Cristos S-a golit pe Sine

Supunerea Fiului: Cristos S-a golit și S-a umilit, fiind supus lui Dumnezeu

18/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Trebuie să cunoaștem supunerea Fiului; Cristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, S-a golit în divinitatea Sa de gloria exterioară și S-a umilit, supunându-se lui Dumnezeu; Tatăl reprezenta autoritatea, iar Fiul reprezenta supunerea.

Amin, Doamne Isuse, fie ca să vedem supunerea Ta și fie ca să trăim supunerea Ta astăzi! Fii supunerea noastră în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică! Amin!

Noi, credincioșii în Cristos, Îl avem pe Cristos ca model, așa cum este prezentat în Noul Testament; El este atât în cer, la dreapta lui Dumnezeu, cât și în duhul nostru, ca însăși viața noastră.

Pe de o parte, trebuie să-L luăm pe Cristos ca model în exterior, căutând să-L imităm; facem acest lucru nu încercând să fim așa cum este El, ci întorcându-ne către El. Pe de altă parte, trebuie să-L trăim pe Cristos, chiar să-L luăm ca viață și persoană a noastră și să permitem minții Lui să devină mintea noastră, astfel încât să putem trăi în același mod în care a trăit El.

Fie ca noi să fim cei care lasă „această minte” – care era și în Cristos Isus – să fie și în noi. Ce fel de minte era în Cristos? El nu a venit să caute glorie și apreciere de la om și nici nu a cerut ascultare de la alții, din moment ce El era Dumnezeu. Dimpotrivă, S-a golit pe Sine Însuși, s-a umilit, a luat chip de rob și S-a umilit, fiind găsit în chip de om.

A fi goliți și smeriți este un lucru important; nu suntem înclinați în mod natural să ne golim sau să ne smerim. Mai degrabă, suntem înclinați în mod natural să ne înălțăm și să căutăm glorie și apreciere de la alții. O, Doamne! Și chiar dacă suntem blânzi și docili prin fire, tot nu suntem dispuși să ne golim sau să ne smerim. Numai Cristos poate face asta. Și El trăiește în noi. Mintea Lui este în noi. Avem mintea lui Cristos.

Prin regenerare, l-am primit pe Cristos, însăși viața și natura lui Cristos cu persoana Lui, în duhul nostru. Dacă doar ne întoarcem la duhul nostru și Îl contactăm pe Domnul din nou și din nou, mintea Sa va deveni mintea noastră.

Dacă doar ne îndreptăm mintea spre lucrurile de sus și citim cuvântul lui Dumnezeu cu rugăciune, vom avea mintea lui Cristos. Fie ca noi să ne formăm obiceiul de a petrece timp cu Domnul și de a-I permite să lucreze în noi, chiar să-Și infuzeze mintea în mintea noastră.

Fie ca noi să ne deschidem către El din adâncul părților noastre interioare, astfel încât părțile Sale interioare să devină și ale noastre și să fim una cu El în adâncul părților noastre interioare.

Să vedem supunerea Fiului – Cristos S-a golit pe Sine și S-a umilit, fiind supus lui Dumnezeu până la capăt

În Filipeni 2:5-11 vedem nu numai că Cristos S-a golit pe Sine și S-a umilit până la capăt, ci și că a fost ascultător de Dumnezeu, supus lui Dumnezeu până la capăt. Trebuie să cunoaștem supunerea Fiului (Evrei 5:7-8).

Ce înseamnă supunere? Cuvântul „a se supune” înseamnă a ceda autorității. Trebuie să cunoaștem autoritatea divină, chiar să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să ne supunem autorității, așa cum Domnul Isus a fost supus lui Dumnezeu până la capăt.

Numai văzând supunerea putem noi deveni supunerea. Când vedem supunerea Fiului, când ne dăm seama că Cristos S-a golit pe Sine, S-a umilit și a fost ascultător de Dumnezeu până la moarte, această supunere va fi infuzată în noi. Când îl atingem pe Cristos, El atinge ființa noastră. Fie ca noi să fim deschiși către El în această privință, astfel încât El să ne poată infuza cu ceea ce este El.

În Ioan 1:1 și 14 vedem că la început era Cuvântul, Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu; apoi, acest Cuvânt care era Dumnezeu S-a încarnat pentru a fi om, Isus Cristos. Tatăl și Fiul sunt una (Ioan 10:30). În Dumnezeire există o unitate absolută și frumoasă. Cuvântul a creat cerurile și pământul și toate lucrurile au venit în ființă prin El.

Cu Dumnezeu la început, a fost glorie; El locuiește într-o glorie de neapropiat, gloria Fiului. Tatăl și Fiul sunt egali, echipotenți, coexistă și există simultan. Cât de minunat! Însă există o diferență de persoană între Tatăl și Fiul. Nu există absolut nicio distincție în natura intrinsecă, dar în aranjamentul în Dumnezeire, Fiul se supune Tatălui.

În Dumnezeire, Tatăl este Capul, iar Fiul se supune Tatălui. Filipeni 2:6 ne spune că, deși Cristos era Dumnezeu Însuși încarnat ca om, El nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu o comoară de atins. El nu și-a asumat prin forță egalitatea Sa cu Dumnezeu, nici nu a căutat-o și nici nu a pretins-o. Uimitor!

Acest lucru este dincolo de domeniul uman, dincolo de capacitatea noastră umană de a înțelege, dar putem spune Amin la aceasta și putem savura această supunere a Fiului în duhul nostru astăzi!

Când Domnul Isus era pe pământ, El era atât pe pământ, cât și în ceruri; El umbla atât printre oameni, cât și cu Tatăl, trăind în două domenii în același timp. Ioan 3:13 ne arată acest lucru și s-ar putea să nu înțelegem cum este posibil, dar Fiul era atât pe pământ, cât și în ceruri, trăind atât în trup, cât și în duh în ceruri cu Tatăl.

Însă El a trăit sub autoritatea Tatălui și L-a luat pe Tatăl ca autoritate a Sa. El a ascultat de Tatăl și a învățat să fie supus Tatălui în toate lucrurile. El a fost ascultător până la moarte, chiar până la moartea de cruce.

În primul rând, în Filipeni 2:5-7 vedem cum Cristos S-a golit pe Sine însuși, iar în al doilea rând, în versetul 8, vedem cum S-a umilit în umanitatea Sa. Domnul S-a umilit de două ori – mai întâi, S-a golit pe Sine în dumnezeirea Sa și apoi S-a umilit în umanitatea Sa. S-a golit pe Sine de forma exterioară a divinității și a păstrat viața și natura divină. S-a smerit și S-a umilit în umanitatea Sa.

Deoarece S-a golit de toată gloria, puterea, poziția și chipul dumnezeirii Sale, când a fost pe pământ, cei fără revelație nu L-au recunoscut ca fiind Dumnezeu, considerând că El este doar un om obișnuit.

El a mers chiar mai departe: S-a supus de bunăvoie lui Dumnezeu, luându-L pe Tatăl drept cap al Său și supunându-se autorității Tatălui. El a spus că Tatăl este mai mare decât El (Ioan 14:28) și S-a supus Tatălui. Poziția Sa a fost voluntară; nimeni nu L-a obligat să o facă – El pur și simplu a luat inițiativa de a se supune Tatălui și de a fi supus lui Dumnezeu.

Trebuie să vedem supunerea Fiului. Trebuie să venim la Domnul în rugăciune și să-L lăsăm să strălucească asupra noastră, astfel încât supunerea Fiului să ne fie clară. El nu numai că S-a golit de gloria, puterea, poziția și chipul dumnezeirii Sale, luând chip de om, chiar de rob; El a fost supus lui Dumnezeu.

Tatăl a devenit reprezentarea autorității, iar Fiul a devenit reprezentarea supunerii. Cât de frumos este acest lucru! În noi înșine nu suntem dispuși să ne supunem și nici nu ne place să ne supunem nimănui altcuiva; dar iată o persoană care S-a supus Tatălui până la capăt.

Cât de mult trebuie să ne deschidem Lui care trăiește acum în noi, locuind în noi, căutând să trăiască același fel de viață în noi astăzi!

