceva se va întâmpla: vom fi produși să fim cei care au slujba vieții pentru a-L administra pe Cristosul introdus în noi și altora! Aleluia!

Cristos a desființat moartea pe cruce și a biruit Hadesul prin învierea Sa: acum El are cheile morții și ale Hadesului!

Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel viu; El a murit și iată că El este viu în vecii vecilor și are cheile morții și ale Hadesului (Apocalipsa 1:17-18). Cel mai puternic lucru din univers este moartea; când vine moartea, nu putem face nimic – nu putem decât să ne predăm ei. Când moartea bate la ușă, oricât am încerca să o amânăm, moartea va găsi o cale.

Pentru că omul a decăzut din cauza păcatului și a neascultării, moartea a venit și lucrează acum pe pământ pentru a aduna pe toți oamenii păcătoși și a-i aduce în Hades.

Moartea este colectorul, iar Hadesul este locul unde sunt ținuți morții. Toți oamenii trăiesc o singură dată și apoi mor; odată ce moartea îi ia, sunt ținuți în Hades, locul de colectare, locul unde suntem ținuți până la învierea morților și judecata înaintea lui Dumnezeu.

Dar iată un om, Isus Cristos, care nu era un om obișnuit; El era un om-Dumnezeu, căci El era atât Dumnezeu, cât și om, atât om, cât și Dumnezeu. Acest prim om-Dumnezeu, Isus Cristos, a murit de bunăvoie și a fost omorât pe nedrept pe cruce. El a murit în partea Sa umană și, de îndată ce trupul Său a fost ucis, Duhul Său a fost înviat.

El nu putea fi ucis în Duhul Său, căci El este învierea și viața (Ioan 11:25). El era în moarte, a trecut printr-un tur al morții și al Hadesului și a ieșit din moarte prin înviere. Moartea a încercat tot posibilul să-L rețină, dar a fost neputincioasă, căci Dumnezeu a dezlegat legăturile morții, iar Cristos a ieșit din moarte prin înviere (Fapte 2:24).

Cristos posedă viața indestructibilă (Evrei 7:16) și El este Cel veșnic viu. Cristos S-a dat pe Sine însuși morții, dar moartea nu a avut cum să-L rețină; în loc să fie învins și reținut la nesfârșit de moarte, El a rămas în moarte timp de trei zile, iar în a treia zi a înviat în înviere.

La Cristos, slavă Domnului, moartea nu are un bold și Hadesul nu are putere! Aleluia! Când a înviat din morți, Cristos a fost victorios asupra morții, a lui Satan, a Hadesului și a mormântului. Toate acestea au cooperat împreună, formând un grup malefic, pentru a-L învinge pe Cristos, a-L ține în moarte și a-L face lipsit de viață și de putere.

Pe de o parte, Cristos ca Fiu al Omului a fost justificat de Dumnezeu și s-a dovedit a fi un succes în realizările Sale atunci când a înviat. Pe de altă parte, El a fost victorios asupra morții, a lui Satan, a Hadesului și a mormântului! Slavă Domnului!

Cristos ca Fiu al Omului a biruit moartea și l-a distrus pe Satan (Evrei 2:14). El nu numai că a biruit moartea și l-a distrus pe cel care are puterea morții, dar mai mult, a luat cheile morții și ale Hadesului în mâinile Sale și a ieșit din moarte în victorie.

El este victorios asupra mormântului și asupra morții. Un astfel de Cristos umblă acum în mijlocul tuturor bisericilor locale în recâștigarea Sa de astăzi, având grijă de ele ca lampadarele de aur.

Cel care ne îngrijește în dragoste, tăind fitilurile și adăugând uleiul, este Cel care are cheile morții și ale Hadesului. El Și-a încheiat călătoria prin moarte și pur și simplu a ieșit din moarte, căci moartea nu avea nicio putere asupra Lui. Cristos a biruit moartea, a supus moartea și a ieșit victorios din moarte. El a biruit moartea prin cruce și a biruit mormântul în învierea Sa.

Noi am fost răscumpărați prin faptul că a intrat în moarte și a ieșit din moarte (Efeseni 1:7; Romani 4:25), și acum, slavă Domnului, moartea nu are nicio putere asupra noastră (1 Corinteni 15:54-55)! Pentru că suntem în Cristos, Cel răscumpărător, moartea nu are nicio putere asupra noastră!

Slavă Domnului Isus, care a trecut prin moarte și a intrat victorios în înviere! Aleluia, Cristos a murit și apoi a trăit din nou! Slavă Domnului, Cristos a desființat moartea pe cruce și a biruit Hadesul în învierea Sa! Amin, Doamne, Te lăudăm pentru victoria Ta! Isus Cristos este Domnul! Isus trăiește în vecii vecilor! Aleluia, Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă și acum El are cheile morții și ale Hadesului! Ce minunat e că un om, Isus Cristos, nu numai că a biruit moartea și Hadesul, dar are și cheile morții și ale Hadesului! Te lăudăm, Doamne, că ai biruit moartea, mormântul, Hadesul și abisul! Te lăudăm pentru că ai ieșit din moarte cu cheile morții și ale Hadesului! Credem în Tine! Suntem uniți cu Tine ca un singur duh. Suntem una cu Tine astăzi. Învinge orice moarte din noi. Credem în Tine și suntem răscumpărați prin faptul că ai intrat în moarte și ai ieșit din moarte! Isus Cristos este Domnul! Acum moartea nu are nicio putere asupra noastră, căci suntem în Cristos, Cel răscumpărător! Slavă Domnului! Amin!

Să-I dăm Domnului Isus calea liberă de a Se mișca și a acționa printre noi și atât moartea, cât și Hadesul vor fi sub controlul Său!

Cel cu care suntem uniți în duh, Isus Cristos, este Cel care are cheile morții și ale Hadesului. Acest lucru este minunat! Acest lucru este glorios! Noi, cei care credem în Cristos, nu credem doar că Cristos a venit ca Dumnezeu încarnat ca om și nu prețuim doar faptul că El a înviat din morți și că El este în înviere.

Dar chiar mai mult decât atât, Cristos nu numai că a biruit moartea și a ieșit din moarte: El ține cheile morții și a Hadesului în mâinile Sale! Și El este Capul Trupului, biserica; noi suntem Trupul lui Cristos, Cel care ține cheile morții și ale Hadesului.

Pentru că Cristos este Cel din biserică care este Deținătorul cheilor morții și ale Hadesului, acum moartea și Hadesul nu mai au nicio putere asupra noastră. El este Cel care umblă printre biserici, El este Capul bisericii și cu El suntem uniți astăzi ca un singur duh (1 Corinteni 6:17). Slavă Domnului!

Noi, ființele umane, nu putem face față morții; moartea este prea puternică pentru noi. Când vine moartea, suntem învinși, căci pur și simplu nu avem capacitatea de a o respinge. Când vine moartea, mulți sunt învinși de moarte.

Dar dacă Îi dăm Domnului Isus terenul în noi, dacă Îi dăm doar oportunitatea și calea liberă de a se mișca și de a acționa printre noi, atât moartea, cât și Hadesul vor fi sub controlul Său. Doar așa putem învinge moartea astăzi.

Nu vorbim despre moartea fizică; moartea fizică va veni și, dacă Domnul nu ne răpește, vom trece prin moarte. Dar moartea spirituală și moartea psihologică sunt sub controlul Domnului, căci El are cheile morții și ale Hadesului în mâna Sa. El așteaptă doar să-I dăm calea liberă de a Se mișca și de a acționa printre noi.

