părtășia suferințelor lui Cristos

Suntem împreună-părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus

27/07/2026 by Credincios in Cristos 5 Comments

În calitate de credincioși în Cristos, suntem împreună-părtași la necazul, împărăția și răbdarea în Isus, căci aspirăm să fim mesagerii biruitori ai Domnului, care nu numai că primesc și sunt una cu mesajul viu al lui Dumnezeu, ci și participă împreună cu Cristos și cu sfinții la necazul, împărăția și răbdarea în Isus.

O, Doamne Isuse, Te iubim și Te urmăm astăzi! Suntem una cu Tine. Fă-ne sfinții Tăi biruitori. Fă-ne mesagerii din biserici astăzi, cei care aud ceea ce Duhul vorbește bisericilor. Fie ca noi să fim dispuși să fim împreună-părtași nu numai la natura divină, ci și la necazul, împărăția și răbdarea în Isus! Amin, Doamne, fă-ne cei pe care Tu îi poți folosi pentru a schimba această epocă! Amin!

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, suntem cei care vor să audă ceea ce Domnul vorbește bisericilor; vrem să vedem o viziune a lui Cristos ca Fiu al Omului umblând în mijlocul bisericilor locale și vrem să acordăm atenție vorbirii Sale.

Pe măsură ce ascultăm de vorbirea Sa, suntem una cu El; cu cât citim cu rugăciune mai mult cuvântul lui Dumnezeu, ceva se întâmplă în ființa noastră, fără ca noi să încercăm să facem ceva sau să ne schimbăm, și devenim la fel ca Cristos Însuși.

Slavă Domnului că avem Biblia, cuvântul lui Dumnezeu, și, de asemenea, avem slujba care deschide Biblia pentru a ne arăta economia lui Dumnezeu pe fiecare pagină a Bibliei și ne aduce în dorința inimii lui Dumnezeu.

Devenim ceea ce citim. Dacă citim Biblia în fiecare zi, dacă nu închidem cartea, ci o deschidem și o citim cu rugăciune în fiecare zi, devenim ceea ce citim. Treptat, devenim o altă persoană. Nu trebuie să citim Biblia și apoi să ne hotărâm să facem ceva; acest lucru nu va funcționa niciodată.

Calea religioasă este să citim ceva din Biblie și să încercăm să o facem; calea lui Dumnezeu este ca noi pur și simplu să citim și să ne rugăm asupra cuvântului lui Dumnezeu, iar cuvântul va lucra în noi.

Pe măsură ce suntem dezvăluiți când venim la cuvântul lui Dumnezeu, vedem viziune după viziune și, în cele din urmă, devenim ceea ce citim. Pe măsură ce citim cărțile slujbei care deschid cuvântul lui Dumnezeu, pătrundem în adâncurile adevărului din cuvântul lui Dumnezeu și devenim ceea ce citim.

Binecuvântat este cel care citește Cuvântul și care citește slujba care deschide Cuvântul, căci este adus în semnificația intrinsecă a Cuvântului și este luminat de Domnul prin cuvântul Său.

Așa s-a întâmplat cu famenul etiopian; a citit Scripturile, dar nu a înțeles, dar a primit lumină când Filip s-a apropiat de carul său și i s-a alăturat. Apoi, pe baza a ceea ce a citit, a avut o reacție: iată apă, ce mă împiedică să fiu botezat?

Citirea Bibliei cu ajutorul slujbei va provoca o reacție în noi, care ne va face o persoană diferită. Slavă Domnului!

Suntem împreună-părtași la necazul în Isus

Apostolul Ioan a spus că se afla pe insula Patmos pentru mărturia lui Isus și că a fost împreună-părtaș la necazul în Isus (Apocalipsa 1:9). El nu a fost doar părtaș la necaz, ci la necazul în Isus.

În Isus înseamnă că suferim și suntem persecutați pe măsură ce Îl urmăm pe Isus Nazarineanul prin Duhul lui Isus care locuiește înăuntrul nostru, Duhul unui om cu putere din belșug pentru suferință (Fapte 16:6-7).

Avem Duhul lui Isus; acesta este Duhul omului cu putere din belșug pentru suferință. Pavel și conlucrătorii săi au experimentat acest Duh în slujba lor; Duhul Sfânt le-a interzis să vestească cuvântul în Asia și au venit în Misia. Apoi, au încercat să intre în Bitinia, dar Duhul lui Isus nu le-a permis. În cele din urmă, au mers direct în Europa, unde îi așteptau multe persecuții.

La fel ca Domnul Isus, și noi suferim. Conform faptelor din viața Lui, numele Isus denotă o persoană suferindă, un om al durerilor (Isaia 53:3). Suntem împreună-părtași la necazul în Isus prin Duhul lui Isus care ne aprovizionează din belșug cu puterea pentru suferință.

Chiar dacă suntem conduși de Duhul lui Isus în situații în care suferințele sunt porția noastră, noi, ca împreună-părtași la necazul în Isus, suntem hrăniți din interior pentru a înfrunta suferința.

În timp ce suferim astăzi, Domnul Isus suferă în noi și cu noi (Apocalipsa 9:4-5; Evrei 13:13). Intrăm în împărăție prin multe necazuri (Fapte 14:22). Dar slavă Domnului, prin puterea învierii Sale, suntem în stare să participăm la suferințele Sale și să trăim o viață crucificată, fiind conformați morții Sale (Filipeni 3:10; Coloseni 1:24; Cânt. cânt. 2:8-9, 14).

Vrem să-L cunoaștem pe Cristos și puterea învierii Sale și să avem părtășia suferințelor Sale, fiind făcuți asemenea morții Sale.

Vrem să auzim glasul Preaiubitului nostru; iubim glasul Lui și El vine sărind pe munți și sărind pe dealuri. Cristosul nostru este în înviere și înălțare, mult deasupra oricăror probleme și suferințe de pe pământ.

El sare peste orice obstacol și sare peste orice barieră, căci El este Cristosul care sare muntele și dealurile. Pe măsură ce Îl savurăm, Îl privim și devenim asemenea Lui. El dorește să ne audă glasul, căci suntem una cu El în suferințele Sale, fiind împreună-părtași la necazul în Isus. Pe măsură ce luăm parte la necazul în Isus, Domnul vrea să ne audă glasul.

Ne deschidem Lui, Îl savurăm și El, cu puterea Sa de înviere, ne transportă în Sine ca fiind crăpăturile stâncii, pentru ca noi să putem fi una cu Cristosul crucificat. Prin puterea învierii Sale, intrăm în El ca Cristosul crucificat și acolo El vrea să ne audă glasul, căci este dulce, și să privească fața noastră, căci este plăcută Lui.

