umpluți cu Cristos

Suntem vase absolut deschise Domnului și iubindu-L pentru a fi umpluți cu Dumnezeu ca viață

04/09/2025 by Credincios in Cristos 4 Comments

Pentru ca El să-Și împlinească scopul, Dumnezeu a creat omul ca un vas de lut pentru a-L conține pe El ca viață; El ne-a ales să fim vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic și, ca atare, trebuie să fim vase absolut deschise Domnului pentru ca El să Se distribuie în noi și să facă totul în noi. Amin!

Slavă Domnului că noi, credincioșii în Cristos, suntem vase de lut care conțin o comoară neprețuită, Cristosul gloriei! Aceasta nu pentru că suntem mai buni decât alții, ci datorită îndurării lui Dumnezeu. În îndurarea Lui, Dumnezeu ne-a ales să fim vase care să-L conțină pe El ca glorie.

Domnul Isus este comoara noastră în noi, iar cheia pentru a-L savura ca fiind comoara noastră este să petrecem timp cu El pentru a-L privi și a-L absorbi.

Chiar dacă toți credincioșii în Cristos Îl au pe Cristos ca și comoară în ei, nu mulți savurează această comoară. Mulți creștini își trăiesc viața creștină ca și cum nu ar avea nicio comoară în ei, căci comoara nu poate fi văzută prin ei și nu savurează prețiozitatea Domnului Isus ca și comoară a lor.

Cum putem nu doar să conținem această comoară, ci și să o savurăm și să o exprimăm? Trebuie să petrecem timp intim, personal și direct cu Domnul zi de zi.

Trebuie să ne luăm timp din programul nostru încărcat pentru a fi pur și simplu cu Domnul, pentru a-L savura. El este Cel mai minunat. El este Cel mai prețios. Ne place să fim în prezența Sa.

Când Îl contactăm pe Domnul, simțim că ne atrage spre Sine, astfel încât să-L putem savura și să ne împărtășim din bogățiile Sale. Fiind căutători ai Domnului, trebuie pur și simplu să ne deschidem Domnului din nou și din nou în timpul nostru cu El, pentru a putea fi infuzați cu El.

Așa cum preoții din Vechiul Testament aveau pâinea punerii înainte, pâinea prezenței, în Locul Sfânt din tabernacol și din templu, tot așa și noi avem astăzi fața lui Cristos în duhul nostru și trebuie să savurăm strălucirea feței Sale.

Asemenea lui Pavel, trebuie să trăim în indicele ochilor Domnului. Viața noastră de zi cu zi trebuie să fie o viață de contemplare a Domnului. Doar să privim fața Lui – asta este ceea ce tânjește inima noastră.

Când Îl privim pe Domnul, când fața noastră este dezvăluită pentru a-L privi, suntem infuzați cu El și Îl reflectăm. Reflectăm ca o oglindă gloria Domnului și suntem transformați în același chip, din glorie în glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.

Un proces interior de transformare are loc atunci când ne deschidem către Domnul, îndepărtăm orice văluri și Îl privim față în față. Acest proces are ca rezultat exprimarea Lui, căci reflectăm ceea ce privim.

Dumnezeu l-a creat pe om ca un vas de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață, pentru împlinirea scopului Său

Primul pas pe care Dumnezeu L-a făcut pentru a-Și împlini scopul a fost să creeze omul după chipul și asemănarea Sa (Gen. 1:26). El a creat omul într-un mod foarte particular; El nu l-a creat pe om ca o unealtă pentru a face ceva sau un instrument pentru uzul Său, ci ca să fie un vas.

După ce Dumnezeu l-a creat pe om, în loc să-i spună să facă una sau alta, El l-a pus în fața pomului vieții (Geneza 2:7). El vrea ca omul să-L primească pe Dumnezeu ca viață și să-L conțină pe Dumnezeu ca viață a sa.

Ca ființe umane, suntem vase. Suntem ca o sticlă sau un pahar, un recipient care conține ceva. Nu suntem neînsuflețiți sau lipsiți de viață; suntem plini de viață, avem sentimente, preferințe și dorințe, dar suntem un vas care conține ceva.

Am fost creați pentru a-L conține pe Dumnezeu, așa cum o sticlă a fost făcută nu pentru a se conține pe sine, ci pentru a fi umplută cu un anumit lichid.

Când te uiți la o sticlă de Coca-Cola, știi că a fost concepută să conțină Coca-Cola. Nu a fost concepută pentru grădinărit (deși unii oameni o pot folosi în acest fel) sau pentru a fi expusă undeva; a fost concepută să conțină un anumit lichid.

În mod similar, noi, ființele umane, suntem creați de Dumnezeu ca vase de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață, în vederea împlinirii scopului lui Dumnezeu. În interiorul ființei noastre, există un vid în forma lui Dumnezeu, pe care numai Dumnezeu îl poate umple și satisface. Suntem concepuți ca vase de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață.

În Romani 9:21 și 23, Pavel ne spune clar că suntem vase de lut pentru a-L conține pe Dumnezeul gloriei. El este Olarul, noi suntem lutul; El ne-a făcut pe fiecare dintre noi într-un fel anume, pentru un scop anume.

Ne putem plânge că El ne-a creat cu o anumită dispoziție, care s-ar putea să nu ne placă, și s-ar putea să nu fim mulțumiți de felul în care arătăm în exterior. Totuși, așa ne-a creat Dumnezeu; El ne-a modelat și ne-a făcut într-un fel anume pentru a fi un vas de lut care să-L conțină pe Dumnezeu ca viață.

