Îl trăim pe Cristos

Învierea lui Cristos ar trebui să fie punctul focal al mărturiei noastre în timp ce Îl propagăm pe Cristos

21/12/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Cristosul revelat în cartea Fapte este în înviere, căci prin moarte El a intrat în domeniul învierii; învierea lui Cristos a fost punctul focal al mărturiei apostolilor, iar învierea lui Cristos ar trebui să fie, de asemenea, punctul focal al mărturiei noastre de astăzi. Amin!

Săptămâna aceasta venim la un subiect nou, Cristosul înviat, înălțat și atotinclusiv. Când vorbim despre predicarea lui Cristos sau predicarea Evangheliei pentru ca împărăția lui Dumnezeu să se poată răspândi și crește pe pământ, ce predicăm noi? Nu predicăm o mișcare sau doar un fel de cauză religioasă. Predicăm un Cristos înviat.

Cartea Fapte ne arată că discipolii lui Cristos, urmașii Săi care au fost regenerați de El prin suflarea Sa în ei și au fost îmbrăcați de El ca Duh Sfânt, au făcut o lucrare de predicare a lui Cristos. Ei l-au predicat pe Cristosul înviat în înălțarea Sa prin Duh.

Astăzi, mulți creștini fac multe lucrări pentru Dumnezeu și par a fi distrași de toate activitățile; de multe ori, ei predică o cale, o mișcare sau o doctrină în loc să-L predice pe Cristosul înviat. Cristos astăzi trebuie să fie predicat, căci El este în învierea Sa.

Propagarea Cristosului înviat continuă încă, căci El încă merge înainte! Apostolii și primii discipoli și-au făcut datoria și au îndeplinit ceea ce Domnul le-a măsurat. Acum, iată-ne aici, ca fiind continuarea cărții Fapte; nu continuăm un fel de mișcare sau grup religios, ci continuăm propagarea lui Cristos.

Îl predicăm pe Cristosul care a ieșit din veșnicie și încă merge înainte până când venim la Noul Ierusalim. În cele patru Evanghelii, Cristos a venit ca Dumnezeu încarnat, a trăit o viață smerită și L-a exprimat pe Dumnezeu pe pământ.

La sfârșitul călătoriei Sale pe pământ, El a mers la cruce pentru a fi crucificat și a îndeplini o răscumpărare minunată. Slavă Domnului pentru aceasta. Dar povestea nu s-a încheiat aici; la trei zile după crucificarea și moartea Sa, El a înviat din morți. A înviat.

Cristos este viu și trăiește veșnic! Aleluia, Cristosul nostru este un Cristos viu și noi slujim un Mântuitor viu! Nu avem doar un Cristos crucificat, ci chiar mai mult, un Cristos înviat! El este acum chiar înălțat la ceruri, îndeplinindu-și slujba cerească, fiind mult mai implicat și mult mai extins decât atunci când era pe pământ.

Fie ca noi să fim luminați de Domnul să vedem și să intrăm într-o apreciere a Cristosului înviat, înălțat și întronat, astfel încât să-L putem propaga!

Cristosul revelat în Fapte este în înviere: El a intrat în domeniul învierii după moartea Sa

Cristosul pe care îl vedem în cartea Fapte este în înviere (vezi Fapte 1:3; 2:32; 3:15; 4:33). Isus nu este mort; El nu este încă atârnat acolo pe cruce, ci mai degrabă, El este viu! El este viu astăzi! Mântuitorul pe care-L slujim astăzi nu este un Mântuitor mort care a predicat o evanghelie moartă, un fel de istorie care s-a întâmplat acum două mii de ani.

Slujim un Mântuitor viu care S-a prezentat viu după suferințele Sale prin multe dovezi de netăgăduit, apărând anumitor oameni timp de patruzeci de zile și vorbindu-le despre Împărăția lui Dumnezeu. El este acum viu nu mai este doar în starea fizică; El se află acum într-o altă stare. Prin învierea Sa, El a fost transferat în starea de a fi Duh.

În seara zilei învierii Sale, El s-a întors la discipolii care erau într-o cameră închisă și a suflat în ei, zicând: „Primiți Duhul Sfânt” (Ioan 20:22). Duhul Sfânt este Cristos într-o altă formă – Cristosul pneumatic. El le-a promis discipolilor Săi că Se duce, dar Se va întoarce, iar întoarcerea Lui va fi într-o altă formă, ca Duh. El a venit să se sufle pe Sine înafară ca suflare sfântă.

Acum, Cel care umbla odată printre ei, în mijlocul lor, timp de trei ani și jumătate, era acum în ei; El a intrat în ei ca Duh și nu i-a putut părăsi niciodată. Oriunde mergeau ei, El mergea cu ei.

La începutul cărții Fapte, Domnul Isus li s-a arătat acestor discipoli timp de patruzeci de zile. Deoarece a devenit Duh, El este invizibil; totuși, li s-a arătat totuși într-o formă vizibilă.

El a folosit aceste patruzeci de zile înainte de înălțarea Sa pentru a-Și învăța discipolii să trăiască nu prin prezența Sa vizibilă, prezența Sa fizică, ci prin prezența Sa invizibilă, prin faptul că El este Duhul.

Ceea ce avem astăzi nu este prezența fizică a lui Isus, ci prezența Sa invizibilă ca Duh. Astăzi, Cristos este în înviere pentru a fi Duhul dătător de viață. Ca Duh, El este mult mai prețios, mai intim și mai aproape de noi decât atunci când era cu discipolii fizic în lucrarea Sa pe pământ.

Mulți creștini, inclusiv poate chiar și noi înșine, ar fi dorit să ne fi născut în vremea Domnului Isus pentru a umbla cu El, a mânca pâinea și peștele și a participa la minuni; poate credem că acesta este cel mai bun lucru.

Dar trebuie să ne dăm seama că astăzi avem ceva mai bun; nu-L mai avem pe Cristos printre noi în trup, ci pe Cristos ca Duh dătător de viață în noi și putem savura prezența Sa nevăzută.

Pe de o parte, nu-L putem vedea; pe de altă parte, știm că El este aici cu noi. Acesta este Cristosul înviat. Prin moarte, Cristos a intrat într-un alt domeniu, domeniul învierii.

Învierea nu este doar un eveniment sau un fapt, ci o persoană; Isus a spus: „Eu sunt învierea și viața” (Ioan 11:25). Prin moartea Sa, Cristos a fost introdus în înviere, iar acum El se află în domeniul învierii.

Deoarece Cristos este Cel Viu cu o viață indestructibilă, moartea nu-L poate ține (Evrei 7:16; Fapte 2:24). Dumnezeu a dezlegat legăturile morții, căci nu era posibil ca Cristos să fie ținut de ea.

Când era în carne, El era restricționat de timp și spațiu. Dar acum El a fost transferat în domeniul învierii, căci El are o viață indestructibilă și moartea nu-L poate reține! Slavă Domnului! Cristos S-a predat morții, dar moartea nu a avut cum să-L rețină; mai degrabă, moartea a fost învinsă de El și El a înviat din ea. Tot ce putem spune este Aleluia!

Moartea învinge fiecare ființă umană; în cele din urmă, moartea îi va învinge pe toți oamenii puternici. Dar Cristos a învins moartea și a supus-o. Trebuie să-I cerem Domnului să ne deschidă ochii pentru a-L vedea pe Cristosul înviat.

Trebuie să-L vedem pe Cristos în domeniul învierii și să-L savurăm ca atare, chiar să-L predicăm pe Cristosul înviat!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Te-ai predat morții și ai biruit moartea! Aleluia, moartea nu a avut cum să-L rețină pe Cristos, căci El este înviere și viață! Slavă Domnului, prin moarte, Cristos a intrat într-un alt domeniu, domeniul învierii! Amin, Doamne, fie ca astăzi să-L vedem pe Cristosul înviat. Fie ca să avem o viziune clară a învierii lui Cristos, ca să putem fi martori la aceasta și să fim cei care predică pe Cristosul înviat pe pământ astăzi! Aleluia, pentru că Cristos este Cel Viu cu o viață indestructibilă, moartea nu-L poate ține! Slavă Domnului, Domnul nostru Isus Cristos a trecut prin moarte și a ieșit din moarte, intrând în domeniul învierii! Amin, Doamne, fie ca noi să avem o apreciere proaspătă a Cristosului înviat, ca să-L putem savura, să fim umpluți de El și să-L predicăm! Aleluia, moartea nu poate reține viața învierii! Cristosul înviat este în noi și-L putem savura și predica! Slavă Domnului!

Învierea lui Cristos ar trebui să fie punctul focal al mărturiei noastre în timp ce-L predicăm pe Cristos

Trebuie să-L cunoaștem pe Cristos în puterea, sfera și elementul învierii Sale (Filipeni 3:10-11). Pavel și-a dat seama că învierea lui Cristos nu a fost doar un eveniment care a avut loc cu mulți ani în urmă, ci că avem nevoie și ar trebui să experimentăm învierea lui Cristos astăzi.

Dumnezeu vrea să-L cunoaștem pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos și să-L exprimăm pe Cristos. Suntem acum în procesul de a-L sluji pe Domnul și este posibil să întâmpinăm multe dificultăți; în toate lucrurile, putem experimenta învierea lui Cristos și putem rămâne în domeniul învierii.

Cel care este în noi este Cristosul înviat, iar moartea nu-L poate reține pe El. Indiferent cât de dificil poate fi mediul nostru, Îl putem experimenta pe Cristosul înviat și putem reuși.

În Fapte, vedem că învierea lui Cristos a fost punctul focal al mărturiei apostolilor (vezi Fapte 1:22; 2:32; 3:13, 15, 26; 4:33; 10:39-40; 13:33; 17:3, 18). Care este punctul nostru focal astăzi? Care este punctul focal al mărturiei noastre? Este vorba doar despre slujba în biserică și despre buna coordonare dintre sfinți sau este Cristosul înviat?