Trebuie doar să-I dăm calea liberă. Când facem asta, când Îi dăm Domnului terenul în ființa noastră și calea liberă de a acționa și de a face ceea ce El vrea să facă în noi și în viața de biserică, atât moartea, cât și Hadesul vor fi sub controlul Său.

Și opusul acestui lucru este adevărat; dacă Domnul Isus nu are teren în biserică, dacă nu-I dăm lui Cristos calea liberă de a face ceea ce vrea El să facă în noi și printre noi, moartea devine triumfătoare, iar Hades devine puternic pentru a-i ține pe cei morți. O, Doamne!

Fie ca noi să vedem că Cristos are cheile, autoritatea morții și a Hadesului. Moartea și Hadesul sunt sub controlul Său. Moartea Îi este supusă lui Cristos, iar Hadesul este sub controlul Său. El a trecut deja prin moarte; a fost persecutat până la moarte, dar moartea nu a fost sfârșitul, căci moartea a fost poarta spre înviere. Când a intrat în moarte, a ajuns la pragul învierii.

Noi, cei din biserică, putem experimenta moartea, căci moartea poate veni să atace biserica și să o invadeze. Însă chiar și atunci când biserica suferă, nu ar trebui să ne speriem de persecuție sau să ne îngrozim de perspectiva de a fi uciși, căci odată ce moartea intră, suntem la pragul învierii. Aleluia!

El a câștigat victoria asupra morții, a lui Satan, a Hadesului și a mormântului. Ca o asemenea persoană, El umblă acum printre biserici pentru a ne distribui ceea ce este El în noi și pentru a ne face să fim vii în mod intens și să strălucim intens.

Cristos a biruit moartea și l-a biruit pe Satan; ca Fiu al Omului, El a biruit moartea, l-a biruit pe Satan, El a biruit mormântul și a biruit orice este negativ. El umblă acum printre bisericile locale, având grijă de ele ca de lampadarele de aur și conducându-le prin experiența Sa ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului.

Fie ca noi să învățăm zi de zi în viața noastră creștină personală să-I dăm Domnului terenul în ființa noastră. Fie ca noi să-I dăm oportunitatea de a face ceea ce vrea El să facă în noi.

Fie ca noi să-I dăm calea liberă pentru ca El să Se miște și să acționeze în noi și, de asemenea, printre noi, astfel încât orice moarte să fie înghițită, biserica să fie zidită și porțile Hadesului să nu biruiască biserica zidită (Matei 16:18).

Suntem uniți în duh cu Cel care are cheile morții și ale Hadesului, iar moartea și Hadesul sunt sub controlul Lui. Fie ca noi nu doar să vedem aceasta și să ne bucurăm pentru acest lucru, ci și mai mult, să-L experimentăm ca o asemenea Persoană astăzi.

Fie ca noi, atât personal, cât și corporativ, să intrăm în bogata experiență a lui Cristos ca fiind Cel care are cheile morții și ale Hadesului. Fie ca noi să-I oferim rugăciunile de care are nevoie pentru ca El să aplice acest lucru experienței noastre creștine de astăzi!

Așa cooperăm cu El, rugându-ne să ne deschidem către El și să-I dăm calea și terenul de care are nevoie în noi pentru a face ceea ce vrea El să facă, iar El va învinge și va înghiți orice moarte, iar Hadesul va fi sub controlul Lui.

Doamne Isuse, Te lăudăm ca fiind Deținătorul cheilor morții și ale Hadesului! Slavă Domnului pentru Capul nostru, Isus Cristos, care ține cheile morții și ale Hadesului! Aleluia! Credem în Tine, Doamne, și credem că cheile morții și ale Hadesului sunt în mâna Ta. Chiar dacă ne este imposibil să ne confruntăm cu moartea, putem veni la Tine, ne putem deschide Ție și putem învinge moartea! Amin, Doamne Isuse, Îți dăm terenul în ființa noastră. Îți dăm oportunitatea în noi. Îți dăm calea liberă de a Te mișca și de a acționa printre noi astăzi! Fie ca Tu să ai o cale liberă în noi și printre noi. Amin, Doamne, fie ca noi să vedem că Cristos are cheile, autoritatea morții și a Hadesului! Slavă Domnului, moartea este supusă lui Cristos, iar Hadesul este sub controlul Său! Amin, Doamne, fie ca Tu să ai o cale deplină în noi și printre noi în viața de biserică de astăzi! Ne deschidem Ție ca Fiu al Omului care umbli printre biserici! Aplică-Ți viața care biruiește moartea la ființa noastră astăzi! Slavă Domnului!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ Holds the Keys of Death and Hades: Give Him the Ground & Free Way Among us, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 38 cu tema: Cristos are cheile morții și ale Hadesului (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Deschidem abisul din ființa noastră lui Dumnezeu, pentru ca Cristos să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră

22/07/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Cristos S-a coborât în abis și a înviat, iar astăzi putem deschide abisul din ființa noastră distribuirii divine a lui Dumnezeu, pentru ca Cristos să vină și să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră.

Satan, ca o stea din cer, va fi aruncat pe pământ și i se va da cheia gropii abisului; în moartea Sa, Cristos a vizitat abisul, iar astăzi El vrea să-Și facă domiciliul în inima noastră, chiar să ajungă în cele mai îndepărtate părți ale abisului nostru și să Se distribuie în noi.

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Îți deschidem cele mai adânci părți ale ființei noastre. Fă-Ți domiciliul adânc în inima noastră. Ai acces la adâncimile ființei noastre. O, Doamne, nu închidem nicio parte interioară față de Tine. Distribuie-Te mai mult în ființa noastră astăzi. Fie ca Tu să ajungi în abisul nostru și să Te distribui în adâncurile neatinse și neexplorate ale ființei noastre, pentru ca Tu să-Ți poți face domiciliul în inima noastră! Amin!

În ceea ce privește faptul că Cristos deține cheile morții și ale Hadesului, trebuie să vedem că există o latură obiectivă și o latură subiectivă. Latura obiectivă o reprezintă realizările minunate ale lui Cristos, lucrurile prin care a trecut, pe care le-a atins și le-a obținut.

El a plătit cel mai mare preț pentru a merge la moarte, moartea pe cruce, și a rămas în moarte timp de trei zile. În moartea Sa, în timp ce era îngropat, El s-a dus și a proclamat victoria lui Dumnezeu asupra lui Satan duhurilor întemnițate.

El a proclamat pur și simplu victoria lui Dumnezeu celor care erau îngeri, dar și-au părăsit locul de îngeri și s-au unit cu oameni, încălcând astfel rânduirea lui Dumnezeu și poluând rasa umană.

Apoi, El s-a dus în abis. Extraordinar, Cristos a vizitat abisul în moartea Sa! A făcut un tur al morții și al Hadesului și a ieșit victorios în înviere. Slavă Domnului! Acum El este Cristosul, Domnul, Cel întronat mult mai presus de toate. El a câștigat victoria, El l-a învins pe Satan și El a realizat totul!

Pe măsură ce ne deschidem către El, Îl savurăm, ne împărtășim din ceea ce este El, iar realizările Sale devin ale noastre în duh. El își poate distribui viața în noi pentru că El este Cel Viu, iar noi putem primi viața Lui exersându-ne duhul.

Pe partea obiectivă, trebuie să vedem prin ce a trecut Domnul, ce a realizat El și ce a făcut. Toate aceste realizări sunt în afara noastră, dar le putem savura într-un mod subiectiv.

Pe partea subiectivă, ne putem exersa duhul pentru a-L atinge pe Domnul, a ne uni cu El și a savura toate bogățiile Sale. De asemenea, putem fi un singur duh cu El, împărtășindu-ne din moartea și învierea Lui și suntem victorioși asupra vrăjmașului cu toate planurile sale. Putem proclama victoria lui Cristos, căci suntem uniți cu Cristosul victorios în duh! Aleluia!