Fie ca noi să nu ne iubim viața-suflet până la moarte, ci mai degrabă să ne dăm viața pentru frați (Apocalipsa 12:11; 1 Ioan 3:16). Pe de o parte, ne pierdem viața-suflet pentru Domnul; pe de altă parte, vrem să le administrăm viață altora.

Cristos ne-a iubit și Și-a dat viața pentru noi (Ioan 3:16). Acum, noi, când vedem un frate păcătos, ne dăm viața sufletului și ne rugăm, cerem și îi dăm viață (1 Ioan 3:16).

El, în noi, ne face capabili să ne renegăm viața-suflet pentru Domnul și pentru frații noștri și putem administra viață altora, fiind astfel împreună-părtași la necazul în Isus.

Doamne Isuse, fie ca să ne dăm seama că suntem împreună-părtași la necazul în Isus pentru mărturia lui Isus! Amin, Doamne, ne deschidem Ție astăzi. Te iubim. Vrem să fim umpluți cu Tine! Fie ca să fim umpluți și călăuziți de Duhul lui Isus. Îți mulțumim că ești Duhul lui Isus care locuiește înăuntrul nostru, Duhul unui om cu putere abundentă pentru suferință. Amin, Doamne, în suferința noastră, Tu ești puterea noastră. Slavă Domnului, puterea lui Isus cel suferind este în noi ca Duh și putem fi împreună-părtași la necazul în Isus prin Duhul lui Isus! Îți mulțumim, Doamne, că suferi împreună cu noi și în noi astăzi, pe măsură ce noi suferim. Fie ca să vedem că intrăm în împărăția lui Dumnezeu prin multe necazuri. Fie ca noi să experimentăm puterea învierii Tale pentru a fi în stare să participăm la suferințele Tale și să trăim o viață crucificată, fiind conformați morții Tale! Amin, Doamne, fie ca noi să fim cei care nu-și iubesc viața-suflet până la moarte! Fie ca mai degrabă să ne dăm viața pentru Domnul și pentru frați, una cu Cristosul jertfitor de sine din duhul nostru!

Suntem împreună-părtași la împărăția în Isus

Pe de o parte, suntem împreună-părtași la necazul în Isus; pe de altă parte, suntem împreună-părtași la împărăția în Isus și la răbdarea în Isus.

Împărăția este viața de biserică, în care noi, în calitate de credincioși fideli, trăim pentru creșterea noastră în viață și transformarea noastră în viață (Matei 16:18-19; Romani 14:17; 1 Corinteni 3:7; 2 Corinteni 3:18).

Prin regenerare, ne-am născut în împărăția lui Dumnezeu; acum suntem împreună-părtași la împărăția lui Dumnezeu. Ce minunat e că ne împărtășim din împărăția lui Dumnezeu!

Facem acest lucru practicând viața împărăției în viața de biserică de astăzi. Pentru a practica viața împărăției, trebuie să urmărim dreptatea, credința, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură (2 Timotei 2:22).

Așa ne împărtășim la împărăție, practicând viața împărăției. Creștem în viață pentru împărăție, suntem transformați în viață pentru împărăție și Îl urmărim pe Cristos ca dreptate, credință, dragoste și pace, împreună cu sfinții care cheamă Numele Domnului dintr-o inimă pură.

De asemenea, pentru a practica viața împărăției, trebuie să avem grijă de frații care păcătuiesc pentru a-i vindeca (Matei 18:15-22). Dacă există un frate care păcătuiește, trebuie să mergem să-l mustrăm între noi și el; dacă ne ascultă, l-am câștigat pe fratele tău. Scopul este să-l câștigăm pe fratele nostru.

Apoi, ne rugăm și îi dăm viață – vezi 1 Ioan 5:16; ne rugăm, Îl rugăm pe Domnul și îi dăm viață fratelui păcătos. Nu vorbim despre ceea ce face, nu bârfim și nu criticăm; pur și simplu ne rugăm și îi dăm viață.

Aceasta înseamnă să trăim viața împărăției, adică să fim împreună-părtași la împărăția în Isus. Căutăm să fim umpluți cu Duhul dătător de viață și curgem Duhul, în unitate cu Domnul, pentru a da viață fratelui nostru. Cerem și dăm viață.

Noi suntem cei care cer, cei care caută să rămână în Domnul și să fie una cu Domnul și le administrăm viață altora. Cristos a venit ca viață; El a venit să ne dea viață și El vrea să avem viață din belșug (Ioan 10:4, 10).

El Însuși este viață, El a murit pe cruce pentru a-Și elibera viața divină și El este acum în înviere ca Duh dătător de viață pentru a Se distribui ca viață în noi.

El este în noi ca lege a Duhului vieții (Romani 8:2) pentru a distribui viața Sa divină în fiecare parte a ființei noastre – duh, suflet și trup (vv. 6, 10, 11). Slavă Domnului că putem fi umpluți cu viața divină și putem fi mântuiți în viața Lui (Romani 5:10) și putem domni în viața Lui (v. 17).

În cele din urmă, devenim cetatea vieții, Noul Ierusalim, unde pentru veșnicie Îl savurăm pe Tatăl ca lumină a vieții, pe Fiul ca pom al vieții și pe Duhul ca râu de apă a vieții și domnim în viață pentru veșnicie! Slavă Domnului!

El domnește în vecii vecilor (Apocalipsa 11:15) și noi vom domni și noi cu El în vecii vecilor! Ca astfel de persoane, ca persoane ale vieții, le administrăm viață altora rugându-ne pentru ei și apoi fiind una cu Domnul pentru a le da viață. Amin!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai regenerat cu viața Ta și ne-ai adus în împărăția lui Dumnezeu! Aleluia, acum suntem împreună-părtași la împărăția în Isus! Amin, Doamne, vrem să trăim astăzi în împărăția lui Dumnezeu, viața de biserică, pentru creșterea noastră în viață și transformarea în viață. Crești în noi și transformă-ne pentru împărăția Ta! Vrem să practicăm viața de biserică urmărind dreptatea, credința, dragostea și pacea alături de cei care Îl cheamă pe Domnul dintr-o inimă pură! Amin, Doamne, vrem să Te urmărim împreună cu sfinții! Fie ca noi să căutăm să fim umpluți de viață, să domnim în viață și să administrăm viață altora! Dă-ne inima Ta iubitoare și plină de dragoste să-i îngrijim pe frații păcătoși pentru a-i vindeca! Amin!