Mărturia noastră nu ar trebui să fie despre succesul nostru, câți oameni am câștigat sau ce aranjament bun avem în viața de biserică. Mărturia noastră ar trebui să fie Cristosul înviat.

Trebuie să mărturisim despre învierea lui Cristos, căci Dumnezeu L-a înviat și noi suntem martorii Lui. Dumnezeu L-a glorificat pe Slujitorul Său Isus prin învierea Sa și în înălțarea Sa (Luca 24:26, 46; Fapte 3:13, 15, 26; 4:10, 33; 5:30-31).

Pentru Dumnezeu, învierea lui Cristos a fost considerată a fi glorificarea Sa. Cristos S-a rugat Tatălui în Ioan 17 să-L glorifice, pentru ca Fiul să-L glorifice pe Tatăl; aceasta a fost ultima Sa rugăciune înainte de a pleca de pe pământ.

Această glorificare se referea la moartea Sa iminentă și mai ales la învierea Sa, căci, așa cum ne spune Romani 1:3-4, Cristos a fost desemnat Fiul lui Dumnezeu cu putere în învierea Sa.

El a fost ca o sămânță care a căzut pe pământ ca să moară și, în învierea Sa, a fost glorificat, așa cum sămânța este glorificată prin aducerea de rod sau a unei flori. Prin moartea și învierea Sa, Tatăl a fost glorificat prin glorificarea Fiului în învierea Sa. Aleluia!

Acesta este acum în noi astăzi și ne glorifică pentru ca Tatăl să fie glorificat! Pentru veșnicie, acest lucru se va împlini în Noul Ierusalim!

Învierea Domnului Isus arată înapoi la încarnarea Sa, umanitatea, viața umană și moartea rânduită de Dumnezeu și indică înainte la înălțarea Sa, slujba și administrarea Sa în ceruri și întoarcerea Sa (Fapte 2:23; 1:9-11). Cu alte cuvinte, fără învierea Sa, încarnarea, viața umană și crucificarea Sa ar fi goale și ar însemna nimic!

Care este rostul ca cineva să moară pentru noi dacă nu și învie? Dar Cristos a înviat, iar Dumnezeu a acceptat încarnarea Sa, trăirea umană, crucificarea, moartea și învierea Sa. Dumnezeu a aprobat tot ce a făcut El.

Încarnarea și moartea Sa pe cruce au fost confirmate și acceptate de Dumnezeu prin învierea Sa. Aleluia pentru învierea lui Cristos! Și învierea Sa indică înălțarea Sa. Înălțarea Sa nu a fost doar întoarcerea Sa la Tatăl, de unde a venit, în fața discipolilor Săi.

Mai degrabă, învierea Sa se referă la un om-Dumnezeu înviat care s-a înălțat ca om-Dumnezeu după ce a trecut prin încarnare, trăire umană, moarte și înviere! Acum există un om-Dumnezeu care stă la dreapta lui Dumnezeu, căci El este în înălțare pentru a fi întronat, pentru a fi făcut Domn și Cristos!

Fără înviere, nici măcar înălțarea nu ar avea atât de multă semnificație! Învierea lui Cristos este un lucru important. Învierea lui Cristos este esențială în procesele prin care a trecut Cristos.

În învierea Sa, Cristos a adus umanitatea în divinitate, El a fost născut pentru a fi primul Fiu al lui Dumnezeu, iar noi am fost regenerați pentru a fi mulții frați ai lui Cristos. Aleluia!

Prin încarnare, El a îmbrăcat natura umană, iar prin moarte și înviere, Și-a adus natura umană în natura divină pentru a-L face Fiul lui Dumnezeu! Minunat!

Mai mult, în învierea Sa, cu toții am fost regenerați pentru a fi copii ai lui Dumnezeu și membre ale lui Cristos! Cristos și-a distribuit viața învierii în noi, credincioșii în Cristos, pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu.

Acum, noi, fiind continuarea cărții Fapte, Îl predicăm pe Cristosul înviat. Îl slujim pe un Cristos înviat. El nu doar a murit pentru noi, ca să-Și verse sângele pentru răscumpărarea noastră; mai mult, a înviat și acum este întronat în ceruri.

Savurăm prezența Sa nevăzută, trăim în prezența Sa, suntem una cu El și El trăiește în noi. Acum Îl predicăm pe Cristosul înviat și suntem martori ai învierii lui Cristos pentru cei din jurul nostru! Slavă Domnului!

Doamne Isuse, vrem să Te cunoaștem în puterea, sfera și elementul învierii Tale! Amin, Doamne, Te lăudăm nu doar pentru că ai înviat din morți, ci, mai mult decât atât, pentru că ești înviere și viață! Venim la Tine pentru a Te savura și a Te experimenta ca înviere și viață. Fie ca noi să cunoaștem, să savurăm și să experimentăm învierea lui Cristos și fie ca noi să fim cei care mărturisesc învierea lui Cristos! Aleluia, Dumnezeu L-a glorificat pe Slujitorul Său Isus prin învierea Sa și în înălțarea Sa! Slavă Domnului pentru învierea lui Cristos. Amin, Doamne, fie ca noi să vedem importanța și prețiozitatea învierii lui Cristos și fie ca acesta să fie punctul focal al mărturiei noastre de astăzi. Salvează-ne de la a ne concentra asupra oricărui altceva în afară de Cristos. Fie ca noi să fim cei care-L predică pe Cristosul înviat astăzi, mărturisind despre învierea Sa și trăind prin viața învierii Sale! Slavă Domnului, Mântuitorul nostru este viu în înviere și El este în noi ca Duh dătător de viață pentru a ne face copii ai lui Dumnezeu și membre ale Trupului lui Cristos pentru glorioasa Sa expresie corporativă!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ’s Resurrection should be the Focus of our Testimony as we Propagate Christ, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 4 cu tema: Cristosul înviat, înălțat și atotinclusiv (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic prin sfințire: unitate autentică

17/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Atunci când noi, credincioșii în Cristos, ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic, suntem una și suntem chiar perfecționați într-unul singur, pentru a fi într-un singur acord; ne mutăm întru Dumnezeul Triunic fiind sfințiți prin cuvânt (care este adevăr) și prin Duh (care este Duhul adevărului). Amin!

În noi, în noi înșine, nu există nicio cale de a fi una. Putem fi una temporar și momentan, dar nu există nicio cale de a avea unitate autentică decât dacă suntem în Dumnezeu și Dumnezeu este în noi, căci numai Dumnezeu este unul.

În viața de biserică trebuie să învățăm să ne exersăm duhul pentru a fi un singur duh cu Domnul și, de asemenea, trebuie să învățăm să tratăm orice factori de diviziune prin adevărul sfințitor din cuvântul lui Dumnezeu.

Pe de-o parte, vrem să rămânem în duhul nostru, fiind uniți intim cu Domnul și rămânând în unirea organică cu El. Pe de altă parte, Îi permitem Domnului să strălucească asupra noastră și să expună orice factor de diviziune din noi și dintre noi și Îl lăsăm să ne curețe și să ne purifice.

Există cel puțin patru factori principali de diviziune, toți fiind în noi.

În primul rând, există caracterul lumesc; poate că nu iubim întreaga lume, dar poate exista un anumit aspect al lumii pe care îl iubim, de care suntem atrași și cu care ne place să petrecem timp. Trebuie să ne dăm seama că, atâta timp cât iubim caracterul lumesc într-un anumit aspect, acel aspect al lumii devine o cauză de diviziune.

Al doilea factor de diviziune este ambiția; ambiția este în noi toți, suntem instruiți să fim ambițioși și chiar și în viața de biserică și în lucrarea Domnului, avem ambiție.

Există ambiția pozitivă de a trăi înaintea Domnului și de a-I fi plăcut; o astfel de ambiție este lăudabilă și ar trebui cultivată. Cu toate acestea, există ambiția pentru o poziție sau dorința de a fi cineva, de a avea o oarecare autoritate și de a fi văzut și apreciat de ceilalți; acesta este un lucru care trebuie expus de Domnul și tratat de El.

Modul în care ambiția este tratată și înlăturată este prin venirea noastră la Domnul prin cuvântul Său, pentru a-I permite să se infuzeze în noi, astfel încât adevărul sfințitor împărțit în ființa noastră să ne ucidă ambiția.

Al treilea factor de diviziune este înălțarea de sine; s-ar putea să avem o părere mai înaltă despre noi înșine decât ar trebui să avem și s-ar putea să vrem să ne înălțăm deasupra altora. Fie ca noi să fim dispuși să fim nimeni, doar credincioși în Cristos care Îl iubesc pe Domnul și care Îi dau lui Cristos preeminența.

În cele din urmă, al patrulea factor de diviziune îl reprezintă opiniile și concepțiile; acestea pot să nu fie atât de evidente și pot fi destul de pozitive, dar toate opiniile și concepțiile noastre ar trebui abandonate și ar trebui să ne ținem doar de scopul Domnului! Amin!

Ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic prin sfințire prin Cuvânt și Duhul adevărului

Unitatea despre care vorbește Domnul în Ioan 17, unitatea autentică pentru care S-a rugat, este unitatea în Dumnezeul Triunic care devine unitatea noastră. Pentru a fi una, trebuie să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic.

Numai atunci când suntem cu Domnul în Tatăl și în glorie, suntem una; când suntem în noi înșine, nu putem fi una cu ceilalți. Pentru a fi una cu ceilalți, trebuie să ne mutăm din sine și să intrăm în Dumnezeu Tatăl prin sfințire.

Când ieșim din noi înșine și intrăm întru Dumnezeul Triunic, suntem una și suntem chiar perfecționați în unitate, pentru a fi într-un singur acord (Ioan 17:11, 17, 21-23; Efeseni 4:1-6). Amin!