Doamne Isuse, fă-ne să vedem supunerea Fiului față de Tatăl. Ne deschidem Ție. Descoperă-ne ca să Te vedem. Salvează-ne de la a ne concentra asupra noastră înșine. Salvează-ne de a ne concentra doar asupra lucrurilor care ne privesc. Fă ca inima noastră să se întoarcă către Tine ca să Te vadă față în față. Amin, Doamne Isuse, Tu ești Cel mai minunat! Îți mulțumim că Te-ai golit de chipul, gloria, puterea și poziția dumnezeirii Tale. Îți mulțumim că Te-ai umilit și Te-ai golit de Tine. Te lăudăm pentru supunerea Ta față de Dumnezeu. Îți mulțumim că ești modelul nostru ca fiind Cel care se supune Tatălui până la capăt. O, Doamne, vrem să învățăm de la Tine. Apreciem supunerea Ta față de Dumnezeu. Îți mulțumim că ai devenit reprezentarea supunerii, așa cum Tatăl a devenit reprezentarea autorității! O, Doamne, trăiește în noi același fel de viață astăzi. Fii supunerea noastră. Fii totul pentru noi. Ne deschidem pe deplin către Tine astăzi. Fii exprimat prin noi ca supunere față de Dumnezeu și unii față de alții!

Supunerea Domnului este un lucru mare – ascultarea în Dumnezeire este cel mai minunat lucru!

Astăzi, în lume, mulți caută să aibă putere și să fie în poziții de autoritate, iar mulți oameni au o tânjire interioară de a fi deasupra celorlalți și de a avea autoritate. Asta și-a dorit Satan; răzvrătirea sa împotriva lui Dumnezeu a fost mai întâi pentru că și-a privit propria frumusețe și apoi a vrut să aibă autoritate, respingând autoritatea lui Dumnezeu. O, Doamne Isuse!

Dar cu Domnul Isus vedem opusul acestui lucru. El era Dumnezeu, era Dumnezeu încarnat ca om, totuși nu căuta să aibă autoritate; mai degrabă, era ascultător de Dumnezeu în toate lucrurile.

Tatăl era autoritatea Lui. Cristos S-a supus Tatălui în toate lucrurile și era ascultător de Tatăl în toate lucrurile, chiar până la moarte și chiar până la moartea crucii. Supunerea Domnului nu este un lucru simplu; este un lucru important.

Putem spune că, într-un fel, supunerea Domnului este mai dificilă decât crearea cerurilor și a pământului de către El. El putea crea toate lucrurile prin cuvântul Său, dar El a ales să fie ascultător de Tatăl și supus lui Dumnezeu.

Pentru ca Cristos să se supună lui Dumnezeu, El a trebuit să Se golească de tot ce are legătură cu gloria exterioară a divinității Sale și să ia chip de rob. Apoi, El a putut primi calificarea supunerii. Supunerea este ceva creat de Fiul lui Dumnezeu.

Ne putem supune ici și colo unora pe care îi apreciem sau de care ne temem, dar iată o persoană, Isus Cristos, care a fost supusă lui Dumnezeu în toate lucrurile. El a creat supunerea. Pe de o parte, Cristos a renunțat la autoritate, iar pe de altă parte, a ales supunerea.

Și-a pus inima să împlinească scopul etern al lui Dumnezeu și, prin urmare, Și-a pus inima să devină rob, să fie restricționat în timp și spațiu ca om. Dar asta nu este tot: El a mers chiar mai departe pentru a Se smeri, devenind ascultător până la capăt.

Când privim la asta, când vedem ascultarea în Dumnezeire, ne dăm seama că este cel mai minunat lucru din univers! Aleluia pentru supunerea Fiului! Cristos a devenit ascultător până la moarte, și chiar moartea crucii. El a fost dispus să îndure această moarte dureroasă și rușinoasă pentru a fi supus lui Dumnezeu.

Acest lucru trebuie să ne devină clar ca cristalul. Cristos a atins autoritatea lui Dumnezeu și a trăit sub autoritatea Lui. Prin urmare, Tatăl L-a putut înălța până la cel mai înalt punct. Dar mai întâi, Cristos a trebuit să se supună Tatălui. Cu Cristos nu vedem înălțare, ci principiul supunerii. Când îl acceptăm pe Cristos, acceptăm să fim umpluți de El ca supunere a noastră.

Noi, credincioșii în Cristos, trebuie să-L luăm pe Cristos ca model și să învățăm de la El; facem acest lucru permițându-I să trăiască în noi o viață de supunere.

Mulți astăzi, în această lume rebelă, se întreabă de ce trebuie să se supună autorității, din moment ce acești oameni sunt oameni ca și ei. Unii chiar și în biserică ar putea spune: De ce trebuie să mă supun ție? Tu ești frate și eu sunt frate. De ce trebuie să mă supun ție?

La fel este și în viața de căsnicie; supunerea nu este prezentă implicit, ci răzvrătirea și căutarea autorității sunt în fiecare dintre noi. O, Doamne Isuse!

Când Îl trăim pe Cristos, când trăim un singur duh cu Domnul și Îl lăsăm să trăiască în noi, trăim o viață de supunere. Ne dăm seama că nici măcar nu avem dreptul să ne întrebăm de ce trebuie să ne supunem altora, căci Cristos în noi este dornic și gata să se supună.

El a creat supunerea, El este supunere, iar viața Sa este în noi astăzi. Mulți astăzi vor să cunoască autoritatea și să aibă autoritate, dar nu mulți cunosc supunerea sau sunt supuși. Fie ca noi să venim la Domnul cu privire la acest lucru și să ne deschidem către El din adâncul ființei noastre, astfel încât El să-Și poată trăi viața de supunere în noi astăzi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că iei inițiativa de a nu căuta să ai autoritate, ci să Te supui lui Dumnezeu! Cât de mult apreciem viața Ta de supunere față de Tatăl. Te iubim, Doamne, pentru că ești atât de minunat! Îți mulțumim că ai renunțat la autoritate și ai luat calea supunerii, supunându-Te lui Dumnezeu Tatăl în toate lucrurile. O, Doamne, Tu ai trăit o viață de ascultare a Tatălui în toate lucrurile și Tu ai creat supunerea. Ce minunat e că Cristos, Fiul lui Dumnezeu, a creat supunerea și a învățat supunerea, iar acum El este supunerea noastră! Amin, Doamne, fie ca noi să învățăm acest principiu al supunerii astăzi. Te luăm ca model astăzi. Ne întoarcem către Tine. Trăiește în noi astăzi o viață de supunere. O, Doamne, numai Tu, în noi, poți fi supus. Recunoaștem că nu există niciun os supus în trupul nostru, în ființa noastră naturală. Dar slavă Domnului, viața de supunere este în duhul nostru! Amin, Doamne, fie ca noi să atingem autoritatea lui Dumnezeu și să ne supunem autorității Sale trăind într-un singur duh cu Cristos, care este supunerea noastră astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Son’s Submission: Christ Emptied and Humbled Himself, being Submissive to God, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 26 cu tema: Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru (ziua 4), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Cristos este modelul nostru: El S-a smerit pe Sine însuși și Dumnezeu L-a ridicat în rang și L-a glorificat

15/03/2026 by Credincios in Cristos 3 Comments

Pentru a-L experimenta pe Cristos și a-L trăi pe Cristos, trebuie să-L cunoaștem ca model al nostru și să-L luăm ca model; trebuie să lăsăm mintea Sa să fie în noi – El S-a golit pe Sine însuși, S-a smerit și a fost ascultător până la moarte și Dumnezeu L-a ridicat în rang până la cel mai înalt grad.

Ce model minunat vedem în Domnul Isus! Și cât de recunoscători suntem că El trăiește acum în noi, fiind un model organic și subiectiv pe care să-l învățăm nu prin imitare exterioară, ci trăind într-un singur duh cu El!

Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi! Fie ca modelul Tău să fie replicat și duplicat în noi! Fie ca și noi să trăim același fel de viață pe care l-ai trăit Tu când ai fost pe pământ!

Săptămâna aceasta venim la subiectul, Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru, bazat în principal pe versetele 5-11 din Filipeni capitolul 2. Dacă citim această porțiune a cuvântului, vom vedea șapte pași ai lui Cristos coborându-se, smerindu-se, golindu-se pe Sine însuși și fiind ascultător de Dumnezeu; acesta este modelul nostru și El trăiește în noi astăzi.