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus

Suntem împreună-părtași la răbdarea în Isus. Răbdarea este doar în Isus, căci El este Cel care poate îndura suferințele omenești. Trebuie să rezistăm tacticilor epuizante ale lui Satan (Daniel 7:25).

Satan ne epuizează, mai ales pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul acestei epoci. El nu ne atacă brusc; el epuizează consacrarea noastră, dragostea noastră pentru Domnul și căutarea Domnului de către noi puțin câte puțin, așa cum cineva ar diminua intensitatea luminii puțin câte puțin.

Lucrarea diabolică a lui Satan este de a-i epuiza pe sfinți; el epuizează zi de zi până când, invizibil, imperceptibil, dar într-un mod debilitant, suntem complet epuizați. O, Doamne! Satan îi epuizează pe copiii lui Dumnezeu treptat, în mod repetat, frecvent și zilnic.

Domnul ne-a avertizat că, la sfârșitul acestei epoci, dragostea multora se va răci (Matei 24:12). Dragostea noastră nu se răcește brusc; ea se răcește din cauza tacticilor repetate și frecvente de epuizare ale inamicului. Satan vrea să epuizeze trupul și inima omului.

Când am fost mântuiți, eram fericiți cu Domnul, iar când am atins viața de biserică, eram împăcați și plini de bucurie. Dar, pe măsură ce se întâmplă lucruri, putem fi nefericiți, supărați, ne putem pierde pacea și bucuria și putem fi obosiți, chiar deprimați. Este un proces gradual care durează mulți ani.

Fie ca noi să ne dăm seama de tacticile de epuizare ale lui Satan și să ne opunem lui. Fie ca noi să vedem că el caută să ne epuizeze consacrarea, așa cum a făcut Dalila cu Samson.

El folosește multe lucruri, persoane și situații pentru a ne apăsa, a ne epuiza și a ne face să ne pierdem consacrarea față de Domnul. Fie ca noi să venim la Domnul în cuvântul Său zi de zi.

Fie ca noi să rămânem în Cristos, căci numai atunci când rămânem în El putem păstra cuvântul răbdării Sale și putem avea răbdarea de a îndura suferința și opoziția (Apocalipsa 3:10). Putem răbda cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și experimentat-o (2 Tesaloniceni 3:5).

Amin, răbdarea este în Isus și El este în duhul nostru! Deși întreaga lume de astăzi I se opune și Îl respinge, El nu ripostează; El pur și simplu îndură totul. Pe măsură ce avem părtășie cu El și rămânem în El, ne împărtășim din răbdarea Lui. Îl urmăm pe aceeași cale cu răbdare (Evrei 12:1).

Pe măsură ce Îl urmăm pe Domnul, El devine răbdarea noastră și putem îndura persecuția, zvonurile, respingerea și opoziția. Aceasta este experiența noastră în timp ce așteptăm întoarcerea Domnului astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne faci împreună-părtași la răbdarea în Isus! Aleluia, Cristos este răbdarea noastră. Amin, Doamne, în noi înșine nu avem răbdare, iar Satan lucrează pentru a ne epuiza dragostea pentru Domnul, consacrarea și răbdarea noastră. Venim la Tine. Vrem să venim la Tine în cuvântul Tău. Rămânem în Tine ca să putem păzi cuvântul răbdării Tale și să avem răbdarea de a îndura suferința și împotrivirea! Slavă Domnului, putem îndura persecuția, zvonurile, respingerea și împotrivirea avându-L pe Cristos ca răbdarea noastră! Amin, Doamne, fie ca să răbdăm cu răbdarea lui Cristos pe care am savurat-o și am experimentat-o!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, We are Fellow Partakers in the Tribulation and Kingdom and Endurance in Jesus, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 4) – săptămâna 39 cu tema: Cristos ca Fiu al Omului umblă în mijlocul lampadarelor de aur (ziua 2) bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să nu ne exersăm preferința ci să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristos

05/03/2020 by Credincios in Cristos 1 Comment

Cartea Numeri dezvăluie pregătirea prealabilă a distribuției țării bune, care simbolizează savurarea Cristosului bogat conform alegerii lui Dumnezeu; în special, vrem să vedem că nu ar trebui să ne exersăm preferința în acest lucru.

Dumnezeu a dat țara lui Israel; El le-a promis strămoșilor lor, i-a scos din Egipt și i-a dus prin pustie în țara bună pentru a le-o da.

Fiind un Dumnezeu ordonat și înțelept, El a avut un mod special de a distribui țara bună; cu toate acestea, două triburi și jumătate din Israel, și-au exersat preferința în moștenirea țării.

Gad, Ruben și jumătatea seminției lui Manase au ales țara care se află la estul râului Iordan și Dumnezeu le-a permis să o aibă; acest aranjament și situație particulară deschid multe lecții cruciale, căci noi nu ar trebui să ne exersăm preferința în viața de biserică la participarea noastră și în posedarea țării bune.

Mulți creștini falimentează în această chestiune a posedării și savurării țării bune.

Ceea ce au savurat cele două triburi și jumătate din Israel în partea de est a râului Iordan nu a fost alegerea lui Dumnezeu, iar mai târziu în Biblie acea parte nu este nici măcar menționată ca fiind țara lui Israel, pentru că a fost acaparată de dușmani.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne aducă pe deplin în alegerea Lui legată de posedarea și savurarea țării bune și să ne exersăm duhul și să fim supuși în voința noastră, astfel încât să putem alege ceea ce alege Dumnezeu, nefiind mulțumiți de al doilea cel mai bun ci cu cel mai bun din partea lui Dumnezeu.

În Num. 32:1-42 și 33:50 – 36:13 vedem pregătirea distribuției țării bune; lecția principală de învățat aici este problema alegerii, a preferinței. În ceea ce privește împărtășirea noastră din savurarea lui Cristos, trebuie să fim atenți în ceea ce privește alegerea și preferința noastră.

Savurarea lui Cristos de către noi se află în sfera morții Sale și în învierea și înălțarea Sa

Țara bună este înconjurată de cele două mări (Marea Mediterană și Marea Moartă) și un râu (râul Iordan); aceste două mări și acest râu simbolizează moartea lui Cristos (vezi Num. 34:2-3, 6, 12).

Pe partea de vest se află Marea Mediterană, pe partea de sud există Marea de Sud sau Marea Moartă, iar râul Iordan este pe celelalte două părți, cuprinzând țara bună. Toate acestea simbolizează moartea lui Cristos.

S-ar putea să credem că acest lucru nu sună foarte pozitiv, dar Cristosul atotinclusiv este înconjurat de moartea Sa, iar modul în care intrăm în savurarea Cristosului atotinclusiv ca realitatea țării bune este prin moartea Sa.