Putem încerca să conținem multe lucruri, căci lumea pare să ne ofere multe lucruri pentru a ne umple. Dar, indiferent câtă educație, sport, divertisment și activități încercăm să îndesăm în vasul nostru, nu suntem niciodată mulțumiți.

Singurul lucru care ne satisface este Dumnezeul Triunic ca viață care este distribuit în noi pentru a fi savurarea noastră. De aceea, atunci când ne pocăim și credem în Domnul Isus, descoperim că El este sensul vieții noastre umane.

Sensul vieții noastre omenești nu constă în ceea ce facem în exterior sau în lucrurile pe care încercăm să le punem în mintea și sufletul nostru în interior; sensul vieții noastre omenești este Cristos ca viață care vine în noi pentru a ne umple și a ne satura cu Sine Însuși.

Dumnezeu ne-a ales pentru ca noi să fim vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic ca viață (Romani 9:21, 23; 2 Corinteni 13:14). Suntem vase pentru a-L conține pe Dumnezeu; suntem vase de onoare atunci când îl conținem pe Dumnezeu.

Când Dumnezeu vine pentru a fi savurarea noastră, suntem vase de onoare spre glorie. Dar când nu-L conținem pe Dumnezeu, când suntem umpluți în mod activ cu alte lucruri în afară de Dumnezeu, suntem vase spre ocară.

Cu ce suntem umpluți? Ce luăm înăuntrul nostru zi de zi? Ce punem în vasul nostru? Trebuie să venim la Domnul din nou și din nou și să ne menținem vasul deschis pentru El, astfel încât El să ne umple cu Sine Însuși ca viață.

Fie ca noi să vedem că suntem vase, vase de lut, pentru a-L conține pe Dumnezeu ca și comoară a noastră.

Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu ne-a conceput într-un mod special pentru ca El să vină în noi ca să fie viața și savurarea noastră. Și fie ca noi să ne deschidem către El pentru a fi umpluți cu El din nou și din nou pe tot parcursul zilei.

Doamne Isuse, Îți mulțumim că ne-ai creat să fim vase de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață. Aleluia, nu suntem unelte sau instrumente pentru Dumnezeu, ci suntem vase pentru a-L conține! Ne deschidem Ție, Doamne dragă. Ne deschidem pentru a fi umpluți cu Tine. Fie ca noi să ne dăm seama că nu suntem aici pentru a fi umpluți cu noi înșine sau cu lucrurile din această lume, ci pentru a fi umpluți cu Dumnezeu! Aleluia, suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu pentru a fi un vas de lut pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață! Amin, Doamne, ne deschidem vasul Ție. Vino în noi. Umple-ne. Saturează-ne. Fii comoara din noi. Vrem să Te conținem și să fim umpluți cu Tine. Fie ca noi să fim vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic! Aleluia, am fost aleși de Dumnezeu pentru a putea fi vase de onoare umplute cu Dumnezeul Triunic ca viață. Amin, Doamne, ne dăm Ție pentru a fi umpluți cu Tine! Ne deschidem vasul pentru distribuirea Ta divină: umple-ne cu Tine însuți ca conținut al nostru!

Să fim vase absolut deschise Domnului și iubindu-L pentru a fi umpluți cu El

Trebuie să ne dăm seama că suntem vase de lut pentru a fi umplute cu Dumnezeul Triunic ca fiind conținutul nostru.

După ce Dumnezeu l-a creat pe om, El l-a pus în fața pomului vieții. Când a venit Domnul Isus, El a spus că El este pâinea vieții (Ioan 6:35) și că El este vița (Ioan 15:1-5). El a venit pentru a fi mâncat de noi ca pâinea vieții, pentru ca noi să avem viață și să trăim veșnic.

Modul în care Dumnezeu Își îndeplinește scopul nu este ajutându-ne să facem una sau alta pentru El, pentru ca El să fie glorificat; El vine în noi ca viața noastră pentru a fi savurarea noastră de a face totul în noi și pentru noi.

Orice mâncăm devine parte din noi, chiar și din noi; suntem ceea ce mâncăm. Când mâncăm ceva, îl digerăm și îl asimilăm, iar acel lucru devine parte din noi.

Noi suntem vase care mănâncă, deoarece noi mâncăm și bem tot timpul pentru a asimila ceea ce mâncăm și bem.

Dumnezeu dorește să-L mâncăm. El vrea să fim vase care Îl conțin pe El și să fim umpluți cu El ca și conținut al nostru.

Suntem creați ca vase pentru a-L conține pe Dumnezeu ca viață și trebuie să fim vase absolut deschise Domnului și iubindu-L tot timpul. Ceea ce se cere de la un vas este să rămână deschis pentru a fi umplut cu conținutul.

Noul Testament ne arată că Dumnezeu vrea să fim un vas care Îl iubește și se menține deschis către El.

Problema este că, odată ce credem în Domnul și vedem frumusețea Lui, s-ar putea să dorim să facem lucruri pentru El. El nu vrea să facem lucruri pentru El; El vrea să fim vase absolut deschise Lui pentru ca El să Se distribuie în noi.

Dacă suntem vase absolut deschise Domnului, El poate veni în noi, ne poate satura și ne poate umple cu Sine Însuși și poate face totul în noi și pentru noi.

