Îl trăim pe Cristos

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare

08/03/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare; viața creștină ar trebui să fie o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare, aruncând toate grijile noastre asupra Domnului și permițându-i lui Cristos să trăiască în noi pentru expresia Sa astăzi.

Amin, Doamne, Te iubim și vrem să trăiești în noi! Exprimă-te prin noi pe măsură ce trăim o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare! Amin!

În această săptămână, în înviorarea noastră de dimineață, revenim la subiectul principal, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (partea 3), și în special, în această săptămână ne centrăm pe Filipeni 4. Vrem să-L considerăm cu rugăciune pe Cristos ca fiind virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne dă putere. O, ce Cristos minunat avem!

Cartea Filipeni ne dezvăluie un Cristos minunat, care nu este doar pentru ca noi să-L savurăm, ci și pentru ca noi să-l experimentăm și să-l exprimăm. Noi, cei care credem în Cristos, suntem cei care am primit îndurarea lui Dumnezeu pentru a crede în Domnul Isus și a-L avea ca viața și persoană noastră.

Am fost convertiți la Cristos; suntem convertiți, cei care Îl iubesc pe Domnul și trăiesc pentru Domnul. Cu toate acestea, este ușor ca să ne pierdem gustul pentru Cristos, adică să fim distrași de multe alte lucruri în afară de Cristos și să acordăm atenție altor lucruri în afară de Cristos. Așadar, trebuie să ne întoarcem la Domnul și să-I cerem să ne țină deschiși, proaspeți, goliți, noi, vii și tineri cu El.

Nu vrem să fim stătuți și învechiți; nu vrem să credem că știm una și alta despre Domnul, așa că acum înțelegem. Vrem să fim vii și noi cu Domnul. Vrem să ne menținem deschiși către El, astfel încât să putem avea un contact proaspăt cu El și să fim plini de viață, trăind într-un singur duh cu Domnul.

Dacă ne păstrăm proaspeți, noi, vii și deschiși către Domnul, vom lua tot ceea ce ne spune El în cuvântul Său și Îi vom cere să-l facă realitate. Nu vrem să fim ocupați și fixați; vrem să fim proaspeți cu Domnul. Vrem să putem fi schimbați de El în interior și conformați chipului Său în exterior.

Vrem să fim neocupați și nefixați, astfel încât El să poată curge în noi într-un mod liber și să-L putem exprima! Ceva minunat s-ar realiza pe acest pământ dacă un om se oferă pe deplin lui Dumnezeu pentru a fi pe deplin posedat și ocupat de Dumnezeu.

Când ne dăm seama de acest lucru, ne vom da pur și simplu Domnului astăzi, astfel încât El să ne ocupe și să ne posede. Vrem să fim umpluți, posedați și ocupați de El, astfel încât El să poată lucra în noi și să trăiască în noi astăzi! Cât de minunat!

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață plină de îngăduință și fără nicio îngrijorare

Noi, cei care credem în Cristos, Îl avem ca viață în duhul nostru și aspirăm să-L trăim pe Cristos. Apostolul Pavel a declarat: „Pentru mine, a trăi este Cristos” (Filipeni 1:21). Aceasta a fost o mărturie a realității interioare a lui Pavel. Pentru el, a trăi însemna Cristos.

Dar cum se traduce aceasta în viața noastră de zi cu zi, chiar și în expresia noastră în viața de zi cu zi? Expresia trăirii lui Cristos și a faptului de a-L avea pe Cristos ca viață poate fi găsită în Filipeni 4:5-9. În aceste versete, vedem multe virtuți care îl exprimă pe Cristos; aici vedem o imagine a unei vieți care-L trăiește pe Cristos.

Cristos este modelul nostru; felul în care a trăit, a gândit, s-a comportat și a acționat El poate fi văzut în Filipeni 2, unde Cristos este modelul nostru. Cum putem trăi o viață după modelul lui Cristos? Este prin a avea virtuțile și viața văzute în capitolul 4.

Pe de o parte, trebuie să condamnăm filosofia, să respingem cultura și să renunțăm la religie, socotind toate acestea drept gunoi, pentru a-L câștiga pe Cristos. Pe de altă parte, trebuie să avem o viață care-L trăiește pe Cristos; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața noastră de zi cu zi.

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare. Asta vedem noi în Filipeni capitolul 4. Din punct de vedere pozitiv, avem îngăduință, chiar Cristos ca îngăduință a noastră. Din punct de vedere negativ, nu avem îngrijorare, nu trăim cu îngrijorare. Viața noastră creștină ar trebui să fie o viață în care Îl trăim pe Cristos, o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare.

Ce este îngăduința? Este un termen atotinclusiv și care ne arată expresia lui Cristos. Pavel consideră îngăduința și lipsa de îngrijorare ca fiind primele două aspecte ale expresiei unei vieți care-L trăiește pe Cristos.

O viață care-L trăiește pe Cristos este o viață calmă, liniștită și pașnică; Cristos este îngăduința noastră în viața noastră de zi cu zi. Dar dacă avem o viață plină de tulburări, nu Îl trăim pe Cristos, ci mai degrabă suntem una cu Satan. O, Doamne!

Pentru a trăi o viață liniștită, o viață care-L trăiește pe Cristos, trebuie să-L avem pe Cristos ca îngăduință a noastră. Îngăduința este a fi plin de considerație în relațiile cu ceilalți. A avea îngăduință înseamnă a te raporta la ceilalți fără strictețea dreptului legal.

Îngăduința nu este doar răbdare și moderație; este mult mai mult decât atât. Dacă avem îngăduință, nu ne vom certa cu ceilalți și nu ne vom lupta cu ei; nu vom dezbate cu ei și nu vom lupta pentru propriile noastre drepturi. Poate că avem multe de spus altora, dar vom avea îngăduință și moderație în relațiile cu ceilalți, fără a spune nimic ca răspuns la provocări sau iritații.

Oamenii ne pot spune sau ne pot face lucruri care să ne provoace sau să ne irite, dar noi avem o viață plină de îngăduință și nu răspundem la provocări. Acest lucru este valabil mai ales în viața noastră împreună. Dacă frații locuiesc împreună în casa fraților, iar surorile locuiesc în casa surorilor, cel mai prețios dintre ei este cel care este cel mai îngăduitor.

Nu este vorba doar de îngăduința sau răbdarea umană; este Cristosul care trăiește în noi. Dacă ne lipsește îngăduința, vom reacționa ușor atunci când suntem ofensați. O, Doamne!

O viață creștină adecvată este o viață de calm; nu reacționăm doar la ceea ce ne fac sau ne spun alții, ci mai degrabă trăim o viață în care nu ne certăm cu oamenii. Amin!

Viața creștină este o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare; este o viață în care Îl trăim pe Cristos.

Îngăduința este împotriva oricărei ambiții egoiste și a gloriei deșarte; atunci când Îl avem pe Cristos ca îngăduință, nu avem ambiție și nu căutăm gloria deșartă, ci mai degrabă îl trăim pe Cristos. Când avem o viață plină de îngăduință, nu vom avea cârtiri sau raționamente; dimpotrivă, vom avea liniște și pace, fiind calmi și având îngăduință.

Numai Domnul Isus în noi poate trăi o astfel de viață; viața noastră creștină este trăirea lui Cristos, iar această trăire a lui Cristos este o viață de îngăduință și fără îngrijorare. Când Îl trăim pe Cristos, nu ne vom certa cu alții; alții pot fi supărați pe noi, iar noi Îl contactăm în interior pe Domnul, realizând că este mai bine să nu spunem nimic.

Când vorbim cu cineva și acesta este supărat pe noi, ne întoarcem în interior către duhul nostru și exercităm îngăduință, adică îi permitem lui Cristos să trăiască în noi; apoi, așteptăm momentul potrivit pentru a rosti un cuvânt calm.

În viața de căsnicie, acest lucru este deosebit de important; cu toții trebuie să recunoaștem că eșuăm în această privință de atâtea ori. Poate că soțul sau soția este certăreț, așa că celălalt soț trebuie să fie atent la modul în care vorbește.

Poate că nu este înțelept nici măcar să chemăm numele Domnului cu voce tare; chiar și o astfel de chemare poate stârni probleme. O, Doamne! Dar în interior, Îl chemăm pe Domnul și așteptăm ca situația să fie liniștită înainte de a spune ceva.

Fie ca să învățăm să trăim într-un singur duh cu Domnul în acest fel, ca să-L putem exprima în viața noastră de zi cu zi, chiar să avem o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare!

Doamne Isuse, Te iubim și vrem să trăim într-un singur duh cu Tine astăzi. Trăiește în noi astăzi. Fie ca viața noastră creștină să fie o viață în care Îl trăim pe Cristos. Fie ca să avem o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare. Amin, Doamne, ne deschidem Ție. Rămânem în părtășie cu Tine. Vrem doar să Te contactăm în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Fie ca să avem o viață care-L trăiește pe Cristos, o viață în care există îngăduință, dar fără îngrijorare, fără griji! Amin, Doamne, fie ca să avem o viață calmă, liniștită, și pașnică. Fie ca să învățăm să ne întoarcem către Tine în interior, ca Tu să poți trăi în noi o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare. Trăiește în noi astăzi. Exprimă-te prin noi. O, Doamne, îți dăm viața noastră de zi cu zi. Ne dăm Ție în relație cu cei din jurul nostru – conversația noastră cu ei, situațiile noastre zilnice și toate aspectele vieții noastre. Fie ca noi să nu fim cei care reacționează doar la ceea ce se întâmplă sau la cuvintele altora; fie ca noi să ne întoarcem în interior către Tine și să Te trăim ca o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare!

Îngrijorarea ne perturbă viața de a-L trăi pe Cristos; îngăduința este suma totală a unei vieți care-L trăiește pe Cristos

Trebuie să ne amintim întotdeauna că îngrijorarea nu vine niciodată de la Domnul; putem fi îngrijorați de lucruri legitime, chiar și atunci când Îl slujim pe Domnul și trăim viața creștină, dar îngrijorarea nu este niciodată de la Domnul. Îngrijorarea vine de la Satan.