A fi sfințit înseamnă a ne muta din noi înșine și a intra întru Dumnezeul Triunic și a-I permite lui Cristos să trăiască în noi; în acest fel suntem perfecționați în unul singur (Ioan 17:21-23).

Iată cheia unității noastre; dacă vrem să fim perfecționați în unul singur, trebuie mai întâi să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic. Acesta este primul pas. Apoi, trebuie să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi.

Zi de zi, chiar toată ziua, în toate lucrurile legate de viața noastră omenească, atât mari, cât și mici, trebuie să-I permitem lui Cristos să aibă acces la întreaga noastră ființă interioară, astfel încât să putem fi una. Aceasta înseamnă să fim sfințiți.

Această sfințire are loc prin Cuvânt, care este adevărul, și prin Duh, care este Duhul adevărului. Trebuie să venim zilnic la Domnul în cuvântul Său, care este adevăr. Pe măsură ce venim la Cuvântul lui Dumnezeu în fiecare dimineață, în exterior atingem Cuvântul, dar în interior Duhul ne atinge.

Prin Cuvânt și prin Duh, ambele fiind realitatea, suntem sfințiți. Ai atins Cuvântul lui Dumnezeu astăzi? I-ai permis Duhului să te atingă? De multe ori, venim la Cuvântul lui Dumnezeu pentru a ne hrăni cu Domnul și obținem hrană în Cuvânt. Dar permitem noi oare Duhului să ne atingă, să ne vorbească și să expună lucrurile din noi?

Nu ar trebui să fim introspectivi în legătură cu asta, dar trebuie să fim inspirați să-I spunem Domnului că Îi permitem să ne atingă pe măsură ce Îl atingem în Cuvânt.

Vrem să ne deschidem întreaga ființă către El pe măsură ce venim la El în Cuvânt, astfel încât să putem fi sfințiți și să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic. Aceasta este singura cale prin care putem fi una, potrivit Domnului Isus.

Cu cât atingem mai mult Cuvântul lui Dumnezeu și cu cât Duhul ne atinge mai mult, cu atât ne mutăm mai mult din noi înșine întru Dumnezeul Triunic. Pe măsură ce-I permitem Duhului să ne atingă, ne mutăm din noi înșine – din vechea noastră locuință, sinele – într-o altă locuință, Dumnezeul Triunic! Amin!

Fie ca noi să învățăm să-L atingem pe Domnul în cuvântul Său prin exersarea duhului nostru și fie ca să-I permitem să ne atingă ca Duh. Pe măsură ce avem aceste tranzacții intime, personale, spirituale cu Domnul, suntem sfințiți și ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic.

În mod spontan, suntem una! În fiecare zi trebuie să facem această mutare, căci dacă rămânem în sine, avem caracterul lumesc, ambiție, înălțare de sine, opinii și concepții.

Când ne trezim dimineața, ne trezim în sine și cu carnea; trebuie să alegem să ne întoarcem către duhul nostru, să citim Cuvântul cu exersarea duhului nostru și să permitem Duhului să ne atingă prin cuvântul Său sfințitor.

Putem mărturisi că, cu cât permitem mai mult Duhului să ne atingă și atingem Cuvântul cu duhul nostru, cu atât mai mult ne mutăm din noi înșine. Pur și simplu ieșim din sine și ne mutăm întru Dumnezeul Triunic!

Zi de zi, trebuie să facem această mutare și de multe ori pe parcursul zilei trebuie să continuăm să o facem! Dacă nu ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic, suntem plini de caracterul lumesc, ambiție, înălțare de sine și opinii. O, Doamne!

Fie ca nimic să nu ne distragă de la duhul nostru. Fie ca nimic să nu ne întrerupă timpul petrecut cu Domnul, ci mai degrabă, să-L lăsăm pe Domnul să strălucească asupra noastră, să ne expună și să ne vorbească.

Dacă atingem continuu Cuvântul și Îi permitem Duhului să ne atingă zi de zi, vom fi sfințiți, adică vom ieși din noi înșine – vechiul nostru locaș – și vom intra întru Dumnezeul Triunic – noul nostru locaș. Amin!

Odată ce ne-am mutat din noi înșine, suntem sfințiți, separați de factorii de diviziune și separați nu numai înspre Dumnezeu, ci întru Dumnezeu! Amin!

Dacă vrem să avem unitate autentică și singurul acord, trebuie MAI ÎNTÂI să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic (Ioan 17:17, 21). Apoi, trebuie să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi (v. 23), astfel încât să putem fi una cu toți sfinții din localitatea noastră și, de asemenea, cu sfinții din orice localitate.

Este bine să aducem acest lucru Domnului în rugăciune, deschizându-ne către El cu privire la aceasta și spunându-I:

Doamne Isuse, vrem să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic prin a fi sfințiți în cuvântul Tău! Amin, Doamne, sfințește-ne astăzi. Fie ca să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic și fie ca să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi, astfel încât să putem fi perfecționați într-unul singur! Aleluia, suntem sfințiți prin Cuvânt – care este adevărul – și prin Duh – care este Duhul adevărului! Amin, Doamne, venim la Tine în cuvântul Tău zi de zi pentru a atinge Cuvântul cu duhul nostru și a-I permite Duhului să ne atingă. Fie ca să învățăm cum să atingem Cuvântul și cum să lăsăm ca Duhul să ne atingă. Amin, Doamne, ai Tu o cale să ne vorbești ca Duh și să ne atingi în cuvântul Tău, astfel încât să ne putem muta din noi înșine întru Dumnezeul Triunic! Fie ca să facem zilnic această mutare, astfel încât să nu mai rămânem în sine, căci în sine există caracterul lumesc, ambiție, înălțare de sine, opinii și concepții! O, Doamne, fie ca noi să fim în Dumnezeu și Dumnezeu să fie în noi! Vrem să avem unitate autentică și singurul acord mutându-ne din noi înșine întru Dumnezeul Triunic și permițându-I lui Cristos să trăiască în noi!

Suntem perfecționați într-unul singur trăind în Tatăl, permițându-I lui Cristos să trăiască în noi și trăind în gloria Tatălui

Ioan 17:23 este un verset minunat, dar misterios, căci spune: Eu în ei și Tu în Mine, ca ei să fie perfecționați într-unul singur. Aceasta este o unitate perfecționată, care este adevărata clădire și este, de asemenea, creșterea în viață (Efeseni 4:16). A fi perfecționați într-unul singur înseamnă că suntem salvați de lume, ambiție, înălțare de sine și opinii și concepții.

Versetul 23 din Ioan 17 ne spune că Cristos este în noi – Fiul trăiește și Se mișcă în noi și ne spune, de asemenea, că Tatăl este în Fiul – Tatăl trăiește și se mișcă în Fiul.

Cu alte cuvinte, în timp ce Fiul trăiește și Se mișcă în noi, Tatăl trăiește și Se mișcă în El. Prin această dublă trăire și mișcare suntem perfecționați într-unul singur și Îl exprimăm pe Tatăl în glorie. Așa putem fi una într-un mod autentic.

Suntem perfecționați într-unul singur, nu în principal prin faptul că lăsăm deoparte diferențele noastre și încercăm să fim de acord unii cu alții. Unitatea este zilnică, chiar și clipă de clipă, mutarea noastră din noi înșine întru Dumnezeul Triunic. Cum? Prin rugăciune, Duh și Cuvânt.

Trebuie să venim la cuvântul Domnului prin intermediul oricărei rugăciuni, exersându-ne duhul atât pentru a-L savura pe Domnul în Cuvânt, cât și pentru a-L lăsa să ne atingă ca Duh prin Cuvânt. Trebuie să atingem Cuvântul prin duh, cu rugăciune.

Când facem acest lucru, ambiția, caracterul lumesc, înălțarea de sine și opiniile noastre sunt tratate și înlăturate, și putem fi una! Ambiția este implicită în Ioan 17:21, înălțarea de sine în versetul 22 și concepțiile și opiniile în versetul 23.

În Dumnezeul Triunic, slavă Domnului, NU există ambiție! În gloria Tatălui, nu există înălțare de sine! Și în locul unde trăiește și domnește Cristos, nu există opinii și concepții.

De aceea trebuie să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic, căci în acest domeniu divin și mistic al Dumnezeului Triunic procesat suntem una și suntem perfecționați într-unul singur.

În domeniul divin și mistic al Dumnezeului Triunic procesat, ambiția este înghițită, înălțarea de sine dispare, iar concepțiile și opiniile sunt ucise. Slavă Domnului! În Dumnezeul Triunic, nu există răul de diviziune în lumea sistematizată de Satan (v. 15); în schimb, avem o unitate autentică.

Domnul I-a cerut Tatălui să nu ne scoată din lume, ci să ne lase aici și să ne țină departe de mâinile celui rău. În limba greacă se spune: păzește-i departe de mâna celui rău. Răul se referă la Satan și, în special, se referă la caracterul lumesc, ambiție, înălțare de sine și opinii și concepții. O, Doamne!

Adevărata unitate înseamnă să trăim în Tatăl, să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi și să trăim în gloria Tatălui, expresia Sa (Ioan 17:22, 24).

Dacă vrem să fim una într-un mod autentic, trebuie să trăim în Tatăl și să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi. Trebuie să ne mutăm din noi înșine întru Dumnezeul Triunic și trebuie să rămânem în El pentru expresia Tatălui, gloria Sa.

Unde este glorie, acolo este unitate. Unde este unitate, acolo este glorie. Acestea merg împreună. Adevărata zidire, unitatea și singur acord ca practică a unității sunt posibile NUMAI întru Dumnezeul Triunic și triumfă numai atunci când Cristos trăiește în noi.

Când suntem întru Dumnezeul Triunic, Îl putem exprima Tatăl în glorie și putem experimenta unitate autentică.