De aceea, încă de la începutul vieții noastre creștine, trebuie să fim botezați în moartea Lui pentru a muri împreună cu El în omul nostru vechi, pentru ca noi să creștem împreună cu El pentru a-L savura pentru a trăi împreună cu El în țara ridicată din Canaan.

Savurarea lui Cristos este strâns legată de moartea Sa; putem spune că savurarea lui Cristos trebuie să fie în sfera, în teritoriul morții Sale.

Nu ar trebui să ne temem de moartea lui Cristos, căci cu cât suntem mai mult una cu El în moartea Sa, cu atât murim împreună cu El și în El în experiența noastră, cu atât Îl savurăm.

În Fil. 3:7-11 Pavel a vorbit despre urmărirea lui Cristos și a fi găsit în El și, în timp ce a vorbit despre aceasta, el era în părtășia suferinței Domnului și a fost conformat morții Sale.

Cu cât Pavel a fost conformat morții lui Cristos, adică cu cât mai mult i-a fost aplicată moartea lui Cristos, cu atât el L-a savurat pe Cristosul atotinclusiv ca realitatea țării bune.

Cu cât mai mult moartea lui Cristos este aplicată la ființa noastră și la orice lucru din creația veche din noi cum ar fi carnea, sinele și viața-suflet, cu atât participăm în Cristos.

Țara bună s-a ridicat din apele morții care o mărginesc; aceasta înseamnă că țara bună ca pământ înălțat și ridicat este un tip al lui Cristos înviat și înălțat, Cristos ceresc!

Cristos a intrat în noi în învierea Sa (Ioan 20:22) iar noi savurăm bogățiile Sale în înălțarea Lui (Efes. 2: 6; Col. 3:1-4).

Atunci când moartea lui Cristos este aplicată la orice lucru al omului vechi din ființa noastră, intrăm într-un domeniu nou, un domeniu înălțat și înălțat, unde Îl savurăm pe Cristos în învierea și înălțarea Sa.

Dar dacă nu trecem prin moartea Lui, în învierea și înălțarea Sa și dacă nu suntem așezați împreună cu El sus în ceruri, nu putem să-L savurăm pe acest Cristos bogat ca realitatea țării bune.

Trebuie să fim într-o anumită poziție și să avem o condiție specială pentru a-L savura cu adevărat pe Cristosul ceresc înălțat împreună cu toate bogățiile Sale.

La fel ca Pavel, ar trebui să dorim să-L cunoaștem pe El și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Sale, pentru a intra în posesia și savurarea Cristosului atotinclusiv ca țară bună.

Amin, fie ca să ne dăm seama că savurarea lui Cristos de către noi este în sfera morții Sale și este în învierea și înălțarea Sa, căci Cristosul atotinclusiv este un Cristos crucificat, înviat și înălțat pentru a fi Duhul dătător-de-viață atotinclusiv, Duhul ca realitatea țării bune atotinclusive!

Doamne Isuse, vrem să Te savurăm ca țara bună atotinclusivă în duhul nostru. Ne exersăm duhul, Doamne, și aplicăm moartea Ta la orice lucru din sine, din carne, din omul natural, din vechea creație și din viața-suflet. Fie ca orice este natural și vechi să fie adus prin moarte și înviere, pentru ca să putem să-L savurăm pe Cristosul atotinclusiv ca Duhul în învierea și înălțarea Sa. Amin, Doamne Isuse, adu-ne pe deplin pe domeniul învierii și înălțării pentru a-L savura pe Cristosul ridicat și înălțat ca realitatea țării bune!

Să nu ne exersăm preferința, ci să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristos

În Num. 32:1-5, 33 vedem că cele două triburi și jumătate ale lui Ruben, Gad și jumătatea seminției lui Manase i-au avut o cerere lui Moise, și anume de a moșteni țara de la estul râului Iordan. Această cerere nu a fost greșită, dar, în același timp, ei nu au avut dreptate în dorința lor de a primi moștenirea în funcție de alegerea lor cu privire la ceea ce a fost cel mai bun.

Dorința lor de a moșteni țara bună nu a fost greșită, dar nu au avut dreptate în a-și exercita preferința și a nu primi repartizarea de către Dumnezeu a țării bune; în acest fel, ei au înlocuit cel mai bun pentru cel de-al doilea cel mai bun.

Chiar și în experimentarea lui Cristos de către noi există măsuri și niveluri; putem avea ceva bun, dar nu este cel mai bun pe care Dumnezeu l-a planificat, pentru că ne exersăm preferința și obținem astfel cel de-al doilea cel mai bun.

Aceste două triburi și jumătate au spus că au vite și animale, așa că au nevoie să aibă această porțiune de pământ. Uneori „vitele” și „animalele” noastre devin o ispită pentru a ne face propria alegere și astfel are loc o mare pierdere.

Nu trebuie să lăsăm nimic din ceea ce avem să afecteze alegerea noastră sau să ne ispitească să ne exersăm propria alegere și preferință în această problemă.

În cele din urmă, această porțiune a țării din estul râului Iordan a fost prima parte a țării lui Israel care a fost luată de neamurile invadatoare de la răsărit, căci când au venit asirienii, au fost primii care au fost prinși și luați captivi (1 Cronici 5:25-26).

Cei care rămân la jumătatea drumului și sunt mulțumiți doar de o mică binecuvântare de la Dumnezeu vor fi ușor de prins de către inamic.

Dacă ne exersăm preferința, suntem cu ușurință prima pradă a inamicului. Dacă ne exersăm preferința, putem suferi același fel de soartă ca aceste seminții și urmașii lor, căci dacă suntem doar la jumătatea drumului în Domnul, la graniță, simțindu-ne OK și fiind mulțumiți doar cu o mică binecuvântare de la Dumnezeu, dușmanul ne poate lua captivi.

Când vine vorba de câștigarea lui Cristos, nu trebuie să ne mulțumim niciodată cu o sosire la jumătatea drumului; nu ar trebui să fim ușor mulțumiți ci, la fel ca Pavel, ar trebui să continuăm să ne întindem înainte pentru a-L câștiga pe Cristos pe deplin!

În lucrurile spirituale, este mult mai bine să nu acționăm conform preferinței noastre ci să lăsăm lucrurile în mâna Domnului și să-L lăsăm pe El să acționeze conform alegerii Sale (vezi Gen. 13:5-18). Să-L lăsăm pe Domnul să ne conducă.

De multe ori ne dorim cu disperare propria noastră alegere și se pare că Domnul ne permite acest lucru – așa cum și Dumnezeu prin Moise le-a permis celor două triburi și jumătate să-și aibă moștenirea în estul râului, dar aceasta este voința permisivă a Domnului.