Îngrijorarea este suma totală a vieții umane, iar îngrijorarea tulbură trăirea lui Cristos de către credincioși (Matei 6:22-34). Domnul Isus ne-a spus să nu ne îngrijorăm de nimic – pentru viața noastră, pentru ce să mâncăm sau să bem, pentru trupul nostru, cu ce să ne îmbrăcăm.

La ce folosește să ne îngrijorăm – putem oare adăuga ceva la statura noastră dacă ne îngrijorăm? Dumnezeu are grijă de toți crinii câmpului și de păsările cerului, și ei nu se îngrijorează; El va avea grijă și de noi.

Îngrijorarea vine de la Satan și ne tulbură viața de a-L trăi pe Cristos. Totuși, îngăduința vine de la Dumnezeu și este suma totală a trăirii lui Cristos. Aceste două, îngrijorarea și îngăduința, sunt opuse. În loc să ne îngrijorăm, ar trebui să căutăm mai degrabă împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate lucrurile de care avem nevoie ni se vor da pe deasupra.

Satan injectează gânduri de îngrijorare despre ziua de mâine în mintea noastră; în loc să ne îngrijorăm pentru ziua de mâine, ar trebui pur și simplu să-L căutăm pe Dumnezeu și împărăția Lui astăzi!

Cu cât creștem mai mult în Domnul și Îl cunoaștem, cu atât învățăm mai mult să-L trăim pe Cristos și să avem o viață plină de îngăduință, nu vom mai avea îngrijorare. Domnul ne va arăta că, sub mâna suverană a Domnului, putem să-L trăim pe Cristos, fie că avem toate lucrurile, fie că ne lipsesc.

În toate circumstanțele vieții noastre omenești, îngrijorarea este prezentă; când avem lucruri, suntem îngrijorați pentru mai multe lucruri, iar când nu avem nimic, îngrijorarea este încă prezentă. Îngrijorarea îi motivează pe toți oamenii; deoarece oamenii sunt îngrijorați, ei fac una și alta, chiar investesc în una sau alta, pentru a se asigura că viitorul lor este sigur și securizat. O, Doamne!

Întreaga lume este plină de îngrijorare. Dar viața noastră creștină este o viață plină de îngăduință, dar fără îngrijorare. Când simțim că îngrijorarea vine, când simțim gânduri de îngrijorare care se ridică în noi, trebuie să ne exersăm duhul și să-L contactăm pe Domnul. El ne va arăta păsările care nu lucrează și nu seamănă, dar Tatăl ceresc are grijă de ele.

Domnul este capabil să aibă grijă de noi, indiferent cât de mult sau cât de puțin avem. Viața umană, însă, este plină de îngrijorare; totalitatea vieții omenești este îngrijorare. Totalitatea unei vieți creștine corecte este îngăduință. A-L trăi pe Cristos înseamnă a avea îngăduință fără îngrijorare.

Păsările mici din câmp, care par atât de nesemnificative și niciunul dintre noi nu are grijă de ele sau nu le hrănește, totuși Tatăl nostru ceresc are grijă de ele, El știe când una dintre ele cade și are grijă de fiecare dintre ele.

Putem fi îngrijorați de un test care vine la școală sau de o inspecție la serviciu; Domnul, însă, vrea să-L trăim pur și simplu pe Cristos, adică să avem o viață trăindu-L pe Cristos, o viață plină de îngăduință și fără îngrijorare.

Ajunge fiecărei zile răul ei; nu ar trebui să ne îngrijorăm de ziua de mâine; Îl savurăm pe Cristos astăzi și Îl trăim pe Cristos astăzi! Cristos este proaspăt, nou, viu și prezent pentru noi astăzi; ar trebui doar să-L savurăm și să-L trăim astăzi, uitând de lucrurile din urmă și fără să ne facem griji pentru nimic din viitor.

Doamne Isuse, ne aruncăm toate grijile asupra Ta, căci Îți pasă de noi! Amin, Doamne, alegem să ne întoarcem către duhul nostru și să nu avem nicio îngrijorare! Slavă Domnului, Dumnezeul și Tatăl nostru are grijă de noi! Îți mulțumim, Doamne, că ne dai tot ce avem nevoie. Ne încredem în Tine și nu în ceea ce putem face noi. Tu ești Cel care are grijă de noi. Tu ne îngrijești și Tu ne oferi tot ce avem nevoie. Vrem pur și simplu să Îl savurăm pe Cristos astăzi și să căutăm împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa astăzi! Amin, Doamne, Te căutăm! Vrem să Te savurăm astăzi! Uităm de lucrurile din urmă și nu ne facem griji pentru nimic din viitor: vrem doar să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos astăzi! Fie ca să vedem că îngrijorarea este suma totală a vieții umane și ne perturbă viața de a-L trăi pe Cristos. Fie ca să ne dăm seama că îngăduința vine de la Dumnezeu și este suma totală a unei vieți care-L trăiește pe Cristos! Amin, Doamne, vrem să trăim un singur duh cu Tine astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Seeing that A Life that Lives Christ is a Life full of Forbearance & without Anxiety, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 25 cu tema: Cristos ca virtuțile noastre, pacea lui Dumnezeu, secretul nostru și Cel care ne întărește (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Fiind cei slabi care depind de Domnul, Dumnezeu ne va face Sulamita Sa, mireasa Sa

02/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Domnul lucrează pentru a câștiga mireasa Sa, credincioșii biruitori care vor fi împărați cu Cristos în mileniu, iar noi vrem să cooperăm cu El astăzi; însă Dumnezeu nu îi vrea pe cei care sunt puternici în ei înșiși, ci pe cei slabi care depind de Domnul tot timpul.

Amin, Doamne, vrem să fim astfel de oameni, cei care își dau seama că sunt slabi și depind întotdeauna de Domnul în toate lucrurile!

Intenția lui Dumnezeu este să câștige un grup corporativ de oameni în care El să Se poată distribui ca viața și totul al lor, astfel încât să poată crește în viața Lui și să fie zidiți împreună pentru a fi expresia și reprezentarea Lui corporativă pe pământ.

Adam, primul om creat de Dumnezeu, L-a falimentat pe Dumnezeu în această privință, iar națiunea Israel, care a fost aleasă de Dumnezeu să fie poporul Său pe pământ, L-a falimentat și ea.

Prin urmare, Cristos a venit prin încarnare pentru a realiza răscumpărarea lui Dumnezeu și pentru a-l curta pe om și a-l câștiga pe om ca mireasă a Lui.

Noi, credincioșii în Cristos, facem parte din biserică; am fost captivați de Cristos, Îl iubim, L-am primit ca viață a noastră și acum suntem în procesul de a deveni mireasa Sa.

Totuși, din păcate, chiar și biserica în ansamblu L-a falimentat pe Dumnezeu, căci Satan, dușmanul lui Dumnezeu, are o cale prevalentă de a-i uzurpa pe sfinți și de a le întuneca mințile, astfel încât să nu vadă intenția lui Dumnezeu.

Biserica ar trebui să fie glorioasă, fără pată, fără zbârcituri și sfântă, pe deplin sfințită pentru a se potrivi cu Cristos ca Soț; cu toate acestea, biserica în ansamblu este în degradare.

De aceea, Domnul are nevoie de o recâștigare; în recâștigarea Sa, El sună chemarea pentru biruitori. În Apocalipsa, capitolele 2 și 3, El sună chemarea pentru unii care biruiesc. Trebuie să fim cei care, prin îndurarea și harul Domnului, răspund chemării lui Dumnezeu astăzi.

Nu suntem cei puternici și nici cei mai capabili. Dar vedem ceva din scopul lui Dumnezeu, ne dăm seama care este dorința inimii Sale și vrem să răspundem chemării Sale.

Nu putem face asta prin noi înșine, nu putem reuși singuri și nu avem multă putere; însă vrem să ținem Numele Lui, să ținem Cuvântul Lui și să-I permitem să ne producă astăzi ca sfinți biruitori ai Săi.

Slavă Domnului că ne-a ales să fim copiii Săi; acum vrem să fim cei calificați să intre la ospățul de nuntă al Mielului. Așadar, cooperăm cu Domnul cât putem de mult, pentru ca El să ne producă ca biruitori ai Săi.

Și, împreună, căutăm să fim zidiți împreună cu sfinții cu care ne-a pus, pentru ca împreună să devenim mireasa Sa biruitoare, pentru ca El să o răpească la întoarcerea Sa.

Cei considerați vrednici să fie biruitori vor fi cei slabi care depind de Domnul

Biserica în calitate de mireasă a lui Cristos, este țelul intenției lui Dumnezeu; El vrea să câștige Trupul lui Cristos care devine mireasa lui Cristos pentru satisfacția Sa.

Prin biserică, mireasa lui Cristos, Dumnezeu câștigă un om corporativ în intenția Sa, care îndeplinește dublul scop de a-L exprima pe Dumnezeu și de a-l trata pe dușmanul lui Dumnezeu. Amin!

Însă nu ar trebui să credem că mireasa lui Cristos este compusă doar din sfinții supra-spirituali, cei care sunt mai în vârstă și au trecut prin multe experiențe și au devenit puternici în Domnul, și astfel s-ar putea să nu fim atât de calificați să fim în mireasă. O, Doamne!

Dimpotrivă, când Domnul Se va întoarce, toți cei care sunt puternici în ei înșiși vor fi descalificați. Cei care sunt considerați vrednici să fie biruitori vor fi cei mai slabi care depind de Domnul tot timpul.

Asta suntem și noi astăzi; nu suntem cei puternici, ci cei mai slabi. Vedem că Dumnezeu a devenit om pentru a-l face pe om Dumnezeu în viață și natură, dar nu în Dumnezeire, dar ne dăm seama că nu putem face asta și nu putem reuși.

Ne deschidem Domnului cu lacrimi și Îi cerem să facă asta în noi; pur și simplu ne deschidem și Îi permitem să facă în noi ceea ce a spus că va face în cuvântul Său.