Cristos S-a coborât în abis și a înviat; Satan va fi aruncat pe pământ și va deschide abisul

În Apocalipsa 9:1-2 vedem ceva destul de interesant: o stea din cer a căzut pe pământ și i s-a dat cheia fântânii abisului (vezi și Apocalipsa 11:7; 17:8; 20:1, 3).

Această stea se referă la Satan, care va fi aruncat din cer pe pământ. Vedem acest lucru în Apocalipsa 12; după ce copilul de parte bărbătească este răpit la cer, el va lupta împotriva lui Satan și îl va arunca pe el și armatele lui pe pământ.

Îngerii sunt asemănați cu stelele (Ioan 38:7; Apocalipsa 12:4); Satan a fost un arhanghel, Luceafărul (Isaia 14:12). El a fost judecat (Luca 10:18) și în Apocalipsa 9:1 și 12:9-10 vedem executarea acelei judecăți.

Când Satan, ca stea, va fi aruncat pe pământ, vor începe ultimii trei ani și jumătate ai necazului cel mare. I se va da cheia abisului (adâncului), ca să poată deschide abisul și să elibereze lăcustele posedate de demoni pentru a-i chinui pe oameni timp de cinci luni. O, Doamne!

Aceste lăcuste au un împărat peste ele, îngerul abisului; numele lui în ebraică este Abaddon, iar în greacă este Apolion (Apocalipsa 11:7; 17:8). Abaddon înseamnă distrugere (Iov 26:6; 28:22; Prov. 15:1). Apolion înseamnă nimicitor și va face multe distrugeri (Daniel 8:23, 25).

Lăcustele vor fi eliberate și organizate ca o armată sub domnia fiarei, Anticristul, care va fi regele lor. Ei îi vor chinui timp de cinci luni pe cei ce nu au pecetea lui Dumnezeu pe fruntea lor.

Lui Satan i se va da cheia fântânii abisului și, după ce va deschide fântâna, se va ridica fum din fântâna abisului și din fum vor ieși lăcuste pe pământ (Apocalipsa 9:1-3).

Aceștia sunt demonii; ei locuiesc în fântâna abisului. Sunt niște creaturi ciudate, având cozi ca ale scorpionilor și în înțepătura cozilor lor este puterea lor să facă rău oamenilor timp de cinci luni (vv. 3-5, 7-10). Durerea din înțepătura lor îi va chinui pe oameni, provocându-le multă durere, dar nu-i va ucide.

Chiar mai rău, oamenii vor dori să moară în acele zile, dar moartea va fugi de ei și vor căuta moartea și nu o vor găsi în niciun caz. Ce situație și mediu groaznic! Asta ne spune Biblia că se va întâmpla odată ce Luceafărul, Satan, va fi aruncat pe pământ; acest lucru se va întâmpla în ultimii trei ani și jumătate ai necazului cel mare.

Aspirația noastră este să fim luați de Domnul înainte de atunci, pentru a nu trece prin focul necazului cel mare. Aspirăm să fim biruitorii Domnului, cei care biruiesc orice lucru al vrăjmașului din ființa noastră și care Îi oferim Domnului cea mai bună cooperare a noastră pentru a fi produși ca biruitorii Săi astăzi. Vrem să fim cei maturi în viață.

Din nefericire, majoritatea credincioșilor vor fi aici pe pământ în timpul necazului cel mare, căci nu s-au maturizat încă și nu sunt pregătiți să fie răpiți.

În prima parte a celor trei ani și jumătate din ultimii șapte ani ai acestei epoci, națiunea evreiască va înflori și va avea cooperarea unui mare lider din Europa pentru a-și reconstrui templul. Au toate materialele pregătite și chiar au pregătit vițeaua roșie pentru jertfă.

Există câteva sute de evrei ortodocși care au totul pregătit pentru reconstrucție; ei așteaptă doar curățarea Muntelui Templului și cooperarea acestui mare lider. Odată ce se întâmplă acest lucru, începe reconstrucția și se vor oferi sacrificii. Apoi, după trei ani și jumătate, acest mare lider va fi ucis, apoi va fi înviat sau readus la viață și va deveni Anticristul. Aceasta va începe marele necaz de trei ani și jumătate, iar în acel moment, Satan nu va mai fi în cer, ci pe pământ.

Fie ca noi să ne rugăm nu doar pentru ca toate aceste evenimente exterioare să se întâmple, ci și mai mult, să ne deschidem Domnului în interior pentru a fi pregătiți ca biruitori ai Săi, cei care sunt răpiți înainte de a doua jumătate a marelui necaz. Vrem să fim împreună cu Domnul, în Domnul și chiar să domnim împreună cu Domnul!

Este bine să știm ce se va întâmpla când Satan va fi aruncat pe pământ, căci el va deschide groapa abisului și multe lucruri îngrozitoare se vor întâmpla; însă, deoarece știm toate aceste lucruri, fie ca noi să cooperăm cu Domnul pentru a fi produși ca biruitori ai Săi astăzi! Amin!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție astăzi. Produ-ne ca biruitori ai Tăi. Te iubim. Ne dăm Ție. Tu ești Biruitorul din noi. O, Doamne, pe măsură ce vedem că ziua se apropie, vrem să ne pregătim pentru întoarcerea Ta. Crești în noi spre maturitate. Îndepărtează Tu orice urmă a inamicului din ființa noastră. O, Doamne, îndură-Te de noi, ca să putem coopera cu Tine cât mai bine putem, pentru a fi produși ca biruitori ai Tăi în această epocă. Amin, Doamne, fă-ne cei care sunt răpiți la tron ca biruitori ai Tăi, copilul de parte bărbătească, pentru a-l arunca pe Satan pe pământ și pentru aducerea epocii viitoare. O, Doamne, câștigă în noi ceea ce cauți. Câștigă biruitorii de care ai nevoie pentru a pune capăt acestei epoci. Maturizează-ne în această epocă și maturizează-ne mai repede. Intensifică mântuirea Ta organică în noi și cu noi. Amin, Doamne, câștigă-Ți mireasa biruitoare în această epocă, pentru ca Tu să ai o cale de a Te întoarce și de a pune capăt acestei epoci! Vino, Doamne Isuse! Suntem aici pentru Tine. Nu trăim pentru noi înșine; trăim pentru Domnul! Amin!

Deschidem abisul din ființa noastră distribuirii lui Dumnezeu ca Cristos să-Și facă domiciliul adânc în inima noastră

De ce trebuie să știm despre abis și cum se leagă abisul de noi? În Romani 10:7 se spune că Cristos S-a dus în abis, dar El nu mai este acolo; mai târziu vedem că El este în inima și în gura noastră. Aleluia!

Abisul este menționat și în Apocalipsa 9:1-2 și 11, denotând locul din care vor ieși lăcustele. Apoi, în Apocalipsa 11:7 și 17:8, semnifică locul din care se va ridica fiara, care este Anticristul.

În cele din urmă, în Apocalipsa 20:1 și 3, abisul specifică locul în care Satan va fi aruncat și închis în timpul mileniului. Prin urmare, abisul semnifică locuința demonilor, locul unde Satan este aruncat și părțile inferioare ale pământului.

Conform utilizării biblice, cuvântul „abis” se referă întotdeauna la regiunea morții și a puterii întunericului lui Satan, în care Cristos, după moartea Sa, a coborât în părțile de jos ale pământului (Efeseni 4:9), pe care le-a cucerit și din care S-a înălțat în învierea Sa.