Este posibil să obținem ceea ce ne dorim, este posibil să avem alegerea noastră, dar după un timp ne dăm seama că suferim o pierdere, căci obținând ceea ce ne dorim, uităm imaginea de ansamblu.

Dacă noi toți în viața de biserică nu ne-am exercita alegerea și preferința, ci am lăsa alegerea de partea Domnului, nu ar exista multe probleme între noi; multe dintre problemele noastre își au sursa în căutarea noastră ascunsă a propriei noastre alegeri.

Ar trebui să-L lăsăm pe Domnul să ia decizia și să aleagă, și vom primi partea noastră de moștenire.

Ținutul pe care l-au solicitat Ruben și Gad putea fi atins fără a traversa râul Iordan, ceea ce înseamnă că omul vechi nu a fost tratat și îngropat (vezi Iosua 3:16 – 4:12 și notele de subsol din Biblia Versiunea Recâștigării).

Abia după ce omul nostru vechi a fost tratat și îngropat (Rom. 6:3-6), suntem în stare să-L posedăm pe Cristosul atotinclusiv ca țară bună pentru moștenirea și savurarea noastră.

În mod specific, dacă dorim să-L câștigăm pe Cristos ca țară bună și atotinclusivă, trebuie să nu ne exersăm preferința, ci să-L lăsăm pe Domnul să aleagă și să ne aloce țara; astfel, trebuie să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristos, umblând împreună cu El în noutatea vieții.

Unde nu există moarte, nu există nici viață; dacă nu trecem prin apele morții – apele Iordanului, nu putem intra în savurarea țării bune a Canaanului.

Pământul dat lui Ruben, lui Gad și jumătății seminției din Manase (Num. 32:33), țara conform alegerii lor, putea fi atins fără a traversa Iordanul și, prin urmare, nu a fost o parte a țării bune a Canaanului (vezi Num. 34:14-15; 35:14).

Aceasta indică faptul că, în tip reprezentativ, această porțiune din țară se afla în afara morții lui Cristos. Abia după ce omul nostru vechi este mort și îngropat vom fi în măsură să vorbim despre posedarea țării bune ca savurare a noastră.

Când încercăm să-L savurăm pe Domnul fără să trecem prin moarte și înviere, savurarea noastră nu este reală și nu Îl savurăm pe Cristos în Trup. Fie ca să aducem acest lucru înaintea Domnului și să-I spunem:

Doamne Isuse, vrem să savurăm ceea ce Tu ne repartizezi din Cristos atotinclusiv ca țară bună. Nu vrem să ne exersăm preferința în savurarea pe Cristos, ci să trecem prin moarte și înviere pentru a-L savura pe Cristosul atotinclusiv. Amin, Doamne, salvează-ne de la alegerea celui de-al doilea cel mai bun; salvează-ne de a avea propria preferință și alegere în lucrurile spirituale, și salvează-ne de a merge pe jumătate în savurarea noastră de Cristos. Fie ca să nu fim mulțumiți doar de o mică savurare a lui Cristos conform alegerii noastre; adu-ne în savurarea deplină a repartizării de către Tine a Cristos atotinclusiv împreună cu toți sfinții din Trup!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Not Exercising our Choice but going through Death and Resurrection to Enjoy Christ, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (2) – săptămâna 7 ziua 4 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să fim conformați morții lui Cristos pentru a-L experimenta pe Cristos pentru eliberarea vieții lui Dumnezeu

22/11/2019 by Credincios in Cristos 1 Comment

Trebuie să fim conformați morții lui Cristos pentru a-L experimenta pe Cristos pentru eliberarea vieții lui Dumnezeu.

Pe de o parte, Pavel a vrut să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale; pe de altă parte, el a vrut să fie conformat morții lui Cristos, adică să ia moartea lui Cristos ca matriță a vieții sale.

De partea Domnului, El a experimentat întâi moartea și apoi a intrat în înviere; de partea noastră, experimentăm mai întâi puterea învierii lui Cristos și apoi, prin această putere, suntem în măsură să participăm la suferințele Sale (Fil. 3:10).

Aleluia, Cristos cu puterea învierii Sale este în Duhul compus, iar acest Duh este astăzi cu duhul nostru; putem experimenta puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale în duh.

Această expresie, “părtășia suferințelor Sale” indică faptul că, pe de o parte, Cristos a suferit deja pentru Trupul Său (suferințele pentru răscumpărarea noastră, la care nu putem avea nici o participare), iar pe de altă parte, El încă suferă.

Astăzi Cristos mai are suferințe pentru Trupul Său, în principal pentru zidirea Trupului, și Pavel a fost dornic să participe la aceste suferințe pentru Trup.

Aceasta poate însemna că există persecuții exterioare și credincioșii suferă, sau că există persecuție psihologică și că sfinții suferă; de asemenea, acest lucru înseamnă că ne putem ruga și putem fi una cu Isus cel suferind pentru a participa la suferințele Sale pentru Trupul Său.

Este o onoare să fim una cu Domnul în calea suferinței cu El pentru Trup. Pavel chiar a scris că suferințele sale erau pentru sfinți, așa că sfinților nu ar trebui să le pară rău pentru el, ci mai degrabă, așa cum moartea opera în el, tot astfel și viața să opereze în sfinți. O, ce părtășie!

În calitate de credincioși în Cristos care trăiesc o viață secretă cu Tatăl, noi ne exersăm ca să fim una cu El atât în viața noastră de zi cu zi, cât și în suferințele noastre pentru ca viața divină să fie eliberată și să poată curge în Trup pentru zidirea Trupului.

De exemplu, fratele Watchman Nee a ales să rămână în închisoare în China, pentru ca moartea să opereze în el și viața să opereze în sfinți, iar acum noi culegem beneficiile slujbei sale bogate.

Mulți plătesc un preț mare și îndură multă suferință nu pentru ei înșiși, ci în și pentru Trupul lui Cristos, iar atunci când Îl experimentăm pe Cristos în învierea Sa și suntem conformați morții Sale, putem avea părtășia suferințelor Sale, împlinind ceea ce lipsește în suferințele lui Cristos pentru Trupul Său.

Să fim conformați morții lui Cristos luând moartea lui Cristos ca matrița vieții noastre

Ce înseamnă să fim conformați morții lui Cristos, așa cum a menționat Pavel în Fil. 3:10? Înseamnă că moartea lui Cristos este o matriță și noi luăm această moarte ca matriță pentru viața noastră.