El dorește ca noi să fim în Sfânta Sfintelor, trăind dincolo de perdea; ne deschidem Lui și Îi cerem să ne ducă în Sfânta Sfintelor, astfel încât să trăim dincolo de perdea.

El vrea să fim în unitate cu El, astfel încât El să locuiască în noi și noi să locuim în El. Vrem să atingem acest lucru, dar nu putem face nimic; suntem cei mai slabi, cei slabi și pur și simplu ne deschidem Lui.

Acest lucru se vede în imaginea căutătoarei iubitoare din Cântarea Cântărilor care devine Sulamita, forma feminină a lui Solomon, prin multe experiențe. Ea a devenit frumoasă ca Tirța și încântătoare ca Ierusalimul, cumplită ca o armată cu steaguri (Cântarea Cântărilor 6:4).

Iar când alții se uită la ea, când alții văd cine este ea, ei privesc la Sulamita ca la dansul a două tabere (v. 13). Aceste două tabere, Mahanaim în ebraică, se referă la cele două tabere pe care le avea Iacov când se întorcea în țara tatălui său și și-a împărțit soțiile, copiii și bunurile în două tabere.

Aceștia sunt cei mai slabi, cei slabi, fără experiență în luptă; Cel care duce bătălia nu suntem noi, ci Domnul.

Noi vrem să ajungem la cel mai înalt vârf al revelației divine; credem că putem ajunge, dar nu putem face asta, căci noi suntem cei mai slabi care depindem de Domnul. Doar ne deschidem Domnului, ne smerim înaintea Lui și Îi permitem să facă totul în noi.

În toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori prin Cel care ne-a iubit (Romani 8:37). Nu biruim în noi înșine și datorită nouă înșine; biruim în El și prin Cel care ne-a iubit. Îl iubim, ne sprijinim pe El, depindem de El și Îl lăsăm să facă totul în noi; biruim prin El.

Pe măsură ce ne smerim și depindem de Domnul, avem părul împletit și șiraguri de bijuterii în jurul gâtului, așa cum avea Sulamita, semnificând că suntem supuși și ascultători de Domnul.

Nu mai suntem încăpățânați; depindem de Domnul și Îi permitem să facă totul în noi. Asemenea celor din Filadelfia, avem puțină putere (Apocalipsa 3:8). El vrea să biruim. El este Biruitorul din noi și pur și simplu vrea să avem puțină putere și să depindem de El pentru orice lucru.

Pe măsură ce recunoaștem înaintea Sa din nou și din nou că nu putem face acest lucru și nu putem reuși, chiar dacă vrem să fim Cei care biruiesc, El vine, căci El dă har celor smeriți și se împotrivește celor mândri.

Devenim cele două armate, ceea ce înseamnă că suntem în principiul Trupului lui Cristos. Vrem să biruim, vedem scopul Lui și ne dăm Lui pentru aceasta, și suntem membre ale Trupului, fiind individual membre unii altora.

Depindem de Domnul și depindem de Trup. Nu ne facem griji că nu putem reuși, pentru că Îl avem pe Domnul în noi și Trupul în jurul nostru. Grijirile noastre se transformă în laudă, căci suntem plini de speranță că El a făcut totul și face totul pentru noi, iar rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos este în Trupul lui Cristos (Filipeni 1:19).

De aceea, suntem siguri că toate lucrurile lucrează împreună spre binele nostru și se vor întoarce spre mântuirea noastră, prin cererea sfinților și rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos.

Fiind cei slabi care depind de Domnul, atitudinea noastră este că avem nevoie de El și ne deschidem către El și Îl lăsăm să facă totul în noi. Fie ca Domnul să ne câștige ca astfel de oameni, pentru a-i putea câștiga pe sfinții Săi biruitori, mireasa Sa de astăzi.

Doamne Isuse, Te iubim și ne deschidem Ție. Nu putem reuși. Tu vrei să fim la fel ca Tine în viață și natură, dar nu putem face acest lucru în noi înșine. Îți mulțumim că ne-ai arătat ce ești Tu pentru noi și ce ar trebui să fim astăzi; fă acest lucru în noi. Tu dorești să fim în Sfânta Sfintelor, trăind dincolo de perdea; ne deschidem Ție, Doamne, căci în noi înșine nu putem reuși, dar Tu poți face acest lucru în noi. Vino, Doamne, și adu-ne în Sfânta Sfintelor. Fă-ne locuința Ta și expresia Ta. Suntem cei slabi care depind de Domnul tot timpul; venim la Tine așa cum suntem și Te lăsăm să faci totul în noi. O, Doamne, aspirăm să fim sfinții Tăi biruitori, căci Tu ai nevoie de biruitori pentru a Te întoarce. Fă-ne sfinții biruitori astăzi. Ne smerim înaintea Ta și Te luăm ca fiind totul pentru noi. Slavă Domnului, ce bucurie că nu putem face nimic! Ce bucurie să știm că Dumnezeu poate face totul în noi și că El face totul pentru noi! Aleluia, Cristos, ca unic Biruitor, Se reproduce în noi pentru a ne face sfinții Săi biruitori, compunând mireasa Sa!

Dumnezeu este capabil să ne facă la fel ca El, Sulamita, pentru a fi mireasa lui Cristos care I se potrivește

În Apocalipsa 19-20 vedem că mărturia lui Isus în timpul mileniului este mireasa lui Cristos, biruitorii care sunt împreună cu Cristos (Apocalipsa 19:7-9; 20:4, 6). El va câștiga acest grup de oameni care biruiesc și își va câștiga mireasa pentru a savura ospățul de nuntă cu El și a domni cu El timp de o mie de ani. Slavă Domnului!

Recâștigarea Domnului este pentru pregătirea miresei lui Cristos. Suntem aici în viața de biserică pentru aceasta, pentru a deveni parte din mireasa glorioasă și frumoasă a lui Cristos.

În cele din urmă, vom fi transformați în minunata Sulamita care, ca duplicat al lui Solomon, este cea mai mare și supremă figură a Noului Ierusalim, ca parteneră, mireasă, a lui Cristos (Cânt. Cânt. 6:13; Apoc. 21:2, 9-10; 22:17a). Slavă Domnului!

Sulamita a început ca o fată de la țară și devine la fel ca Solomon. Noi, cei care credem în Cristos, începem ca păcătoși, răzvrătiți și departe de Dumnezeu, neavând nimic de-a face cu El; însă Domnul vine ca cel mai frumos Mire și ne îndrăgostim de El.

El ne conduce printr-un proces de-o viață, care poate fi accelerat uneori, pentru ca noi să devenim la fel ca Cristos în viață, natură, expresie și funcție, pentru ca noi să ne potrivim cu El ca mireasă a Lui.

Totuși, pe măsură ce mergem mai departe cu Domnul, ne dăm seama că noi suntem cei slabi care depind de Domnul tot timpul; nu putem face asta în noi înșine și pur și simplu ne deschidem Lui pentru ca El să o facă în noi.

În economia Sa, Dumnezeu ne face la fel ca El în viață, natură, expresie și funcție; El nu ne face la fel ca El în Dumnezeirea Sa. Simțim că acest lucru este complet de neatins, așa că ne deschidem către El, depindem de Domnul și Îl lăsăm să o facă în noi.

Noi suntem cele două armate despre care se vorbește în Geneza 32:1-10 și Cântarea Cântărilor 6:13; noi suntem cei mai slabi care depindem de Domnul. Dar noi credem că El poate face asta, iar Biblia confirmă că El va câștiga acest lucru!

El câștigă armatele, armata mireasă. Semnificația spirituală a celor două armate este mărturia puternică a faptului că noi suntem mai mult decât biruitori, noi „supra-biruim” prin Cel care ne-a iubit conform principiului Trupului lui Cristos (Romani 8:37; 12:5; Deuteronom 32:30; Eclesiastul 4:9-12).

Pe de o parte, nu putem reuși în noi înșine, căci noi suntem cei slabi care depindem de Domnul. Pe de altă parte, în Cristos suntem mai mult decât biruitori, căci El ne face sfinții Săi biruitori.

Facem acest lucru în Trupul lui Cristos, căci El câștigă sfinții biruitori zidiți ca Trupul lui Cristos pentru a fi mireasa lui Cristos. Dumnezeu nu-i vrea pe cei care sunt puternici în ei înșiși; El îi vrea doar pe cei slabi, pe cei care sunt mai slabi (1 Cor. 1:26-28; 2 Cor. 12:9-10; 13:3-5; Cânt. Cânt. 8:6).

Fie ca noi să fim cei socotiți vrednici să fim biruitorii Lui, fiind cei slabi care depind de Domnul. Fie ca noi să nu credem că suntem puternici, ci mai degrabă, așa cum a spus Pavel, să permitem puterii Domnului să fie desăvârșită în noi, în slăbiciunea noastră.

Ne lăudăm că, prin viața de înviere, harul lui Dumnezeu ne umbrește și El va face acest lucru în noi. Fie ca puterea Lui să fie desăvârșită în slăbiciunea noastră, pe măsură ce noi depindem de Domnul. Dumnezeu are nevoie de un popor care este una cu El, un popor care este supus Lui.

Fie ca noi să ne deschidem Domnului, să nu ne încredem în noi înșine, ci să ne bazăm și să avem încredere deplină în El, căci El va face în noi ceea ce a spus în cuvântul Său că va face. În Cristos, suntem capabili să facem toate lucrurile (Filipeni 4:13).

Dacă citim sfârșitul Bibliei, ultimele două capitole ale Apocalipsei, vom vedea cetatea sfântă, Noul Ierusalim; în această împlinire, găsim toate tipurile reprezentative, figurile și profețiile din Vechiul Testament și toate realitățile din Noul Testament.

Cristos, ca adevăratul Solomon, câștigă Noul Ierusalim ca Sulamita Sa. Cu toții începem ca păcătoși, fete de la țară, și suntem curtați de Domnul și transformați de El într-un mod personal și afectuos.

