Calea în care Îl putem primi, experimenta și savura pe Cristosul atotinclusiv ca Duh atotinclusiv și dătător de viață este prin a fi identificați cu El în moartea Lui, astfel încât să nu mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos să fie Cel care trăiește în noi, iar viața pe care o trăim acum în trup o trăim în credința lui Cristos. Amin!
Cartea Galateni ne oferă multe căi prin care să savurăm și să experimentăm binecuvântarea evangheliei, care este Cristosul atotinclusiv ca Duh atotinclusiv și dătător de viață cu duhul nostru.
Trebuie să fim ajutați de Domnul prin cuvântul Său și strălucirea Lui pentru a ieși din noi înșine, din situația și condiția noastră și pentru a fi aduși în Cristos, în savurarea și experimentarea a ceea ce este El.
Viața noastră creștină este pe deplin implicată cu tot ceea ce Dumnezeu în Cristos este pentru noi, ca Duh; trăim viața creștină nu în și prin noi înșine, ci în duhul nostru, unde suntem un singur duh cu Cristos.
Însă noi, credincioșii în Cristos, suntem plini de concepții care ne împiedică să-L vedem pe Cristos, să-L savurăm pe Cristos și să ne împărtășim din El. Se pare că, cu cât creștem mai mult în viața noastră umană, cu cât ne dezvoltăm mai mult și învățăm să avem grijă de lucruri, cu atât suntem mai plini de concepții.
Aceste concepții ne împiedică să-L vedem pe Domnul într-un mod proaspăt și ne întunecă înțelegerea, chiar împiedicându-ne să vedem strălucirea Domnului. Cât de mult avem nevoie de îndurarea Domnului pentru a renunța la concepțiile noastre.
Avem nevoie ca El să strălucească asupra noastră și în noi pentru a pătrunde prin concepțiile noastre și trebuie să cooperăm cu El pentru a îndepărta orice văluri, astfel încât să-L putem vedea față în față!
Acesta este secretul: trebuie să-L vedem pe Domnul cu o față descoperită, pentru a putea fi infuzați cu El. Pentru aceasta, trebuie să ne întoarcem zilnic inima către Domnul.
Inima noastră este atât de lipicioasă – se lipește de multe lucruri, persoane și probleme. Uneori, inima noastră se lipește de un anumit sentiment; alteori, se lipește de un anumit gând sau concept. Trebuie să învățăm să ne întoarcem inima către Domnul și să o îndreptăm absolut asupra Lui.
Și nu facem asta singuri; ne întoarcem inima către Domnul deschizându-ne către El, chemând Numele Lui și cerându-I să ne întoarcă inima către El. O, când inima noastră este întoarsă către Domnul, vălurile sunt luate și Îl putem privi pe Domnul și putem fi infuzați cu El!
Când suntem dezvăluiți înaintea Domnului, suntem umpluți de revelația Fiului lui Dumnezeu și devenim o creație nouă în Cristos, căci Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos! Slavă Domnului! Fie ca aceasta să fie realitatea noastră astăzi în viața noastră creștină.
Savurăm Duhul ca binecuvântare fiind identificați cu Cristos în moartea Sa, astfel încât Cristos să trăiască în noi
Galateni 2:20 ne oferă o cale foarte practică și aplicabilă pentru noi de a-L primi, experimenta și savura pe Cristosul atotinclusiv ca Duh atotinclusiv dătător de viață – prin a fi identificați cu El în moartea Sa, astfel încât să nu mai fim noi cei care trăiesc, ci Cristos să trăiască în noi. Aleluia!
Când am crezut în Domnul Isus și am fost botezați, am fost identificați cu Cristos. Romani 6:3 ne spune că am fost botezați în Cristos și, prin urmare, am fost botezați în moartea Sa. Botezul nu este un ritual sau o formă exterioară; botezul semnifică identificarea noastră cu Cristos.
Prin botez, oamenii pocăiți sunt cufundați în Cristos, luându-L pe Cristos ca domeniu al lor, pentru a putea fi uniți cu El ca fiind unul singur în moartea și învierea Lui. Când suntem botezați în Cristos, suntem botezați în moartea Lui.
