Îl iubim pe Domnul Isus

Facem toate lucrurile în persoana lui Cristos, privindu-L și reflectându-L ca fiind comoara noastră

23/12/2024 by Credincios in Cristos 4 Comments

A trăi viața creștină înseamnă a face toate lucrurile în persoana lui Cristos, în fața lui Cristos, savurându-L ca de comoara noastră care locuiește înăuntrul nostru, privind fața Sa glorioasă pentru a fi infuzat cu El și a fi una cu El. Amin! Viața creștină este o viață de a-L iubi pe Dumnezeu și de a ne iubi unii pe alții cu Dumnezeu Însuși ca dragostea noastră (1 Ioan 4:16-19; Luca 10:25-37; 19:10; Ef. 4:20-21; comp. cu Gal. 5:13-15).

Îl iubim pe Dumnezeu și ne iubim unii pe alții cu Dumnezeu ca dragostea noastră, căci El a venit în noi ca dragoste. Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi. Cristos a trăit în această lume o viață a lui Dumnezeu ca dragoste, iar acum El este viața noastră pentru ca noi să putem trăi același fel de viață de dragoste în această lume!

Amin, putem trăi prin viața divină în dragoste și lumină pentru a fi la fel cu Cristos în călătoria Sa de slujire a celor pierduți și de mântuire a păcătoșilor. Dumnezeu este dragoste, iar cel care rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el. În aceasta, dragostea a fost finalizată cu noi și putem avea îndrăzneală în ziua judecății.

Când stăm în fața scaunului de judecată al Domnului, avem îndrăzneala pentru că Îi permitem lui Dumnezeu ca dragoste să locuiască în întreaga noastră ființă. Slavă Domnului!

Așa cum a fost Cristos în această lume, așa suntem și noi; El a trăit o viață a lui Dumnezeu ca dragoste, iar noi îi permitem lui Dumnezeu să ne umple cu Sine ca dragoste și să trăiască în noi o viață de dragoste.

Când venim zi de zi la Domnul și Îl savurăm, ne deschidem Lui și Îi permitem să ne infuzeze cu Sine însuși ca dragoste, vom fi una cu El pentru a trăi o viață de dragoste și Îl vom iubi pe Domnul și ne vom iubi unii pe alții cu Domnul ca dragostea noastră. Cristos este dragostea noastră.

El îi iubea pe toți. El a rostit pilda bunului samaritean; El a fost bunul samaritean, care i-a iubit pe cei căzuți, bătuți și răniți și a avut grijă de ei în umanitatea Sa. Fie ca noi să învățăm de la Domnul și să fim una cu Domnul în această privință astăzi. Când vedem pe alții care sunt persecutați, doborâți și răniți, trebuie să fim una cu Cristos, ca Bunul Samaritean, pentru a le administra ulei și vin și apoi să-i aducem la un han.

Trebuie să le administrăm pe Duhul ca untdelemn și viața divină ca vinul și trebuie să-i aducem în viața de biserică ca loc unde se pot odihni și fi îngrijiți. Fie ca noi să nu ne transformăm libertatea într-o oportunitate pentru carne, ci, prin dragoste, să ne slujim unii pe alții. Căci legea s-a împlinit într-un singur cuvânt: să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți (Gal. 5:13-15).

Domnul ne-a pus împreună cu câțiva sfinți, vecini, colegi de clasă, colegi de muncă etc. și acolo putem trăi o viață de dragoste, trăind pe Cristos ca dragostea noastră de a avea grijă unii de alții în umanitatea lui Isus și de a-i hrăni în divinitatea lui Cristos.

A trăi viața creștină înseamnă a face toate lucrurile în persoana lui Cristos, în fața lui Cristos

Conform 2 Cor. 2:10, Pavel a trăit și a făcut toate lucrurile nu doar în prezența lui Dumnezeu, ci și în fața lui Cristos, în persoana lui Cristos. Aici a spus că îl iartă pe frate de dragul sfinților în persoana lui Cristos. Cuvântul grecesc pentru persoană este literal „față” ca în 2 Cor. 4:6. El se referă la partea din jurul ochilor, privirea ca indice al gândurilor și sentimentelor interioare; aceasta se manifestă și arată întreaga persoană.

Sfinții căsătoriți știu ce înseamnă să ai o anumită privire pe chipul soțului sau soției lor; privirea spune multe, pentru că, deși soțul poate să nu spună nimic, chipul lui exprimă atât de multe. Pavel a iertat această persoană în persoana lui Cristos; l-a iertat în fața lui Cristos, în privirea Domnului, în partea din jurul ochilor Săi care transmite sentimentele Sale interioare.

Pavel a fost un model pentru noi, credincioșii în Cristos (1 Tim. 1:16), și a trăit și a acționat în prezența lui Cristos, chiar în persoana lui Cristos, conform indicelui întregii Sale persoane exprimat în ochii Săi. Când avem ochii cuiva, când ne uităm cu atenție la el și îi avem ochii, avem întreaga lor ființă. Uneori putem vorbi cu cineva, dar evităm să ne uităm la el, pentru că nu suntem mulțumiți de el. Dar când ne uităm în ochii lor, avem indicele întregii lor ființe și știm care este sentimentul lor.

Pentru că Îl iubim pe Domnul, atunci când ne exersăm duhul și ne întoarcem inima către El, obținem persoana Sa; trebuie să trăim în indicele ochilor Domnului, în persoana lui Cristos, chiar în fața lui Cristos, și aici trebuie să facem totul. Când privim fața Domnului, El ne infuzează cu sentimentele Sale, simțămintele Sale și gândurile Sale interioare.

Ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, vălul este îndepărtat din inima noastră și îl putem privi pe Domnul gloriei cu fața dezvelită (2 Cor. 3:16, 18; 4:6-7; 1 Sam. 16: 7; Efeseni 1:18). Acesta este secretul: trebuie să ne întoarcem inima către Domnul pentru a fi în fața lui Cristos, prezența lui Cristos, persoana lui Cristos.

De fapt, inima noastră întoarsă este vălul. O față dezvelită este o inimă dezvelită pentru a vedea gloria lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos. Ori de câte ori inima noastră se întoarce către Domnul, vălul este îndepărtat. Trebuie să ne întoarcem inima către Domnul pe tot parcursul zilei, pentru că inima noastră întoarsă este vălul de pe ochii noștri.

Fie ca noi să rămânem în procesul de a fi transformați de la un nivel de glorie la altul de glorie, întocmai ca de la Domnul Duh. O față dezvelită este o inimă dezvelită. Când ne întoarcem inima către Domnul, fața noastră este dezvelită și Îl privim față în față.

1 Pet. 3:4 spune că duhul nostru este omul ascuns al inimii noastre. Inima noastră ne înconjoară duhul, așa că atunci când ne întoarcem inima către Domnul în duhul nostru, care este indicele ochilor Săi, vălul este îndepărtat din inima noastră și îl privim față în față pe Domnul. Trebuie să ne întoarcem inima către Domnul din nou și din nou și să facem toate lucrurile în fața lui Cristos, în persoana lui Cristos.

Trebuie să privim fața Domnului, uitându-ne cu atenție în ochii Lui, astfel încât să putem fi infuzați cu ceea ce El dorește și El gândește, și apoi să facem toate lucrurile în persoana lui Cristos. Trebuie nu numai să trăim în prezența Domnului și să facem toate lucrurile în prezența Sa, ci și mai mult, să ne uităm la fața Lui, să-L privim și apoi să-L reflectăm.

Când descoperim sensul expresiei, persoana lui Cristos, vom fi revoluționați în relația noastră cu Domnul. Vom căuta pur și simplu să-L privim și să ne uităm la ochii Lui, care sunt în duhul nostru, pentru a-L reflecta. Vrem să ne uităm la indexul ochilor Domnului și vom ști ce să facem. Când îl privim pe Domnul, vom vorbi și vom face lucruri nu conform sentimentelor și gândurilor noastre, ci conform simțămintelor și gândurilor Celui pe care îl privim.

Ne vom purta și vom vorbi totul în persoana lui Cristos; în acest fel, trăim prin Cristos. Vom fi redusi într-o asemenea măsură încât nu vom mai trăi pentru noi înșine sau pentru noi, ci vom trăi pentru Domnul, privind în mod constant fața Lui și trăind în persoana lui Cristos pentru a face toate lucrurile în fața lui Cristos.

A trăi în persoana lui Cristos și a face toate lucrurile în fața lui Cristos este atât de tandru și atât de profund. Este să-L luăm pe Cristos ca persoană și să facem toate lucrurile în El și cu El, chiar și să-L lăsăm să facă totul în noi și pentru noi.

Doamne Isuse, vrem să vedem fața Ta și să fim infuzați cu Tine astăzi. Dezvelește-ne să Te vedem față în față. Ne îndreptăm inima către Tine. Ne exersăm duhul pentru a fi un duh cu Tine. Doamne, vrem să trăim în prezența Ta și să facem toate lucrurile în persoana lui Cristos. Fie ca persoana Ta să devină persoana noastră. Transfuzează-Te în noi în timp ce Te privim față în față. Vrem să ne uităm în ochii Tăi și să vedem indicele sentimentelor și gândurilor tale interioare. O, Doamne, fie ca tot ceea ce facem și tot ceea ce spunem să fie ca rezultat al privirii noastre la Tine pentru ca să facem toate lucrurile în persoana lui Cristos. Fie ca noi să ne purtăm și să avem întreaga noastră ființă în persoana lui Cristos, astfel încât, atunci când vorbește El, să vorbim, și ceea ce vorbește El, să vorbim și noi. Fie ca gândurile, sentimentele, opiniile și dorințele Tale să fie infuzate în noi, astfel încât să putem trăi, să facem lucruri, să ne purtăm și să avem întreaga noastră ființă în fața lui Cristos, în indicele ochilor Săi. Ne întoarcem inima către Tine din nou!