Devenim mireasa Sa, soția Sa, pentru căsnicia noastră cu El! Și El este Cel care face toate aceste lucruri – trebuie doar să ne deschidem Lui și să cooperăm cu El!

Doamne Isuse, vrem să-Ți oferim cea mai bună cooperare astăzi, căci Tu dorești să câștigi mireasa Ta. Fă-ne cei supuși și ascultători Ție, ca să poți obține ceea ce cauți. Amin, Doamne, du-ne la maturitate. Ne deschidem curtării Tale zi de zi. Cât de minunat este că marele Împărat, Isus Cristos, ca adevăratul Solomon, ne curtează cu afecțiune și ne transformă în dragostea Lui pentru a ne face Sulamita Lui, la fel cum este El în viață și natură, dar nu și în Dumnezeire! Amin, Doamne, suntem plini de credință că ceea ce ai început în noi, vei și face! Păstrează-ne în Cristos. Păstrează-ne una cu Tine. Noi suntem cei slabi, cei care depind de Tine tot timpul. Nu ne încredem în noi înșine. Depindem de Domnul ca fiind dragostea, puterea și îndurarea noastră, pentru a ne face vase ale îndurării, onoarei și gloriei. Amin, Doamne, depindem de Tine. Avem nevoie de Tine. Ne supunem Ție. Credem că Tu poți face asta în noi. Fă-ne la fel cum ești Tu. Fă-ne mireasa Ta! Te iubim, Doamne Isuse!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, As the Weaker ones who Depend on the Lord, God will Make us His Shulammite, His Bride, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 6 cu tema: Mireasa în calitate de războinic corporativ (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Îl trăim pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă pentru dreptatea miresei

26/02/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, Îl savurăm și îl avem pe Cristos ca dreptate în două aspecte: în primul rând, Cristos este dreptatea noastră obiectivă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu pentru a ne justifica și a ne face acceptabili înaintea Lui și, în al doilea rând, El este dreptatea noastră subiectivă ca dreptate trăită pentru a fi haina noastră de nuntă.

Aleluia pentru Cristos, dreptatea noastră obiectivă și subiectivă! Dumnezeu este drept și ne face la fel ca El prin credința noastră în El și prin experimentarea Lui de către noi.

Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, vedem faptul că Dumnezeu este drept și că noi Îl savurăm sau ne împărtășim din dreptatea lui Dumnezeu. În Vechiul Testament, Dumnezeu i-a dat lui Moise legea ca un portret al lui Dumnezeu ca fiind Cel drept, sfânt și glorios.

Legea nu a fost dată pentru ca omul să o păzească, ci pentru ca omul să vadă cine este Dumnezeu, ce este Dumnezeu și ce vrea Dumnezeu să fie poporul Său venind la El și permițându-I să o împlinească în ei.

Apoi, când Domnul Isus a venit ca Dumnezeu încarnat, chiar înainte de a-Și începe lucrarea pământească, El s-a dus la Ioan Botezătorul pentru a fi botezat. Inițial, Ioan nu a vrut să-L boteze pe Domnul, căci credea că ar trebui să fie botezat de Isus. Dar Domnul Isus a spus: „Permite acest lucru, căci în felul acesta împlinim toată dreptatea.”

Domnul Isus era Dumnezeu încarnat ca om, totuși El trebuia să împlinească toată dreptatea; trebuia să treacă prin procedura lui Dumnezeu pentru ca dreptatea lui Dumnezeu să fie împlinită. El S-a supus să fie botezat de Ioan Botezătorul pentru a împlini toată dreptatea.

Apoi, așa cum citim în Epistole, subiectul dreptății este prezentat și explicat pe larg. Iar Petru a scris în epistola sa că în cerurile noi și pe pământul nou, dreptatea va locui; chiar și pentru veșnicie, dreptatea este prezentă, căci Dumnezeu este drept.

Pe măsură ce considerăm cu rugăciune subiectul miresei lui Cristos, trebuie să vedem dreptatea miresei; mireasa nu este doar iubitoare, frumoasă și matură, ci, mai mult decât atât, mireasa are o haină specială, in fin, strălucitor și curat, care reprezintă dreptățile sfinților.

Însă s-ar putea să ne fie ușor să credem că știm ce este dreptatea, căci fiecare dintre noi are propria înțelegere a dreptății și a ceea ce este dreptatea.

Trebuie să citim Biblia și să ne deschidem către Domnul, permițându-I să ne vorbească și să ne înnoiască mintea cu privire la acest lucru, astfel încât să vedem care este punctul de vedere al lui Dumnezeu asupra dreptății.

Trebuie să vedem ce este dreptatea conform economiei lui Dumnezeu și să-L avem pe Cristos ca dreptate a noastră, nu doar într-un mod obiectiv, ci și mai mult, într-un mod subiectiv, Cristos trăit în noi.

Dreptatea miresei: Cristos este dreptatea noastră obiectivă și subiectivă

În versetele 7 și 8 din Apocalipsa 19 vedem dreptatea miresei; miresei i s-a dat să fie îmbrăcată în in alb, strălucitor și curat, căci inul alb reprezintă dreptățile sfinților.

Pe măsură ce ne pregătim să fim mireasa lui Cristos, trebuie să luăm în considerare dreptatea miresei. Ce este această dreptate? Ce sunt dreptățile sfinților? Cum poate fi aplicată dreptatea experienței noastre pe măsură ce cooperăm cu Domnul pentru a fi pregătiți ca mireasă a lui Cristos?

Există două aspecte ale faptului că Cristos este dreptate pentru credincioși. Dreptatea este Cristos; Dumnezeu este drept, iar Cristos este dreptatea noastră. Simpla afirmație că Cristos este dreptatea noastră este destul de generală; trebuie să vedem cele două aspecte principale ale lui Cristos ca dreptate a noastră.

Primul aspect este că Cristos este dreptatea noastră pentru ca noi să fim drepți înaintea lui Dumnezeu în mod obiectiv în momentul pocăinței noastre față de Dumnezeu și al credinței în Cristos (Romani 3:24-26; Faptele Apostolilor 13:39; Galateni 3:24b, 27).

Chiar dacă suntem decăzuți și păcătoși, lipsiți de gloria lui Dumnezeu, prin credința în Cristos suntem îndreptățiți fără plată înaintea lui Dumnezeu și de către Dumnezeu.

Îndreptățirea prin credință este gratuită; suntem îndreptățiți fără plată prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Dumnezeu L-a pus pe acest Cristos Isus ca jertfă de ispășire prin credința în sângele Său, pentru demonstrarea dreptății Sale. Ce minunat!

Dumnezeu își demonstrează dreptatea în timpul prezent, ca El să fie drept și Cel care îl îndreptățește pe cel ce are credință în Isus Cristos. Aceasta este dreptatea obiectivă, referindu-se la Cristos ca haina dreptății care ne acoperă.

În 1 Corinteni 1:30 ni se spune că Cristos a devenit înțelepciune pentru noi de la Dumnezeu, atât dreptate, cât și sfințire și răscumpărare. Cristos este dreptatea noastră.

Dreptatea noastră nu este un comportament sau o conduită; dreptatea noastră este o persoană, Isus Cristos Însuși. Aceasta ne dă statutul înaintea lui Dumnezeu pentru a fi îndreptățiți înaintea Lui și pentru a avea părtășie cu El.

Al doilea aspect al lui Cristos ca dreptate a noastră este că El este dreptatea noastră subiectivă, trăită prin noi, ca manifestare a lui Dumnezeu (Romani 4:25; 1 Petru 2:24a; Iacov 2:24; Matei 5:20; Apocalipsa 19:8).

Dumnezeu este dreptatea în Cristos dată nouă, credincioșilor în Cristos, pentru ca noi să fim îndreptățiți de Dumnezeu în mod subiectiv. Dreptatea noastră se referă subiectiv la Cristos Însuși ca dreptate trăită prin noi, Cristos trăind în noi.

Pe de o parte, Îl aplicăm pe Cristos ca dreptate a noastră în mod obiectiv prin credința în El și suntem acoperiți cu Cristos ca dreptate a noastră; aceasta înseamnă ca noi să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu. Pe de altă parte, Îl savurăm pe Cristos și Îl trăim pentru ca El să fie dreptatea noastră trăită.

Slavă Domnului că a murit pentru noi pe cruce pentru a deveni dreptatea noastră, acoperindu-ne înaintea lui Dumnezeu ca haină a dreptății noastre pentru îndreptățirea noastră.

Și chiar mai mult, Îi mulțumim pentru că a trecut prin moarte și înviere pentru a deveni un Duh dătător de viață care să vină în noi și să trăiască în noi, chiar pentru a fi exprimat prin noi ca dreptate subiectivă.

Avem nevoie nu doar de aspectul obiectiv al lui Cristos ca dreptate a noastră, ci și mai mult, de aspectul subiectiv al lui Cristos care trăiește în noi pentru a fi dreptatea noastră subiectivă.

Ca dreptate obiectivă, Cristos este Cel în care suntem îndreptățiți de Dumnezeu (Romani 3:24, 28; 4:25; 5:1, 9, 16, 18). Ca dreptate subiectivă, Cristos este Cel care locuiește în noi pentru a trăi pentru noi o viață care poate fi îndreptățită de Dumnezeu și care este întotdeauna acceptabilă înaintea lui Dumnezeu (Matei 5:6, 20).

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai murit pe cruce pentru păcatele noastre, astfel încât, prin credința în Tine, Tu să devii dreptatea noastră! Slavă Domnului, prin pocăință și credință în Cristos, Îl avem pe Cristos ca haină, acoperindu-ne înaintea lui Dumnezeu pentru îndreptățirea noastră! Amin, Doamne, vrem să Te cunoaștem zilnic și să Te aplicăm ca dreptate obiectivă în viața noastră de zi cu zi; nu avem merit sau statut în noi înșine, ci Tu ești dreptatea noastră! Slavă Domnului! Fie ca noi să ne bazăm pe dreptatea Ta și să-Ți permitem să trăiești în noi ca dreptatea noastră subiectivă. Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Fii manifestat prin noi. Fie ca Cristos să fie manifestat prin noi, astfel încât să putem avea dreptatea subiectivă, Cristos trăit în noi! Amin, Doamne, vrem să fim îndreptățiți înaintea lui Dumnezeu în mod subiectiv și să avem haina de nuntă, dreptățile sfinților. Îți permitem, ca fiind Cel care locuiește în noi, să trăiești în noi și pentru noi o viață care poate fi aprobată de Dumnezeu și care este întotdeauna acceptabilă lui Dumnezeu! Aleluia pentru Cristos ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă!