Trebuie să-L cunoaștem ca modelul nostru. Trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. El este modelul nostru spiritual, exemplul nostru spiritual dat în Scriptură pentru ca noi să-l imităm. Îl imităm, însă nu încercând în exterior să-L copiem și să facem aceleași lucruri pe care le-a făcut El. Mai degrabă, Îl luăm ca model în interior, subiectiv, trăindu-L pe Cristos și experimentându-L pe Cristos.

Îl învățăm pe Cristos așa cum este realitatea în Isus; facem acest lucru trăind în duhul contopit. Vrem să fim la fel ca El. Pe măsură ce citim Evangheliile și vedem cum a trăit și a umblat Domnul când a fost pe pământ, suntem infuzați de El ca modelul nostru de viață.

Este foarte impresionant să vedem că, deși El era Dumnezeu încarnat ca om, El nu a luat niciodată acest lucru de la sine înțeles, adică faptul că El este Dumnezeu, așa că putea face orice dorea. El nu a considerat a fi egal cu Dumnezeu ca o comoară de apucat. Mai degrabă, El a lăsat deoparte forma exterioară a măreției și divinității Sale, păstrându-și viața și natura Sa divină în interior și a trăit o viață pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu într-un mod smerit.

Fie ca noi să-L vedem pe Domnul ca modelul nostru, să-L mâncăm ca modelul nostru viu și să trăim datorită Lui ca modelul nostru. Fie ca noi să-I permitem Domnului să ne infuzeze cu Sine Însuși ca modelul nostru viu până când devenim reproducerea Sa, duplicarea Sa și continuarea Sa astăzi.

Fie ca noi să-I permitem Domnului să strălucească asupra noastră în timp ce Îl considerăm cu rugăciune pe Cristos ca modelul nostru, astfel încât să putem fi infuzați și saturați cu El până când El este trăit din noi și mintea Lui este în noi.

Cristos este modelul nostru: El S-a golit pe Sine Însuși, S-a smerit și a fost ascultător până la moarte

După ce credem în Domnul Isus, noi, creștinii, trebuie să-L luăm pe Cristos ca model al nostru. Pentru a-L experimenta și a-L trăi pe Cristos, trebuie să-L cunoaștem ca model al nostru și să-L luăm ca model al nostru. Modelul lui Cristos poate fi văzut în Filipeni 2:5-11.

Trebuie să citim și să ne rugăm, să ne rugăm și să citim, și să considerăm și să cugetăm cu rugăciune asupra acestei porțiuni a Cuvântului pentru a-L vedea și a-L savura pe Cristos ca model al nostru. În această porțiune a cuvântului, îl vedem pe Cristos ca model; trebuie să avem acest model infuzat în noi.

Acest lucru nu se întâmplă doar prin înțelegerea noastră mentală sau prin acordul nostru mental; se întâmplă printr-o mare deschidere către Domnul în rugăciune cu privire la toate aspectele lui Cristos ca model al nostru.

Fie ca noi să ne deschidem cu adevărat către Domnul în această privință și să-I dăm acces la fiecare parte a ființei noastre, astfel încât, în timp ce trăim aici pe pământ, El să poată satura fiecare parte a ființei noastre interioare.

El vrea să infuze părțile noastre interioare ale ființei noastre cu Sine Însuși; pentru aceasta, trebuie să fim vase deschise, astfel încât El să-Și poată face domiciliul în inima noastră. Modelul vieții creștine este Mântuitorul Dumnezeu-om care S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine și care a fost ridicat în rang și glorificat de Dumnezeu.

De porția Sa, Domnul S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine, fiind ascultător de Dumnezeu până la moarte. Această persoană Își face domiciliul în inima noastră pentru a ne face la fel ca El. El a existat în imaginea lui Dumnezeu, dar nu a considerat a fi egal cu Dumnezeu o comoară de apucat și păstrat.

Dimpotrivă, Cristos S-a golit pe Sine Însuși, lăsând deoparte ceea ce poseda – imaginea lui Dumnezeu (v. 6-7). A pus deoparte imaginea lui Dumnezeu, forma exterioară a măreției și gloriei lui Dumnezeu, dar a păstrat viața și natura divină a lui Dumnezeu în interior (Evrei 1:3).

Cristos a pus deoparte exprimarea exterioară a ființei lui Dumnezeu și a păstrat esența divină; S-a golit pe Sine Însuși și S-a smerit. El a fost egal cu Dumnezeu, dar nu a considerat a fi egal cu Dumnezeu o comoară de apucat.

Dimpotrivă, Cristos, ca model al nostru, a pus deoparte imaginea lui Dumnezeu – nu natura lui Dumnezeu – și S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de sclav. În încarnarea Sa, Domnul Isus nu Și-a alterat natura divină; El Și-a schimbat doar expresia exterioară de la imaginea lui Dumnezeu la imaginea unui sclav (v. 7).

El a venit ca Sclav al lui Dumnezeu și ne face sclavi ai lui Dumnezeu; chiar și în cerul nou și pe pământul nou, vom sluji lui Dumnezeu ca sclavi ai lui Dumnezeu și vom domni și împreună cu El (Apocalipsa 22:3-5).

Astăzi, nimeni nu vrea să fie sclav, dar Cristos a ales să Se smerească și să Se golească de Sine pentru a fi sclav. Este un privilegiu pentru noi astăzi să fim sclavi ai lui Dumnezeu și să-i slujim pe alții pentru Domnul. Putem fi sclavi doar prin Cristosul care locuiește în noi.

Domnul a devenit în asemănarea oamenilor. El a existat în imaginea lui Dumnezeu, implicând realitatea interioară a dumnezeirii lui Cristos și a devenit după asemănarea oamenilor, denotând înfățișarea exterioară a umanității Sale.

Când alții L-au văzut, nu L-au văzut pe Dumnezeu strălucind sau manifestându-se în splendoare; mai degrabă, au văzut un om. Cristos Și-a schimbat doar expresia exterioară de la forma lui Dumnezeu – cea mai înaltă formă – la cea a unui sclav – cea mai joasă formă.

Esența Lui a rămas aceeași; doar starea Lui, forma Lui exterioară, s-a schimbat. El a devenit asemănător cu oamenii; a intrat într-o stare nouă. Li s-a arătat altora ca om, chiar dacă avea esența divină în El. Acest lucru este cu adevărat misterios și într-adevăr minunat! El a fost găsit în chip ca om și S-a smerit și mai mult, devenind ascultător până la moarte și moartea pe cruce (Filipeni 2:8).

El știa că moartea pe cruce era porția Lui și, în noaptea în care a fost arestat pentru a fi judecat și crucificat, S-a rugat lui Dumnezeu să lase acest pahar să treacă de la El; totuși, El a concluzionat: „Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă” (Luca 22:42).

S-a golit pe Sine și S-a smerit până la capăt; ba mai mult, a devenit ascultător de Dumnezeu, fiind ascultător nu numai de voia lui Dumnezeu, ci chiar până la moarte și moartea pe cruce.

El era dispus în interior să meargă la cruce și să fie omorât, fiind ascultător până la moarte. De asemenea, El era dispus în exterior să fie capturat, judecat, batjocorit, biciuit și crucificat de om. În timp ce era pe cruce, mulți L-au râs și L-au batjocorit, ba chiar unul dintre oamenii care au fost răstigniți cu El L-a batjocorit.

Alții au zis: „Dacă Tu ești Cristosul, coboară-Te de pe cruce și mântuiește-Te pe Tine Însuți! O, Doamne!” Aici era omul-Dumnezeu Isus Cristos cu viața și natura divină în El; totuși, El era dispus să fie golit, smerit și chiar ascultător până la moartea pe cruce.

El S-a smerit pe Sine până la capăt. Smerirea de sine a fost un pas mai departe în golirea Sa de sine; smerirea de sine a lui Cristos a manifestat golirea Sa de Sine. Acesta este modelul nostru de astăzi. Moartea pe cruce a fost punctul culminant al umilinței lui Cristos (Faptele Apostolilor 8:33; Filipeni 3:21).

Pentru evrei, a fi crucificat era un blestem (Deuteronom 21:22-23), iar pentru neamuri era o condamnare la moarte impusă răufăcătorilor și sclavilor (Matei 27:16-17, 20-23); era cu adevărat un lucru rușinos (Evrei 12:2). Acesta este Cristos ca model al nostru. Fie ca această minte să fie în noi. Fie ca El să fie infuzat în ființa noastră pentru a trăi în noi și a fi reprodus în noi astăzi.