Privim fața lui Cristos pentru a-L câștiga ca fiind comoara care locuiește în duhul nostru

În ochii Domnului, fața noastră este inima noastră psihologică. Efes. 1:18 vorbește despre lumina inimii noastre. Ochii noștri adevărați, ochii ființei noastre interioare, sunt în inima noastră. Acesta este motivul pentru care Domnul i-a spus lui Samuel, când s-a dus la casa lui David, că nu va lua în considerare chipul omului, ci se va încrede în Domnul, care se uită la inimă și îl cunoaște pe om în interior.

Trebuie să avem o față dezvelită pentru a putea privi gloria lui Dumnezeu în fața lui Isus Cristos! Ochii inimii noastre privesc indicele ochilor Domnului în duhul nostru și noi Îl privim față în față. Amin! Gloria lui Dumnezeu este în fața lui Isus Cristos, iar fața Sa, însăși persoana Sa, este comoara care locuiește în duhul nostru (1 Cor. 4:6-7; 1 Petru 3:4). Când privim fața lui Cristos, Îl câștigăm ca fiind comoara care locuiește în duhul nostru.

Când privim fața Domnului în duhul nostru cu fața dezvelită, vom face toate lucrurile în persoana lui Cristos, în fața lui Cristos. Cristosul pe care Îl vedem nu este un Cristos istoric, ci o Persoană vie! Noi înșine suntem vase de pământ, fără valoare și fragile, dar în duhul nostru conținem o comoară neprețuită! Slavă Domnului, comoara neprețuită care locuiește în noi este chipul lui Cristos Însuși, persoana lui Cristos (2 Cor. 2:10; 4:6-7).

În întregul univers, nu există nimic atât de prețios încât să vezi chipul lui Isus (Gen. 32:30; Exo. 25:30; 33:11, 14; Psalmii 27:4, 8; Apoc. 22:4). Ce privilegiu avem astăzi să ne întoarcem inima către Domnul și să ne exercităm duhul pentru a-L privi față în față! Când Îl privim față în față, Îl savurăm, suntem infuzați cu El și suntem transformați după chipul Lui (2 Cor. 3:18). Nimic nu este mai prețios decât acest lucru.

Ce poate fi mai prețios decât să privim fața Domnului în duhul nostru și să fim transformați după chipul Său, să fim conformați cu comoara glorioasă din noi? Cu toții putem mărturisi că, zi de zi, învățăm să ne întoarcem inima către Domnul, să-L privim și să-I permitem să introducă pe Sine în noi.

Când inima noastră este întoarsă către Domnul, vălul este îndepărtat și îl privim pe Domnul față în față. Chiar dacă ne luptăm cu Domnul așa cum a făcut Iacov, încă putem privi fața Lui și vom fi supuși, aprovizionați și infuzați cu Cristos.

Chiar mai mult, ca în Exod 25:30 pâinea de punerea înainte, pâinea prezenței, era provizia pentru preoții slujitori. Astăzi fața Domnului este pâinea noastră pentru slujirea noastră. Prezența Domnului, însuși chipul și persoana Lui, este rezerva noastră de slujire. Când îl privim pe Domnul, suntem aprovizionați din belșug pentru a-L sluji.

Când Îl privim față în față, suntem aprovizionați din belșug atât în mod personal, cât și colectiv, pentru a-L sluji lui Dumnezeu, a-I sluji și a-L aduce pe Dumnezeu omului. Doar atunci când trăim în prezența Domnului, privind indicele ființei Lui, vom simți că El este o asemenea comoară pentru noi (Filipeni 4:6).

Dacă avem o problemă sau o situație nedumerită, trebuie doar să-I spunem și El este chiar în noi, chiar și cu noi față în față. Îi putem spune problemele noastre. Putem vorbi cu El despre problemele noastre și, pe măsură ce ne deschidem față de El, deși problemele rămân, problemele interioare sunt îndepărtate și suntem în pace. Când Îl vedem pe Dumnezeu, Îl câștigăm pe Dumnezeu; Îl primim pe Dumnezeu în elementul Său în noi pentru a ne transforma (Iov 42:5-6; Mat. 5:8).

Însuși Dumnezeul pe care îl privim astăzi este Duhul finalizat și îl putem privi în duhul nostru pentru a absorbi bogățiile lui Dumnezeu în ființa noastră și a fi sub transformarea divină zi de zi (2 Cor. 3:18b; Mat. 14:22-23; Col. 4:2). Amin! Fie ca noi să continuăm să privim fața Lui în fiecare zi. Pe măsură ce ne întoarcem inima către Domnul în duhul nostru pentru a-L privi față în față, Îl vom transmite altora (Isaia 60:1, 5) și vom fi transformați după chipul Lui.

Slavă Domnului, privind pe Domnul față în față, suntem în proces de a fi transformați în chipul Lui glorios până în ziua în care vom fi asemenea Lui, pentru că Îl vom vedea așa cum este (2 Cor. 3:18) 4:1; 1 Ioan 3:2; Apocalipsa 22:4). Când îl privim pe Domnul, vom face toate lucrurile în persoana lui Cristos și Îl vom transmite, pentru că reflectăm ceea ce vedem. Fie ca noi să învățăm să ne întoarcem zilnic inima către El, astfel încât să fim transformați după chipul Lui și să-L reflectăm la fel ca o oglindă.

Doamne Isuse, vrem să trăim în persoana lui Cristos, uitându-ne la indicele ființei Sale, pentru a-L savura ca fiind comoara noastră. Slavă Domnului, noi vasele de pământ avem în duhul nostru o comoară neprețuită – chipul lui Cristos Însuși! Aleluia, persoana lui Cristos este în duhul nostru ca să fie comoara noastră. O, cât de prețios este ca noi să privim fața lui Isus! Doamne Isuse, Te iubim! Ne place să privim fața Ta și să Te privim față în față. Ne place să trăim în prezența Ta și să facem toate lucrurile în persoana lui Cristos. O, cât de minunat este să-L avem pe Cristos chiar în noi, chiar și cu noi față în față! Vrem să Te privim astăzi. Vrem să Te câștigăm, primindu-L pe Dumnezeu în elementul Său în noi pentru transformarea noastră. Amin, Doamne, ne îndreptăm inima către Tine în duhul nostru pentru a Te privi față în față și a Te transmite către alții! Vrem să rămânem în procesul de a fi transformați în imaginea Ta glorioasă până când vom fi exact ca Tine, pentru că Te vom vedea față în față!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Do all things in the Person of Christ by Beholding and Reflecting Him as our Treasure, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 1 (Semnificația intrinsecă a vieții creștine) ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos; calea de a-L trăi pe Cristos este să-L iubim pe El

22/12/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos; trăirea noastră astăzi ca creștini ar trebui să fie Cristos, iar calea de a-L trăi pe Cristos este să-L iubim pe Cristos și să ne exersăm duhul pentru a savura toate lucrurile profunde și ascunse ale lui Dumnezeu, cercetate și aduse în mod activ nouă de Duhul lui Dumnezeu. Amin!

Săptămâna aceasta venim la un nou Cuvânt Sfânt pentru Înviorarea de Dimineață pe tema „Viața creștină” (bazat pe Conferința de Omogenizare a Zilei Memoriale din 2024). Subiectul pentru această primă săptămână este, Semnificația intrinsecă a vieții creștine.

Ca credincioși în Cristos, suntem creștini; totuși, ne-am întrebat vreodată care este semnificația intrinsecă a vieții creștine conform Cuvântului lui Dumnezeu? Eu nu m-am întrebat, și poate nici tu nu ai făcut asta. Dar, mulțumim Domnului, putem să ne facem timp să petrecem în Cuvântul lui Dumnezeu cu o atitudine de rugăciune și să cugetăm într-un duh și atmosferă de rugăciune care este semnificația intrinsecă a vieții creștine.

Pe de o parte, viața creștină pare ceva simplu și evident, iar majoritatea creștinilor par să știe ce este viața creștină. Pe de altă parte, trebuie să venim la Domnul în cuvântul Său și să-I permitem să îndepărteze conceptele și gândurile noastre religioase cu privire la ceea ce este viața creștină, astfel încât să putem fi înnoiți de El în cuvântul Său.

Trebuie să venim la Domnul într-un mod proaspăt zi de zi și să-I cerem să ne dea porția de har de care avem nevoie pentru a putea trăi viața creștină. Trebuie să-i cerem Domnului să trăiască în noi, să fie exprimat prin noi și să facă totul în noi și pentru noi. Viața creștină este pur și simplu Cristos care trăiește din nou în noi același fel de viață pe care a trăit-o când a fost pe pământ.

Viața creștină, așa cum vedem astăzi în această porțiune, este o trăire a Cristosului viu. Ce înseamnă să-l iubești pe Cristos? Ce înseamnă pentru Cristos să trăiască în noi? Cum putem noi, ființe umane, să trăim o altă persoană? Pavel a spus că pentru el a trăi era Cristos și a muri era un câștig și că nu el trăiește, ci Cristos trăiește în el (Filipeni 1:21; Gal. 2:20).

Cum rămâne cu noi astăzi, ca credincioși în Cristos, este oare viața noastră creștină o trăire a Cristosului viu? Îl iubim noi pe Domnul și îl trăim noi pe Cristos? Cât de mult avem nevoie ca Domnul să strălucească asupra noastră clipă de clipă, pentru ca noi să fim aduși la standardul Său în viața noastră creștină. Cât de mult avem nevoie ca Domnul să Se introducă pe Sine în noi și să trăiască din noi în toate detaliile vieții noastre de zi cu zi.

Viața creștină este o viață de a-L trăi pe Cristos, iar calea de a-L trăi pe Cristos este să-L iubim

Nu este suficient să înțelegi că viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos; pur și simplu fiind de acord cu faptul că calea de a-L trăi pe Cristos este să-L iubim nu este suficient. Trebuie să realizăm că noi, ca credincioși în Cristos, avem un anumit fel de viață și de trăire – aceasta este viața noastră creștină.

Viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos; trăirea noastră ar trebui să fie Cristos, iar calea de a-L trăi pe Cristos este să-L iubim pe Cristos (Filipeni 1:19-21; Gal. 2:20). Amin! Trebuie să ne dăm Domnului zi de zi pentru a-L iubi și a-L trăi. Îl putem trăi pe Cristos iubindu-L la deplin (2 Cor. 5:14; 1 Ioan 4:19; Filip. 1:19-21a; Marcu 12:30; Apoc. 2:4-5; Ioan 14:21, 23; 21:15-17; 1 Cor. 2:9; 16:22). Există atât de multe versete în Noul Testament atât care ne poruncesc să-L iubim pe Domnul, cât și ne încurajează să-L iubim; de asemenea, există câteva avertismente cu privire la situația în care nu-L iubim

Dacă nu Îl iubim pe Cristos, nu-L putem trăi pe Cristos; a-L iubi pe Cristos este cel mai bun mod de a ne concentra întreaga ființă asupra Lui. 2 Cor. 5:14 spune că dragostea lui Cristos ne constrânge, pentru că noi am socotit în felul acesta: unul a murit pentru toți, de aceea toți au murit, și noi am murit ca să nu mai trăim înspre noi înșine, ci să trăim înspre El!

Zi de zi trebuie să-i cerem Domnului să ne constrângă cu dragostea Sa, astfel încât să putem trăi înspre Domnul în acea zi. Trebuie să-I cerem să ne constrângă cu dragostea Lui, astfel încât tot ceea ce facem să fie pentru preferințele Lui, pentru gusturile Lui și pentru dorința Lui.

În Marcu 12:30, Domnul spune că cea mai mare poruncă este să-L iubim pe Dumnezeu cu toată inima noastră și cu tot sufletul nostru și cu toată mintea și cu toată puterea noastră. Trebuie să-L iubim pe Domnul nu numai cu inima și mintea noastră, ci chiar și cu puterea noastră fizică. Mulțumim Domnului că ne-a poruncit să-L iubim. Când ne pierdem prima dragoste față de Domnul, vine degradarea (Apoc. 2:4).

A-L iubi pe Domnul înseamnă a-I da primul loc în toate lucrurile. În viața noastră de zi cu zi, în viața noastră de biserică, în viața noastră de familie și în toate lucrurile trebuie ca Domnul să aibă primul loc. Trebuie să-L iubim atât de mult pe Domnul încât dorim să locuim în sanctuarul Său pentru a privi frumusețea Sa și a întreba în prezența Sa. Aceasta înseamnă că în toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi, verificăm cu Domnul despre toate lucrurile.

Verificăm cu El în legătură cu slujba noastră, colegii noștri de muncă, locurile în care mergem, felul în care ne îmbrăcăm și felul în care vorbim cu alții. Îl iubim, așa că Îi dăm primul loc. Pe măsură ce ne deschidem Lui în toate lucrurile, dându-I-i preeminența, Domnul face totul în noi și pentru noi, chiar dacă noi.

Când Îl iubim pe Domnul, Tatăl și Fiul vin la noi pentru a-și face locuință cu noi (Ioan 14:21, 23). Când Îl iubim pe Domnul și rămânem în Cuvântul Său, Tatăl și Fiul vin să rămână cu noi și să ne aprovizionează cu tot ce avem nevoie. El vrea să ni Se manifeste și să trăiască în noi. El trăiește în noi tot timpul, dar noi vrem să savurăm manifestarea Sa.

El este în noi, dar s-a arătat El nouă și prin noi? Avem noi manifestarea proaspătă a Domnului? Când El se manifestă în noi și nouă, El se poate manifesta și prin noi. Viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos, iar trăire noastră ar trebui să fie Cristos.

Cum îl putem trăi pe Cristos? Cel mai bun și mai excelent mod de a-L trăi pe Cristos este să-L iubești. Să ne dăruim să-L iubim pe Domnul. Când Îl iubim, Tatăl și Fiul vin să ne viziteze și să locuiască cu noi și avem manifestarea proaspătă a Domnului. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a ne fixa întreaga noastră ființă asupra Lui; a-L iubi pe Domnul implică să ne fixăm duhul, sufletul și trupul cu inima, sufletul, mintea și puterea absolut asupra Domnului.

Trebuie să ne concentrăm întreaga ființă asupra Sa, chiar și să lăsăm întreaga noastră ființă să fie ocupată de El și pierdută în El. Când Îl iubim într-o asemenea măsură, Domnul devine totul pentru noi, iar noi suntem una cu El practic în viața noastră de zi cu zi.

Pe măsură ce ne angajăm în activitățile zilnice ale vieții noastre de zi cu zi, trebuie să ne concentrăm întreaga ființă asupra Domnului. Trebuie să-L iubim până în cel mai înalt grad, concentrându-ne pe El tot ceea ce suntem. În exterior facem multe lucruri, dar în interior îl iubim pe Domnul și ne concentrăm întreaga ființă asupra Lui. A-L trăi pe Cristos necesită să-L iubim până în cel mai înalt grad.

Când Îl iubim pe Domnul până în cel mai înalt grad, tot ceea ce este El devine al nostru, El ne aprovizionează din belșug, suntem concentrați asupra Lui și suntem doar una cu Domnul într-un mod practic în viața noastră de zi cu zi.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne fixăm toată ființa asupra Ta. Îți mulțumim că ne-ai poruncit să Te iubim cu toată inima, mintea, sufletul și puterea noastră. Amin, Doamne, vrem să-L trăim pe Cristos iubindu-L pe Cristos până la cel mai înalt grad. Salvează-ne de a încerca doar să Te satisfacem sau să împlinim ceea ce spune Biblia cu propria noastră putere. Te iubim și ne fixăm toată ființa pe Tine. Ne fixăm duhul, sufletul și trupul cu inima, sufletul, mintea și puterea noastră absolut asupra Ta. Amin, Doamne, lăsăm ca întreaga noastră ființă să fie ocupată de Tine și pierdută în Tine. Fie ca Tu să devii totul pentru noi. Fă-ne una cu Tine practic în viața noastră de zi cu zi. Venim la Tine, dragă Doamne, cu privire la toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. Vrem să trăim în prezența Ta și să Te întrebăm în templul Tău, deschizându-ți toate lucrurile din viața noastră de zi cu zi. O, Doamne, Îți dăm primul loc în toate lucrurile. Ai Tu preeminența în noi. Te iubim și rămânem în cuvântul Tău. Manifestă-te nouă. Vrem să avem prezența Ta proaspătă. Trăiește în noi astăzi.

Când Îl iubim pe Dumnezeu și ne exersăm duhul, Îl savurăm pe Cristos ca lucrurile adânci ale lui Dumnezeu

Viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos, iar noi Îl trăim pe Cristos iubindu-L pe Cristos. Când Îl iubim pe Dumnezeu, Îl savurăm pe Dumnezeu. Nu este suficient doar să crezi în Dumnezeu, să I te închini lui Dumnezeu și să te temi de Dumnezeu; toate acestea sunt necesare, dar dacă vrem să Îl savurăm pe Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Dumnezeu. Dacă vrem să-L trăim pe Cristos, trebuie să-L iubim.

Dacă vrem să realizăm și să participăm în lucrurile profunde și ascunse pe care Dumnezeu le-a rânduit și pregătit pentru noi, trebuie nu doar să credem în El, ci și mai mult, să-L iubim (1 Cor. 2:9). Trebuie să-L iubim pe Dumnezeu cu toată ființa noastră, trăind în cea mai apropiată și mai intimă părtășie cu Dumnezeu, astfel încât să putem intra în inima Sa și să înțelegem toate secretele ei (Psalmul 73:25; 25:14). Fie ca noi să fim asemenea persoan care-L iubesc pe Domnul!

Când Îl iubim pe Domnul, Duhul cercetează toate lucrurile, chiar și adâncurile lui Dumnezeu (1 Cor. 2:10). Cuvântul grecesc pentru „căutări” este folosit cu referire la cercetarea activă; implică cunoștințe exacte dobândite nu prin descoperire, ci prin explorare. Aleluia, Duhul lui Dumnezeu cercetează și explorează în mod activ lucrurile adânci lui Dumnezeu cu privire la Cristos și ni le arată în duhul nostru pentru realizarea și participarea noastră atunci când Îl iubim pe Dumnezeu!

Când Îl iubim pe Domnul, Duhul lui Dumnezeu scoate la suprafață în mod activ unele dintre lucrurile adânci ale lui Dumnezeu, care este Cristos în multe aspecte, și ne descoperă aceste lucruri. Adâncurile lui Dumnezeu sunt lucrurile adânci ale lui Dumnezeu; lucrurile profunde ale lui Dumnezeu sunt Cristos în multe aspecte, ca porțiune eternă a noastră.

Acest Cristos ne-a fost rânduit dinainte, pregătit și dat nouă în mod gratuit de către Dumnezeu. Nu ne-am gândit niciodată la aceste lucruri adânci ale lui Dumnezeu și aceste lucruri nu s-au ridicat în inima noastră; cu toate acestea, ele ne sunt descoperite în duhul nostru de către Duhul lui Dumnezeu.

Pentru ca noi să ne împărtășim cu Cristos ca lucruri profunde și ascunse ale lui Dumnezeu, trebuie să-L iubim pe Domnul și trebuie să ne exersăm duhul. Când ne exersăm duhul pentru a-L iubi pe Domnul, Îl savurăm pe Cristos ca de adâncurile lui Dumnezeu, de lucrurile profunde ale lui Dumnezeu cercetate în mod activ și aduse la noi pentru savurarea noastră și pentru viața noastră creștină. Ce minunat!

Zi de zi trebuie să-L iubim pe Domnul fixându-ne întreaga noastră ființă asupra Sa. În lucrurile mari și mici, trebuie să-L iubim pe Domnul și să ne să pe noi înșine să-L iubim pe El, astfel încât să Îl putem savura pe Cristos ca de lucrurile profunde și ascunse ale lui Dumnezeu.