Cristos este dreptatea noastră obiectivă care ne acoperă înaintea lui Dumnezeu și dreptatea noastră subiectivă interioară pentru ca noi să-L trăim pe Cristos

O ilustrație foarte bună a lui Cristos ca dreptate obiectivă și subiectivă este văzută în Luca 15:22-23, cu întoarcerea fiului risipitor. După ce a risipit tot ce avea și a cheltuit-o cu desfrânare într-o țară îndepărtată, fiul risipitor s-a întors la tatăl său, iar tatăl a făcut ceva foarte interesant.

În loc să asculte discursul pregătit de fiul risipitor, tatăl l-a întrerupt și le-a poruncit slujitorilor să aducă cea mai bună haină pentru a-l acoperi pe fiul său, să-i pună un inel pe deget și sandale în picioare și să junghie vițelul îngrășat, pentru ca ei să se bucure, să ospăteze și să se veselească.

Iată ce face Dumnezeu pentru noi ori de câte ori ne întoarcem la El și ne pocăim: El ne acoperă imediat cu Cristos ca dreptatea noastră obiectivă (haina) și ni-l dă pe Cristosul atotinclusiv ca rezervă pentru ca noi să-L trăim pe Dumnezeu în Cristos ca dreptatea noastră subiectivă.

Pe de o parte, ceea ce avem nevoie este să fim acoperiți înaintea lui Dumnezeu și să fim drepți înaintea Lui, astfel încât să-I putem fi plăcuți și să avem acces la El.

Pe de altă parte, simplul fapt de a fi îmbrăcați cu cea mai bună haină nu este suficient – avem nevoie ca ceva interior să fie furnizat pentru ca noi să-L trăim pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă.

Trebuie să ne împărtășim din Cristos și să-L savurăm ca ospățul nostru, realitatea vițelului îngrășat, pentru ca noi să fim hraniți și întăriți pentru a-L putea trăi pe Cristos ca dreptatea noastră subiectivă.

Această experiență pe care a avut-o fiul risipitor nu este ceva unic; aceasta este experiența noastră zi de zi, chiar de multe ori pe parcursul zilei.

Învățăm să ne întoarcem către Domnul și să ne pocăim înaintea Lui, căci suntem departe de El de atâtea ori și ne irosim timpul și energia pe multe lucruri diferite de scopul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce ne pocăim și ne mărturisim, El ne acoperă cu Cristos ca cea mai bună haină, dreptatea noastră obiectivă și ni-L dă pe Cristosul atotinclusiv ca hrană a noastră, astfel încât să putem trăi conform cu Dumnezeu în Cristos ca dreptatea noastră subiectivă. Slavă Domnului!

Mulți creștini de astăzi sunt mulțumiți să-L aibă doar pe Cristos ca dreptate obiectivă; acest lucru nu este suficient, căci satisface doar nevoia noastră, nu și nevoia lui Dumnezeu.

Nevoia noastră este să fim îndreptățiți și nimic din ce putem face nu poate realiza acest lucru – doar pocăința și credința noastră în Cristos ne pot face să fim îndreptățiți și să-L avem pe Cristos ca dreptate obiectivă. Aceasta ne satisface nevoia.

Dar cum rămâne cu nevoia lui Dumnezeu? El vrea ca noi nu doar să fim îndreptățiți, curați și drepți; El vrea să se exprime în noi și prin noi, așa că vrea să fie dreptatea noastră subiectivă.

Îl lăudăm și Îi mulțumim Domnului Isus pentru că a murit pentru noi pe cruce, ca să putem fi îndreptățiți, și Îl aplicăm ca dreptate obiectivă astăzi. Dar nu rămânem aici; vrem să mergem mai departe cu Domnul și să ne împărtășim din bogățiile Sale în duh, astfel încât să-L putem trăi în viața noastră de zi cu zi ca dreptate subiectivă.

Cristos este atât haina noastră, cât și vițelul îngrășat, pentru ca noi să fim îndreptățiți și să-L putem trăi pe Cristos. Pe măsură ce Îl mâncăm pe Cristos, trăim datorită Lui (Ioan 6:57).

Pe măsură ce ne împărtășim din bogățiile lui Cristos, putem fi hrăniți și energizați în interior, astfel încât să putem trăi datorită lui Cristos și să-L avem exprimat prin noi în viața noastră de zi cu zi ca dreptatea noastră subiectivă.

Slavă Domnului că El a fost dat pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră (Romani 4:25). El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcat, să trăim înspre dreptate (1 Petru 2:24).

Am murit față de păcat; acum trăim pentru dreptate. Dreptatea nu este doar obiectivă pentru noi; dreptatea este acum subiectivă, căci trăim înspre Domnul fiind hrăniți în interior cu Cristosul pe care Îl savurăm și de care ne împărtășim.

Mâncând vițelul îngrășat, fiul risipitor a fost hrănit și transformat în interior, chiar capabil să funcționeze ca fiul tatălui său. În mod similar, mâncându-L pe Cristos și împărtășindu-ne din El ca hrană a noastră, El poate fi exprimat prin noi, iar noi Îl trăim pe Cristos pentru buna plăcere a lui Dumnezeu.

În acest fel, cooperăm cu Domnul pentru a avea dreptățile sfinților, haina brodată, dreptatea miresei. Ne producem haina de nuntă prin umblarea noastră zilnică în Duhul și conform Duhului și având o trăire conform Duhului.

Zi de zi, săptămână de săptămână, lună de lună și an de an, trebuie să trăim și să umblăm conform Duhului, ca să ne putem pregăti haina de nuntă.

Fie ca noi să fim cei care cooperează cu Domnul zi de zi în viața noastră, savurându-L pe Cristos ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă.

Doamne Isuse, venim la Tine așa cum suntem; ne pocăim și ne mărturisim păcatele și credem în lucrarea Ta răscumpărătoare de pe cruce. Te primim ca dreptatea noastră în mod obiectiv înaintea lui Dumnezeu. Îți mulțumim că ești cea mai bună haină dată nouă de Dumnezeu pentru ca noi să fim îndreptățiți de Dumnezeu conform standardului Său de dreptate. Amin, Doamne, ne deschidem Ție și ne împărtășim din bogățiile Tale în duh. Aleluia, Cristos este ospățul nostru! Ne exersăm duhul, Doamne, sub acoperirea sângelui Tău, pentru a Te savura, a Te mânca și a Te bea. Tu ești viața și rezerva noastră de viață. Te mâncăm și vrem să trăim datorită Ție. Trăiește în noi astăzi. Fii exprimat prin noi. Fie ca noi să avem dreptățile sfinților, dreptatea noastră trăită ca fiind haina noastră de nuntă! Amin, Doamne, vrem să cooperăm cu Tine astăzi pentru a ne pregăti haina de nuntă, avându-L pe Cristos trăit din noi în viața noastră de zi cu zi! Fie ca să continuăm să Te savurăm și să Te experimentăm astăzi ca dreptatea noastră obiectivă și subiectivă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Live out Christ as our Subjective Righteousness for the Righteousness of the Bride, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 5 cu tema: Dreptatea miresei (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Dumnezeu este drept în sângele lui Isus și credincios în Cuvântul Său pentru a ne ierta păcatele

24/02/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Dumnezeu este drept în sângele lui Isus, Fiul Său, pentru a ne ierta păcatele ori de câte ori ne pocăim și mărturisim; când umblăm conform cu Duhul, Îl trăim pe Cristos ca dreptate a noastră și exprimăm imaginea lui Dumnezeu, trăind în împărăția lui Dumnezeu în realitate. Amin!

Slavă Domnului că El este drept și, chiar mai mult, Îi mulțumim și I ne închinăm Lui pentru că ne-a făcut dreptatea Lui, chiar dreptatea lui Dumnezeu în Cristos!

Noi, ființele umane, ne-am născut în păcat și, pe măsură ce creștem în viața noastră umană, devenim din ce în ce mai răzvrătiți împotriva lui Dumnezeu. Este cu adevărat îndurarea lui Dumnezeu că putem vedea ceva din mântuirea lui Dumnezeu, ne pocăim și credem în Domnul pentru a deveni copii ai lui Dumnezeu!

În îndurarea și harul Său, Dumnezeu ne-a întins mâna și, în suveranitatea Sa, am crezut în Domnul Isus și ne-am pocăit de păcatele noastre. Prin strălucirea Domnului asupra noastră, am văzut cine suntem, ce suntem și am văzut, de asemenea, cine este El și ce este El.

Pur și simplu ne-am pocăit și am crezut, iar Domnul a avut o cale să vină în noi ca viață a noastră. Când am crezut în Domnul Isus, pocăindu-ne pentru păcatele noastre și mărturisind numele lui Isus ca Mântuitor și Domn al nostru, Dumnezeu ne-a îmbrăcat cu Cristos ca dreptate a noastră.

Dumnezeu este drept; El nu ne poate accepta sau avea părtășie cu noi decât dacă ne ridicăm la nivelul standardului dreptății Sale.

Așadar, Dumnezeu, în Cristos, a venit să moară pentru noi și El a împlinit toate cerințele dreptății lui Dumnezeu. Acum, prin credința în El, standardul dreptății este împlinit și putem fi drepți înaintea lui Dumnezeu în Cristos.

Suntem îndreptățiți de Dumnezeu. După ce credem în Domnul Isus, însă, continuăm să venim la Domnul pentru a-L primi ca dreptate a noastră; acum această dreptate este introdusă în noi și trăită din noi.