Moartea Domnului ne-a separat de lume și de puterea satanică a întunericului și a pus capăt vieții noastre naturale, naturii noastre vechi, sinelui nostru, cărnii noastre și chiar întregii noastre istorii.
Prin credință și botez, suntem uniți cu Cristos – suntem identificați cu Cristos în moartea Sa. Aceasta înseamnă că suntem făcuți una cu Cristos; prin credință și botez suntem făcuți una cu Cristos. Botezul ne identifică cu Cristos făcându-ne o singură entitate cu Cristos.
Slavă Domnului, am fost botezați în Cristos și în moartea Sa și am fost identificați cu Cristos în moartea Sa, astfel încât nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi! În cazul lui Cristos, moartea Lui este istorie; în cazul nostru, moartea Lui este o experiență prezentă, vie și intensă.
Putem și ar trebui să-L experimentăm pe Cristos în moartea Sa zi de zi. Suntem identificați cu Cristos în moartea Sa și nu mai suntem noi cei care trăiesc, căci am murit împreună cu Cristos; acum Cristos este cel care trăiește în noi. Acesta este secretul vieții noastre creștine.
Cum putem trăi viața creștină? Cum Îl putem exprima pe Cristos? Cum putem împlini cuvântul lui Dumnezeu? Cum putem să-i fim plăcuți lui Dumnezeu? Nu este prin străduința sau încercarea noastră. Nu este prin a face tot posibilul să ascultăm de cuvântul lui Dumnezeu și să ținem promisiunile Sale. Nu este prin efort sau luptă proprie.
Doar prin identificarea cu Cristos în moartea Lui putem trăi viața creștină, căci Cristos trăiește în noi și suntem crucificați împreună cu Cristos. Acest aspect al identificării este crucial în experiența noastră creștină; este o experiență spirituală în care trebuie să intrăm zi de zi.
Nu este pentru că am realizat ceva sau suntem mai buni decât alții. Nu este vorba că am ajuns la ceva anume și că suntem cumva mai avansați. Este faptul că suntem identificați cu Cristos în moartea Lui; am fost crucificați cu Cristos. Suntem identificați cu Cristos în moartea Lui, pentru ca să nu mai trăim noi, ci Cristos să trăiască în noi (Romani 6:3-4; Galateni 2:20).
Toate lucrurile prin care a trecut Cristos sunt acum experiența noastră; ceea ce a experimentat El este al nostru în duh. Suntem în Cristos. Suntem una cu Cristos. Ne identificăm cu El și orice este El, orice a trecut El, este al nostru.
În fiecare zi trebuie să ne aflăm în această poziție de a fi identificați cu Cristos. A fi identificați cu Cristos înseamnă a fi un singur duh cu El și chiar a fi o singură entitate cu El (1 Corinteni 15:45b; 6:17; Filipeni 1:20-21).
Nu ar trebui să încercăm să fim ceva sau să realizăm ceva prin noi înșine sau în noi înșine. Cristos a făcut deja totul pentru noi. El a venit să fie realitatea fiecărui lucru pozitiv. El a împlinit toată legea cu cerințele ei. El este realitatea tuturor ofrandelor.
Nu trebuie să ne îmbunătățim; trebuie pur și simplu să-L luăm pe Cristos ca realitatea tuturor ofrandelor zi de zi. Când ne trezim dimineața și venim să-L contactăm pe Domnul, Îl luăm ca realitatea tuturor ofrandelor.
El este ofranda noastră pentru păcat, ofranda noastră pentru vină și ofranda arsă. Pur și simplu ne identificăm cu El; ne așezăm mâinile peste El și suntem una cu El. Nu trebuie să inventăm ceva, ci pur și simplu ne așezăm mâinile peste El.
Defectele noastre sunt transferate asupra Lui și El le ia pe toate; toate atributele și virtuțile Sale devin ale noastre, fiind transferate în noi. Fie ca noi să-L savurăm pe Cristos și să-L trăim pe Cristos în această identificare cu Cristos.