Apostolul Pavel a fost un vas absolut deschis Domnului, iar Domnul putea curge în el și prin el într-un mod îmbelșugat. Fie ca noi să ne dăm pe noi înșine pur și simplu pentru a-L iubi pe Domnul. Fie ca noi să nu mai facem pentru El și pur și simplu să-L iubim și să-L savurăm pe El.

Fie ca noi să ne dăm seama că Dumnezeu vrea în primul rând să ne deschidem ființa către El pentru ca El să Se distribuie în noi.

Noul Testament ne arată că Dumnezeu vrea ca credincioșii să fie vase care Îl iubesc și se mențin deschiși Lui (Romani 9:21, 23; 2 Corinteni 3:16).

El nu vrea în primul rând să facem lucruri pentru El; El poate face totul, El Își poate satisface toate nevoile Sale, dar El vrea vase deschise.

Dacă nu ne deschidem Domnului din adâncul ființei noastre, El nu se poate distribuit în noi și nu-Și poate face domiciliul adânc în inima noastră (1 Corinteni 2:10; Efeseni 3:16).

El vrea să fie comoara din ființa noastră și, fiind comoara din noi, vrea să se răspândească în fiecare parte, astfel încât să ne poată transforma după chipul Său.

În cele din urmă, vasul nostru de lut va fi transformat în comoara glorioasă și neprețuită pe care o conținem. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, pentru ca Domnul să ne transforme după chipul Său, trebuie să ne păstrăm vasul deschis pentru El.

În timp ce mergem la muncă și facem tot felul de lucruri la birou, în timp ce călătorim și acordăm atenție multor probleme și în timp ce ne relaxăm acasă sau în vacanță, trebuie să fim vase absolut deschise Domnului pentru distribuirea Sa divină.

Trebuie să-I spunem Domnului să ne mențină deschiși pentru El. Aceasta nu înseamnă că, dacă nu facem nimic pentru Dumnezeu, suntem acum somnoroși și pasivi; mai degrabă, suntem în alertă să facem un singur lucru: să ne păstrăm vasul absolut deschis Domnului, pentru ca El să Se distribuie în noi.

Un vas deschis nu face nimic altceva decât să se mențină deschis pentru a fi umplut prin distribuirea divină a Trinității Divine (2 Corinteni 13:14). Dumnezeu Tatăl, ca dragoste, este sursa, Cristos Fiul, ca har, este calea, iar Dumnezeu Duhul, ca părtășie, Îl aduce în noi pe întregul Dumnezeu Triunic cu tot ceea ce este și are El prin distribuirea Sa divină.

Când suntem vase absolut deschise Domnului, El vine și ne umple și face totul în noi și pentru noi (Efeseni 3:19).

Pe de o parte, suntem slabi pentru că suntem vase de lut; pe de altă parte, avem o comoară minunată în noi.

Pe de o parte, avem acest vas muritor, fragil, de lut, iar pe de altă parte, avem o comoară în noi care ne permite să ne păstrăm deschiși Domnului.

Atâta timp cât venim la El din nou și din nou, chiar și deschiderea noastră către El este posibilă datorită El, ca fiind comoara din noi.

El, ca și comoară din noi, ne face capabili să ne deschidem către El, oferindu-I orice oportunitate de a face tot ceea ce vrea El să facă în noi și pentru noi. Aceasta este viața creștină potrivită și autentică (Galateni 2:20).

Fie ca noi să ne exercităm liberul arbitru pentru a-L iubi pe Domnul (Matei 22:37) și să ne menținem deschiși către El, astfel încât să putem fi vase absolut deschise distribuirii Sale divine astăzi.

Doamne Isuse, ne deschidem vasul Ție. Curgi în noi astăzi. Te iubim, Doamne, și ne deschidem Ție! Păstrează-ne deschiși Ție tot timpul. Salvează-ne de a fi pasivi sau indiferenți și salvează-ne de a încerca în primul rând să lucrăm pentru Tine. Fie ca noi să ne oprim din a face și să fim foarte atenți pentru a ne păstra vasul absolut deschis Ție! Amin, Doamne, Te iubim și ne deschidem Ție! Fie ca noi să vedem că Tu nu vrei în primul rând să facem lucruri pentru Tine, ci doar să ne păstrăm vasul deschis Ție. Suntem aici, Doamne, și suntem deschiși. Fă-ne să ne deschidem Ție din adâncul ființei noastre. Fă-ne să ne păstrăm ființa deschisă Ție tot timpul. Îndură-Te de noi, Doamne, ca să nu avem nicio parte a ființei noastre închisă față de Tine. Vrem să ne păstrăm ființa în întregime și complet deschisă distribuirii Tale divine pe tot parcursul zilei. Aleluia, comoara din noi ne permite să ne păstrăm deschiși către Domnul! Amin, Doamne, vrem să-Ți oferim fiecare oportunitate de a face tot ceea Tu ce vrei să faci!

Acest articol este o traducere în limba română a articolului, Being Vessels Absolutely Open to the Lord & Loving Him to be Filled with God as Life, inspirat din înviorarea de dimineață pe tema generală, Să-L experimentăm, savurăm și exprimăm pe Cristos (partea 2) – săptămâna 17 cu tema: Cristos ca fiind imaginea lui Dumnezeu și comoara, ziua 5, bazat pe slujba fraților Watchman Nee și Witness Lee, vorbirea fraților, și experimentarea noastră creștină.