Nu căutăm să ne îmbunătățim sau să ne perfecționăm comportamentul; mai degrabă, venim la Domnul așa cum suntem, pentru ca El să fie trăit din noi ca dreptate a noastră.

Nu venim la El doar pentru a-L cunoaște și a ști despre El; ne întoarcem inima către El și Îi permitem să-Și facă domiciliul în inima noastră prin credință.

Dreptatea este legată de faptele, căile, acțiunile și activitățile exterioare ale lui Dumnezeu. Tot ceea ce face Dumnezeu este drept; tot ceea ce face El este drept în orice fel.

El vrea să fim la fel de drepți precum este El și face acest lucru prin umblarea noastră conform Duhului, astfel încât cerința dreaptă a legii să se poată împlini în noi. Fie ca noi să vedem acest lucru și ca acesta să devină realitatea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Dumnezeu este drept în sângele lui Isus și credincios în cuvântul Său de a ne ierta păcatele noastre

1 Ioan 1:9 ne spune că, dacă ne mărturisim păcatele, Dumnezeu este credincios și drept să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.

Suntem cu toții păcătoși. Suntem lipsiți de gloria lui Dumnezeu. Păcătuim nu numai atunci când facem ceva greșit; păcătuim pur și simplu neexprimând gloria lui Dumnezeu.

Chiar și atunci când trăim în noi înșine și prin noi înșine, păcătuim, pentru că nu-L exprimăm pe Dumnezeu în gloria Lui. Nu este nimeni drept, nici măcar unul; toți suntem lipsiți de gloria lui Dumnezeu.

Dumnezeu ne iubește; El iubește lumea foarte mult și vrea să distribuie tot ce este în noi pentru savurarea noastră, astfel încât să putem deveni expresia Lui corporativă.

Dar, doar pentru că ne iubește, nu ne poate elibera pur și simplu ca păcătoși. Dreptatea Lui ne condamnă; cu toții ajungem sub judecata lui Dumnezeu.

Cu toții merităm să murim conform cerințelor drepte ale lui Dumnezeu. Toți oamenii se nasc în păcat; toți oamenii sunt păcătoși, meritând să fie judecați și să moară din cauza păcatelor lor. Dar Dumnezeu ne iubește și El este drept; așa că a venit să moară pentru noi.

Dumnezeu L-a trimis pe propriul Său Fiu, Isus Cristos, ca să fie om; El a venit ca un om fără păcat și a murit pentru noi. El a murit pentru noi și a purtat păcatul lumii asupra Sa, fiind Mielul lui Dumnezeu (Ioan 1:29).

Cel drept a murit în numele celor nedrepți. El a plătit prețul propriului Său sânge pentru toți păcătoșii din întreaga lume, de-a lungul timpului și spațiului.

Cel drept a murit în numele celor nedrepți. Toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu sunt îndeplinite; acum Dumnezeu este satisfăcut. El ne poate elibera.

El ne vede ca fiind drepți în Cristos prin virtutea credinței noastre în El și este fericit când ne vede. Dumnezeu acceptă sângele lui Isus Cristos, Fiul Său, sângele perfect, și Se uită la sânge și este satisfăcut.

Sângele lui Isus a împlinit toate cerințele lui Dumnezeu și, prin dreptatea Lui, suntem eliberați. Putem sta pe sângele lui Isus atunci când ne mărturisim păcatele sub strălucirea Domnului, iar Dumnezeu este drept în sângele lui Isus pentru a ne ierta păcatele.

Dumnezeu este credincios în cuvântul Său (1 Ioan 1:10) și drept în sângele lui Isus, Fiul Său. El este credincios în ceea ce a spus; este credincios să împlinească ceea ce ne-a promis în cuvântul Său. Și Dumnezeu este drept în sângele lui Isus pentru a ne curăța și a ne spăla de păcatele noastre.

Cuvântul lui Dumnezeu este cuvântul adevărului Evangheliei Sale (Efeseni 1:13), care ne spune că El ne va ierta păcatele noastre datorită lui Cristos (Fapte 10:43).

Prin cuvântul Evangheliei, Dumnezeu ne promite că, dacă ne pocăim și ne mărturisim păcatele, Dumnezeu ne va ierta păcatele noastre datorită lui Cristos, care a murit pentru noi și Și-a vărsat sângele pentru noi pe cruce.

Cristos Și-a vărsat sângele, iar sângele lui Cristos a împlinit cerințele drepte ale lui Dumnezeu, pentru ca El să ne poată ierta păcatele (Matei 26:28). Ce provizie minunată avem în viața noastră creștină de astăzi!

După ce credem în Domnul Isus, încă păcătuim, deși nu în mod obișnuit; ori de câte ori păcătuim, avem un Avocat la Tatăl, pe Isus Cristos, Fiul Său, și avem, de asemenea, provizia sângelui Domnului vărsat pentru noi.

Putem veni la Domnul așa cum suntem, ne putem mărturisi păcatele sub lumina Lui, iar Dumnezeu este drept în sângele lui Isus și credincios în cuvântul Său pentru a ne ierta păcatele și a ne curăța de orice nedreptate.

A ne ierta înseamnă a ne elibera de ofensa păcatelor noastre; a ne curăța înseamnă a ne spăla de pata nelegiuirii noastre. Când păcătuim, suntem pătați în conștiința noastră și ofensa păcatului este asupra noastră; trebuie să fim iertați de Domnul pentru a putea fi eliberați de ofensa păcatelor noastre și trebuie să fim spălați de pata nelegiuirii noastre.

Odată ce suntem iertați și spălați, nu zăbovim în gândurile noastre despre cât de înfrânți suntem sau cât de groaznic este eșecul nostru; Dumnezeu ne-a iertat, a uitat și noi suntem curățiți!

Ne încredem în sângele prețios al Domnului și continuăm să Îl savurăm pe Domnul. Ce dar minunat avem în sângele lui Isus!

Doamne Isuse, Te lăudăm pentru că Ți-ai vărsat sângele prețios pe cruce pentru a ne curăța și a ne spăla de toate păcatele noastre. Aleluia, acum ne putem mărturisi păcatele, iar Dumnezeu este credincios în cuvântul Său și drept în sângele lui Isus pentru a ne ierta păcatele și a ne curăța de orice nedreptate. Îți mulțumim, Doamne, pentru acest minunat dar al sângelui Tău. Îți mulțumim că ai venit ca fiind Cel drept să mori pentru noi și să-Ți verse sângele pentru noi. Aleluia pentru sângele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, vărsat pentru noi pe cruce! Amin, Doamne, fie ca noi să încetăm să încercăm să ne reparăm păcatele sau să facem lucruri bune pentru a acoperi ceea ce am greșit și fie ca noi să venim pur și simplu la Tine pentru a ne mărturisi păcatele. Amin, noi mărturisim și El ne iartă! Ne mărturisim păcatele, iar Dumnezeu este drept în sângele lui Isus pentru a ne ierta! Slavă Domnului, când Dumnezeu ne iartă păcatele, El ne eliberează de ofensa păcatelor noastre. Aleluia, când Dumnezeu ne curăță de orice nedreptate, El ne spală de pata nedreptății noastre! Amin, Doamne, credem în Tine și venim la Tine astăzi!

Umblăm conform Duhului vieții pentru a purta imaginea lui Cristos, a îndeplini toate cerințele legii și a trăi în împărăția lui Dumnezeu!

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră cu privire la dreptatea lui Dumnezeu și la modul în care îl putem experimenta pe Cristos ca dreptate a noastră în viața noastră de zi cu zi.

Romani 8:4 este un verset profund care ne arată că cerința dreaptă a legii este împlinită în noi, cei care nu umblăm conform cărnii, ci conform duhui. Acest lucru este uimitor!

Când umblăm conform duhului, nu încercăm sau nu devenim capabili să împlinim legea; mai degrabă, cerința dreaptă a legii este împlinită spontan, fără efort și automat în noi. Ce minunat!

Cu alte cuvinte, atunci când suntem în noi înșine, încercând să împlinim cerințele lui Dumnezeu, eșuăm lamentabil, căci suntem nenorociți, nu putem împlini legea lui Dumnezeu și nu-I putem fi plăcuți lui Dumnezeu.

Dar când suntem în Cristos, când umblăm conform duhului nostru contopit, avem dreptate, căci Îl exprimăm pe Cristos și purtăm imaginea lui Dumnezeu!

În Romani 8:29 ni se spune că Dumnezeu ne-a cunoscut mai dinainte și ne-a predestinat să fim asemenea imaginii Fiului Său, ca El să fie Întâiul Născut dintre mai mulți frați.

Dacă punem versetele 2 și 29 împreună, vedem Duhul, dreptatea și imaginea; când umblăm conform cu Duhul vieții, împlinim dreptatea legii și purtăm imaginea lui Cristos.

Cum suntem asemenea imaginii lui Cristos, Fiul întâi născut al lui Dumnezeu? Prin umblarea conform Duhului vieții în duhul nostru, astfel încât cerințele drepte ale legii să fie împlinite în noi și, prin urmare, exprimăm imaginea lui Cristos. Slavă Domnului!

Când ne exersăm duhul și umblăm conform duhului, avem dreptate, iar această dreptate este însăși imaginea Fiului lui Dumnezeu. Umblarea noastră conform Duhului produce dreptatea, iar dreptatea este imaginea lui Cristos, pe care o purtăm.

Dacă punem aceste versete împreună cu Romani 14:17, vedem în continuare că dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu, care în acest capitol se referă la viața de biserică.

Când ne întâlnim cu sfinții în biserica locală, demonstrăm Împărăția lui Dumnezeu, iar realitatea Împărăției lui Dumnezeu poate fi găsită în viața de biserică de astăzi. Slavă Domnului că viața de biserică este Împărăția lui Dumnezeu, iar Împărăția lui Dumnezeu este dreptatea.

Dreptatea este temelia tronului lui Dumnezeu (Psalmul 89:14) și Cristos domnește ca Împărat după dreptate (Isaia 32:1). Tronul Lui este în veci de veci, și sceptrul Împărăției Lui este sceptrul dreptății. El a iubit dreptatea și a urât fărădelegea (Evrei 1:8-9).