Dumnezeu a pregătit unele lucruri profunde, unele lucruri ascunse în Sine, pentru cei care Îl iubesc. Când Îl iubim pe Domnul, deși poate că nici măcar nu ne-am gândit sau nu ne-am imaginat lucrurile minunate și profunde ale lui Dumnezeu, El vine la noi și îl aplică pe Cristos pentru participarea și bucuria noastră. Nu numai că vom realiza, ci și vom experimenta, vom savura și vom participa pe deplin la aceste lucruri profunde și ascunse ale lui Dumnezeu.

Pe de o parte, ne exersăm duhul pentru a-L contacta pe Domnul și a fi deschiși către El zilnic. Pe de altă parte, ne îndreptăm inima către El și ne exersăm inima plină de dragoste pentru a-L iubi pe Domnul. Așa cum Îl iubim pe Cristos, îl trăim pe Cristos, având astfel o viață creștină adecvată. Viața creștină este o viață a trăirii lui Cristos, iar noi Îl trăim pe Cristos iubindu-L.

Îl trăim pe Cristos iubindu-L și, pe măsură ce Îl iubim, savurăm, participăm în, realizăm și experimentăm lucrurile profunde și ascunse ale lui Dumnezeu, care este Cristos în multe aspecte pentru a savura și participa. Duhul lui Dumnezeu face cercetare activă și explorare profundă a adâncurilor lui Dumnezeu cu privire la Cristos și ni le arată în duhul nostru pentru realizarea și participarea noastră. Fie ca noi să avem o astfel de experiență zi de zi, astfel încât să putem trăi viața creștină potrivită, care este o viață a trăirii lui Cristos.

Doamne Isuse, Te iubim. Ne fixăm întreaga noastră ființă asupra Ta. Ne fixăm ființa interioară și chiar toată puterea noastră asupra Ta, astfel încât să Te savurăm și să fim una cu Tine, iar Tu să fii una cu noi practic în viața noastră de zi cu zi. Amin, Doamne Isuse, dorim să fim în cea mai apropiată și mai intimă părtășie cu Dumnezeu, astfel încât să putem intra în inima Lui și să înțelegem toate secretele ei. Doamne Isuse, Te iubim! Vrem să realizăm, să savurăm și să experimentăm lucrurile profunde și ascunse ale lui Dumnezeu pe care El le-a pregătit pentru noi. Slavă Domnului, Duhul lui Dumnezeu cercetează toate lucrurile, făcând cercetări active și explorând adâncurile lui Dumnezeu cu privire la Cristos și le face reale pentru noi în experiența noastră. Slavă Domnului, lucruri pe care ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și care nu s-au ridicat în inima omului, sunt lucruri pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi, cei care Îl iubim! Te iubim, Doamne Isuse! Ne exersăm duhul pentru a pricepe toate lucrurile profunde și ascunse ale lui Dumnezeu cu privire la Cristos! Amin, Doamne, Te iubim și vrem să trăim pe Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, The Christian Life is a Life of Living Christ; the Way to Live Christ is to Love Him, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Viața Creștină (2024 MDC) – săptămâna 1 (Semnificația intrinsecă a vieții creștine) ziua 1 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Dumnezeu ne-a făcut suficienți ca slujitori ai unui nou legământ, rânduindu-ne în lucrare

17/12/2024 by Credincios in Cristos 3 Comments

Mulțumim Domnului nostru Isus Cristos, Domnul nostru, că ne-a socotit credincioși, rânduindu-ne la slujbă; Dumnezeu ne-a făcut suficient ca slujitori ai unui nou legământ, slujitori ai Duhului și nu ai literei, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viață. Amin!

Îi mulțumim Domnului că în viața de biserică potrivită de astăzi, pe terenul unității, putem vedea care este învățătura sănătoasă a economiei testamentare a lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Ne întoarcem la Cuvântul lui Dumnezeu, revenind la intenția inițială a lui Dumnezeu în economia Sa. Noul Testament ne spune clar că există o slujbă unică în Noul Testament, iar această slujbă este pentru zidirea nu în sine ca slujbă, ci pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos.

Slujirea este ieșirea în afară, funcția și lucrarea desfășurate de membrii Trupului, fiecare în măsura și partea sa, iar această slujbă este unică. Există mulți slujitori care îndeplinesc slujba unică.

Deși poate părea că Pavel mergea la neamuri pentru predicarea evangheliei și apoi scria scrisori din închisoare pentru a-i edifica pe sfinți și pentru a aborda anumite situații, iar Petru făcea ceva complet diferit, amândoi făceau același lucru – împlineau economia lui Dumnezeu. Economia Noului Testament, slujba unică în Noul Testament. Nu a existat nicio concurență sau rivalitate între ei, deși unul părea să preia conducerea în acest sens, iar celălalt a continuat să preia conducerea în altă privință.

Există o curgere, o lucrare și o slujbă, și fiecare dintre apostoli făcea această lucrare unică a slujirii. Dumnezeul nostru este Unul. Mântuirea Lui este una. Biserica Sa este una. Unul dintre atributele remarcabile ale lui Dumnezeu este unitatea. Ceea ce face El este o singură lucrare, pentru că El are o singură lucrare.

Această lucrare poate avea multe aspecte și poate duce la îndeplinire multe lucruri diferite, dar există o slujbă unică. Vrăjmașul, însă, caută să dezbine Trupul lui Cristos. Când cineva este înzestrat și are o povară de la Domnul să facă ceva sau să îndeplinească o lucrare pentru Dumnezeu, el poate merge înainte și o face și își poate crea propria diviziune sau denominație sau grup independent, pentru că el atrage oamenii la lucrarea sa și la slujba sa.

Acest lucru poate părea că este corect în ochii lui, iar ceilalți din jurul lui îl pot încuraja să facă asta, dar nu asta dorește Dumnezeu sau intenționează El. Toate slujbele personale ale membrelor dăruite și ale tuturor membrelor din Trup sunt pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos.

Dumnezeu ne-a făcut suficienți ca slujitori ai unui nou legământ, slujitori ai Duhului

2 Cor. 3:6 ne spune că Dumnezeu ne-a făcut suficienți ca slujitori ai unui nou legământ; noi suntem slujitori nu ai literei, ci ai Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viață. Dumnezeu este cel care ne face suficienți ca slujitori ai unui nou legământ, nu noi înșine; suficiența noastră nu este de la noi, ci de la Dumnezeu. El ne cheamă la slujbă distribuindu-Se pe Sine în noi.

El nu ne cheamă prin lege, cerând lucruri de la noi sau dându-ne anumite reguli și reglementări, ci dându-Se pe Sine însuși ca Duh în noi. Suntem slujitori ai unui nou legământ, slujitori ai Duhului, nu ai literei. Litera (slova) de aici se referă la codul scris al legii. Litera ucide, pentru că este litera legii și nimeni nu poate păzi legea (Romani 7:9-11).

Legea cere lucruri omului, dar nu-i poate oferi omului viață (Gal. 3:21). Însă Duhul este o persoană vie, iar Duhul dă viață. Duhul este expresia supremă a Dumnezeului Triunic procesat, iar Duhul ne împărtășește viața divină. Când Duhul vine la noi prin predicarea Evangheliei, Dumnezeu Însuși este distribuit în noi și devenim slujitori ai unui nou legământ, legământul vieții. Amin! Slujirea noastră este constituită din Dumnezeul Triunic al vieții prin Duhul Său dătător de viață. Duhul Însuși devine slujba noastră, iar Duhul dă viață.

În viața împărțită de Duhul dătător de viață există multe elemente; pe măsură ce primim viața împărțită de Duhul, suntem regenerați, înnoiți, sfințiți, transformați, conformați și glorificați (2 Cor. 3:8; 5:18; Fapte 20:24; Rom. 11:13; 1 Tim. 1:12; Efeseni 4:12).

Mai mult, acest Duh ne dă viață și această viață ne face slujitorii unui nou legământ. Această slujbă este una cu Duhul transformator, deci este o slujbă transformatoare. Slujirea noastră ca slujitori ai unui nou legământ este constituită din Duhul; nu ne predicăm pe noi înșine, propriile idei și opinii, sau chiar propriile noastre experiențe, ci Duhul care dă viață.

Când alții ascultă un nou slujitor al legământului vorbind, Duhul operează în el pentru a-l transforma cu elementul divin și El distribuie în el viața divină prin Duhul. Aleluia! Acest Duh este elementul care ne face suficienți slujitori ai noului legământ. În noi înșine, nu suntem suficienți, nu putem face asta, nu suntem capabili să o facem și poate chiar să nu fim dispuși să o facem.

Toți credincioșii în Cristos sunt slujitori ai noului legământ, dar nu toți savurează Duhul care dă viață și nu toți cooperează cu Duhul pentru a-și îndeplini lucrarea. De exemplu, Domnul le poruncește soților să-și iubească soțiile așa cum Cristos a iubit biserica și S-a dat pe Sine Însuși pentru ea, chiar și dându-și viața pentru ea. Dar este mai mult decât imposibil pentru un soț să facă acest șicri, căci de multe ori nu o poate face chiar dacă vrea, iar uneori nici nu vrea, căci se iubește pe sine mai mult decât soția sa.

Așa că răspunsul nostru la cerințele Domnului ar trebui să fie: Amin, Doamne, suntem de acord cu cuvântul Tău și apoi, Doamne, nu o putem face, nu putem fi, nu putem îndura și nu putem fi ceea ce Tu vrei. Apoi, îi spunem Domnului: Fă Tu acest lucru în noi. Vrei să se întâmple asta: o faci în noi. El este suficiența noastră.

Duhul, expresia supremă a Dumnezeului Triunic procesat, împărtășește viața divină – chiar și Dumnezeu Însuși – credincioșilor și apostolilor, făcându-i slujitori ai unui nou legământ. El Se dă pe Sine în noi și ne face slujitori ai unui nou legământ. S-ar putea să ne luptăm cu Domnul, crezând că nu putem face asta și, deși Domnul ne arată că putem sluji vorbind pentru El, s-ar putea să nu vrem să o facem.