Fie ca Domnul să strălucească asupra noastră și să ne arate că, după ce ne mutăm întru Dumnezeul Triunic prin rugăciune și prin Cuvânt, trebuie să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi în toate lucrurile.

Trebuie să-L lăsăm să-Și facă domiciliul în inima noastră și să aibă acces la întreaga noastră ființă. Viața noastră de gândire, imaginația noastră, gândurile noastre nesupuse, gândirea noastră nestăpânită, emoțiile noastre nestăpânite și voința noastră nesupusă – trebuie să deschidem totul Domnului.

Doamne Isuse, vrem să avem unitate autentică fiind întru Dumnezeul Triunic! Fie ca să vedem că suntem perfecționați într-unul pe măsură ce ieșim din noi înșine și ne mutăm în Dumnezeul Triunic, fiind sfințiți în adevărul din cuvântul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, perfecționează-ne într-unul și salvează-ne de lume, ambiție, înălțare de sine și opinii și concepții. Slavă Domnului, în timp ce Fiul trăiește și se mișcă în noi, Tatăl trăiește și se mișcă în Fiul! Amin, Doamne, prin această dublă trăire și mișcare, suntem perfecționați într-unul singur și Îl exprimăm pe Tatăl în glorie. O, Doamne, vrem să trăim în Tatăl și să-I permitem lui Cristos să trăiască în noi! Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Vrem să ne mutăm continuu din noi înșine întru Dumnezeul Triunic și să rămânem în El pentru exprimarea Tatălui! Aleluia, adevărata zidire, unitatea și singur acord ca practică a unității sunt posibile doar întru Dumnezeul Triunic! Amin, avem o unitate triumfătoare atunci când Cristos trăiește în noi! Ne deschidem Ție, Doamne Isuse! Trăiește în noi astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Move out of Ourselves and Into the Triune God through Sanctification: Genuine Oneness, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 3 cu tema: Să menținem singurul acord prin cele trei substanțe ale puterii din recâștigarea Domnului — rugăciunea, Duhul și Cuvântul (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Sfințirea rezultă în unitatea autentică: sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic

15/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Pentru a menținem singurul acord, trebuie să fim sfințiți prin Cuvântul lui Dumnezeu; sfințirea prin Cuvânt are ca rezultat unitatea prin tratarea oricăror factori de diviziune, căci sfințirea are ca rezultat unitatea autentică – sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic, în unitatea Dumnezeului Triunic! Amin!

Trebuie să ne întoarcem la revelația divină din cuvântul lui Dumnezeu când vine vorba de singurul acord; în cartea Faptele Apostolilor, vedem cum primii discipoli au avut singurul acord după ce s-au rugat timp de zece zile într-singur acord, iar Domnul a avut o cale liberă de a revărsa Duhul Sfânt.

După aceasta, discipolii au luat calea rugăciunii, a Duhului și a cuvântului; nu au luat nicio altă cale pentru creștere. Calea pe care ar trebui să o luăm astăzi pentru a menține singurul acord este rugăciunea, Duhul și Cuvântul.

Ori de câte ori folosim orice altă cale, oricât de bună ar fi, aceasta poate aduce dezbinare și disensiuni. Poate că începem foarte bine, unii oameni pot fi aduși și unele aspecte ale vieții de biserică pot fi îmbunătățite, dar nimic nu funcționează în afară de rugăciune, Duhul și Cuvânt.

Trebuie să intrăm în Cuvântul lui Dumnezeu zi de zi, căutându-L pe Domnul față în față și savurându-L personal. Trebuie să fim saturați și îmbibați cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu-i putem sluji pe alții și nici nu putem predica Evanghelia folosind propriile noastre cuvinte sau idei.

Pe măsură ce înaintăm în Domnul și cu Domnul, trebuie să ne asigurăm că rămânem pe calea vieții, fără să ne agățăm de nimic care este separat de Cristos, ci mai degrabă, concentrându-ne doar pe Cristos.

Domnul s-ar putea să fi folosit o anumită cale sau un anumit lucru pentru a ne ajuta să creștem în viață și s-ar putea să ne fi dat anumite experiențe cu Cristos pentru a ne face să mergem mai departe.

Ceea ce le împărțim altora, singurul lucru care îi ajută pe alții în creșterea lor în viață, este cuvântul lui Dumnezeu pe care-l savurăm și experimentăm, este infuzat în noi, constituit în noi și care curge prin noi ca fiind cuvântul viu al lui Dumnezeu.

Trebuie să ne rugăm pentru a avea Duhul ca putere de a răspândi Cuvântul lui Dumnezeu. Trebuie să vorbim cuvântul lui Dumnezeu prin puterea Duhului; trebuie să tratăm mult cu Duhul, cu Duhul Sfânt, pentru a fi pe deplin deschiși către El din interior.

Avem nevoie de strălucirea și expunerea Domnului. Avem nevoie de mustrarea Lui și de expunerea problemelor noastre în lumina Sa. Vrem să fim persoane pline de Duh în interior și în exterior, așa că vrem să plătim prețul pentru a câștiga mai mult din Duh, a fi umpluți de Cuvânt și a rămâne în rugăciune.

Adevărul ne sfințește, iar sfințirea rezultă în unitate – avem nevoie de sfințire!

Fie că ne dăm seama de acest lucru sau nu, există mulți factori de dezbinare în noi și printre noi, mai ales atunci când nu suntem în duhul nostru. Prin urmare, trebuie să fim sfințiți.

Sfințirea prin Cuvântul lui Dumnezeu are ca rezultat unitatea prin tratarea factorilor de dezbinare; adevărul sfințește, iar sfințirea rezultă în unitate (Ioan 17:14-24).

Ioan 17 este rugăciunea Domnului înainte de a fi arestat și ulterior omorât. În această rugăciune, după ce a spălat picioarele discipolilor și a pregătit masa Domnului, El s-a rugat. Principalul lucru pentru care S-a rugat a fost unitatea. S-a rugat pentru unitate.

Dacă citim Ioan capitolul 17 folosind lentila singurului acord, vom realiza că Domnul vrea ca poporul Său, credincioșii în Cristos, să fie într-un singur acord, adică să fie toți una.

Discipolii Săi nu erau una. Când le-a spus că va merge la Ierusalim și va fi dat la moarte și va învia după trei zile, ei se certau unii cu alții cine va fi primul în împărăție. Nu erau una. Așa că Domnul S-a rugat pentru unitate.

Exista ambiție acolo și mulți alți factori de diviziune. Așa că Domnul S-a rugat ca Tatăl să ne sfințească în cuvântul Său; cuvântul Său este adevăr. Sfințirea și gloria sunt menționate și este menționată și unitatea.

Dacă nu avem sfințire, nu există unitate în realitate. Pentru a avea unitate, avem nevoie de sfințire. În Ioan 17:17, în special, vedem că trebuie să fim sfințiți în adevăr, iar cuvântul lui Dumnezeu este adevărul.

În Evanghelia după Ioan, adevărul are cel puțin aceste două funcții: să ne sfințească și să ne elibereze (8:32). Trebuie să fim eliberați de orice factor de diviziune și trebuie să fim făcuți una, chiar să fim una; adevărul ne sfințește, iar sfințirea este unitatea. Amin!

Sfințirea, adevărul și unitatea sunt interconectate, așa cum se vede în Ioan 17. Sfințirea izvorăște din adevăr, iar atunci când suntem sfințiți, suntem una. Suntem una fiind sfințiți în Cuvântul lui Dumnezeu. Adevărul ne sfințește, iar sfințirea este unitatea.

Motivul pentru care putem fi sfințiți în adevăr este că Dumnezeu este întrupat în Cuvântul Său. Dumnezeu Tatăl este întrupat în Cristos, Fiul; Fiul este realizat ca Duh, iar Duhul este una cu Cuvântul.

Când venim la Cuvântul lui Dumnezeu cu exersarea duhului nostru, atingem Cuvântul și, în același timp, atingem Duhul.

Când ne exersăm duhul nu doar pentru a citi, ci și pentru a ne ruga asupra cuvântului lui Dumnezeu, vom atinge Duhul, iar ceva din Dumnezeul Triunic este infuzat în ființa noastră.

Ceea ce este infuzat în noi prin atingerea Duhului în Cuvânt este adevărul. Aceasta nu înseamnă că, cu cât citim mai mult Biblia, cu atât suntem sfințiți mai mult și cu atât mai mult suntem una.

Cunoașterea biblică poate fi implicată, căci adevărul este în cuvântul lui Dumnezeu, dar există ceva viu în interiorul acestei cunoașteri. Trebuie să atingem Duhul în Cuvânt prin exersarea duhului nostru pentru a-L avea pe Dumnezeul Triunic infuzat în noi și a-L transfuza în noi prin Cuvânt.

Pe măsură ce Îl atingem pe Domnul în acest fel, ceea ce primim nu este doar cunoaștere biblică, ci, mai mult, suntem contopiți cu Dumnezeul Triunic și El este infuzat în ființa noastră. El este adevărul infuzat în noi pentru a ne elibera și a ne sfinți. Amin!

Când Dumnezeul Triunic este infuzat în noi prin intermediul Cuvântului Său sfințitor, suntem una! Rezultatul e în mod spontan unitatea – suntem una în Dumnezeu și avem singurul acord!

Doamne Isuse, ne deschidem Ție pe măsură ce venim la cuvântul Tău. Sfințește-ne în adevăr; cuvântul Tău este adevărul. O, Doamne, infuzează-ne cu Tine Însuți pe măsură ce venim la Tine în cuvântul Tău. Ne exersăm duhul în timp ce citim Biblia. Sfințește-ne când atingem Duhul în Cuvânt. Aleluia, Tatăl este întrupat în Fiul, Fiul este realizat ca Duh, iar Duhul este una cu Cuvântul lui Dumnezeu! Amin, Doamne, ne exersăm duhul pentru a atinge Duhul în timp ce atingem Cuvântul lui Dumnezeu! Infuzează-ne cu adevărul. Fie ca să câștigăm nu doar cunoștințe biblice sau doctrine scripturale, ci și mai mult, ceva viu din Dumnezeu! Amin, Doamne, vrem să cunoaștem adevărul și să avem adevărul pentru a putea fi eliberați! Aleluia, sfințirea prin Cuvânt are ca rezultat unitatea prin tratarea oricărui factor de diviziune! Slavă Domnului, adevărul sfințește și sfințirea este are ca rezultat unitatea! Amin, Doamne, păstrează-ne astăzi în Cuvântul Tău sfințitor!