Dacă citim Vechiul Testament, de multe ori dreptatea este sinonimă cu împărăția, căci unde este împărăția lui Dumnezeu, acolo este dreptate.

Dreptatea este legată de guvernare, administrare, reglementare și domnie. Unde este Împărăția lui Dumnezeu, totul este condus de Cristos într-un mod potrivit. Când avem dreptate, avem mai întâi imaginea lui Dumnezeu; apoi, dreptatea stabilește împărăția lui Dumnezeu.

Imaginea lui Dumnezeu, dreptatea și împărăția lui Dumnezeu sunt legate. Acestea nu sunt doar concepte sau doctrine; toate acestea au o legătură foarte mare cu viața noastră de zi cu zi și cu experimentarea lui Cristos de către noi.

Trebuie să învățăm să umblăm conform cu Duhul vieții în viața noastră de zi cu zi. De exemplu, în viața de căsătorie și în viața de familie, soțul și soția trebuie să învețe să umble conform Duhului.

Dacă soții nu sunt fericiți unul cu celălalt, este pentru că nu umblă conform Duhului vieții; această nefericire dintre soț și soție va crea o situație neplăcută în viața lor de familie, iar copiii lor și cei din jurul lor vor simți acest lucru.

Nu va exista nicio împărăție a lui Dumnezeu și nu există dreptate; imaginea lui Cristos nu este exprimată prin ei. O, Doamne Isuse! Am putea crede că soțul și soția pur și simplu nu sunt de acord cu ceva sau au un schimb de cuvinte, și asta poate fi ceea ce se vede, dar realitatea este că nu există nicio expresie a lui Dumnezeu în viața lor de căsătorie.

Dar când fratele și soția lui trăiesc în Duh și umblă conform Duhului vieții, vor fi fericiți și plăcuți unul cu celălalt, iar copiii lor vor fi și ei fericiți. Viața lor de familie va fi glorioasă și minunată, căci dreptatea este acolo și imaginea lui Cristos este exprimată.

Alții vor putea vedea imaginea lui Dumnezeu și își vor da seama că împărăția lui Dumnezeu este prezentă în acea familie. Fie ca Domnul să câștige o astfel de experiență printre noi în viața noastră de familie și în viața de biserică!

Doamne Isuse, vrem să trăim și să umblăm conform cu Duhul vieții astăzi. Aleluia, când umblăm conform duhului, cerința dreaptă a legii este împlinită spontan în noi! Amin, Doamne, vrem să avem o astfel de viață zilnic! Nu vrem să ne străduim mai mult să îndeplinim cerințele Tale sau să ascultăm de cuvântul Tău; pur și simplu venim la Tine și ne exersăm duhul în timp ce ne trăim viața creștină. Amin, Doamne, vrem să avem imaginea lui Cristos în viața noastră de zi cu zi, pe măsură ce învățăm să umblăm conform Duhui. Fie ca imaginea lui Dumnezeu să fie cu noi, pe măsură ce trăim și umblăm în duh. Amin, Doamne, fie ca împărăția Ta să vină în noi și în jurul nostru. Fie ca să-L trăim pe Cristos ca dreptate în viața noastră de zi cu zi. Crește experimentarea lui Cristos în toate lucrurile, în viața noastră de zi cu zi. Nu vrem să facem nimic separat de Tine; pur și simplu vrem să rămânem în unirea organică cu Tine și să facem toate lucrurile în duhul contopit. O, Doamne, cum rămâne cu viața noastră de familie? Fie ca să învățăm să fim în duh și să facem toate lucrurile în duhul contopit, astfel încât imaginea Ta să fie exprimată prin noi, împărăția Ta să vină și cerința dreaptă a legii să fie împlinită în noi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God is Righteous in the Blood of Jesus & Faithful in His Word to Forgive us our Sins, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Pregătirea miresei – săptămâna 5 cu tema: Dreptatea miresei (ziua 3), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cerințele drepte ale lui Dumnezeu sunt împlinite în noi atunci când umblăm conform Duhului

23/02/2026 by Credincios in Cristos 4 Comments

În contemplarea noastră plină de rugăciune a dreptății miresei lui Cristos, trebuie să vedem definiția dreptății și să învățăm să umblăm conform Duhului, astfel încât cerințele drepte ale lui Dumnezeu să poată fi împlinite spontan în noi.

Amin, numai atunci când trăim în duh și umblăm conform Duhului în duhul nostru, cerințele drepte ale lui Dumnezeu sunt împlinite fără efort în noi! Fie ca Domnul să ne descopere pentru a vedea ce este dreptatea și cât de mult trebuie să experimentăm acest lucru în viața noastră de zi cu zi pentru pregătirea miresei lui Cristos.

În Apocalipsa 19:7-9 ni se spune că miresei i s-a dat să fie îmbrăcată în in fin, care este dreptățile sfinților. Inul fin, haina de nuntă a miresei, este dreptățile sfinților. Nu doar dreptate, ci dreptăți; aceasta este o expresie foarte specială.

Când luăm în considerare pregătirea miresei lui Cristos, trebuie să atingem subiectul dreptății. Unul dintre atributele lui Dumnezeu este dreptatea. Dumnezeu este dragoste, referindu-se la esența Sa interioară; esența lui Dumnezeu este dragostea.

Dumnezeu este lumină, referindu-se la strălucirea și expresia Sa; în expresia Sa, Dumnezeu este lumină. Dumnezeu este sfânt sau sfințenie, referindu-se la natura Sa; însăși natura lui Dumnezeu este sfântă.

Dumnezeu este drept, referindu-se la procedură sau cale; procedura, calea și faptele lui Dumnezeu sunt drepte. Fiecare atribut al lui Dumnezeu este implicat în pregătirea miresei.

Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre pentru ca noi să-L iubim pe Domnul ca Mire al nostru. El strălucește asupra noastră și ne face lumină în Domnul, astfel încât să-L putem exprima prin Cristos strălucind în noi și prin noi. Sfințenia Lui este împărtășită în noi pe măsură ce venim la cuvântul Său sfânt; suntem sfințiți în însăși natura noastră pentru a fi la fel de sfinți precum este El. Amin!

Și dreptatea Lui devine a noastră, fiind chiar introdusă în noi, astfel încât Cristos să trăiască în noi ca numeroasele noastre dreptăți, haina de nuntă. Cuvintele dreptate sau drept sunt folosite în întreaga Biblie de peste 350 de ori; prima dată a fost în Geneza 6 cu Noe.

După ce omul creat de Dumnezeu a decăzut și a devenit umanitatea, ceva corupt, malefic și plin de răutate, Dumnezeu s-a pocăit că l-a creat pe om și era pe cale să distrugă întreaga rasă umană.

În acea atmosferă și în acele condiții, Geneza 6 ne spune că Noe a găsit favoare în ochii lui Dumnezeu. Printre zecile de mii de oameni care trăiau pe pământ în răutate și corupție, Noe a fost drept și a găsit favoare în ochii lui Dumnezeu. Slavă Domnului!

Definiția dreptății în patru aspecte: a fi drept cu persoane, expresia lui Dumnezeu, împărăția lui Dumnezeu și a fi drept cu Dumnezeu

Conform întregii revelații a cuvântului lui Dumnezeu, există patru aspecte principale ale definiției dreptății. În primul rând, dreptatea înseamnă a fi drept cu persoane, lucruri și probleme înaintea lui Dumnezeu, conform cerințelor Sale drepte și stricte (Matei 5:20).

Am putea crede că suntem drepți cu ceilalți, dar, de fapt, nu suntem drepți. Am putea fi supărați pe cineva sau ceva și pur și simplu lovim un scaun cu piciorul; nu suntem drepți dacă lovim scaunul. Scaunul nu ne-a jignit, dar noi am fost supărați și am lovit scaunul cu piciorul.

Există multe probleme, lucruri și persoane cu care nu suntem drepți. Credem că suntem drepți, credem că facem lucrurile într-un mod drept și corect și credem că suntem corecți, dar nu suntem drepți cu toate persoanele, lucrurile și problemele înaintea lui Dumnezeu, conform cerințelor Sale drepte și stricte.

Doar pentru că suntem supărați pe cineva, credem că este drepți să ne năpustim asupra lui și să-i vorbim într-un mod supărat. Acest lucru nu este drept înaintea lui Dumnezeu.

În mod similar, în Trupul lui Cristos, pe măsură ce trăim viața de biserică astăzi, ne confruntăm cu multe tipuri de oameni cu obiceiuri și înclinații diferite. Uneori ne uităm la cineva și, în funcție de cum arată și vorbește, pur și simplu nu ne place accentul lui, așa că nu vorbim cu el.

Aceasta nu este ceva exterior; există o problemă interioară și nu suntem corecți. Ne lipsește dreptatea cuvenită față de oameni, față de lucruri și față de probleme înaintea lui Dumnezeu.

Domnul Isus a spus în Matei 5:20 că, dacă dreptatea noastră nu o întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nu vom intra în împărăția cerurilor. Avem nevoie de dreptatea întrecătoare, Dumnezeu în Cristos ca dreptate a noastră; altfel, nu putem intra în împărăția lui Dumnezeu.

Al doilea aspect al definiției dreptății este că dreptatea este expresia exterioară a Cristosului care trăiește în noi ca Duh (2 Corinteni 3:8-9). Dreptatea nu este ceea ce facem prin îmbunătățirea sau perfecționarea comportamentului nostru; este expresia Cristosului viu din noi.

Înainte de a fi mântuiți, am fi putut fi un gentleman, făcând lucrurile cum trebuie; totuși, după ce suntem mântuiți, Duhul ne atinge în legătură cu multe lucruri din ființa noastră și cât de greșiți suntem cu ceilalți.

Atitudinea noastră față de frații noștri, prietenii noștri și oamenii din jurul nostru nu este corectă; Duhul care locuiește în noi expune acest lucru. Așadar, ne pocăim, ne cerem scuze altora pentru atitudinea și cuvintele noastre și învățăm să-L luăm pe Cristos ca persoană a noastră, pentru ca El să fie trăit în noi.