Dar Domnul va lucra în noi și în jurul nostru, astfel încât să ne facă să avem nu numai un dar și o capacitate, ci și să avem slujba. A avea un dar este ceva natural, iar a avea o abilitate este ceva prin naștere; ambele trebuie să treacă prin moarte și înviere, astfel încât slujitorii să aibă nu doar un dar sau o abilitate, ci și slujba.

Domnul vrea să producă și să câștige slujitori, nu doar persoane talentate. Slujba este realizată în persoane care sunt deschise Domnului și care Îi permit nu numai să Se distribuie în ei, ci și mai mult să lucreze în ei prin multe experiențe zi de zi pentru îndeplinirea slujbei.

Slujitorii unui nou legământ sunt constituiți cu Dumnezeul Triunic prin Duhul Său dătător de viață. Noi vrem să fim asemenea persoane. Nu vrem să cunoaștem doar litera prin cunoașterea doctrinelor sănătoase din Cuvântul lui Dumnezeu și apoi rostindu-le, ci chiar mai mult, să-I permitem Domnului să lucreze în noi și să ne constituie cu Duhul dătător de viață, astfel încât să putem administra Duhul și viața celorlalți.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne faci suficienți ca slujitori ai unui nou legământ! Îți mulțumim că ai venit la noi ca Duhul dătător de viață pentru a ne împărți viața divină! Aleluia, Duhul ne dă viață și ne regenerează, ne înnoiește, ne sfințește, ne transformă, ne conformează și ne slăvește! Slavă Domnului, ni s-a încredințat această slujbă, slujba unui nou legământ, iar Dumnezeu Însuși este suficiența noastră. Amin, Doamne, ne încredem în Tine și ne bazăm pe Tine ca să ne faci suficienți. Îți mulțumim că ne-ai dat această slujbă, dar nu o putem face în noi înșine și nici măcar nu suntem dispuși să o facem. Fii suficiența noastră. Introdu-Te în noi. Constituie-ne cu Tine însuți ca Duh dătător de viață, astfel încât să putem sluji nu doar litera (care ucide) ci Duhul (care dă viață)! Ne deschidem Ție, Doamne. Fă în noi ceea ce trebuie să faci. Introdu-Te în noi un pic mai mult în fiecare zi. Constituie-ne să fim slujitori ai unui nou legământ, slujitori ai Duhului care dă viață!

Mulțumim Domnului care ne întărește, căci El ne-a socotit credincioși, rânduindu-ne la slujbă

Nu un om ne rânduiește la slujire, ci Domnul. Pavel a mărturisit în 1 Tim. 1:12 că Îi mulțumește Celui ce L-a împuternicit, Cristos Isus, Domnul nostru, că L-a socotit credincios, rânduindu-l la slujbă. În viața de biserică în recâștigarea Domnului, avem instruirea cu timp integral, iar cei care absolvă instruirea sunt încărcați cu bogățiile lui Cristos și au cooperat cu Domnul într-o anumită măsură pentru a trata caracterul lor și au o povară pentru Domnul și viața de biserică.

Cu toate acestea, ei nu sunt numiți ca slujitori de către nicio persoană sau vreun slujitor; ei sunt pur și simplu frați și surori în viața de biserică, care se întorc în localitățile lor și sunt slujitori ai Duhului care dă viață. Dumnezeu este Cel care ne numește slujitori. Poate că Domnul nu ne cheamă să fim un slujitor ca Pavel cu o măsură și o porție atât de mare, dar El numește pe fiecare membru în lucrare.

Fiecare membru al Trupului lui Cristos are o anumită educație, un fundal și o experiență spirituală cu Domnul. Domnul lucrează în mediul fiecăruia nu numai pentru a-i atrage și a-i câștiga, ci și pentru a-i numi în lucrare. Această lucrare este unică; este slujba unică în Noul Testament. Sunt mulți slujitori, dar există o singură slujbă.

Slujba din economia Noului Testament a lui Dumnezeu este o lucrare corporativă – o lucrare care include mii de oameni dăruiți și toți membrii perfectați ai Trupului lui Cristos. Dumnezeu este Cel care ne cheamă și ne numește la slujbă, iar măsura și partea din slujba fiecăruia sunt diferite; totuși, toate părțile noastre sunt pentru și fac parte din slujba unică a Noului Testament.

Cu toții trebuie să-i mulțumim Domnului că, prin îndurarea și harul Său, El ne-a numit în lucrarea corporativă care zidește Trupul lui Cristos. El nu ne numește să fim un „pastor” sau un „lider”, ci să fim un membru normal, funcțional al Trupului, a cărui porție este necesară în mod vital pentru edificarea Trupului lui Cristos.

Pe măsură ce funcționăm în măsura noastră, Domnul este credincioșia și provizia noastră; El ne pune la slujbă, El este suficiența noastră și El este Cel din noi care îndeplinește slujba (2 Tim. 4:17; Fil. 4:13). El este sursa. El este mijlocul. El este calea. El face totul în noi și prin noi. Pur și simplu cooperăm cu El, pentru că suntem aici prin îndurarea și harul Său.

Nu suntem aici pentru a ne atrage urmași sau pentru a stabili o mare lucrare pentru noi înșine; suntem aici pentru a face lucrarea unică a slujbei pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Și în aceasta, în îndeplinirea slujbei noastre de slujitori ai unui nou legământ, ne lepădăm de sine; sinele nu poate fi implicat.

În 1 Tim. 1:12 Pavel nu a spus că Dumnezeu l-a numit pentru slujba lui, ci că Domnul l-a numit pentru singura slujbă unică din Noul Testament, care este o slujbă corporativă. Am fost chemați în această slujbă corporativă, unde crucea este aplicată sinelui și constituției naturale, astfel încât să nu existe expresie a sinelui.

Nu suntem primii; Trupul este primul. Noi suntem chemați în lucrarea corporativă din Noul Testament și fiecare dintre noi are o parte. Cu toții ar trebui să-L lăudăm pe Domnul că, prin îndurarea și harul Său, El ne-a numit în lucrarea colectivă care zidește Trupul lui Cristos (Efeseni 4:12, 16). Nu suntem calificați, dar El ne-a numit. Nu o putem face, dar El ne dă putere. Noi nu suntem credincioși, dar El ne face credincioși, pentru că El este Cel credincios din noi.

Doamne Isuse, Îți mulțumim pentru că ne-ai împuternicit și pentru că ne-ai socotit credincioși, rânduindu-ne la slujbă. Amin, Doamne, Te lăudăm și Îți mulțumim că, prin îndurarea și harul Tau, ne-ai pus la slujba corporativă care zidește Trupul lui Cristos! O, ce îndurare și har că am fost desemnați pentru slujbă, slujba unică a Noului Testament! Ne deschidem Ție, dragă Doamne, și dorim să cooperăm cu Tine pentru îndeplinirea slujirii noastre. Ne exersăm duhul pentru a fi un duh cu Tine și pentru a renega sinele. Nu vrem să ne exprimăm sau să facem lucruri în omul nostru naturl. Dorim să ne îndeplinim slujba și să fim coordonați cu sfinții din Trup pentru ca Trupul să fie zidit și biserica să fie întărită prin funcția noastră. Slavă Domnul, care ne dă putere și ne socotește credincioși! Aleluia, Domnul ne numește la lucrarea pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, God made us Sufficient as Ministers of a New Covenant, Appointing us to the Ministry, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 8 ziua 3 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Slujba noastră personală face parte din slujba corporativă unică a Noului Testament

16/12/2024 by Credincios in Cristos 2 Comments

În calitate de credincioși în Cristos care Îl savurează pe Domnul pe terenul autentic al unității în viața de biserică potrivită, avem această slujbă, iar slujba noastră personală este pentru slujba corporativă unică a Noului Testament; noi suntem slujitori având propria noastră parte a slujbei, iar slujba este în mod unic una. Amin!

Fie ca Domnul să ne dea harul și îndurarea ca să ne întoarcem la revelația divină din Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu și să nu mergem împreună cu tendința descendentă a creștinismului de astăzi. Unii ar putea spune că, din moment ce acest sistem denominațional special sau acea mega-biserică pare să înflorească, aceasta este ceea ce Dumnezeu vrea să facă astăzi. Cu toate acestea, cuvântul lui Dumnezeu este cel care are ultimul cuvânt.

Trebuie să ne întoarcem la cuvântul lui Dumnezeu când vine vorba de slujba Noului Testament, câte slujbe există, care sunt slujitorii noului legământ și cum se încadrează slujba noastră personală în slujba unică. În Noul Testament, vedem că Domnul Isus a avut slujba acelei epoci, iar Ioan Botezătorul L-a prezentat sau L-a introdus. Când a venit Domnul Isus, Ioan Botezătorul a trebuit să-și încheie slujba; pentru că nu a făcut-o, Dumnezeu a permis să se întâmple anumite lucruri, astfel încât slujba lui să nu interfereze cu lucrarea Domnului.

După ce Domnul Isus și-a îndeplinit pe deplin lucrarea Sa, împlinind lucrarea răscumpărării, a morții și a învierii pentru a deveni un Duh dătător de viață, El a încredințat slujba ucenicilor Săi. Petru, Ioan și ceilalți apostoli au fost încredințați de către Domnul, Capul Trupului înălțat, cu slujba noului legământ, slujba unică a Noului Testament.

Apoi, oricine a devenit ucenic al lui Cristos a avut și el un rol în această slujbă. A fost un singur slujitor, dar au fost mulți slujitori. Petru nu și-a avut slujba în Ierusalim și apoi Pavel și-a avut slujba printre neamuri într-un mod separat și fără legătură; ambele slujbe erau doar o singură slujbă.

Există o slujbă unică a Noului Testament, iar slujitorii sunt mulți; cu toate acestea, există multă părtășie și coordonare cu privire la desfășurarea slujbei, la înaintarea slujbei și la extinderea slujbei. Mulțumim Domnului că El ne arată în Noul Testament cum are loc îndeplinirea slujbei unice a Noului Testament și există câteva exemple negative în ea, cu greșeli făcute. Toate acestea sunt pentru învățarea și practica noastră în părtășia în Trup astăzi.