Sfințirea rezultă în unitatea autentică, deoarece sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic

Unitatea pentru care Domnul Isus S-a rugat în Ioan 17 nu este doar unitatea Duhului sau o unitate între credincioși; El s-a rugat ca noi să fim una, așa cum Dumnezeul Triunic este unul.

În Ioan 17:17-23, vedem că sfințirea are loc în unitatea autentică, deoarece această sfințire ne păstrează în Dumnezeul Triunic; versetul 21 spune: „Ca toți să fie una, așa cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu sunt în Tine, așa și ei să fie în Noi”.

Singura cale prin care putem avea unitate este în Dumnezeul Triunic. Suntem păstrați în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii. Sfințirea rezultă în unitatea autentică, deoarece sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic.

Această unitate este unitatea coinerării, unitatea Tatălui fiind în Fiul, Fiul fiind în Tatăl și credincioșii fiind în Dumnezeul Triunic. Singura cale de a fi într-o astfel de unitate este să fim în Dumnezeul Triunic.

Este posibil ca noi să fim în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii Sale prin cuvântul Său. Calea este prin cuvântul care ne sfințește și lucrează în noi, pe măsură ce atingem Cuvântul lui Dumnezeu prin rugăciune și Duh (Ioan 17:19; 1 Tesaloniceni 5:23; Efeseni 5:26; Evrei 2:11).

Când atingem Cuvântul lui Dumnezeu cu rugăciune și Duh, ieșim din noi înșine și intrăm în „Noi” – în Dumnezeul Triunic, într-un mod cât se poate de practic și intim. Amin! Pentru a fi una, trebuie să fim în „Noi” – în Dumnezeul Triunic! Aceasta este adevărata unitate! Amin!

Singura cale prin care putem fi în Dumnezeul Triunic este prin adevărul sfințitor care tratează toți factorii de diviziune.

Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul din cuvântul lui Dumnezeu, ne eliberează și ne sfințește și lucrează în noi pentru a trata orice lucru negativ. Când suntem în procesul de a fi sfințiți, suntem aduși la o unitate autentică, deoarece sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic.

Când suntem ținuți în Dumnezeul Triunic, suntem una; însă când suntem în afara Dumnezeului Triunic, suntem imediat divizați.

Care este cauza diviziunii? Nu este vorba doar de dezacordul față de anumite doctrine sau de observarea unor probleme care nu sunt tratate în biserică; este faptul de a fi în afara Dumnezeului Triunic.

Fie ca noi să fim păstrați în Dumnezeul Triunic fiind sfințiți în adevăr. Fie ca noi să-L contactăm pe Domnul în fiecare dimineață, să atingem Cuvântul viu, și fie ca factorii de dezbinare să fie înlăturați și biruiți în experiența noastră.

Zi de zi, și mai ales dimineața, trebuie să Îl contactăm pe Domnul. Fiecare dintre noi trebuie să aibă o relație personală cu Domnul. Nu putem avea singurul acord dacă nu avem o relație personală cu Domnul.

Chiar dacă singurul acord este corporativ, el este, de asemenea, intrinsec și foarte personal, deoarece depinde de relația noastră personală cu Domnul. Dimineața, trebuie să începem prin a ieși din noi înșine și a intra în Dumnezeul Triunic în timpul nostru personal, intim și spiritual cu Domnul.

Trebuie să venim la El așa cum suntem, să-L lăsăm să strălucească asupra noastră și să mărturisim orice ne expune prin lumina Sa. Trebuie să-I permitem Domnului să trăiască în noi pe tot parcursul zilei, fiind într-o conversație continuă cu El în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile, astfel încât să putem fi una cu El.

Cât de mult trebuie să ieșim din noi înșine și să intrăm în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii divine prin cuvântul lui Dumnezeu! Pe măsură ce suntem sfințiți în adevăr, rezultatul este o unitate autentică, căci suntem păstrați în Dumnezeul Triunic ca unitate a noastră.

Când factorii de diviziune din noi sunt uciși de adevărul sfințitor, suntem aduși în unitatea autentică, căci sfințirea ne menține în Dumnezeul Triunic! Ce minunat e că sfințirea ne păstrează în Dumnezeul Triunic!

Cu toții putem mărturisi că am avut această experiență. Petrecem timp cu Domnul dimineața și, pe tot parcursul zilei, fie că conducem sau luăm transportul public la serviciu sau la școală, ochii și inimile noastre sunt atrase de atât de multe lucruri. Sau poate soția noastră spune ceva, sau șeful nostru are o anumită cerere de la noi și pur și simplu suntem îndepărtați de Domnul.

Dar dacă ne întoarcem în continuare către duhul nostru, conversând cu Domnul tot timpul, suntem sfințiți. Dacă continuăm să ne rugăm și să cugetăm la cuvântul lui Dumnezeu, suntem sfințiți.

Trebuie să fim păstrați în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii în cuvântul lui Dumnezeu. Sfințirea prin Cuvântul adevărului are ca rezultat unitatea Trupului lui Cristos, care este unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic (Ioan 17:21).

Când suntem sfințiți, suntem aduși în Dumnezeul Triunic ca unitate a noastră; suntem aduși în coinerența Dumnezeului Triunic, astfel încât unitatea divină este extinsă pentru a ne include pe noi.

Unitatea Dumnezeului Triunic este extinsă pentru a ne cuprinde pe noi, Trupul lui Cristos! Aleluia!

Doamne Isuse, fă-ne să vedem că sfințirea rezultă în unitatea autentică! Amin, Doamne, fie ca să ne dăm seama că sfințirea în adevăr ne păstrează în Dumnezeul Triunic! Venim la Tine, dragă Doamne, pentru a fi sfințiți de Tine în adevăr. Fie ca să învățăm să ieșim din noi înșine și să intrăm în Dumnezeul Triunic prin intermediul sfințirii în adevăr! O, Doamne, fie ca să vedem că singura cale de a fi în Dumnezeul Triunic este prin adevărul sfințitor care tratează toți factorii de diviziune. Ne deschidem Ție în timp ce venim la cuvântul Tău. Amin, Doamne, păstrează-ne în Tine astăzi. Păstrează-ne în Dumnezeul Triunic. Venim la Tine dimineața pentru a Te contacta și a atinge Cuvântul viu. Infuzează realitatea divină în ființa noastră. Venim să Te contactăm zi de zi, pentru ca orice factor de diviziune din noi să fie eliminat. Adu-ne în unitatea autentică și păstrează-ne prin sfințire în Dumnezeul Triunic! Aleluia, sfințirea prin cuvântul adevărului are ca rezultat unitatea Trupului lui Cristos – unitatea extinsă a Dumnezeului Triunic!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Sanctification Issues in Genuine Oneness: Sanctification Keeps us in the Triune God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 4 cu tema: Să menținem singurul acord prin cele trei substanțe ale puterii din recâștigarea Domnului — rugăciunea, Duhul și Cuvântul (ziua 2), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Să avem o singură inimă pentru a-L căuta și a-L iubi pe Dumnezeu și o singură cale pentru a fi într-un singur acord

11/12/2025 by Credincios in Cristos 5 Comments

Pentru a fi într-un singur acord, trebuie să avem o singură inimă și o singură cale și ar trebui să avem o singură scală în viața de biserică, căci aceasta este calea de a păstra unitatea și singurul acord în biserică.

Amin, Doamne, câștigă un singur acord între noi! Pentru a avea un singur acord, trebuie să avem armonie în ființa noastră interioară și să fim acordați în aceeași minte și aceeași opinie.

În aspectul personal, trebuie să-I permitem Domnului să ne transforme prin înnoirea minții noastre. În aspectul corporativ, trebuie să fim într-un singur duh, cu un singur suflet, fiind acordați în aceeași minte și opinie.

Unul dintre principalele motive pentru care nu avem un singur acord este că nu avem aceeași gândire; eu gândesc într-un anumit fel, iar tu gândești diferit. Trebuie să gândim același lucru, chiar singurul lucru. De aceea, noi, cei care credem în Cristos, nu trebuie să ne concentrăm pe învățături, doctrine sau practici; ar trebui să ne concentrăm doar pe Cristos.

Cristos este sursa unității noastre. Putem fi una doar în Domnul și prin Domnul, așa că trebuie să-L luăm pe Cristos ca fiind totul și centrul nostru. Când Cristos este totul pentru noi, vom vorbi despre Cristos, căci cu toții ne vom concentra doar pe Cristosul interior pe care Îl savurăm și Îl experimentăm. Când suntem una în întreaga noastră ființă, vom fi una și în vorbirea noastră exterioară.

Nu știm ce este în ființa altor sfinți până când nu vorbim cu ei; atunci, ceea ce îi constituie iese la iveală. Dacă sfinții Îl savurează pe Cristos, Îl mănâncă pe Cristos, Îl urmăresc pe Cristos și se concentrează pe Cristos, ei vor vorbi și ei despre Cristos, căci Cristosul care îi constituie va ieși din ființa lor.

Fie ca mintea lui Cristos să devină mintea noastră; aceeași minte care era în Cristos trebuie să fie și în noi. El avea o anume minte, un anume fel de gândire, iar mintea Lui trebuie să devină mintea noastră.