Doamne Isuse, credem că prin credință și botez suntem una cu Tine! Amin, Doamne, suntem identificați cu Cristos în moartea Lui, astfel încât nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi! Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție. Pur și simplu venim la Tine așa cum suntem! Nu ne luptăm și nu ne străduim să ne îmbunătățim, ci pur și simplu ne așezăm mâinile peste Tine. Tu ești una cu noi și Tu ne-ai făcut una cu Tine. Vrem să rămânem în această unire organică. Slavă Domnului, prin credință și botez în Cristos am fost identificați cu Cristos în moartea Lui! Aleluia, am fost crucificați cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi! Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi. Vrem să rămânem în identificarea cu Cristos în duhul nostru contopit și să Te lăsăm să trăiești în noi. Te luăm pe Tine ca realitatea tuturor ofrandelor. Vrem să rămânem una cu Tine în moartea Ta, astfel încât să nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Amin, Doamne, trăiește în noi astăzi!
Nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi, iar noi trăim în credința lui Cristos
Galateni 2:20 este un verset minunat care ne oferă o perspectivă asupra vieții creștine conform economiei lui Dumnezeu. Nu este un verset doctrinar, un verset care ne vorbește despre doctrina trăirii lui Cristos; este un verset experiențial, un verset care poate fi aplicat vieții noastre de zi cu zi.
Noi, cei care credem în Cristos, am fost crucificați împreună cu Cristos și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Am fost identificați cu Cristos în moartea Lui și Cristos trăiește în noi astăzi.
Însă noi trăim; nu am fost înlocuiți de Cristos, nici viața și persoana noastră nu sunt date la schimb cu viața și persoana lui Cristos, ci încă trăim. Încă trăim o viață în trup, dar această viață nu este în și prin noi înșine, ci prin credința în Cristos, chiar prin credința lui Cristos.
Trebuie să luăm acest verset și să ne rugăm mult asupra lui, aducând fiecare cuvânt și expresie înaintea Domnului și amestecându-l cu duhul nostru de credință, cerându-I Domnului să facă acest lucru real pentru noi în experiența noastră.
Nu mai sunt eu, ci Cristos – o, Doamne, ce înseamnă asta? Cristos trăiește în mine – Doamne Isuse, fă acest lucru real pentru noi! Noi nu mai trăim, ci trăim în trup și trăim prin credința în Cristos – Doamne, adu-ne în realitatea acestui fapt astăzi!
Este un fapt că am fost crucificați împreună cu Cristos. Acest lucru s-a împlinit, căci suntem identificați cu Cristos în moartea Sa. Omul nostru cel vechi a fost crucificat împreună cu Cristos; acesta este un fapt împlinit (Romani 6:6). Trebuie să ne exersăm duhul și să ne bazăm pe acest fapt spiritual.
Pe baza faptului că am fost identificați cu Cristos în moartea Sa, nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi. Și viața pe care o trăim acum în trup, o trăim prin Cristos ca credință a noastră, chiar trăim în credința lui Cristos.
Nu este credința noastră – nu avem credință în noi înșine, ci Cristos care trăiește în noi devine credința noastră. Avem credință atunci când Îl vedem pe Cristos, când Îl savurăm pe Cristos și când Îl apreciem pe Cristos.
Când venim la Domnul și pur și simplu Îl atingem, Îl vedem și Îl savurăm pe El, credința se ridică în noi, căci credința este reacția noastră la atracția Lui.
Credința nu este altceva decât Cristos care se infuzează în noi pentru a deveni capacitatea noastră de a crede. Cu cât îl atingem mai mult pe Cristos, cu atât Îl savurăm mai mult pe Cristos, cu atât El devine credința noastră prin care trăim.