Doamne Isuse, vrem să-L experimentăm și să-L trăim pe Cristos luându-L pe Cristos ca model al nostru. Amin, Doamne, fie ca să Te cunoaștem ca model al nostru și să Te luăm ca model în viața noastră de zi cu zi. Ne deschidem Ție, Doamne, pe măsură ce venim la cuvântul Tău pentru a vedea cine ești Tu ca model al nostru. Infuzează-ne cu Tine Însuți. Fie ca mintea Ta să fie în noi. Fie ca aceeași minte care a fost în Cristos să fie și în noi astăzi. Îți mulțumim că ești dispus să Te golești de Tine însuți și să Te smerești. Îți mulțumim că Te-ai golit de Tine însuți și ai lăsat deoparte imaginea lui Dumnezeu, astfel încât să poți deveni ca un sclav smerit. Amin, Doamne, fie ca mintea lui Cristos, care se golește de Sine, să fie în noi. Îți mulțumim că te-ai făcut după asemănarea oamenilor, având realitatea vieții și naturii lui Dumnezeu în interior. O, Doamne, Ție fie lăudat că Te-ai smerit devenind ascultător până la moarte și chiar moartea crucii. Îți mulțumim, Doamne, că ești dispus să fii golit, smerit și ascultător de Dumnezeu. Infuzează-ne cu Tine însuți ca model al nostru. Trăiește în noi astăzi. Fie ca noi să fim una cu Tine astăzi, pentru a trăi același fel de viață astăzi!

Cristos S-a smerit până la capăt, dar Dumnezeu L-a ridicat în rang până la vârful cel mai înalt și I-a dat Numele care este mai presus de orice nume!

În Filipeni 2:5-9, vedem cum Cristos S-a smerit până la capăt, iar apoi Dumnezeu L-a ridicat în rang până la vârful cel mai înalt și I-a dăruit Numele care este mai presus de orice nume. Aleluia! Omenește vorbind, ceea ce a făcut Domnul de bunăvoie este o umilință completă și totală.

Umilința Lui implică șapte etape: S-a golit pe Sine Însuși, a luat chip de sclav, S-a făcut asemenea oamenilor, S-a smerit, S-a făcut ascultător, a fost ascultător până la moarte și a fost ascultător până la moartea crucii. El S-a smerit până la capăt și a fost dispus să fie umilit public pentru ca întreaga lume să vadă.

Însă Dumnezeu L-a ridicat în rang pe Isus Cristos, care S-a smerit și S-a golit pe Sine Însuși, și Dumnezeu L-a ridicat în rang pe Isus ca Domn al tuturor. Acum, Isus, ca om adevărat, este Domnul tuturor (Faptele Apostolilor 2:32-33; 5:31).

Când S-a întors în învierea Sa la ucenicii Săi, le-a arătat clar că El are toată autoritatea în cer și pe pământ (Matei 28:18). Isus Cristos este acum pe tron; Dumnezeu L-a ridicat în rang pe Isus, un om adevărat, ca Domn al tuturor și I-a dat numele care este mai presus de orice nume! Ce minunat!

Această înălțare a lui Cristos a fost manifestarea puterii învierii. Moartea nu L-a putut ține. El a fost dispus să Se golească și să Se smerească până la capăt, dar viața învierii din El L-a ridicat în rang până la cel mai înalt grad. Slavă Domnului!

Și aceasta nu este doar porția Lui; chiar și noi astăzi, pe măsură ce Îl luăm pe Cristos ca model și Îl trăim pe Cristos, pe măsură ce suntem dispuși să fim smeriți și goliți, vom experimenta viața învierii lucrând în noi.

Pe măsură ce suntem dispuși să-I permitem Domnului să ne crucifice și să lucreze în noi pentru a ne ține pe cruce, ceva va curge din ființa noastră. Când moartea Sa lucrează în noi, viața Sa va avea și ea o cale să curgă în noi.

Din când în când, pe măsură ce-I permitem Domnului ca să fie trăit în noi ca model al nostru și, prin urmare, suntem smeriți, goliți și devenim ascultători, viața învierii a lui Cristos va curge prin noi.

Și când ne adunăm cu sfinții pentru a ne ruga, ne dăm seama că suntem așezați cu Cristos în ceruri, una cu El pentru a ne ruga ca Domnul pe tron să-Și îndeplinească intenția pe pământ.

Aleluia, numele Lui este mai presus de orice nume! Cel mai înalt nume din univers, cel mai mare nume, este numele lui Isus! Amin! Un nume este expresia sumei totale a ceea ce este o persoană; numele lui Isus este suma totală a ceea ce este Domnul Isus în persoana și lucrarea Sa.

El este o persoană vie. Îl iubim. Îi chemăm numele. Numele Lui este cel mai înalt nume. Îl iubim atât de mult încât vrem ca El să se întoarcă în secret pentru a ne răpi. Vrem să fim parte din mireasa Sa, sfinții biruitori care sunt răpiți devreme pentru a fi cu El! Aleluia!

Pe măsură ce mărturisim Numele lui Isus ca Domn, Dumnezeu Tatăl este glorificat; acesta este scopul măreț al tot ceea ce este și a făcut Cristos în persoana și lucrarea Sa (Filipeni 2:10-11; 1 Corinteni 15:24-28). Ce minunat!

Îl chemăm pe Domnul, Doamne Isuse, mărturisim Numele Lui, iar Tatăl este glorificat într-un mod tandru. Nu iubiți voi această persoană minunată? El a fost dispus să fie smerit până la capăt și a devenit ascultător până la moartea de cruce, dar Dumnezeu L-a ridicat în rang nespus de mult, dându-I chiar Numele care este mai presus de orice nume! Slavă Domnului!

Principiul acestui model este că cineva cu cea mai înaltă viață și poziție ar fi dispus să trăiască într-un mod smerit. Asta ni se întâmplă pe măsură ce ajungem la maturitate; avem cea mai înaltă viață și cea mai înaltă poziție, totuși suntem dispuși să trăim într-un mod smerit.

Nu cerem ceea ce ne aparține de drept, ci ne mulțumim cu mai puțin decât ni se cuvine și trăim o viață creștină având zile obișnuite sub distribuirea divină. Dar în adâncul ființei noastre, pe măsură ce suntem dispuși să fim smeriți, goliți și să devenim ascultători de Domnul, Cristosul atotinclusiv Își face domiciliul în inima noastră. Aleluia!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Te-ai smerit până la capăt în încarnarea Ta, viața umană și moartea Ta pe cruce. Aleluia, Cristos S-a smerit până la capăt, dar Dumnezeu L-a ridicat în rang la cel mai înalt vârf! Slavă Domnului, Dumnezeu I-a dăruit lui Isus Cristos numele care este mai presus de orice nume! Aleluia, Dumnezeu L-a ridicat în rang pe Isus, un om adevărat, pentru a fi Domnul tuturor! Isus este Domnul! El a fost dispus să Se smerească, să Se golească și să fie ascultător până la moarte și moartea pe cruce, iar Dumnezeu L-a ridicat în rang la cel mai înalt vârf din univers! Aleluia, cel mai înalt nume din univers este numele lui Isus! Slavă Domnului, cel mai mare nume din acest univers este Isus Cristos! Doamne Isuse, mărturisim Numele Tău: Isus este Domnul! Chemăm Numele Tău, Doamne Isuse, spre gloria lui Dumnezeu Tatăl! Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Vrem să trăim într-un singur duh cu Tine, ca să fim dispuși să ne smerim, să ne golim de noi înșine și să fim ascultători de Domnul! Fă-Ți domiciliul adânc în inima noastră pe măsură ce învățăm să Te cunoaștem și să Te luăm ca model astăzi!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Christ is our Pattern: He Humbled Himself to the Uttermost and God Highly Exalted Him, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, să-L savurăm și să-L exprimăm pe Cristos (3) – săptămâna 26 cu tema: Să-L cunoaștem și să-L luăm pe Cristos ca model al nostru (ziua 1), bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate

25/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

În Fil. 2 Îl vedem pe Cristos crucificat ca modelul nostru, iar acest tipar este viața crucificată din noi; atunci când îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate.

Cristos ca modelul nostru nu este doar ceva obiectiv, ceva ce ar trebui să urmăm la exterior, ci și ceva subiectiv și experimental, ceva ce putem experimenta în interior trăindu-L pe Cristos pentru a trăi o viață crucificată.