Nazireii de astăzi biruiesc afecțiunea naturală și sunt separați de moarte

28/06/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

În calitate de nazireii de astăzi, trebuie să rămânem în separarea noastră pentru a fi sfinți înspre Dumnezeu, pentru a birui afecțiunea naturală și pentru a fi separați de moarte în oricare dintre formele ei.

În Numeri 6 vedem că Dumnezeu a făcut o provizie pentru tot poporul Său care vroia să-L slujească ca ei să se consacreze Lui și să fie nazireii care cooperează cu El pentru mișcarea Sa pe pământ.

Dumnezeu dorește ca întregul Său popor să fie nazirei separați în mod absolut și ultim înspre El, trăind o viață pentru nimeni altcineva decât pentru Dumnezeu și satisfacția Sa.

Pentru a fi asemenea persoane, trebuie să ne abținem de la orice fel de savurare și plăcere pământească; noi nu suntem aici pentru savurarea din trup sau din suflet prin lucrurile și activitățile din sistemul lumesc, ci pentru ca Dumnezeu să fie satisfăcut.

De aceea, trebuie să Îl savurăm pe Dumnezeu și să-L luăm ca satisfacție unică, trăind o viață pentru satisfacția Sa pe pământ. Mai mult, trebuie să fim absolut supuși calității de Cap a lui Cristos, precum și tuturor autorităților pe care Dumnezeu le-a desemnat peste noi.

Nazireul trebuia să-și lase părul să crească lung, să-l aibă ca un acoperământ înaintea lui Dumnezeu, luându-L pe Dumnezeu în calitate de Cap și autoritate supremă. Cristos trebuie să devină centrul universului nostru personal și trebuie să aibă primul loc în toate lucrurile.

El nu numai că ține împreună universul fizic, fiind centrul acestuia, ci trebuie să țină și universul nostru personal cu toată ființa noastră și cu viața noastră de zi cu zi.

Trebuie să învățăm să Îi dăm primul loc în toate lucrurile, oferindu-I dragostea noastră cea mai bună. Acest lucru înseamnă să ținem de El ca și Capul, pentru că de la Cap să putem fi bogat aprovizionați și legați împreună prin articulații și încheieturi.

Fie ca noi să Îl luăm zilnic pe Cristos ca și Capul nostru, spunându-I pur și simplu să ne conducă întreaga ființă, ziua noastră, viața noastră și totul al nostru. Aceasta este cooperarea interioară pe care o putem da Lui ca să fie Capul nostru.

Mai mult, trebuie să ne dăm seama că în noi înșine suntem plini de răzvrătire, așa că oricând nu suntem în duhul nostru contopit ca să rămânem în Domnul, suntem răzvrătiți față de El. De aceea, trebuie să fim plini de Cristos; El este Cel supus și El a luat voia Tatălui și a îndeplinit-o până la sfârșit.

A fi umpluți cu Cristos înseamnă să fim umpluți cu supunerea Sa; când suntem umpluți cu Cristos, avem un duh, o stare, o atmosferă și o intenție supusă și suntem foarte binecuvântați de Domnul.

Nazireii biruiesc afecțiunea și relațiile naturale și trăiesc prin duhul

Nazireul nu trebuia să fie pângărit de moartea rudelor sale de sânge, ci trebuia să rămână în separarea sa pentru a fi sfânt înspre Dumnezeu (Numeri 6:7); acest lucru înseamnă că un nazireu trebuie să biruie afecțiunea naturală.

Dumnezeu nu vrea ca noi să iubim cu dragostea noastră naturală, ci cu El ca dragostea noastră (vezi Matei 12:48-50; Fil. 2:21; 1 Corinteni 13:4-8, 13; 2 Timotei 1:7). Aceasta înseamnă că trebuie să-L luăm pe Cristos ca viața și persoana noastră și trebuie să-i iubim pe alții cu El ca dragostea noastră.

Pavel a făcut acest lucru în 1 Corinteni 16:24 unde a spus: Dragostea mea în Cristos Isus să fie cu voi toți. Nu era numai dragostea sa, ci dragostea sa în Cristos Isus, adică Cristos ca dragoste a sa.

Mai mult, chiar și în tânjirea după sfinți, trebuie să facem acest lucru în părțile interioare ale lui Cristos Isus; nu ar trebui doar să ne fie dor de sfinți sau de a fi cu sfinții, ci să tânjim după ei în părțile interioare ale lui Cristos Isus (Filipeni 1:8).

Trebuie să permitem părților interioare ale lui Cristos Isus să devină părțile noastre interioare, iar dragostea noastră va fi dragostea Sa.

Domnul Isus Însuși a biruit afecțiunea Sa naturală pentru membrii familiei Sale; când ei au venit să încerce să intervină în ceea ce făcea, El a spus în mod clar că frații, surorile și mama Lui sunt cei care fac voia tatălui Său (Matei 12:48-50).

Cu toate acestea, mulți își caută astăzi propriile lucruri, nu lucrurile lui Cristos Isus; de aceea, trebuie să fim cei care caută lucrurile lui Cristos Isus, fixându-ne mintea pe duhul nostru contopit (Filipeni 2:21).

Lucrurile lui Cristos Isus sunt lucrurile legate de biserica cu toți sfinții. Dragostea noastră nu trebuie să fie o dragoste naturală, ci Cristos ca dragoste; o astfel de dragoste suferă îndelung, este bună, nu este geloasă, nu se laudă, nu este îngâmfată, nu piere niciodată, ci supraviețuiește în toate lucrurile (vezi 1 Corinteni 13).