Trăirea noastră ca fiind creștini este în credință și prin credință, adică trăim în credința lui Cristos, căci Cristos devine credința noastră. Oamenii din jurul nostru încă văd că trăim, mâncăm, dormim, studiem, muncim și facem tot felul de lucruri. Dar realitatea noastră este că da, încă trăim, dar nu trăim prin nimic din noi înșine, ci prin Cristos ca credință a noastră.
Trăim în credința lui Cristos, trăim prin credința lui Cristos și Cristos trăiește în noi. Cristos este Cel care trăiește în noi, căci suntem una cu El. Deci, de fapt, nu este vorba de trăirea noastră – este trăirea lui Cristos, căci nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi.
Încă mai avem o viață, căci trebuie să facem multe lucruri în viața noastră de zi cu zi, totuși această viață nu este prin noi înșine sau în noi înșine, ci Cristos trăiește în noi.
Cu cât El trăiește mai mult în noi, cu atât ne dăm seama mai mult de valoarea Sa. Pur și simplu Îl apreciem și avem credință; reacționăm la valoarea Sa crezând în El și trăind prin credință (2 Corinteni 5:14-15; Evrei 12:2).
Aceasta nu este o viață prin noi înșine, ci prin Cristos; suntem terminați, nu mai trăim, suntem anulați, pentru că am fost crucificați împreună cu Cristos, dar totuși trăim, pentru că Cristos trăiește în noi și noi Îl trăim pe Cristos.
Încă trăim, dar nu trăim prin ceva din noi înșine, ci prin Cristos Însuși ca credință a noastră. Slavă Domnului
Acesta este un fapt. Trebuie să ne rugăm mult înaintea Domnului asupra versetului 20 din Galateni 2 pentru ca Domnul să facă acest lucru real pentru noi.
Calea în care putem să-L primim, să-L savurăm și să-L experimentăm pe Cristos ca Duh, binecuvântarea Evangheliei, este să fim identificați cu Cristos în moartea Sa și să trăim prin credința în Cristos, chiar prin Cristos ca și credința noastră.
Cum facem asta? Trebuie să găsim multe căi pe parcursul zilei de a-L contacta pe Domnul. Putem petrece timp cu El dimineața și putem lua câteva versete pentru a le savura în duh înaintea Lui. Putem chiar să le scriem și să le păstrăm cu noi pentru a le analiza și a le reconsidera pe parcursul zilei.
Apoi, stabilim câteva momente de rugăciune și-L contactăm pe Domnul în timpul zilei. Chemăm Numele Lui pentru a ne înflăcăra duhul. Când chemăm Numele Domnului, Îl trăim pe Cristos (Romani 10:13).
Fie ca noi să învățăm să-L contactăm pe Domnul pe tot parcursul zilei, bazându-ne pe faptul că am fost identificați cu Cristos în moartea Sa și nu mai trăim noi, ci Cristos trăiește în noi, iar viața pe care o trăim în trup o trăim în credință, în unitate cu Domnul!
Doamne Isuse, adu-ne în realitatea faptului că nu mai sunt eu, ci Cristos care trăiește în mine! Amin, Doamne, credem că am fost crucificați împreună cu Cristos. Aleluia, suntem identificați cu Cristos în moartea Lui și nu mai trăim! Amin, Doamne, viața pe care o trăim acum în trup o trăim în credință, credința Fiului lui Dumnezeu! O, Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este atât de minunat, atât de prețios și atât de plăcut, și El a devenit credința noastră! Te iubim, Doamne Isuse, și Îți mulțumim că ne iubești și Te-ai dat pentru noi! Amin, încă trăim, dar nu trăim prin nimic din noi înșine – trăim prin Cristos ca credință a noastră! Slavă Domnului, Cristos este Cel care trăiește în noi și trăim într-un singur duh cu El! Trăiește în noi astăzi, Doamne Isuse. Noi nu mai trăim, ci Cristos trăiește în noi. Cât de prețios și minunat este Cristos! Te iubim, Doamne, și Te apreciem. Tu ești credința noastră. Trăim prin credință. Vrem să te contactăm pe tot parcursul zilei, ca Tu să poți trăi în noi și noi să-L putem trăi pe Cristos!