În experiența noastră practică, există un abis în ființa noastră și, pe măsură ce rămânem sub distribuirea lui Dumnezeu, Cristos își poate face domiciliul adânc în inima noastră (Efeseni 3:17).

De exemplu, când ne trezim dimineața și avem tot felul de gânduri, multe dintre ele știm clar că nu sunt ale noastre, abisul se deschide și lucrurile ies din abis. De aceea trebuie să ne exersăm duhul și să ne îndreptăm inima către Domnul. De multe ori, gândurile pe care le avem, imaginațiile pe care le avem, dorințele pe care le avem nu sunt ceea ce suntem; ele sunt de la vrăjmaș, din abis.

Există un abis în ființa noastră, în fiecare dintre noi. Există lucruri în adâncul ființei noastre, despre care noi înșine nu știm sau cu care nu suntem de acord.

Uneori, ne putem deschide Domnului cu privire la o anumită problemă, iar El poate străluci asupra unui aspect al abisului din ființa noastră. Când lumina Lui vie ne împrăștie noaptea, face totul luminos și pur și simplu suntem de acord cu lumina.

Vrăjmașul pândește acolo, în adâncurile ființei noastre, în abisul nostru. Dar când Domnul strălucește asupra noastră și spunem amin luminii, El îndepărtează acel aspect din ființa noastră.

De aceea, în Efeseni 3:17, Domnul Își face domiciliul adânc în inima noastră; El vrea să pătrundă mai adânc, chiar în adâncurile ființei noastre, în adâncurile neatinse ale ființei noastre, pentru a-Și face domiciliul în noi.

Pe de o parte, avem Duhul în duhul nostru; pe de altă parte, există vrăjmașul în carnea noastră, iar Satan este adânc în adâncurile ființei noastre. Când reacționăm la ceva și abisul se deschide, putem fi surprinși și chiar șocați. Când soțul/soția ne spune un cuvânt și reacționăm, noi înșine putem fi surprinși să auzim ce iese din adâncul ființei noastre.

Uneori, Domnul ne poate permite să trecem prin unele suferințe sau chiar să fim în spital și putem sta în pat o vreme. În astfel de momente, putem să-I deschidem adâncurile ființei noastre pentru ca El să strălucească asupra abisului din noi și putem să-L lăsăm să-Și facă domiciliul adânc în noi.

Domnul vrea să pătrundă mai adânc în noi. El vrea să ajungă în adâncurile ființei noastre. Fie ca noi să nu ascundem nimic. Fie ca noi să ne deschidem către El și să spunem Amin strălucirii Sale.

Dumnezeu știe ce trebuie să se întâmple personal în fiecare dintre noi, astfel încât Dumnezeu să poată avea acces la propriul nostru abis, la cea mai adâncă parte a sufletului nostru.

Domnul va fi suveran în multe lucruri pentru a aranja situații, persoane și evenimente din viața noastră pentru ca El să expună ceea ce este în adâncul ființei noastre. Dacă spunem Amin strălucirii Sale și suntem de acord cu lumina Sa, El Își va face domiciliul adânc în inima noastră.

Vom avea conversații din ce în ce mai profunde cu Domnul, pocăindu-ne de ceea ce El expune în noi și fiind de acord cu strălucirea Lui. El nu numai că ne va da revelație, ci, mai mult, va produce slujba în noi, prin multă vedere a dorinței Sale și, de asemenea, prin multă suferință.

Domnul Își face domiciliul adânc în inima noastră, pe măsură ce ne deschidem strălucirii Sale și distribuirii Sale, și El produce slujba dătătoare de viață în noi pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca noi să ne deschidem Lui în această epocă, în viața noastră, pentru ca El să poată expune abisul din ființa noastră și, sub distribuirea Sa divină, să-I permitem să-Și facă domiciliul în adâncurile ființei noastre.

Dacă ne deschidem, dacă suntem de acord cu lumina Sa și dacă spunem doar Amin strălucirii Sale, El va îndepărta lucrurile din noi, va scoate demonii din noi, Își va face domiciliul în noi și va produce în noi slujba care este pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Nu contează cât de tineri sau de bătrâni suntem, cu toții avem oportunitatea de a ne deschide Domnului și de a-I permite să-Și facă domiciliul în inima noastră pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos!

El vrea să facă asta, vrea să pătrundă mai adânc în noi și vrea să producă în noi slujba care este pentru zidirea Trupului, slujba care îl distribuie pe Cristos din adâncul ființei noastre în adâncul ființei sfinților.

Când Cristos umple abisul din inima noastră, din duhul nostru va țâșni o fântână de viață pentru ca alții să bea, pentru zidirea bisericii și pentru producerea Noului Ierusalim! Amin!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție din adâncul ființei noastre. Te iubim. Ne întoarcem inima către Tine. Ai acces la adâncul inimii noastre, pentru ca Tu să-Ți faci domiciliul adânc în inima noastră. Amin, Doamne, fă-Ți domiciliul în inima noastră. Inima noastră este deschisă Ție, Doamne. Strălucește asupra noastră. Distribuie-Te în noi. Introdu-Te în ființa noastră. O, Doamne, Tu știi ce este în adâncul ființei noastre. Tu cunoști abisul nostru. Ne deschidem pur și simplu distribuirii Tale divine. Ne deschidem Ție și Îți permitem să strălucești asupra noastră. Strălucește asupra a tot ceea ce vine din abisul ființei noastre. Spunem doar Amin strălucirii Tale. Nu ne certăm cu lumina; spunem amin! O, Doamne, mai multă strălucire! O, Doamne, ne dăm Ție fără nicio limitare! Ai acces la toate părțile ființei noastre interioare. O, Doamne, adâncurile necunoscute și neexplorate ale ființei noastre, pur și simplu ne deschidem! O, Doamne, fă-Ți domiciliul adânc în ființa noastră! Constituie-ne ca slujitori ai unui nou legământ. Amin, Doamne, fie ca slujba noului legământ să fie produsă în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Open the Abyss in our Being to God for Christ to Make His Home Deep Down in our Heart, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 38 cu tema: Cristos are cheile morții și ale Hadesului (ziua 4) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Trăim în duh pentru a fi mărturia lui Isus cel viu: El a fost mort și acum trăiește

20/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

Domnul Isus este Cel dintâi și Cel de pe urmă și a fost mort și iată, El este viu în vecii vecilor; moartea nu L-a putut reține, El este însăși viața învierii și El este Cel Viu, căci El este viu în vecii vecilor și trăiește în noi, făcându-ne mărturia lui Isus cel viu!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ești Cel Viu! Aleluia, Cristos a trecut prin moarte, dar moartea nu L-a putut reține, căci El este înviere și viață! Amin, Doamne, Te lăudăm nu numai că ai murit pentru noi, ci și pentru că ai intrat în înviere! Slavă Domnului, acum Cristos este Cel Viu! Aleluia, Cristos, fiind Cel Viu, trăiește în noi, făcându-ne vii! Amin, Doamne, fă-ne mărturia lui Isus cel viu pe pământ astăzi! Amin!

Este atât de încurajator și edificator să știm că Cristos este Cel dintâi și Cel de pe urmă și Cel Viu. Aceasta nu este doar ceva ce spune Biblia despre Cristos; aceasta este experiența noastră zilnică.

În viața noastră de zi cu zi, noi credincioșii în Cristos, Îi acordăm lui Cristos primul loc. Îl punem pe El pe primul loc. În deciziile mari și mici, ne deschidem către El și Îi acordăm lui Cristos preeminența, căci El este Primul. Și Îl lăsăm să aibă ultimul cuvânt în toate.