Slavă Domnului, Dumnezeu nu ne-a dat un duh de lașitate, ci de putere, de iubire și de minte trează (2 Timotei 1:7); atunci când ne exersăm duhul, vom iubi pe sfinți cu Cristos ca dragoste a noastră, pentru că dragostea față de ceilalți este în duhul nostru contopit!

În Fapte 15:35-39 vedem cum problema dintre Pavel și Barnaba a fost cauzată de viața naturală cu relațiile naturale.

Pavel i-a propus lui Barnaba să viziteze pe frații din fiecare localitate în care au vestit cuvântul Domnului, iar Barnaba a vrut să îl ia pe Ioan Marcu, însă Pavel a considerat că nu este potrivit ca acesta să vină cu ei, deoarece ultima dată când a făcut-o, el i-a părăsit.

Biblia nu spune care dintre ei avea dreptate; Barnaba l-a luat pe Marcu și a navigat spre Cipru, în timp ce Pavel l-a ales pe Sila și a fost trimis cu binecuvântarea fraților.

Ioan Marcu era vărul lui Barnaba, iar după acest incident, Barnaba nu mai este menționat în cartea Faptele Apostolilor, în timp ce Ioan Marcu este recuperat mai târziu în lucrarea lui Pavel.

Aceasta arată că disputele care apar între lucrătorii Domnului din cauza afecțiunii naturale sunt teribile.

Trebuie să ne separăm de tot ceea ce este omul nostru natural cu entuziasmul lui natural, afecțiunea naturală, tăria naturală și abilitatea naturală, pentru ca să trăim prin Duhul, să umblăm prin Duhul și să slujim prin Duhul, făcând totul prin Duhul din duhul nostru pentru mărturia unică a lui Dumnezeu (Levitic 10:1-11; Galateni 5:25; Fil. 3:3; Rom. 1:9; 8:4; Zaharia 4:6).

Tot ceea ce facem în omul nostru natural cu entuziasmul și afecțiunea noastră naturală este un foc străin în ochii Domnului; trebuie să trăim în duh și să facem totul în Duhul pentru zidirea bisericii!

Doamne Isuse, Te iubim și iubim pe sfinți. Purifică dragostea noastră, Doamne, ca dragostea noastră să fie Cristos ca dragoste a noastră. Fie ca să avem mai mult din Cristos infuzat în noi până când părțile Sale interioare devin părțile noastre interioare și îi iubim pe alții în Cristos Isus. Amin, Doamne, mântuiește-ne din a iubi pe alții într-un mod natural. Fie ca să ne separăm de tot ceea ce este omul nostru natural, cu entuziasmul natural și afecțiunea naturală. Nu vrem să facem nimic prin puterea sau capacitatea noastră naturală, ci să trăim prin Duhul, să umblăm prin Duhul și să slujim prin Duhul, făcând totul prin Duhul din duhul nostru pentru mărturia unică a lui Dumnezeu!

Nazireii sunt separați de moarte prin faptul că sunt umpluți cu Cristos ca Duhul dătător de viață

Nazireii nu aveau voie să se apropie de o persoană moartă și nici să fie pângăriți de moartea subită a vreunuia de lângă ei (vezi Numeri 6:6-9); acest lucru înseamnă că un nazireu este separat de moarte.

Principiul nazireilor este că ei sunt separați de moartea spirituală și de starea spirituală de moarte. Ori de câte ori simțim sau mirosim duhoarea morții spirituale, trebuie să fugim.

Așa cum nu ne place să ne uităm la propriul coș de gunoi sau la coșul de gunoi al altora, tot astfel nu ar trebui să privim la moarte sau să încercăm să înțelegem lucrurile care sunt răspândite pentru a provoca moartea.

Fie ca noi să ne exersăm să savurăm lucrurile bune ale economiei lui Dumnezeu și să refuzăm să ne hrănim sau să ascultăm chestiunile de bârfă, de critică și de cârtire, care în cele din urmă duc la moarte și la lipsa de viață.

Dacă contactăm aceste lucruri negative, nu ne vom putea ruga; s-ar putea să avem o sută de motive ca să ascultăm bârfe sau critici, dar rezultatul va fi că vom fi aduși într-o stare de moarte spirituale.

Trebuie să fim separați de moarte. Este mai bine să nu știm nimic și să nu încercăm să aflăm ce s-a întâmplat și cine a făcut cutare lucru, pentru că cu cât știm mai mult, cu atât mai mult vom fi aduși în starea de moarte spirituală .

Majoritatea discuțiilor din viața de biserică nu sunt legate de lucruri păcătoase, ci legate de moarte; vorbirea noastră poate răspândi moarte. Uneori, chiar și în cadrul întâlnirii, ne putem simți sufocați, neputând să ne rugăm.

În calitate denazireii de astăzi, noi trebuie să învățăm lecția de a fi în viață și de a fi separați de moarte și de lipsa de viață.

Când ajungem la întâlnire și simțim moartea – nu dinadins, ca și cum că am inspecta să vedem dacă există moarte, ci ori de câte ori simțim moartea în întâlnire – trebuie să fim primii care să ne exersăm duhul și să ne rugăm.

“Doamne Isuse, acoperă această întâlnire cu sângele tău victorios! Doamne, sub sângele Tău, participăm în viața Ta divină! Ne exersăm duhul împotriva oricărei morți, Doamne, și luptăm împotriva morții în toate formele ei! Amin, Doamne Isuse, vrem să fim plini de Cristos ca Duhul dătător de viață și vrem ca întâlnirea noastră să fie umplută cu viața și slujba vieții!”