Cristos, Cel care a stabilit modelul de a Se goli și de a Se smeri pe Sine Însuși și de a nu apuca faptul de a fi egal cu Dumnezeu, El Însuși este modelul nostru, iar El lucrează acum în noi ca Dumnezeu care ne locuiește în interior.

Nu trebuie să încercăm să urmăm acest model în exterior, prin propria noastră putere, sforțare, și râvnă; pur și simplu trebuie să ne întoarcem către Cristosul dinn interior, căci El ca model trăiește în noi, iar noi trebuie să-L trăim Cristos, adică să trăim o viață crucificată împreună cu Domnul.

Cristos este modelul nostru interior pentru trăirea noastră; prin urmare, chiar dacă avem cel mai înalt standard al poziției celei mai înalte, nu ar trebui să apucăm acest lucru și să ținem de el.

Avem nevoie disperată de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru în viața de biserică; avem o nevoie disperată de a trăi o viață crucificată împreună cu Cristos, pentru ca El să fie exprimat prin noi.

Apostolul Pavel a trăit o astfel de viață; chiar dacă alții l-au predicat pe Cristos din invidie și cu certuri, încercând să obțină o reacție de la Pavel, el era fericit pentru că Cristos a fost predicat.

Atenția lui Pavel era asupra lui Cristos; el a mărturisit că pentru el a trăi este Cristos și a muri este câștig, căci va merge să fie cu Domnul.

Ce înseamnă că pentru noi să trăim este Cristos? Înseamnă că Îl experimentăm pe Cristos ca modelul nostru, adică îl luăm pe Cel ce se umilește pe Sine și Se golește pe Sine ca viață crucificată și Îl trăim pe El.

Aceasta înseamnă să avem aceeași minte, adică să avem mintea lui Cristos; în acest fel suntem una nu numai în duh, ci și în suflet, căci gândim același lucru, fiind alăturați în suflet, iar accentul nostru unic este să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos în mod subiectiv.

Cât de mult avem nevoie să-L trăim pe Cristos în viața Sa umană, în special în golirea de Sine Însuși, în umilirea de Sine, și în faptul că nu a ținut de egalitatea cu Dumnezeu ca fiind o comoară!

Cât de mult avem nevoie pentru a trăi viața divină din noi, viața crucificată, deoarece această viața – și nu noi în noi înșine – este cea care ne poate face în stare să ne golim și să ne smerim. Amin, Doamne Isuse, fie ca asta să fie experiența noastră!

Cristos crucificat este modelul nostru, iar acest model este viața crucificată dinăuntrul nostru

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, Îl avem pe Cristosul crucificat ca modelul nostru, iar acest model este viața crucificată din noi (vezi 1 Corinteni 1:23a; 2: 2; Gal. 2:20; 3: 1; 6:14).

Când am fost regenerați, Duhul a intrat în duhul nostru și s-a contopit pe Sine cu duhul nostru; acum putem fi la fel de smeriți precum a fost Isus și ne putem goli prin Duhul lui Isus Cristos.

Cristos ca model este în noi, căci avem Duhul lui Isus Cristos; când suntem în duh, ne putem goli și ne putem smeri pe noi înșine, considerându-i pe ceilalți mai excelenți decât noi înșine.

Dar când nu trăim în Duhul lui Isus Cristos, facem lucruri din rivalitate și în competiție cu ceilalți, iar Domnul nu este exprimat prin noi.

Cristos este tiparul, modelul unei vieți crucificate, iar El trăiește în noi; El însuși trăiește din noi ca Duhul lui Isus Cristos. El nu este doar modelul nostru într-un mod exterior, ci și viața noastră în interior.

Avem o viață în noi care nu insistă niciodată să fie ceva, ci se golește mereu, ocupă un loc mai de jos și se smerește; trebuie să-L savurăm pe Cristos ca o astfel de viață și trebuie să trăim prin această viață.

Modelul lui Cristos este văzut în Phil. 2 în șapte pași: 1. El S-a golit de Sine, 2. El a luat forma de sclav, 3. S-a asemănat cu oamenii, 4. S-a smerit pe Sine, 5. S-a făcut ascultător, 6. A devenit ascultător până la moarte și 7. El a fost ascultător până la moartea crucii.

Acest tipar este foarte înalt și în noi înșine nu-L putem imita și nici nu-L putem urma; avem aspirația de a fi ca El și de a trăi același fel de viață ca El, dar singurul mod în care putem face acest lucru este realizând că El este acum viața noastră în interior.

Viața crucificată a lui Cristos este în noi; pașii umilirii Sale sunt toate aspectele vieții crucificate. Când trăim viața crucificată, putem lăsa deoparte orice exaltare de sine, ne umilim pe noi înșine, ne golim și nu ne apucăm de nicio poziție sau onoare care este pe bună dreptate a noastră.

Când Cristos a fost ascultător până la moartea crucii El a trăit viața crucificată într-un mod deplin și absolut; o astfel de viață este acum în noi și, atunci când îl trăim pe El, putem trăi același fel de viață în viața noastră de zi cu zi.

În noi înșine nu vrem să fim smeriți sau goliți, ci mai degrabă, vrem să fim înălțați și umpluți, dar când Îl trăim pe Cristos, când trăim viața crucificată, ne smerim în mod spontan, ne golim și nu dorim să avem o poziție înaltă.

Cât de mult trebuie să-L trăim pe Cristos, să-L experimentăm pe Cristos și să-L cunoaștem în mod subiectiv ca modelul nostru trăind această viață crucificată în noi!

Îți mulțumim Doamne pentru stabilirea modelului unei vieți crucificate, și mulțumim că ai venit în noi ca viață crucificată pentru a trăi același fel de viață în noi astăzi! Aleluia, Cel care S-a golit pe Sine, S-a smerit pe El însuși și nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat acum trăiește în noi, și noi putem să-L trăim! Doamne, ne întoarcem către Tine și Te luăm ca viață și tot ceea ce avem, pentru a putea trăi viața crucificată în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne, fie ca viața crucificată să fie trăită în noi într-un mod deplin și absolut.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate – trăim o viață crucificată

În Fil. 1:21 Pavel a mărturisit că pentru el a trăi este Cristos, apoi a continuat să vorbească despre acest Cristos în Fil. 2 când a prezentat modelul lui Cristos.

Cine era acest Cristos pe care L-a trăit Pavel? El era Cel care s-a smerit pe Sine, S-a golit de Sine și nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat; acesta este Cristos ca model al unei vieți crucificate.

Când îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate; Îl trăim pe Cel care se golește de sine și se umilește pe Sine.

Cum ar arăta să-L trăim pe Cristos? Dacă îl trăim pe Cristos, ne golim de sing, ne smerim pe noi înșine și nu apucăm nici o onoare sau poziție care poate fi pe bună dreptate a noastră.

În viața noastră de familie, între soț și soție, soțul care Îl trăiește pe Cristos nu apucă de „calitatea sa de soț” și nu își revendică autoritatea; mai degrabă, el se smerește și se golește și Îl trăiește de Cristos ca viața crucificată.

Când îl experimentăm pe Cristos și îl trăim pe Cristos, trăim automat o viață crucificată; Îl trăim pe Cel care este modelul unei vieți crucificate.

Cristos este modelul nostru nu ca noi să ne străduim ca să-L imităm la exterior, ci ca noi să-L trăim în mod organic și spontan trăindu-L și experimentându-L pe Cristos.

Viața crucificată a lui Cristos în noi este cu adevărat o viață de auto-golire și auto-umilire, iar această viață nu apucă nimic ca fiind o comoară, ci este întotdeauna dispusă să lase deoparte poziția și titlul.

Atunci când avem un schimb de cuvinte cu soțul nostru și simțim că „temperatura crește”, trebuie să permitem minții vii a lui Cristos să lucreze în noi, și trebuie ca să trăim viața crucificată.

În conversația cu ceilalți, atunci când alții ne jignesc, când suntem pe cale să facem și să spunem ceva, trebuie să spunem pur și simplu: Amin, Doamne, spun Amin minții Tale care ne infuzează, ne saturează și ne transformă mintea! Amin!