Fie ca noi să realizăm că slujba noastră personală se află în slujba unică a Noului Testament și să ne îndeplinim astăzi slujba pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Slujba noastră personală face parte din slujba corporativă unică a Noului Testament

În 2 Cor. 4:1 Pavel spune: Având această slujbă, precum ne-a fost arătată îndurare, nu cădem de oboseală. Amin, avem „această slujbă” pentru că Domnul ne-a arătat îndurare și nu cădem de oboseală! Cât de mult avem nevoie de îndurarea lui Dumnezeu! Doar datorită îndurării Sale putem avea această slujbă și putem vedea că există o singură lucrare unică a Noului Testament.

Există multe membre ai singurului Trup al lui Cristos și toate membrele Trupului fac lucrarea slujbei pentru a participa la lucrarea unică a economiei Noului Testament a lui Dumnezeu (3:8-9). Fiecare membru al Trupului lui Cristos are o slujbă, o slujbă personală; totuși, slujba personală a fiecăruia face parte din slujba corporativă unică a Noului Testament. Slujba din 2 Corinteni este slujba corporativă a slujitorilor noutestamentari.

Pe măsură ce venim cu îndrăzneală la tronul harului zi de zi pentru a primi îndurare și a găsi har, Îl savurăm pe Domnul ca fiind provizia bogată, găsim îndurare și har și suntem plini de Domnul. Aceasta ne va face să fim atât de plini de Domnul încât să ne revărsăm cu El; revărsarea noastră cu bogățiile lui Cristos este slujba noastră. Această slujbă poate fi manifestată în multe moduri, atât practice, cât și spirituale, dar slujba noastră este pentru zidirea Trupului lui Cristos.

Toți slujitorii – care sunt mulți – au propria lor porție a slujbei. Pavel l-a îndemnat pe Timotei, tânărul său conlucrător, să fie treaz în toate lucrurile, să sufere răul, să facă lucrarea unui evanghelist, să-și îndeplinească pe deplin lucrarea (2 Tim. 4:5). Timotei avea slujba lui; am putea spune că Timotei a avut slujba lui personală, dar slujba sa personală a făcut parte din și pentru slujba unică a Noului Testament, care este de a zidi Trupul lui Cristos.

Această slujbă unică nu este slujba slovei, care ucide, ci slujba Duhului, care dă viață. Această slujbă unică a Noului Testament este slujba dreptății, care aduce îndreptăţirea la viaţă (Romani 5:18). Este o slujbă organică, pentru că ea provine din creșterea noastră în viață și din manifestarea darului pe care Domnul ni l-a dat în viață. Fiecare membru al Trupului lui Cristos are o slujbă, o funcție anume. Nimeni nu are aceeași porție ca și noi; fiecare are propria noastră parte, funcția noastră, slujba noastră personală.

Poate că ne dorim să avem funcția și măsura altcuiva, dar Domnul, ca și Cap al Trupului, a alocat fiecăruia dintre noi o anumită măsură din Cristos, o anumită porțiune în Trupul lui Cristos. Există o porțiune măsurată pentru fiecare dintre noi, un aspect al Cristosului atotinclusiv, pentru ca noi să ducem la îndeplinire slujba noastră pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Niciunul dintre noi nu poate să-l conțină sau să-l exprime pe Cristosul atotcuclusiv în mod individual; totuși, corporativ, putem deveni plinătatea Celui care umple totul și în toate. S-ar putea să nu știm care este porția noastră sau care este slujba noastră, dar Domnul o va face evidentă. Pe măsură ce vorbim, profețind pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos, Domnul va arăta care este slujba noastră și Trupul lui Cristos va fi zidit.

Există o slujbă corporativă unică a Noului Testament și fiecare dintre noi are propria noastră lucrare, slujba noastră personală, în și pentru această slujbă corporativă unică. În această lucrare corporativă, Pavel a avut porția lui, Petru a avut porția lui, iar Timotei a avut porția lui. Mai mult, atât de mulți de-a lungul secolelor au avut porția lor, inclusiv sfinți despre care am auzit și au realizat lucruri mari pentru Dumnezeu și sfinți despre care nu am auzit niciodată, dar care au administrat Trupului viața pentru zidirea bisericii.

Când adunăm toate aceste porțiuni, toate slujbele sau funcțiile personale, avem „această slujbă”, care este slujba Noului Testament. Slavă Domnului! Ceea ce dorește Dumnezeu este ca aceasta, unică slujbă, să fie îndeplinită de mulți slujitori, toți fiind uniți și într-un acord, pentru scopul unic de a zidi biserica în calitate de Trup organic al lui Cristos pentru expresia corporativă a lui Dumnezeu pe pământ.

Slujba noastră personală nu este doar pentru noi să facem ceva pentru Domnul și apoi să creștem sfera lucrării noastre, astfel încât să putem crea o biserică bazată pe acea slujbă. Fiecare slujbă personală este pentru slujba corporativă unică a Noului Testament, iar scopul este zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos pentru ca Dumnezeu să fie exprimat în mod unic pe pământ.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai arătat îndurare pentru noi să avem această slujbă! Aleluia, având această slujbă, cum ni s-a arătat îndurare, nu cădem de oboseală! Ne exersăm duhul astăzi pentru a Te savura și a ne împărtăși din bogățiile Tale. Ne apropiem de tronul harului pentru a savura tot ceea ce ești Tu și a primi îndurare și a găsi har pentru ajutor la timp. Umple-ne cu tot ce ești Tu, Doamne, și fă-ne să revărsăm de bogățiile lui Cristos pentru ca noi să ne îndeplinim propria slujbă. Amin, Doamne, vrem să ne îndeplinim pe deplin slujba ca parte a slujbei corporative unice a Noului Testament. O, ce privilegiu este că putem avea propria noastră porție din slujbă! Amin, Doamne, eliberează funcția și porțiunea tuturor sfinților pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos! Fie ca astăzi să existe o slujbă corporativă unică a Noului Testament în viața de biserică, astfel încât biserica în calitate de Trup al lui Cristos să poată fi zidită în dragoste!

Să fim perfectați pentru lucrarea lucrării pentru zidirea Trupului lui Cristos

Biblia nu este complicată sau neclară când vine vorba de slujba Noului Testament. Vedem clar că există mulți slujitori, cum ar fi Petru, Pavel, Timotei, Barnaba etc., dar există o singură lucrare, slujba corporativă unică a Noului Testament. Pavel l-a încurajat pe Timotei să-și îndeplinească și să-și realizeze lucrarea personală; această slujbă personală nu era ca Timotei să fie cineva sau să facă ceva ca propria sa lucrare și să-și ridice propriile biserici „spre slava lui Dumnezeu”, ci era pentru singura slujbă a Noului Testament.

Dumnezeul nostru are un nou legământ, care a fost împlinit prin sângele Domnului (1 Cor. 11:25-26). Isus Cristos a venit ca Fiu al lui Dumnezeu și a împlinit noul legământ când El și-a vărsat sângele pe cruce. El S-a dat pe Sine Însuși pentru noi și S-a dat nouă ca legământ. Cristos este noul legământ. El ni se dăruiește pe Sine însuși cu toate bogățiile Sale și cu tot ceea ce El a realizat pentru savurarea noastră.

El este, de asemenea, Garantorul noului legământ, iar El aplică și duce la îndeplinire moștenirile și beneficiile noului legământ, fiind Adminsitratorul noului legământ. Când credem în Domnul, primim noul legământ și devenim slujitori ai noului legământ. Suntem perfectați pentru lucrarea slujbei (Efeseni 4:12).

Noi, ca sfinți din Trupul lui Cristos, suntem perfectați de sfinții dăruiți pentru a face lucrarea slujbei (o slujbă) pentru zidirea trupului lui Cristos. Există o singură slujbă, slujba unică a Noului Testament, și sunt mulți slujitori. Lucrarea slujbei Noului Testament este de a duce la îndeplinire economia Noului Testament a lui Dumnezeu cu privire la biserică (Efeseni 3:9-10).

Aleluia, lucrarea noastră este să ducem la îndeplinire economia lui Dumnezeu pentru ca biserica să fie zidită astăzi! Pentru realizarea acestei economii este nevoie de multă osteneală; această lucrare este slujba. Totuși, nu putem face treaba decât dacă suntem perfecționați. Numai membrii perfectați ai Trupului lui Cristos pot face lucrarea slujbei pentru zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos.

Fie ca noi să fim deschiși către perfecționarea Domnului prin membrii dăruiți și cei mai maturi. Fie ca noi să-i permitem Domnului să ne perfecționeze astfel încât să ne putem îndeplini slujba personală ca parte a slujbei corporative unice a Noului Testament.

Noi, credincioșii în Cristos, toți zidim un singur lucru: Trupul lui Cristos. Dumnezeu are o singură lucrare în această epocă: zidirea bisericii ca Trup al lui Cristos. Există un singur ziditor, există o singură lucrare și există un singur plan (1 Cor. 3:10); noi toți, ca lucrători, trebuie să fim una sub conducerea Domnului ca Cap și trebuie să facem toate lucrurile sub conducerea Sa.

Nu există o biserică „cap” și nici un „apostol conducător” care să dicteze lucrarea slujbei. Mai degrabă, există un singur Cap, care conduce toate lucrurile și toți sfinții, și există o singură lucrare a slujbei. Fiecare dintre noi are o piesă din puzzle, care este unică pentru noi, și trebuie să ne unim piesele pentru a pune cap la cap un singur puzzle, Trupul lui Cristos. Amin!

Această imagine grozavă, economia Noului Testament a lui Dumnezeu, este compusă din multe piese. Cu toții avem o singură piesă, care face parte din imaginea mai mare. Trebuie să punem piesa noastră, slujba noastră personală, împreună cu slujba celorlalți, pentru ca Domnul să câștige clădirea.