Când gândim cu mintea lui Cristos, vom vorbi și cu gura lui Cristos. Dar dacă avem minți diferite, dacă nu permitem minții noastre să fie înnoită în cuvântul lui Dumnezeu și nu-I permitem Domnului să ne acordeze în aceeași minte și în aceeași opinie, va apărea dezbinare. O, Doamne Isuse!

Fie ca Domnul să aibă o cale în ființa noastră. Fie ca noi toți să ne concentrăm asupra unui singur lucru, care este savurarea și experimentarea Cristosului atotinclusiv. Pe măsură ce Îl savurăm și Îl experimentăm, Îl vom revărsa și în vorbirea noastră.

A fi într-un singur acord înseamnă a vorbi un singur lucru cu o singură gură; chiar dacă suntem mulți și toți vorbim, toți vorbim același lucru! Aleluia!

Să avem o singură inimă pentru a-L căuta și a-L iubi pe Dumnezeu și o singură cale, Dumnezeul Triunic, pentru a fi într-un singur acord

Pentru a fi într-un singur acord, trebuie să avem o singură inimă și o singură cale (vezi Ieremia 32:39; Fapte 1:14; 2:46; 4:24). Dacă suntem cu adevărat serioși în legătură cu Domnul și cu recâștigarea Lui, ne vom ocupa mai întâi de un singur lucru – un singur acord. Dacă suntem serioși în legătură cu mișcarea actuală a Domnului, trebuie mai întâi să ne ocupăm de un singur acord.

Singurul acord este necesar pentru orice altceva trebuie să facem sau să fim în viața de biserică și în viața creștină.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El i-a învățat pe discipoli multe lucruri, dar de asemenea El nu i-a învățat multe alte lucruri, pentru că nu le puteau suporta. El a spus că avea multe lucruri de spus discipolilor pe care nu le puteau purta, dar că va veni la ei după moartea Sa și în învierea Sa ca Duh al realității pentru a le vorbi.

Apoi, El a trecut prin moarte și s-a întors în învierea Sa ca Duh dătător de viață. Acum El este cu noi, credincioșii în Cristos, ca fiind numeroșii Săi discipoli. Trebuie să facem ceea ce au făcut primii discipoli – să ne rugăm într-un singur acord până când Domnul va găsi o cale printre noi (Fapte 1:14).

Cum putem fi într-un singur acord? Pentru a fi într-un singur acord, așa cum vedem în Ieremia 32:39, trebuie să avem o inimă și o cale. Noi, cei care credem în Cristos, trebuie să avem o singură inimă pentru a-L iubi pe Dumnezeu, a-L căuta pe Dumnezeu, a-L trăi pe Dumnezeu și a fi împreună cu Dumnezeu, astfel încât să putem fi expresia Sa (Marcu 12:30; 2 Corinteni 13:14; Efeseni 3:16-17).

Unicul nostru țel astăzi ar trebui să fie să-L iubim pe Domnul și să-L căutăm. Ar trebui să-L trăim pe Dumnezeu și să fim constituiți cu Dumnezeu, astfel încât să putem deveni expresia Lui.

Pentru asta este inima noastră astăzi. Ar trebui să avem o inimă pentru asta – pentru a-L iubi pe Dumnezeu, a-L căuta pe Dumnezeu și a-L trăi pe Dumnezeu, astfel încât Dumnezeu să devină constituentul ființei noastre și să-L exprimăm.

De asemenea, trebuie să avem o singură cale, care este Dumnezeul Triunic Însuși ca lege interioară a vieții cu capacitatea Sa divină (Ieremia 31:33-34; Ioan 14:6).

Prin regenerare, Domnul ne-a dat o inimă nouă și un duh nou, iar acum El își scrie legile în inima noastră și le împarte în ființa noastră interioară. Avem legea interioară a vieții cu capacitatea ei divină; atunci când ne întoarcem către duhul nostru, putem savura lucrarea legii vieții în noi.

Trebuie să vedem că singurul acord este legat de inima noastră și de Cristos; pentru ca noi să fim într-un singur acord, Cristos trebuie să aibă acces la inima noastră. Altfel, nu vom avea un singur acord.

Trebuie să avem o singură inimă și o singură cale; trebuie să avem o inimă pentru a-L căuta pe Domnul și a-L iubi și să avem o cale care este Dumnezeul Triunic ca lege interioară a vieții.

Dacă nu avem o singură inimă și o singură cale, nu vom avea un singur acord; mai degrabă, apar dezbinări. Dezbinările rezultă din faptul că avem o inimă pentru altceva decât Cristos și alegem o altă cale decât Cristos (1 Corinteni 1:13a; 2:2; Coloseni 2:8; Fapte 15:35-40).

Cristos este calea noastră. El este calea. În ceea ce vorbim și în felul în care vorbim, trebuie să-L luăm pe Cristos ca și cale. De multe ori facem lucrurile în felul nostru, și apar probleme și dezbinări. Dar trebuie să luăm calea Domnului, care este legea interioară a vieții, Dumnezeul Triunic din noi, ca și cale a noastră.

La sfârșitul Epistolei către Romani, apostolul Pavel a vorbit despre nevoia credincioșilor de a fi într-un singur acord și cu o singură gură (Romani 15:6). Când suntem într-un singur acord, există impactul; când avem o inimă și o cale, Domnul are o cale de a face ceea ce intenționează să facă în noi și printre noi.

Pot exista multe probleme în viața de biserică, așa cum au fost multe probleme în biserica din Corint, dar trebuie să acordăm atenție unității. Unitatea noastră este foarte importantă. Unii spun că sunt a unei persoane sau a alteia, iar alții spun că le place această slujbă sau cealaltă. Tatăl, pe muntele schimbării la față, a spus: „Acesta este Fiul Meu cel Preaiubit; pe El să-L ascultați” (Marcu 9:7-8).

Ar trebui să-I acordăm atenție doar lui Cristos. Cristos nu este dezbinat. Cristos ar trebui să fie unicul nostru punct de interes. Fie ca noi să fim cei care gândesc același lucru (1 Corinteni 13:11) și vorbesc același lucru, care este Cristosul pe care îl iubim și îl căutăm cu inima noastră și care este, de asemenea, calea noastră în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Te iubim! Ne exersăm inima iubitoare doar pentru a Te iubi și a Te căuta. Tu ești Cel mai prețios. Lăsăm deoparte orice altceva și Te contactăm în toate lucrurile și cu privire la toate lucrurile. Amin, Doamne, vrem să avem o singură inimă și o singură cale. Fie ca noi să avem o inimă pentru a-L iubi pe Dumnezeu, a-L căuta pe Dumnezeu, a trăi pe Dumnezeu și a fi constituiți cu Dumnezeu! Amin, Doamne, Te căutăm și vrem să Te trăim, astfel încât Tu să poți fi exprimat prin noi! O, Doamne, Te luăm ca fiind calea noastră unică – Dumnezeul Triunic ca lege interioară a vieții cu capacitatea Sa divină. Tu ești calea. Tu ești calea noastră. Te luăm, dragă Doamne, ca fiind calea noastră astăzi. Renunțăm la căile și țelurile noastre și Te luăm ca fiind calea noastră. Fie ca noi să avem o singură inimă și o singură cale în viața noastră creștină și în viața de biserică, astfel încât să putem avea un singur acord! Amin, Doamne, mântuiește-ne de a avea o inimă pentru altceva decât Cristos! Mântuiește-ne de a lua orice altă cale decât Cristos! Tu ești calea noastră! Te iubim!

Dacă am avea un singur acord, ar trebui să existe o singură scală în viața de biserică

Un aspect practic al singurului acord este măsurarea noastră, scala cu care îi măsurăm pe ceilalți, adică ar trebui să avem o singură „scală” în viața de biserică (Deuteronom 25:13-16).

Am putea crede că acesta este un aspect minor, dar este de fapt foarte important, deoarece afectează modul în care ne vedem unii pe alții și ne considerăm unii pe alții. Dacă am avea un singur acord, ar trebui să existe o singură „scală” în viața de biserică. Acest lucru este foarte practic. Cum îi considerăm pe ceilalți și cum ne considerăm pe noi înșine? Cum ne evaluăm pe noi înșine și cum îi evaluăm pe ceilalți?

Este posibil să avem un mod diferit de a-i măsura pe ceilalți față de modul în care ne măsurăm pe noi înșine. Dacă condamnăm un anumit lucru la alții în timp ce justificăm același lucru la noi înșine, indică faptul că avem greutăți diferite și fel de măsurare diferit.

Asta înseamnă că avem scale diferite – o scală pentru a-i măsura pe ceilalți și o scală diferită pentru a ne măsura pe noi înșine. O, Doamne Isuse!

De exemplu, putem conduce și cineva ne taie în față, iar noi suntem acum în spatele lui. Dar atunci nu încetinim pentru a-i lăsa să meargă înainte, ci lăsăm foarte puțin spațiu între mașina lui și a noastră. Ne putem gândi: Merită asta, el a cerut-o, pentru că ne-a tăiat în față. O, Doamne!

Considerăm că alții fac ceva ilegal, așa că asta ne poate justifica să facem ceva care se apropie de ceea ce este ilegal, pur și simplu pentru că alții au făcut asta primii.

E adevărat că suntem credincioși în Cristos, dar cum ne măsurăm unii pe alții? Avem o scală cu care ne măsurăm pe noi înșine și apoi o scală diferită cu care îi măsurăm pe ceilalți? Când alți sfinți fac ceva ce pare a fi îndreptat către noi, fie pentru a ne trata, fie pentru a ne limita, ne răzbunăm în alt moment sau venim la Domnul legat de acest lucru? O, Doamne!

Există ceva în ființa noastră naturală care vrea să se răzbune și să-i măsoare pe ceilalți cu o scală diferită de cea cu care ne măsurăm pe noi înșine. Așa cum a spus Domnul în Matei 7, ne uităm la paiul din ochiul altcuiva și îl arătăm, dar nici măcar nu observăm bârna din propriul nostru ochi. O, Doamne!