Îi aducem toate lucrurile, ne deschidem Lui, ascultăm vocea Lui, urmăm îndrumarea Lui și Îl lăsăm să aibă ultimul cuvânt. El este Primul, Cel de pe urmă și tot ce se află între ele. El este Începutul și El este Sfârșitul. El a originat viața noastră umană și, de asemenea, viața noastră spirituală. Îl luăm ca Sursă și originator în toate lucrurile. Și credem că ceea ce El a început în noi, El o va și face!

Slavă Domnului, El, care a început această lucrare bună în noi, o va duce și la desăvârșire! Putem privi la situația sau condiția noastră, putem vedea cât de mult eșuăm și ni se poate părea că nu ne îmbunătățim în viața noastră creștină. Dar ne încredem în Domnul, nu în ceea ce vedem.

Nu trăim prin vedere, ci prin credință. Ne exersăm duhul de credință pentru a crede în Domnul, a-L lua ca viață și totul pentru noi și a-I permite să facă toate lucrurile în noi.

El este Începutul și El este, de asemenea, sfârșitul. El a început viața noastră creștină, El a originat credința noastră creștină și El o va duce la desăvârșire. Ne încredem în El, Îi aparținem, ne uităm la El și Îl lăsăm să facă totul în noi. Slavă Domnului!

Astăzi vrem să vedem ce înseamnă că Cristos a fost mort și acum trăiește în vecii vecilor și cum putem fi mărturia lui Isus cel viu.

Cristos a fost mort și acum trăiește în vecii vecilor: moartea nu-L poate reține, căci El este învierea!

În Apocalipsa 1:18 vedem că Cristos a fost mort și, iată, trăiește în vecii vecilor. Slavă Domnului, El a murit, dar a și înviat și acum trăiește în vecii vecilor! Cristosul care umblă în mijlocul bisericilor, care este Capul bisericilor și căruia bisericile îi aparțin, este Cel Viu.

Domnul Isus a suferit moartea și a înviat din nou (Apocalipsa 1:18). S-a dat pe Sine însuși ca să fie omorât, a intrat în moarte, dar moartea nu L-a putut reține (Fapte 2:24). A intrat în moarte, dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegând legăturile morții, fiindcă nu era cu putință să fie reținut de ea. Slavă Domnului!

De ce nu L-a putut reține moartea? Pentru că Cristos este învierea și viața (Ioan 11:25). Învierea este prelungirea zilelor Sale. Așa cum El a existat din veșnicie, așa va exista în vecii vecilor în învierea Sa.

Dumnezeu a vrut să-Și dea viața omului, dar nu a putut să o facă fiind Dumnezeu; trebuia să devină om, să treacă prin trăirea omenească, moarte și înviere și să fie Cel Viu. Fiind Cel Viu, El poate dea viață altora, iar viața Lui este o viață care biruiește moartea! Slavă Domnului!

Cristos a plătit un preț imens pentru fiecare dintre noi. El a murit pentru răscumpărarea noastră. El a murit și iată că acum este viu și în vecii vecilor. Cristosul care trăiește în noi, Cristosul care este viu și activ în ființa noastră, este Cristosul care a murit și apoi a înviat. El a suferit moartea și a înviat din nou (Apocalipsa 2:8).

Cel care a venit în noi ca Duh dătător de viață nu este o persoană moartă, ci o persoană vie. Isus Cristos astăzi este Cel Viu, Cel care este în înviere. Dacă ne dăm seama că El este Cel Viu care este în înviere, ne vom deschide către El pentru a ne face vii așa cum El trăiește! Slavă Domnului! Isus Cristos astăzi este Cel Viu, Cel care este în înviere.

Pentru ca Cristos să ne dea viață și să ne facă Trupul Său viu, El trebuie să fie Cel Viu. Putem experimenta distribuirea Lui astăzi, iar această distribuire este plină de viață pentru a ne face vii.

Dacă ne deschidem către El, El va distribui viața Lui în duhul nostru pentru a face duhul nostru viață (Romani 8:10). Dacă ne fixăm mintea asupra duhului nostru, chiar și mintea noastră devine viață (v. 6). Și El va distribui viață chiar și trupului nostru muritor pentru a face trupul nostru viață (v. 11).

În fiecare zi avem o zi de viață sub distribuirea divină pentru a trăi așa cum El trăiește. Pe măsură ce ne deschidem distribuirii Sale, El ajunge în adâncurile ființei noastre.

De partea Sa, Domnul Isus a trecut prin moarte și a intrat în înviere (Fapte 2:24-32). Dumnezeu L-a înviat pe Isus. De asemenea, El a înviat din morți (vv. 40-41). Ca om, Cristos a fost înviat de Dumnezeu din morți (Romani 8:11). Ca Dumnezeu, Cristos Însuși a înviat din morți (1 Tesaloniceni 4:14). El este atât uman, cât și divin. Pur și simplu nu a putut fi ținut de moarte.

Moartea a încercat să-L țină, dar El este atât Dumnezeu, cât și înviere, posedând viața indestructibilă (Evrei 7:16). El este Cel veșnic viu, iar moartea nu-L poate reține.

S-a dat pe Sine însuși morții, dar moartea nu L-a putut reține; dimpotrivă, El a înviat din morți. Slavă Domnului! El este acum Duhul în noi. El vrea să-Și dea viața care biruiește moartea în noi pentru a ne face să fim vii așa cum El este viu.

Suntem contopiți cu El ca un singur duh. Cristosul cel lăuntric, ca Duh dătător de viață, vrea să ne satureze tot mai mult duhul; în același timp, El îndepărtează orice moarte din duhul, sufletul și trupul nostru.

De aceea trebuie să ne deschidem către El și să-I dăm pur și simplu consimțământul nostru. Trebuie doar să-L lăudăm pentru ceea ce este și să ne deschidem către El pentru a ne distribui viața Lui!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție. Ne deschidem distribuirii Tale divine. Te lăudăm pentru că ești Cel viu! Aleluia, Cristos a trecut prin moarte și a fost mort, dar apoi a fost viu și acum trăiește în vecii vecilor! Ne deschidem Ție. Ne deschidem împărțirii vieții Tale. Distribuie mai mult din viața Ta în mintea, emoția și voința noastră. Îndepărtează orice moarte din ființa noastră. O, Doamne, Te lăudăm pentru că ai biruit moartea și ai intrat în înviere! Slavă Domnului, moartea nu avea nicio cale în Cristos, iar acum moartea nu are nicio cale în noi, căci Cristos trăiește în noi! Amin, Doamne, fie ca noi să trăim un singur duh cu Tine astăzi! Păstrează-ne în duhul nostru, uniți cu Tine ca un singur duh. Fie ca Tu să ai acces la adâncimile ființei noastre. Atinge cele mai adânci părți, Doamne, și distribuie-Te în noi ca viață care biruiește moartea. Amin, Doamne Isuse, ne deschidem Ție ca Duh dătător de viață care locuiește în noi. Dă viață fiecărei părți a ființei noastre. Fie ca viața Ta din duhul nostru să se răspândească în gândirea, sentimentele și deciziile noastre pentru a satura fiecare parte!

Trăim prin Cristos trăind în duh pentru a fi mărturia lui Isus cel viu astăzi

Cât de minunat și cât de glorios este că Cristos nu a putut fi ținut de moarte, ci a înviat din ea în înviere! El a fost mort, dar acum trăiește în vecii vecilor, căci moartea nu L-a putut reține – El este învierea și viața! Amin!

Trebuie să ne dăm seama că Cristosul în care credem și cu care suntem uniți ca un singur duh este Cel Viu, Cel care trăiește în vecii vecilor! Pe de o parte, Cristos trăiește în ceruri la dreapta tronului lui Dumnezeu; pe de altă parte, El este Cel Viu în duhul nostru. El este viu în vecii vecilor și este viu în noi!