Fiecare parte a lucrării trebuie făcută nu în funcție de abilitățile sau dorința noastră personală, ci conform unui singur plan și sub conducerea unui singur maestru constructor. Amin! În acest fel, Domnul va câștiga ceea ce urmărește și dușmanul va fi făcut de rușine. Ce rușine pentru dușman când ne renegăm cu toții pe noi înșine și urmăm instrucțiunile înțeleptului nostru ziditor, fiind una cu El în lucrarea Sa de zidire pentru a face toate lucrurile conform economiei Noului Testament a lui Dumnezeu și nu conform preferinței sau dorinței noastre personale!

Doamne Isuse, mulțumim că ai venit să stabilești, să înființezi, să pui în aplicare, să garantezi și să duci la îndeplinire noul legământ! Slavă Domnului, Dumnezeu L-a dat pe Cristos ca legământ pentru noi, iar astăzi noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm pe Cristos cu toate bogățiile, realizările și împlinirile Sale ca și conținut al noului legământ! Amin, Doamne, mulțumim că ne faci slujitori ai noului legământ. Nu suntem slujitori ai literei, care ucide, ci slujitori ai Duhului, care dă viață! Slavă Domnului! Ne exersăm duhul, dragă Doamne, pentru a face astăzi lucrarea de zidire. Ne deschidem pentru perfecționarea Ta prin membrii dăruiți și cei mai maturi, astfel încât să facem lucrarea slujbei pentru zidirea Trupului lui Cristos. Amin, Doamne, perfecționează-ne. Perfectează atât de multe mii de sfinți. Câștigă membri perfectați care vor face lucrarea slujbei pentru a zidi biserica în calitate de Trup al lui Cristos. Slavă Domnului, avem planul, avem un singur ziditor și toți zidim biserica realizând pe deplin slujba noastră ca parte a slujbei corporative unice a Noului Testament!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Our Personal Ministry is Part of the Unique Corporate Ministry of the New Testament, inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Să fim un vas înspre onoare, un om al lui Dumnezeu deplin echipat, prin faptul de a fi întăriți în harul care este în Cristos Isus ca să îndeplinim în totalitate slujba noastră din unica slujbă a economiei lui Dumnezeu (2024 ITERO din primăvară) – săptămâna 8 ziua 2 (bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee), vorbirea fraților, și experiența noastră creștină.

Ducem la îndeplinire isprăvnicia harului lui Dumnezeu în ingenuitatea și sinceritatea lui Dumnezeu

13/12/2024 by Credincios in Cristos Leave a Comment

Ca oameni care Îl savurează pe Dumnezeu în Cristos ca har, ni se încredințează isprăvnicia harului lui Dumnezeu pentru ca noi să vorbim cuvinte de har în ingenuitatea și sinceritatea lui Dumnezeu pentru zidirea bisericii în calitate de Trup al lui Cristos. Amin!

Cât de mult Îi mulțumim Domnului și-L lăudăm că astăzi El este Duhul cu duhul nostru pentru a fi harul nostru întăritor! Domnul este cu duhul nostru – harul este cu noi. Harul este cu noi pentru a ne întări și pentru a ne permite să administrăm învățătura sănătoasă a economiei eterne a lui Dumnezeu.

Putem vorbi astfel de cuvinte sănătoase ale harului pentru că Dumnezeu s-a întrupat și a trecut prin viața umană, moartea și învierea pentru a deveni Duhul dătător de viață cu duhul nostru! Acum noi, credincioșii în Cristos, suntem uniți cu Domnul ca un singular duh. Aleluia! Cu toții putem mărturisi că, în viața noastră de zi cu zi, putem simți că Domnul este cu duhul nostru; putem simți că Domnul ca har, este cu duhul nostru pentru a ne hrăni și a ne hrăni, chiar pentru a ne întări în viața noastră de zi cu zi.

El nu este doar o putere sau o forță; Cristos este har pentru noi pentru savurarea noastră și există o circulație a Dumnezeului Treinic în noi pentru a transporta, transmite și distribui tot ceea ce este Dumnezeu în ființa noastră pentru savurarea noastră. Dacă savurăm această circulație a Dumnezeului Triunic în noi, putem avea o viață de biserică adecvată, căci viața de biserică depinde de această circulație a Trinității Divine în noi.

Harul este minunatul Cristos care este totul pentru noi, dăruindu-ne totul și făcând totul în numele nostru pentru savurarea noastră. Viața creștină nu trebuie să fie o viață intenționată, o viață după anumite principii și reguli la care aderăm fără minte sau în acord, în funcție de dispozițiile noastre. Viața creștină este o viață spontană, căci harul Domnului este cu duhul nostru pentru a ne întări să-L trăim pe Cristos în mod spontan și fără efort.

Minunatul Cristos care trăiește în noi vrea să ne alimenteze tot ce avem nevoie, să ne dea tot ce este necesar și să facă totul pentru noi, ca să-L putem trăi pe Cristos și să administrăm cuvintele harului altora. Amin! Pe de altă parte, pe lângă faptul că savurăm Domnul ca har, trebuie să păzim depozitul bun care este în noi, depozitul bun al cuvintelor sănătoase ale Domnului, prin Duhul Sfânt care locuiește în noi. Aleluia, Duhul Sfânt locuiește în noi și El ne păstrează – dar trebuie să cooperăm exersându-ne duhul!

Trebuie să păstrăm un model al cuvintelor sănătoase, să fim hrăniți cu cuvintele credinței și să fim plini de învățătura sănătoasă a economiei eterne a lui Dumnezeu. Dacă facem aceasta, vom revărsa cu aceste cuvinte sănătoase către alții, vorbind cuvintele sănătoase ale lui Dumnezeu și ale lui Cristos altora pentru edificarea și creșterea lor în viață. Așa cum Domnul Isus a crescut în harul lui Dumnezeu și a manifestat harul lui Dumnezeu, fiind întruparea harului și vorbind cuvintele harului, tot așa trebuie să facem astăzi.

Avem isprăvnicia harului lui Dumnezeu pentru a administra cuvintele harului pentru a le da har celor care aud

Pe de o parte, noi, credincioșii în Cristos, Îl savurăm pe Cristos ca har și ne exersăm duhul pentru a ne împărtăși din bogățiile lui Cristos ca har cu duhul nostru. Pe de altă parte, pe măsură ce savurăm harul Domnului cu duhul nostru (2 Tim. 4:22), ni se încredințează o isprăvnicie. Avem isprăvnicia harului lui Dumnezeu, care ne este dată pentru alții (Efeseni 3:2).

Dumnezeul nostru nu stagnează; El este mereu în mișcare, curge și merge înainte. El S-a mișcat din eternitate în timp și S-a mișcat în om și El ajuns către noi pentru a Se mișca în noi și pentru a curge în noi. Primind inițial pe Domnul în momentul regenerării noastre, am început să savurăm harul lui Dumnezeu. Savurarea harului lui Dumnezeu ne dă isprăvnicia harului lui Dumnezeu, care ne este dată nouă pentru alții.

Pe măsură ce experimentăm harul lui Dumnezeu în economia lui Dumnezeu, avem și îndeplinim isprăvnicia harului lui Dumnezeu încredințată de El. Ce este isprăvnicia harului lui Dumnezeu? Este distribuirea bogățiilor lui Cristos ca har al lui Dumnezeu în poporul Său ales pentru producerea și zidirea bisericii. Asta au făcut apostolii. Ei nu doar au predicat Evanghelia, ci și mai mult, au anunțat bogățiile lui Cristos ca Evanghelie și au împărțit bogățiile lui Cristos ca har altora pentru mântuirea lor și pentru producerea și zidirea bisericii.

Nu doar apostolii sunt administratori ai harului lui Dumnezeu; și noi, ca credincioși în Cristos, care savurează harul lui Cristos, ni s-a încredințat isprăvnicia harului lui Dumnezeu. S-ar putea să nu mergem într-o altă țară pentru a predica Evanghelia și a înființa biserici, dar acolo unde Domnul ne-a așezat putem vorbi cuvinte pentru zidire și astfel să dăm har celor care ascultă (Efeseni 4:29).

Amin, fie ca Domnul să ne salveze de la vorbirea cuvintelor stricate; să vorbim cuvinte de har, cuvinte care sunt bune pentru zidire, după nevoie. Fie ca vorbirea noastră să dea har celor ce aud. Uneori spunem ceva și apoi ne dăm seama că nu este un cuvânt care zidește, ci mai degrabă, corupe, critică sau pur și simplu este un cuvânt inactiv. Nu trebuie să vorbim niciodată cuvinte care să-i dărâme pe alții sau să le aducă moartea.

Mai degrabă, trebuie să ne exersăm pentru a le vorbi har. Pentru a vorbi cuvinte de har și pentru a ne îndeplini isprăvnicia harului lui Dumnezeu, trebuie să fim mai întâi plini de har și întăritți prin har. Apoi, pur și simplu vom revărsa cu har față de ceilalți. Fiecare dintre noi, după cum a primit un dar, să-l administrăm între noi ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu (1 Petru 4:10).

Pe măsură ce petrecem timp cu Domnul, Îl contactăm în duh și Îl savurăm în cuvântul Său, primim daruri de la El; Îl primim pe El Însuși ca fiind cel mai mare dar în multe feluri, iar harul felurit al lui Dumnezeu devine porția noastră. Apoi, când vorbim altora, administrăm acest dar, pentru că ne este încredințată isprăvnicia harului lui Dumnezeu.

Cu toții suntem administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu și trebuie să nu păstrăm harul doar pentru noi înșine, ci și să îl împărtășim cu alții. Fie ca viața de biserică să fie plină de multe cuvinte de har! Fie ca toți sfinții să păstreze în inima lor cuvintele de har ale lui Dumnezeu (Psalmul 119:11), astfel încât să aibă din belșug din comoara bună a inimii lor și să le vorbească sfinților cuvinte de har!