Filipeni 2 ne arată că ar trebui să trăim o viață crucificată pentru a savura de puterea învierii; ar trebui să luăm viața crucificată a lui Cristos ca model pentru a putea experimenta puterea învierii, care L-a înălțat pe Cristos până la cel mai înalt vârf din univers (Fil. 2:9).

Atât experimentarea lui Cristos ca modelul unei vieți crucificate, cât și experimentarea puterii de înviere care Îl înalță sunt nesfârșite.

Când Îl trăim pe Cristos, Îl trăim Cel care este modelul unei vieți crucificate și trăim astfel o viață crucificată, care se goleste de sine și se umilește pe înșine; nu încercăm să ne smerim sau să ne golim pe noi înșine – pur și simplu trăim o astfel de viață.

Când trăim o astfel de viață, când trăim o viață crucificată, suntem aduși în puterea învierii prin care Cristos este înălțat.

Vom rămâne fermi pentru mărturia Domnului, dar nu vom revendica nici o poziție, titlu sau poziție pentru noi înșine; mai degrabă, luăm viața crucificată ca modelul nostru.

În cele din urmă, vom intra în puterea învierii și vom experimenta înălțarea lui Dumnezeu.

Nu căutăm să fim înălțați, ci căutăm să experimentăm viața crucificată și, în timp ce facem aceasta, vom experimenta și viața și puterea învierii, și vom fi înălțați în Cristos și cu Cristos.

Doamne Isuse, vrem să-L trăim pe Cristos, să-L trăim pe Cel care este modelul vieții crucificate. Salvează-ne de la a încerca în exterior să Te imităm și să ne smerim și să ne golim pe noi înșine; fie ca să învățăm să ne întoarcem spre Tine și să permitem minții Tale să ne satureze, să ne transforme și să cauzeze ca mintea noastră să fie mintea lui Cristos. Amin, Doamne Isuse, fie ca viața Ta crucificată să fie trăită în noi într-un mod deplin și absolut până când vom fi aduși în înviere pentru a fi înălțați împreună cu Tine și în Tine. Îți mulțumim Doamne căci Tu ești fost modelul nostru și că Tu ai venit în noi ca model pentru a trăi în noi.

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, When we Live Christ, we live the One who is the Pattern of a Crucified Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 2 ziua 5 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Nevoia noastră urgentă e să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate

24/10/2019 by Credincios in Cristos 3 Comments

Există o nevoie urgentă în viața de biserică din recâștigarea Domnului astăzi să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața Sa omenească, mai ales în golirea de Sine și în umilirea Sa și prin faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară.

Trebuie să cunoaștem nu doar ce a făcut Cristos, procesele prin care a trecut și pașii umilirii pe care i-a făcut pentru noi, ci, de asemenea, să-L experimentăm ca modelul nostru.

Cristos a trecut prin anumite lucruri și a făcut anumite lucruri, și S-a smerit și S-a golit de Sine; acum El este modelul nostru, și a intrat în noi – credincioșii Săi – pentru a trăi același fel de viață în viața de biserică astăzi.

Nimeni nu L-a obligat pe Cristos să facă ceea ce a făcut; mai degrabă, deși există egalitate și armonie în Dumnezeire, Fiul a luat inițiativa de a se supune Tatălui, venind ca să fie om și învățând ascultarea prin lucrurile suferite de El.

El a lăsat la o parte gloria, puterea, poziția și imaginea dumnezeirii Sale și a devenit om; El S-a smerit ca să fie sclav, iar când alții L-au privit, au văzut un om normal.

Cristos a ales de bună voie să fie Fiul, El Însuși supunându-Se autorității Tatălui; El a trăit o viață supusă lui Dumnezeu și a stabilit un model pe care să-l urmăm și să-l trăim.

Ca o astfel de Persoană, El a trecut prin moarte și înviere și a intrat în noi ca Duh dătător de viață; în acest Duh este tot ceea El ce a făcut și a experimentat.

Toți credincioșii autentici în Cristos au viața lui Cristos și această viață este o viață de supunere; când trăim conform vieții lui Cristos, ne supunem spontan lui Dumnezeu și celorlalți, și modelul lui Cristos este trăit în noi.

Cristos a creat supunerea; a ne supune este relativ ușor pentru noi, căci trebuie doar să ne smerim, dar El a trebuit să lase deoparte atât de multe lucruri pentru a se supune Tatălui.

Este imposibil ca noi să copiem sau să imităm la exterior ceea ce a făcut Cristos în pașii umilinței pe care El i-a făcut. Dar slavă Domnului, El este în noi!

El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a fost ascultător de Dumnezeu până la moarte, dar o asemenea Persoană este acum în noi!

Domnul Isus Cristos, care a fost supus de-a lungul vieții Sale, ne-a oferit viața Sa de supunere, astfel că acum ne supunem nu pentru că suntem înclinați să o facem în noi înșine, ci pentru că avem o viață în noi care se supune. Amin!

Nevoia noastră urgentă e să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate

Există o nevoie urgentă astăzi de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru; Cristos ca modelul nostru nu este doar în mod obiectiv, ci și subiectiv și experimental.

Aceasta înseamnă că Cel care a stabilit modelul și care El Însuși este modelul, operează acum în noi ca Dumnezeu locuitor în interior (Fil. 2:5, 12-13).

În primul rând, trebuie să avem această minte, mintea lui Cristos și apoi trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. Principiul lui Cristos ca modelul interior al vieții noastre este că, deși avem cel mai înalt standard al celei mai înalte poziții, nu trebuie să o luăm ca pe un lucru de apucat, la fel cum a făcut și Domnul (vezi Fil. 2:3-6).

Aceasta înseamnă că trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru și să trăim o viață crucificată; trebuie să-L pe El experimentăm ca viața noastră crucificată.

O astfel de viață este cu totul în contrast cu o viață de rivalitate și vanitate. În viața de biserică trebuie să nu trăim după viața noastră naturală, ci să luăm viața crucificată ca modelul nostru, altfel vom trăi în mod automat o viață de rivalitate și vanitate.

Trebuie să fim sinceri cu noi înșine și să ne gândim ce fel de viață de biserică am trăit până acum în biserică; am luat noi oare viața crucificată a lui Cristos ca modelul nostru și am trăit noi o viață crucificată sau am trăit o viață de rivalitate și vanitate?

Ori de câte ori suntem în rivalitate și căutăm glorie, trăim în sine; trebuie să condamnăm acest lucru și să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. În momentul în care nu-L luăm pe Cristos ca modelul unei vieți crucificate, trăim în rivalitate și vanitate.

De exemplu, unii frați ar putea fi solicitați să își asume mai multă responsabilitate și ne putem întreba de ce ei și nu noi; sau unii sunt anumiți responsabili, dar noi suntem în rivalitate cu ei pentru că nu ni s-a cerut să facem acele lucruri.

Fie ca noi să primim antidotul și să-L experimentăm pe Cristos ca model al unei vieți crucificate. Când vom face acest lucru, vom avea aceeași gândire, aceeași minte; vom căuta un singur lucru, savurarea și experimentarea subiectivă a lui Cristos pentru viața de biserică.

Trebuie să fim “parteneri cu Cristos” în golirea de Sine, în smerenia Sa, și în faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară. El nu a insistat să păstreze forma lui Dumnezeu, ci a fost dispus să Se golească de Sine și să Se umilească.

În loc să apucăm ceea ce avem, ar trebui să lăsăm aceste lucruri deoparte și să ne golim de noi înșine.

Cristos nu este doar modelul nostru pentru mântuirea noastră constantă, ci și standardul pentru mântuirea noastră. De la încarnarea Sa și până la crucificarea Sa, Cristos a devenit un model pentru mântuirea noastră, iar experiența Sa de la înviere până la înălțare este standardul mântuirii noastre.

Fie ca să ne exersăm duhul și să ne dăm seama de nevoia noastră urgentă de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate. Fie ca să ne deschidem Domnului și să-I spunem:

Doamne Isuse, Te luăm pe Tine ca model. Ne dăm seama că nevoia noastră urgentă în viața de biserică astăzi este să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru. Îți mulțumim, Doamne, căci Tu nu doar ai stabilit un model pentru viața noastră creștină prin viața și moartea Ta, ci ai și venit în noi ca să trăiești același mod de viață astăzi. Amin, Doamne, avem viața de supunere a lui Cristos în noi și Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru de trăire a unei vieți crucificate. Aleluia, Dumnezeul care locuiește în interior operează în noi, și noi putem coopera experimentându-L pe Cristos ca modelul nostru astăzi!