Cel mai detestabil lucru în ochii lui Dumnezeu este moartea (vezi Apoc. 3:4, Levitic 11:31); El urăște atunci când poporul Său are numele că trăiește, dar este mort. Dumnezeul nostru este viu și trebuie să ne potrivim cu El prin faptul că suntem plini de viața Sa și astfel să fim oameni vii.

Trebuie să fim plini de Cristos ca Duhul dătător de viață ca să fim umpluți cu viață și trebuie să fim separați de moarte.

Diverse tipuri de moarte spirituală se pot răspândi printre poporul lui Dumnezeu în viața de biserică: moartea sălbatică (cadavrele fiarelor), moartea blândă (cadavrele vitelor) sau moartea subtilă (cadavrele târâtoarelor) (Levitic 5:2; cf. 1 Ioan 5:16a).

Trebuie să fim separați și mântuiți de toate aceste feluri de moarte. Cum putem fi mântuiți de moarte în toate formele ei? Pentru a fi mântuiți de moarte, trebuie să ne dăm seama că fixarea minții noastre pe carne este moarte, dar ațintirea minții noastre pe duh este viață și pace (Romani 8:6). Aleluia!

Trebuie să învățăm să ne fixăm mintea pe duhul nostru, pentru ca să fim plini de Cristos ca Duhul dătător de viață; El este anti-moarte, El ne poate mântui de moarte, iar viața Sa ne va însufleți și ne va umple de viață!

Pentru ca să fim mântuiți de moarte, trebuie să fim umpluți cu “anti-moarte”, adică trebuie să fim plini de Cristos ca Duh dătător de viață prin exersarea duhului nostru în rugăciune (Rom. 8:11; Efeseni 6:18).

Și dacă suntem pângăriți de o moarte neașteptată (nu putem controla sau prezice momentul când cei din jurul nostru brusc răspândesc moarte), trebuie să avem un nou început, cu o nouă consacrare, separându-ne din nou înspre Domnul (vezi Numeri 6:9-14a; cf. 1 Sam. 1:11; 2:11).

Fie ca noi să fim vigilenți, plini de simțământul de război împotriva morții, având un simț al morții, ca să putem lupta împotriva ei.

Doamne Isuse, ne separăm de orice ține de moarte înspre Tine, Dumnezeul nostru viu! Vrem să ne fixăm mintea pe duhul nostru, să fim atenți la duhul nostru, să ne îngrijim de duhul nostru și să ne folosim duhul nostru, pentru ca să fim plini de anti-moarte – plini de Cristos ca Duh dătător de viață! Amin, Doamne Isuse, alegem să fim separați de moarte, să stăm departe de moarte, să nu ascultăm nici o bârfă, critică sau cârteală, ci pur și simplu să Te savurăm pe Tine ca viață și să fim umpluți de viață! Umple-ne cu Tine ca viață și revarsă-Te din noi ca viață!

Acest articol este o traducere în limba română pentru, Today’s Nazarites Overcome Natural Affection and are Separated from Death (sursa este online), inspirat din înviorarea de dimineață asupra, Studiul-Cristalizare Numeri (1).

Un nazireu are un duh umil și este absolut supus calității de Cap a Domnului

27/06/2019 by Credincios in Cristos Leave a Comment

A fi un nazireu înseamnă că noi nu respingem ci suntem absolut sub conducerea Domnului, precum și tuturor autorităților desemnate de Dumnezeu, așa cum este indicat de faptul că un nazireu care nu își rade capul, ci își lasă părul să crească lung.

Primul lucru referitor la nazirei este că ei trebuie să se abțină de la orice plăcere pământească, iar al doilea, că ei trebuie să fie absolut supuși autorității lui Dumnezeu și autorității desemnate pe care El a rânduit-o.

Dumnezeu dorește ca noi toți din poporul Său să fim nazireii de astăzi, cei care sunt sfințiți și separați în mod absolut și în cele din urmă înspre Dumnezeu; El dorește ca noi să nu fim pentru nimeni altcineva decât pentru Dumnezeu și pentru satisfacția Sa, mărturia lui Isus.

Primul aspect legat de a fi un nazireu este abstinența de la orice fel de savurare și plăcere pământească; la fel cum un nazireu trebuia să se abțină de la vin și orice altceva legat de sursa acestuia, tot astfel noi, nazireii de astăzi, trebuie să ne abținem de la orice fel de savurare și plăcere pământească.

S-ar putea să nu păcătuim sau să comitem fărădelege, însă s-ar putea ca pur și simplu să ne complacem în a savura lucrurile lumii, despre care credem că nu sunt rele, dăunătoare sau păcătoase. S-ar putea să ne placă să ne uităm la televizor, să urmărim sportul, să călătorim sau să fim implicați în activități lumești de care ne bucurăm și chiar le considerăm ca fiind obiceiurile noastre.

Totuși, implicarea în savurarea și plăcerea pământească duce la poftă, iar acest lucru ne pângărește, descalificându-ne de la a fi un nazireu.

Nu suntem aici pe pământ pentru plăcerea și savurarea pentru sine; nu suntem aici ca să ne bucurăm de ceea ce a proiectat Satan în “cosmosul” său – sistemul său mondial. Suntem aici pe pământ ca să-L urmăm pe Cristos, să Îl savurăm pe Cristos și să fim plini de Cristos.