Această dreptate este imaginea lui Dumnezeu exprimată prin noi (Efeseni 4:24; Coloseni 3:10). Suntem înnoiți în duhul minții noastre și Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus. Și când suntem cu alții, învățăm să-L luăm pe Cristos ca totul pentru noi, astfel încât El să poată fi totul în toți pentru omul nou.

Slujba dreptății este o slujbă a imaginii Domnului (2 Corinteni 3:9). Când a fost pe cruce, Cristos a creat omul nou, care este biserica; El a creat omul nou după Dumnezeu în dreptatea și sfințenia realității. Omul nou, biserica, a fost creat în atmosfera dreptății și sfințeniei realității.

Pe de o parte, suntem creați după imaginea lui Dumnezeu, așa că avem virtutea de a fi drepți; pe de altă parte, El vine în noi pentru a fi dreptatea noastră și a Se exprima prin noi. Amin!

Al treilea aspect al definiției dreptății este că este ceva ce ține de împărăția lui Dumnezeu (Matei 6:33; Psalmul 89:14). Dreptatea este temelia tronului lui Dumnezeu și trebuie să căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa.

Dreptatea este legată de împărăția lui Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este dreptate; în viața de biserică savurăm împărăția lui Dumnezeu, care este dreptate, pace și bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14:17). Dreptatea este legată de domnia, administrarea și guvernarea lui Dumnezeu.

Al patrulea aspect al definiției dreptății este că este ceva ce ține de a fi drepți cu Dumnezeu în ființa noastră (2 Corinteni 5:21). 2 Corinteni 5:21 este unul dintre cele mai profunde versete din Noul Testament, spunându-ne că, Pe Cel ce n-a cunoscut păcatul, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să putem deveni dreptatea lui Dumnezeu în El. Nu devenim doar drepți; devenim dreptatea lui Dumnezeu în Cristos.

În primul rând, credem în Cristos, iar Dumnezeu ne îndreptățește; El anunță tuturor că suntem drepți. Acum, El continuă lucrarea Sa în noi nu doar pentru a ne plasa în Cristos ca dreptate a noastră, ci chiar mai mult, pentru a ne face dreptatea lui Dumnezeu în Cristos.

Devenim dreptatea lui Dumnezeu; ceea ce vom exprima este Cristos Însuși ca dreptatea noastră trăită. Noi, cei care suntem răzvrătiți în natura noastră, dușmani ai lui Dumnezeu și persoane păcătoase, Dumnezeu ne face dreptatea lui Dumnezeu în Cristos. Slavă Domnului!

A fi drepți cu Dumnezeu în ființa noastră înseamnă a avea o ființă interioară transparentă și limpede ca cristalul, o ființă interioară care este în mintea și voința lui Dumnezeu. Amin! Aceasta este ceva ce ține de faptul că suntem dreptatea în Cristos. Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ai devenit dreptatea noastră. Aleluia, prin pocăință și credință în Cristos, El este dreptatea noastră! Venim la Tine, Doamne, în legătură cu toate problemele, lucrurile și persoanele din jurul nostru; fie ca noi să fim drepți cu ele, avându-L pe Cristos trăit în noi ca dreptatea noastră. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine, astfel încât să putem fi în drepți cu persoanele, lucrurile și problemele înaintea lui Dumnezeu, conform cerințelor Sale drepte și stricte. Amin, Doamne, trăiește Tu în noi astăzi. Fii exprimat prin noi ca dreptatea noastră. Vrem să dăm atenție duhului nostru, să rămânem în duhul nostru și să umblăm conform Duhului, astfel încât să putem purta imaginea lui Dumnezeu! O, Doamne, fie ca viața noastră de zi cu zi să Te exprime ca dreptatea noastră trăită! O, Doamne, fie ca noi să vedem că dreptatea este ceva ce ține de împărăția lui Dumnezeu. Vrem să căutăm mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Sa. Fie ca noi să fim cei care sunt drepți cu Dumnezeu în însăși ființa noastră. Fie ca noi să avem o ființă interioară transparentă și limpede ca cristalul! Fie ca noi să avem o ființă interioară care este în mintea și voia lui Dumnezeu! Amin, Doamne, credem că Tu ne faci dreptatea lui Dumnezeu în Cristos! Slavă Domnului!

Umblăm conform Duhului pentru a împlini spontan cerințele drepte ale lui Dumnezeu

Mulți creștini știu că Dumnezeu este drept și, mai ales când citim Biblia și vedem cerințele Sale pentru poporul Său, credem că acest lucru este imposibil pentru noi. Este adevărat că este imposibil pentru noi să împlinim cerințele drepte ale lui Dumnezeu.

Însă atunci când ne exersăm duhul, trăim în duhul contopit și umblăm conform Duhului, cerințele drepte ale lui Dumnezeu sunt împlinite spontan în noi (Romani 8:4).

În ceea ce privește dreptatea, nici măcar nu ne dăm seama cât de mult nu suntem drepți – nu suntem drepți cu Dumnezeu, nu suntem drepți cu cei din jurul nostru și nu suntem drepți cu lucrurile și problemele legate de noi.

Însă dacă primim și savurăm rezerva Duhului dătător de viață în întâlnirile bisericii și în timpul nostru cu Domnul, putem fi în mod spontan drepți, căci Cristos este exprimat prin noi.

Când ne dăm seama că primim rezerva Duhului atunci când suntem în întâlnirile bisericii, vom dori să fim prezenți la fiecare întâlnire, astfel încât să putem fi aprovizionați din belșug și ca Cristos să fie exprimat prin noi.

Fie că este vorba de o întâlnire de casă, o întâlnire de grup, o întâlnire de rugăciune, o întâlnire de profeție, o întâlnire la masa Domnului sau orice alt fel de întâlnire, simțim că mâncăm din belșug din pomul vieții și râul vieții curge liber. Ca urmare a savurării și experimentării Duhului care trăiește și lucrează în noi, devenim drepți.

Nu încercăm să fim drepți; pur și simplu suntem drepți, căci Cristos trăiește în noi. Ființa noastră interioară devine transparentă, limpede ca cristalul și cunoaștem inima lui Dumnezeu. Cunoaștem gândul Domnului și avem o înțelegere clară a voinței și lucrării Sale.

Drept urmare, ceea ce facem va fi conform gândului și voinței Domnului; aceasta este dreptatea. Unii creștini cred că numai atunci când fac ceva greșit nu sunt drepți cu Dumnezeu; acesta este un concept superficial al dreptății.

Chiar și atunci când nu facem nimic greșit, când nu umblăm conform Duhului, nu suntem drepți cu Dumnezeu. Aparent, nu suntem greșiți în niciun fel în exterior; de fapt, întreaga noastră ființă nu este dreaptă cu Dumnezeu. O, Doamne!

Este ca un elev care merge la școală și este prezent și este la ore, deci nu este nimic greșit în acest aspect; cu toate acestea, el este distras în clasă și nu acordă atenție la ce vorbește profesorul.În exterior, el nu greșește, dar, de fapt, greșește, căci ființa sa nu este prezentă în clasă.

Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să-L contactăm ca Duh dătător de viață, astfel încât să putem fi infuzați și saturați cu Duhul; acest lucru ne va face să fim transparenți în ființa noastră, iar Cristos va fi trăit în noi ca dreptatea noastră.

Spontan, suntem drepți cu Dumnezeu, suntem drepți cu omul și suntem chiar drepți cu lucrurile din jurul nostru. Vom realiza cum ar trebui să ne comportăm față de ceilalți din jurul nostru și cum ar trebui să ne ocupăm de bunurile noastre materiale.

Devenim o persoană dreaptă, o persoană care este dreaptă atât în lucrurile mari, cât și în cele mici și care este dreaptă cu Dumnezeu, cu ceilalți și cu sine însuși. Când ceilalți ne văd, ei simt că Cristos trăiește în noi, iar viața noastră este în dreptate, fiind imaginea lui Dumnezeu, exprimându-L pe Dumnezeu.

Trebuie pur și simplu să umblăm conform Duhului, fiind hraniți în interior de Duh; apoi, spontan și fără efort, vom împlini cerințele drepte ale lui Dumnezeu. Nu numai că poruncile care interzic uciderea, curvia, furtul, mărturia mincinoasă și pofta se vor împlini în noi, dar, mai mult decât atât, Cristos va fi exprimat prin noi.

Apostolul Pavel nu a putut împlini porunca referitoare la poftă când era în carnea sa (Romani 7:24); totuși, când era în Cristos, nu exista nicio condamnare, căci el pur și simplu L-a exprimat pe Cristos.

Nu este nevoie ca noi, creștinii, să încercăm să împlinim Cele Zece Porunci; trebuie doar să umblăm conform Duhului vieții și toate poruncile se vor împlini în noi. Slavă Domnului!

Doamne Isuse, alegem să ne întoarcem la Tine și să Te contactăm în duhul nostru contopit! Fă-ne să ne întoarcem la duhul nostru, Doamne, și să Te savurăm ca Duh cu duhul nostru. Aleluia, există o rezervă în Duhul cu duhul nostru și putem savura această rezervă pentru a trăi viața creștină! Amin, Doamne, fie ca noi să fim infuzați și saturați de Duhul dătător de viață, astfel încât întreaga noastră ființă interioară să devină transparentă și Cristos să trăiască în noi! Amin, Doamne, fie ca noi să cunoaștem voia Ta și gândul Tău și să facem voia Ta umblând conform Duhului. Păstrează-ne în duhul nostru astăzi. Păstrează-ne sub distribuirea Ta divină pentru a primi bogata Ta rezervă, ca să Te putem exprima! Amin, fie ca Cristos să fie exprimat prin noi ca dreptatea noastră. Da, Doamne, fie ca noi să fim cei care umblăm conform Duhului vieții, astfel încât cerințele drepte ale lui Dumnezeu să poată fi împlinite spontan în noi! Slavă Domnului, când umblăm conform Duhului, Cristos este dreptatea noastră trăită!