Îl experimentăm pe Cristos ca model în golirea și umilirea Sa și prin faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară

Trebuie să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru; trebuie să-L trăim pe Cristos în viața Sa omenească, în special în golirea de Sine și în umilirea Sa, și faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară (Fil. 1:20-21; 2:6).

Cheia de a-L experimenta pe Cristos ca modelul nostru este că avem o viață în noi care se golește de sine și se umilește; această viață niciodată nu apucă vreun lucru ca pe o comoară, ci este întotdeauna gata să lase la o parte poziția și titlul.

Aleluia, în calitate de credincioși în Cristos, nu ni se cere să încercăm mai mult, să fim mai buni, și să ne forțăm să facem cutare lucru… avem o viață în noi, iar această viață se golește de sine și se umilește în mod automat. Cât timp trăim prin această viață, noi Îl experimentăm pe Cristos ca modelul nostru.

De exemplu, în viața de familie uneori soția îi poate da soțului un moment dificil; calea ca el să fie salvat într-o astfel de situație este să nu insiste asupra conducerii sau a “calității de soț” și astfel să ceară soției să i se supună.

Chiar dacă Biblia spune că soțul este capul soției la fel cum Cristos este Capul bisericii, acest lucru nu este ceva ce trebuie pus în aplicare sau cerut de la alții.

Mai degrabă, soțul trebuie să-și lase deoparte conducerea, “calitatea sa de soț”; acest lucru nu este ceva ce trebuie apucat și de ținut cu dinții, ci ceva care trebuie pus deoparte, astfel încât să-L poată experimenta pe Cristos ca model.

Când soțul își lasă deoparte conducerea și experimentează viața crucificată a lui Cristos, el savurează mântuirea interioară care operează în el, iar Dumnezeu este Cel care operează în el pentru a-l mântui.

În acest fel, el se golește pe sine și își lasă deoparte calitatea de cap și Îl experimentează pe Cristos. Acesta nu este cazul doar cu soțul, ci și cu soția; aceasta este doar o ilustrație.

Cu părere de rău, însă, în majoritatea cazurilor, trebuie să recunoaștem că fratele căsătorit “își apucă calitatea de cap” și refuză să o lase deoparte, iar soția își ține partea; deci are loc un schimb amar de cuvinte, cu cârtiri și raționamente.

Din nou și din nou trebuie să ne întoarcem către Domnul și să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru în golirea de Sine, în umilirea Sa, și în faptul că nu a apucat strâns egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară.

Dacă facem acest lucru, dacă lăsăm deoparte ceea ceea ce este de drept al nostru, prin faptul că trăim viața crucificată a lui Cristos, vom experimenta mântuirea constantă și instantanee a lui Cristos, iar soția noastră va fi în cele din urmă câștigată de Domnul.

Aleluia, Dumnezeu lucrează în noi; El lucrează și operează în noi atât înfăptuirea, cât și voința, pe mâsură ce ne întoarcem spre El și Îl experimentăm.

Dumnezeul care a devenit om, care S-a smerit și S-a golit de Sine, care nu a considerat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară de apucat, Acesta este Duhul cu duhul nostru!

Nu suntem doar oameni – suntem oameni-Dumnezeu, căci Omul-Dumnezeu Isus Cristos este în duhul nostru și Îl putem experimenta pe Cristos ca modelul nostru! Deoarece Dumnezeu operează în noi, ne dăm seama că suntem oameni-Dumnezeu, cei care trăiesc prin viața lui Cristos în duhul lor.

Avem o viață în noi care se golește de sine și se umilește, iar această viață niciodată nu apucă vreun lucru ca o comoară; mai degrabă, este întotdeauna gata să lase la o parte poziția și titlul.

Când trăim prin această viață, nu vom apuca strâns nici măcar lucrurile date de Dumnezeu, ci, mai degrabă, ne vom coborî poziția noastră de dragul altora și pentru gloria lui Dumnezeu, nepăsându-ne de reputația noastră.

Doamne Isuse, vrem să-L experimentăm pe Cristos ca modelul nostru în golirea și în umilirea Sa și în faptul că nu a apucat egalitatea cu Dumnezeu ca pe o comoară. Îți mulțumim, Doamne, pentru că ai intrat în noi ca o viață care se golește de sine și se umilește. Aleluia, Dumnezeu operează în noi atât voința cât și înfăptuirea, și trebuie doar să cooperăm cu El pentru a ne duce la capăt propria mântuire. Doamne, vrem să trăim prin viața divină din duhul nostru, o viață care niciodată nu apucă ceva ca pe o comoară, ci este întotdeauna gata să-și lase deoparte poziția și titlul de dragul altora și pentru gloria lui Dumnezeu!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Urgent Need is to Experience Christ as our Pattern of Living a Crucified Life (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Experimentarea lui Cristos – săptămâna 2 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Cristos este reprezentarea supunerii față de autoritate; viața Sa de supunere este în noi

23/10/2019 by Credincios in Cristos 2 Comments

Cristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a golit de bunăvoie pentru a deveni om creat; El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit și a devenit reprezentarea supunerii față de autoritate (Fil. 2:6-8).

Modelul nostru în viața noastră creștină nu este doar un om, ci un om-Dumnezeu, Mântuitorul nostru om-Dumnezeu care S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine și care a fost înălțat și glorificat de către Dumnezeu. Acest model este acum în noi și El vrea să trăiască același fel de viață în noi astăzi pe pământ.

Fiind egal cu Dumnezeu, El nu a considerat acest lucru ca fiind o comoară care trebuie apucat și reținut, așa că S-a golit de El însuși, lăsând la o parte forma și slava lui Dumnezeu.

El nu a lăsat deoparte divinitatea Sa, ci doar forma, manifestarea, expresia divinității Sale și El a devenit om; deși El era un om -Dumnezeu, majoritatea oamenilor nu și-au dat seama de acest lucru.

El a schimbat expresia exterioară de la forma lui Dumnezeu în forma unui sclav; El a devenit de la cea mai înaltă formă și poziție la cea mai joasă formă și poziție – nu doar un om, ci un sclav.

Când alții L-au văzut, au văzut asemănarea oamenilor; la exterior El era doar un om, dar în interior El era Dumnezeu, având divinitatea în El. Deși El a devenit om și a apărut ca om în exterior, El, în calitate de Dumnezeu, avea realitatea divinității în interior; El a devenit om devenind trup și divinitatea Sa era ascunsă în învelișul umanității Sale.

El S-a smerit pe Sine, S-a golit de Sine, și a fost găsit în asemănare ca om. El nu S-a împotrivit altora și nici nu a insistat; El a fost ascultător până la cruce.

Este impresionant și inspirator să vedem cum Cristos S-a golit de bunăvoie de Sine însuși pentru a deveni om și, ca atare, El a fost reprezentarea supunerii față de autoritate. Această minte să fie și în noi, mintea care a fost în Cristos Isus în timp ce a trecut prin toate aceste procese și lucruri.

El S-a smerit, El devenind ascultător până la moarte și încă moartea de cruce; moartea pe cruce a fost punctul culminant al umilinței lui Cristos.

Ce imagine frumoasă și model minunat vedem în Domnul Isus în timp ce S-a golit pe Sine și S-a smerit pe Sine și a învățat să asculte de Dumnezeu prin lucrurile pe care El le-a experimentat ca om!

Un astfel de model este acum în noi, iar El vrea să fie reimprimat și reprodus în noi în toate bisericile locale din întreaga lume!

Cristos S-a golit de bunăvoie pentru a deveni om ca reprezentare a supunerii față de autoritate

În acest univers a avut loc o rebeliune; îngerii și apoi toți oamenii s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, așa că Domnul Isus a devenit un om creat pentru a reprezenta supunerea față de autoritate.

Când Dumnezeu a devenit om, când Domnul Isus S-a coborât pe pământ, El S-a golit de slavă și de toată gloria, poziția, puterea și imaginea în dumnezeirea Sa și, drept urmare, cei fără revelație nu L-au recunoscut ca Dumnezeu.

Majoritatea contemporanilor Săi L-au considerat ca fiind un om obișnuit. În Dumnezeire există armonie și egalitate, nimeni nu este mai înalt sau mai mic; cu toate acestea, Fiul a ales în mod voluntar să se supună autorității Tatălui.