Când o mamă coace o prăjitură ea poate folosi o matriță unde pune aluatul, iar după ce aluatul va fi în matriță la cuptor, prăjitura va lua forma acestei matrițe. În același fel, moartea lui Cristos este o matriță și, când credem în El și suntem un singur duh cu El, noi suntem conformați cu matrița morții lui Cristos.

Aceasta înseamnă că putem trăi o viață crucificată cu Cristos, o viață continuu sub cruce, așa cum și Cristos a făcut acest lucru în viața Sa omenească. Când trăim o astfel de viață, viața lui Dumnezeu este manifestată în noi (Ioan 6:57).

Matrița morții lui Cristos se referă la darea continuă la moarte a vieții Sale omenești, pentru ca El să trăiască prin viața divină a lui Dumnezeu. Când Domnul Isus era pe pământ, pe de o parte, El era un om cu o umanitate înălțată, nobilă, etică și morală, iar pe de altă parte, El era Dumnezeu, având viața divină în El.

Deși umanitatea Domnului a fost perfectă, fără defecte și fără nici o problemă, El a trebuit să o lase la o parte și să Se lepede de Sine Însuși, trăind o viață sub cruce, pentru a putea trăi nu prin viața Sa omenească perfectă, ci prin viața divină din duhul Său.

Intenția lui Dumnezeu nu era ca Isus să trăiască o viață omenească perfectă prin umanitatea Sa perfectă; mai degrabă, El voia ca Cristos să trăiască o viață crucificată, o viață de continuă negare a vieții Sale omenești pentru a trăi prin viața divină, astfel încât să-L poată exprima pe Dumnezeu.

În acest fel, viața omenească este canalul pentru ca viața divină să fie trăită și să fie exprimată.

Mulți credincioși și necredincioși deopotrivă știu că viața omenească a Domnului a fost excelentă; El a fost perfect în orice fel și nu a greșit, nu a spus minciuni, nu a făcut lucruri rele sau vreun rău. Cu toate acestea, chiar și o astfel de viață omenească excelentă a trebuit să fie dată la moarte de dragul eliberării vieții divine.

Aceasta este matrița morții lui Cristos și această matriță a fost luată de Pavel ca matriță pentru viața sa. Pavel aspira să fie conformat morții lui Cristos, luând moartea lui Cristos ca matriță a vieții sale.

A fi conformați morții lui Cristos este baza experimentării lui Cristos (Fil. 1:20-21; 3:9-10). Matrița morții lui Cristos se referă la darea continuă la moarte a vieții naturale a lui Cristos, pentru ca El să trăiască prin viața lui Dumnezeu.

Această viață pe care Pavel a aspirat să o trăiască și acest fel de viață pe care Domnul vrea să o repete în viața noastră, este ca noi să putem fi conformați cu moartea lui Cristos prin puterea învierii Sale.

Doamne Isuse, luăm moartea Ta ca matriță a vieții noastre; ceea ce ne dorim nu este să trăim o viață omenească perfectă, ci ca viața divină să curgă și să fie exprimată în viața noastră omenească. Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama de faptul că a fi conformați morții lui Cristos este baza experimentării lui Cristos. Fie ca să experimentăm darea continuă la moarte a vieții naturale, ca să putem trăi prin viața lui Dumnezeu. Amin, Doamne, fie ca să Te cunoaștem pe Tine și puterea învierii Tale și părtășia suferințelor Tale, fiind conformații morții Tale!

Să fim conformați morții lui Cristos pentru a-L experimenta pe Cristos pentru eliberarea vieții lui Dumnezeu

Când vorbim despre darea la moarte a vieții noastre naturale pentru ca viața divină să fie eliberată și să fie exprimată prin noi, mulți sunt de acord, căci fac tot posibilul să dea la moarte aspectele negative ale vieții lor naturale.

Cu toate acestea, ei prețuiesc și chiar păstrează aspectele bune ale vieții lor naturale.

De exemplu, putem prețui propriile caracteristici și filosofii naționale; s-ar putea să ne gândim că, prin natură și prin naștere, suntem un pic mai buni, mai răbdători și mai gentili decât alții în anumite aspecte.

Chinezii se mândresc cu etica lor filosofică, americanii se pot lăuda cu franchețea și deschiderea lor, britanicii se pot lăuda cu politețea și clasa lor, francezii se pot lăuda cu cultura lor, și așa mai departe.

Prin urmare, un element de bază al vieții noastre naturale nu este dat morții, iar acest element devine o piatră imensă care împiedică eliberarea puterii învierii lui Cristos din noi.

Dar când suntem conformați morții lui Cristos, Îl experimentăm pe Cristos în moartea Sa pentru eliberarea, distribuirea și multiplicarea vieții și, de asemenea, Îl glorificăm pe Tatăl (vezi Ioan 12:24-26, 28; 13:31; 2 Cor. 4:12).

Când suntem conformați morții lui Cristos, când avem o participare personală în moartea lui Cristos și cunoaștem ce este crucea, nu vom vorbi despre cruce într-un mod religios, ci Îl vom cunoaște pe Cristosul suferind, Omul întristărilor.

Întreaga noastră ființă va fi o poartă a vieții; vom fi atât conformați morții lui Cristos, cât și vom experimenta eliberarea vieții.

Dar dacă nu suntem conformați morții lui Cristos, s-ar putea să nu progresăm în creșterea noastră în viață și vom limita foarte mult experimentarea puterii de înviere a lui Cristos de către noi.

Dacă nu suntem conformați morții lui Cristos ca să-L experimentăm pe Cristos pentru eliberarea vieții lui Dumnezeu, vom fi împiedicați să avem experimentări mai multe și mai înalte din Cristos; în loc de experimentările actuale ale lui Cristos, vom încerca să trăim din experimentările noastre trecute și să vorbim despre ele din nou și din nou.

Dar slavă Domnului, pe măsură ce suntem conformați morții lui Cristos, vom experimenta moartea Sa deplină!

În primul rând, dacă murim împreună cu Cristos, ne vom păstra viața-suflet întru viața eternă (Ioan 12:25) și în al doilea rând, vom birui lumea și Îl vom învinge pe Satan (v. 31; Evrei 2:14).

Dacă suntem conformați morții lui Cristos, Îl vom experimenta pe Cristos în moartea Sa pentru eliberarea, împărțirea și multiplicarea vieții (Ioan 12:24-26; 2 Cor. 4:12) și viața divină din interiorul nostru va fi eliberată pentru a fi împărțită în alții și astfel vom fi multiplicați. Aleluia!