Cu cât păstrăm mai mult cuvintele harului în inima noastră, cu atât suntem mai umpluți de Domnul ca har, cu atât mai mult vom avea comoara bună a inimii noastre și inima noastră va vorbi pur și simplu despre această abundență (Matei 12: 34-35). Din abundența comorii bune a inimii noastre, gura noastră vorbește lucrurile bune ale economiei lui Dumnezeu. Amin, fie ca noi toți să fim astfel de persoane!

Fie ca noi, creștinii, să păstrăm în inimile noastre cuvintele harului lui Dumnezeu, să fim plini de cuvintele harului și să vorbim din abundența comorii bune a inimii noastre cuvintele harului pentru zidire. Ori de câte ori ne întâlnim cu alții, ar trebui să avem ceva în viața noastră pentru a administra altora.

Din punct de vedere practic, lucrăm cu mâinile noastre pentru a ne îngriji de nevoile noastre și, de asemenea, avem ceva de împărtășit cu ceilalți. Pe partea spirituală, ar trebui să ne ostenim asupra Cuvântului lui Dumnezeu, să savurăm cuvintele harului lui Dumnezeu și să ne îndeplinim isprăvnicia harului lui Dumnezeu, vorbind cuvintele harului altora pentru edificarea lor.

Doamne Isuse, mulțumim pentru cuvintele Tale dulci și bogate de har. Vrem să Te savurăm și să ne împărtășim din bogățiile Tale, pe măsură ce venim la cuvântul Tău zi de zi. Umple-ne cu cuvântul Tău. Vrem să prețuim cuvintele harului, astfel încât să fim plini de aceste cuvinte și să revărsăm prin administrarea harului către alții. Amin, Doamne, să nu iasă din gura noastră niciun cuvânt stricat, ci numai ceea ce este bun pentru zidire. Fie ca vorbirea noastră să fie din abundența comorii bune din inima noastră pentru a da har celor ce aud. Doamne, ne dăm Ție. Îți dăm timpul nostru și ne deschidem ființa interioară către Tine. Umple-ne cu Tine. Umple-ne cu cuvintele harului. Vrem să păstrăm în inima noastră cuvintele de har ale lui Dumnezeu, astfel încât să ne putem îndeplini isprăvnicia harului lui Dumnezeu vorbind cuvinte de har! Amin, Doamne, fie ca să existe o abundență de comori bune în inima noastră din care gura să vorbească lucrurile bune ale economiei eterne a lui Dumnezeu! O, ce minunată isprăvnicie a harului lui Dumnezeu ne-a fost încredințat!

Ne purtăm în ingenuitatea și sinceritatea lui Dumnezeu, în harul lui Dumnezeu, față de ceilalți

În 1 Cor. 1:12 Pavel spune că lăudarea apostolilor este că, în mărturia conștiinței lor, ei pot mărturisi că s-au purtat în ingenuitatea și sinceritatea lui Dumnezeu, în harul lui Dumnezeu, înaintea lumii și față de sfinți. Această expresie, în ingenuitatea și sinceritatea lui Dumnezeu, este destul de unică și foarte importantă.

Trebuie să ne purtăm într-o asemenea virtute, adică prin harul lui Dumnezeu. Dumnezeul nostru este înțelept și atotputernic; în același timp, El este singular, simplu și sincer. Prin aceasta ne referim la faptul că El face toate lucrurile în ingenuitate și simplitate, chiar și cu sinceritate, nu într-un mod complicat sau complicant. Cu cât îl contactăm mai mult pe Domnul, cu atât ne dăm seama cât de curat și de singular este El.

Când Domnul Isus a fost pe pământ, El nu a fost complicat sau complicant; mai degrabă, El a fost singular și simplu în tot ceea ce a făcut. Uneori, când vorbim cu anumiți frați, ne dăm seama că sunt atât de complicati și plini de complicații. O, Doamne. Când Domnul Isus a spus da, El a vrut să spună da, fără zonă gri; când a spus nu, a vrut să spună că nu. Când Dumnezeu este fericit cu noi, El este fericit într-un mod simplu și unic, iar când El este nefericit cu noi, putem simți asta în mod clar.

Deoarece Dumnezeu este singular și simplu în acest fel, El este generos față de noi. Imaginați-vă doar ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar fi complicat în relația Sa cu noi și astfel El ne-ar analiza, ne-ar răsplăti în funcție de performanța noastră și ne-ar judeca în funcție de starea noastră. Dacă Dumnezeu S-ar uita la noi din cap până în picioare și s-ar gândi la ceea ce suntem în interior și în exterior, am fi distruși.

Dar Dumnezeu este singular și generos, așa că ne binecuvântează. Pavel l-a experimentat pe Dumnezeu în acest aspect. Felul în care s-a comportat în lume și chiar mai abundent față de sfinți a fost în ingenuitatea și sinceritatea lui Dumnezeu. El nu s-a purtat în înțelepciunea carnală, ci în harul lui Dumnezeu, în ingenuitatea și sinceritatea lui Dumnezeu. Pavel a dus la îndeplinire isprăvnicia harului lui Dumnezeu nu într-un mod complicat sau impur, ci în ingenuitatea și sinceritatea lui Dumnezeu.

Trebuie să venim la Domnul și să ne tratăm conștiința noastră. Partea principală a duhului nostru este conștiința noastră; conștiința noastră ne justifică sau ne condamnă în relația noastră cu Dumnezeu și cu omul. Mai ales în aceste zile de degradare a bisericii, trebuie să avem o conștiință bună, o conștiință lipsită de ofensă înaintea lui Dumnezeu și a omului (Fapte 24:16).

Conștiința noastră trebuie să fie curată și pură, fără pată sau condamnare; trebuie să avem o conștiință pură înaintea lui Dumnezeu și înaintea omului (1 Tim. 1:3, 5; 3:9). Pentru noi să ne purtăm în ingenuitatea lui Dumnezeu, în simplitatea lui Dumnezeu, înseamnă că nu ne bazăm încrederea pe noi înșine sau pe capacitatea noastră naturală de a găsi o soluție la situația noastră dificilă.

S-ar putea să fim destul de deștepți, plini de resurse și pricepuți și putem avea mijloacele pentru a face asta sau asta. S-ar putea să fim bogați, să avem o poziție înaltă și să fim destul de politici, știind cum să trecem prin toate dificultățile. Aceasta nu înseamnă a fi în ingenuitatea și sinceritatea lui Dumnezeu. Dacă ne bazăm pe ființa noastră naturală, abilitățile și capacitatea de a trece prin situații dificile, nu ne vom comporta în sinceritatea lui Dumnezeu. O, Doamne!

Fie ca noi să experimentăm ce este harul în viața noastră de zi cu zi, mai ales în dificultățile noastre, bazându-ne nu pe viața noastră naturală, ci pe Domnul ca har. A ne comporta în sinceritatea lui Dumnezeu înseamnă a fi în harul lui Dumnezeu.

Nu putem și nu trebuie să ne exercităm inteligența și istețimea noastră pentru a ocoli situații, a face față dificultăților și a rezolva probleme. Trebuie să ne bazăm pe harul lui Dumnezeu și să ne punem încrederea în Dumnezeul învierii. Încrederea noastră nu este în înțelepciunea omului, ci în harul lui Dumnezeu.

Aceasta ar trebui să fie mărturia conștiinței noastre, că ne purtăm în ingenuitatea și sinceritatea lui Dumnezeu. Harul este Dumnezeu pentru savurarea noastră și trebuie să primim continuu acest har, chiar har peste har, pentru experimentarea de către noi a învierii în suferințele noastre (Ioan 1:16; 1 Cor. 15:10; 2 Cor. 12:9; Rom. 5:17).

Cu cât Îl savurăm mai mult pe Dumnezeu ca har și ne îndeplinim isprăvnicia harului lui Dumnezeu, cu atât devenim persoane mai simple, mai puțin complicate; Îl administrăm pur și simplu pe Cristos ca har altora și ne bazăm pe harul lui Dumnezeu. Harul Domnului Isus trebuie să fie cu fiecare dintre noi în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi pentru că suntem sfinți. Acest har se finalizează în Noul Ierusalim ca finalizarea bunei plăceri a lui Dumnezeu de a se uni și de a Se contopi cu omul pentru mărirea Sa glorioasă și exprimarea eternă (Apoc. 22:21).

Unul dintre ultimele versete ale Noului Testament și din întreaga Biblie spune: Harul Domnului Isus să fie cu toți sfinții. Amin! Harul o va face. Harul ne va duce. Harul este cu noi. Viața noastră este o viață în care Îl savurăm pe Cristos ca har, ne bizuim pe El ca har și Îl administrăm ca har altora prin vorbirea cuvintelor harului. Harul ne va duce până în Noul Ierusalim și va realiza contopirea lui Dumnezeu cu omul.

Doamne Isuse, vrem să ne purtăm în singularitatea și sinceritatea lui Dumnezeu. Nu vrem să ne purtăm și să facem lucruri în înțelepciunea carnală, ci în harul lui Dumnezeu. Salvează-ne de a ne încrede pe ființa noastră naturală, pe puterea noastră naturală sau pe abilitățile pe care le avem în omul nostru natural. O, Doamne, ne încredem Tine și ne încredem în harul Tău, fără a ne baza încrederea pe noi înșine. Nu avem încredere în capacitatea noastră umană de a găsi o soluție la situația noastră dificilă. Încrederea noastră este în harul Tău. Avem nevoie de mai mult din harul Tău. Vrem să primim continuu harul lui Dumnezeu, chiar să primim har peste har! Vrem să savurăm acest har pentru experimentarea învierii în suferințele noastre. Doamne, harul Tău ne este suficient. Vrem să fim singulari și puri în inimă, având o conștiință bună, să savurăm harul Tău și să administrăm cuvintele harului altora. Fie ca harul Domnului Isus să fie cu fiecare dintre noi în fiecare aspect al vieții noastre de zi cu zi! Amin, fie ca harul Tău să ne aducă până la Noul Ierusalim pentru a îndeplini dorința lui Dumnezeu de a Se contopi cu noi pentru a obține lărgirea Sa glorioasă și expresia eternă! Harul Domnului Isus Cristos să fie cu toți sfinții! Amin!