El nu este doar Cel întronat în ceruri, mult mai presus de toate; El este și Cel care trăiește în noi și ne dă viață. El nu a biruit moartea doar când a fost pe pământ și a trecut prin Hades; El vrea să biruiască orice fel de moarte în noi.

El este viața învierii pentru noi și în noi, pentru ca noi să ieșim victorioși din orice moarte și să fim vii așa cum El este viu. Pentru că Cristosul cel viu este în noi, biserica, noi suntem mărturia lui Isus cel viu.

Importanța faptului că Cristos este Cel viu constă în faptul că El trăiește pentru totdeauna și trăiește în noi! Amin!

Cristos trăiește în noi; ce mântuire este aceasta, că Cristos trăiește în noi (Galateni 2:20)! El nu este doar în noi, ci trăiește în noi. El locuiește în noi (Efeseni 3:14-17) și vrea să trăiască în noi pentru a fi exprimat prin noi.

Cu toții trebuie să ne dăm seama că Cristos trăiește în noi. El este în duhul nostru și vrea să se răspândească în mintea, emoțiile și voința noastră, astfel încât să gândim la fel cum El, să simțim la fel cum simte El și să decidem lucrurile una cu El.

Din nefericire, de multe ori El este închis în duhul nostru, căci nu-I permitem să se răspândească în mintea noastră cu gândirea ei, în emoțiile noastre cu sentimentele ei și în voința noastră cu toate deciziile ei.

El vrea nu doar să ne viziteze și să rămână în duhul nostru; El vrea să reconstituie, să redecoreze și să refacă întreaga noastră ființă interioară, răspândindu-se din duhul nostru în fiecare parte interioară a ființei noastre.

Fie ca să-I permitem Domnului să funcționeze, să lucreze și să opereze în noi în acest fel. Fie ca să ne deschidem părțile interioare către El, astfel încât El să poată trăi în noi. Fie ca noi să ne concentrăm întreaga ființă asupra Sa.

Fie ca noi să trăim un singur duh cu El în toate lucrurile, astfel încât Cel ce trăiește în vecii vecilor să trăiască și în noi, făcându-ne mărturia lui Isus cel viu.

Într-un mod practic, aceasta implică exersarea duhului nostru pentru a-L contacta pe Domnul și, de asemenea, pentru a citi Cuvântul cu rugăciune, astfel încât cuvântul să despartă sufletul nostru de duhul nostru.

Vrem ca cuvântul să expună ce este sufletul și ce este al duhului și vrem să trăim în duhul nostru contopit. Pe măsură ce ne exersăm duhul, El se răspândește în mintea noastră, în toate amintirile și gândurile noastre, în voința noastră cu deciziile și încăpățânarea noastră și în emoțiile noastre cu sentimentele și antipatiile noastre.

Fie ca noi să ne întoarcem inima către Domnul, pentru ca vălul să fie luat și să-L privim pe Domnul față în față (2 Corinteni 3:16-18). Pe măsură ce Îl privim în duhul nostru, suntem transformați în chipul Său din glorie în glorie și El se răspândește în fiecare parte a ființei noastre.

El expune întunericul și moartea și îndepărtează tot ceea ce nu este de la El. Cristos, ca Cel veșnic viu, vrea să părăsim orice fel de moarte și să ne ridicăm pentru a fi biserica vie. Isus cel viu produce și zidește o biserică vie! Amin! Cu cât suntem mai vii, cu atât suntem mai mult mărturia lui Isus cel viu (Apocalipsa 12:11).

Modul în care putem trăi, chiar să fim mărturia lui Isus cel viu, este să trăim prin Cristos, adică să-L lăsăm pe Cristos să trăiască în noi. În primul rând, trebuie să ne dăm seama că nu avem doar viața umană, ci, mai mult, viața divină în duhul nostru.

Nu mai trăim noi singuri; Cristos trăiește în noi. Isus cel viu trăiește în noi. Suntem o persoană duală: în exterior suntem noi, iar în interior este Domnul Isus. Avem două vieți în noi. Când vedem aceasta, ne dăm seama că Dumnezeu nu vrea să trăim după propria noastră viață originală, viața naturală.

El vrea să trăim prin viața Lui divină, care este Cristos Însuși. Această viață este în duhul nostru. Când vedem că Cristos trăiește în noi pentru a fi viața noastră, când ne dăm seama că El este viața divină în duhul nostru și că Îl putem trăi, ne vom exersa duhul pentru a trăi un singur duh cu Domnul. Când trăim un singur duh cu Domnul, îl vom exprima pe Cristos și vom fi mărturia lui Isus cel viu.

Fie ca noi să venim la Domnul exersându-ne duhul pentru a trăi una cu El și fie ca noi să trăim prin viața divină din duhul nostru astăzi. Fie ca noi să fim mărturia vie a lui Cristos, mărturia lui Isus cel viu!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că trăiești în noi ca fiind Cel care este veșnic viu! Aleluia, Cristos este viața noastră! Ne deschidem Ție. Vrem să cunoaștem și să savurăm locuirea Ta interioară astăzi. Amin, Doamne, Tu ești Cel viu în noi. Trăiește în noi astăzi. Răspândește-te din duhul nostru în fiecare parte a minții, emoției și voinței noastre. Fă ca mintea Ta să devină mintea noastră. Fă ca emoțiile Tale să devină emoțiile noastre. Acordează-ne voința să fie aceeași cu a Ta. Amin, Doamne, vrem să trăim prin Cristos astăzi. Vrem să lăsăm orice moarte în urmă și să ne concentrăm pur și simplu asupra lui Cristos și să-L trăim pe Cristos! Amin, Doamne, fie ca să nu mai trăim noi, ci Cristos să trăiască în noi! Fie ca să trăim prin viața divină din duhul nostru, nu prin viața noastră originală în sufletul nostru sau în carnea noastră. Aleluia, Cristos trăiește în noi! Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi pentru a ne face mărturia vie a lui Cristos! Exprimă-Te prin noi, ca să putem fi mărturia lui Isus cel viu! O, Doamne, păstrează-ne în duhul nostru. Vrem să fim vii prin viața din duhul nostru astăzi, ca Tu să poți câștiga mărturia vie a lui Isus astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live in Spirit to be the Testimony of the Living Jesus: He became Dead and now Lives, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 38 cu tema: Cristos are cheile morții și ale Hadesului (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Mărturia lui Isus este marea mulțime și suntem pregătiți să-L slujim pe Dumnezeu

16/07/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

Mărturia lui Isus este marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeu în templu și care a fost răpită la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului cu toate binecuvântările spirituale din ceruri și în Cristos, pe care le putem savura astăzi; am fost răscumpărați prin sângele Domnului, trecem prin necaz și ieșim victorioși și ne spălăm hainele în sângele Mielului astăzi! Aleluia!

În cartea Apocalipsa vedem câteva tipuri reprezentative ale bisericii ca mărturie a lui Isus; primul este lampadarele de aur, care sunt de aur prin natură, strălucesc în întuneric și sunt identice unele cu altele. Aleluia!

În primul rând, lampadarul de aur îl simbolizează pe Dumnezeul Triunic care este realizat și exprimat ca biserici, iar bisericile sunt mărturia lui Isus. Apoi, lampadarul este făcut din aur, care este bătut împreună; această batere a aurului semnifică experimentarea suferințelor lui Cristos de către noi.

Trecem prin multe lucruri în mediul nostru și avem multă suferință. Pe măsură ce ne deschidem Domnului în toate aceste lucruri, câștigăm mai mult din Cristos și suntem „bătuți” în lampadarul de aur.