Atunci când suntem conformați morții lui Cristos, viața divină din noi va fi eliberată în mod spontan, iar Dumnezeul și Tatăl nostru va fi glorificat.

Cu cât suntem mai mult conformați morții lui Cristos, cu atât Îl vom glorifica mai mult pe Tatăl și cu atât mai mulți vor fi atrași la Cristos. O astfel de atracție a altora la Cristos vine prin eliberarea vieții ca o urmare a conformării noastre cu moartea lui Cristos.

Modul în care Dumnezeu va câștiga Europa și pământul nu este prin mișcări exterioare și spectaculoase, ci prin multe boabe de grâu care cad în pământ și mor; învelișul lor este zdrobit și viața divină din ele este eliberată.

Doamne Isuse, fie ca să fim cei care Îl experimentăm pe Cristos în moartea Sa pentru eliberarea, împărțirea și multiplicarea vieții, pentru ca Tatăl să fie glorificat! Fie ca să avem o participare directă, personală în Cristos cu moartea Sa, pentru ca viața divină să fie eliberată, împărțită și multiplicată! Amin, Doamne Isuse, fie ca să luăm aceeași cale pe care Tu ai luat-o, căzând în pământ la fel ca boabele de grâu ca să mori, făcând ca moartea Ta să opereze în noi, ca viața divină să fie eliberată, împărțită în alții și multiplicată pentru gloria Tatălui!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Conformed to Christ’s Death to experience Christ for the Release of God’s Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 6 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Să experimentăm puterea învierii lui Cristos pentru a participa la suferințele Sale pentru Trup

21/11/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Aspirația lui Pavel a fost să-L cunoască pe Cristos și puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale; noi trebuie să experimentăm puterea învierii lui Cristos pentru a participa la suferințele Sale.

Dacă renunțăm la noi înșine și rămânem sub moartea crucii, vom experimenta puterea învierii lui Cristos pentru zidirea Trupului.

Ce înseamnă să-L experimentăm pe Cristos? Cum Îl putem experimenta pe Cristos în viața noastră de zi cu zi? A-L experimenta pe Cristos înseamnă a-L cunoaște și a-L savura pe Cristos într-un mod experimental; trebuie ca nu doar să cunoaștem despre Cristos și despre ceea ce poate fi El pentru noi, ci să avem o participare directă, personală, în Cristos.

De exemplu, un cuplu poate fi în procesul de curtare, și după ce le este clar în fața Domnului că ar trebui să continue, după ce se căsătoresc, au o participare directă, personală, în viața de căsnicie.

După ce am crezut în Domnul, am fost aduși în domeniul lui Dumnezeu, al lui Cristos și al împărăției lui Dumnezeu, iar acum Îl urmărim pe Cristos ca să-L cunoaștem într-un mod experimental, având nu numai o cunoaștere a lui Cristos, ci obținând persoana Sa.

Pentru a câștiga ceva din Cristos, trebuie să plătim un preț; Pavel a plătit prețul tuturor lucrurilor, la care a renunțat cu bucurie, pentru că le-a considerat ca fiind un gunoi de dragul cunoașterii lui Cristos.

Ca să-L câștigăm pe Cristos înseamnă să experimentăm, să savurăm și să luăm în posesie toate bogățiile Sale nepătrunse, plătind un preț. Cristos, Mântuitorul nostru, are bogății de nepătruns; bogățiile Sale sunt de nepătruns în măsura lor, dar ele pot deveni realitatea noastră deplină pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm.

Acest lucru este manifestat și clarificat la masa Domnului, când venim împreună nu numai pentru a ne aminti la nivel mental de ceea ce a făcut Domnul pentru noi, ci pentru a coopera cu Domnul pe care L-am savurat și L-am experimentat, pentru a-L oferi Tatălui pentru satisfacția Sa.

Fie ca să continuăm și să creștem în viața omenească și în viața divină zi de zi, savurându-L și experimentându-L pe Cristos. Fie ca să plătim prețul pierderii vieții noastre sufletești, negând sinele și socotind toate lucrurile ca pierdere de dragul lui Cristos, pentru ca Cristos să fie experiența noastră de zi cu zi și El să fie introdus în noi.

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos experimentându-L, savurându-L, fiind una cu El și avându-L înăuntrul nostru, având o viață zilnică cu Domnul, pentru ca El să trăiască în noi.

Tatăl nostru dorește să aibă adevărata închinare din partea copiilor Săi, iar această închinare adevărată nu se rezumă doar la cunoașterea lui Cristos, ci la experimentarea acestei Persoane minunate și bogate, care a fost experimentat și savurat de către noi în experimentarea noastră zilnică.

Aspirăm să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale

Pavel aspira să cunoască puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale (Fil. 3:10). Puterea învierii lui Cristos este de fapt viața Sa de înviere, care L-a înviat din morți (vezi Efes. 1:19-20).

Pavel nu voia doar să-L cunoască pe Cristos într-un mod general; el a dorit să cunoască în mod specific puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale, fiind conformat morții Sale.

Trebuie să-I cerem Domnului în mod specific ca să Îl experimentăm și să cunoaștem puterea învierii Sale și părtășia suferințelor Sale.

Domnul, în îndurarea Sa, ne va da lumină și va crea situații care ne vor permite să cunoaștem în mod direct și personal această putere de înviere, pe care moartea nu o poate învinge!

Moartea nu poate învinge viața de înviere; moartea nu-L poate învinge pe Domnul Isus și moartea nu poate învinge niciodată Trupul lui Cristos. Chiar dacă unii sfinți merg la Domnul și pare că există o înfrângere exterioară, viața de înviere triumfă, și puterea învierii este cea mai înaltă putere din univers!

Realitatea învierii lui Cristos și puterea sa este Duhul (Rom. 8:9-11; 1 Cor. 15:45; 1 Ioan 5:6). Duhul compus cu învierea lui Cristos și puterea învierii locuiește în duhul nostru pentru a distribui învierea lui Cristos și puterea ei în întreaga noastră ființă (Fil. 1:19; Exo. 30:23-25; Rom. 8:6b, 10-11).

Pentru a experimenta și pentru a cunoaște puterea învierii lui Cristos, trebuie să trăim o viață crucificată după modelul vieții Sale; conformarea noastră cu moartea lui Cristos oferă baza pentru ca puterea învierii lui Cristos să se ridice, astfel încât viața divină să fie exprimată prin noi.

Duhul – care este realitatea învierii lui Cristos cu puterea sa – este în duhul nostru pentru a distribui viața de înviere și puterea sa către toate părțile interioare ale ființei noastre.

Aspirația noastră este să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale; atunci când cunoaștem viața de înviere, suntem în stare și suntem întăriți ca să fim conformați morții lui Cristos.