Dumnezeu urăște lumea (ca sistem) atât de mult încât Biblia spune că prietenia cu lumea este vrăjmășie cu Dumnezeu. Nu putem iubi lumea și pe Dumnezeu în același timp; nu numai că nu avem capacitatea de a face acest lucru, dar oricând iubim lumea, dragostea pentru Dumnezeu devine inactivă.

Fie ca noi să fim cei care plătesc prețul pentru a fi cu totul separați de orice plăcere pământească.

Aceasta nu înseamnă că Dumnezeu dorește să fim serioși și triști tot timpul; din contră, asta înseamnă că Dumnezeu dorește ca noi să Îl savurăm pe El ca plăcerea și satisfacția noastră, El dorește ca noi să fim umpluți cu Cristos ca vinul nou și El vrea ca noi să fim pentru satisfacția Sa.

De fapt, suntem satisfăcuți cu adevărat și în mod profund doar atunci când Îl savurăm pe Dumnezeu, și suntem cu adevărat satisfăcuți atunci când Dumnezeu este satisfăcut. Atunci când Îl bem pe Cristos ca vinul nou zi de zi, suntem turnați lui Dumnezeu ca ofrandă de băutură pentru satisfacția Sa, iar aceasta Îl face fericit pe Dumnezeu și pe noi.

Un nazireu nu respinge ci este absolut supus calității de Cap a Domnului și autorității Sale desemnate

Faptul că unui nazireu nu i se permitea să își radă capul, ci trebuia să își lase părul să crească lung pe perioada jurământului de nazireu, arată faptul că un nazireu nu respinge, ci este absolut supus calității de Cap a Domnului și autorității Sale desemnate.

Părul lung este un acoperământ înaintea lui Dumnezeu; o femeie are nevoie de păr lung pentru a-și acoperi capul, luând pe Dumnezeu și pe soțul ei ca acoperirea ei.

În 1 Corinteni 11 vedem că părul lung al unei femei este un acoperământ înaintea lui Dumnezeu, un semn că este sub conducerea lui Dumnezeu.

Nazireul trebuia să-și lase părul să crească lung (liber), adică să rămână supus calității de Cap a Domnului, în care este puterea (vezi Judecători 16:17). În tip reprezentativ, părul lung al unui nazireu arată că el este absolut sub conducerea lui Dumnezeu și sub conducerea autorității desemnate pe care Dumnezeu a rânduit-o.

În calitate de nazireii de astăzi, trebuie să fim supuși calității de Cap a Domnului și trebuie să fim supuși autorităților desemnate care sunt peste noi, care poartă autoritatea lui Dumnezeu.

În această epocă de nelegiuire, în care poliția trebuie impună legea și instanțele judecătorești trebuie să aplice legea fără de care ar fi haos, trebuie să fim cei care luăm inițiativa să nu respingem, ci să fim absolut sub calitatea de Cap a Domnului și a autorității Sale desemnate.

Legile din țara în care trăim îi protejează pe cetățenii acestei țări, iar constituția ne garantează drepturile și ne indică responsabilitățile. Prin natură noi suntem rebeli; prin natura noastră decăzută, dacă nu ar fi nici un polițist sau instanțe judecătorești, noi am fi rebeli și sălbatici, fără nici o constrângere.

Este periculos să nu avem nici o lege sau autoritate desemnată de Dumnezeu, deoarece natura rebelă a lui Satan este în noi toți; prin urmare, Dumnezeu a stabilit guvernarea umană (Geneza 9:5-6) pentru a reprezenta autoritatea lui Dumnezeu.

Pavel ne-a spus în Romani 13:1-2 că fiecare persoană trebuie să fie supusă autorităților de peste ea, căci nu există nici o autoritate decât cea din partea lui Dumnezeu, iar cele care există sunt rânduite de Dumnezeu; așa că cel care se opune autorității se opune rânduirii lui Dumnezeu.

Dumnezeu a pus autorități desemnate deasupra noastră peste tot; acasă sunt părinții, soțul și soția, iar la școală sunt cadrele didactice, la locul de muncă există managerii și directorii executivi, iar în societate există numeroase autorități desemnate care Îl reprezintă pe Dumnezeu.

Poate că nu suntem de acord sau nu ne place persoana care este în poziție de conducere, dar le respectăm funcția / poziția și ne supunem lor pentru că suntem absolut sub calitatea de Cap a Domnului.

În viața de biserică, Domnul a dat prezbiteri, care sunt autoritatea Sa desemnată, iar Petru îi încurajează pe tineri să fie supuși prezbiterilor, căci Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar le dă har celor umili (1 Petru 5:5).

În supunerea față de Domnul și față de autoritatea Sa desemnată există putere. Fie ca noi să nu respingem, ci să fim absolut supuși calității de Cap a Domnului în interior și în biserică și autorității Sale desemnate peste noi.

Doamne Isuse, fă-ne nazireii de astăzi, cei care nu resping, ci sunt absolut supuși calității de Cap a Domnului și autorității Sale desemnate. Îți mulțumim Doamne că ai ridicat o autoritate desemnată în viața noastră de familie, în viața de biserică, în școală, la locul de muncă și în societate; fii Tu Cel supus în noi, Doamne, ca să ne supunem autorității și autorităților desemnate pe care Tu le-ai pus. Amin, Doamne, vrem să fim cei care luăm conducerea în a fi absolut supuși calității Tale de Cap, autorității Tale și autorităților desemnate care Te reprezintă peste noi.