Practica de a avea scale diferite este sursa discordiei. Totuși, dacă avem o singură scală, vom păstra unitatea și un singur acord în biserică (Efeseni 4:1-3; Matei 7:1-5).

Cum putem fi una dacă îi măsurăm pe ceilalți și îi criticăm sau îi judecăm în interior, în timp ce folosim un standard mai blând sau mai scăzut atunci când ne măsurăm pe noi înșine? Pentru a practica un singur acord în viața de biserică, trebuie să avem o singură scală.

Vrăjmașul nu vrea să practicăm un singur acord; mai degrabă, ne atacă și ne epuizează. Astăzi putem să-L iubim pe Domnul și putem fi una cu El în ceea ce facem și putem să-L slujim în multe lucruri cu zel și dragoste față de El. Dar, puțin câte puțin, an de an și zi de zi, dușmanul ne epuizează, atacându-ne încet și făcând ca dragostea noastră pentru Domnul să se epuizeze.

Întrucât vedem că inamicul ne atacă în atâtea feluri, trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să nu-i măsurăm niciodată pe alții, să nu-i judecăm sau să-i criticăm, căci noi nu suntem nimic, doar Domnul este totul și face totul.

Unde suntem și ceea ce suntem este prin îndurarea Domnului. Nu suntem aici pentru a ne da judecata sau opinia asupra altora și nici nu suntem aici pentru a-i măsura; suntem aici înaintea Domnului, cerându-I să ne protejeze și să ne acopere.

În loc să-i măsurăm pe alții, trebuie să ne rugăm pentru ei și să le transmitem ceea ce Domnul ne-a învățat, astfel încât împreună să împlinim scopul lui Dumnezeu.

Pe măsură ce învățăm să fim într-un singur acord și să practicăm unitatea, fie ca să ne deschidem către perfecționarea și lucrarea interioară a Domnului, astfel încât să nu-i măsurăm pe alții, ci mai degrabă să avem grijă de ei în dragoste și să le împărțim pe Cristos.

Doamne Isuse, vrem să avem singurul acord între noi în viața de biserică de astăzi. Fie ca să avem o singură „scală” în viața de biserică și să nu-i măsurăm niciodată pe alții și să nu-i criticăm. O, Doamne, îți mulțumim că nu ne măsori după scala Ta, ci ne păstorești și ne dai har. Salvează-ne de la a condamna un anumit lucru la alții, în timp ce justificăm același lucru în noi înșine. O, Doamne, salvează-ne de la a folosi un scală pentru a-i măsura pe alții și o scală diferită pentru a ne măsura pe noi înșine. Te iubim, Doamne, și Îți mulțumim că ne ții aici, în viața de biserică împreună cu toți sfinții. Vrem să mergem înainte cu Tine și să avem grijă unii de alții, chiar să avem o singură inimă și o singură cale, ca să ne putem păstori unii pe alții în Domnul. O, Doamne Isuse, ne dăm Ție! Câștigă un singur acord între noi. Te luăm ca viața noastră, persoana noastră și totul pentru noi. Vrem să învățăm de la Tine să nu-i măsurăm pe ceilalți, ci să avem grijă de ei în dragoste, ca împreună să fim într-un singur acord pentru ceea ce faci Tu astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Have one Heart to Seek & Love God and one Way, the Triune God, to be in One Accord, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Singurul acord și aspecte cruciale din cartea Fapte – săptămâna 2 cu tema: Singurul acord (ziua 5), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Isus trăind din nou în noi este continuarea lui Cristos pentru expresia Sa corporativă

05/12/2025 by Credincios in Cristos 7 Comments

Fapte capitolele 27-28 ne arată viața lui Pavel trăindu-L pe Cristos, mărindu-L pe Cristos, făcând toate lucrurile în Cristos și fiind găsit în Cristos, căci aici îl vedem pe Isus trăind din nou într-un membru al Trupului Său; astăzi suntem continuarea Domnului, căci Isus trăiește în noi ca multele membre până când va obține Noul Ierusalim, expresia Sa corporativă! Amin!

Când privim cartea Fapte, suntem uimiți să vedem că nu are un sfârșit; ultimul verset al acestei cărți este deschis, căci Domnul continuă să trăiască în noi, multele membre ale Trupului lui Cristos. Continuarea cărții Fapte este de fapt continuarea lui Cristos, care suntem noi, credincioșii în Cristos.

În special, continuarea lui Cristos este trăirea corporativă a oamenilor-Dumnezeu perfecționați ca realitate a Trupului lui Cristos. Deși Cristos nu este aici cu noi și printre noi fizic, El este în noi și trăiește în noi, mulții credincioși în Cristos.

Tatăl a lucrat, Fiul lucrează și Duhul Sfânt lucrează; lucrarea Dumnezeului Triunic este de a-L propaga pe Cristosul înviat prin credincioșii Săi, astfel încât El să poată câștiga împărăția lui Dumnezeu.

Această continuare a lui Cristos a fost profețită de Isaia și Mica, iar Domnul Isus a profețit și el despre ea când a spus: „Eu voi zidi biserica Mea”. Isaia a profețit că Domnul va vedea o sămânță și Își va prelungi zilele; noi suntem sămânța pe care a obținut-o prin moarte și înviere și noi suntem prelungirea zilelor Sale.

Isaia a mai spus că Cristos va vedea rodul ostenelii sufletului Său și va fi satisfăcut; Domnul a obținut rodul ostenelii sufletului Său și este satisfăcut. Mica a profețit și el despre continuarea lui Cristos când a spus că ieșirile lui Cristos sunt din vremurile străvechi, din zilele veșniciei.

Aceste ieșiri au loc și astăzi, căci astăzi Cristos înaintează în noi, credincioșii în Cristos. Slavă Domnului! Domnul Isus a profețit și el despre continuarea Sa atunci când a spus că Își va zidi biserica; biserica în calitate de Trup al Său, este continuarea Sa astăzi.

Un model foarte bun trăire a lui Cristos, o persoană care L-a exprimat pe Cristos este apostolul Pavel; el nu doar a completat cuvântul lui Dumnezeu prin scrierile sale, ci, mai mult decât atât, a chemat numele Domnului, a trăit prin Duhul atotinclusiv, a trăit în duhul contopit cu El și s-a bucurat în Domnul.

El a fost aliat cu Dumnezeu și Dumnezeu l-a ajutat în timp ce vorbea Evanghelia cu îndrăzneală în numele lui Isus pentru a răspândi mărturia Domnului pe pământ!

Pavel L-a trăit pe Cristos, L-a mărit pe Cristos și a făcut toate lucrurile în Cristos – el era Isus trăind din nou

În Fapte 27-28 vedem a patra călătorie de slujire a lui Pavel; aceasta a fost aducerea sa la Roma ca întemnițat, și el a avut o călătorie neplăcută. Totuși, în toate lucrurile care i s-au întâmplat, vedem viața, comportamentul și caracterul lui Pavel.

El nu a fost stresat sau deprimat pentru că corabia era în furtună pentru o lungă perioadă de timp și nici nu a fost îngrijorat de ceea ce s-ar întâmpla dacă corabia ar naufragia. Mai degrabă, el a trăit în înălțare, una cu Domnul, iar viața lui a fost o viață de trăire a lui Cristos și de mărire a Sa.

În aceste capitole, vedem în special trăirea lui Pavel de a-L trăi pe Cristos, de a-L mări pe Cristos, de a face toate lucrurile în Cristos și de a-L urmări pe Cristos pentru a fi găsit în Cristos (Filipeni 1:19-21a; 3:8-9, 14; 4:13).

Pavel nu a vorbit doar despre acestea și nu doar a scris aceste lucruri în epistolele sale; el le-a și trăit. Pavel a trăit chiar viața pe care aspira să o trăiască în Filipeni 3; L-a urmărit pe Cristos pentru a fi găsit în Cristos (vv. 9, 12).

Deși a avut o călătorie grea și dificilă, Pavel a trăit o viață de înălțare și demnitate și a fost plin de înțelepciune. Da, el a fost întemnițatul în această situație, însă s-a comportat ca un împărat. Mai mult, a avut previziunea și înțelepciunea de a gestiona lucrurile, iar Domnul a fost cu el.

El a fost unul dintre cei două sute șaptezeci și șase de pasageri, însă el a fost centrul, focalizarea situației, fie că se aflau pe corabie, fie pe insula unde iernau după ce corabia a fost distrusă. În toate circumstanțele, fie pe corabie, fie pe țărm, Pavel L-a trăit pe Cristos, L-a mărit pe Cristos și a făcut toate lucrurile în Cristos, căci el era Isus care trăia din nou.

Pavel a fost continuarea lui Isus pe pământ, Isus care trăia din nou într-unul dintre numeroasele Sale membre. El a scris în epistolele sale că trebuie să umblăm conform Duhului; acum, pe tot parcursul călătoriei sale și pe insula Malta, Pavel a fost o persoană care a umblat conform Duhului. Trăirea sa a fost expresia Duhului dătător de viață.

El L-a predicat pe Cristosul încarnat, crucificat, înviat și înălțat la cer ca Duh dătător de viață; acum, când se afla printre cei care naufragiau pe Malta, el L-a trăit pe un astfel de Cristos ca Duh atotinclusiv.

El a scris mai târziu că toate lucrurile se vor întoarce spre mântuirea sa prin rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos și prin cererile sfinților; acum trăia aceasta, își experimenta mântuirea și toate lucrurile se întorceau spre mântuirea lui.

Când se afla pe mare în furtună, Domnul l-a făcut pe apostolul Pavel nu doar proprietarul tovarășilor săi de călătorie, ci și garantul și mângâietorul lor (Fapte 27:22-25). Domnul l-a ținut în înălțarea Sa și l-a făcut în stare să trăiască o viață mai presus de domeniul îngrijorării.