Pe măsură ce ne coordonăm cu sfinții pe care Domnul i-a pus alături de noi, rugându-ne și având părtășie împreună, suntem zidiți împreună în mărturia strălucitoare a Domnului.

În toate dificultățile și încercările noastre, fie ca noi să-L întâlnim pe Domnul ca marea lumină, astfel încât chiar și suferințele noastre să ne ajute să câștigăm mai mult din Cristos.

Fie ca noi să avem o viziune a Cristosului glorios ca Fiu al Omului umblând în mijlocul nostru și fie ca noi să-L cunoaștem pe Cel care umblă printre bisericile locale.

El este Cel care trăiește în vecii vecilor – El trăiește pururea ca să mijlocească pentru noi. El apare chiar acum înaintea feței lui Dumnezeu pentru noi și El nu ne va dezamăgi niciodată și nu ne va părăsi. Ce Cristos minunat avem!

Dacă doar privim la El, privim fața Lui și Îi permitem să ne privească cu cei șapte ochi ai Săi, suntem infuzați cu El, suntem curățiți de orice nu este de la El și rămânem sub strălucirea Lui.

Fie ca noi să venim la Domnul din nou și din nou pentru îndurarea Sa, căci iluminarea stă în îndurarea lui Dumnezeu. Când Îl atingem pe Domnul, când atingem îndurarea Sa, primim lumina Sa, iar arătarea Sa este viziunea noastră.

Avem nevoie de strălucirea Domnului în fiecare zi; trebuie să dorim și să acceptăm strălucirea Lui, să ne deschidem Domnului, să ne punem capăt nouă înșine, să nu ne certăm cu lumina și să trăim continuu în lumină, astfel încât să putem fi sub strălucirea Domnului și să-L facem să strălucească prin noi.

Mărturia lui Isus este marea mulțime răscumpărată din fiecare neam și victorioasă prin necaz

În Apocalipsa, capitolul 7, vedem un alt tip reprezentativ al mărturiei lui Isus – marea mulțime din fiecare neam și din toate semințiile, popoarele și limbile, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe și cu ramuri de palmier în mâini (v. 9).

Mărturia lui Isus este marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeul în templu; ei sunt întregul trup al celor răscumpărați de Dumnezeu, care au fost răpiți la ceruri pentru a savura grija lui Dumnezeu și păstorirea Mielului cu toate binecuvântările spirituale din ceruri și în Cristos pe care le putem savura astăzi (vezi Apocalipsa 7:9-17; Efeseni 1:3; Galateni 3:14; Gen. 12:2; comp. cu Apocalipsa 21:3-4; 22:3-5; Isaia 49:10).

Toți aceștia au trecut prin necaz; ei ies din necazul cel mare, ceea ce nu se referă la perioada necazului cel mare, ci la faptul că au trecut prin necaz. Biserica a trecut prin necazuri mari în toate epocile și chiar și astăzi.

Lumea persecută biserica (Ioan 16:33) și oriunde s-ar afla biserica, va exista întotdeauna un anumit grad de persecuție.

În Apocalipsa 7:14, ni se spune că marea mulțime a ieșit din necazul cel mare; versetul 9 menționează că ies într-un mod victorios, căci țin ramuri de palmier în mâini. Slavă Domnului!

Toți păcătoșii iertați de Dumnezeu, toți cei răscumpărați de Dumnezeu, vor fi în cele din urmă răpiți la cer și vor savura binecuvântarea Domnului.

Marea mulțime este formată din cei care au fost răscumpărați cu sângele Mielului din fiecare neam, seminție, popor și limbă pentru a fi constituenții bisericii (Apocalipsa 7:9a; 5:9; Romani 11:25; Fapte 15:14, 19; 1 Corinteni 6:19-20).

Aceștia suntem noi, toți credincioșii în Cristos, care am fost răscumpărați de Cristos și acum facem parte din biserică. Suntem din fiecare neam, din fiecare seminție, din fiecare popor și din orice limbă. Am fost cumpărați cu sângele Mielului și Îl proclamăm pe Cristos.

Trecem prin necaz, ieșim din necazul cel mare și ne spălăm hainele în sângele Mielului pentru a le face albe (Apocalipsa 7:14).

Nu am fost doar răscumpărați prin sângele Mielului; ne spălăm hainele în sângele Mielului pentru a veni înaintea Domnului și a ne împărtăși din toate bogățiile și binecuvântările Sale!

Pe măsură ce trecem prin necazuri, experimentăm suferințe, persecuții și necazuri și este posibil să ni se păteze hainele. Viața noastră de zi cu zi, comportamentul nostru și acțiunile și faptele noastre pot să nu fie drepte, dar putem aplica sângele prețios al lui Cristos.

Ne dăm seama că sângele prețios al lui Cristos răspunde înaintea lui Dumnezeu la toate acuzațiile diavolului împotriva noastră și ne dă victoria asupra lui (Apocalipsa 12:11). Când aplicăm sângele lui Cristos, pe de o parte, suntem spălați și curățiți, iar pe de altă parte, vrăjmașul este învins!

Datorită Cristosului răscumpărător, o fântână de sânge e deschisă pentru toate păcatele și impuritățile noastre (Zaharia 13:1; Ioan 19:34), putem fi sub acel sânge, și putem fi spălați de toate petele noastre de vinovăție (Imnuri, #1006, strofa 1). Slavă Domnului!

De asemenea, ne putem ridica pentru a umbla în lumina lui Dumnezeu, chiar mai presus de lume și păcat, cu o inimă înnoită și haine albe, căci Îl avem pe Cristos întronat în noi (Imnuri 1010, strofa 3).

Slavă Domnului că El a murit pentru noi pe cruce ca Mielul lui Dumnezeu și acum ne putem cufunda sub acel sânge și pierde toate petele noastre de vinovăție. El ne spală, ne curăță și mergem mai departe cu El într-o viață nouă, iar vrăjmașul este învins! Slavă Domnului!

A ne spăla hainele înseamnă a ne păstra conduita curată prin spălarea sângelui Mielului. Dacă facem aceasta, avem dreptul să ne apropiem de Dumnezeu și să-L savurăm pe Cristos ca pom al vieții și să intrăm în cetatea vieții ca domeniu al binecuvântărilor lui Dumnezeu (1 Ioan 1:7; Apocalipsa 22:14).

Mărturia lui Isus este marea mulțime a celor răscumpărați de Dumnezeu care ies din necaz și stau înaintea tronului lui Dumnezeu și înaintea Mielului cu ramuri de palmier în mâini. Ramurile de palmier semnifică victoria noastră asupra necazului, pe care l-am îndurat pentru Domnul (Ioan 12:13; Exod 15:27).

Faptul că au ramuri de palmier în mâini este, de asemenea, un semn de satisfacție prin faptul că sunt udați.

Pe partea negativă, trecem prin multe necazuri; chiar dacă suntem un popor al bucuriei, un popor care Îl savurează pe Domnul și își exersează duhul pentru a se împărtăși din Dumnezeu cu bogățiile Sale în duh; pe partea fizică, suntem un popor care suferă.

Dar slavă Domnului, într-o zi vom ieși triumfători din necazul cel mare și vom sta înaintea Mielului cu ramuri de palmier în mâini! Cel care stă pe tron va locui peste noi, umbrindu-ne cu Sine Însuși ca fiind Cel întrupat în Cristos (Ioan 1:14).

Și nu ne va mai fi sete, nici nu ne va mai fi foame, căci Mielul care este în mijlocul tronului ne va păstori și ne va călăuzi la izvoarele apelor vieții.