Cristos S-a golit de bună voie pentru a deveni om ca reprezentare a supunerii față de autoritate; El a spus că Tatăl este mai mare decât El (Ioan 14:28) și El a luat o astfel de poziție în mod voluntar.

Este minunat să vedem acest aranjament cu bucurie în Dumnezeire, și anume că Tatăl este Capul și Fiul se supune Tatălui; Tatăl este reprezentarea autorității și Fiul este reprezentarea supunerii față de autoritate.

Nu a fost ușor, însă, ca Fiul să Se supună; este ușor pentru noi ca ființe umane să ne supunem, căci trebuie doar să ne smerim pe noi înșine, dar supunerea Domnului nu a fost un lucru așa de simplu.

Într-un anumit sens, supunerea Domnului a fost chiar mai dificilă decât crearea de către El a cerurilor și a pământului, pentru că atunci când S-a supus, El a trebuit să pună deoparte și să Se golească de toată gloria, puterea, poziția și imaginea în Dumnezeirea Sa, și a trebuit să ia forma unui sclav.

Prin urmare, Cristos a creat supunere, supunerea reală. Cristos și Tatăl au împărtășit anterior aceeași glorie, dar când Fiul a venit pe pământ, El S-a „dezbrăcat de autoritatea Lui” și „s-a îmbrăcat cu supunerea”; El a creat supunerea către autoritate și a devenit reprezentarea supunerii față de autoritate.

El s-a smerit, devenind ascultător față de Tatăl și de mediul pe care El l-a aranjat în jurul Lui.

Deoarece El era Dumnezeu și S-a golit de bună voie pentru a deveni om, fiind supus autorității, această ascultare în Dumnezeire este cel mai minunat lucru din univers.

De multe ori ne putem întreba: De ce trebuie să mă supun acestei persoane sau acelei persoane? Și chiar în viața de biserică putem să ne întrebăm: nu suntem toți frați? De ce trebuie să mă supun acestui frate sau să mă supun acelui frate?

NU avem dreptul să punem astfel de întrebări, căci modelul lui Cristos este reprezentarea supunerii față de autoritate în noi; El nu a avut niciodată un asemenea gând, deoarece El a reprezentat supunerea, chiar și o supunere perfectă față de autoritate.

Fie ca să învățăm de la El; să-L luăm ca modelul nostru și să-I permitem să trăiască același fel de viață în noi.

Când El a fost pe pământ, Domnul Isus și-a fixat inima și fața să Se supună El însuși lui Dumneze, luând calea supunerii chiar și până la moarte. În Isa. 50:7 vedem cum El și-a făcut fața de cremene pentru a se supune lui Dumnezeu, iar în Luca 9:51 și Marcu 10:31-34 și-a fixat pașii fața să meargă la Ierusalim, știind ce I se va întâmpla acolo.

El știa că era pe cale să fie arestat, înfiorat, bătut, maltratat și în cele din urmă pus la moarte pe cruce, dar El și-a pus inima să Se supună lui Dumnezeu și voinței Sale. Ce model este El pentru noi!

Doamne Isuse, Îți mulțumim că Te-ai golit de bună voie pentru a deveni om și ai devenit reprezentarea supunerii față de autoritate. Îți mulțumim Doamne pentru că Ți-ai dat deoparte maiestatea, gloria, forma dumnezeirii, poziția și imaginea dumnezeirii și Te-ai umilit. Doamne, Tu ai creat supunere, supunere reală față de autoritate și acum Tu ești în noi. Ne deschidem către Tine, Doamne și Îți permitem să lucrezi în noi și să trăiești mai mult în noi. Fie ca supunerea Ta față de autoritate să fie infuzată în noi și să fie introdusă în ființa noastră, pentru a o putea trăi în viața noastră de zi cu zi.

Mântuirea aduce supunere, căci viața de supunere a lui Cristos este în noi astăzi

Chiar dacă Cristos era Fiul lui Dumnezeu, El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care El le-a suferit (Evrei 5:8).

Mulți cred că Domnului Isus I-a fost atât de ușor ca om-Dumnezeu să trăiască viața umană, pentru că El putea face orice lucru. Cu toate acestea, ceea ce Biblia ne arată cu privire la El este că El a suferit toată viața Lui și a învățat ascultarea prin lucrurile pe care El le-a suferit.

Dumnezeu a rânduit ca Cristos să moară – și Cristos a ascultat asta în întregime, chiar și până la moartea de cruce (Fil. 2:8). Cristos a învățat această ascultare prin suferința morții.

Trecerea noastră prin suferință este pentru ca noi să învățăm ascultare și supunere. Folosul nostru în mâna Domnului nu se măsoară prin cât de mult suferim, ci dacă învățăm ascultare în suferință. Dacă suntem înmuiați și învățăm ascultarea în suferință, suntem folositori lui Dumnezeu.

Nu putem evita suferințele; suferințele sunt porțiunea noastră din viața noastră umană și, dacă dorim după ușurință și bucurie, nu suntem folositori Domnului.

Cu toții trebuie să învățăm să fim ascultători în suferințe, învățând de la Domnul Isus, modelul nostru de supunere față de autoritate.

Când am fost mântuiți, am intrat în multă bucurie; mântuirea aduce bucurie. Totuși, mântuirea aduce și supunerea, căci Cristos ne-a dat viața Sa de supunere și trebuie să trăim această viață astăzi. Singurul mod prin care putem experimenta mântuirea este prin faptul că suntem supuși, la fel cum Domnul a fost supus.

Cristos a devenit sursa mântuirii noastre prin ascultare; El a învățat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit, El a stabilit un tipar pentru noi și El se infuzează în noi ca un astfel de model pentru a trăi în noi același tip de viață.

Când întâlnim autoritatea lui Dumnezeu, ne vom supune în mod automat, căci nu putem decât să ascultăm de autoritatea lui Dumnezeu; cu toate acestea, trebuie să cooperăm zilnic cu viața Domnului din noi pentru a ne supune lui Dumnezeu și mediului pe care ni l-a alocat.

Domnul, care a fost supus de-a lungul vieții Sale, ne-a dat nouă – credincioșilor Săi – viața Sa de supunere; viața divină pe care am primit-o prin regenerare este o viață de supunere. Ascultarea noastră ca și credincioși este o consecință a luării lui Cristos ca model de ascultare (Fil. 2:8; Col. 3:4).

Trebuie să-L luăm pe Cristos ca model de ascultare și să trăim prin viața Lui de ascultare în noi. El S-a smerit până la capăt, dar Dumnezeu L-a înălțat până la cel mai înalt grad și I-a dat numele care este deasupra oricărui nume (Fil. 2:9).

Cristos, ca om-Dumnezeu, a fost preamărit de Dumnezeu datorită ascultării și supunerii Sale față de Dumnezeu, și un om a fost adus în glorie!

El a devenit om, a trăit o viață umană perfectă pe pământ, I-a fost supus lui Dumnezeu în toate, a devenit ascultător până la moarte, a murit pe cruce și a vărsat sângele Său pentru răscumpărarea noastră și, după trei zile în mormânt, a fost înviat și a fost ridicat la ceruri.

Aleluia, acest Ascultător a fost ridicat la ceruri și El Și-a adus natura Sa umană în divinitate, în Dumnezeire! Minunat!

El este modelul nostru în ceea ce a ales ca să facă, și atunci când urmăm modelul Său trăind viața Lui supusă, Dumnezeu ne va aduce și pe noi în glorie cu El.

Îți mulțumim Doamne că ne-ai dat viața Ta de supunere; acum ascultarea noastră este o consecință a luării lui Cristos ca model de ascultare. Doamne, în noi înșine suntem răzvrătiți și nu suntem dispuși să ne supunem, dar viața Ta de supunere este în noi și vrem să trăim zilnic această viață! Amin, Doamne Isuse, vrem să învățăm de la Tine, să învățăm ascultare prin lucrurile pe care le suferim, având atitudinea Ta de a ne supune lui Dumnezeu în toate lucrurile. Mântuiește-ne de a alege o viață de ușurință și plăcere. Te luăm ca modelul nostru, să învățăm de la Tine și să trăim prin viața Ta de supunere în viața noastră de zi cu zi și în viața de biserică.