Să ținem de Cristos ca și Cap, să fim umpluți cu Cristos și cu supunerea Sa și să stăm sub calitatea Sa de Cap

În Coloseni 1:17-18, Pavel spune că toate lucrurile converg în Cristos, pentru că El este Capul Trupului, biserica, și El trebuie să aibă primul loc în toate lucrurile.

Ceea ce ține universul fizic este Cristos; întregul univers converge în El. Cristos este centrul susținător al tuturor lucrurilor și El este centrul universului.

El trebuie să fie, de asemenea, centrul universului nostru personal, căci dacă nu Îl luăm pe Cristos ca centru, este haos în viața noastră și în ființa noastră.

Aceasta înseamnă că în viața noastră de zi cu zi trebuie să-I oferim Domnului primul loc în toate lucrurile, adică să Îl avem ca prima noastră dragoste, care ne va face să facem lucrările dintâi, lucrările care ies din savurarea noastră a persoanei Sale ca prima noastră dragoste (Apoc. 2:4-5).

Cristos este Capul Trupului și, ca membri ai Trupului Său, trebuie să ținem de El ca și Cap, din care tot Trupul, fiind bogat aprovizionat și legat împreună prin articulații și încheieturi, crește cu creșterea lui Dumnezeu (Coloseni 2:19).

Pentru ca noi să ținem de Cristos ca Cap, trebuie mai întâi să-L recunoaștem ca și Cap; trebuie să-L lăsăm să aducă sub calitatea de Cap ființa noastră, viața noastră, vorbirea noastră și tot ceea ce facem cu tot ceea ce suntem și avem.

Toată ființa noastră și toate treburile noastre zilnice trebuie să fie aduse sub calitatea de Cap a Domnului.

A ține de Cap înseamnă că rămânem intim conectați la Capul; noi rămânem intim conectați cu Cristos ca și Capul Trupului și vom crește odată cu creșterea lui Dumnezeu, pur și simplu ținând Capul.

Ținerea lui Cristos ca Cap înseamnă să fim supuși în mod absolut calității de Cap a Domnului. Cum putem fi supuși Domnului? Doar Cristos este Cel supus; El S-a supus pe deplin lui Dumnezeu și a acceptat voia lui Dumnezeu până la sfârșit (Filipeni 2:8-9).

A fi umpluți cu Cristos înseamnă a fi plini de supunere și să avem un duh, o stare, o atmosferă și o intenție supusă.

Singura cale prin care putem să ținem de Cristos ca și Cap și să nu respingem, ci să fim absolut supuși calității de Cap a Domnului este să fim umpluți cu Cristos. Trebuie să fim umpluți în duh și vom avea un duh supus, o poziție supusă, o atmosferă supusă, și chiar intenția noastră va fi supusă (Efeseni 5:18-21).

Rezultatul faptului că suntem umpluți în duh este că suntem supuși Domnului și autorității Sale desemnate și vom fi foarte binecuvântați.

Pe de o parte, ne supunem unii altora prin faptul că suntem umpluți în duh și, pe de altă parte, faptul că ne supunem unii altora rezultă în a fi umpluți în duh.

Este o mare binecuvântare să fim sub calitatea de Cap a Domnului; este o mare binecuvântare să fim sub cineva, sub ceva sau sub un anumit mediu și astfel să fim supuși calității de Cap a Domnului. Este o binecuvântare ca noi să fim foarte limitați; cu cât vom continua mai mult cu Domnul, cu atât mai limitați vom fi.

Trebuie să reținem și să avem lumina Domnului strălucind în noi ca să ne dăm seama că este o mare binecuvântare să fim limitați.

Pavel a mărturisit despre aceasta în Efeseni 3:1 unde a spus că este prizonier al lui Cristos Isus; în opinia sa, el nu era un prizonier al Imperiului Roman, ci un prizonier al lui Cristos Isus.

Apoi, în Efeseni 4:1 a spus că era un prizonier în Domnul, adică L-a luat pe Domnul ca închisoarea sa. Cu cât mai multă limitare avem în Domnul, cu atât mai multă revelație primim din partea Domnului.

În Efeseni 6:20 el a spus că era un ambasador în lanțuri; poate că nu ne plac lanțurile, dar Domnul ne pune limite ca noi să Îl putem reprezenta cu îndrăzneală – și acest lucru facem în lanțuri, aici Îl vorbind pe Cristos altora.

Doamne Isuse, adu-ne sub calitatea Ta de Cap astăzi. Te luăm ca și Capul nostru; adu întreaga noastră ființă – cu duhul, sufletul și trupul nostru – sub calitatea Ta de Cap. Doamne, adu întreaga noastră zi cu toate treburile ei sub calitatea Ta de Cap. Vrem să fim absolut supuși Ție ca și Cap, luându-Te pe Tine ca supunerea noastră. Amin, Doamne, umple-ne în duh! Umple-ne cu Tine și cu supunerea Ta, căci numai atunci când suntem umpluți cu Tine putem fi supuși în mod absolut calității Tale de Cap! Fă-ne să vedem că este o mare binecuvântare pentru noi să fim sub autoritatea Ta și să fim foarte limitați. Doamne, fie ca odată cu multă limitare să existe mai multă revelație, ca să fim ambasadorii Tăi în lanțuri oriunde ne aflăm!