Deoarece Cristos ca Duhul este în duhul nostru, duhul nostru este viață datorită dreptății; când ne întoarcem și avem mintea ațintită pe duh, mintea noastră (partea de căpetenie a sufletului nostru) este viață, iar Duhul împarte viață trupului nostru muritor pentru a da viață chiar și trupului nostru fizic.

Aleluia, întreaga noastră ființă devine viață, deoarece Duhul se răspândește din duhul nostru înspre toate părțile ființei noastre interioare!

Deși trupul nostru muritor îmbătrânește, Domnul ne dă viață zi de zi pe măsură ce ne întoarcem către duhul nostru, iar puterea de înviere operează în noi, atât pentru a ne conforma morții lui Cristos, cât și pentru a transmite viață divină întregii noastre ființe!

Doamne, aspirăm să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale. Îți mulțumim că ai venit ca Duhul în înviere pentru a fi unit cu duhul nostru și pentru a împărți viața divină în toate părțile ființei noastre interioare. Aleluia, duhul nostru este viață, mintea noastră devine viață, iar Duhul împarte viață chiar și trupului nostru muritor! Amin, Doamne, fie ca aceeași putere care a operat în Tine pentru a Te ridica din morți să opereze și în noi pentru a învia întreaga noastră ființă, ca să cunoaștem puterea învierii lui Cristos și părtășia suferințelor Sale!

Să experimentăm puterea învierii lui Cristos pentru a participa la suferințele Sale pentru Trup

Dacă noi, în calitate de credincioși în Cristos, ne punem pe noi înșine deoparte și rămânem sub moartea crucii, vom experimenta puterea învierii lui Cristos; apoi, în mod spontan, puterea de înviere experimentată de către noi va zidi Trupul lui Cristos (Fil. 3:10; Efes. 4:12, 16).

Condiția necesară pentru experimentarea puterii de înviere (2 Tim. 2:11) prin conformarea cu moartea Sa este părtășia suferințelor Domnului (Matei 20:22-23; Col. 1:24).

În cazul Domnului, mai întâi au venit suferințele și moartea, apoi a urmat învierea; în cazul nostru, mai întâi primim și experimentăm puterea învierii, apoi avem părtășia suferințelor Sale și conformarea cu moartea Sa.

Aleluia, ori de câte ori ne întoarcem către duhul nostru și atingem Duhul, savurăm puterea învierii Domnului, iar prin această putere suntem în măsură să participăm la suferințele Sale și să trăim o viață crucificată pentru producerea și zidirea Trupului lui Cristos!

Baza experimentării lui Cristos de către noi este conformarea cu moartea lui Cristos; dacă nu suntem conformați morții lui Cristos, nu-L putem experimenta pe Cristos, pentru că nu avem nici o bază.

Pentru ca să-L experimentăm pe Cristos, trebuie să fim conformați cu moartea Sa și, ca să fim conformați cu moartea Sa, trebuie să avem părtășia suferințelor Sale.

Prin participarea la suferințele lui Cristos, suntem aduși în poziția de a experimenta puterea învierii lui Cristos.

Cu toate acestea, unii cred că, dacă renunțăm la noi înșine, adică dacă Îl experimentăm pe Cristos în moartea Sa, nu va mai rămâne nimic din noi; totuși, atunci când credincioșii experimentează negarea sinelui, ceea ce rămâne este Cristos.

Când necredincioșii renunță la ei înșiși, nu mai rămâne nimic, pentru că ei nu-L au pe Duhul; dar când noi, ca credincioși, ne negăm pe noi înșine, când Îl experimentăm pe Cristos în moartea Sa, Duhul va fi real în noi și va trăi în noi.

Aceasta este de fapt puterea învierii. Trebuie să facem un singur lucru – să renunțăm la noi înșine, adică să ne punem sinele în moarte și să-l ținem pe cruce; atunci, vom trăi o viață crucificată ca bază pentru ca puterea învierii să fie manifestată.

Când puterea învierii este manifestată, acest lucru nu este în principal pentru savurarea noastră, ci pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Experimentarea puterii de înviere de către noi este pentru producerea și zidirea Trupului lui Cristos.

Ceea ce dorește Dumnezeu nu sunt niște indivizi spirituali prin care El să fie exprimat… El dorește să obțină un Trup și vrea ca Trupul să fie zidit pentru a fi expresia Sa corporativă.

Dacă renunțăm la noi înșine și rămânem sub moartea crucii, vom savura puterea învierii; imediat, puterea învierii va produce Trupul și va zidi Trupul lui Cristos.

E adevărat că va exista opoziție, dar Trupul va fi zidit, iar porțile Hadesului nu vor triumfa împotriva acestuia!

Expresia “părtășia suferințelor Sale” din Fil. 3:10 se referă la participarea la suferințele lui Cristos, care este o condiție necesară pentru a experimenta puterii învierii Sale (Mat. 20:22-23; Col. 1:24).

Cristos a suferit deja pentru răscumpărarea noastră și nimeni nu poate participa la această suferință; dar există un alt tip de suferință, așa cum se vede în Col. 1:24, care constituie ceea ce lipsește din suferințele lui Cristos pentru Trupul Său, biserica.

Cu toții trebuie să intrăm în părtășia suferințelor lui Cristos pentru zidirea Trupului lui Cristos. Mai întâi, experimentăm puterea învierii Sale, iar apoi prin această putere suntem în măsură să participăm la suferințele Sale (Fil. 3:10).

Unele dintre cele mai adânci suferințe nu vor fi cunoscute de nimeni, nu va exista vreo aparență sau ceva evident, și nu ne vom plângem de milă nici nu vom regreta, ci mai degrabă, trăim înaintea lui Dumnezeu Tatăl, trăim o viață secret, iar Trupul este zidit.

Aceste suferințe sunt în principal pentru Trupul lui Cristos, biserica; atunci când avem părtășia suferințelor Sale, viața divină este eliberată în Trupul lui Cristos pentru zidirea Trupului Său.

Doamne Isuse, vrem să învățăm să renunțăm la noi înșine și să rămânem sub moartea crucii, pentru a putea experimenta puterea învierii lui Cristos pentru zidirea Trupului. Amin, Doamne Isuse, fie ca să intrăm în părtășia suferințelor Tale pentru Trup și fie ca să experimentăm puterea învierii Tale. Fie ca să existe mulți credincioși care să intre în părtășia suferințelor Tale prin puterea învierii Tale, pentru ca viața Ta divină să fie eliberată în Trupul lui Cristos pentru zidirea Trupului!