În Dumnezeul Triunic, ca templu al lui Dumnezeu, Îl vom sluji zi și noapte pentru a-L savura ca sărbătoare veșnică a tabernacolelor și pentru a înflori în viață precum palmierul (Apocalipsa 7:15a; 3:12; Lev. 23:40; Neemia 8:15; Psalmul 92:12-13; Ioan 7:2, 37-39; Romani 1:9; Coloseni 2:19). Slavă Domnului, ce destin glorios avem!

Doamne Isuse, îți mulțumim că ne faci mărturia Ta astăzi. Aleluia, suntem marea mulțime care Îl slujește pe Dumnezeu în templu! Slavă Domnului, chiar dacă astăzi trecem prin greutăți, dificultăți, persecuții și necazuri, într-o zi vom ieși din fiecare necaz și vom sta înaintea tronului lui Dumnezeu și a Mielului cu ramuri de palmier în mâini! Amin, Doamne, venim la Tine astăzi; ne spălăm hainele în sângele Mielului. Curăță-ne și spală-ne din nou astăzi. Îți mulțumim că ne-ai cumpărat cu sângele Mielului din fiecare neam, trib, popor și limbă pentru a fi constituenții bisericii! Amin, Doamne, ne spălăm hainele și le albim în sângele Mielului astăzi! Slavă Domnului, sângele lui Isus ne spală, ne curăță și, de asemenea, răspunde înaintea lui Dumnezeu la toate acuzațiile diavolului împotriva noastră, dându-ne victoria asupra lui! Amin, Doamne, ne spălăm hainele, mâncăm din pomul vieții și intrăm pe porți în cetate pentru a savura binecuvântările eterne ale lui Dumnezeu!

Slujirea noastră în timp de astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate: primirea lui Dumnezeu, savurarea lui Dumnezeu și distribuirea lui Dumnezeu reprezintă slujirea noastră!

Care este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu? Cum putem învăța să-L slujim pe Dumnezeu? Pentru eternitate, Îl vom sluji pe Dumnezeu; cum învățăm să-L slujim pe Dumnezeu? Mulți cred că făcând multe lucrări exterioare pentru Dumnezeu învățăm să-L slujim pe Dumnezeu pentru eternitate.

Ce înseamnă ca să-I slujim lui Dumnezeu? Care este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu? Trebuie să ne dăm seama că astăzi noi, ca credincioși în Cristos, suntem răscumpărați de Dumnezeu pentru a-L sluji pe Dumnezeu.

A-L sluji pe Dumnezeu, însă, nu înseamnă că trebuie să muncim din greu pentru Dumnezeu, punându-ne deoparte și făcând una și alta pentru Domnul. Aceasta este o înțelegere naturală a slujirii. Îl slujim pe Dumnezeu astăzi savurându-L pe Dumnezeu. Dumnezeu ne dă lucruri și trebuie să fim credincioși în lucrurile pe care ni le-a încredințat (Matei 25:19-23).

Slujirea noastră de astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate. Singurul scop al lui Dumnezeu în timp este să Se distribuie în noi zi de zi (Ioan 7:37-39).

În viața Domnului pe pământ, El L-a slujit pe Dumnezeu; principala Sa slujbă nu a fost doar să facă minuni sau să rostească cuvântul lui Dumnezeu, ci să fie deschis către Dumnezeu, să-L primească pe Dumnezeu, să-L savureze pe Dumnezeu și să-L distribuie pe El.

Slujirea noastră în timp astăzi este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate; slujba noastră către Dumnezeu, în esență, este să-L primim pe Dumnezeu, să-L savurăm pe Dumnezeu și să-L distribuim.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului pentru a primi astăzi instruire și educație spirituală, astfel încât să putem învăța cum să-L slujim pe Dumnezeu.

Trebuie să-L slujim pe Dumnezeu astăzi primindu-L pe Dumnezeu, savurându-L pe Dumnezeu și distribuindu-L pe Dumnezeu. Dacă suntem credincioși astăzi care-L savurează pe Dumnezeu, Îl primim pe Dumnezeu și, de asemenea, Îl distribuim, vom ști cum să-L slujim pe Dumnezeu în eternitate. Când Dumnezeu vine în noi și iese din noi, aceasta este slujirea.

Trebuie să ne deschidem către Domnul astăzi pentru a-L savura. Trebuie să învățăm să-L savurăm pe Domnul și să-L primim. De atâtea ori suntem plini, prea plini pentru a-L putea savura pe Domnul și a-L primi; prin urmare, Domnul nu se poate împărți în noi.

Fie ca astăzi, în timp, să învățăm să ne deschidem Domnului și să primim distribuirea Sa divină. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi; fie ca să învățăm să-L primim pe Dumnezeu, să-L savurăm și să-L distribuim pe Dumnezeu.

Îl vom sluji pe Dumnezeu zi și noapte; Îl vom sluji fiind deschiși către El, savurându-L, primindu-L și distribuindu-L în alții. Dacă suntem vase deschise pentru Domnul, primindu-L și împărțindu-L pe Dumnezeu, vom fi pregătiți să-I slujim în eternitate.

După cum vedem în Apocalipsa 22:3, Îl vom sluji pe Dumnezeu în eternitate; aceasta nu înseamnă în principal să facem lucruri pentru Dumnezeu sau să aranjăm una sau alta în biserică.

Adevărata noastră slujire, chiar dacă ne ocupăm de multe aspecte practice în viața de biserică și în viața de familie, este să fim deschiși către Domnul, să primim distribuirea Lui divină și să învățăm să-L administrăm altora.

Trebuie să avem grijă de toate acestea, trebuie să ajutăm cu copiii sau cu tinerii, trebuie să-i vizităm pe cei noi sau pe cei dau înapoi, dar în toate aceste lucruri, adevărata noastră slujire este să-L lăsăm pe Dumnezeu să vină în noi și să iasă din noi.

Când primim mai mult din Dumnezeu și Îl distribuim pe Dumnezeu în alții, aceasta este adevărata noastră slujire adusă lui Dumnezeu. Și când facem continuu acest lucru, suntem pregătiți să-L slujim pe Dumnezeu în eternitate. Pentru eternitate, Dumnezeu Se va distribui în noi și, de asemenea, prin noi în alții.

Doamne Isuse, ne deschidem astăzi distribuirii Tale divine. Ne deschidem pentru a învăța să Te slujim. Salvează-ne de la a face doar multe lucruri în exterior pentru Tine, fără să Te savurăm. O, Doamne, fie ca să vedem că slujirea noastră în timp este o pregătire pentru slujirea noastră în eternitate. Fie ca să ne dăm seama că singurul scop al lui Dumnezeu în timp este să Se distribuie în noi zi de zi. Amin, Doamne, ne deschidem distribuirii Tale divine. Ne deschidem pentru a primi mai mult din Tine în ființa noastră. Distribuie-Te în mintea, emoția și voința noastră. Ne deschidem ființa interioară către Tine; curgi în toate părțile ființei noastre interioare. Fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi, fiind vase deschise pentru Dumnezeu pentru distribuirea Sa divină! Aleluia, când Dumnezeu vine în noi și iese din noi, aceasta este slujirea noastră! Amin, Doamne, fie ca să învățăm să-L slujim pe Dumnezeu astăzi, fiind deschiși la distribuirea divină a lui Dumnezeu, savurându-L pe Cristos, primindu-L pe Cristos și distribuindu-L altora! Fie ca aceasta să fie esența slujirii noastre! O, slavă Domnului, în eternitate Îl vom sluji pe Domnul!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Testimony of Jesus is the Great Multitude & We’re being Prepared to Serve God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 37 cu tema: Martorul credincios al lui Dumnezeu pentru mărturia lui Isus (ziua 5) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.