Dacă privim la felul în care a trăit și la cum s-a comportat, vom observa că trăirea sa a fost pe deplin demnă, având cel mai înalt standard de virtuți umane, exprimând cele mai excelente atribute divine.

Îl vedem cu adevărat pe Isus trăind din nou în el același fel de viață pe care o trăise pe pământ cu ani înainte. Domnul Isus era în ceruri, dar El era încă aici pe pământ, trăind din nou în umanitatea Sa îmbogățită în mod divin în apostolul Pavel!

Aceeași persoană care a trăit în Evanghelii viața unui om-Dumnezeu, a continuat acum să trăiască în Fapte prin unul dintre numeroșii Săi membri! Pavel a fost continuarea lui Isus, căci L-a trăit pe Cristos. L-a mărturisit pe Cristos în trăirea sa și a fost un martor viu al Cristosului încarnat, crucificat, înviat și înălțat de Dumnezeu!

El nu a încercat să scape sau să fie eliberat cumva, nici nu a încercat să aibă o situație mai bună și să-și îmbunătățească statutul. Dimpotrivă, L-a trăit pe Cristos, L-a mărit pe Cristos, a făcut toate lucrurile în Cristos și a fost găsit în Cristos. Cât de minunat!

Mai mult, când au ajuns la Roma (Fapte 28:14-16), frații au venit să-l întâmpine, căci auziseră de călătoria sa nefericită și l-au încurajat mult. Pe de o parte, el a savurat rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos. Pe de altă parte, a apreciat și a fost încurajat de celelalte membre ale Trupului, având cererea sfinților și încurajarea lor.

Primirea călduroasă a fraților din Roma și grija iubitoare a celor din Puteoli (vv. 13-14) ne arată frumoasa viață a Trupului care exista în primele zile printre biserici. Ce dulce era atmosfera și ce minunată era grija reciprocă dintre sfinți!

În istoria umană exterioară, apostolul a intrat ca întemnițat în lanțuri în regiunea capitalei întunecate a imperiului uzurpat de Satan. De fapt, în domeniul divin și mistic, în istoria divină din istoria umană, Pavel a fost un ambasador al lui Cristos cu autoritatea Sa (Efeseni 6:20; Matei 28:18-19).

Ca atare, el intrase într-o altă parte a participării la viața Trupului a bisericii lui Cristos în împărăția lui Dumnezeu pe pământ! Slavă Domnului!

Când Pavel i-a văzut pe frați, I-a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj (Fapte 28:15). El era destul de uman, căci, deși a fost încurajat direct de Domnul (23:11) și a fost foarte curajos pe tot parcursul călătoriei sale, însă a prins curaj la primirea călduroasă a fraților.

Ce model a fost apostolul Pavel pentru noi, fiind o continuare a lui Cristos, Isus trăind din nou într-unul dintre membrele Sale pe pământ!

Doamne Isuse, vrem să-L trăim pe Cristos, să-L mărim pe Cristos și să facem toate lucrurile în Cristos. Îți mulțumim că ne-ai arătat modelul lui Pavel, care L-a exprimat pe Cristos chiar și în lunga și nefericita sa călătorie la Roma din Fapte 27-28. O, Doamne, fie ca noi să fim cei care Îl mărim pe Cristos astăzi! Păstrează-ne în duhul nostru pe tot parcursul zilei. Fie ca viața noastră, prin trăirea noastră de zi cu zi, să fie o expresie a lui Cristos. Ne exersăm duhul pentru a savura și a ne împărtăși din rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos și ne bazăm pe cererile sfinților, rezerva din Trup! Trăiește în noi astăzi, Doamne Isuse! Fie ca toate lucrurile din jurul nostru și toate lucrurile legate de noi să se îndrepte spre mântuire astăzi. Ne îngrijim doar ca Cristos să aibă o continuare astăzi. Amin, Doamne, fie ca viața noastră să fie o mărturie a lui Cristos, Isus care trăiește din nou! Trăiește din nou în noi astăzi. Ține-ne în Trup, depinzând de Trup și fiind una cu Trupul! O, Doamne, câștigă ceea ce cauți în noi, ca să poți obține expresia Ta corporativă pe pământ, continuarea lui Cristos!

Continuarea lui Cristos este Isus care trăiește din nou în membrele Sale pentru expresia Sa corporativă

Cartea Fapte este o carte minunată care ne arată atât continuarea lui Cristos în și prin mulții discipoli ai lui Cristos, cât și continuarea Sa într-o persoană anume, apostolul Pavel, care era Isus care trăia din nou în ultimele două capitole ale acestei cărți.

Ceea ce Dumnezeu caută astăzi este continuarea lui Cristos, trăirea corporativă a oamenilor-Dumnezeu perfecționați care trăiesc o viață de om-Dumnezeu. Dumnezeu Tatăl este pe deplin mulțumit de Cristos, Fiul Său Preaiubit; El dorește ca Cristos să fie reprodus și trăit în mulții Săi fii, mulții credincioși în Cristos.

Astăzi, noi, credincioșii în Cristos, suntem continuarea lui Cristos; îl continuăm pe Cristos trăindu-L pe Cristos, mărindu-L pe Cristos și fiind găsiți în Cristos.

Divinitatea Sa este în noi, iar umanitatea Sa îmbogățită în mod divin este în duhul nostru. Minunatul, excelentul și misteriosul om-Dumnezeu Isus Cristos, care a trăit în Evanghelii, continuă acum să trăiască în noi, continuarea lui Cristos, ca multele membre ale Sale!

Continuarea lui Cristos nu este altceva decât Isus care trăiește din nou în noi, membrele Trupului lui Cristos, pentru ca Dumnezeu să câștige o expresie corporativă.

Suntem cu toții martori ai lui Cristos; Îl savurăm, Îl iubim, Îl mâncăm în Cuvânt (Ieremia 15:16; Ioan 6:63; 6:57) și trăim datorită Lui. Viața noastră de zi cu zi de astăzi trebuie să fie în duh, prin Duh și conform Duhului.

Poate că nu suntem întemnițați pentru Domnul așa cum a fost Pavel, dar în situația noastră, oriunde ne-am afla, Domnul Isus vrea să-Și continue viața în noi. Fie ca noi să fim Isus care trăiește din nou astăzi pentru expresia Sa corporativă.

Pe partea corporativă, Domnul ne-a așezat în Trup și, ca membre ale Trupului, trebuie să fim zidiți împreună și să ne bazăm pe rezerva Trupului în toate lucrurile. Trebuie să trăim viața Trupului, viața Trupului lui Cristos și să ne iubim unii pe alții, să avem grijă unii de alții și să depindem de porția altora în dragoste.

Mai ales când auzim că unii trec prin suferințe și încercări, trebuie să învățăm să ne mângâiem unii pe alții cu mângâierea cu care Dumnezeul mângâierii ne-a mângâiat și pe noi. Nu ar trebui să credem că sfinții mai spirituali sau mai maturi nu au nevoie de mângâiere sau încurajare; cu toții avem nevoie de păstorire reciprocă și trebuie să învățăm să ne păstorim unii pe alții vizitându-ne unii pe alții pentru a ne îngriji cu drag și a ne hrăni unii pe alții în Domnul.

Așa cum Pavel avea nevoie de încurajarea fraților care veneau să-l viziteze, tot așa și noi, ca multele membre ale Trupului lui Cristos, avem nevoie nu doar de rezerva din belșug al Duhului lui Isus Cristos, ci și de rugăciunea și grija membrelor Trupului lui Cristos.

Aceasta este viața de biserică de astăzi pentru ca Dumnezeu să aibă o expresie corporativă pe pământ. Fie ca noi să fim Isus care trăiește din nou, atât personal, cât și corporativ.

Țelul final al bisericii va fi Noul Ierusalim în eternitatea viitoare, ca expresie deplină și eternă a lui Dumnezeu (Apocalipsa 21-22). Aleluia, Noul Ierusalim va fi expresia corporativă finalizată a lui Dumnezeu în umanitate, pentru ca toți să o vadă!

Aceasta ar trebui să fie realitatea și țelul întregii noastre predicări a Evangheliei, pe măsură ce urmăm modelul apostolului Pavel: „propovăduind Împărăția lui Dumnezeu și învățând pe oameni lucrurile despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala și fără piedică” (Fapte 28:31).

Fie ca aceasta să fie realitatea noastră astăzi. Mai ales când vedem război și auzim zvonuri de războaie, când vedem foamete și moarte în jurul nostru, trebuie să predicăm evanghelia împărăției întregului pământ locuit, pentru ca Domnul să-Și poată câștiga mărturia pe pământ!

Doamne Isuse, suntem una cu Tine pentru ca Tu să câștigi o expresie corporativă pe pământ astăzi! Amin, Doamne, câștigă biserica, Trupul lui Cristos, pentru ca Tu să ai o expresie corporativă a Ta. Fie ca umanitatea noastră să fie înălțată cu virtuțile ei umane, astfel încât Cristos, cu atributele Sale divine, să fie exprimat prin noi. O, Doamne, fie ca noi să vedem că suntem ambasadorii Tăi astăzi, având autoritatea Ta și suntem, de asemenea, membre ale Trupului, depinzând de Trup! Vrem să savurăm rezerva îmbelșugată a Duhului lui Isus Cristos și vrem să depindem de rezerva Trupului! Amin, Doamne, câștigă viața de biserică adecvată astăzi! Fie ca Tu să câștigi trăirea corporativă a oamenilor-Dumnezeu perfecționați ca realitate a Trupului lui Cristos. O, Doamne, ne dăm Ție astăzi! Vrem să fim cei care proclamă Împărăția lui Dumnezeu și învață lucrurile despre Domnul Isus Cristos cu toată îndrăzneala, fără piedică! Amin, fie ca această evanghelie a Împărăției să fie predicată întregului pământ locuit ca mărturie!